Dicţionar de idei primite de-a gata de Gustave Flauber

Coperta şi supracoperta Val Munteanu

Ediţie critică. Volumul III.Traduceri, note de istorie literară, comentarii de Irina MavrodinBucureşti • 1984 Editura Univers

Lector: Angela Cismaş Tehnoredactor: Victor MaşekBun de tipar: 17.09.1984 Coli de tipar: 33Comanda nr. 40 261 Combinatul poligralic „Casa Scânteii" Piaţa Scânteii nr. 1 – Bucureşti, Republica Socialistă România

Note de istorie literarăde Irina Mavrodin

Dicţionarul de idei primite de-a gata este unul dintre proiectele cele mai vechi ale lui Flaubert. Statutul său e dublu. Ajuns într-un stadiu,relativ avansat de realizare, el urma a fi integrat unui al doilea volum din Bouvard şi Pécuchet. Totodată, căpâtând o configuraţie tot mai coerentă pe măsură ce se constituie restul creaţiei flaubertiene, el o alimentează pe multiple planuri şi la toate nivelele – personaje, teme, scriitură controlată de şi controlând ceea ce am propus a se numi o „poetică a clişeului" (cf. Introducere în lectura lui Flaubert din vol. 1 al prezentei ediţii) – fiind totodată alimentat de ea. Pentru romanele şi povestirile lui Flaubert, Dicţionarul este ca un rezervor inepuizabil, fiecare articol al său putând fi un punct de pornire pentru un întreg parcurs tematic sau pentru construirea unui personaj (de exemplu, matricea fiecărei fraze rostite de Homais, personajul din Doamna Bovary, poate fi găsită în Dicţionar). Acest material clişeiform suportă variate manipulări, fiind în măsură să genereze, prin combinările infinite şi aso-ciaţiile arborescente la care se pretează, textura unei cărţi întregi, a unei serii de cărţi alcătuind, în cele din urmă, o Operă. Astfel, Dicţionarul este nu numai un proiect în mare măsură realizat, ci şi un depozit de proiecte, şi de materiale necesare realizării acestora. El este totodată şi un adevărat repertoriu, inventar, catalog, compendiu de „teme", termeni, sintagme specific flaubertiene, un fel de cheie universală de lectură a operei marelui scriitor.

Prima menţiune a Dicţionarului apare într-o scrisoare a lui Flaubert din 4 septembrie 1860, adresată din Damasc prietenului său Louis Bouilhet: „Faci bine că te gândeşti la Dicţionarul de idei primite de-a gata. Această carte, scrisă pe de-a-ntregul (subl. în text) şi precedată de o prefaţă în care se va arăta că a fost făcută în scopul de a convinge publicul să respecte tradiţia, ordinea, convenţiile general admise, şi alcătuită astfel încât cititorul să nu ştie bine nici o clipă dacă autorul îşi bate jnc sau nu de el, ar fi poate o operă stranie şi capabilă să izbândească, dat fiind actualitatea ei..." Ideea revine curând, într-o scrisoare trimisă din Constantinopole aceluiaşi prieten, la 14 noiembrie 1850: „Mă gândesc şi la Dicţionar. Voi face unele articole după tratatele de medicină, de istorie naturală etc." Doi ani mai târziu, într-o scrisoare către Louise Colet din 17 decembrie 1852, obsesia reapare. De data aceasta Flaubert vede forma Dicţionarului său, din care este chiar în măsură să dea câteva articole: ,,.. mi-am amintit iar de un proiect mai vechi, şi anume de acel Dicţionar de idei primite de-a gata (ştii ce înseamnă asta?). Nu-mi mai găsesc astâmpărul mai ales când mă gândesc la prefaţă şi la felul cum o concep (va fi o carte întreagă): nu voi putea fi osândit în numele nici unei legi, deşi voi ataca totul".

...„Cititorul va afla deci aici, în ordine alfabetică, şi cu privire la toate subiectele posibile, tot ceea ce trebuie să spună în societate pentru a te purta după cum cere bunacuviinţă şi a fi pe placul tuturor (subl. în text). Astfel, el va afla aici:

Artişti: sunt cu toţii dezinteresaţi; Langustă: femela homarului. Franţa: vrea să fie condusă cu o mână de fier. Bossuet: vulturul din Meaux. Fénelon: lebăda din Cambrai. Negrese: sunt mai înfocate decât femeile albe. Erecţie: nu se foloseşte decît când vorbeşti de monumente etc." Aceste fragmente din Corespondenţă arată aşadar că Dicţionarul a fost mai întâi proiectat de

Flaubert ca o carte autonomă, adevărată „sumă" a „prostiei omeneşti", prostie definită în felul următor: „Oui, la bêtise consiste à vouloir conclure" (cf. scrisoarea din 4 septembrie 1850 către Louis Bouilhet) şi văzută cu precădere în ipostaza ei „burgheză": „Când a fost burghezul mai uriaş în prostia lui decât astăzi? Ce mai înseamnă burghezul lui Molière pe lângă cel din zilele noastre? Domnul Jourdain nu-i ajunge nici până la genunchi primului negustor pe care-l întâlneşti pe stradă" (cf. ibidem). Iată şi de ce Flaubert este atât de grijuliu să se pună la adăpost de o eventuală condamnare judiciară (de care tot va avea parte şapte ani mai târziu, cu prilejul publicării Doamnei Bovary) prin acea „prefaţă" sui generis, ce va fi „o întreagă carte", şi care, prin ambiguitatea ei, va juca şi un alt rol, mult mai important, legat nu de soarta vieţii, ci de soarta operei sale: va împiedica discursul auctorial să cadă în capcana de a „conchide" asupra constatării că „prostia constă tocmai în faptul de a vrea să conchizi". Prin simpla lui existenţă, Dicţionarul, alcătuit în întregime din citate (în sensul limitat; dar şi în sensul cel mai larg al termenului: clişee aflate în circulaţia curentă, formule pietrificate – eventual, dar nu neapărat, de origine livrescă – utilizate în orice conversaţie), va fi un antidot împotriva prostiei. Flaubert îşi explicitează gândul tocmai în acest sens, în scrisoarea către Louise Colet din

care am dat mai sus un fragment:„Va, trebui ca în toată cartea să nu existe nici măcar un singur cuvânt care să-mi aparţină, şi ca acela

ce o va fi citit să nu mai îndrăznească a vorbi, de teama de a nu spune, în chipul cel mai firesc, una dintre frazele aflate aici (subl. ns.). Câteva articole, dealtfel, ar putea fi prilejuri pentra tot atâtea dezvoltări splendide: Bărbat, Femeie, Prieten, Politică, Moravuri, Magistrat. S-ar putea astfel creiona din câteva trăsături adevărate tipuri, şi arăta nu numai ce trebuie să spui, ci şi cum trebuie să pari" (sublinierile în text).

Acest text incită la o reflecţie asupra relaţiei autentic/inautentic aşa cum se constituie ea prin mijlocirea cuvântului – temă fundamentală a Dicţionarului, dar şi a întregii opere flaubertiene, pusă în valoare mai cu seamă de interpretările din ultimele decenii ale secolului nostru (cf. ca dată de referinţă Flaulert precursorul de Nathalie Sarraute, 1965).

