+ All Categories
Home > Documents > Dieta South Beach

Dieta South Beach

Date post: 19-Dec-2015
Category:
Upload: romeo-mihai
View: 34 times
Download: 3 times
Share this document with a friend
Description:
interior
54
EMINESCU OPERE * Poezii vol. I
Transcript

EMINESCUOPERE

*Poeziivol. I

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiEMINESCU, MIHAIOPERE/Mihai Eminescu, Bucureºti, Naþional, 2010,11 vol.; 12 x 20 cmISBN 978-973-659-189-1Vol. I. Poezii; p. 1024; ISBN 978-973-659-167-9

© 2010 Toate drepturile asupra acestei ediþii sunt rezervate.Aceastã carte nu poate fi reprodusã parþial sau total, prin fotocopiere, înregistrare sau prin orice alt mijloc,

fãrã permisiunea în scris a Editurii Naþional.

Redactor-ºef: Violeta BorzeaRedactor coordonator: Roxana SamoilescuRedactor: Liliana ScarlatCulegere text: Ecaterina TudorTehnoredactor: Cristiana DimaCoperta: Cristiana Dima

ISBN 978-973-659-189-1ISBN 978-973-659-167-9

EMINESCUOPERE

*

Poeziivol. I

Ediþie îngrijitã, studiu introductiv, cronologie, note ºi comentarii:

D. VATAMANIUC,Membru de onoare al Academiei Române

EMINESCU ªI ORGANICITATEA SCRISULUI SÃU

Eminescu intrã în literatura românã prin poezie ºi aºa va ºi rãmâne înconºtiinþa opiniei publice din þara noastrã pânã ce i se va alãtura ºipublicistica, destul de târziu. Un rol important în trecerea poeziei în primplan îl are Titu Maiorescu cu ediþia Poesii din 1883, tipãritã în frumoasecondiþii grafice, retipãritã în alte patru ediþii în timpul vieþii poetului, cucompletãri de la una la alta, nu prea multe, dar importante. Maiorescupropunea un Eminescu pe o singurã dimensiune ºi avea grijã sã nu intre îndomenii care puteau fi defavorabile demersului sãu. Aici stã explicaþia cã nuintroduce în ediþie poeziile publicate de Eminescu înainte de colaborarea sala revista ieºeanã Convorbiri literare. Contribuie la creºterea interesuluipentru poezia lui Eminescu ºi sfârºitul sãu tragic, motiv pentru contem -poranii sãi, dar în mare mãsurã ºi pentru posteritate, sã blameze societatearomâneascã.

Problema care se pune priveºte personalitatea lui Eminescu, unitarã înstructura sa, dar care este înzestratã sã comunice cu lumea prin poezie, cumse recunoaºte, dar ºi prin publicisticã ºi prozã, în mai micã mãsurã prindramaturgie, piesele sale de teatru rãmânând în manuscris în diferite stadiide elaborare. Vor fi ºi tipãrite foarte târziu, niciuna sub suprave ghe rea sa,cum nu se întâmplã cu poezia, proza ºi publicistica. A restrânge perso -nalitatea lui Eminescu la o simplã formã de manifestare, fie ea ºi poezia, nueste lucrul cel mai bun ºi suntem contraziºi ºi de realitate. Eminescuelaboreazã în epoca studiilor universitare poemul Umbre pe pânza vremii,hugolian prin dimensiuni, în care îl pune pe proletar sã cearã dãrâmareaorânduirii „crude ºi nedrepte“, atitudine care era a lui Eminescu însuºi, devreme ce cerea în articolele pe care le publica în presa transil vãneanã, totacum, schimbarea orânduirii din imperiu ºi denunþa bazele constituþionaleale dualismului austro-ungar. Dacã proletarul putea ajunge în temniþãpentru discursul sãu incendiar, ºi lui Eminescu i se intenteazã un proces depresã, prin care trebuia sã ajungã tot în temniþã.

Existã în activitatea lui Eminescu trei epoci distincte, în care structurapersonalitãþii sale se dovedeºte unitarã ºi sunt deosebite de la una la altanumai prin forma de manifestare. Epoca studiilor universitare, când faceparte din comitetul de conducere al societãþii „România junã“ din Viena,care pregãteºte Serbarea de la Putna din 1871, manifestare a solidaritãþiinaþionale, este ºi cea dominatã de spiritul de contestare, la care ne-amreferit mai sus, a ordinii sociale. Epoca ieºeanã este a mesajului sãu în iubire,atât în poezie, cât ºi în prozã ºi publicisticã. În epoca gazetãriei bucureºtenela Timpul mesajul este identic în poezie ºi publicisticã. Mãrturii revelatoriigãsim în manuscrisele sale unde condamnã în termeni severi deopotrivã peconservatori ºi liberali pentru abandonarea principiilor, în schimbulavantajelor personale. „Ce, suntem comedianþi – se întreabã Eminescu înarticolul [„Ceea ce-mi roade inima...“], din manuscrisul 2276 – saltimbanci deuliþã sã ne schimbãm opiniile ca [ºi] cãmãºile ºi partidul ca cizmele?“ Iar înîncheiere: „De câte ori partidele s-au unit, nu s-au unit decât spre a face unmare rãu naþiei“. Gheorghe Panu putea susþine, fãrã sã cunoascã manu -scrisele lui Eminescu, cã Scrisorile, elaborate tot acum, erau manifestepolitice, în versuri, cu adevãrat strãlucite, dar care nu þineau, în opinia sa,de poezie, ci de publicisticã.

Eminescu nu se gãseºte, prin structura personalitãþii sale, în situaþia dea-ºi retrãi epocile în care ºi-a rostit mesajul sãu. Maiorescu îi pune în braþeConvorbirile literare sã-ºi revadã poeziile în vederea publicãrii lor în volumuldin 1883. „Titus [Titu Maiorescu] îmi propune sã-mi editez versurile – îiscrie Veronicãi Micle în 8 februarie 1882 – ºi am luat de la el volumul1870–71 din «Convorbiri» unde stau «Venere ºi Madonã» ºi «Epigonii». VaiMuþi, ce greºeli de ritm ºi rimã, câte nonsensuri, ce cuvinte stranii! E oarecu putinþã a le mai corija, a face ceva din ele? Mai nu cred, dar, în sfârºit,sã încercãm.“ Nu se vede de nicãieri sã fi întreprins o rescriere a poeziilorpentru prima ediþie. Eminescu nu putea retrãi, prin structura personalitãþiisale, momentul creator din altã epocã.

Mai existã încã un aspect foarte important. Acuzaþiile aduse lui Maio -rescu potrivit cãrora nu l-ar fi consultat pe Eminescu la întocmirea ediþieidin 1883 se dovedesc nefondate. Maiorescu îi propunea lui Eminescu, cumaratã în scrisoarea cãtre Veronica Micle, sã-ºi editeze poeziile. Cealaltãopinie cã poetul ºi-ar fi repudiat volumul cu poeziile sale þine de fabulaþie,ca în atâtea cazuri când stãm în faþa unei mari personalitãþi.

Eminescu îºi desfãºoarã activitatea publicisticã concomitent cu creaþiaartisticã ºi dacã poezia a beneficiat de o ediþie, cum este cea a lui Maiorescu,care a servit ºi traducerilor, nu acelaºi lucru se întâmplã ºi cu publicistica sa.Ediþiile de început reproduc câteva articole, ca un fel de anexã la poezii,

EMINESCU ªI ORGANICITATEA SCRISULUI SÃU6

pentru ca mai târziu sã se dezgroape câte ceva din manuscrise ºi din 1939sã se treacã la investigaþiile în presã. Meritul îi revine lui G. Cãlinescu, caredemon streazã cã publicistica nu stã mai prejos decât poezia; astfel, ºi prozapoliticã eminescianã are o valoare artisticã reprezentativã.

Ediþiile din publicistica lui Eminescu oferã o bunã bazã pentru între -prinderea de exegeze ºi în acest domeniu, dar cele pe care le avem pânãacum privesc publicistica din afarã ºi nu din interiorul ei. Altfel spus, nu seîntemeiazã pe structura personalitãþii lui Eminescu în aceste domenii.

Problema fundamentalã care se pune aici priveºte statul ºi organismelesale. Eminescu se declarã pentru statul natural ºi ia în derâdere pe cei careîl considerau, asemenea lui J. J. Rousseau, o convenþie între oameni. „Scrii -torii care în privirea ideilor lor politice sunt foarte înaintaþi – scrie Eminescuîn Timpul în 1877 – au renunþat totuºi de-a mai crede cã statul ºi societateasunt lucruri convenþionale, rãsãrite din libera învoialã reciprocã dintrecetãþeni: nimeni afarã de potaia de gazetari ignoranþi nu mai poate susþinecã libertatea votului, întrunirile ºi parlamentul sunt temelia unui stat.“

Eminescu îºi formeazã concepþia despre stat ºi organismele sale în epocastudiilor universitare, când Konstantin Frantz (1817–1891) publica lu cra -rea Die Naturlehre des Staats als Grundlage aller Staatswissenschaft, tipãritã laLeipzig ºi Heidelberg în 1870, prin care deschide un drum nou cerce tãrilorîn acest domeniu.

Eminescu prezintã statul ca pe o personalitate, cum se vede din studiul[Personalitatea statului ºi organismele sale], pãstrat în manuscrise, iar aceastãconcepþie stã ºi la baza publicisticii sale. Statul are, în concepþia lui Emi -nescu, douã componente: corpul ºi sufletul. Corpul statului îl formeazãspaþiul geografic, pe care locuieºte un popor, cu istoria sa. Corpul statuluiromân este, în publicistica lui Eminescu, cel ce se va înfãptui în 1918. Staumãrturie studiile sale privind Transilvania, Basarabia ºi Bucovina, atunciprovincii româneºti sub stãpâniri strãine. Sufletul statului îl formeazãpoporul, cu clasele lui sociale, care îi conferã caracterul naþional. Sufletulpoporului român îl formeazã, cum aratã Eminescu în publicistica sa, popu -laþia autohtonã, creatoarea limbii române, înainte de constituirea forma -þiunilor statale ºi pãstrarea tradiþiilor seculare. Nu întâmplãtor prezintãþãrãnimea drept expresia virtuþilor poporului român ºi nu întâmplãtor iaatitu dine împotriva „pãturii suprapuse“, formatã, cu precãdere, din ele -mente alogene. Comentatorii publicisticii lui Eminescu, care vorbesc de„teorii rasiste“ nu vizeazã fondul problemei ºi se mãrginesc la unele expresiiutili zate în polemica sa.

Statul este, pe de altã parte, o personalitate, care îºi exercitã voinþa princapul statului, Constituþie ºi administraþie. Evocarea frecventã în publi -

EMINESCU ªI ORGANICITATEA SCRISULUI SÃU 7

cistica lui Eminescu a lui Alexandru cel Bun, Matei Basarab, ªtefan celMare ºi, mai încoace, a lui Alexandru Ioan Cuza, nu este o pledoarie pentruîntoarcerea la trecut, cum o prezintã comentatorii publicisticii sale, ci are,cum se vede, cu totul altã explicaþie. Capul statului, reprezentat de aceºtidomnitori, asigurã, în condiþii grele, progresul þãrii. Nicãieri nu întâlnim înpublicistica lui Eminescu atacuri pamfletare la adresa capului statului ºidacã vorbeºte uneori de „Carol Îngãduitorul“, o face numai pentru faptulcã nu se folosea de prerogativele cu care era învestit în atitudinea sa faþã departidele politice.

Eminescu este un susþinãtor al Constituþiei, cum se vede din publicisticasa, care, chiar dacã întocmitã dupã model strãin, cuprindea ºi prevederi cucare el nu era de acord. Oferea însã singura garanþie pentru funcþionareastatului ºi se pronunþa împotriva înlocuirii ei prin violenþã. Avem ºi expli -caþia pentru criticile severe la adresa complotiºtilor, care îl rãsturnaserã depe tron pe Alexandru Ioan Cuza, sperând în înlãturarea actului funda men -tal pentru funcþionarea statului.

Organismele statului, cu alte cuvinte administraþia, ocupã în publi -cistica lui Eminescu spaþiul cel mai extins ºi aproape nu existã articol în caresã nu se ocupe de ea, sau sã nu facã referiri la ea. Se bucurã de un buntratament numai biserica ºi armata. Criticile sale, adesea de o mare violenþãºi într-un limbaj colorat, sunt îndreptate împotriva parlamentului, a guver -nului ºi partidelor politice ºi coboarã pânã la prefecþi, primari ºi ceilalþireprezentanþi ai administraþiei de stat.

Publicistica lui Eminescu este interpretatã de cea mai mare parte aexegeþilor ca una de adversitate faþã de Partidul liberal aflat la condu cereaþãrii ºi faþã de unii reprezentanþi ai sãi, îndeosebi C. A. Rosetti. S-a pututvedea cã atitudinea lui Eminescu este aceeaºi ºi faþã de conservatori ºi deacei reprezentanþi ai sãi care îºi abandoneazã principiile, spre a ocupademnitãþi de stat. Se înfruntã aici concepþii despre stat, produs al naturii,cu legi nesupuse voinþei oamenilor ºi neabãtute în consecinþele lor, ºiconcepþia potrivit cãreia statul nu este decât o convenþie între oameni,putând fi schimbat la dorinþa ºi prin voinþa lor. Altfel spus, publicistica luiEminescu se întemeiazã, în demersul sãu, pe o bazã ºtiinþificã ºi acest lucruexplicã, împreunã cu expunerea strãlucitã, încã nedepãºitã, durabilitatea întimp ºi permanenta ei actualitate.

Eminescu oferã în opera sa ºi un spectacol care meritã, de asemenea, sãreþinã atenþia. Avem în vedere interferenþele dintre creaþia literarã ºipublicisticã ºi dintre publicisticã ºi creaþia literarã. Teme, imagini, expresiitrec dintr-o secþiune în alta a scrisului sãu, neschimbate, sub aspectulformei, însã diferite prin semnificaþii.

EMINESCU ªI ORGANICITATEA SCRISULUI SÃU8

Eminescu, redactor la Timpul ºi apoi prim-redactor la cotidianul bucu -reº tean, socotea în încheierea din editorialul [„Admirabila dibãcie...“], publi -cat în 11 februarie 1883, cã în viaþã era nimerit sã fim ºi „privitori numaica la teatru“. Propunea o asemenea conduitã ºi în poezia Glossã, tot acum.

„Privitor ca la teatruTu în lume sã te-nchipui.“

Vasile Conta este situat de Eminescu, în necrologul din Timpul din25 apri lie 1882, deasupra oamenilor politici din vremea sa, „care se nascspre a muri ºi mor spre a se naºte“. Demiurgul îi dezvãluia lui Hyperion înLuceafãrul destinul sãu pãmântean, pe care îl dorea:

„Pãrând pe veci a rãsãriDin urmã moartea-l paºteCãci toþi se nasc spre a muriªi mor spre a se naºte.“

Expresii ºi termeni din prozele Sãrmanul Dionis ºi [Avatarii FaraonuluiTlà], „închipuiri urieºeºti“, „bolþi urieºeºti“, „palate urieºeºti“, se întâlnescîn conferinþa Influenþa austriacã asupra românilor din Principate, publicatã înConvorbiri literare din 1 august 1876, în care se vorbeºte despre „puteriurieºeºti“ ºi „flotã urieºeascã“.

