FIŞA DE DOCUMENTARE NR.1 Prof. Tanase Camelia UNITATEA DE COMPETENTA :Bilantul contabil Dimensiuni istorice ale bilantului contabil De mai mult de jumatate de mileniu, contabilitatea opereaza sub principiul partidei duble. Cu toate acestea, abia in secolul al XIX-lea, gratie marilor intreprinderi industriale si comerciale, incepe sa se analizeze si sa se masoare periodic patrimoniul, cu ajutorul bilantului si rezultatul, cu ajutorul contului de profit si pierdere. O astfel de practica isi gaseste explicatia prin cateva fenomene: numarul societatilor pe actiuni se multiplica, se separa conducerea intreprinderii de proprietari, managerii fiind obligati sa informeze periodic asupra modului in care a gestionat patrimoniul si activitatea; contabilul apare ca un mediator intre proprietari si manageri, ramanand, totusi, subordonatul acestora din urma etc. Pana in secolul al XIX-lea, exista adesea tendinta de a se confunda, in procesul contabil, bunurile intreprinderii cu cele ale proprietarilor sai. Incepand cu acest secol, se poate vorbi de actiunea principiului entitatii in contabilitate. Intr-o formula generala, bilantul a fost si este considerat un document de sinteza care permite sa se cunoasca, la un moment dat, patrimoniul unui comerciant, persoana fizica sau juridica, patrimoniu definit ca ansamblul drepturilor si obligatiilor unui comerciant.. De asemenea, bilantul a fost si este inca recunoscut ca un instrument static. Abordarii statice a bilantului i s-a opus, o data cu opera profesorului german Eugen Schmalenbach (Dznamische Bilanz, 1920), o abordare diametral opusa, cea dinamica. Viziunii traditionale despre bilant, asimilat unui inventar patrimonial condensat, Schmalenbach i-a opus conceptia sa referitoare la un bilant ca reprezentare a „fortelor intreprinderii”. El a constatat ca este mult mai important pentru managerii intreprinderii sa masoare sanatatea acesteia decat sa cunoasca valoarea intrinseca a elementelor care compun cele doua parti ale bilantului, activul si pasivul. Jacques Richard (Comtabilites et practiques comptable, Dalloz, 1996) contrapune cele doua tipuri de contabilitati: - o contabilitate care, pentru a construi bilantul, nu retine, decat valorile corespunzatoare lichidarii intreprinderii, altfel spus o contabilitate statica; - o contabilitate care tine cont de valorile in miscare, independent de ce se intampla cu ele in caz de lichidare a intreprinderii, adica o contabilitate dinamica. El pledeaza pentru o contabilitate de tip dinamic.
Transcript
FIŞA DE DOCUMENTARE NR.1
Prof. Tanase Camelia
UNITATEA DE COMPETENTA :Bilantul contabil
Dimensiuni istorice ale bilantului contabil
De mai mult de jumatate de mileniu, contabilitatea opereaza sub principiul partidei
duble. Cu toate acestea, abia in secolul al XIX-lea, gratie marilor intreprinderi industriale
si comerciale, incepe sa se analizeze si sa se masoare periodic patrimoniul, cu ajutorul
bilantului si rezultatul, cu ajutorul contului de profit si pierdere. O astfel de practica isi
gaseste explicatia prin cateva fenomene: numarul societatilor pe actiuni se multiplica, se
separa conducerea intreprinderii de proprietari, managerii fiind obligati sa informeze
periodic asupra modului in care a gestionat patrimoniul si activitatea; contabilul apare ca
un mediator intre proprietari si manageri, ramanand, totusi, subordonatul acestora din
urma etc.
Pana in secolul al XIX-lea, exista adesea tendinta de a se confunda, in procesul contabil,
bunurile intreprinderii cu cele ale proprietarilor sai. Incepand cu acest secol, se poate
vorbi de actiunea principiului entitatii in contabilitate.
Intr-o formula generala, bilantul a fost si este considerat un document de sinteza care
permite sa se cunoasca, la un moment dat, patrimoniul unui comerciant, persoana fizica
sau juridica, patrimoniu definit ca ansamblul drepturilor si obligatiilor unui comerciant..