Geneza Dicţionarului este, după cum arătam la început, legată într-un mod mai specific de Bouvard şi Pécuchet, din momentul când Flaubert decide să-l includă în volumul doi – rămas nescris – al acestui roman. În carnetul nr. 20 al scriitorului aflăm următoarea însemnare: „A se insera printre textele copiate de ei şi Dicţionarul de idei primite de-a gata". O însemnare din 1877 aduce o nouă precizare: „Ei numes ceea ce copiază: monumentul lor" (subl. în text). Ultimul „rezumat-sumar" al lui Flaubert specifică faptul că textele copiate de cei doi urmau a fi inserate într-o povestire constituind urmarea primei părţi a romanului Bouvard şi Pécuchet. Există, în acest sens, şi mărturia lui Maupassant, care aduce noi şi semnificative detalii cu privire la structura acestei părţi pe care Flaubert nu a mai apucat să o scrie. Maupassant (cf. Prefaţa sa la Oeuvres complètes de Flaubert, t. VII, Bouvard et Pécuchet, Paris, A, Quantin, 1885) arată că acest „dosar al prostiei omeneşti", ce urma să alcătuiaseă un „întreg volum" în continuarea romanului Bouvard şi Pécuchet, ar fi cuprins Dicţionarul, faimosul Sottisier (în traducere liberă: Colecţie de perle), alte texte de aceeaşi natură (Catalogul ideilor la modă, Albumul marchizei, Eşantioane de diferite stiluri), dar şi câteva povestiri, intercalate ici-colo, printre care una intitulată O noapte a lui Don Juan, al cărei plan este redat de Maupassant: „Pentru ca acest inventar al prostiei să fie mai puţin greoi şi mai puţin fastidios, Flaubert voia să intercaleze pe alocuri câteva povestiri de un idealism poetic, pe care, de asemenea, urmau a le copia Bouvard şi Pécuchet".

Ideea că romanul Bouvard şi Pécuchet era proiectat ca având o continuare alcătuită în primul rând din textul Dicţionarului, dat ca fiind copiat de cele două personaje, este susţinută cu argumentele cele mai plauzibile de eruditul italian Alberto Cento (cf. Gustave Flaubert, Bouvard et Pécuchet, ediţie critică de Alberto Cento, precedată de scenarii inedite, Napoli şi Paris, Nizet, 1964). Acesta observă că în manuscrisul romanului Bouvard şi Pécuchet nu există, în fragmentul final, propoziţia „copier comme autrefois", ci numai „copier", ceea ce-l face să presupună că acel „comme autrefois" ce apare în toate ediţiile tipărite fusese adăugat de nepoata scriitorului (care se îngrijise de prima publicare a lui Bouvard şi Pécuchet). Or, acest „ca altădată" (existent şi în ediţia Pleiade, după care am tradus noi) modifică substanţial, susţine Cento, sensul acţiunii de a copia. Bouvard şi Pécuchet nu vor copia orice, la nimereală, numai de dragul acţiunii de a copia, ci îşi vor consacra vocaţia de copişti alcătuirii unui „monument" al prostiei umane prin transcrierea a tot felul de clişee aflate în circulaţie.

În notele rămase după moartea lui Flaubert există următorul plan al capitolelor XI şi XII, plan care ne poate întări în ideea că Dicţionarul, alături de o mare cantitate de citate extrase de Fiaubert din cei mai dife-riţi autori (iluştri sau obscuri) urma să constituie textul copiat de cei doi eroi, text copiat ce este totodată continuarea însăşi a romanului lui Flaubert, roman pe cale de a se face pe măsură ce copiştii îşi exercită acţiunea:

„XI. CE COPIAZĂ EI. – Ei copiază la întâmnplare toate manuscrisele şi lucrurile tipărite ce le ies în cale, cornete de hârtie pline cândva cu tutun, ziare vechi, scrisori pierdute, socotind că toate acestea sunt importante şi trebuie păstrate. Găsesc asemenea obiecte cu nemiluita, căci în apropiere se afla o fabrică de hârtie care a dat faliment, de unde cumpără munţi de asemenea hârţoage.

Dar curând simt nevoia unei clasificări [...] texte în stil medical, agricol, literar, politic, oficial. Apoi alcătuiesc tablouri, paralele antitetice de tipul «crime ale regilor», «crime ale popoarelor», «binefaceri ale Religie», «crime ale Religiei», «frumuseţi ale Istoriei». Alcătuiesc Dicţionarul ideilor primite de-a gata şi Catalogul ideilor la modă, – adnotări pe marginea celor copiate [...]

XII. CONCLUZIE. – Într-o bună zi găsesc din întâmplare bruionul unei epistole scrise de medic. Prefectul îl întrebase pe acesta dacă B. şi P. nu sunt cumva nişte nebuni primejdioşi.

Scrisoarea e un fel de raport confidenţial în care se arată că mania lor e blândă, şi că ei nu sunt decât doi imbecili inofensivi. Ea îi rezumă şi îi judecă pe B. şi P., trebuind să-i amintească cititorului întreaga carte.

– Ce facem cu ea? – [...] O copiem, bineânţeles!

– De acord, hai să o copiem! Şi o copiază.Să sfârşesc arătându-i pe cei doi omuleţi aplecaţi peste pupitrul lor şi copiind" (apud Gustave

Flaubert, Bouvard et Pécuchet, Cronologie şi prefaţă de Jacques Suffel, Paris, Garnier-Flammarion, 1966, pp. 22–23).

După scenariile existente (puse în valoare de Cento), capitolul XI urma probabil să fie foarte amplu, cuprinzând, pe lângă Dicţionarul ideilor primite de-a gata, nenumărate citate, distribuite în seriile intitulate Sottisier, Albumul marchizei, Eşantioane din toate stilurile, Catalogul ideilor la modă (ediţia Pléiade pune acest titlu ca subtitlu la Dicţionar). Toată această enormă masă de citate (reprezentând specimene de „prostie" omenească) extrase de Flaubert din sute de cărţi, literare sau ştiinţifice, umple, împreună cu Dicţionarul, zece caiete mari, complementare celor cinci în care se află manuscrisul, planurile şi bruioanele romanului Bouvard şi Pécuchet, toate păstrate la Biblioteca din Rouen. Cele mai bine de cinci sute de articole ale Dicţionarului se află în manuscrisele numerotate g. 227 şi g. 228. Spre deosebire de restul materialelor, extrem de heteroclite şi fără vreo organizare din care să reiasă cu un oarecare grad de certitudine ce ar fi reţinut Flaubert pentru romanul său, Dicţionarul are o structură suficient de articulată. Iată de ce, începând din 1910, când este publicat pentru prima oară împreună cu Bouvard şi Pécuchet, ca anexă a acestui roman (cf. Oeuvres complètes de Gustave Flaubert. Bouvard et Pécuchet - Operă postumă [urmată de Dictionnaire des idées reçues, text inedit, si de note], Paris, Louis Conard), Dicţionarul figurează, prin tradiţie, în acelaşi volum cu Bouvard şi Pécuchet, ca un fel de urmare a acestuia, tradiţie urmată şi de ediţia de faţă. Unele ediţii publică, în suita Dicţionarului, şi extrase din Sottisier etc. După cum observă unii exegeţi, dificultatea editării acestor texte este deosebit de mare, deoarece din tot acest material („perlele" culese de Flaubert din diferiţi autori) romancierul ar fi urmat să includă în opera propriu-zisă doar o – poate – foarte mică parte. Cu alte cuvinte, s-ar proceda cu adevărat „ştiinţific" numai dacă s-ar edita acest dosar Bouvard şi Pécuchet în întregimea lui.

Dicţionar de idei primite de-a gata

A(1)

Abélard(2) – Nu e nevoie să ai nici cea mai mică idee despre filosofia lui, şi nici chiar să ştii ce a scris. Trebuie să faci totdeauna o aluzie discretă la felul cum a fost scopit de Fulbert(3). Mormântul Eloizei şi al lui Abélard: dacă încearcă cineva să-ţi spună că e fals, trebuie să exclami: „Mă faci să-mi pierd cele mai frumoase iluzii!"

Absalom(4) – Dacă ar fi purtat perucă, Joab nu l-ar fi putut ucide. Poreclă glumeaţă pentru un prieten chel.