Echilibrul în univers este simbolizat în însemnãrile ºtiinþifice din manu -scrise prin „limba cumpenei“, pentru ca în editorialul [„În Senat s-a începutieri...“], publicat în Timpul din 12 octombrie 1879 sã arate cã situaþiageograficã a României, situatã între trei imperii rivale, era „asemenea uneilimbi de cum pãnã“. Cumpãna ºi limba cumpenei sunt invocate ºi în [AndreiMureºanu], poemul dramatic:

„S-asamãn întreolaltã viaþã ºi cu moarte;ªi-n cumpãna gândirii-mi nimica nu se schimbãCãci între amândouã stã neschimbata limbã.“

Versurile sunt transferate în poezia Se bate miezul nopþii cu câteva modifi -cãri.

Problema cãlãtoriei luminii în Univers formeazã ºi ea obiectul anumeroase însemnãri ºtiinþifice din manuscrise. „O stea s-a stins – noteazãEminescu în manuscrisul 2267 164v – ºi lumina ei – ca efect al existenþei –cãlãtoreºte mii de ani pentru a ajunge la ochiul nostru“.

EMINESCU ªI ORGANICITATEA SCRISULUI SÃU 9

Contemporane, ca elaborare, cu însemnãrile ºtiinþifice din manuscrisesunt poeziile Muºat ºi ursitoarele ºi La steaua, din care reproducem câtevaversuri:

„La steaua care-a rãsãritE-o cale atât de lungãCã mii de ani i-au trebuitLuminii sã ne-ajungã. “

Întâlnim într-un articol, [„Observãm cã unirea...“], publicat în Timpul din9 decembrie 1882 o paralelã între cãlãtoria amintirilor luminoase dintrecutul îndepãrtat pânã la noi „Precum lumina unei stele ce s-a stins demult – scrie Eminescu – cãlãtoreºte încã în Univers, încât raza ajungeochiul nostru într-un timp în care steaua ce-a revãrsat-o nu mai existã,astfel din zarea trecutului mai ajunge o razã de glorie pânã la noi, pe cândcauza acestei strãluciri, tãria sufleteascã, credinþa, abnegaþiunea, nu maisunt.“ Concluzia la aceastã paralelã: „Degeaba pitici moderni ar îmbrãcazalele lor [a eroilor din trecut], mâncate din ruginã, dacã nu pot umpleasufletele cu smerenia ºi credinþa lor“.

Eminescu caracterizeazã guvernarea liberalã, într-un editorial, [„Pe cândîn politica exterioarã...“], publicat în Timpul din 6 noiembrie 1882, cu atâtmai curioasã „cu cât enigma va rãmâne pururea neesplicatã“. Eminescu îlcaracteriza în termeni asemãnãtori pe I. Heliade Rãdulescu, în Epigonii,publicatã în Convorbiri literare în 1870, prin urmare cu 12 ani mai înainte:

„Munte cu capul de piatrã de furtuni detunatãStã ºi azi în faþa lumii o enigmã n-esplicatã.“

Evenimentele din Imperiul otoman sunt comentate de Eminescu înarti colul Conspiraþiile din Constantinopol, publicat în Curierul de Iaºi din4 noiembrie 1877, în care aratã cã unii dintre conducãtorii sãi doreau, defapt, pacea ºi chemau „din noaptea vremilor umbra prorocului“. Asistãmaici la un transfer din viaþa politicã în unul afectiv, cu rezonanþã puternicãîn sufletul sãu:

„O, mamã, dulce mamã, din negura de vremiPrin freamãtul de frunze la tine tu mã chemi.“

Eminescu deschide Cronica anului 1881, publicatã în Timpul din 1 ia -nua rie 1882 cu reflecþia cã nu putem porunci timpului sã stea pe loc ºi nici

EMINESCU ªI ORGANICITATEA SCRISULUI SÃU10

sã punem hotar între trecut ºi viitor, având „pururea în faþã ziua de azi“.Problema prezentului etern, cãci despre asta este vorba, îºi gãseºte o ilus -trare memorabilã în poezia Cu mâne zilele-þi adaogi, din care transcriem ostrofã:

„Cu mâne zilele-þi adaogi,Cu ieri viaþa ta o scazi,ªi ai cu toate astea-n faþãDe-a pururi ziua cea de azi.“

Expansiunea Imperiului otoman peste trei continente este prezentatã deEminescu într-o suitã de articole: [„În sfârºit vedem limpede...“], [„Suntem înajunul unei soluþiuni...“], [„Când onor. d. Brãtianu s-a retras...“], publicate înTimpul din 25 ianuarie 1879, 7 octombrie 1879, 6 iunie 1881, unde se vor -beºte de trupe strãine care „luau pe tãlpi pãmântul românesc“, de luptelede la Rovine, unde sãgeþile „întunecau vãzduhul ca norii cerului“, de „ca -piºtea spoielii“, de „bani tociþi ºi calpi“, de „un ministru fenomen laSybaris“. Eminescu aratã într-un articol, [„Aflãm cã d. N. T. Moldoveanu...“],publicat în Timpul din 2 iunie 1879, cã, pentru cei certaþi cu legea, „tem -niþele nu erau destul de large“. Este invocat Vlad Þepeº, mai întâi în prozapoliticã, înfãptuitorul dreptãþii prin mijloace violente.

Acestea sunt articolele lui Eminescu, destul de multe la numãr, din caream reþinut numai câteva pentru propoziþiile ce le întâlnim versificate înScrisoarea III, condamnatã la apariþia ei ca fiind un mesaj politic antiliberal.Un articol, [„Pauzã grea ºi atentivã...“], publicat în Curierul de Iaºi din8 aprilie 1877, ne introduce în atmosfera apãsãtoare care domnea în Europaînaintea decla rãrii rãzboiului din 1877–1878. „Unele [ziare] vãd deja zecilede milioane de moametani din India depãrtatã – scrie Eminescu – ºi pânãla Maroc, ridicându-se ca un singur om la desfãºurarea flamurei verzi aprorocului ºi împlând nefericita Europã cu râuri de sânge ºi de flãcãri, încât,dupã cuvântul biblic, neamuri strãine vor intra cu plugul pe locurile undeau stãtut oraºele noastre ºi turmele de vite ale triburilor asiatice vor paºteiarba rãsãritã din ruinele sfinte ale civilizaþiei. Astfel se va ridica în contracrucii întreg Aliotmanul ºi astfel se zugrãvesc ca pe o pânzã albã umbrelenegre ale viitorului“. Sfârºitul lumii avea sã vinã – comenteazã Eminescuprevi ziunile din presã în arti colul Antihrist, publicat în Curierul de Iaºi din3 septembrie 1876 – atunci când un sultan va preface „domul din Coloniaîn grajd de cai“.

EMINESCU ªI ORGANICITATEA SCRISULUI SÃU 11

Viziunea apocalipticã privind ameninþarea Imperiului otoman dinScrisoarea III este conceputã în termenii din publicisticã ºi se poate întocmi,în paralel, o antologie.

„Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vreo limbãCe cu-a turmelor pãºune, a ei patrie ºi-o schimbã...

*Astfel Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri [...]Toate se-ntind înainte-i... Ca pe-un uriaº covor.

*An cu an împãrãþia tot mai largã se sporeºteIarã flamura se înalþã an cu an.

*Tot ce stã în umbra crucii, împãraþi ºi regi

s-adunã...Pentru-a crucii biruinþã se miºcarã râuri, râuri...

*Am jurat ca peste dânºii sã trec falnic, fãrã pãs,Din pristolul de la Roma sã dau calului ovãs.

*Când sãgeþile în valuri care ºuierã, se toarnã [...]Pe pãmânt lor li se pare cã se nãruie tot cerul.

*ªi în caii lor sãlbatici bat cu scãrile de lemn,Pe copite iau în fugã faþa negrului pãmânt.

*Au la Sybaris nu suntem lângã capiºtea spoielii?

*Toþi pe buze-având virtute, iar în ei monedã calpã

*ªi în douã temniþi large cu de-a sila sã-i aduni

*Cum nu vii tu, Þepeº Doamne.“

Exemplele de mai sus – ºi multe altele, care se mai pot da – aratã cã înscrisul lui Eminescu nu existã bariere între însemnãrile din manuscrise,poezie, prozã ºi teatru, pe de o parte, ºi între publicisticã ºi însemnãrile dinmanuscrise ºi creaþia literarã, pe de altã parte. Eminescu ocupã ºi sub acestaspect al organicitãþii scrisului sãu un loc singular în cultura românã.

EMINESCU ªI ORGANICITATEA SCRISULUI SÃU12

NOTÃ ASUPRA EDIÞIEI INTEGRALE A OPEREI LUI M. EMINESCU

Consideraþii generale

Eminescu tipãreºte sub supravegherea sa numai Fragmente din istoriaromânilor, primul volum din cele cinci ale tratatului lui EudoxiuHurmuzachi, Fragmente zur Geschichte der Rumänen, ºi traducerea sa apare laBucureºti în 1879. Poetul se preocupa însã sã-ºi publice în volum ºi poeziileînainte de 1870. Îndatã dupã sosirea sa la Viena pentru studii universitare,în octombrie 1869, îºi confecþioneazã douã caiete, în care îºi transcriepoeziile cu o frumoasã caligrafie, le dateazã ºi manifestã o deosebitã grijãpentru aºezarea în paginã. Caietele sunt integrate, dupã intrareamanuscriselor în patrimoniul Academiei Române, în 1902, în „corpusulmiscelaneu“ 2279, 123 în care se întâlnesc ºi alte poezii, printre careMortua est!, Venere ºi Madonã ºi marele poem Memento mori. Eminescuintenþiona sã-ºi intituleze volumul de poezii, la care se gândea, Luminã delunã, titlu preluat din manuscrise de editorii sãi de mai târziu. Sunt mãrturiicã avea în vedere ºi articolele sale politice. „Articolele mele de ziar – noteazãEminescu în manuscrisul 2257, 429r – revãzute ºi publicate cu o prefaþãistoricã“. Între textele prevãzute pentru acest volum figureazã patru studii,Creditul mobiliar, Creditul mobiliar ºi jocul de bursã, Creditul mobiliar ºi presaCapitalei ºi Statutele creditului mobiliar, publicate în „Timpul“, în iulie–august1881. Eminescu confecþioneazã ºi pentru ele un caiet special, pe care îlpagi neazã ºi se pãstreazã în manuscrisul miscelaneu 2264, împreunã cu altearticole politice. Tot aici se pãstreazã ºi studiile Creditul mobiliar ºi Creditulmobiliar ºi jocul de bursã, decupate din „Timpul“, lipite într-un caiet dic -tando, pregãtite sã se tipãreascã într-o broºurã. Aceste proiecte nu suntaduse la îndeplinire, însã vin sã infirme opinia potrivit cãreia Eminescu numanifesta interes pentru tipãrirea scrierilor sale.

Editarea operei sale rãmâne în sarcina contemporanilor ºi a posteritãþii.Meritul îi revine lui Titu Maiorescu care tipãreºte, sub supravegherea sa,

ediþia Poesii, din decembrie 1883, prin care îl impune ca mare poet ºi carestã la baza primelor traduceri în alte limbi. Proza, dramaturgia, publicisticaºi corespondenþa încep sã fie cunoscute dupã moartea poetului ºi momentuldecisiv îl marcheazã intrarea manuscriselor în circuitul public cu începeredin 1902. Marele numãr de ediþii, de diferite tipuri, tipãrite dupã aceastãdatã, se constituie într-o activitate editorialã remarcabilã. Ea pregãteºteelaborarea ediþiei integrale academice.

Ediþia de faþã are ca text de bazã ediþia academicã, fondatã de Per -pessicius în 1939 ºi reuneºte creaþia literarã: poezia, proza ºi drama turgia,la care alãturãm publicistica ºi corespondenþa.

Textele sunt grupate în secþiuni dupã cum urmeazã:I. Poezia publicatã în timpul vieþii ºi din manuscrise.

II. Proza publicatã în timpul vieþii ºi din manuscrise.III. Poeme ºi prozã de inspiraþie folcloricã.IV. Teatru original ºi tradus.V. Publicisticã din presã ºi din manuscrise.

VI. Traduceri filosofice, istorice ºi ºiinþifice.VII. Fragmentarium, cu texte neincluse în secþiunile anterioare.

VIII. Corespondenþã trimisã ºi primitã.Operãm în cuprinsul ediþiei pe care o luãm ca text de bazã câteva

modificãri dictate de natura textelor. Transferãm de la poezie la teatrutextele dramatice care îl au ca erou pe Andrei Mureºanu ºi de la literaturapopularã la prozã, basmul Fãt-Frumos din lacrimã, creaþie originalã pe temepopu lare. Alte douã modificãri reprezintã, de asemenea, o notã aparte aacestei ediþii. Includem o nouã poezie, Asta vreu, dragul meu, scrisã la Blaj ºipublicatã pe 29 septembrie 1866, într-o revistã transilvãneanã, care sepãstreazã în colecþii incomplete în bibliotecile noastre, ºi înlãturãm poemulÎnchinare lui ªtefan-Vodã, întrucât s-a dovedit cã aparþine lui Dimitrie Gustiºi a fost difuzat pe foi volante de Eminescu în timpul Serbãrii de la Putnadin august 1871. Din literatura popularã reþinem numai textele cu caracterevident de originalitate, nu ºi transcrierile din diferite publicaþii ºi culegeri,mare parte încã neidentificate. Ediþia academicã integralã se înscrie dreptcea mai importantã realizare editorialã consacratã unui scriitor român lasfârºit de secol.

Aparatul critic cuprinde douã secþiuni pentru fiecare text: una biblio -graficã ºi o a doua de comentarii. În secþiunea bibliograficã consemnãmprima publicare în presã, prima tipãrire în volum ºi retipãrirea în ediþiaintegralã academicã. Menþinem titlurile date de Eminescu, iar pentru celecare nu au titlu, le dãm noi dupã sintagma iniþialã. Pentru publicaþii con -semnãm toate datele: anul editorial, numãrul, luna, ziua ºi pagina; pentru

NOTÃ ASUPRA EDIÞIEI14

volume: titlul, localitatea, editura, anul ºi pagina. Pentru completãrilefãcute de noi folosim paranteze drepte. Deoarece sunt în circulaþie ºi alteediþii, pentru mai uºoara identificare a textelor, îndeosebi a celor din publi -cisticã, reproducem ºi titlurile date de editorii dinaintea noastrã la primatipãrire în volum a textelor respective.

Comentariile sunt restrânse la problemele importante, specificate lafiecare text. Pentru o documentare cuprinzãtoare trimitem la Note ºi comen -tarii din ediþia integralã academicã. Nu putem trece totuºi cu vedereafaptul cã preluãm de aici o parte din informaþiile care pun textele luiEminescu în legãturã cu viaþa literarã ºi miºcarea ºtiinþificã europeanã.

Ediþia de faþã include traducerile, notele de curs ºi transcrierile, cumare pondere, ca spaþiu, în manuscrisele lui Eminescu ºi importante pentrustabilirea de relaþii cu opera originalã ºi cunoaºterea orizontului sãuintelectual.

Textele le reproducem din ediþia integralã academicã în 16 volume, deunde preluãm parþial în Note ºi comentarii informaþia pe care o completãmcu noi date. Pentru faptul cã ediþia academicã constituie textul de bazã, esteoportun sã o prezentãm cu elementele ei mai importante:

M. Eminescu, Opere I. Poezii tipãrite în timpul vieþii. Introducere. Note ºivariante. Anexe. Ediþie criticã îngrijitã de Perpessicius. Cu 50 de repro -duceri dupã manuscrise. Bucureºti, Fundaþia pentru Literaturã ºi Artã„Regele Carol II“, 1939.