De asemenea, bilantul a fost si este inca recunoscut ca un instrument static. Abordarii
statice a bilantului i s-a opus, o data cu opera profesorului german Eugen Schmalenbach
(Dznamische Bilanz, 1920), o abordare diametral opusa, cea dinamica. Viziunii
traditionale despre bilant, asimilat unui inventar patrimonial condensat, Schmalenbach i-a
opus conceptia sa referitoare la un bilant ca reprezentare a „fortelor intreprinderii”. El a
constatat ca este mult mai important pentru managerii intreprinderii sa masoare sanatatea
acesteia decat sa cunoasca valoarea intrinseca a elementelor care compun cele doua parti
ale bilantului, activul si pasivul.
Jacques Richard (Comtabilites et practiques comptable, Dalloz, 1996) contrapune cele
doua tipuri de contabilitati:
- o contabilitate care, pentru a construi bilantul, nu retine, decat valorile corespunzatoare
lichidarii intreprinderii, altfel spus o contabilitate statica;
- o contabilitate care tine cont de valorile in miscare, independent de ce se intampla cu ele
in caz de lichidare a intreprinderii, adica o contabilitate dinamica. El pledeaza pentru o
contabilitate de tip dinamic.
Lucrarea „Bilantul dinamic” a generat un alt mod de a gandi contabilitatea. Multe din
ideile lui Schmalenbach au constituit puncte de plecare pentru reflectii ulterioare. In
definitia data astazi elementelor reprezentand activul bilantier, in cadrele contabile
conceptuale ale tarilor anglo-saxone si in cel international, este prezenta sintagma
„resurse ... susceptibile sa genereze avantaje economice viitoare” („posturi in suspensie
ca forte ce concura la formarea rezultatului”, in viziunea lui Schmalenbach).
Idei exprimate in literatura de specialitate cu privire la bilantul contabil
In decursul timpului, profesionistii au formulat diferite definitii ale bilantului, care se
disting prin anumite nuante de exprimare. Cu titlu de exemplu iata cateva dintre ele:
„Bilantul reprezinta forma intrebuintata de practica vietii economice, pentru
prezentarea scrisa a averii, obligatiilor, a capitalului propriu, precum si a folosirii
averii si inlocuirii sale dupa norme care s-au dovedit deosebit de utile conducerii
economice eficiente” (Walter Le Coutre).
„Bilantul reprezinta un mijloc de calcul si reprezentare a veniturilor si
cheltuielilor, incasarilor si platilor, deci de prezentare in dinamica a rezultatelor
activitatii intreprinderii” (E. Schmalenbach).
„Bilantul reprezinta prezentarea sumara a inventarului intreprinderii sub forma
unui tablou similar structurii contului” (I. N .Evian).
„Bilantul reprezinta situatia patrimoniala definitiva prezentand in forma contabila
activul si pasivul patrimoniului impreuna cu influentele (rezultatele) modificarilor
lui initiale; bilantul este contul contabil prin care se includ toate conturile de activ
si de pasiv, care se trec asupra gestiunii viitoare, reprezentand existenta de activ si
de pasiv, spre a se redeschide anul viitor” (Sp. Iacobescu).
„Bilantul reprezinta situatia contabila reprezentand in mod concentrat, dar separat,
activul si pasivul, cu elementele componente ale unei unitati economice
evidentiind rezultatele intr-o perioada de timp determinata” (V. M. Ioachim).
„Bilantul reprezinta instrumentul principal si caracteristic de sintetizare si
generalizare la un moment dat, pe baza principiului dublei reprezentari a datelor si
informatiilor contabile privind mijloacele economice si sursele lor de formare, cat
si rezultatele activitatii la toate verigile economiei nationale” (C. G. Demetrescu).
„Bilantul reprezinta un model sintetic prin intermediul caruia se asigura o
abordare a structurii economico-fiananciare a unitatii pornind de la partile sale
componente catre caracteristicile de ansamblu” (M. Ristea).
„Bilantul este o reprezentare a utilizarilor si resurselor de care dispune o unitate
patrimoniala la un moment dat” (N. Feleaga si I. Ionascu).
