Diferenţierea sinelui

Definire

Diferenţierea sinelui reprezintă capacitatea unei persoane de a echilibra atât funcţionarea intelectuală şi emoţională cât şi intimitatea şi autonomia în relaţiile umane.

La nivel intrapsihic, diferenţierea sinelui se referă la abilitatea de a diferenţia gândurile de sentimente şi de a decide în funcţie de gânduri sau sentimente.

La nivel interpersonal, diferenţierea sinelui se referă la abilitatea de a experimenta atât intimitate cu cât şi independenţă de alţii.

Caracteristici ale

persoanei:

BINE DIFERENŢIATE:

Toleranţă crescută pentru diferenţele din familie;

Are relaţii apropiate;

Permite membrilor familiei să acţioneze independent şi autonom;

Respectă drepturile altora;

Nu-i flatează sau critică pe ceilalţi gratuit;

Nu este condiţionată de aprobarea/dezaprobarea celorlalţi.

SLAB DIFERENŢIATE:

Toleranţă scăzută pentru diferenţele din familie;

Fuziune emoţională: “blocată împreună cu ceilalţi”;

Individualitatea este văzută ca neloială şi ameninţătoare pentru familie;

Sentimentele şi “treburile” unui membru al familiei sunt ale tuturor membrilor familiei;

Depinde de acceptarea şi aprobarea celorlalţi;

Este mai susceptibilă de a dezvolta probleme de sănătate, psihologice şi maritate.

Componentele cheie ale

diferenţierii sinelui:

Reactivitatea emoţională

Poziţia EU

Separarea emoţională

Fuziunea cu ceilalţi

Reactivitatea emoţională

Reprezintă un răspuns emoţional

puternic sau brusc la stimuli, de obicei

declanşat de asocieri cu amintiri

(conştient sau inconştient).

Se referă la felul în care oamenii răspund

la evenimente plăcute şi neplăcute.

Poziţia EU

Defineşte punctul de vedere al unei persoane, ceea ce vrea şi ceea ce intenţionează să facă fără a încălca valorile şi credinţele celorlalţi.

Presupune asumarea responsabilităţii pentru fericirea şi confortul personal şi evită gândirea care tinde să învinovăţească pe alţii pentru nefericirea şi eşecurile proprii.

Separarea emoţională

Descrie capacitatea oamenilor de a face

faţă problemelor emoţionale nerezolvate

cu părinţii, fraţii şi alţi membri ai familiei,

reducând parţial sau total contactele

emoţionale cu ei.

Fuziunea cu ceilalţi

Poate fi exprimată ca o responsabilitate intensă pentru reacţiile emoţionale ale celorlalţi membrii ai familiei.

Este acolo unde alegerile individuale sunt ignorate pentru menţinerea armoniei sistemului de relaţii.

O persoană care fuzionează emoţional într-o relaţie reacţionează imediat la cererile percepute ale altei persoane, fără să fie capabilă să decidă ce altceva ar putea alege sau să vorbească despre problemele relaţiei direct cu cealaltă persoană. Energia este consumată în asigurarea confortului personal al celeilalte persoane sau în distanţarea emoţională (asigurarea propriului confort).