DANA SAVUICA

Din cilitoriileunei femei

cu suflet de copil

ffuNvrns

Tn loc de sf6rsit...

Viala nu este o cursd, ci o cilitorie care trebuiesavurati la fiecare pas. Zi:ua de ieri e deja istorie, ziua

de mdine e un mister, dar ziua de azi e un cadou pre-

fios. La sfirgit va conta cel mai mult cit de bine amtriit, cit de mult am iubit gi cAt de bine am invilat simi desprind de lucrurile din trecut.

Cuprins

Inlocdeintroducere.. ....5Firulsub{irealviefii "....18Akbar ...... 2lCucrocodilulincasi .-...25Trecutgiprezent.:.... ...292I,22:22... . .. -. . 38

O noapte albi intre doui lumi. . ' . 44

Un elefant se legina... . . . 58

Visuluneinopfideiarnl. .......67RiticindpestrizileParisului ....76MirajulAmericii ...93Mammamia!.. ...109CerculdeFoc. ....131Zbordeasupraunuicuibdenori.' .....150codS.o.s.. .......168Misiuneimposibili. .....183Pe plaja cu nisip alb. . .

Punctqidela capitt. .....204in loc de sfdrqit...

Firul subf ire.at vielii

Am simfit cum mAna mea s-a desprins dintr-a lui.

Valul ne-a inghilit cu o forp de neinvins. il vezusem

venind spre noi, din ce in ce mai mare, spumegind cu

furie, dar mi simleam in siguranfl pentru ci eram cu

tata. El mi tinea strins de mini... $i totugi, valul ne-a

izbit cu putere qi am simlit cum mina mi-a alunecat

dintr-a tatei. Am incercat si strig, dar apa slrati mi-ainundat gura, fbclndu-md si mi inbc. L-am auzit pe

tatil meu strigAnd:,,Danaaaaaaa!".

in urmitoarele clipe, valul m-a luat cu el gi a inceput

si se joace cu mine. M-a tdrAt pini la fund, mi-a izbit

capul de nisip, m-a rostogolit odati cu el gi m-a fbcut siinghit api sirati amestecati cu nisip. in toati aceasti

nebunie, incercam si imi revin, s[ ating pdmintul cu

piciorul, dar nu mai qtiam unde este. in sus, in jos,

totul era o imensitate de api viscoasi, care mi trlgea gi

mi impingea in toate direcfiile. Incercam si nu respir,

dar teama c[ nu mai ies la suprafafl mi frcea si mipanichez gi si simt c[ nu mai am aer in mine. imiexplodau pliminii gi imi era fricl, o frici teribill de

18 t9

necunoscut. Oceanul Indian, atit de frumos privit de

la mal, putea fi imprevizibil gi crud cAnd intrai in el.

Parci voia si ne arate ci el este stipinul absolut.

in acele secunde care parci s-au transformat in ore,

m-am l6sat pradi fricii gi m-a cuprins o triste{e sfAgie-

toare ci nu imi voi mai revedea pirinfii, bunicii, sora,

c[ nu voi cregte mare, ci nu voi gti ce inseamni via]a. inacele secunde, cAnd valul lmi purta de colo-colo trupul,mintea mea rimisese blocati pe un singur gAnd: Cumsi supravie{uiesc? $i atunci a apirut lAng[ mine priete-nul meu Tintin. Ca o parantezd,, pe atunci devoramAventurile lui Tintin gi de multe ori mi cufundam atitde adAnc in povegtile gi peripeliile lui, incit o aduceam

la disperare pe mama. ,,Dana, Danaaaaa,Daaaaanaaa!",

mi striga ea, dar degeaba. Nu aveam nici ochi, niciurechi pentru ce se intimpla in jurul meu. Flcusem o

adevirati pasiune pentru Tintin gi pentru toli prieteniilui: profesorul Calculus, cipitanul Haddock, fraliiThomson & Thompson gi cilelugul Snowy. Triiamodatd cu personajul principal aventurile gi situa{iileextreme prin care trecea, citeam cu aten{ie dialogurile gi

observam gesturile qi logica lui cind iegea cu brio dinincurc[turi. Aceste aventuri scrise gi ilustrate cu atitainteligen{i gi spirit de Herg6 mi-aq deschis apetitul pen-tru cunoagtere, mi-au hrinit imaginafia.