Din opiniile exprimate, rezulta anumite elemente comune care se regasesc , potrivit
carora bilantul:
- este un document de sinteza contabila si instrument practic de gestiune a patrimoniului;
- reflecta averea intreprinderii si evolutia acesteia, precum si sursele ei de finantare;
- permite determinarea rezultatului aferent unui exercitiu;
- este instrument de inchidere si deschidere a gestiunii exercitiului;
- constituie sursa de informatii pentru analiza situatiei financiar-patrimoniale,
materializandu-se principalele functii ale bilantului: functia de reflectare si generalizare,
de control si de analiza, de instrument de echilibru economico- financiar, de decontare a
patrimoniului si de previziune.
FIŞA DE DOCUMENTARE NR.2
Abordari contemporane privind bilantul contabil
Abordarea patrimoniala a bilantului contabil
O prima grupa de abordari sunt concentrate pe conceptul de patrimoniu. Determinarea,
structura si cunoasterea patrimoniului de realizeaza cu ajutorul bilantului. Patrimoniul
este format din ansamblul bunurilor (corporale si necorporale), al drepturilor si
obligatiilor ce caracterizeaza situatia unei entitati patrimoniale la un moment dat.
In literatura de specialitate, autohtona si straina, au fost formulate mai multe acceptii ale
conceptului de patrimoniu – juridica, economica si economico-juridice.
Din punct de vedere economic, bilantul prezinta capitalurile titularului de patrimoniu.
Capitalurile sunt reprezentate atat sub aspectul originii lor, respectiv resursele (aporturi la
capital, rezerve, datorii, beneficii etc.), cat si al modului de utilizare (bunuri economice,
creante, pierderi etc.). Acest mod de interpretare genereaza ecuatia bilantiera de tip
economic: Utilizari = Resurse
Forma cea mai simpla de regasire a ecuatiei bilantiere este: Active = Pasive
Modelul economic de bilant permite sa se raspunda la intrebari ca: „de unde vin fondurile
necesare finantarii intreprinderii sau, altfel spus, de cine este ea finantata?”; „care sunt
necesitatile intreprinderii sau altfel spus, care a fost utilizarea data resurselor de care
aceasta dispune?”.
Din punct de vedere juridic, un bilant reflecta: drepturile de proprietate si de creanta,
clasificate intr-o ordine rationala, datoriile intreprindeii fata de terti (la modul general,
creditori ai acesteia) si datoriile ei fata de aportorii de capitaluri pe baza de risc
(a.sociati), clasificate intr-o ordine rationala.
Potrivit conceptiei patrimoniale privind intreprinderea, aceasta apare ca o entitate
juridico-economica ce poseda un patrimoniu inventariat in activul bilantier (bunuri si
creante), datorii si capitaluri proprii.
La data inchiderii exercitiului, expresia valorii patrimoniale privind intreprinderea o
reprezinta activul net contabil, respectiv capitalurile proprii determinate ca diferenta intre
activul total (exclusiv activele fictive) si datoriile totale contractate sau prin insumarea
capitalului social, a rezultatelor si a rezervelor ce se cuvin actionarilor.
Pornind de la abordarea juridica a bilantului, analistii financiari utilizeaza conceptul de
situatie neta,(patrimoniul net) care reprezinta valoarea drepturilor pe care le poseda
Situatia neta evidentiaza sumele ce vor reveni asociatilor sau actionarilor in caz de
lichidare, daca cesiunea elementelor de activ (exclusiv nonvalorile) asigura lichiditati la
un nivel corespunzator valorii nete bilantiere a acestora si daca nu apar datorii
necontabilizate. In literatura de specialitate, se intalnesc drept termeni echivalenti
patrimoniul si, mai ales patrimoniu net.
Modele de bilanţ
Bilanţul contabil se poate întocmi sub formă de tablou cu două părţi
(formatul orizontal) sau listă (formatul vertical).
Formatul de tablou cu două părţi (orizontal)
În acest format, partea stângă, reprezintă activul, iar partea dreaptă –
capitalurile proprii şi datoriile, conform schemei de mai jos.
