Didactica specialitatii Informatica

III. 1. Functiile metodelor didactice

Ansamblul metodelor si procedeelor didactice de predare, învatare si evaluare formeaza metodologia procesului de învatamânt sau metodologia instruirii.

În procesul instructiv educativ, metodele didactice îndeplinesc anumite functii, care vizeaza deopotriva cunoasterea (asimilarea cunostintelor, gândirea), instruirea (formarea priceperilor, deprinderilor, abilitatilor), cât si formarea trasaturilor personalitatii:

- functia cognitiva, de dobândire de noi cunostinte;

30 functia normativa. Prin metodele de care dispune, profesorul organizeaza, dirijeaza si corecteaza în mod continuu procesul de instruire, în vederea optimizarii acestuia.

31 functia motivationala, potrivit careia, o metoda bine aleasa poate stârni si mentine interesul elevului, curiozitatea, dorinta de cunoastere si actiune;

32 functia operationala sau instrumentala, potrivit careia metoda este un intermediar între elev si unitatea de continut;

33 functia formativ-educativa, care atribuie metodei calitatea de instrument de exersare si dezvoltare a proceselor psihice si motorii, simultan cu însusirea cunostintelor, formarea deprinderilor, dezvoltarea aptitudinilor, opiniilor, convingerilor, sentimentelor si calitatilor morale.

În functie de mostenirea culturala, experienta individuala sau cea dobândita prin activitatea practica de învatare, metodele folosite pot fi clasificate în trei cate 353c222d gorii:

- metode de transmitere si însusire de cunostinte:

34 de comunicare orala, expozitive (povestirea, descrierea, instructajul) si conversative (conversatia euristica, discutia colectiva, problematizarea);

35 de comunicare scrisa (lucrul cu manualul), lectura explicativa, lectura independenta, etc.

36 metode de învatare dirijata sau nedirijata:

- metode de observare directa (observarea sistematica si independenta, experimentul, studiul de caz);

37 metode de studiu cu ajutorul modelelor,

6.

In cadrul unui sistem de instruire, metodologia didactica trebuie sa fie consonanta cu toate modificarile si transformarile survenite in ceea ce priveste finalitatile educatiei, continuturile invatamantului, noile cerinte ale elevilor si societatii. Metodologia se cere a fi supla si permisiva la dinamica schimbarilor care au loc in componentele procesului instructive-educativ. Calitatea unei tehnologii este data de flexibilitatea si deschiderea ei fata de situatiile si exigentele noi, complexe ale invatamantului contemporan.

O metoda nu este buna sau rea in sine, ci prin raportarea ei la situatia didactica respective, criteriul oportunitatii sau adecvarii la o anumita realitate fiind cel care o poate face mai mult sau mai putin eficienta. In acelasi timp, nu numai adecvarea externa constituie un indicator al pertinentei metodei, ci si congruenta secventelor care o compun, precum si alternanta, succesivitatea artificiilor metodologice, calitatea coordonarii si articularii intre metode, intre un procedeu si o metoda.

Calitatea metodologica este un aspect ce tine de oportunitate, dozaj, combinatorica intre metode sau ipostaze ale metodelor; este o chestiune de articulare calitativa si mai putin de preeminenta ori extensiune a unei metode in dauna alteia. A spune aprioric ca o metoda este mai

buna decat alta( sau ca o metoda este de dorit ), fara a tine cont de contextul in care metoda respectiva este eficienta, constituie o afirmatie hazardata si chiar lipsita de sens.

Metodologia de instruire trebuie sa respecte o serie de exigente si cerinte:

- punerea in practica a noi metode si procedee de instruire care sa solutioneze

adecvat noile situatii de invatare; dezvoltarea in "cantitate"a metodologiei, prin

adaptarea si integrarea unor metode nespecifice, din alte spatii problematice, dar

care pot rezolva satisfacator unele cerinte(de pilda, folosirea in invatamant a

brainstorming - ului, care este la origine o metoda de dezvoltare a creativitatii);

crestarea cantitativa a metodelor nu este insa solutia cea mai fericita;

38 folosirea pe scara mai larga a unor metode activ participative, prin activizarea structurilor cognitive si operatorii ale elevilor si prin apelarea la metode pasive numai cand este nevoie; maximizarea dimensiunii active a metodelor si minimalizarea efectelor pasive ale acestora; fructificarea dimensiunii si aspectelor "calitative" ale metodei; extinderea utilizarii unor combinatii si ansambluri metodologice prin alternari ale unor caracteristici(in planurile activitate-pasivitate, abstractizare-concretizare, algoritmicitate-euristicitate, etc), si nu prin dominanta metodologica; renuntarea la o metoda dominanta in favoarea varietatii si flexibilitatii metodologice, care sa vina in intampinarea nevoilor diverse ale elevilor si care sa fie adecvate permanent la noile situatii de invatare;