M. Eminescu, Opere II. Poezii tipãrite în timpul vieþii. Note ºi variante dela Povestea codrului la Luceafãrul. Ediþie criticã îngrijitã de Perpessicius. Cu54 de reproduceri dupã manuscrise. Bucureºti, Fundaþia Regalã pentruLiteraturã ºi Artã, 1943.

M. Eminescu, Opere III. Poezii tipãrite în timpul vieþii. Note ºi variante dela Doinã la Kamadeva. Ediþie criticã îngrijitã de Perpessicius. Cu 21 dereproduceri dupã manuscrise. Bucureºti, Fundaþia Regele Mihai I, 1944.

M. Eminescu, Opere IV. Poezii postume. Anexe. Introducere. Tabloul edi -þii lor. Ediþie criticã îngrijitã de Perpessicius. Cu 38 de reproduceri dupã ma -nuscrise. Bucureºti, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1952.

M. Eminescu, Opere V. Poezii postume. Anexe. Note ºi variante. Exerciþii& Moloz. Addenda & Corrigenda. Apocrife. Mãrturii. Indice. Ediþie criticãîngrijitã de Perpessicius. Cu 46 de reproduceri dupã manuscrise. Bucureºti,Editura Academiei Republicii Populare Române, 1958.

M. Eminescu, Opere VI. Literaturã popularã. Introducere – Poemeoriginale de inspiraþie folcloricã – Lirica popularã – Balade – Dramatice –Basme în prozã – Irmoase – Paremiologie – Note ºi variante. Anexe –Exerciþii & Moloz – Caietul anonim – Bibliografie – Indice. Ediþie criticã

NOTÃ ASUPRA EDIÞIEI 15

îngrijitã de Perpessicius. Cu 63 de reproduceri dupã manuscrise. Bucureºti,Editura Academiei Republicii Populare Române, 1963.

M. Eminescu, Opere VII. Proza literarã. Sãrmanul Dionis. La aniversarã.Cezara. Geniu pustiu. Celelalte proze postume. Texte inedite. Studiu intro -ductiv de Perpessicius. Cu 77 de reproduceri dupã manuscrise. Ediþie criticãîntemeiatã de Perpessicius. [Ediþie criticã îngrijitã de un colectiv de cerce -tãtori de la Muzeul Literaturii Române]. Bucureºti, Editura AcademieiRepublicii Socialiste România, 1977.

M. Eminescu, Opere VIII. Teatrul original ºi tradus. Traducerile de prozãliterarã. Dicþionarul de rime. Studiu introductiv de Petru Creþia. Cu 145 dereproduceri dupã manuscrise. Ediþie criticã întemeiatã de Perpessicius [Edi -þie criticã îngrijitã de un colectiv de cercetãtori de la Muzeul Literaturii Ro -mâne]. Bucureºti, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1988.

M. Eminescu, Opere IX. Publicistica 1870–1877. „Albina“, „Familia“,„Federaþiunea“, „Convorbiri literare“, „Curierul de Iaºi“. Studiu introductivde Alexandru Oprea. Cu 68 de reproduceri dupã manuscrise ºi publicaþii.Ediþie criticã întemeiatã de Perpessicius [Ediþie criticã îngrijitã de uncolectiv de cercetãtori de la Muzeul Literaturii Române]. Bucureºti, EdituraAcademiei Republicii Socialiste România, 1980.

M. Eminescu, Opere X. Publicistica 1 noiembrie 1877–15 februarie 1880.„Timpul“. Cu 16 reproduceri dupã publicaþii ºi manuscrise. Ediþie criticãîntemeiatã de Perpessicius [Ediþie criticã îngrijitã de un colectiv decercetãtori de la Muzeul Literaturii Române]. Bucureºti, Editura AcademieiRepublicii Socialiste România, 1989.

M. Eminescu, Opere XI. Publicistica 17 februarie–31 decembrie 1880.„Timpul“. Ediþie criticã întemeiatã de Perpessicius. Cu 27 de reproduceridupã publicaþii ºi manuscrise. [Ediþie criticã îngrijitã de un colectiv decercetãtori de la Muzeul Literaturii Române]. Bucureºti, Editura AcademieiRepublicii Socialiste România, 1984.

M. Eminescu, Opere XII. Publicistica 1 ianuarie–31 decembrie 1881.„Timpul“. Cu 28 de reproduceri dupã publicaþii ºi manuscrise. Ediþie criticãîntemeiatã de Perpessicius. [Ediþie criticã îngrijitã de un colectiv de cerce -tã tori de la Muzeul Literaturii Române]. Bucureºti, Editura AcademieiRepu blicii Socialiste România, 1985.

M. Eminescu, Opere XIII. Publicistica 1882–1883, 1888–1889. „Tim -pul“, „România liberã“, „Fântâna Blanduziei“. Cu 64 de reproduceri. Ediþiecriticã întemeiatã de Perpessicius. [Ediþie criticã îngrijitã de un colectiv decercetãtori de la Muzeul Literaturii Române]. Bucureºti, Editura AcademieiRepublicii Socialiste România, 1985.

NOTÃ ASUPRA EDIÞIEI16

M. Eminescu, Opere XIV. Traduceri filosofice, istorice ºi ºtiinþifice. Hurmu -zaki. Rötscher. Kant. Leskien. Bopp. Articole ºi excerpte. Studiu intro -ductiv de Al. Oprea. Cu 347 de reproduceri dupã publicaþii ºi manuscrise.Ediþie criticã întemeiatã de Perpessicius. [Ediþie criticã îngrijitã de uncolectiv de cercetãtori de la Muzeul Literaturii Române]. Bucureºti, EdituraAcademiei Republicii Socialiste România, 1983.

M. Eminescu, Opere XV. Fragmentarium. Addenda ediþiei. Cu reproduceridupã manuscrise, documente ºi presã. Ediþie criticã întemeiatã dePerpessicius [Ediþie criticã îngrijitã de un colectiv de cercetãtori de laMuzeul Literaturii Române]. Bucureºti, Editura Academiei Române, 1993.

M. Eminescu, Opere XVI. Corespondenþa. Documentar. Cu reproduceridupã manuscrise, documente ºi publicaþii.

Ediþia academicã o citãm în volumele de faþã sub forma Opere I. Poezii,în continuare II, III, IV, V, Opere VI. Literatura popularã; Opere VII. Prozã;Opere IX. Publicistica, în continuare X, XI, XII ºi XIII; Opere XIV. Traduceri;Opere XV. Fragmentarium; Opere XVI. Corespondenþa.

Consemnãm în Note ºi comentarii volumul ºi pagina din ediþia academicãunde se tipãresc textele, precum ºi volumul ºi pagina aparatului critic,pentru informaþia ºtiinþificã ºi variantele la poeziile tipãrite în timpul vieþii.

Ediþia de faþã cuprinde la fiecare secþiune Addenda, cu textele rãmase pedinafarã, din mai multe motive, la tipãrirea volumelor respective.

Semne convenþionale utilizate în volume:

< > text anulat de Eminescu[ ] întregire introdusã de editor* lecþiune incertã: alegorie**** cuvânt nedescifrat (text în prozã)[—/ – —/ ] cuvânt sau segment de cuvânt nedescifrat (text în versuri)~ marcheazã versurile neterminate de autor// marcheazã sfârºitul unei pagini2254...2306 manuscrisul B.A.R. 2254...2306112r fila 112 recto112v fila 112 verso204r–229r toate filele de la 204 la 229 sunt scrise numai pe recto204v–229v toate filele de la 204 la 229 sunt scrise numai pe verso204rv–229rv toate filele de la 204 la 229 sunt scrise ºi pe recto, ºi pe verso

Ediþiile speciale pentru poezie, prozã, teatru, literaturã popularã, publi -cisticã, fragmentarium ºi corespondenþã le prezentãm în Nota asupra ediþieila volumele respective. Procedãm astfel ºi în volumul de faþã, pentrusecþiunea de poezie.

NOTÃ ASUPRA EDIÞIEI 17

CRONOLOGIE

1850ianuarie 15. Se naºte în oraºul Botoºani al ºaptelea copil din cei unsprezece ai

cãminarului Gheorghe Eminovici ºi al soþiei sale Raluca, din familiaIuraºcu. Actul de naºtere îi înregistreazã numele sub forma Mihail, cea deMihai se impune mult mai târziu. Familia cobora pe linie paternã dinTransil va nia, de unde emigreazã în Bucovina în secolul al XVIII-lea caurmare a exploatãrii iobãgeºti, obligaþiilor militare ºi persecuþiilor reli gi -oase. Bu nicii sãi, Vasile (1780–1844) ºi Ioana (1782–1844), trãiesc înCãli neºtii lui Cuparencu, comunã situatã nu departe de Suceava, înte me -iatã de emigranþi transilvãneni. Mor în epidemia de holerã din 1844, iarpoetul, nãscut mult mai târziu, nu-i cunoaºte ºi nu-i evocã în scrierile sale.Gheorghe, primul bãiat al lui Vasile ºi al Ioanei Eminovici, tatãl poe -tului, învaþã carte la Suceava ºi trece în Moldova unde îndeplineºtefuncþia de administrator al unei moºii. Este ridicat la rangul de cãminarºi îºi întoc meºte gospodãria la Ipoteºti, în þinutul Botoºanilor. Familiacãmi na rului sporeºte repede. Se nasc înaintea poetului ªerban (1841),Nicolae (1843), Gheorghe (1844), Ruxandra (1845), Ilie (1846),Maria (1848), iar dupã el Aglaia (1852), Harieta (1854), Matei (1856),Vasile (?). Mor înainte de a ieºi din copilãrie Ruxandra, Maria ºi Vasile.Cãminarul, om cu dragoste de carte, îºi trimite bãieþii – ºi chiar o fatã,Aglaia – sã facã studii la Botoºani, la Cernãuþi în Bucovina ºi la Sibiu înTransilvania, iar pe ªerban ºi pe poet la universitãþile germane. Undestin tragic apasã asupra acestei familii; bãieþii cãminarului se stingdin viaþã, cu o singurã excepþie, în plinã tinereþe. Astãzi, Ipoteºtiul esteloc de pelerinaj pentru iubitorii scrisului eminescian.

iunie 15, iulie 3, 10. ªerban, Nicolae ºi Gheorghe figureazã în trei cataloageca elevi la Pensionatul lui L. Ferderber din Botoºani, înfiinþat în 1848.În 1852 se înscrie ºi Ilie. Aici se învãþa româna, franceza ºi germana.Copiii cãminarului au note bune la învãþãturã.

1856noiembrie 20. Se naºte Matei, la Ipoteºti. Va juca un rol important în viaþa

poetului.

1858octombrie. Se înscrie în clasa a III-a la National Hauptschule (ªcoala primarã

ortodoxã orientalã) din Cernãuþi. Nu ºtim unde face clasa I ºi a II-a,probabil la unul din pensionatele particulare din Botoºani sau Cernãuþi.Are ca învãþãtor pe Ioan Litviniuc, pedagog cu îndelungatã experienþãla catedrã ºi autor de manuale didactice.

octombrie. Bãieþii mai mari ai cãminarului îºi continuã studiile la OberGymnasium, liceul german din Cernãuþi, înfiinþat în 1808, în diferiteclase: ªerban ºi Nicolae (clasa a VI-a), Gheorghe (clasa a V-a), Ilie (clasaa II-a). Acasã rãmân Aglaia, Harieta ºi Matei.

1859septembrie. Se înscrie în clasa a IV-a la National Hauptschule din Cernãuþi.

Are ca învãþãtor pe Ioan Zibacinschi ºi director pe Vasile Ilasievici.Terminã ºcoala primarã cu rezultate excelente la învãþãturã.

1860septembrie. Se înscrie în clasa I la Ober Gymnasium ºi are ca profesori pe

Ferdinand Caspary la latinã, germanã, istorie, geografie ºi matematicãºi pe Iohann Limberger la ºtiinþe naturale. Conducea liceul, ca director,ªtefan Wolf, autoritar sub raport administrativ ºi bun pedagog.Funcþiona ºi o catedrã de limba românã, înfiinþatã târziu, dupã 1848.Era ocupatã de Aron Pumnul, cunoscut îndeosebi prin Lepturariu româ -nesc, tipãrit, în patru tomuri, la Viena între 1862–1865, cea dintâiistorie a literaturii române în texte.

1861iulie. Terminã clasa I de liceu cu rezultate foarte bune la învãþãturã. Nu are

notã la românã în primul semestru. Aron Pumnul era bolnav ºi eleviisunt clasificaþi de Miron (Mihai) Cãlinescu, suplinitorul sãu, autor destudii fundamentale despre istoria bisericii ortodoxe din Bucovina.

iulie. Ilie terminã clasa a IV-a la Liceul romano-catolic din Sibiu. Se înscrieaici în septembrie 1860, dupã ce pãrãseºte Ober Gymnasium dinCernãuþi. Intrã în septembrie 1861 la ªcoala Naþionalã de Medicinã ºiFarmacie din Bucureºti.

CRONOLOGIE20

1862iulie 11. Gheorghe pãrãseºte cursurile de la Ober Gymnasium ºi se înro -

leazã în armata românã la „jandarmii vechi“. De aici înainte putemurmãri dupã Foaia matricolã avansãrile succesive pânã la gradul delocotenent.

septembrie. Eminescu se înscrie din nou în clasa a II-a. Nu obþine în anulºcolar precedent note de trecere la Johann Hayduk, profesorul de mate -maticã, ºi la Valentin Kermavner, profesorul de latinã. Mai târziu vaarãta cã îndepãrtarea sa de matematicã se datora metodei de predare.Frecventeazã numai primul semestru. Are note bune la toate obiectele.Aron Pumnul este suplinit tot de I. G. Sbiera, sucesorul sãu la catedrã.Este remarcat de Ernst Rudolf Neubauer, profesorul de istorie, ca unºcolar cu însuºiri excepþionale. Poet, prozator ºi ziarist, Neubauer va fiprimul director al Liceului german din Rãdãuþi, înfiinþat în 1872.

1863aprilie 16. Nu se întoarce dupã vacanþa de Paºti la Ober Gymnasium. Nu

are note pe semestrul al doilea ºi se menþioneazã în catalog cã s-a retrasca „privatist“ (elev particular).

august 15. Cãminarul o înscrie pe Aglaia la Pensionul de fete A. Zielinskydin Botoºani. Se învãþau limba românã, limba francezã ºi limbagermanã. Aglaia frecventeazã aici trei clase pânã în 1866.

octombrie. ªerban este înscris la ªcoala Naþionalã de Agriculturã din Pante -limon (Bucureºti).

decembrie 28. Ilie înceteazã din viaþã în spitalul oºtirii din Bucureºti. Emi -nescu pierde prin moartea lui Ilie pe cel mai apropiat dintre fraþii sãi.

1864februarie 21. Solicitã Ministerului Cultelor ºi Instrucþiunii Publice o bursã

pentru continuarea studiilor. Demersurile sale nu sunt încununate desucces.

noiembrie 7. Consiliul Permanent al judeþului Botoºani îl alege „scrietor alcancelariei sale“. Are coleg pe George Manea Foxãneanu, cu care întoc -meºte actele oficiale ºi poartã discuþii pe teme literare. Este numit decolegul sãu Mihai Emineanu, probabil pentru înclinarea spre îndelet -nicirile literare.