Absint – Otravă foarte puternică: e de-ajuna să bei un pahar şi eşti mort. Jurnaliştii beau absint în timp ce-şi scriu articolele. A ucis mai mulţi soldaţi decât beduinii.

Academia franceză – Să o vorbeşti de rău, dar să, încerci să faci parte din ea, dacă poţi. Membrii ei sunt cu toţii bătrâni şi poartă cozoroace de tafta verde.

Accident – Întotdeauna deplorabil sau supărător (ca şi cum nu orice nenorocire ar fi întotdeauna neplăcută).

Accize – Nu trebuie niciodată plătite (a se vedea vamă).Actriţe – O adevărată nenorocire pentru băieţii de familie bună. Sunt îngrozitor de desfrânate, fac

orgii, papă averi de milioane, mor la spital. Totuşi, printre ele mai găseşti şi bune soţii şi mame!Adolescent – Orice discurs ţinut la împărţirea premiilor trebuie să înceapă prin cuvintele: „Tineri

adolescenţi" (ceea ce este un pleonasm).Aer – Aerul rece e totdeauna primejdios. Invariabil, masa de aer se află în contradicţie cu

temperatura, căldura uneia, cu răceala celeilalte, şi viceversa.Afaceri(le) – Au întotdeauna întâietate. O femeie nu trebuie niciodată să vorbească de afacerile ei.

Sunt lucrul cel mai important din viaţă. Înseamnă totul. Agent – Termen lubric.Agricultură – Una din mamelele statului (statul nu-i de genul feminin, dar asta n-are nici o

importanţă). Ar trebui încurajată. Duce lipsă de braţe de muncă.Ahile – Adaugă totdeauna când i se rosteşte numele; „cel iute de picior"; laşi astfel să se creadă că l-

ai citit pe Homer.Alabastru – Este folosit în descrierea celor mai frumoase părţi ale trupului feminin.Albion – Întotdeauna precedat de „albul", "perfidul", „pozitivistul". Napoleon era cât pe ce să-l

cucerească. Trebuie elogiat: libera Anglie.Aicibiade(5) – Celebru prin coada câinelui său. Tipul desfrânatului. Amantul Aspasiei(6).Alcoolism – Cauza tuturor maladiilor moderne (a se vedea absint şi tutun).Ambiţie – Totdeauna urmat de „nebunească" sau, eventual, de „nobilă".Ambiţios – În provincie, orice om despre care se vorbeşte. „Eu unul nu-s ambiţios!" Asemenea

cuvinte nu sunt rostite decât de un egoist sau de un incapabil.America – Admirabil exemplu de nedreptate; a descoperit-o Columb, dar numele şi-l trage totuşi din

cel al lui Amerigo Vespucci(7). Daeă n-ar fi fost descoperită, n-am fi avut parte de sifilis şi de filoxeră. Trebuie lăudată totuşi, mai ales dacă n-ai călătorit acolo. O tiradă despre self-govemment(8) este totdeauna binevenită.

Amiral – întotdeauna brav. Nu jură decât pe vaporul lui.Androcles(9) – Leul lui Androcles; trebuie citat, căci face impresie, ori de câte ori vine vorba despre

îmblânzitorii de fiare.Animale – Ah! dacă animalele ar putea vorbi! Unele sunt mai inteligente chiar decât omul!Antichitate şi tot ce se referă la ea – Poncifuri plicticoase.Antihrist – Voltaire, Renan(10)...Antract – Totdeauna prea lung.Anvergură – Se ezită întotdeauna în privinţa ortografiei corecte a acestui cuvânt(11).Apă – Apa din Paris dă dureri de burtă. În apa mării pluteşti uşor. Apa de colonie e plăcut

mirositoare.Aplomb – E totdeauna urmat de "nemaipomenit".

Arbaletă – O bună ocazie de a istorisi povestea lui Wilhelm Tell(12).Arhimede – Când i se pronunţă numele, trebuie spus; „Evrika! Daţi-mi un punct de sprijin şi voi

răsturna pământul". Mai există şi spirala lui Arhimede, dar nu e nevoie să ştii ce înseamnă asta.Arhitectură – Nu există decât patru stiluri arhitectonice. Dncă nu punem, bineînţeles, la socoteală,

stilul egiptean, ciclopeean, asirian, indian, chinezesc, gotic, romanic etc.Arhitecţi – Nu-s cu toţii decât nişte imbecili. Uită întotdeauna să facă scară la casă.Armată – Scutul Societăţii.Armăsar – Întotdeauna viguros. O femeie nu trebuie să ştie care e diferenţa dintre un armăsar şi un

cal.Arsenic – Se află pretutindeni (când se pronunţă acest cuvânt e bine să fie amintită doamna

Lafarge(13)). Există totuşi popoare care mănâncă arsenic.Artă – Te bagă în spital. La ce slujeşte, de vreme ce poate fi înlocuită cu produsul mecanic, executat

mai repede şi mai bine?Artişti – Sunt cu toţii nişte impostori. Trebuie să le lauzi dezinteresul (formulă învechită). Să te miri

că sunt îmbrăcaţi ca şi ceilalţi oameni (formulă învechită). Câştigă sume uriaşe, pe care le aruncă pe fereastră. Sunt adeseori invitaţi la petreceri. O femeie-artist nu poate fi decât o târfă. Ceea ce fac ei nu se poate numi muncă.

Asasin – Totdeauna laş, chiar când a fost curajos şi îndrăzneţ. Mai puţin vinovat decât un incendiator.Asmuţi – Îţi asmuţi câinii şi patimile cele urâte.Astronomie – O ştiinţă frumoasă. Nu le foloseşte decât marinarilor. Ori de câte ori e pomenită,

trebuie să-ţi baţi joc de astrologie.Ateu – Un popor de atei nu ar putea dăinui.Autor – E obligatoriu să „cunoşti câţiva autori"; nu-i nevoie să le ştii şi numele.Avere – Audaces fortuna juvat. Cei bogaţi sunt fericiţi, căci au noroc! Când vi se vorbeşte de

posesorul unei mari averi, nu uitaţi niciodată să spuneţi: "Dar e sigur că nu va da faliment?"Avocaţi – Sunt prea mulţi avocaţi în Cameră. Nu mai ştiu să gândească aşa cum trebuie. Când ţi se

spune despre un avocat că vorbeşte prost, răspunde pe dată; „Da, dar e tobă de carte!"

B

Bacalaureat – Trebuie să tuni şi să fulgeri împotriva lui.Bacşiş – Stârneşte indignarea tuturor.Bagnolet – Loc vestit prin orbii lui.Baiaderă – Cuvânt care-ţi înfierbântă imaginaţia. Toate femeile din Orient sunt baiadere (a se vedea

odalisce).Baloane – Cu baloanele se va ajunge până la urmă în lună. Dar încă nu ştim să le dirijăm.Bancheri – Toţi sunt bogaţi. Hrăpăreţi, căpcăuni.Banchet – În timpul lui domneşte cea mai deplină cordialitate. Pleci de aici cu cele mai bune amintiri

şi la despărţire toată lumea îşi dă întâlnire pentru anul viitor. Vreun glumeţ trebuie totdeauna să spună; „La banchetul vieţii, oaspete nefericit..." etc.

Bandiţi – Sunt totdeauna fioroşi.Bani – Pricina tuturor relelor. Auri sacra fames(15). Zeul zilei (a nu se confunda cu Apollo).

Miniştrii îi numesc subsidii, notarii, încasări, medicii, onorariu, funcţionarii, leafă, muncitorii, salariu, servitorii, simbrie. Banii nu aduc fericirea.