39 instrumentalizarea optima a metodologiei prin integrarea unor mijloace de invatamant adecvate care au un aport autentic in eficientizarea predarii-invatarii; nu este vorba de o simpla adaugare a unui mijloc de invatamant, oricat de sofisticat ar fi el, ci de o redimensionare, o pregatire a acestuia in perspectiva metodologica; extinderea folosirii unor metode care solicita componentele relationale ale activitatii didactice, respectiv aspectul comunicational pe axa profesor-elevi sau pe directia elevi-elevi; atenuarea tendintei magistrocentriste a metodologiei didactice; intarirea dreptului elevului de a invata prin participare, alaturi de altii; accentuarea tendintei formativ educative a metodei didactice; extinderea metodelor de cautare si identificare ale cunostintelor, si nu transmitere a lor pe

cont propriu, cultivarea metodelor de autoinstructie si autoeducatie permanente; promovarea unor metode care ii ajuta efectiv pe elevi in sensul dorit; adecvarea metodelor la realitatea existenta, "pragmatizarea" metodologiei.

Metodele de predare-invatare se clasifica din punct de vedere istoric in:

1.Metode traditionale(clasice) cum ar fi:

-expunerea;

-conversatia euristica;

-observarea;

-demonstratia;

-exercitiul;

-lucrul cu manualul.

2.Metode moderne, de data mai recenta, cum ar fi:

-algoritmizarea;

-problematizarea'

-modelarea;

-metoda cazului;

-metode jocului;

-jocul de rol;

-invatarea pe simulatoare;

-metoda proiectului;

- instruirea programata;

-metode de stimulare a creativitatii(brainstorming-ul).

Expunerea consta in prezentarea de catre profesor a unor cunostinte noi, pe cale orala, in structuri bine inchegate, ceea ce garanteaza o eficienta sporita, prin transmiterea unui volum mare de informatii intr-o unitate de timp determinate. In functie de natura si amploarea deductiilor si argumentelor desfasurate, de stilul discursive si de concretetea limbajului folosit, expunerea cunoaste mai multe variante: povestirea, explicatia, prelegerea, expunerea universitara, expunerea cu oponent.

Povestirea este o naratiune simpla, intr-un limbaj expresiv, folosita cu precadere la clasele mici. Prin ornamentarea discursului cu figuri de limbaj se realizeaza o participare afectiva a elevilor, se stimuleaza imaginatia, se antreneaza noi motivatii si disponibilitati de invatare. Cu acest prilej, se pun in miscare operatii logice mai complicate precum inductia, deductia, comparatia, sinteza, analiza, analogia. Accentul cade, totusi, pe receptare si mai putin pe interpretarea cunostintelor.

III. Metode, tehnici si procedee didactice

Sarcinile didactice se realizeaza cu ajutorul metodelor, tehnicilor si procedeelor didactice. Folosirea judicioasa a metodelor are o deosebita importanta pentru reusita activitatii de la catedra; pe de alta parte, continuturile fiecarei discipline si obiectivele pe care si le propune sa le îndeplineasca, pretind metode adecvate. Adoptarea si nu adaptarea metodelor de predare ale unor discipline, la alte discipline pot conduce la rezultate contradictorii.

Metoda, în limba greaca metodos (odos=cale, drum si metha=spre), însemna calea de urmat în scopul atingerii unui obiectiv sau modalitatea de cautare (si descoperire) a adevarului.

Un proces instructiv-educativ eficient presupune un demers adecvat realizat printr-o buna organizarea activitatii si o decizie corecta în ceea ce priveste alegerea si aplicarea metodelor de instruire.

Metodele reprezinta forme specifice de organizare a relatiei profesor-elev si elev-cunostinte si cuprind o suita de procedee care vizeaza cunoasterea, instruirea si formarea personalitatii.

Procedeul este forma de exprimare a metodei, modalitatea de realizare practica a acesteia. Relatia metoda-procedeu este dinamica, astfel încât o metoda poate deveni procedeu în cadrul altei metode si invers. În aplicarea unor metode ca explicatia, descrierea sau povestirea, prezentarea unei schite (demonstratia) reprezinta un procedeu, cum în aplicarea metodei demonstratiei, explicatia poate fi un procedeu, la rândul ei.

În literatura de specialitate, metoda este definita ca o maniera de a actiona practic, sistematic si planificat, ca o tehnica de a atinge un obiectiv prestabilit.

Modalitatea de abordare a procesului instructiv-educativ, prin organizarea eficienta si combinarea optima a metodelor, mijloacelor, tehnicilor si procedeelor didactice, se numeste strategie didactica. Didactica specialitatii - Informatica Curs 3 54

III. 1. Functiile metodelor didactice

Ansamblul metodelor si procedeelor didactice de predare, învatare si evaluare formeaza metodologia procesului de învatamânt sau metodologia instruirii.