CRONOLOGIE 21

1865martie 5. Demisioneazã din postul de „scrietor“ al Cancelariei Consiliului

Per ma nent ºi-ºi motiveazã cererea prin dorinþa de-a urma „studiile cole -giale din Gimnaziul Plenariu din Bucovina“.

octombrie 22. Gheorghe Eminovici, delegat în comisia de împroprietãrire,încheie procesul-verbal pentru aplicarea reformei agrare la Dumbrã -veni, unde funcþionase ca administrator de moºie cu douã decenii maiînainte.

noiembrie 30. ªerban se înscrie la Facultatea de Medicinã din Erlangen,Königlich Bayerysche Friedrich-Alexanders Universität; frecventeazãaici cursurile patru semestre pânã pe 2 decembrie 1867.

1866ianuarie 12/24. Debuteazã în literaturã cu poezia închinatã lui Aron

Pumnul, publicatã în broºura Lãcrãmioarele învãþãceilor gimnasiaºti dinCernãuþi la mormântul prea iubitului lor profesor Arune Pumnul rãpãusatîntr-a 12/24 ianuarie 1866, scoasã din iniþiativa lui I. G. Sbiera ºitipãritã sub supravegherea sa. Broºura cuprinde ºapte poezii, fãrã titlu,cinci semnate: M. Eminoviciu (privatist), ªt. ªtefureac (clasa a VI-a),I. Ieremievici (clasa a V-a), E. Franzos (clasa a VII-a), B. Ehrlich (clasa aVI-a). Poeziile lui Franzos ºi Ehrlich sunt în germanã. ªt. ªtefureac va ficoleg cu Eminescu la Viena; pe Franzos îl va critica mai târziu pentrumodul în care pre zintã în scrierile sale poporul român. Aron Pumnul erapentru Eminescu „geniul mare al deºteptãrii Bucovinei“. Fluiditatea ºicadenþa unor versuri ne dau dreptul sã presupunem cã nu era la primapoezie.

februarie 25/martie 9. Publicã în „Familia“, revista lui Iosif Vulcan, careapãrea la Pesta, poezia De-aº avea; aceasta marcheazã debutul sãu înpresa vremii. Este însoþitã ºi de o notã a redacþiei: „Cu bucurie des -chidem coloanele foaiei noastre acestui june de numai 16 ani, care, cuprimele sale încercãri poe tice, ne-a surprins plãcut“. Poezia e semnatãM. Eminescu, cum va pro ceda de aici înainte. O familie Eminescu existaîn comuna Lupu, lângã Blaj, ºi un elev cu acest nume frecventeazãºcolile blãjene.

aprilie–octombrie. Întreprinde prima cãlãtorie în Transilvania pe urmele strã -bu nilor sãi. Îl însoþeºte pe Ioan Neamþu, din Feldru, elev la ªcoala RealãGreco-Ortodoxã din Cernãuþi. Intrã în Transilvania prin pasul Tihuþa,coboarã pe Valea Someºului ºi ajunge la Dej, de unde îi scrie lui IosifVulcan cã se afla în drum spre Blaj. La sfârºitul lui mai ajunge la Târgu

CRONOLOGIE22

Mureº, iar de aici cãlãtoreºte spre Blaj, împreunã cu Ioan Cotta ºiTeodor Cojocaru, studenþi la teologie. Biografii sãi sunt de pãrere cãEminescu dorea sã-ºi continue studiile liceale. Nu s-a gãsit pânã acumniciun document în aceastã privinþã. Trimite „Familiei“ poeziile careapar succesiv: O cãlãrire în zori (15/27 mai), Din strãinãtate (17/23 iulie),La Bucovina (14/26 august), Speranþa (1/23 septembrie), Misterele nopþii(16/28 octombrie), iar pentru „Umoristul“, cealaltã foaie a lui IosifVulcan, Asta vreu, dragul meu! (29 septembrie/11 octombrie) desco peritãîntâmplãtor, în anii din urmã, reprodusã în „Tribuna“, în 1979. Începepublicarea prozei lui Onkel Adam (Karl Anton Wetterbergh), Lanþul deaur (9/21 octombrie), „novelã svedicã“ tradusã din germanã. Tot acumstrânge material pentru romanul Geniu pustiu, pe care îl elaboreazã înperioada preuniversitarã ºi rãmâne în manuscrise. Cãlãtoria înTransilvania marcheazã, remarcã G. Cãlinescu, ieºirea lui Eminescu dincopilãrie ºi intrarea în altã vârstã a personalitãþii sale.

1867ianuarie–mai. Se aflã la Cernãuþi ºi se ocupã de biblioteca elevilor români

adãpostitã în casa lui Aron Pumnul. În Cunsemnãciunariul venitului, chel -tu ie lilor ºi al avutului Bibliotecii învãþãceilor români gimnasiali cernãuþeni,registru de evidenþã, se precizeazã cã era în „cl V gim“. Nu figureazãînsã în cataloagele liceului. Publicã în „Familia“ poezia Ce-þi doresc eu þie,dulce Românie, pentru care nu se pãstreazã versiuni în manuscrise. Esteprintre puþinele poezii în aceastã situaþie.

iunie 18/30. Trimite „Familiei“ oda La Heliade; evocã personalitatea „bãtrâ -nului bard“ ºi aminteºte de Ieremiada lui Schiller, cu profeþia sa; reiapoezia în epoca studiilor universitare la Viena.

octombrie 19. Îl aflãm în trupa lui Iorgu Caragiale. Întocmeºte rapoarte cãtreorganele administrative cu solicitãri în favoarea actorilor; le semneazãIorgu Caragiale, împreunã cu unul dintre asociaþii sãi.

octombrie–noiembrie. ªerban continuã medicina la München în semestrul deiarnã 1867/1868; studiazã, probabil, ºi la alte universitãþi germane.

1868martie–aprilie. Trece din trupa lui Iorgu Caragiale în trupa lui Mihail

Pascaly; este avansat în postul de „sufleur II ºi copist“. Mai multe piesecopiate de el se pãstreazã în manuscrise. Îi are colegi pe actorii:

CRONOLOGIE 23

I. Gestianu, I. Sãpianu, S. Bãlãnescu, P. Velescu, V. Freivald ºi peactriþele: Maria Gestianu, Catinca Dumitrescu ºi Maria Vasilescu.

mai–septembrie. Însoþeºte trupa lui Mihail Pascaly, ca membru al ei, în tur -neul din Transilvania; reprezentaþii la Braºov, Sibiu, Lugoj, Timiºoara,Arad ºi Oraviþa; i se face trupei teatrale, pretutindeni, o primire trium -falã. Viaþa printre actori stã la baza poeziilor publicate în „Familia“, totacum, La o artistã (18/30 august) ºi Amorul unei marmure (19 sep tem -brie/1 octombrie), cu imagini întâlnite ºi în monologul lui ªtefan celMare din Mira, piesa de teatru din anii 1868–1869.Traduce, la iniþiativa lui Mihail Pascaly, tratatul lui Heinrich TheodorRötscher, Die Kunst der drammatische Darstellung; traducerea rãmâne înmanuscrise. Lucrare fundamentalã, îl familiarizeazã cu estetica teatralãºi îl introduce în literatura universalã.

1869ianuarie 31/februarie 12. Publicã în „Familia“ poezia Junii corupþi, care apar -

þine epocii Blajului. Se înrudeºte cu Geniu pustiu prin evocarea atmos -ferei revoluþionare.

martie 30/aprilie 11. Publicã în „Familia“ poezia Amicului F. I., scrisã la Blajîn 1866. Este închinatã lui Filimon Ilea, elev la Blaj în 1866, mai târziuprofesor de drept civil la Universitatea din Bucureºti.

aprilie 1. Se înfiinþeazã la Bucureºti Cercul „Orientul“, de Gr. H. Grandea;tot el editeazã ºi revista „Albina Pindului“, orientatã spre creaþia popu -larã ºi literatura francezã ºi germanã. Eminescu face parte din colectivulînsãrcinat sã culeagã folclor în Moldova. Nu ºtim sã fi fãcut cercetãri peteren; manuscrisele cuprind un bogat fond din creaþia popularã.

aprilie. Publicã într-o foaie volantã îndoliatã pregãtitã în cadrul Cercului„Orientul“ oda funebrã La moartea principelui ªtirbey, încetat din viaþã laNisa în 1/13 aprilie 1869. Foaia mai cuprinde o poezie de BasiliuDeme trescu (V. D. Pãun) ºi una de I. Bãdescu, cu care se va întâlni,mult mai târziu, la Botoºani. Domnitorul Barbu Dimitrie ªtirbey sefãcuse cunoscut prin mãsurile sale administrative; Eminescu se va referila ele în articolele de la „Timpul“, un deceniu mai târziu.

octombrie 2. Se înscrie la Facultatea de Filosofie a Universitãþii din Viena ca„ausserordentlich Hörer“ (auditor extraordinar), întrucât nu avea baca -lau reatul. Audiazã trei cursuri ale lui Robert Zimmermann (istoriafilosofiei, filosofia practicã ºi conversaþii filosofice), trei cursuri ale luiKarl Sigmund Barasch-Rappaport (principii filosofice, exerciþiifilosofice, cu lecturi din Descartes, Spinoza ºi Leibniz, ºi istoria criticã a

CRONOLOGIE24

noþiunilor divine) ºi un curs al lui Theodor Vogt (introducere în filosofiepe baza metafizicii lui Aristotel). Are rezerve faþã de profesorii vienezipentru atitudinea lor privind filosofia kantianã.

octombrie 20. Se înscrie la Societatea Literarã ºi ªtiinþificã a Românilor dinViena, înfiinþatã în 1864, ºi în Societatea Literarã-Socialã „România“,înfiinþatã în 1868. Cele douã societãþi se întâlneau în activitatea lor petãrâm cultural, dar erau divizate prin orientarea politicã. Se înscrie înamândouã societãþile sã dea un exemplu de imparþialitate.

decembrie 9/21. ªedinþã privind unificarea celor douã societãþi; discuþii aprinsepentru impunerea titlului noii societãþi. Cere unirea necon di þio natã ºirosteºte cuvinte memorabile. „Firma, numele – declarã el – nu e lucrul,fiinþa însãºi – cum haina ce-o poartã un om nu-i omul însuºi – cumzdreanþa unui nume obscur poate acoperi un geniu – cum purpura unuinume regal poate învesti pe-un idiot“. Propunerea sa nu este primitã.

1870ianuarie 7/19, 9/21. Publicã, în ziarul „Albina“ din Pesta, O scriere criticã în

apãrarea lui Aron Pumnul împotriva atacurilor lui D. Petrino dinbroºura Puþine cuvinte despre coruperea limbei române în Bucovina, tipãritã laCernãuþi în 1869. Meritul lui Aron Pumnul stã, aratã poetul, în faptul„cã dã consistenþã ºi conºtiinþã naþionalã maselor“ ºi face din ele „onaþiune“. Observaþii critice la adresa lui Maiorescu; îi recunoaºte„spiritul de-o fineþe femininã“ ºi „stilul bun ºi limpede“.

ianuarie 18/30. Publicã, în „Familia“, articolul Repertoriul nostru teatral, înfavoarea înfiinþãrii unui Teatru Naþional pentru românii din Imperiulaustro-ungar; evaluare criticã a repertoriului nostru teatral. κi faceintrarea cu cele douã articole în publicistica culturalã.

aprilie 5/17. Publicã în ziarul „Federaþiunea“ din Pesta, editat de AlexandruRoman ºi Ioan Poruþiu, articolul Sã facem un congres, manifest politic desolidarizare a românilor cu celelalte popoare oprimate.

aprilie 10/22. Publicã în „Federaþiunea“ articolul În unire e tãria, analizã acrizei dualismului austro-ungar.

aprilie 12/24. Înceteazã din viaþã Ioan Neamþu, student la Politehnica din Viena, coleg din epoca ºcolaritãþii la Cernãuþi; îi închinã poeziaLa moartea lui Neamþu, publicatã postum.

aprilie 15. Publicã, în „Convorbiri literare“, poezia Venere ºi Madonã, caredeschide drumul colaborãrii sale la revista ieºeanã; dialog epistolar cuIacob Negruzzi, redactorul acestei reviste.

CRONOLOGIE 25

aprilie 22/mai 4, aprilie 29/mai 11. Publicã în „Federaþiunea“ al treilea ar -ticol politic; atacã bazele constituþionale ale dualismului austro-ungar;îl calificã „o ficþiune diplomaticã“; îl semneazã, ca ºi pe cele ante rioare,Varro; justiþia ungarã îi intenteazã un proces de presã; nu cunoaº temdesfãºurarea lui în absenþa documentelor. Inaugureazã prin cele treiarticole publicate în „Federaþiunea“ intrarea în publicistica politicã.

aprilie–mai. Se împlineau în august 1870 patru sute de ani de la sfinþireaMânãstirii Putna, ctitoria lui ªtefan cel Mare; formarea unui comitet cuN. Teclu preºedinte ºi Eminescu secretar, pentru organizarea festivi -tãþilor.

august 15. Publicã în „Convorbiri literare“ poezia Epigonii, elogiu al scrii -torilor din generaþiile anterioare ºi criticã severã a contemporanilor.

septembrie 15. Publicã în „Convorbiri literare“ articolul Notiþã asupra pro -iectatei întruniri la mormântul lui ªtefan cel Mare; justificã amânarea þineriiserbãrii de la Putna prin izbucnirea rãzboiului franco-german.

noiembrie 1, 15. Apare în „Convorbiri literare“ „povestea“ Fãt-Frumos dinlacrimã, cea dintâi lucrare a sa în prozã.

1871ianuarie 7/19. Se hotãrãºte unificarea celor douã societãþi studenþeºti din

Viena, în una nouã, cu un nume nou ºi un statut nou; se acceptã pro -punerea lui Eminescu privind unificarea necondiþionatã din 9/21 de -cembrie 1869.

ianuarie 7/19. Se cãsãtoreºte, la Ipoteºti, Aglaia cu Ioan Drogli, profesor laCernãuþi, cunoscut în cercurile culturale bucovinene; asistã la cere -monie; cãminarul promite o dotã peste posibilitãþile sale materiale; vaînstrãina, mai târziu, Ipoteºtii spre a-ºi onora promisiunile. Din cãsã -toria lor rezultã trei copii: Victoria, moartã de micã, Georg ºi Ioan, carefac liceul la Ober Gymnasium din Cernãuþi.

februarie 14/26. Scrisoare a lui Ioan Slavici cãtre Gr. Sima din Arad; carac -terizare a lui Eminescu: „Nu ºtiu, îl cunoºti pre Eminescu ori ba? El eunul din cei mai talentaþi juni [pe] care îi cunosc eu. Numai o slãbiciuneare: e pesimist literar. Pentru el nime nu produce bine: chiar cu Alec -sandri nu e îndestulit“. Caracterizarea anticipeazã pe cea a lui Maiorescudin Direcþia nouã în poezia ºi proza românã din 1872.

martie 20/aprilie 1. ªedinþa de constituire a Societãþii Academice Social-Lite -rare „România Junã“ din Viena; Slavici este ales preºedinte, iar Emi nescubibliotecar. Cunoscutã sub numele de „România junã“, se va impune cauna dintre cele mai prestigioase societãþi ale studenþilor români.