Barbă – Semn de forţă. Dacă-ţi laşi barba prea lungă, îţi cade părul. Protejează cravatele.Basci – Poporul care aleargă cel mai repede.Baston – Mai de temut decât sabia.Bazele societăţii – Id est(16) proprietatea, familia, religia, respectul faţă de autorităţi. Dacă le ataci,

trebuie să o faci pe un ton mânios.Bazilică – Sinonim pompos pentru biserică. Este întotdeauna impunătoare.Bărbier – Totuna cu felcer, Figaro(17). Bărbierul lui Ludovic al XI-lea(18). Odinioară lua sânge.Bătălie – Totdeauna sângeroasă. Există întotdeauna doi învingători, cel care a învins şi cel care a fost

învins.Bătătură la picioare – Indică schimbarea vremii mai bine decât un barometru. Foarte periculoasă

când nu-i bine scoasă: se pot cita exemple de accidente teribile.Bătrân – Când are loc o inundaţie, o furtună etc., bătrânii locului rai-şi amintesc niciodată să mai fi

văzut vreuna care să-i semene.Băţos – Totdeauna urmat de: „nevoie mare''.Besmetic – A alerga ca un besmetic. Oare oamenii bezmetici aleargă chiar atât de repede?Beţie – Cuvânt totdeauna urmat de „cruntă".Blană – Semn de bogăţie.Beethoven – Nu pronunţaţi Bitovan. Arătaţi-vă totuşi plini de admiraţie când se execută una din

operele sale.Bere – Dacă bei bere, faci guturai.Biblie – Cartea cea mai veche din lume.Bibliotecă – E bine să ai întotdeauna una în casă, mai ales când locuieşti la ţară.Bijutier – Numiţi-l totdeauna domnul Josse(19).Biliard – Un joc nobil. Este indispensabil la ţară.Blestem – Este rostit întotdeauna de un tată.Blonde – Mai focoase decât brunetele (a se vedea brunete).Boală – Ca să ridici moralul unui bolnav, trebuie să râzi de boala lui şi să-i spui că nu suferă. Boală de nervi – Nu-i decât o sclifoseală. Bogăţie – Ţine loc de orice, chiar şi de un bun renume. Boiernaşi de ţară – Trebuie dispreţuiţi din răsputeri. Bone – Toate sunt la fel de proaste. Nici un servitor nu mai e astăzi la înălţime. Braconieri – Toţi sunt foşti ocnaşi. Toate nelegiuirile de la ţară sunt săvârşite de ei. Trebuie să ne

stârnească o mânie necruţătoare: „Nu merită nici o milă, domnule, nici un fel de milă!" Braţ – Pentru a guverna Franţa e nevoie de un braţ de fier. Bretoni – Sunt cu toţii oameni cumsecade, dar încăpăţânaţi. Brânză – A se cita aforismul lui Brillat-Savarin(20); „Un desert fără brânză este ca o femeie

frumoasă căreia îi lipseşte un ochi''. Bronz – Metal folosit în antichitate. Broscoi – Masculul broaştei. Posedă o otravă foarte primejdioasă. Îşi are sălaşul în pietre.Broşă – în ea se ascunde întotdeauna o şuviţă de păr sau o fotografie.Brunete – Mai focoase decât blondele (a se vedea Blonde). Buboi – A se vedea coşuri. Bubuituri de tun – Schimbă vremea. Bucătărie – De restaurant: totdeauna indigestă. Făcută în casă: totdeauna sănătoasă. Provensală:

mâncăruri prea pipărate sau prea grase. Bucurie – Mama jocurilor şi a râsului; uu-i voie să vorbeşti despre fiicele ei. Budism – „Falsă religie din India" (definiţie din Dicţionarul Bouillet(22), ediţia întâi). Buffon – îşi punea mânecuţe când scria. Buget – Niciodată echilibrat.Buiestraş – Animal alb din evul mediu, a cărui rasă a dispărut. Bumbac – Bun mai ales pentru pus în urechi.Bursă – Termometru pentru măsurat temperatura opiniei publice. Burtă – A se spune abdomen când sunt şi doamne de faţă.

C

Cafea – Stimulează inteligenţa. Nu-i bună dexât dacă vine din Le Havre. La un banchet, trebuie băută în picioare. E foarte şic să o bei fără zahăr: lumea va crede că ai trăit în Orient. Se bea întotdeauna cu rom.

Caise – Nu vom avea nici anul ăsta.Cal – Dacă şi-ar cunoaşte puterea, nu s-ar lăsa mânat. Carne de cal: minunat subiect de articol pentru

un bărbat ce vrea să treacă drept foarte serios. Cal de curse: trebuie dispreţuit. La ce slujeşte?Caleidoscop – Nu se foloseşte decât în legătură cu expoziţiile de picturi.Cameriste – Mai frumoase decât stăpânele lor. Le cunosc toate tainele şi le trădează. Totdeauna

necinstite de fiul stăpânilor.Candoare – Totdeauna minunată. Eşti foarte candid sau nu eşti deloc.Carte – întotdeauna prea groasă.Casă de bani – întotdeauna uşor de deschis.Castană – Fata castanului(23).

Castronaş (pentru clătitul gurii în timpul mesei) – Semn de bogăţie.Cataplasmă – Trebuie pusă totdeauna înainte de venirea medicului.Catifea – Semn de distincţie şi de bogăţie pentru cei ce o poartă.Catolicism – A avut o influenţă foarte favorabilă asupra artelor.Cavalerie – Mai nobilă decât infanteria.Cazaci – Se hrănesc cu lumânări de seu.Căi ferate – Dacă ar fi existat pe vremea lui Napoleon, acesta ar fi fost invincibil. Extaziază-te cu

privire la inventarea lor şi spune; „Chiar eu, domnule, mă aflam azi-dimineaţă la X...; am plecat de acolo cu trenul de X; mi-am făcut toate treburile etc., şi, la orele X, mă găseam acasă!"

Călărie – Bună în cura de slăbire. Ex.: toţi soldaţii de cavalerie sunt slabi. Bună dacă vrei să te îngraşi. Ex:. toţi ofiţerii de cavalerie sunt burtoşi. – „Călăreşte ca un adevărat centaur."

Călător – E întotdeauna foarte curajos.Călătorie – Trebuie să fie întotdeauna rapidă.Călău – Totdeauna din tată-n fiu.Căldură – Totdeauna insuportabilă. Nu trebuie să bei apă rece când e cald.Călimară – Un dar potrivit pentru doctorul casei.Cămilă – Are două cocoaşe, iar dromaderul doar una singură. Sau poate cămila are doar o cocoaşă,

iar dromaderul două (niciodată nu se ştie bine).Cărăbuşi – Odrasle ale primăverii. Subiect potrivit pentru o poezie. Nimicirea lor este visul oricărui

prefect; când pomeneşti într-un discurs despre ravagiile pe care le fac, trebuie să-i numeşti „coleoptere funeste".

Căscat – Trebuie să spui: „Iertaţi-mă, nu-i din cauza plictiselii, ci a stomacului".Cătun – Substantiv înduioşător. Face frumos în poezie.Ceas – Nu-i bun decât dacă a fost fabricat la Geneva. Pe scenă, când un personaj de comedie îl scoate

din buzunar, trebuie să fie mare cât o ceapă: stârneşte totdeauna râsul publicului. "Îţi merge bine ceasul? – Până şi soarele se poate lua după el."