În procesul instructiv educativ, metodele didactice îndeplinesc anumite functii, care vizeaza deopotriva cunoasterea (asimilarea cunostintelor, gândirea), instruirea (formarea priceperilor, deprinderilor, abilitatilor), cât si formarea trasaturilor personalitatii:

. functia cognitiva, de dobândire de noi cunostinte;

. functia normativa. Prin metodele de care dispune, profesorul organizeaza, dirijeaza si corecteaza în mod continuu procesul de instruire, în vederea optimizarii acestuia.

. functia motivationala, potrivit careia, o metoda bine aleasa poate stârni si mentine interesul elevului, curiozitatea, dorinta de cunoastere si actiune;

. functia operationala sau instrumentala, potrivit careia metoda este un intermediar între elev si unitatea de continut;

. functia formativ-educativa, care atribuie metodei calitatea de instrument de exersare si dezvoltare a proceselor psihice si motorii, simultan cu însusirea cunostintelor, formarea deprinderilor, dezvoltarea aptitudinilor, opiniilor, convingerilor, sentimentelor si calitatilor morale.

În functie de mostenirea culturala, experienta individuala sau cea dobândita prin activitatea practica de învatare, metodele folosite pot fi clasificate în trei cate 353c222d gorii:

. metode de transmitere si însusire de cunostinte:

- de comunicare orala, expozitive (povestirea, descrierea, instructajul) si conversative (conversatia euristica, discutia colectiva, problematizarea);

- de comunicare scrisa (lucrul cu manualul), lectura explicativa, lectura independenta, etc.

. metode de învatare dirijata sau nedirijata:

- metode de observare directa (observarea sistematica si independenta, experimentul, studiul de caz);

- metode de studiu cu ajutorul modelelor, Didactica specialitatii - Informatica Curs 3 55

- instruire programata si învatare asistata de calculator.

. metode bazate pe actiune

- metode de învatare bazate pe actiune directa (exercitii, probleme, lucrari practice),

- metode de învatare prin actiune simulata (folosirea simulatoarelor, a jocurilor didactice).

Metodele pot fi împartite dupa registrul în care actioneaza:

- registrul simbolic (modelarea logico-matematica, algoritmizarea, analiza structurala, instruirea asistata de calculator, statistica, exercitiul, etc.)

- registrul figural (descrierea, observarea, demonstratia)

- registrul actional (experimentul, lectura, lucrul cu manualul, documentarea, proiectarea, investigarea, referatul, studiul comparativ).

Rolul pe care îl joaca elevul în activitatea de instruire clasifica metodele în urmatoarele categorii:

- cu rol pasiv (povestirea, descrierea, explicatia, prelegerea, demonstratia, lectura, învatarea cu ajutorul mijloacelor audio-video);

- cu rol semiactiv (conversatia euristica, observarea, dezbaterea, problematizarea, discutia dirijata);

- cu rol activ (brainstorming-ul sau asaltul de idei, lucrarile de laborator, exercitiul, rezolvarea de probleme, jocul didactic, modelarea, modelarea logico-matematica, lucrul cu manualul, algoritmizarea, instruirea asistata de calculator, dezbaterea, ancheta, sondajul, referatul, proiectul, etc.)

...................................

În cele ce urmeaza se vor analiza metodele utilizate în predarea informaticii: expunerea, conversatia, problematizarea, modelarea, demonstrarea folosind materialul intuitiv, exercitiul, învatarea pe grupe mici, lucrul cu manualul, jocurile didactice, instruirea programata, învatarea asistata de calculator.

III. 2. Adaptarea metodelor clasice la specificul disciplinei

Crearea situatiilor optime de învatare presupune cunoasterea, selectarea, aplicarea si chiar inventarea unor metode mai eficiente. Disciplinele de informatica nu dispun exclusiv de metode proprii, ci Didactica specialitatii - Informatica Curs 3 56

recurg la adaptarea metodelor de predare de la alte discipline, tinâd cont de:

- dinamica continuturilor si particularitatile metodice ale predarii disciplinei,

- individualizarea învatarii informaticii, ca disciplina deschisa si dinamica,

- activismul care pretinde o participare prioritara constienta a elevului la procesul de autoinstruire,

- studiul informaticii atât ca disciplina autonoma cât si ca instrument operational al altor discipline.

În tratarea acestor metode se va urmari cu predilectie particularitatile specifice predarii disciplinelor de informatica si în special, a aplicatiilor practice de laborator si contributia informaticii la realizarea obiectivelor didactice ale disciplinelor în învatamântul preuniversitar.

III. 2. 1. Expunerea sistematica a cunostintelor

Dintre formele pe care le îmbraca expunerea sistematica a cunostintelor (povestirea, prelegerea si explicatia), informatica utilizeaza cu precadere explicatia. Elementele explicative domina procesul de instructie informatica, acestea fiind caracteristice atingerii unor obiective care presupun formarea de deprinderi si abilitati practice de utilizare a unor produse soft deseori complicate si dominate de interfete neprietenoase (netransparente).

..............

Expunerea, nici la disciplinele carora le este caracteristica ca metoda, nu se desfasoara în conditii perfect univoce. La informatica aceasta se întâmpla cu atât mai putin.