CRONOLOGIE26

mai 4/16. Trimite poeziile Înger de pazã ºi Noaptea care se publicã în„Convorbiri literare“ din 15 iunie ºi începutul lucrãrii lui I. Slavici Studiiasupra maghiarilor în transcrierea sa; stãruie pentru publicarea studiuluiîn revista ieºeanã; mãrturie a unei prietenii unice în istoria noastrãliterarã.

august 14/26–16/28. Serbarea de la Putna organizatã de studenþii românidin Viena, cu Ioan Slavici preºedinte ºi Eminescu secretar; participã stu -denþi din toate provinciile româneºti, cu excepþia Basarabiei, aflatã substãpânire þaristã. Participã ºi personalitãþi ale vieþii politice ºi culturale:M. Kogãlniceanu, F. Scriban, H. Cerchez, I. Bobulescu, I. G. Sbiera,Gr. Silaºi, G. Dem Teodorescu, Gr. Tocilescu, Sterie Ciurcu, C. Szat -mary, Iraclie Porumbescu, Ciprian Porumbescu. Slavici salutã, în cuvân -tarea de deschidere, românii din „câteºi patru unghiurile“ pãmântuluiromânesc; A. D. Xenopol, student la Berlin, evocã în cuvântarea festivãfigura lui ªtefan cel Mare, iar Eminescu împarte foile volante cu poezialui D. Gusti, Poemul Putnei, în care se declara cã, alãturi de Muntenia ºiMoldova, ºi alte provincii sunt „pãmânt românesc“. Serbarea de laPutna se înscria printre manifestaþiile popoarelor oprimate din Imperiulaustro-ungar prin care acestea îºi afirmau dreptul la existenþã naþionalã.

august 16/28. Congresul studenþesc, a doua parte a Serbãrii de la Putna,organizat la propunerea lui Eminescu, proclamã lupta pentru unitateaculturalã care sã conducã ºi la unitatea politicã a poporului român.

octombrie. Se înscrie la Facultatea de Drept a Universitãþii din Viena ºi frec -ven teazã cursurile în semestrul de iarnã 1871/1872 ºi în semestrul devarã 1872. Audiazã prelegerile profesorilor Robert Zimmermann, is to -ria filosofiei, Robert Ihering, drept roman, Theodor Vogt, pedagogie ºilogicã, Karl Ludwig Ritter von Arndts, pandecte, Heinrich Siegel,istoria dreptului. Asistã la cursurile lui Ernst Brücke de fiziologie ºi ana -tomie microscopicã, ale lui Joseph Hyrtl de anatomie descriptivã ºitopo graficã, participã la consultaþii ºi disecþii; asistã ºi la experienþele defizicã ale lui Nicolae Teclu. Audiazã la Viena cursuri predominant defilo so fie ºi drept însã ºi din alte discipline, cum reiese ºi din manuscrise.

1872septembrie 1/13, 7/19. Participã la ºedinþele „Junimii“ ieºene, citeºte nuvela

Sãrmanul Dionis ºi poeziile Egipetul, Înger ºi Demon ºi Floare albastrã,reþinute pentru „Convorbiri literare“ ºi publicate cu începere din oc -tombrie. Egipetul, fragment din Panorama deºertãciunilor, marele poem deevocare a succesiunii civilizaþiilor umane.

CRONOLOGIE 27

decembrie 18. Se înscrie la Facultatea de Filosofie a Universitãþii Friedrich-Wilhelm din Berlin, pe baza unui certificat de absolvire a Liceului dinBotoºani. T. Maiorescu, ministru al Cultelor ºi Instrucþiunii Publice, îiacordã o bursã sã-ºi ia doctoratul spre a fi numit la catedra de filosofiea Universitãþii din Iaºi.

1873ianuarie–august. Frecventeazã în semestrul de iarnã 1872/1873 ºi de varã

1873 prelegerile profesorilor Eugen Dühring, filosofie, Eduard Zeller,istoria filosofiei, C. N. Althaus, filosofia hegelianã, Johann GustavDroysen, istoria modernã, Karl Richard Lepsius, istoria Egiptului,Hermann-Ludwig-Ferdinand von Helmholtz, fizicã, Emil Du Bois-Rey mond, ºtiinþele naturii.

septembrie 21. Gheorghe, fratele mai mare, locotenent în armata românã,pus în disponibilitate din cauzã de boalã, se sinucide la Ipoteºti. DupãIlie, încetat din viaþã în decembrie 1863, este al doilea fiu al cãmi -narului care sfârºeºte tragic. Este înmormântat la Ipoteºti.

decembrie 18. Se înscrie la Facultatea de Filosofie a Universitãþii din Berlinpentru semestrul de iarnã 1873/1874, asistã la cursurile lui HermannBonitz, istoria filosofiei greceºti, ºi Heinrich Dernberg, istoria Impe -riului roman.

1874februarie 5. Îi scrie lui Maiorescu, în germanã, cã nu se considerã pregãtit sã

þinã prelegeri universitare. Se putea angaja numai pentru comentareade texte din Schopenhauer ºi Kant. Traduce, în acest scop, din tratatullui Kant, Critica raþiunii pure, traducere rãmasã în manuscrise.

aprilie. Se deschid cursurile Facultãþii de Filosofie la Universitatea din Ber -lin. Audiazã în semestrul de varã prelegerile lui Eugen Dühring, eco no -mie naþionalã, Karl Wilhelm Nitsch, istoria romanã, ºi Johann-Chris -tian Poggendorff, geografia fizicã. Din cele patru cursuri pe care le þineEugen Dühring, prezintã un interes aparte cel despre optimism ºipesimism ºi cel despre economia politicã. Se orienteazã concomitent cuprelegerile universitare ºi spre „psihologia popoarelor“, disciplinã fon -datã de M. Lazarus ºi H. Steinthal, la jumãtatea secolului al XIX-lea.

mai 7. Scrisoare cãtre Maiorescu în care îl informeazã cã se hotãrâse sã-ºi iadoctoratul la Jena. Renunþase, în realitate, sã-ºi ia docto ratul. Nu aveachemare pentru o activitate de catedrã. În manuscrise se pãstreazã note

CRONOLOGIE28

de curs de la Droysen, Zeller, Lepsius, un studiu Econo mia naþionalã ºi unmare numãr de extrase privind „psihologia po poarelor“.

august. Cãlãtorie de studii la Königsberg, oraºul lui Kant, la Cracovia ºiLemberg. Se gândea, probabil, sã-ºi ia ca tezã pentru doctorat unsubiect din istoria Moldovei, despre care trateazã ºi în proiectele saledramatice. Investigaþiile în arhive îi relevã necesitatea unei pregãtirispeciale pentru cercetarea documentelor istorice. În acest context seîncadreazã ºi traducerea tratatului de paleoslavã al lui A. Leskien,Handbuch der altbulgarischen Sprache, pregãtire în slavisticã; traducerearãmâne în manuscrise.

august 29/septembrie 10. Consiliul de miniºtri îl numeºte, la propunerea luiMaiorescu, în postul de bibliotecar, cu atribuþii de director, la BibliotecaCentralã din Iaºi, mai târziu Biblioteca Centralã Universitarã.

octombrie 15. Trimite Ministerului Cultelor ºi Instrucþiunii un raport cupropuneri pentru achiziþionarea de la anticariat de tipãrituri din vechiulscris românesc. Printre acestea, figureazã Dosoftei cu Psaltirea în versuridin 1673 ºi D. Cantemir cu Gâlceava înþeleptului cu lumea din 1698.

noiembrie 29. Editorul german F. A. Brockhaus acceptã, la propunerea luiMaiorescu, sã colaboreze la Conversations-Lexikon.

noiembrie 29. Înceteazã din viaþã, la Berlin, ªerban, fratele mai mare, mediccu renume. Bogatã corespondenþã a Agenþiei Române din Berlin ºi apoetului privind aceste împrejurãri tragice. Este a treia victimã a acesteifamilii deosebit de înzestrate intelectual.

decembrie 1. Publicã în „Convorbiri literare“ poezia Împãrat ºi proletar, primaversiune a marelui poem Umbre pe pânza vremii, din epoca studiiloruniversitare.

1875martie 6. Propune, în continuare, Ministerului Cultelor ºi Instrucþiunii

Publice achiziþionarea unui numãr mare de manuscrise din vechiul scrisromânesc; are un adevãrat cult pentru manuscrise ºi tipãrituri vechi; îºiformeazã ºi o bibliotecã personalã cu astfel de lucrãri la care apeleazãsavanþii vremii.

aprilie 1. Prezintã, în „Convorbiri literare“, eseul lui Al. Odobescu, Pseudo -kyneghetikos; vede aplicatã arta „mozaicului“. Cu câteva luni mai înaintecomentase, tot în „Convorbiri literare“, poeziile lui Constantin Bãlã -ceanu, din care reproduce un bogat florilegiu.

iulie 1. Este înlocuit la conducerea Bibliotecii Centrale cu D. Petrino ºinumit revizor ºcolar peste judeþele Iaºi ºi Vaslui. Începe cea mai prodi -

CRONOLOGIE 29

gioasã activitate administrativã din viaþa sa, cu inspecþii pe teren,numiri în posturi, rapoarte cãtre prefecturi ºi Ministerul Cultelor ºi In -struc þiunii Publice.

iulie 19. Trimite Ministerului Cultelor ºi Instrucþiunii Publice Tabloul generalpentru organizarea ºcoalelor rurale din judeþul Iaºi, un model de lucrarestatis ticã prin concepþie, prin sistematizarea datelor ºi prin aspectulîngrijit al prezen tãrii.

august 10. Informeazã Ministerul Cultelor ºi Instrucþiunii Publice asupraConferinþei anuale þinute cu învãþãtorii din judeþul Iaºi. I. Creangã faceo expunere asupra metodei de predare privind citirea ºi scrierea înclasele primare.

septembrie 5. Trimite Ministerului Cultelor ºi Instrucþiunii Publice Tabloulgeneral pentru organizarea ºcoalelor rurale din judeþul Vaslui, a doua lucrarestatisticã de amploare din timpul revizoratului sãu. O însoþeºte cu maimulte anexe, o micã monografie a situaþiei, deloc favorabilã, a ºcolilordin judeþul Vaslui. Cele douã Tablouri... sunt folosite de MinisterulCultelor ºi Instrucþiunii Publice ca instrument de lucru.

1876martie 1. Þine în cadrul Prelecþiunilor populare organizate de „Junimea“

ieºeanã conferinþa Influenþa austriacã asupra românilor din Principate; oreelaboreazã sub formã de studiu ºi o publicã în „Convorbiri literare“ în1 august 1876.

martie 18. Dimitrie Petrino, succesorul sãu la conducerea BiblioteciiCentrale, întocmeºte un raport cãtre Ministerul Cultelor ºi InstrucþiuniiPublice, în care îl învinovãþeºte de „sustracþiune“ din avutul instituþiei.Instanþele judecãtoreºti gãsesc acuzaþiile nefondate ºi sisteazã urmã -rirea. Este al doilea proces care i se intenteazã dupã cel pentru activi -tatea politicã din epoca studiilor universitare.

mai 4. Criticã în termeni duri ºi fãrã menajamente Ministerul Cultelor ºiInstrucþiunii Publice; acesta aprecia cã nu-ºi fãcea datoria ca revizorºcolar. Consiliul Permanent al Instrucþiunii se întruneºte în 18 mai ºipropune destituirea sa din funcþie. Propunerea se pune în aplicare.

mai 19. Este redactor la ziarul „Curierul de Iaºi“, care începuse sã aparã din31 martie 1868. Foaie oficialã, ziarul avea ºi o paginã „neoficialã“; pre -zintã aici succint viaþa politicã, culturalã ºi artisticã.

mai 21. Publicã la rubrica Noutãþi articolele: Liceul din Suceava, InstitutulAcademic, Gravurã ºi Carte pedagogicã. Relevã importanþa celor douãinstituþii de învãþãmânt; prezintã arta lui Constantin S. Stahi, gravor ºi

CRONOLOGIE30

pictor ieºean, ºi cartea lui I. Creangã, Povãþuitorul la citire prin scriere dupãsistema foneticã. Eminescu oferea, într-un spaþiu restrâns, o privire pano -ramicã asupra vieþii culturale ºi artistice.

august 6, 11, 13, 15, 18. Publicã, în foiletonul ziarului, Cezara, „novelã ori -gi nalã“, dupã ce în 9 iulie face loc în ziar schiþei La aniversarã, cusubtitlul „naraþiune originalã“.

august 13. Se stinge din viaþã, la Ipoteºti, Raluca, mama sa, bolnavã decancer. Este înmormântatã la Ipoteºti, în cimitirul de lângã casa pãrin -teascã.

septembrie 1. Publicã în „Convorbiri literare“ poeziile Melancolie, Crãiasa dinpoveºti, Lacul ºi Dorinþa, cãrora le urmeazã Cãlin (1 noiembrie).

noiembrie 17, 19, 26, 28. Publicã studiul [„Se vorbeºte cã în Consiliul...“], încare prezintã situaþia românilor din Transilvania ºi Bucovina substãpâ nirea austro-ungarã ºi demonstreazã, cu documente, cã româniisunt pretu tindeni „populaþie nemaipomenit de veche decât toþi conlo -cuitorii lor“.

noiembrie 28. Publicã prima Revistã teatralã, urmatã de alte trei (6, 22–24 de -cembrie ºi 20 martie 1877); concepþia sa privind arta teatralã se relevãsuperioarã contemporanilor sãi.

1877ianuarie 12. Publicã articolul Literatura din Botoºani, cu consideraþii critice

privind producþia literarã localã; reacþie violentã a ziarului „Curierul.Foaia intereselor generale“ ºi rãspunsul poetului în articolul Pro domo(23 ianuarie 1877); nu poþi scrie poezii ºi nuvele dacã nu te-ai „împrie -tenit cu gramatica româneascã“.

iunie 10. Publicã darea de seamã „Pomãritul întocmit cu deosebitã privire la grãdina ºcolarã“ de D. Comºa; vie discuþie cu privire la acest tratat înaltã prezentare, cu acelaºi titlu, publicatã în „Convorbiri literare“ în1 august 1877.

august 12. Continuã cu articolul Observaþii critice, polemicã cu G. Zottu înapãrarea Logicii lui Maiorescu, acuzat de plagiat.

octombrie 12. Elogiazã armata românã pentru eroismul în luptele de laGriviþa ºi Plevna.

octombrie 25–26. Pãrãseºte redacþia „Curierului de Iaºi“, dupã ce determinãprin activitatea sa mutaþii spectaculoase în pagina „neoficialã“ a ziaruluiieºean.

octombrie 27–noiembrie 4. Intrã în redacþia „Timpului“, cotidianul bucu -reºtean, la chemarea lui Maiorescu ºi Slavici; organ central de presã al

CRONOLOGIE 31

„partidei conservatoare“, înfiinþat la 15 martie 1876, devine din aprilie1876 organul de presã al opoziþiei conservatoare. Se angajeazã în pu bli -cistica cotidianã; îi are colegi pe I. Slavici ºi mai târziu ºi pe I. L. Cara -giale; participã zi de zi la discutarea problemelor societãþii româneºti.

decembrie 11, 13, 14, 18, 21, 23. Publicã Icoane vechi ºi icoane nouã, stu-diu de sintezã; model de tratare ºi artã în expunerea concepþiei sale social-poli tice.

1878februarie 10. Gheorghe Eminovici, tatãl sãu, vinde o parte din moºia rãzã -

ºeascã de la Ipoteºti ca sã acopere obligaþiile dotale ale Aglaei promisela cãsãtoria sa din 1871. Eminescu îºi propune, mai târziu, sã rãscum -pere moºia pãrinteascã, însã nu are susþinere financiarã.

martie 3, 4, 7, 8, 10, 14. Publicã Basarabia, studiu documentat asupraacestei provincii româneºti, anexatã de Imperiul þarist în 1812.

mai 4. Consacrã un necrolog lui D. Petrino; îi recunoaºte talentul, dar îlconsiderã victimã a „coteriei politice“.

mai–iulie. Se aflã la Floreºti, în Oltenia, la moºia lui N. Mandrea, undetraduce primul volum din tratatul lui E. Hurmuzaki (Hurmuzachi),Fragmente zur Geschichte der Rumänen; le tipãreºte sub titlul Fragmente dinistoriua românilor, la Bucureºti, în 1879.

octombrie 19. I. A. Cantacuzino, redactorul-ºef al „Timpului“, îi cere luiMaiorescu sã intervinã pe lângã Eminescu, care transformase ziarul întribunã a propriilor opinii politice.

noiembrie 12. Participã la cea de-a XV-a aniversare a „Junimii“ ieºene. Îlînso þeºte pe Maiorescu, împreunã cu Slavici, Caragiale, Nica, Olãnescu.Slavici citeºte Gura satului, iar Caragiale, O noapte furtunoasã. Citeºte ºiEminescu, probabil, din versurile sale.