Cedru – Cel din Jardin des Plantes a fost adus într-o pălărie.Celebritate – Celebrităţile: ca să le poţi defăima, e bun orice amănunt din viaţa lor particulară.Celibatari – Sunt cu toţii egoişti şi desfrânaţi. Ar trebui puşi să plătească impozit. Îşi pregătesc o

bătrâneţe tristă.Cenzură – Utilă, orice s-ar spune.Cerc – Trebuie totdeauna să faci parte dintr-un cerc.Ceremonial – Sursă de prestigiu. Înflăcărează imaginaţia maselor. „E absolut necesar, absolut

necesar!"Cerşetorie – Ar trebui interzisă, dar nu o interzice nimeni,Certificat – Garanţie dată familiilor şi rudelor. Este întotdeauna favorabil.Cerumen – „Ceară omenească". Nu trebuie scos, pentru că împiedică insectele să intre în urechi.Chartreux (călugării) – Îşi petrec timpul făcând licoarea numită chartreuse, săpându-şi mormântul şi

spunând întruna: „Frate, moartea se apropie".Chateaubriand – Cunoscut mai ales datorită biftecului ce-i poartă numele. Chelie – Totdeauna precoce, are drept cauză excesele tinereţii sau obiceiul de a cugeta adânc. Chioşc – Loc de desfătare într-o grădină.Chip – Oglinda sufletului. Dar atunci tare mulţi oameni au un suflet urât.Chiparos – Nu creşte decât în cimitire. Chirurgi – Au o inimă de piatră: sunt adevăraţi măcelari. Cidru – Strică dinţii.Ciuperci – Nu trebuie cumpărate decât de la piaţă. Ciupit de vărsat – Toate femeile ciupite de vărsat au aplecare spre desfrâu. Cizmă – Când e arşiţa în toi, aluziile la cizmele jandarmilor sau la ghetele factorilor poştali sunt

obligatorii (dar numai la ţară, în aer liber). Cizmele sunt cea mai bună încălţăminte. Cizmar – Ne sutor ultra crepidam(24). Câine – Anume creat pentru a-şi salva de la moarte stăpânul. Câinele este prietenul omului. Cântăreţ – Înghite în fiecare dimineaţă un ou proaspăt ca să-şi păstreze vocea. Tenorul are totdeauna

o voce fermecătoare şi duioasă, baritonul, o voce plăcută, iar basul, o voce puternică. Cîrnăţar – Anecdota cu pateurile făcute din carne de om. Toate cârnăţăresele sunt frumoase. Cârtiţă – Orb ca o cârtiţă. Şi totuşi cârtiţa are ochi.

Clarinet – Cei ce cântă în clarinet orbesc. Ex.: Toţi orbii cântă la clarinet.Clarobscur – Nimeni nu ştie bine ce înseamnă asta. Clasicii – E de la sine înţeïes că toată lumea îi cunoaşte. Clică – Ori de câte ori se pronunţă acest cuvânt, trebuie să te arăţi indignat.Clopotniţă de ţară – întotdeauna emoţionantă. Clovn – A fost învăţat să se scălâmbăie încă de copil. Club – Motiv de exasperare pentru conservatori. Nu se ştie bine cum trebuie pronunţat. Cnut – Cuvânt care-i supără pe ruşi. Cocoş – Un bărbat slab trebuie să spună că nici un cocoş de rasă nu-i gras. Cocoşaţi – Sunt foarte inteligenţi. Au mare trecere la femeile desfrânate.Cofetari – Toţi locuitorii din Rouen sunt cofetari. Coit, copulaţie –Cuvinte ce trebuie evitate. Spuneţi: „Aveau relaţii intime..."'Colegiu, liceu – Sună mai nobil decât pension. Colonii(le noastre) – Trebuie să-ţi iei o înfăţişare tristă când vine vorba despre ele.Comedie – în versuri, nu se mai potriveşte cu epoca noastră. Comedia clasică trebuie totuşi

respectată. Castigat ridendo mores(25).Comerţ – E mai nobil decât industria, sau dimpotrivă?Comete – Se cuvine să râzi de cei ce se tem de ele.Compas – Vezi lucrurile corect numai atunci când le măsori cu compasul.Comuniune – Prima comuniune; cea mai frumoasă zi din viaţă.Concert – Un mod nobil de a-ţi petrece timpul.Concesii – Nu trebuie să faci niciodată. L-au dus la pierzanie pe Ludovic al XVI-lea.Conciliere – E bună întotdeauna, chiar şi când părţile sunt cu desăvârşire potrivnice.Concupiscenţă – Cuvânt folosit de preoţi în loc de „dorinţe trupeşti".Concurenţă – Sufletul comerţului.Confort – O preţioasă descoperire modernă.Congreganist(26) – Cavalerul d'Onan(27).Coniac – Foarte dăunător. Excelent în mai multe boli. Un păhăruţ de coniac nu prinde nimănui rău.

Băut pe stomacul gol, e un leac bun împotriva limbricilor.Conjurat – Conjuraţii au întotdeauna răul obicei de a se înscrie pe o listă.Conservator – E absolut indispensabil să fii abonat al Conservatorului.Conservator – Om politic cu pântece proeminent. „Conservator cu vederi limitate! – De acord, dar a-

ţi pune o limită înseamnă a evita excesele primejdioase."Constipaţie – Toţi oamenii de litere sunt constipaţi. Are influenţă asupra convingerilor politice.Contralto – Nimeni nu ştie bine ce înseamnă asta.Conversaţie – Politica şi religia trebuie excluse din orice conversaţie.Copaier (răşina arborelui) – Trebuie totdeauna să te prefaci că nu ştii la ce foloseşte.Copii – Când e lume de faţă, arată-te faţă de ei plin de o iubire lirică.Corabie – Nu e bună decât dacă a fost construită la Bayonne.Coran – Carte a lui Mahomed, în care nu se vorbeşte decât de femei.Corn de vânătoare – Răsună întotdeauna în pădure, şi seara, pe malul apei.Corp – Dacă am şti cum ne este făcut corpul, n-am mai fi capabili nici de cea mai mică mişcare.Corset –Dacă îl porţi, nu mai faci copilCoşar – Rândunica ce vesteşte venirea iernii.Coşmar – Are întotdeauna drept cauză o indigestie.Coşuri – Pe faţă, sau în orice alte parte a trapului, e un semn de sănătate. Nu trebuie stoarse.Creolă – Trăieşte înlr-un hamac.Creştinism – I-a eliberat pe sclavi.Criminal – Totdeauna odios.Critic – Totdeauna eminent. Se presupune că ştie totul, că a citit totul, că a văzut totul. Când nu vá

place, numiţi-l Aristarh(28), sau eunuc.Crocodil – Imită scâncetul copiilor, ca să-l atragă în capcană pe om.Cruciade – Au dus la înflorirea comerţului veneţian.Crucifix – E de efect în alcov şi în preajma ghilotinei.Cujas – Inseparabil de Bartolo(29); nimeni nu ştie ce au scris, dar asta nu are nici o importanţă. Unui

student în drept: „Îi ştii pe de rost pe Cujas şi Bartolo."

Curaçao – Cel mai bun vin din Olanda, pentru că este fabricat în Curaçao, una din insulele Antile.Curtezană – E un rău necesar. Le pune la adăpost pe fetele şi pe surorile noastre de neruşinarea

burlacilor. Ar trebui izgonite fora milă. Nu mai poţi ieşi să te plimbi cu nevasta pe bulevard, căci te izbeşti la tot pasul de ele. Sunt totdeauna fete din popor pervertite de burghezi bogaţi.

Cuţit – Este catalan când are lama lungă. Poartă numele de pumnal când s-a săvârşit cu el o crimă.Cvadratura cercului – Nimeni nu ştie ce înseamnă asta, dar trebuie să te faci că ştii când se

pomeneşte de ea.