Elevul primeste în conditii univoce ce i se comunica în functie de nivelul de cunostinte dobândit, de propriile-i presupuneri, experienta sa practica, de nivelul sau de gândire, de întelegerea codului de comunicatie, de gradul de receptivitate, concentrare si atentie. Profesorul trebuie sa reproiecteze lectia prin prisma posibilitatilor elevilor si cu mijloacele lor de gândire. Accentul trebuie pus pe rationament, prin argumentari temeinice, prin scoaterea în evidenta a modului în care trebuie sa se gândeasca. Didactica specialitatii - Informatica Curs 3 57

..............

În informatica recurgem la metoda expunerii atunci când tema este complet noua si printr-o metoda activa nu se poate descoperi noutatea sau metoda activa este ineficienta din punct de vedere al operativitatii. Dam în continuare câteva situatii în care explicatia este recomandata ca metoda:

a) explicatia cu scopul întelegerii unor notiuni date prin definitie:

- introducerea notiunii de algoritm, caracteristici, reprezentare;

- introducerea tipurilor de date si a operatiilor cu acestea în diferite limbaje de programare;

- prezentarea unor comenzi, functii si proceduri standard;

- introducerea notiunii de alocare dinamica, structuri de date alocate dinamic (liste, stive, cozi, arbori, etc.)

b) explicatia cu scopul întelegerii unor rationamente sau metode de memorare sau de prelucrare:

- metode de reprezentare a unor structuri de date,

- prezentarea unor algoritmi clasici,

- prezentarea unor programe utilitare, softuri de aplicatie, etc.

Asupra acestui ultim exemplu se cuvine a se insista prin câteva precizari. Este cunoscut fatul ca, pentru prezentarea editoarelor (de texte si grafice) sau a altor softuri pe care programa scolara le prevede, inclusiv pentru prezentarea comenzilor sistemelor de operare se poate recurge la diferite "procedee" de predare, pe care le vom enumera:

a) expunerea (la tabla) cu desenarea meniurilor si prezentarea functiilor fiecarei optiuni, urmând ca elevul în cadrul lectiilor de aplicatii practice de laborator sa exerseze fiecare functie în parte, individual sau în grupuri mici de lucru,

b) prezentarea (demonstrarea) meniurilor si functiilor fiecarei optiuni simultan cu exersarea acestor functii în momentul prezentarii lor, în cadrul orelor de aplicatii practice de laborator,

c) prezentarea meniurilor si functiilor fiecarei optiuni simultan cu demonstrarea practica în momentul prezentarii lor de catre profesor, sarcina elevului fiind numai aceea de a urmari si retine modul de executare a operatiilor prezentate de profesor, urmând ca elevul sa aplice cunostintele dobândite în cadrul orelor de laborator, în aplicatii ample care necesita utilizarea în mod repetat si în situatii diferite a functiilor fiecarei optiuni din meniul discutat. Didactica specialitatii - Informatica Curs 3 58

..................

Pentru grupuri mici poate fi folosit numai calculatorul ca atare, daca elevii pot fi asezati în preajma acestuia astfel încât fiecare sa poata observa fara efort ecranul.

Indiferent de continutul lectiei, metoda expunerii nu se foloseste decât foarte rar pe parcursul unei ore întregi, aceasta alternând cu alte metode de predare.

III. 2. 2. Metoda conversatiei

Metoda conversatiei consta în dialogul dintre profesor si elev, în care profesorul trebuie sa apara în rolul unui colaborator care nu pune numai întrebari, ci si raspunde la întrebarile elevilor. Prin metoda conversatiei se stimuleaza gândirea elevilor în vederea însusirii, fixarii si sistematizarii cunostintelor si deprinderilor, în vederea dezvoltarii spiritului de colaborare si de echipa.

Metoda conversatiei este frecvent utilizata în învatarea informaticii, determinând un dialog continuu între elev si profesor, cu conditia respectarii unor reguli elementare de colaborare constructiva, care

sa nu determine diminuarea demersului didactic, ci sa-l amplifice si sa-l consolideze. Conversatia didactica poate sa îmbrace forme diferite în functie de anumite criterii:

a) dupa numarul de persoane:

- individuala, când se poarta între un elev si profesor;

- colectiva, când întrebarile sunt adresate întregii clase, iar raspunsurile vin de la diferiti elevi;

b) dupa obiectivele urmarite în diferite variante de lectii:

- introductiva, folosita în momentul captarii atentiei si reactualizarii cunostintelor dobândite anterior, forma a conversatiei care trezeste interesul pentru lectie,

- expozitiva, în timpul prezentarii noii lectii,

- pentru fixarea noilor cunostinte,

- recapitulativa, atunci când se urmareste recapitularea si sistematizarea unor continuturi prezentate anterior,

- evaluativa, realizata pe parcursul procesului de verificare si evaluare, etc.