Cind a apirut Tintin lingi mine, vocea lui mi-a datincredere. Bitiile inimii mi-au incetinit, am deschisochii gi am privit apa. Devenise clari gi am intrezirit

razele soarelui prin ea. Mi-am dat seama cL aceea eta

direcfia buni. Cu ultimul suflu de aer din plimdni,

mi-am adunat puterile, am impins vertiginos aPa cu

picioarele gi cu mdinile gi am iegit la suprafall, sco]ind

un urlet gi deschizind larg gura pentru a inghili aerul

curat. Plimanii imi ardeau, timplele imi zvicneau de

durere, mugchii corpului imi amor{iseri qi am simfitoboseala teribili care pusese stlpAnire pe mine. Am

auzitcaprin vis vocea tatilui meu gi m-am trezit scoasi

din valuri de bralele lui puternice. Am deschis ochii 9i

printre gene l-am vilzut pe Tintin zdmbindu-mi gi tri-mi{indu-mi un salut: ,,La revedere, Dana! Until we

meet again".

Akbar

Aveam gapte ani cind am ajuns in Sri Lanka, Insula

Paradisului sau ,,Lacrima Indiei", cum mai e numitl.Prin misiunea diplomatici a tatilui meu, toati familianoastri a plecat si locuiascl in aceastl ]ari. ecuatorialicomplet diferiti de a noastri. Limba, civilizafia, culturagi religia acestei !dri, flora gi fauna, totul era diferit.

Cind am sosit la Ambasadi cu toate bagajele, care

nu erau pufine deloc, fiindci pe wemea aceea nu puteai

si revii in fari decit o dati la doi ani, ne-a intimpinatstaff-ul alcituit din localnici, un om care ne servea la

reqedinfl, Ganesh, plus o familie de romini, so] gi so]ie

cu doi copii - ei erau secretara qi portarul Ambasadei.

Printre ei, ca o niluci, a apirut un ciine negru. Unlabrador cu ochi verzi. Am lipat de fericire, fiindci imidorisem foarte mult un cAine. Am intrebat cum ilcheami: ,,Akbar", a venit rispunsul portarului. L-amvlzutpe tatll meu ridicind din sprinceani in semn de

amuzament. N-am inleles de ce... apoi mi-a explicat ce

inseamni acest nume ln lumea arabi.

Akbar a devenit prietenul meu cel mai bun. Eramnedespirfifi. ii plecea si mi intimpine dimineala

21

sdrind cu labele pe rnine. igi cerea porlia de mingiieri.Era un cAine extrem de inteligent qi foarte ataEat de

casi. Parcd qtia ci el este bodyguard-ul unui loc spe-

cial, top secretl Fdcea ture non-stop din fala curfii,unde era poarta principali a Ambasadei, pinl inspate, unde era gridina regedinlei noastre. inft-o zi

l-am vizut preocupat de ceva in grldini. Slrea in sus

ca o caprl, apoi lgi biga botul in iarbl adulmecind, iar

sirea in spate, iar inainta incet... gi tot aga pin[ cindm-a fbcut curioasl gi am iegit dupi el in curte. in acel

moment a inceput s[ latre, venind incet spre mine. Nu

inlelegeam ce avea ciinele. Parcl innebunise. Panicatl,

am intrat repede in casl. L-am strigat pe Ganesh gi

l-am rugat sl-l calmeze pe Akbar. Eu mi uitam pe

fereastri la agitafia din curte. Dupi un timp l-am

vdzutpe Ganesh luAnd o prijini cu un cirlig ascu{it invirf. Akbar litra gi didea cu laba peste ceva in iarbl.Dup[ citeva minute de suspans, Ganesh a strdpuns

pimAntul cu prijina gi a ridicat in aer un garpe lung.

Tot Akbar a fost cel care m-a fbcut s[ mi impriete-

nesc cu vecinul de vizavi. Era un b[iat de vreo cinci-

sprezece ani, localnic. Drigu!, manierat, dar foarte

timid. Nu reiegea deloc din comportamentul lui ci ar

avea un crush pentru mine. Eu eram mici, destul de

introvertitl, nu imi stitea mintea la bliefi gi in nici un

caznuaveam de gand s[ intru in vorbi cu el. Eram fiica

unui diplomat care provenea dintr-o farl comunisti,

unde principiul de baztr era si nu vorbesti cu striinii.

22 23

Nici micar cu cei in fara cirora locuiai, daci nu treceauprin filtrul securizat al staff-ului de la Ambasadd...