D

Daghereotip – Va înlocui pictura (a se vedea fotografie).Damasc – Singurul loc din lume unde oamenii ştiu să facă săbii. Orice sabie bună vine din Damasc.Dans – Astăzi lumea nu mai ştie să danseze, ci doar să meargă.Danton – „E nevoie de îndrăzneală, de cât mai multă îndrăzneală!"(30)Dar – Valoarea lui nu constă în cât preţuieşte, preţul lui nu constă în cât valorează. Nu darul, ci

intenţia contează.Darwin – Cel care spune că noi, oamenii, coborâm din maimuţă.Decor de teatru – Nu are nimic de-a face cu pictura; e de-ajuns să arunci la nimereală peste pânză o

căldare cu vopsle; apoi, le întinzi cu o mătură; şi, datorită distanţei şi luminii, iluzia e perfectă.Defileu – A se cita bătălia de la Termopile(31). Defileurile din Vosgi sunt un fel de Termopile ale

Franţei (după cum s-a spus mai cu seamă în 1870).Degerătură – Semn de sănătate: îndeamnă că te-ai încălzit când îţi era frig.Delfin – Îi poartă pe copii în spinare.Demostene – Ţinea în gură pietricele când îşi rostea discursurile(32).Dentişti – Sunt cu toţii nişte mincinoşi. Se reped să-ţi scoată măselele sănătoase. Unii fac şi pedicură.

Îşi spun chirurgi, aşa cum opticienii îşi spun ingineri.Deputat – A fi deputat înseamnă a fi în culmea gloriei. Trebuie să tuni şi să fulgeri împotriva

Camerei Deputaţilor. Sunt prea mulţi palavragii în Cameră. Nu-s buni de nimic.Derby – Cuvânt folosit la cursele de cai. E foarte şic.Descartes – Cogito, ergo sum(33).Desenului, arta – Constă din trei elemente: linia, granulaţia, granulaţia foarte fină; mai există şi

inspiraţia, care nu poate fi însă întâlnită decât la marii artişti (Cristophe(34)).Desert – Păcat că nu se mai cântă la desert. Oamenii virtuoşi îl refuză: „Nu mănânc niciodată

dulciuri!"Desfrâu – Cauza tuturcr bolilor de care suferă burlacii.Desiş – Totdeauna întunecos şi de nepătruns.Despărţire – Ia-ţi o voce plângăreaţă când vorbeşti de despărţirea de la Fontainebleau(35).Deşert – Locul de unde vin curmalele.Devotament – Oamenii nu ştiu ce-i devotamentul. "În privinţa asta suntem eu mult mai prejos decât

câinii".Diamant – Până la urmă, oamenii vor izbuti să fabrice şi diamante. Şi când te gândeşti că nu-i decât

un fel de cărbune! Dacă am întâlni în cale un diamant în stare naturală, nici nu ne-am uita la el!Diana – Zeiţa vânătorii şi a castităţii.Dicţionar – Spuneţi totdeauna: „Nu-i bun decât pentru ignoranţi". Dicţionar de rime: e o ruşine să-l

foloseşti.Diderot – Totdeauna urmat de d'Alembert(36).Diletant – Bogătaş abonat la Operă.Diligenţe – Ce păcat că nu mai sunt diligenţe!Diogene – "Caut un om... Nu-mi lua soarele".(37)Dinţi – Ţi-i strici dacă bei cidru, fumezi, ronţăi bomboane, mănânci îngheţată, dai de duşcă un pahar

de apă rece îndată după ce ai înghiţit supa şi dormi cu gura deschisă. – Dinte canin: fiind aproape de ochi, e primejdios să-l scoţi. „Nu-i nici o plăcere" să-ţi scoţi un dinte.

Diplomaţie – E o carieră frumoasă, dar presărată cu tot felul de dificultăţi, şi plină de mister. Nu-i potrivită decât pentru nobili. Meserie vagă, dar mai presus decât cele mai multe. Un diplomat este totdeauna de o inteligenţă fină şi pătrunzătoare.

Diplomă – Semn de ştiinţă. Nu dovedeşte nimic.

Directoratul (38) – Ani de ruşine. „În acea vreme doar militarii mai ştiau ce e onoarea." Femeile se plimbau goale-puşcă pe străzile Parisului.

Disecţie – Ultragiu adus măreţiei morţii.Divă – Orice cântăreaţă de operă este o divă.Divorţ – Dacă Napoleon n-ar fi divorţat, ar fi şi acum pe tron.(39)Djin – Numele unui dans oriental.Doamnă – Doamnele au întotdeauna întâietate. Cinste lor. Nu spuneţi niciodată: „Doamnele sunt în

salon".Doctor – Totdeauna urmat de "bun" şi, între bărbaţi, într-o conversaţie intimă, totdeauna precedat de

„eşti dat dracului": "Eştii dat dracului, doctore!" E cel mai mare om, când ai încredere în el, nu-i decât un imbecil, de îndată ce v-aţi certat. Toţi sunt materialişti. "Nu mânuind scalpelul poţi ajunge să crezi."

Doctrinari – Trebuie dispreţuiţi. De ce? Nu se ştie.Document – Totdeauna de cea mai mare importanţă.Doge – Se logodea cu marea. Nu-i cunoscut decât unul singur: Marino Faliero(40).Dolmen – Se raportează la vechii francezi. Piatră slujind la sacrificiile druidice.Dom – Construcţie în formă de turn. E de mirare că nu se prăbuşeşte. Pot fi citate două: domul

Invalizilor şi domul Sfântului Petru din Roma.Domiciliu – Totdeauna inviolabil. Totuşi, Justiţia şi Poliţia îl violează ori de câte ori vor. – „Să ne

întoarcem acolo unde ni-s larii şi penaţii!"'Domino – Îl joci cu atât mai bine, cu cât eşti mai beat.Dormi, a – Dacă dormi prea mult, ţi se îngroaşă sângele.Dormitor – Într-un vechi castel: Henric al IV-lea şi-a petrecut aici măcar o noapte(41). Dormitoare

comune: totdeauna spaţioase şi bine aerisite. Garantează moralitatea elevilor.Drapel naţional. – Când îl vezi, inima îţi bate în piept mai cu putere.Drăguţ – Se foloseşte pentru tot ce-i frumos. Când eşti în culmea admiraţiei: „Cât e de drăguţ!"Dreptul – Nimeni nu ştie bine ce este.Duel – Trebuie să tuni şi să fulgeri împotriva Iui. Nu-i o dovadă de curaj. Nu oricine e în stare să se

dueleze.Dupuytren – Celebru priu pomăda şi muzeul ce-i poartă numele(42).Durere – Urmările ei sunt întotdeauna bune. Durerea adevărată este întotdeauna tăcută.

E

Ebenist – Meseriaş ce lucrează mai ales mobile din lemn de acaju.Ebraică, limba – Tot ce nu înţelegem e în limba ebraică.Eclectism – Trebuie să tuni şi să fulgeri împotriva lui; e o filosofic imorală(43).Economie – Cuvânt totdeauna precedat de „ordine". Numai făcând economii te poţi îmbogăţi. Citaţi

anecdota binecunoscută: Laffitte(44) adună de pe jos, în curtea bancherului Perrégaux(45), un ac cu gămălie. Casă de economii: prilej pentru slugi să te jecmănească.

Economie politică – Ştiinţă necruţătoare.Ecou – A se cita Panteonul şi podul Neuilly.Edili – Sunt totdeauna vinovaţi de halul în care se află străzile. „Ce altă treabă au?"Egoism – Plânge-te de egoismul altora, şi fă-te că nu-l vezi pe al tău.Elefanţi – Au o memorie extraordinară şi le place tare mult să stea la soare.Elice – Viitorul mecanicii.Emigranţi – Îşi câştigau viaţa dând lecţii de ghitară şi făcând salade.Emir – Nu se foloseşte decât pentru Abd el-Kader(46).Enciclopedie – Trebuie să-ţi baţi joc de ea, găsind-o depăşită, ba chiar să tuni şi să fulgeri împotriva

ei.Englezi – Sunt cu toţii bogaţi.Englezoaice – E de mirare că au copii atât de frumoşi.Entuziasm – Nu poate fi provocat decât de aducerea la Paris a rămăşiţelor pământeşti ale lui

Napoleon(47). Totdeauna e cu neputinţă de descris, şi totuşi pe două coloane de jurnal nu se vorbeşte decât despre el.