............... Didactica specialitatii - Informatica Curs 3 59

Conversatia este importanta prin faptul ca ajuta la formarea limbajului de specialitate, un instrument pretios si indispensabil pentru dezvoltarea rationamentului, gândirii elevului.

Dificultatile pe care elevul le întâmpina în formarea limbajului de specialitate pot lasa urme în plan afectiv, se pot repercuta asupra dezvoltarii inteligentei; de aceea se impune o analiza amanuntita a cauzelor acestor dificultati, scoaterea lor în evidenta facându-se prin examinari scrise, orale, reprezentari schematice, utilizarea simbolurilor specifice.

................

Stapânirea limbajului se reflecta în rezolvarea problemelor si întelegerea textelor si documentatiilor de specialitate, nestapânirea lui provoaca inhibitie, imposibilitatea comunicarii sau chiar o comunicare si o întelegere defectuoasa, facându-l pe elev timid, incoerent sau chiar ridicol în exprimare.

III. 2. 3. Problematizarea si învatarea prin descoperire

Predarea si învatarea prin problematizare si descoperire presupun utilizarea unor tehnici care sa produca elevului constientizarea conflictului dintre informatia dobândita si o noua informatie, determinând pe elev sa actioneze în directia lichidarii conflictului prin descoperirea unor noi proprietati ale fenomenului studiat.

Aceste situatii-problema pot sa apara între cunostintele elevului si cerintele problemei de rezolvat, în momentul selectarii dintre cunostintele anterioare a celor cu valoare operationala, în momentul integrarii notiunilor selectate într-un sistem care este perceput constient ca incomplet sau ineficient operational si prin urmare, fara descoperirea unor noi proprietati el nu va conduce la rezolvarea problemei.

Problematizarea are interferente cu conversatia, întrebarile individuale sau frontale care se adreseaza gândirii, rationamentului, nasc situatii conflictuale. Generarea acestor situatii-problema trebuie produsa astfel încât întrebarile sa apara în mintea elevului fara ca acestea sa fie puse de catre profesor. Ca disciplina cu caracter formativ, nu numai informativ, informatica îsi propune formarea unei gândiri algoritmice, sistematice si riguroase, care sa promoveze creatia, sa stimuleze imaginatia si sa combata rutina. Chiar daca aparent travaliul informatic Didactica specialitatii - Informatica Curs 3 60

se sprijina pe anumite sabloane, acestea reprezinta numai tendinte utile de standardizare.

................

Problematizarea si descoperirea care o însoteste, fac parte dintre metodele formativ-participative, care solicita gândirea creatoare a elevului, îi pun la încercare vointa, îi dezvolta imaginatia si-i îmbogatesc experienta. În lectiile în care se aplica aceste metode profesorul alege problemele, le formuleaza, dirijeaza învatarea si controleaza munca depusa de elev în toate etapele activitatii. Aceasta metoda este caracteristica unor lectii de aplicatii practice de laborator, dar mai cu seama este evidentiata ca procedeu în aplicarea metodelor active, de studiu individual.

III. 2. 4. Modelarea

Modelarea ca metoda pedagogica este definita ca un mod de lucru prin care gândirea elevului este condusa la descoperirea adevarului cu ajutorul modelului, gratie rationamentului prin analogie.

Modelarea similara consta în realizarea unui sistem de aceeasi natura cu originalul, care sa permita evidentierea trasaturilor esentiale ale originalului. Aceasta metoda este frecvent întâlnita în informatica, în elaborarea algoritmilor utilizând o anumita metoda clasica de elaborare.

Modelarea analogica nu presupune o asemanare perfecta cu originalul, ci numai o analogie.

Momentele cunoasterii în procesul modelarii sunt:

. trecerea de la original la model,

. transformarea modelului sau experimentarea pe model,

. transferul pe original a rezultatelor obtinute pe model,

. verificarea experimentala pe original, a proprietatilor obtinute pe model.

Trecerea de la original la model se face prin simplificare. Se impune ca simplificarea sa nu fie exagerata pentru a nu se omite prin ea trasaturile esentiale ale originalului. Totodata trebuie sa nu se scape din vedere ca valoarea modelului va fi apreciata prin prisma eficacitatii lui, adica a posibilitatilor pe care le ofera pentru atingerea scopului si ca Didactica specialitatii - Informatica Curs 3 61

noile informatii obtinute pe baza modelului vor fi transferate cu grija asupra originalului, având în vedere diferenta dintre model si original.

O clasificare a modelelor dupa natura suportului sub care se vehiculeaza informatia, le împart în:

- modele materiale,

- modele ideale,

Folosirea modelelor ideale în învatare deschide pentru informatica o impresionanta arie de aplicabilitate. Utilizarea informaticii în predarea altor discipline, de la artele plastice (muzica, pictura, sculptura) la cele mai diverse domenii ale tehnicii, prin intermediul programelor de învatare, este o realitate evidenta

III. 2. 5. Demonstrarea materialului intuitiv

Prin demonstratie se întelege prezentarea sistematica si organizata a unor obiecte, procese, etc. sau producerea unor experiente, fenomene în fata elevilor, cu scopul de a usura întelegerea si executarea corecta a unor activitati.