Akbar mi intimpina in fiecare zi la intrarea princi-pal[. incepea hirjoneala obignuiti intre noi. intr-o zi,m-a lovit o floare aruncatd spre mine de cineva. Amauzit ca un ecou ,,I looooooove youLut" gi am vizut unbilet prins de zgarda lui Akbar: ,,AIy dearest deAr...",semnat: Christopher.

M-am inrogit toati qi m-am uitat ruginatl sprepoartd, incercind sd ghicesc de unde venea sunetulvocii. imi aduc aminte ci Akbar se uita fix la mine cuochii lui verzi gi a inceput sl ridi. Da, ciinele istaavea o fald extrem de expresivi. Rinjea cu gura pinila urechi, scosese o limbl lungi gi rogie gi m-d impunscu nasul lui umed, de parcl voia s6-mi spuni cum aucomplotat ei impreuni ca sd mi faci atentl la aceastimici declarafie de dragoste.

Uneori Akbar se juca de-a v-afi ascunselea cu mine.Eu il strigam 9i ei riminea pitit, ficindu-mi sd-l cautprin toati curtea. intr-o zi, dupd ce l-am strigat de

cAteva ori tot mai tare, a iegit tatil meu gi mi-a spus

rbspicat: ,,Dana, vecinii nogtri de la collul stri.zii suntmusulrnani. De fiecare dati cind strigi cAinele, ei credci iei numele profetului lor in deridere. inceteazi cuasta. Trebuie si avem griji la orice detaliu de acest fel".

M-am uitat la el mirati. ,,Pii, atunci de ce au numitcifelul Akbar? Oricum, el e singhalez, decibudist. Maibine ii spuneam Buddha!" I

Akbar a triit cu noi ca un rege. Cind a sosit timpulsi plecim in farl, dupi patru ani, a trebuit s[ glsim oalti casi pentru el. Tata, gtiind cit de mult il iubeam pe

Akbar, s-a dat peste cap s[-i giseasci un nou stlpan. Areugit ca Akbar s[ fie adoptat de unul dintre minigtriiguvernului din Sri Lanka. Toati familia l-a condus la

noua lui casi. Jin minte cLerao locuinfl superbi, cu o

gridinl imensi, plinl de plante exotice, de flori, fran-gipani gi orhidee, dar gi de animale. Aveau un pui de

elefant care s-a imprietenit imediat cu Akbar. Ministrulne-a agteptat cu ceai de Ceylon gi cu prljituri. Servitoriiroiau in jurul nostru pe terasa umbriti de palmieri, iarvintul adia uqor dinspre ocean. Grldina era de vis.

M-am bucurat ci Akbar va avea un cimin atdt de fru-mos unde si-gi petreaci restul zilelor in linigte. Cindne-am indreptat spre magin6, Akbar a venit alergindspre noi gi a incercat si sari inluntru, scheun6nd incet.

Parci sim{ea ci il lisam acolo... Un servitor a venitrepede gi l-a luat de zgardl, finindu-l strins s[ nuscape. Am plecat cu magina, uitindu-mi dupl el inoglind6. PlAngeam gi il strigam: ,,Akbar, Akbar!".

Ultima mea amintire despre Akbar este imagineaciinelui privindu-ne cum il pdrdseam. Tatdl meu a

pistrat legltura cu noul stipin, chiar daci legile priinoastre pedepseau dur orice asociere cu striinii. $itotugi, Akbar merita si ne asumim acest risc. Ficeaparte din familie.

Am avut vegti de la el pini in ziua in care s-a stins

din viafi. ,,He died a happy dog",ne-a spus stipinul lui.

Cu crocodilul Tn casi

Trecusem in clasa a gasea. Revenisem in Rominiagi mi mutasem la bunici, in Tirgovigte. Pirin{ii mei nuau vrut si mi lase singuri in Bucuregti, la internatulMinisterului Afacerilor Externe, unde stdteau mullicopii in lipsa pirinlilor trimigi in misiuni diplomatice.La TArgovigte am fost inscrisi la o gcoali destul de exi-genti, unde conta cAt de bun erai ca elev, ce culoareavea snurul de pe uniforma de pionier gi, bineinfeles,

se finea seama gi de ocupa{ia pirin{ilor. Nimeni nuqtia cine era fata blondi cu tenul ciocolatiu care aintrat pe uga clasei la inceputul anului gcolar. Strigat lacatalog, numele nu spunea nimic. Nu avea nici unecou. Nu eram copilul cutirui doctor, avocat sau pro-fesor renumit din orag. Nu eram rudi cu nici un omimportant, aga ci... am fost pus[ in ultima banci. Numi biga nimeni in seamd, nu vorbea nimeni cu mine.AEa au trecut orele de matematicl, de romini, de isto-rie gi de geografie gi o siptimAnl de silenzio stampa.Bdrfa pe care am prins-o in zbor spunea ci cei din jurerau nedumerifi de rasa mea. Nu mai vizuseri o