1879aprilie 18. Publicã în articolul [„D. Simeon Mihãlescu publicã...“] documentele

afacerii Warszawsky privind abuzurile în rechiziþiile din timpul Rãz bo -iului de Independenþã. Angajeazã cotidianul bucureºtean în campaniade presã împotriva acestei afaceri care ruineazã þãrãnimea pentru maimulte generaþii.

mai 24, iunie 12, 13, 21. Publicã studiul Cestiunea izraelitã, cercetare econo -micã, susþinutã pe date statistice.

CRONOLOGIE32

iulie 17. Maiorescu adreseazã „Timpului“ o scrisoare prin care se deso li -darizeazã de articolele din cotidianul bucureºtean.

august 4. Înceteazã din viaþã ªtefan Micle, soþul Veronicãi Micle, rectorulUniversitãþii din Iaºi. Aceasta îi adresase prima scrisoare în octombrie1877, la plecarea din Iaºi, ºi reia dialogul epistolar cu poetul dupã acesteveniment tragic.

septembrie 1. Publicã în „Convorbiri literare“ poeziile: De câte ori, iubito...,Rugã ciunea unui dac ºi Atât de fragedã, cãrora le urmeazã, la 1 octombrie,Afarã-i toamnã, Sunt ani la mijloc, Când însuºi glasul, Freamãt de codru,Revedere, Foaia veºtedã ºi Despãrþire.

1880februarie 3. ªedinþa de constituire a Clubului politic, sub preºedinþia lui

Emanoil (Manolache) Costache Epureanu ºi Th. Rosetti; întocmescProgramul înfiinþãrii Partidului Conservator. Clubul politic preia ºi„Timpul“ ºi îl numeºte pe Eminescu redactor-ºef, lãsându-l sã conducãziarul pe propria rãspundere. Conservatorii desfãºuraserã activitateapoliticã, pânã la aceastã datã, sub forma unor grupãri, între care cea mai importantã era a „Junimii“ ieºene. T. Maiorescu, P. P. Carp ºiG. Gr. Cantacuzino nu participã la ºedinþa de constituire. Maiorescucriticã Programul pe motiv cã nu cuprindea decât generalitãþi la careputeau subscrie ºi liberalii.

februarie 5. Matei, ofiþer în armata românã, se cãsãtoreºte cu Matilda Ilian,profesoarã de istorie în Brãila; se va cãsãtori a doua oarã cu AnaCondeescu din Mizil ºi a treia oarã cu Silvia Maieru din Bistriþa, oraº încare va înceta din viaþã, în 12 decembrie 1929. Este singurul bãiat alcãminarului care se bucurã de longevitate.

februarie 17, 19, 22, 24. Inaugureazã activitatea sa ca redactor-ºef cu Studiiasupra situaþiei; dezvoltã tezele din Programul politic al Partidului Con -servator în sensul concepþiei sale social-politice. „Politica nu este mijlocde existenþã – declarã Eminescu –, ci numai mijloc de-a îndrepta în binemersul vieþii statului“.

aprilie 1. Publicã în „Convorbiri literare“ poezia O, mamã.august 5. Deschide campania de presã în Chestiunea dunãreanã, desfãºuratã

pe parcursul mai multor ani; apãrã suveranitatea naþionalã împotrivapretenþiilor Imperiului austro-ungar de-a controla navigaþia pe acestfluviu ºi în partea în care nu era þarã riveranã.

decembrie 31. Titu Maiorescu publicã în „Deutsche Revue“ articolul Zurpolitischen Lage Rumäniens, un nou program al Partidului Conservator.

CRONOLOGIE 33

Eminescu traduce articolul ºi îl publicã cu titlul Despre situaþia politicã aRomâniei. Maiorescu pleda pentru orientarea României spre EuropaCentralã.

1881ianuarie 4. Publicã articolul Patologia societãþii noastre, în care examineazã, ca

un clinician, starea societãþii româneºti.ianuarie 20. Începe polemica cu ziarul „Românul“ în legãturã cu articolul

lui Maiorescu, prin care propunea orientarea României spre Imperiulaustro-ungar; se pronunþã împotriva acestei orientãri câtã vreme nu lise asigurã românilor de sub stãpânirea austro-ungarã cultivarea limbiiromâne în ºcoalã ºi bisericã.

februarie 1. Publicã în „Convorbiri literare“ Scrisoarea I, cãreia îi urmeazãScrisoarea II (1 aprilie) ºi Scrisoarea III (1 mai) reprodusã ºi în „Timpul“(10 mai), învinuitã cã ar fi un pamflet antiliberal.

februarie 8, 12. Comenteazã în douã articole proiectul lui Vasile Contaprivind reforma învãþãmântului; se pronunþã împotriva scoaterii lim -bilor cla sice din liceu.

iulie 16–17, 18, 19, 23, august 3–4. Publicã Creditul mobiliar; demonstreazãcã instituþia avea drept scop operaþii de speculã; apeleazã în demersulsãu la tratatele unor economiºti cu mare autoritate ºtiinþificã. Studiul sepãstreazã ºi în manuscrise ºi poetul intenþiona sã-l tipãreascã în volum,alãturi de articole, cu o introducere istoricã.

septembrie 1. Publicã în „Convorbiri literare“ Scrisoarea IV. Tot în revistaieºeanã apare postum ºi Scrisoarea V, în 1890.

noiembrie 22. Membrii marcanþi ai Partidului Conservator (P. P. Carp,P. Mavrogheni ºi Th. Rosetti) se apropie de Partidul Liberal ºi primescfuncþii importante. Eminescu protesteazã în termeni violenþi împotrivaabandonãrii principiilor. „Ce suntem, comedianþi, saltimbanci de uliþãsã ne schimbãm opiniile ca [ºi] cãmãºile ºi partidul ca cizmele“. Arti -colul nu se publicã ºi rãmâne în manuscrise.

1882ianuarie 1. Conducerea „Timpului“ o preia Grigore G. Pãunescu, cu rol im -

portant în noua configuraþie politicã. Eminescu rãmâne redactor pentrupartea politicã, cu obligaþia sã dea trei articole pe sãptãmânã, fãrã pre -zenþa zilnicã în redacþie. I se pune ºi un suplinitor, de fapt un suprave -ghetor.

CRONOLOGIE34

ianuarie 24. Se înfiinþeazã Societatea „Carpaþii“, cu sediul la Bucureºti, cuscopul de a sprijini lupta românilor aflaþi sub stãpânire strãinã. Seînscrie în societate ºi activitatea sa intrã în atenþia organelor informativeaustro-ungare.

februarie 8. Eminescu îi scrie Veronicãi Micle cã Maiorescu i-a propus sã-ºirevadã poeziile pentru volumul pe care îl pregãtea ºi care se tipãreºte îndecembrie 1883. Nu dã curs acestei invitaþii.

martie 28. Publicã darea de seamã asupra volumului lui Ioan Slavici, Noveledin popor, socotind cã el marcheazã un moment important în evoluþiaprozei româneºti.

aprilie 24. Participã la ºedinþa „Junimii“ bucureºtene; lecturã a Luceafãrului,„nouei frumoasei poezii“. Participã P. P. Carp, N. Mandrea, T. Nica,I. Slavici, N. Densusianu.

aprilie 25. Consacrã un necrolog lui Vasile Conta, profesor ºi filosof de înaltãþinutã intelectualã.

iunie 5. ªedinþa festivã a „României june“ din Viena în onoarea „Junimii“din Iaºi ºi a „Convorbirilor literare“; elogiul operei lui Eminescu, cuecou ºi în presa transilvãneanã.

iunie 16. Scrisoare din Constanþa cãtre Veronica Micle; vedea întâia datãMarea Neagrã, „o nemãrginire pururea miºcatã“. Primele versiuni alepoeziei Mai am un singur dor sunt din 1876.

octombrie 28. ªedinþã a „Junimii“ bucureºtene consemnatã ºi de Maiorescuîn Însemnãri zilnice; lecturi din lucrãrile pregãtite pentru „Almanahul«României june»“ din Viena; nuvelã de N. Gane, poezii de I. Neniþescu,impresiile de cãlãtorie ale lui I. Slavici din Italia ºi „frumosul Luceafãr allui Eminescu ºlefuit“.

noiembrie 17. Pãrãseºte ºedinþa „Junimii“ bucureºtene în semn de protestpentru prezenþa lui Al. Candiano-Popescu, participant la complotuldetronãrii lui Al. I. Cuza.

1883februarie 13. Constituirea Societãþii Presei Române, cu B. P. Hasdeu, preºe -

dinte, D. A. Laurian ºi G. Steriade, vicepreºedinþi, M. Minovici, casier,ºi I. G. Bibicescu, Eminescu ºi G. Missail, membri; se opune alegerii luiC. A. Rosetti ca preºedinte.

februarie 18/martie 2. Maiorescu asistã la Cernãuþi la un spectacol dediletanþi; se reprezintã piesa lui Alecsandri, Florin ºi Florica; printreinter preþi, Aglaia, sora poetului, „excelentã ºi în unele pasagii de-o

CRONOLOGIE 35

ºtrengã reascã drã gãlãºie“. Se remarcã încã de la primele reprezentaþiidin mai 1883 ca interpretã ºi recitatoare.

martie 30. ªedinþã a „Junimii“ bucureºtene, la care participã V. Alecsandri,Vin cenþiu Babeº, Atanasie M. Marinescu. Asistã ºi I. Vulcan; îiînmâneazã poeziile: S-a dus amorul..., Când amintirile, De-acum (în volumAdio), Ce e amorul?, Pe lângã plopii fãrã soþ, ªi dacã..., Din noaptea...; sepublicã succesiv în „Familia“, ultima în 1884.

aprilie. Apare în „Almanahul Societãþii Academice Social-Literare «Româ -nia jun㻓 din Viena poemul Luceafãrul, elaborat pe întinderea a maibine de un deceniu. Este reprodus în „Convorbiri literare“ în august1883.

mai 20, 29. Publicã douã articole [„Înfiinþarea unei mitropolii...“] ºi [„Miercuriseara...“]; prezintã extinderea catolicismului în România, politicã a Im -pe riului austro-ungar; poziþia sa intrã în atenþia Biroului de Informaþiivienez.

iunie 3. Pleacã la Iaºi, ca delegat al „Timpului“, sã asiste la dezvelirea statuiilui ªtefan cel Mare; duce cu el ºi poezia Doinã, pe care nu o citeºte lafestivitate.

15 iunie. Publicã articolul [„Mai lesne se torc...“]; criticã politica guvernelorungare de maghiarizare a toponimiei ºi onomasticii româneºti.

iunie 23, 24. Publicã articole cu extrase din presa strãinã privind România;erau „tixite de cele mai sfruntate neadevãruri istorice ºi politice“.

iunie 28. Este declarat alienat mintal ºi internat în Institutul „Caritatea“ aldoctorului Alexandru ªuþu pentru „îngrijiri speciale“. Complot politicprin care este scos din redacþia „Timpului“ ºi temporar ºi din viaþacivilã.

iulie 1. Apare în „Convorbiri literare“ Doinã, invocaþie a lui ªtefan cel Mare,geniul tutelar al poporului român.

iulie 3. Cotidianul bucureºtean publicã o notiþã laconicã, în care informeazãcã Eminescu înceteazã sã mai lucreze în redacþie, fiind atins, în modsubit, de-o „gra vã boalã“. Conducerea ziarului o preia Mihail Paleologu;îºi trece numele pe frontispiciu, cum nu fãcuse Eminescu în anii când îlredacteazã; înceteazã epoca de glorie a cotidianului bucureºtean.

octombrie 20/noiembrie 1. Pleacã la Viena, însoþit de Alexandru ChibiciRevneanu, un vechi prieten. Este internat în Institutul de laOber-Döbling, azi cartier al Vienei. Cheltuielile sunt acoperite princontribuþiile membrilor „Junimii“ bucureºtene.

decembrie 22. Apare la Bucureºti, la Editura Socec, volumul M. Eminescu,Poesii, cu portretul sãu ºi o prefaþã de T. Maiorescu. Tipãrit în frumoasecondiþii grafice, volumul reuneºte poeziile publicate între 1870 ºi 1883.

CRONOLOGIE36

Se retipãreºte în numeroase ediþii, cu unele completãri. Reprezintãconsacrarea definitivã a lui Eminescu ca poet; ediþia stã ºi la bazatraducerilor în limbi strãine.

1884ianuarie 1. Maiorescu îl viziteazã la Ober-Döbling; este însoþit de Con stan -

tin Popasu, vãrul sãu, care îi poartã de grijã poetului în timpul internãriisale în spital.

ianuarie 9. Înceteazã din viaþã Gheorghe Eminovici, tatãl poetului. Esteînmormântat la Ipoteºti, alãturi de soþia sa ºi de Gheorghe, fiul lor.

ianuarie 12/24. Îi comunicã lui Al. Chibici Revneanu, printr-o scrisoare,starea sa moralã dupã revenirea din boalã. Document biograficfundamental privind stãpânirea deplinã a facultãþilor intelectuale.

februarie 1. Apare în „Convorbiri literare“ poezia Diana, elaboratã între anii1874–1882.

februarie 14/26. Pãrãseºte Institutul Ober-Döbling ºi întreprinde, însoþit deAl. Chibici Revneanu, o cãlãtorie în Italia.

martie 7. Se sinucide, la Ipoteºti, Nicolae, al patrulea frate dupã ªerban,Gheorghe ºi Ilie, încetaþi din viaþã în împrejurãri tragice. Este înmor -mântat la Ipoteºti alãturi de Gheorghe ºi Raluca, pãrinþii sãi, ºi deGheorghe, fratele sãu.

septembrie 20. Predã lecþii de geografie ºi statisticã la ªcoala Comercialã dinIaºi.

1885februarie–iulie. Întocmeºte lunar statele de platã pentru personalul biblio -

tecii ºi rapoarte cãtre Ministerul Cultelor ºi Instrucþiunii Publice; tri -mite scrisori pentru restituirea cãrþilor împrumutate ºi face propuneripentru achiziþionarea de noi publicaþii.

iulie 1. Apare în „Convorbiri literare“ poezia Sara pe deal, elaboratã în1871–1872.

august–septembrie. Este la bãi, la Odessa; corespondenþã cu V. Burlã ºiP. Novleanu, cu informaþii bogate privind timpul cât stã aici.

1886martie 15. Apare în Album literar, scos de Societatea studenþilor universitari

„Unirea“ din Iaºi, poezia Nu mã înþelegi, elaboratã între 1876–1880.

CRONOLOGIE 37

octombrie. Întocmeºte ultimul stat de platã pentru personalul bibliotecii;traduce tratatul lui Franz Bopp, Kritische Grammatik der SanskritaSprache, demonstraþie de amploare a capacitãþii sale intelectuale. Manu -scrisul, în 3 caiete, se pãstreazã la Biblioteca Centralã Universitarã„M. Eminescu“ din Iaºi.

noiembrie 9. Este internat la ospiciul de la Mânãstirea Neamþ.decembrie 1. Apare în „Convorbiri literare“ poezia La Steaua, elaboratã în

1878–1883.