În demonstratie un rol deosebit îl joaca intuitia, despre definirea careia parerile sunt diferite:

- intuitia pare un fel de experienta mintala,

- o simpla observare si notare a unor fapte,

- un rationament de tip inductiv.

Intuitia realizeaza corelatia între imagine si cuvânt, fiind atât sursa de cunostinte cât si mijloc de verificare. Cu toate ca exista pareri care considera perimata predarea intuitiva în informatica, experienta practica la catedra dovedeste ca ea este utila pentru marirea accesibilitatii notiunilor de informatica, mai ales la clasele mici. Informatica nu poate fi desprinsa decât artificial de bazele ei intuitive si de extinderea ei în realitatea cotidiana. Convertirea principiului intuitiei în metoda demonstratiei se realizeaza în functie de materialul intuitiv: machete, grafica, film didactic, televiziune scolara, softuri de învatare.

Materialul didactic folosit în informatica se sustrage de la criticile la care este supus materialul didactic static, acesta fiind conceput într-o dinamica a procesului pe care-l reprezinta prin exploatarea facilitatilor oferite de afisarea pe ecranul calculatorului a mai multor imagini succesive si nu prin desenarea lor statica pe alte suporturi.

Este evident ca acest mijloc didactic nu poate înlocui (nici macar suplini) exercitiul individual si nici cadrul didactic. Efortul profesorului este cu totul special. Nu este suficient ca un elev sa vada un material, el trebuie învatat "sa vada". Elevul trebuie sa vada exact, precis si ordonat. Prin aceasta se realizeaza o parte a obiectivului principal al învatarii informaticii si anume formarea rationamentului si a gândirii algoritmice.

III. 2. 6. Metoda exercitiului

Exercitiile sunt actiuni efectuate în mod constient si repetat de catre elev cu scopul dobândirii unor priceperi, deprinderi si cunostinte noi, pentru a usura alte activitati si a contribui la dezvoltarea altor aptitudini. Însusirea cunostintelor de informatica este organic legata de exersarea utilizarii unor softuri de aplicatie, de rezolvarea unor probleme de programare, etc. Nu exista lectie în care sa nu se aplice aceasta metoda.

Avantajele metodei sunt concretizate în rezultatele aplicarii ei:

- formeaza o gândire productiva,

- ofera posibilitatea muncii independente,

- ofera posibilitatea analizei diverselor metode si solutii de rezolvare a problemelor,

- activeaza simtul critic si autocritic si îi învata pe elevi sa-si aprecieze rezultatele si metodele de lucru,

- ofera posibilitatea depistarii si eliminarii erorilor.

Este limpede ca aceasta metoda nu contribuie numai la formarea priceperilor si deprinderilor de lucru cu calculatorul, ci aduce un aport substantial la dezvoltarea unui rationament flexibil si operant.

Pentru profesor, alegerea, formularea si rezolvarea problemelor si apoi exploatarea rezultatelor obtinute constituie o sarcina de importanta deosebita.

Utilizarea pe scara larga a acestei metode a condus la o clasificare a exercitiilor si problemelor, clasificare ce are la baza aportul capacitatilor intelectuale necesare rezolvarii lor:

. exercitii si probleme de recunoastere a unor notiuni, formule, metode.

Spre exemplu, elevilor li se prezinta metoda backtracking si utilizând-o, se genereaza permutarile, aranjamentele, combinarile, apoi li se cere sa genereze toate functiile injective, surjective, bijective definite pe o multime cu m elemente, cu valori într-o multime cu n elemente.

. probleme si exercitii aplicative ale unor formule sau algoritmi cunoscuti.

. probleme care permit însusirea unor notiuni.

În rezolvarea unei probleme de informatica (de programare) este necesar sa se tina seama de urmatoarele etape:

- analiza initiala a problemei

- rezolvarea propriu-zisa a problemei

- verificarea solutiei sau solutiilor obtinute

Aceste etape cuprind în esenta:

- însusirea enuntului,

- discutarea problemei si stabilirea algoritmului de rezolvare,

- rezolvarea propriu-zisa,

- verificarea solutiilor.

Aceste etape se pot modifica dupa natura problemelor. Acolo unde problema permite mai multe cai de rezolvare, profesorul analizeaza toate aceste cai si selecteaza pe cele mai importante propunându-le spre rezolvare pe grupe, comparând rezultatele, avantajele si dezavantajele fiecarei metode în parte. Se va evidentia în mod obligatoriu cea mai buna solutie.

Exemplu. Se cere elevilor determinarea arborelui partial de cost minim asociat unui graf, prin algoritmul lui Kruskal.

III. 2. 7. Metoda învatarii în grupuri mici

Activitatea de învatare în grup se defineste ca o metoda în care sarcinile sunt executate de grupuri mici de elevi, grupuri care sunt autoconstituite si care se autodirijeaza.