25

,,figancl' blondi. Soarele ecuatorial i;i lisase urmele

pe corpul meu, transformindu-mi nuanta pielii inaceea a ciocolatei cu lapte gi culoarea plrului intr-ungaten deschis cu reflexii aurii. A sosit gi ora de limba

englezl. Profesoara, o tipi tiniri gi imbricat[ elegant,

a intrat pe uql, s-a agezat cu fundul pe catedr6, a des-

chis cartea la o lecfie gi ne-a ordonat si citim fiecare

cite o propozifie. Eram vreo treizeci gi cinci de copii

in clasi, as,a ci a durat ceva pini s-a ajuns la eleva din

ultima banci. Cu un zimbet in colpl gurii, tovariga

profesoari m-a indemnat s[ citesc gi eu ceva, cXt sunt

in stare: ,,Hai s[ te auzim gi pe tine, Daniela... cum ai

zis cd te mai cheami?".

M-am ridicat in picioare, cu genunchii tremurind.Banca s-a izbit cu putere de cea din faf[, fbcAnd un

zgomot care a stArnit rinjetele celorlalli copii. Aveam

un nod in gXt pentru c[, practic, era prima data cAnd

vorbeam in fafa tuturor. Am citit toatl leclia foarte

repede. Cu accent... american. Ticere... Gura profe-

soarei formase un O perfect. Tofi elevii, ca la un semn,

s-au intors cu fafa spre ultima banci, goca{i de parcl

v[zuseri un... crocodil.

Nu pot s[ exprim in cuvinte senzafia pe care am

avut-o in acele clipe. O cilduri plicut[ mi-a inundat

tot trupul, cred c[ mi s-au intipirit pe fa]i un zimbet,

o expresie de pisicl satisfbcuti care a descoperit indebara borcanul cu unturl. inpauzl, to]i colegii m-au

inconjurat, iar eu incercam s[ rispund intreblrilor care

26 27

veneau la fiecare secundi din toate direc{iile. in acea

zi s-a spart gheafa. Asta m-a costat ceva, in sensul cd,,

la fiecare ,,lucrare de control", fipicile colegilor treceau

in timpul orei pe la mine, la corectat, pini s-a prins

profesoara de englezh, care m-a mustrat zdravdn.

Oricum, am fost mutati din banca din spatele clasei.

Apropo de crocodil, iat6, cum s-a desfbqurat prima

mea leclie de limba englezlin Sri Lanka.

Pentru c6 pirin{ii mei au ficut mari eforturi ca

si m[ dea la Overseas School of Colombo ($coala

Americani pentru copiii expafilor gi diploma{ilor),fusesem nevoitl sl invlf englezarepede gi bine. Aga am

ajuns la Mrs. De Silva, profesoara de englezi cu care

am inceput o serie de lecfii private la ea acasi. Era o

femeie frumoasi, extrem de delicati, de o eleganfiaparte. imi pllceau mult simplitatea gesturilor ei, vocea

caldi gi manierele englezegti. Casa ei era tipic indiani,cu camere mari, rlcoroase, cu deschidere largl spre

gridina luxuriantl, cu mobili din ratan qi bambus, cu

statuete reprezentitndu-l pe Buddha aranjate prin col-

furile casei. intr-una dintre camere era un altar de

ruglciune cu frangipani in boluri gi candele aprinse.

Ventilatoarele blteau din palete qi scoteau un sunet

ugor, fbcAnd si se migte aerul gi alungind atAt cit se

putea cildura carc fitzbhtea in valuri de afari.

Mrs. De Silva m-a intrebat daci gtiam ceva in limba

englezl.incepusem si invi{ aceasti limbi inci din clasa

a doua, la Bucuregti, dar nu ajunsesem prea departe.