Epact, număr de aur, literă duminicală – Cuvinte pe care le întâlnesti în calendare. Nimeni nu ştie ce înseamnă.

Epicur – Trebuie dispreţuit(48).Epoca, noastră – Trebuie să tuni şi să fulgeri împotriva ei. Să te plângi că e lipsită de poezie. S-o

numeşti epocă de tranziţie, de decadenţă.Epuizare – E totdeauna prematură. Era, revoluţiilor – Perpetuă, totdeauna deschisă, de vreme ce fiecare nou guvern făgăduieşte că după

el nu vor mai fi revoluţii.Erecţie – Cuvânt de ruşine. Nu se foloseşte decât în medicină. Erostrate(49) – Nume ce trebuie pomenit în orice discuţie despre incendiile din timpul Comunei din

Paris.Erudiţie – Trebuie dispreţuită: e dovada unui spirit mărginit. Esplanadă – Trebuie totdeauna asociată cu domul Invalizilor. Eşafod – înainte de a urca pe el, pregăteşte-ţi o frază frumoasă pentru posteritate(50).Eşarfă – Cuvânt poetic.Etajeră – Nu lipseşte din casa nici unei femei frumoase. Etimologie – Nimic mai uşor de găsit, dacă ştii puţină latină şi cugeti puţin.Etrusc – Toate vasele vechi sunt etrusce. Eunuc – Nu are niciodată copii... Castraţii din capela Sixtină(51) nu-ţi pot stârni decât indignarea. Evanghelii – Cărţi divine, sublime etc. Evidenţă – Te orbeşte, când nu-ţi sare în ochi. Evreu – Fiu al lui Israel. Toţi evreii fac negoţ cu ochelari. Exasperare – Mereu în culmea ei. Execuţii capitale – Ce fel de femei sunt cele cărora le place să asiste la ele? Excepţie – Să spuneţi totdeauna că orice excepţie confirmă regula, dar să nu încercaţi niciodată să

explicaţi cum. Expira, a – Nu se conjugă decât când e vorba de abonamente la ziare. Expoziţie – Motiv de delir pentru secolul al XIX-lea.(52)Extincţie – Nu se foloseşte decât împreună cu „pauperism". Extirpa, a – Verb folosit doar când e vorba de erezii şi de bătături.

F

Fabrică – Vecinătate primejdioasă.Factură – Totdeauna prea ridicată.Faianţă – Sună mai şic decât „porţelan".Falsificatori de bani – Lucrează totdeauna într-o pivniţă.Fanfară, sunet de – Totdeauna vesel.Fard – Strică tenul.Fatalitate – Cuvânt întrutotul romantic. Om fatal: cel care deoache.Fată – Cuvânt ce trebuie rostit cu timiditate. Toate fetele sâut palide şi plăpânde, totdeauna

neprihănite. Nu trebuie să li se îngăduie să citească, să meargă la muzeu, la teatru, şi mai ales la Jardin des Plantes, în locul unde se află maimuţele.

Fazan – Foarte şic ca fel de mâncare la un banchet.Fecale – Sunt adeseori abundente şi urât mirositoare.Fecioară – Nu se foloseşte decât pentru Jeanne d'Arc; cuvânt urmat totdeauna de: „din Orléans".Felicitări – Totdeauna sincere, cordiale etc.Fenix(53) – Nume potrivit pentru o societate de asigurări împotriva incendiilor.Femeie – Persoană de sex feminin. S-a născut din coasta lui Adam. A nu se spune „femeia mea'', ci

„soţia mea", sau, şi mai bine, „jumătatea mea".Femelă – Nu se foloseşte decât când o vorba de animale. Femelele animalelor sunt mai puţin

frumoase decât masculii. Ex.: fazanul, cocoşul, leul etc.Fericire – Totdeauna desăvârşită. Dacă ai o menajeră cu numele de Félicité înseamnă că ai o

menajeră desăvârşită.Fericit – Când vorbeşti despre un om fericit: „S-a născut cu căiţă". E drept că nici tu, nici cel căruia i

te adresezi, nu ştiţi ce înseamnă asta.Fermă (subst.) – Când mergi la o fermă, nu mânca aici decât pâine neagră şi nu bea decât lapte. Dacă

eşti îmbiat şi cu nişte ouă, exclamă; „Doamne! Cât sunt de proaspetei Niciodată, nu poţi găsi la oraş

asemenea ouăl"Fermier – Adresează-i-te spunându-i „bade". Toţi fermierii o duc bine.Fetus – Orice piesă anatomică păstrată în spirt.Feudalitate – Nu trebuie să ştii prea bine ce e, dar e obligatoriu să tuni şi să fulgeri împotriva ei.Fidel – Inseparabil de "prieten" şi de „câine". Nu uitaţi să rostiţi şi cele două versuri binecunoscute:

Când regăsesc un prieten atât de credincios, – Mi-e soarta... etc.Fierbinţeală – E o dovadă că ai sânge bun. E pricinuită de prunc, de prea mult pepene galben, de

soarele de primăvară etc.Figaro, Nunta lui – Una din cauzele Revoluţiei!(54)Figură – O figură plăcută este cheia succesului.Filosofie – Nu face două parale!Flagrant delict – A se pronunţa flagrante delicto. Nu se foloseşte decât pentru cazurile de adulter.Flamingo – Pasăre astfel numită fiindcă vine din Flandra.(55)Flegmatic – Atitudine de bonton. Cuvânt totdeauna urmat de „ca un englez".Foburguri – Necruţătoare în timp de revoluţie.(56)Foc – Purifică totul. Când se strigă „Foc!" toată lumea îşi pierde capul.Foileton (Roman) – Încă o pricină de demoralizare. Te cerţi cu prietenii cu privire la deznodământul

posibil. Îi scrii autorului, spre a-i da noi idei. Te înfurii când întâlneşti un nume care seamănă cu al tău.(57)Fonduri secrete – Sume incalculabile cu care ministru cumpără conştiinţele. Aşa ceva nu trebuie

admis!Fornarina(58) –Era o femeie frumoasă; mai mult nu e nevoie să ştii.Fortăreaţă – Întotdeauna asediată sub Filip-August(59).Forţă – Totdeauna herculeană. Forţa primează asupra dreptului (Bismarck(60)).Fosilă – E o dovadă că potopul a existat. Oamenii de gust folosesc cuvântul în batjocură, când vine

vorba de un academicician.Fotografia – Va înlocui pictura (v. daghereotip).Francez – Cel dintâi popor din univers. – „Doar un francez mai mult", a spus contele d'Artois(61). –

Ah! cât sunt de mândru că sunt france – Când pricesc acest monument!Francmasonerie – Încă una din cauzele Revoluţiei! Probele de iniţiere sunt îuspăimântătoare. Pricină

de certuri între soţi. Rău văzută de preoţi. În ce constă oare secretul ei?Franctirori – Mai de temut decât duşmanul.Fraude, a face – A face fraude, când e vorba de averea statului, nu-i o înşelătorie, ci o dovadă de

inteligenţă şi de independenţă politică.Frescă – Artă care s-a pierdut.Frică – Frica păzeşte bostănăria.Frig – Mai sănătos decât căldura.Friza (a-şi friza părul), frizură –Lucruri nepotrivite pentru un bărbat.Frontispiciu – Locul unde vezi înşiraţi tot felul de oameni de seamă.Frunte – înaltă, cu un început de chelie: senin al geniului şi al siguranţei de sine.Frunză de viţă de vie – Emblema virilităţii în arta sculpturii.Frust – Tot ce-i antic e frust, şi tot ce-i frust e antic. Adevăr pe care e bine să ţi-l aminteşti când

cumperi antichităţi.Fugă (muzicală) – Nimeni nu ştie ce înseamnă asta. Oricum, e un lucru cât se poate de greu de