Activitatea în informatica se desfasoara în echipa, travaliul individual fiind o componenta a muncii corelate din cadrul unui grup de lucru. Tehnicile de organizare a muncii, în unitatile de informatica evidentiaza ca forma de organizare "echipa programatorului-sef", echipa în care fiecare membru are sarcini bine stabilite (de analiza, programare, implementare, exploatare), sarcini corelate între ele. Este normal ca si activitatea didactica sa recurga la metode de învatare colectiva, fara a neglija însa munca individuala, ci doar privind-o pe aceasta ca o componenta a muncii în echipa.

Profesorii recunosc eficacitatea unei astfel de organizari a activitatii didactice si o integreaza în arsenalul metodic al predarii disciplinei. Criteriile de formare a grupelor sunt în functie de obiectivele urmarite (însusirea de noi cunostinte, rezolvare de probleme, etc.):

- grupuri omogene, formate din elevi cu acelasi nivel de cunostinte,

- grupuri eterogene, formate din elevi de toate categoriile (foarte buni, buni si slabi), dar în proportii apropiate,

- grupuri formate pe criterii afective (prietenie, vecini de banca).

Etapele pretinse de aceasta metoda de învatare sunt:

- repartizarea materialului (problemelor) fiecarui grup,

- munca independenta a grupurilor sub supravegherea

profesorului,

- discutarea în plen a rezultatelor obtinute.

Activitatea profesorului se concretizeaza în doua etape; una proiectiva în care pregateste materialul de repartizat pe grupe si materialul suplimentar pentru elevii buni si alta, de îndrumare si supraveghere si de animare a activitatii grupelor de lucru.

Este de asemenea gresit a se lucra mereu cu grupuri constituite dupa aceleasi criterii, pentru ca fie ca sunt suprasolicitati elevii buni din grupurile eterogene, iar elevii slabi se bazeaza exclusiv pe aportul liderilor de grup, fie ca, în grupurile omogene, elevii slabi se complac în postura în care se afla si nu mai încearca sa scape de acest calificativ.

III. 2. 8. Metoda lucrului cu manualul si documentatia

Manualele scolare, purtatoare ale valentelor formative prin deosebitul lor continut metodic si didactic, reprezinta o limita impusa de programa scolara din punct de vedere al continutului informativ. În informatica, mai mult decât în alte domenii, manualul este supus perisabilitatii continuturilor prin frecventa cu care disciplina este receptiva la noutatile domeniului.

Metoda lucruluii cu manualul este un aspect al studiului individual si se introduce ca metoda, treptat sub directa îndrumare si supraveghere a profesorului. Sunt discipline si profesori care aplica în mod abuziv aceasta metoda. Pe lânga efectele negative asupra învatarii, aceste abuzuri ascund si alte aspecte care nu fac obiectul acestei lucrari.

Nu orice lectie se preteaza la a fi însusita din manual. Metoda se aplica numai lectiilor care au în manual o redactare sistematica si accesibila nivelului de vârsta si cunostinte ale elevilor. Metoda poate fi aplicata pentru studiul unor aplicatii soft, limbaje procedurale (de exemplu HTML) sau în studiul comenzilor sistemelor de operare. Elevilor li se recomanda studiul temei stabilite pentru acomodarea cu notiunile, apoi profesorul reia prezentarea cu sublinierea aspectelor esentiale.

III. 2. 9. Metoda jocurilor didactice

Jocurile didactice au valentele lor educative. Ca metoda de învatare, jocurile didactice dau rezultate deosebite în special la clasele din ciclul primar si gimnazial, însa marele pericol care planeaza asupra acestei metode de instruire îl constituie acele aplicatii soft care au o încarcatura educativa redusa si prin atractivitate captiveaza si retin atentia elevului, uneori ore în sir, fara ca acesta sa dobândeasca cunostinte sau deprinderi corespunzatoare cu efortul facut.

Un rol aparte se atribuie jocurilor manipulative,

Alte tipuri de jocuri, numite reprezentative,

Chiar daca aceasta metoda nu este caracteristica studiului informaticii, la limita dintre jocul didactic si învatarea asistata de calculator se situeaza o buna parte dintre softurile de învatare, atât a informaticii cât si a altor discipline.

III. 2. 10. Instruirea programata si învatarea asistata

Procesul de predare-învatare si verificare-evaluare functioneaza pe baza principiului cibernetic comanda-control-reglare (autoreglare). Instruirea programata, ca metoda didactica presupune construirea unor "programe" de învatare, care prin fragmentarea materialului de studiat în secvente realizeaza o adaptare a continuturilor la posibilitatile elevilor, la ritmul lor de învatare, asigura o învatare activa si o informare operativa asupra rezultatelor învatarii, necesara atât elevului, cât si profesorului, pentru autocorectare.