Activul este asezat in ordinea crescatoare a lichiditatii ,adica de la cele mai putin lichide
la cele mai lichide iar pasivul dupa gradul de exigibilitate descrescator. Cu cat intervalul
de timp in care o datorie va fi achitata este mai mic, cu atat gradul de exigibilitate creste
ACTIV CAPITALURI PROPRII
DATORII
Format listă (vertical)
Bilanţul sub forma listei verticale ordonează structurile în active, datorii,
capitaluri astfel încât finalitatea să o reprezinte dezvăluirea situaţiei nete
(Situaţia netă = Activul - Datorii faţă de terţi), aşa cum se prezintă în schema
de mai jos:
ACTIVE
- DATORII
= CAPITALURI PROPRII
Prezentarea elementelor se face intr-o succesiune pe grupe, notate de la A la
J si care integreaza doua structuri cu subtotal E si F, reprezentand indicatori
economici care rezulta din calcul.
Grupa E, numita active circulante,respectiv datorii curente nete =
Activ circulant+ cheltuieli in avans – datorii ce trebuie plaite pe o
perioada mai mica de 1 an- venituri inregistrate in avans
Grupa F numita total active minus datorii curente = active imobilizate
+ datorii curente
Prezentarea bilanţului vertical A.Active imobilizate I.Imobilizări necorporale 1. Cheltuieli de constituire 2. Cheltuieli de dezvoltare 3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, dacă acestea au fost achiziţionate cu titlu oneros şi nu trebuie prezentate la A I 5 4. Active necorporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale 5. Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziţionat cu titlu oneros 6. Avansuri II.Imobilizări corporale 1. Terenuri şi construcţii 2. Instalaţii tehnice şi maşini 3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier 4. Investiţii imobiliare 5. Active corporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale 6. Active biologice productive 7. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie III.Imobilizări financiare 1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate 2. Împrumuturi acordate entităţilor afiliate 3. Interese de participare 4. Împrumuturi acordate entităţilor de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare 5. Investiţii deţinute ca imobilizări 6. Alte împrumuturi B.Active circulante I.Stocuri 1. Materii prime şi materiale consumabile 2. Producţia în curs de execuţie 3. Produse finite şi mărfuri 4. Avansuri II.Creanţe
(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element.) 1. Creanţe comerciale 2. Sume de încasat de la entităţile afiliate 3. Sume de încasat de la entităţile de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare 4. Alte creanţe 5. Capital subscris şi nevărsat III.Investiţii pe termen scurt 1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate 2. Alte investiţii pe termen scurt IV. Casa şi conturi la bănci C.Cheltuieli în avans D.Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an 1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni convertibile 2. Sume datorate instituţiilor de credit 3. Avansuri încasate în contul comenzilor 4. Datorii comerciale – furnizori 5. Efecte de comerţ de plătit 6. Sume datorate entităţilor afiliate 7. Sume datorate entităţilor de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare 8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale E.Active circulante nete/datorii curente nete
Activ circulant+ cheltuieli in avans – datorii ce trebuie plaite pe o perioada mai mica
de 1 an- venituri inregistrate in avans adica B+C-I
F.Total active minus datorii curente
active imobilizate + datorii curente neta adica A=E G.Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an 1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni convertibile 2. Sume datorate instituţiilor de credit 3. Avansuri încasate în contul comenzilor 4. Datorii comerciale – furnizori 5. Efecte de comerţ de plătit 6. Sume datorate entităţilor afiliate 7. Sume datorate entităţilor de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale H.Provizioane 1. Provizioane pentru litigii 2. Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor 3. Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare 4. Provizioane pentru impozite 5. Alte provizioane I.Venituri în avans J.Capitaluri proprii I.Capital subscris 1. Capital subscris vărsat 2. Capital subscris nevărsat II.Prime de capital III.Rezerve din reevaluare IV.Rezerve 1. Rezerve legale 2. Rezerve statutare sau contractuale 3. Alte rezerve V.Profitul sau pierderea reportat(ă) VI.Profitul sau pierderea exerciţiului financiar