1887ianuarie. Trimite de la Mânãstirea Neamþ poezia De ce nu-mi vii, scrisã însã

mai înainte.ianuarie 26. Dezaprobã iniþiativa lui Al. Vlahuþã privind lansarea de sub -

scripþii în folosul sãu.februarie 1. Apare în „Convorbiri literare“ poezia De ce nu-mi vii.aprilie 9. Pãrãseºte ospiciul de la Mânãstirea Neamþ ºi se stabileºte la

Botoºani. Este îngrijit de Harieta, sora sa, cu un rar devotament ºi dedoctorul Francisc Iszak; îl reîntâlneºte pe Ioan (Ioniþã) ScipioneBãdescu, stabilit la Botoºani, unde redacta „Curierul român“.

iulie–august. Se aflã la bãile de la Hall din Austria; starea sãnãtãþii salecunoaºte ameliorãri evidente.

noiembrie 10/22. Înceteazã din viaþã, la Cernãuþi, Ioan Drogli, soþul Aglaiei;cu douã decenii mai în vârstã, cãsnicia nu a fost dintre cele mai fericite;Aglaia rãmâne sã îngrijeascã de educaþia ºi pregãtirea ºcolarã a luiGeorg ºi Ioan, copiii lor.

1888ianuarie–martie. Corespondenþã a sa ºi a Harietei, începutã mai înainte, cu

Cornelia Emilian, protectoarea lor în lunile de suferinþã de la Botoºani;cumpãrarea unei case aici, sã trãiascã, împreunã, pânã la sfârºitul vieþii.Proiecte iluzorii.

martie 22. Consiliu de familie la Ipoteºti pentru aducerea Aglaiei de laCernãuþi, cu cei doi copii, sã trãiascã împreunã. Nu se împlineºte niciacest proiect. Aglaia se recãsãtoreºte la Cernãuþi în 18 februarie 1890cu Heinrich Gareiss Edle von Döllitzsturm, ofiþer în armata austriacã;îmbrãþiºeazã cariera armelor ºi Georg ºi Ioan, care ajung de asemeneaofiþeri în armata austriacã. Aglaia se stinge din viaþã pe 30 iulie 1900.Soþul ei, nãscut în 1859, supravieþuieºte pânã în 1931. Georg moare

CRONOLOGIE38

într-un ospiciu, iar Ioan pe front, în primul rãzboi mondial. Se sting cuei ultimii descendenþi ai lui Gheorghe Eminovici în Bucovina.

aprilie 12. Pleacã la Bucureºti însoþit de Veronica Micle, spre marea supã -rare a Harietei, rãmasã în Botoºani; aceasta îºi va sfârºi viaþa în sãrãciela 14 oc tombrie 1889.

august–septembrie. Traduce piesa lui Emile Augier, Le joueur de flûte, pe carecontemporanii o credeau scriere originalã.

noiembrie 13. κi reia activitatea publicisticã dupã o întrerupere de mai binede 5 ani cu articolul Iconarii d-lui Beldiman; îl publicã în „Românialiberã“, organul de presã al grupãrii junimiste din Partidul Conservator.Câteva zile mai târziu, în 20 noiembrie, publicã un nou articol, IarIconarii, în care se ocupã tot de propaganda religioasã prin icoane.

decembrie 4. Fondatorii ziarului „Fântâna Blanduziei“ îl cheamã sã deschidãpublicaþia lor cu un articol programatic; rãspunde invitaþiei cu articolulFântâna Blanduziei; aprecieri asupra filosofiei germane ºi a vieþii politicedin þãrile europene.

decembrie 11. Publicã în „Fântâna Blanduziei“ editorialul Fond ºi formã; ple -doarie pentru reforme cuprinzãtoare în sprijinul populaþiei productive,este scris sub impresia rãscoalei þãrãneºti din martie–iunie 1888.

decembrie 25. Publicã articolul 1888, privire retrospectivã asupra unoraspecte din viaþa politicã în Europa.

1889ianuarie 1. Publicã în „Fântâna Blanduziei“ articolul Ziua de mâine, profe -

siune de credinþã în menþinerea pãcii în Europa. Se încheie cu acestarticol activitatea sa ziaristicã începutã în 1870.

februarie 2. Este internat la spitalul Mãrcuþa, de unde este transferat laInstitutul „Caritatea“.

aprilie 8. Începerea formalitãþilor pentru acordarea pensiei viajere. Era preatârziu.

iunie 15. Înceteazã din viaþã la Institutul „Caritatea“ ºi este înmormântat laCimitirul Bellu.

„Ape vor seca în albie – scrie G. Cãlinescu – ºi peste locul îngropãrii saleva rãsãri pãdure sau cetate, ºi câte-o stea va vesteji pe cer în depãrtãri, pânãce acest pãmânt sã-ºi strângã toate sevele ºi sã le ridice în þeava subþire aaltui crin de tãria parfumurilor sale“.

D. Vatamaniuc

CRONOLOGIE 39

LISTA MANUSCRISELOR LUI M. EMINESCU

DIN BIBLIOTECA ACADEMIEI ROMÂNE

Lãmuririle cu care însoþim fiecare manuscris sunt, hotãrât, mult preasumare. Ele nu urmãresc sã descrie întreg conþinutul unui manuscris, ceeace ar fi nu numai imposibil, dar poate ºi inutil. Aceasta cu atât mai mult cucât manuscrisele sunt pe cale de a fi facsimilate, în totalitatea lor ºi încondiþii destul de bune. Cele câteva informaþii vor numai sã sugerezeconsti tuþia originarã sau de bibliotecã a manuscrisului, fizionomia de epocã,dacã e unitar, omogen sau miscelaneu (într-un fel, toate manuscrisele suntmiscelanee, deoarece conþinutul e divers). Am denu mit astfel îndeosebi pecele cu file detaºate, alcãtuite de altcineva, numãrul filelor (numerotaþiabiblio tecii mergând pe file, numãrul paginilor este, aºadar, dublu) ºi unele,cel puþin, din titlurile pieselor fiecãrui manuscris.

La câteva dintre manuscrisele miscelanee, care au fost alcãtuite ºi legatede Biblioteca Academiei Române, dupã 1902, când au fost donate de TituMaiorescu, am semnalat ºi existenþa aºa-ziselor submanuscrise (s.ms.), fieconfecþionate de poet, fie constând din caiete ºcolãreºti, legate împreunã curestul, dar formând o subunitate distinctã. Numãrul acestor submanuscriseeste, desigur, cu mult mai mare decât apare în aceastã listã.

2254 (ff. 457) – miscelaneu, legat de Academie, de mãrimea unei coli.Teatru: Histrio, de G. Ierwitz (traducere); Mira; Amor pierdut, viaþãpierdutã; Andrei Mureºanu; Bogdan-Dragoº; traducerea poemului Vârfulcu dor de Carmen Sylva; Gogu tatii; la sfârºit (ff. 310–446) tratatul dedramaturgie al lui H. Th. Rötscher, Arta reprezentãrii dramatice, tradusaproape în întregime, între 1869-1871.

2255 (ff. 435) – miscelaneu, legat de Academie, de mãrimea unei coli.Iconostas ºi fragmentarium (însemnãri personale, în chip de jurnal); Geniupustiu; Avatarii faraonului Tlà; poezii; Preot ºi filosof; folclor; baladaSerdariu; însemnãri din prezilele îmbolnãvirii.

2256 (ff. 58) – registru comercial, de Iaºi, cartonat original, de mãrimeaunei coli mai mici.Poeme: Diamantul Nordului; Gemenii; Umbra lui Istrate Dabija-voievod.

2257 (ff. 451) – miscelaneu, legat de Academie.Note germane: Hochzeitlied de Goethe (traducere); chestiuni de limbã;traducere din Il Principe de Machiavelli; Naºterea albinei (extras,compilaþie).

2258 (ff. 263) – miscelaneu, legat de Academie; mãrimea unei coli;majo ritatea filelor de hârtie bunã, pergamentoidã.Kant, Critica raþiunii pure, traducere parþialã, 18741; aforisme(fragmentarium); epigrame; Fata-n grãdina de aur (variante).

2259 (ff. 367) – miscelaneu, legat de Academie.Memento mori; Gemenii; Codru ºi salon; s.ms.-ele pe care le-am denumit,dupã numele primelor poezii: Elena ºi Marta etc. s.ms.-ul Elena (ff. 1–14v.): Elena, La o artistã, Serata, Amicului FilimonIlia, Junii corupþi, Resignaþiune.s.ms.-ul Marta (ff. 15–51v.): De ce sã mori tu?, De-aº muri ori de-ai muri,Doi aºtri, Unda spumã, Prin nopþi tãcute, Când priveºti oglinda mãrei,Mortua est!, Când..., Când marea..., Ondina (fantazie), Replici, Viaþa meafu ziuã, La o artistã, Steaua vieþii, Când sufletu-mi noaptea..., E îngerul tãuor umbra ta?, Mureºanu, Christ, De-aº avea..., Îngere palid..., Cine-i?, Ectorºi Andromache, Locul aripelor, Nu e steluþã, Din lyra spartã..., Care-o fi în lume..., La mormântul lui Pumnul, Noaptea potolit ºi vânãt..., Horia,Frumoasã-i..., Lida, O cãlãrire în zori, Din strãinãtate, Venere ºi Madonã,Os magna sonaturum (La Heliade), Cântecul lãutarului, Când crivãþul...,Fragment, La moartea lui Neamþu.

2260 (ff. 329) – miscelaneu, legat de Academie.Urechiada; Luceafãrul (fragmente); Zburat-au anii (sonet); Scrisoarea II,Sarmis; folclor decupat; Muºatin ºi codrul; Povestea Dochiei ºi ursitorile;Caietul anonim (cf. Opere, VI, 1963, pp. 647–679).

2261 (ff. 337) – miscelaneu, legat de Academie, conþinând multe sub -manuscrise.Gemenii; Scrisoarea II; Scrisoarea III (creion); Nu voi mormânt bogat;Albumul (sonet); Legenda luceafãrului (1882) (s.ms.); S-a dus amorul... ºicelelalte lieduri cedate Familiei (s.ms.); s.ms.-ul Sonete (ff. 136–148), pelângã sonete ºi: Glossã, Codrul (O, rãmâi); s.ms. parlamentar, carneþelconfecþionat de poet; s.ms. (ff. 53–62), caiet ºcolãresc de la Socec.

LISTA MANUSCRISELOR42

1 Despre traducerea din Kant, cf. I. A. Rãdulescu-Pogoneanu, Studii, 1910,pp. 23–53.

2262 (ff. 217) – miscelaneu, legat de Academie, de mãrimea unei coli.Amorul unei marmure; Basmul ce i l-aº spune ei; Pierdutã pentru mine,zâmbind prin lume treci!; Basmul lui Arghir; colecþie de folclor; Cãrþile(Shakespeare); Strigoii; Cãlin; ªi oare tot n-aþi înþeles...

2263 (ff. 79) – caiet solid, legãturã originalã în pânzã, bunã hârtie velinã.Note istorice contemporane, poate, cu traducerea Fragmentelor Hurmu -zachi. Tabla de materii proprie: Comitatul Unedoarei (p. 1); Sinoptica(p. 2); Uniad Ioan (p. 3); Uniad Matei (p. 5); Polonia (p. 6); Timur-Lenk(p. 11); Ungaria istoricã (p. 12); Ungaria geograficã (p. 15); Scanderberg(p. 17); Osmanii (p. 20); Transilvania (p. 27); Fãgãraº, Maramureº (p. 28)etc; tãieturã dintr-un ziar a unui studiu istoric despre Hunedoara,povestea corbului din sigiliul Þãrii Româneºti, tendinþe de maghiarizare(pp. 36 ºi urm.).

2264 (ff. 438) – miscelaneu, legat de Academie.Articole politice (ciorne ºi texte de tipar); tãietura unui lung studiufinanciar dintr-o gazetã, intitulat Creditul mobiliar ºi jocul la bursã.S-au legat ºi foile de titlu ale unor cãrþi: Frédéric Damé, Arta în timpulrãzboiului. Schiþe pentru schiþe. Carol Göbl, 1879; Ioan AlexandruSturdza, Elemente de studiu pentru facerea legii de responsabilitateministerialã, culese de..., Bucureºti (restul acoperit de legãtor) ºi o foaievolantã cu membrii fondatori ai ziarului „Timpul“.

2265 (ff. 305) – miscelaneu, file detaºate, legate de Academie. Dicþio -nar de rime.La f. 151, în grupa de rime: scump, rump, irump, corump urmeazã rimesuge rate de conflictul cu Dimitrie Petrino, bardul Bucovinei: DuCzernowitzer Lump etc. (cf. Opere, V, p. 332, la capitolul Petri-Notae).

2266 (ff. 163) – caiet original, cartonat, Librãria universalã „LeonAlcalay“.Linguisticã I (pe eticheta copertei); exerciþii eleno-latine pentru tradu -cerea Iliadei; la p. 163: Legenda luceafãrului (titlu) ºi pe aceeaºi filã:prinþul ªtirbey, T. M[aiorescu] (ecouri, desigur, ale lecturii Luceafãrului,ici ºi colo – cf. T. Maiorescu, Însemnãri zilnice, passim, ºi Opere, II,capitolul respectiv).

2267 (ff. 164) – caiet original, cartonat, Librãria universalã „LeonAlcalay“.Fiziografie II. Consideraþii asupra puterilor naturii nevieþuitoare. Fizicã(cãldurã, luminã).Versuri: De ce regina nopþilor etc. (preludii pentru La steaua).

2268 (ff. 57) – caiet original, cartonat, cu dublã numerotaþie a filelor.Cãlin (poem original de inspiraþie folcloricã, cca 1874); Gemenii; Afarã-itoamnã, Oricâte stele... (sonete); Minte ºi inimã (postumã).

LISTA MANUSCRISELOR 43

2269 (ff. 78) – caiet, legat în pânzã, original.Gramaticã. Însemnãri istorice. Poezii: Lasã-þi lumea..., Azi e zi întâi demai; Femeia?... mãr de ceartã.

2270 (ff. 163) – caiet original, cartonat, Librãria universalã „LeonAlcalay“.Fiziografie I (din tabla de materii, proprie:) Magnetism, Energie, Elec -tricitate, Transport, Muncã, Teoria mecanicei, Sporul populaþiunii, Principiulconservaþiei muncii, Tabele sinoptice (goþi, huni etc.); Versuri: La steaua,ªtefan cel Mare (schiþe de imn) etc.

2271 (ff. 120) – caiet original, cartonat.Dicþionar de rime.

2272 (ff. 121) – caiet original, cartonat.Dicþionar de rime.

2273 (ff. 71) – caiet original, cartonat.Dicþionar de rime.

2274 (ff. 101) – caiet original, cartonat.Dicþionar de rime.

2275 (ff. 175) – caiet original, cartonat.Bogdan-Dragoº (teatru); paremiologie (extrase din Iordache Golescu,cf. Opere, VI, p. 363 ºi urm. ºi p. 627).

2275B (ff. 100) – caiet original, cartonat.Însemnãri pedagogice ºi revizorale, Luceafãrul (versiune antepenultimã,integralã); vezi în acest volum facsimilul respectiv ºi glosa referitoare laKunisch ºi la sensul alegoric al poemului.