În elaborarea "programelor" de învatare se au în vedere urmatoarele operatii:

a) precizarea obiectivelor operationale în functie de continut si posibilitatile elevilor,

b) structurarea logica a continutului dupa principiul pasilor mici si al învatarii gradate,

c) fractionarea continutului în secvente de învatare (unitati didactice de continut) inteligibile si înlantuite logic,

d) fixarea dupa fiecare secventa a întrebarilor, exercitiilor sau problemelor ce pot fi rezolvate pe baza secventei informationale însusite,

e) stabilirea corectitudinii raspunsurilor sau solutiilor elaborate. Aceasta se poate realiza fie prin alegerea dintre mai multe raspunsuri posibile (trei, patru sau chiar cinci), iar în situatia în care nu a fost ales raspunsul corect se recurge la întrebari suplimentare, fie se elaboreaza un raspuns si se compara cu cel corect.

Izolarea imputata învatarii programate poate fi contracarata prin alternarea cu munca în grup sau chiar prin învatare programata în grup, situatie în care grupul parcurge în colectiv un program special conceput în acest sens.

Departe de a-si fi epuizat resursele, învatarea programata poate fi apreciata ca un sistem pasibil de perfectionare si optimizare continua.

Perspectiva învatarii asistate de calculator este certa. Ea ofera posibilitatea prezentarii programului, verificarii rezultatelor si corectarii erorilor, modificând programul dupa cunostintele si conduita elevului. Programul nu numai ca transmite un mesaj informational, dar el poate mijloci formarea si consolidarea unor metode de lucru, de învatare. Se poate afirma ca învatarea programata nu numai ca învata elevul, ci îl învata elevul cum sa învete. Prin aplicarea acestei metode de învatare nu se întrevede diminuarea rolului profesorului; dimpotriva sarcinile lui se amplifica prin faptul ca va trebui sa elaboreze programe si sa le adapteze la cerintele procesului educativ. Oricât de complete ar fi programele de învatare programata, profesorul ramâne cea mai perfectionata masina de învatat.

Valente speciale ale metodei învatarii programate sunt oferite de softurile moderne de învatare asistata de calculator. Aceasta metoda moderna va constitui subiectul unui capitol separat.

În cadrul sistemului educativ, metodologia didactica se cere sa fie stabila si usor schimbatoare, în dependenta de miscarile ce au loc pe plan educativ si social, în scopurile educatiei, continuturile educatiei, cererilor noi a elevilor si comunitatii. E necesar ca, metodologia sa fie flexibila la perturbatiile, ce au loc în cadrul procesului educativ.

O tehnologie metodica este considerata calitativa, în cazul în care este usor de schimbat, în cazuri si situatii noi, ale învatamîntului modern.

Nu putem spune ca metoda respectiva este buna sau rea, ca idee, ci numai în cazul în care nu da rezultate bune atunci cînd este implantata la o realitare a vietii. Calitatea unei metodologii, mai depinde de aspect, dozaj, combinatii ale procedeelor utilizate.

Metodologia didactica, are forma unei caracatite, a carui directii sunt:

- lansarea în practica a metodelor si procedeelor noi, care sa rezolve cazuri noi de învatare;

- dezvoltarea metodologiei, prin schimbarea unor metode si procedee, din alte directii problematice, dar care pot solutiona unele cerinte;

- utilizarea mai larga a unor metodologii si procedee, cu aspect activ si participativ.

- largirea folosirii unor combinatii de procedee, prin eliminarea unor caracteristici, dar nu prin dominanta metodologica

- lipsirea de o metoda dominanta, în favoarea unei metodologii flexibile si variate, sa fie un ajutor necesitatilor elevilor, sa se modifice în dependenta de noile cerinte ale educatiei;

- instrumentalizarea corecta a metodologiei prin utilizarea unor tehnici de învatare corespunzatoare, care au un aport în dezvoltarea metodelor de predare-învatare;

- largirea utilizarii unei metode, care cere componente relationale ale procesului educativ, cum ar fi, comunicarea dintre profesor-elev, elev-elev;

- fixarea drepturilor elevilor de învatare prin participarea vizavi fata de alti elevi;

- sublinierea tendintei de predare-învatare a metodei didactice;

- largirea metodelor de cautare si identificare ale cunostintelor;

- cultivarea metodelor de autoinstruire, autoeducare, autoevaluare continua

- promovarea unor metode, care au scop direct de a ajuta elevii;

- adecvarea metodelor la mediul ambiant.

Orice metoda didactica poate avea, note si caracteristici, care îi vor da posibilitatea sa se încorporeze pe parcurs, în clasele de metode existente.

Nici o metoda, nu exista în stare pura, ci sub aspectul unor variante si stari diferite. Cel mai des metodele actioneaza împreuna, Ele apar si se concretizeaza în variante metodologice compozite, prin eliminarea continua a unor trasaturi, si prin evidentierea uneia sau mai multor metode.

Sunt o serie de metode de baza, din care rezulta combinatii de metode si procedee perfecte.