2276I (ff. 343) – compact caiet dictando, fãrã coperte, legat de Aca de -mie.Exerciþii lingvistice; Povestea Dochiei ºi ursitorile; Apari sã dai luminã;Scrisoarea I; Luceafãrul (fragmente); liricã popularã etc.

2276II (ff. 68) – caiet original, cartonat.Însemnãri germane; Über S. u G. der Ägypter, 12/6 [1873] Berlin (cursuriuniversitare); Glossã; Melancolie; M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire;Cosmogonie der Inder (text german) etc.

2277 (ff. 144) – caiet original, cartonat.Însemnãri botanice (caropifila, plantã de fãcut de dragoste etc.); încer -cãri dramatice (Alexandru-vodã); prozodie ºi metricã; Odã (în metruantic); traduceri din Horaþiu (Ad Mercurium etc.); Luceafãrul (versiunenecompletã) etc.

2278 (ff. 83) – caiet, legãturã originalã în pânzã, bunã hârtie velinã,crem.

LISTA MANUSCRISELOR44

Exerciþii de gramaticã latinã; lexic latin cu echivalenþi germani;poezii; Icoanã ºi privaz; Scrisoarea I (Ciudat izvod e omul...); Sonet satiric(anti-Urechia); Vasile – finul lui Dumnezeu (basm în prozã) etc.

2279 (ff. 117) – caiet de Bucureºti, legãturã originalã în pânzã.Poezii: Atât de fragedã...; Afarã-i toamnã (sonet); Glossã; Freamãt de codru;Te duci...; Stau în cerdacul tãu... (sonet); De câte ori, iubito...; Rãsãrit delunã etc.

2280 (ff. 35) – caiet original, de Berlin, cartonat; pe etichetã: Diarium.Însemnãri germane: Über die Prinzipien der hegelschen Philosophie, 3/5[18]73; Frumoasa lumii (fragment versificat); Codru ºi salon (fragmente);Codrule, Mãria-Ta; Gemenii (fragment) etc.

2281 (ff. 144) – original, de Berlin, cartonat.Fata-n grãdina de aur (1874); Miron ºi frumoasa fãrã corp; Mãnuºa, tradu -cere din Schiller, 1881; Antropomorfism (1874); Iubind în tainã... (sonet)etc.

2282 (ff. 147) – caiet de Bucureºti, original, fãrã coperte.Cântece de lume; ciclul celor V Scrisori; Glossã; traduceri din Horaþiu; Odã(în metru antic) etc.

2283 (ff. 155) – caiet original, dictando liniat, de Iaºi, cartonat.Pe versoul primei coperte: variaþiuni anagramatice pe tema Acinorev =Veronica (conform. Opere, V, 1958, p. 658); apoi: Minegmii, transcriereapiesei de teatru – tradusã în primele decenii ale sec. al XIX-lea deAl. Bel diman – cca 1875; Cãlin; Dezgust; Nunta lui Brigbelu (Gemenii);Mureºanu (poem dramatic) etc.

2284 (ff. 67) – original, cartonat (Viena–Berlin), hârtie bunã.Liricã popularã; Pluguºorul; basme în prozã (Cãlin, Frumoasa lumii etc.);Memento mori (fragmente); În cãutarea ªeherazadei; Am pus sofa la fereastrãetc.

2285 (ff. 185) – original, legat în pânzã (Viena–Berlin).Note germane (pp. 1–91v.); Einleitende Gedanken über Völkerpsychologie;Dia mantul Nordului; Un roman (Codru ºi salon); ff. 142 – fine; note ger -mane, bibliografie; Werke über Culturgeschichte; Geschichte der Philosophie.

2286 (ff. 98) – original, legat în pânzã (Viena–Berlin).Pustnicul (postumã); însemnãri germane (ff. 39–49); Hegel; elegiaLa moartea lui Eliade (1872); note de drept; Planul lui Decebal, punctajpe cânturi.

2287 (ff. 95) – original, legat în pânzã (Viena–Berlin).Însemnãri germane (nume de profesori: Lepsius, Zeller, Helmholtz);Fragmentarium; Epigrame (Pfeffel); Cum oceànu-ntãrâtat..., Veneþia, MariaTudor (sonete) etc.

LISTA MANUSCRISELOR 45

2288 (ff. 50) – carneþel, original, bunã hârtie liniatã.Însemnãri revizorale, 1875; Luceafãrul (fragment).

2289 (ff. 89) – carneþel original; coperta de la început lipsã.Crâmpei de vocabular german-latin-român filosofic; Petri-Notae, versuriîmpotriva lui Dimitrie Petrino; Despãrþirea a doi iubiþi (folclor); Minte ºiinimã etc.

2290 (ff. 89) – carneþel, original, legat în pânzã, (Viena-Berlin).Demonism; Odin ºi Poetul (Ei cer sã cânt...); Iubitei; Înger ºi demon (frag -mente); Furtuna, copila de crai (Ecò); Melancolie; Moarte, tu îmi pari...(Scri soarea I); însemnãri germane etc.

2291 (ff. 72) – carneþel original, carton suplu.Însemnãri studenþeºti germane; bibliografie germanã; concepte de scri -sori (cãtre Iacob Negruzzi); extrase din poeþi germani (Platen etc.);Amintiri din copilãrie (Cernãuþi) etc.

2292 (ff. 59) – carneþel original, cartonat.Material autobiografic din perioada sãnãtãþii incerte, 1883; ingi-nerul Constantin Sim þion; inscripþia de pe piatra de mormânt a mameisale, compusã de Eminescu; obsesia cabalei: „Sã nu uit termometrul“(p. 20v.) etc.

2306 (ff. 170) – registru comercial, mãrimea unei coli, de Iaºi, în pânzã.Însemnãri revizorale, cca 1875; colecþie de irmoase; Rugãciunea unui dac;Minte ºi inimã etc.

2307 (ff. 184) – registru comercial, de Iaºi, cartonat.Extrase din Oxenstierna; Vedenie, ce au vãzut un schimnic Varlaam de lamânãstirea Secului..., 1821 (cf. ed. Emil Vârtosu, O satirã în versuri dinMoldova anului 1821, extras din Studii ºi materiale de istorie medie, vol. II,Ed. Academiei R.P.R., 1957; v. ºi Opere, VI, p. 624; Întrebãrile Bucovinei;gramaticã slavã; paremiologie (extrase din Iordache Golescu) etc.

2308 (ff. 166) – registru comercial, de Iaºi, cartonat, deteriorat.Material pentru Dicþionar de rime; irmoase; balade; Serdariu, Doncilã etc.

3215 (ff. 54) – caiet cu cópii de piese de teatru din repertoriul trupeiIorgu Caragiale, frumos caligrafiate de Eminescu. Cerneala, la originevio letã, decoloratã. La finele fiecãrei piese iscãlitura poetului. În distri -buþia rolurilor, scrisul lui Iorgu Caragiale.Cuprinde: Zmeul nopþii. Comedie într-un act de Hippolite Lucas, tra -dusã de P. I. Georgescu. Ulterior, cu alt scris titlul barat ºi înlocuit cu:Un dulce sãrutat. Margo contesa. Vodevil într-un act tradus din franþuzeºtede T. Porfiriu. O palmã sau Voinicos dar fricos. Comedie într-un act, tradusã de T. Por -firiu. (De la teatrul francez Palais Royal)

LISTA MANUSCRISELOR46

Pe fila 54 v., albã, sufleorul I. Nicu noteazã: 1873, iunie 12, Târgu-Ves -tei ºi un aforism, defectuos redactat: Nihil regula sine exceptia.

4850 (ff. 64) – legãturã particularã.Corespondenþã: 18 cópii de scrisori de la Veronica Micle cãtre Emi -nescu, (1877–1880); scrisori Eminescu cãtre T. Maiorescu, I. A. Samur -caº, V. Burlã (1871–1885); cãtre Vlahuþã (1887); acte (1864–1865)etc.

1829 – ms. Miron Pompiliu, Limba românã, caiet de cursuri autograf, cudublã numerotaþie: a lui Miron Pompiliu pe pagini; a Bibliotecii Acade -miei pe file.Înãuntrul manuscrisului (între 137–164 cu numerotaþia bibliotecii sau271–326 cu numerotaþia lui Miron Pompiliu) se aflã legat un caietºcolãresc (Text pentru... J. D. Maugusu, Iaºi), în ale cãrui file 138–141sunt câteva pagini caligrafice, cu cernealã violetã, din compilaþiile defiziografie, despre Pãmântul ca planet, miºcãrile lui, ce a aparþinut luiEminescu.

LISTA MANUSCRISELOR 47

CONSIDERAÞII PRIVIND EDITAREA POEZIEI

Ediþia integralã academicã este realizatã în douã etape pe parcursul amai bine de cinci decenii, între 1939 ºi 1993. Perpessicius, fondatorul ei,tipãreºte între 1939 ºi 1963 ºase volume, care acoperã, cum se vede de maisus, douã secþiuni din activitatea poetului: poezia ºi literatura popularã.Ediþia este continuatã în etapa a doua sub conducerea noastrã ºi tipãrimîntre 1977 ºi 1993 alte zece volume, care acoperã secþiunile: proza, drama -turgia, publicistica, corespondenþa, traducerile ºi fragmentarium.

Ediþia în ºase volume din 1939–1963 este reluatã de Perpessicius ºiretipãritã în trei volume la Editura pentru Literaturã în 1964–1965. Mareleeditor pãstreazã ordinea textelor, opereazã corecturi ca urmare a obser va -þiilor fãcute la prima ediþie ºi restrânge considerabil aparatul critic. Sedesprinde de aici cã Perpessicius considera noua ediþie ca ultimul cuvânt lacapãtul muncii sale de benedictin desfãºuratã pe întinderea mai multordecenii.

Luãm ca text de bazã pentru poezie aceastã ediþie cu modificãrile sem -nalate mai sus, privind transferarea unor texte dintr-o secþiune în alta ascrisului eminescian. Facem dreptate ºi pentru poezia Doinã, interzisã subdictaturã, ºi o includem la locul ei, cum figureazã în ediþia din 1939.

Organizarea textelor este cea propusã de fondatorul ediþiei. Poeziile letipãrim în douã secþiuni: Poezii publicate în timpul vieþii ºi Din manuscrise ºiînlãturãm disputa pe tema antum ºi postum. Succesiunea poeziilor publicateîn timpul vieþii este cronologicã, cu câteva excepþii în funcþie de prima apa -riþie în presã sau în volum. Nu am considerat util sã marcãm acest lucru lasfârºitul fiecãrei poezii, spre a nu dubla informaþia din Note ºi comentarii,unde sunt consemnate aceste date cu toatã rigoarea ºtiinþificã. Pentru poe -ziile Din Manuscrise, ordinea este cea stabilitã de Perpessicius, cel mai avizatcunoscãtor din cultura românã al caietelor lui Eminescu.

Mare atenþie acordãm în Note ºi comentarii procesului creator ºi repro -ducem variante pentru textele publicate sub supravegherea sa în formadefinitivã.

Perpessicius întreprinde o operaþie cu rezultate excepþionale, nedepãºitede succesorii sãi. Avem în vedere stabilirea familiei de texte, dispersate princaietele lui Eminescu ºi organizarea de scheme topografice. Considerãm utilsã reproducem în comentariile noastre ºi schemele topografice pentru maimulte poeme.

Ediþia de faþã se distinge ºi prin alte aspecte. Eminescu redacteazã unelepoezii, prima datã, în germanã ºi putea deveni un poet german, ca PaulCelan, dacã se înstrãina de societatea ºi cultura românã. Asupra acesteiprobleme insistãm în comentariile noastre, unde exemplificãm cu texteparalele în germanã ºi românã.

Considerãm deosebit de important pentru cunoaºterea procesului crea -tor sã reproducem câteva modele, pe lângã cele cunoscute, de la careporneºte Eminescu în elaborarea poemelor sale. Este obligatoriu sã cunoaº -tem punctul de plecare în creaþia lui Eminescu ºi originalitatea demersuluisãu în raport cu modelele din literatura universalã.

Problema stabilirii textelor eminesciene a fost ºi rãmâne deschisã.Fiecare editor se simte obligat – declarat sau nu – sã se instituie în restau -rator al textelor poetului, îndeosebi al celor tipãrite. Se întreprind lungi ºilaborioase cercetãri între ediþia lui Maiorescu ºi a altor editori. Se pierde dinvedere faptul cã Eminescu îºi publica poeziile în „Familia“, care cerea cola -bo ratorilor sã urmeze ortografia sa, iar „Convorbirile literare“, cealaltã re -vistã în care îi apar poeziile, avea, de asemenea, ortografia sa. Discuþia esteinteresantã, însã puþin productivã. Judecate sub acest aspect, restaurãrilepropuse sunt de ordin ortografic. Adoptãm în transcrierea textelor orto -grafia Academiei Române.

Cea dintâi ediþie a poeziilor lui Eminescu aparþine, cum am arãtat, luiMaiorescu ºi ea se tipãreºte la Bucureºti la Editura Librãriei Socec & Co, îndecembrie 1883, în frumoase condiþii grafice, cu portretul lui Eminescu ºio scurtã introducere a editorului. Pe copertã se insereazã anul 1884 ºi seretipã reºte pânã în 1917, la încetarea din viaþã a criticului, în unsprezeceediþii. Sunt incluse, în sumar, 61 de poezii cu completare de noi titluri înediþiile din 1888, 1890 ºi 1892, când se include ºi un Post-Scriptum, custabilirea datei de naºtere a poetului. Maiorescu omite poeziile publicate deEminescu înainte de 1870.

Pentru poeziile din manuscrise, primele ediþii aparþin lui Nerva Hodoººi Ilarie Chendi, funcþionari la Academia Românã, care au acces la manu -scrisele lui Eminescu, dupã donarea lor de cãtre Maiorescu acestei instituþii,în 1902. Nerva Hodoº publicã ediþia sa, Poezii postume, la Bucureºti, EdituraInstitutului de Arte Grafice „Minerva“, în 1903, iar Ilarie Chendi tipãreºteediþia sa, Poezii postume, tot la Bucureºti, la aceeaºi editurã, în 1905.

CONSIDERAÞII PRIVIND EDITAREA POEZIEI50

Aceste trei ediþii sunt de referinþã ºi revin frecvent în ediþia de faþã.Secþiunea bibliograficã de la începutul fiecãrui text cuprinde ºi trimi -

terea la ediþia academicã integralã, fondatã de Perpessicius în 1939.Opera lui Eminescu stã în mileniul urmãtor în faþa calculatoarelor, iar

acestea din urmã nu vor putea fi ocolite de editorii scrisului sãu. Suntnecesare pentru reali zarea acestui deziderat de importanþã naþionalã câtevacondiþii obligatorii. Cea dintâi o reprezintã reproducerea caietelor luiEminescu la nivelul tehnicii din zilele noastre, ca singura mãsurã a salvãriide la uzura timpului ºi ca mijloc pus la îndemâna cercetãtorilor pentru oreevaluare a moºtenirii sale literare, unicã în cultura românã. Se impun noiinvestigaþii în presã, pentru a evita pierderea irecuperabilã a unor articolerãmase în paginile revistelor ºi ziarelor. Sunt necesari indici de nume, delocalitãþi ºi pe materii, pentru întreaga ediþie. Aceste operaþii vor facilitaelaborarea ediþiei eminesciene ne varietur, aºa cum existã pentru mariicreatori în multe culturi europene.

D. Vatamaniuc

CONSIDERAÞII PRIVIND EDITAREA POEZIEI 51

POEZII PUBLICATE ÎN TIMPUL VIEÞII


Recommended