înţeles şi de plicticos.Fular – „E îngăduit" să-ţi sufli nasul în el.Fulgerele vaticanului – Nu stârnesc decât râsul.Fulmina, a – Un verb care sună frumos.Funcţionar – Inspiră respect, indiferent de funcţia pe care o îndeplineşte.Fundament – Toate noutăţile sunt lipsite de fundament.Funie – Niciodată nu se ştie unde-i funia mai slabă. E mai tare decât un odgon de fier.Furculiţă – E mai sănătos să mănânci cu ea dacă e din argint. Trebuie să o ţii în mâna stângă: e mai

comod şi mai distins.Furie française – A se pronunţa totdeauna furia francese(62).Furnici – Trebuie date de exemplu oamenilor risipitori. Casele de economii sunt inspirate din viaţa

lor.Furuncul –A se vedea coşuri.

Fuziunea celor două ramuri ale familiei regale(63) – Trebuie să nădăjduim în ea!

G

Galant homme – După împrejurări, spuneţi galantuomo sau gentleman.Galofob – Ziariştii germani sunt cu toţii galofobi. Gardă – Garda moare, dar nu se predă! Şase cuvinte, pentru a înlocui cinci litere(64).Garsonieră – Totdeauna în mare neorânduială. Plină de tot felul de fleacuri feminine azvârlite la

întâmplare. Miros puternic de ţigară. Un loc unde se petrec lucruri cu totul neobişnuite.Gazde – Dă-le totdeauna drept exemplu fiului tău.Gazetăraşi – Ziarişti. Când vrei să-ţi arăţi cel mai mare dispreţ, adaugi: "prăpădiţi".Gări – Extaziaţi-vă în faţa lor şi daţi-le drept un model de arhitectură.Gelozie – Cuvânt totdeauna precedat de: „nebun de". Patimă îngrozitoare. Oamenii cu sprâncenele

împreunate sunt totdeauna geloşi.Gen epistolar – Gen rezervat în exclusivitate femeilor.General – Întotdeauna viteaz. De obicei îndeplineşte alte funcţii: e ambasador, consilier municipal

sau prim ministru.Generaţie spontanee – Idee pusă în circulaţie de socialişti.(65)Geniu – Nu trebuie admirat, nu-i decât o „nevroză".Genovefin – Nimeni nu ştie ce înseamnă asta.(66)Gentilomi – Astăzi, nu mai există.Geometru – „Nu intră aici decât cine e geometru."Germani – Popor de visători (sens învechit). Nu-i de mirare că ne-au bătut, nu eram pregătiţi spre a le

ţine piept!Germania – Cuvânt totdeauna precedat de: „blonda", „visătoarea". Dar ce armată are!Gherilă – E mai primejdioasă pentru duşman decât o armată regulată.Ghiaur – Cuvânt ce înspăimântă, cu înţeles necunoscut, ce se referă la Orient(67).Gimnastică – Nu poate fi îndeajuns recomandată. Pe copii îi extenuează.Gimnaziu(68) – Sucursala Comediei Franceze.Ginere – Dragă ginere, nu mai avem nimic a ne spune! Girafă – Cuvânt pe care-l foloseşti când, din politeţe, nu vrei să spui despre o femeie că seamănă cu

o cămilă. Girondini(69) – Trebuie mai curând deplânşi decât osândiţi. Gândi, a –E un lucru dureros; preferăm să lăsăm deoparte tot ceea ce ne sileşte să gândim. Glie – Sărmana glie! Glorie – Nu-i decât fum în vânt. Goblenuri, tapiserie din – Operă extraordinară, la care s-a lucrat timp de cincizeci de ani. Când te afli

în faţa lor, exclamă: „Sunt mai frumoase decât nişte tablouri!" Fiecare meşter nu cunoaşte decât părticica pe care trebuie gă o facă el.

Goddam(70) – „Cam asta-i toată limba engleza", după cum spunea Beaumarchais. Să-i plângi de milă, şi nu alta!

God save the King(71) – În versurile lui Béranger se pronunţă: „God savé te King", şi rimează cu „sauvé", „préservé"...

Gog – Totdeauna urmat de Magog.(72)Gondolă – Vino cu mine-n gondoìă, grecoaică frumoasă cu ochi înfocaţi (romanţă).Gotic – Stil arhitectural ce îndeamnă la credinţă mai mult decât celelalte stiluri.Gramatică – Trebuie învăţată încă din frageda pruncie; e un lucru limpede şi uşor de înţeles.Gras – Oamenii graşi ştiu să înoate fără să înveţe. Nu-s pe placul călăilor: li se taie greu gâtul. Ex.:

doamna Du Barry(73).Grămătici – Peste măsură de pedanţi.Grăsime – Semn de bogăţie şi de lene.Greşeală – "E mai mult decât o crimă, e o greşeală" (Talleyrand(74)). „S-au făcut toate greşelile care

se puteau face" (Thiers(75)). Aceste două fraze trebuie rostite pe un ton cât se poate de grav.Grizetă(76) – Astăzi nu mai există grizete. Rostiţi aceste cuvinte pe tonul vânătorului care se plânge

că nu mai are ce vâna.Grog – Băutură de mitocani.

Gropiţe – Spuneţi-i totdeauna unei fete frumoase că iubirea însăşi şi-a făcut cuib în gropiţele din obrajii ei.

Grote cu stalactite – Aici a avut loc o serbare vestită, un bal sau un supeu, dat de un personaj istoric. Stalactitele seamănă cu nişte „tuburi de orgă". În timpul Revoluţiei, slujbele religioase se oficiau în grote.

Grup – Îl întâlneşti pe marmora căminului şi în politică.Gulf-stream – Oraş celebru din Norvegia, recent descoperit.Gumilastic – E făcut din scrot de cal.Gură-cască – Toţi parizienii sunt nişte gură-cască, deşi nouă din zece vin din provincie. La Paris

lumea nu munceşte.Gust – Tot ce-i simplu e de bun gust: cuvinte ce trebuie spuse unei femei care-şi cere scuze pentru

îmbrăcămintea ei modestă.Guvernantă – E totdeauna dintr-o familie bună care a fost năpăstuită de soartă. Nu-i bine să o

introduci în casă, căci îţi seduce soţul.

H

Haiduc – Se confundă cu eunuc.Haină de gală – Trebuie să-i spui frac, în afară de cazul când rosteşti proverbul „haina nu-l face pe

om". În provincie este simbolul oricărei ceremonii.Halebardă – Când vezi un nor gros, spune totdeauna: „O să plouă cu halebarde". În Elveţia, toţi

bărbaţii sunt înarmaţi cu halebarde.Hamac – Invenţie creolă. Indispensabil într-o grădină. Convinge-te pe tine însuţi că dormi mai

comod într-un hamac decât într-un pat.Harem – Spune totdeauna despre un cocoş ce se află printre găini că seamănă cu un sultan în haremul

său. Este visul tuturor liceenilor.Harfă – Sunetele pe care le scoate sunt adevărate armonii cereşti. În gravuri, cel ce cântă din harfă

este totdeauna înfăţişat printre ruine sau pe malul unei ape vijelioase. Pune în valoare frumuseţea braţului şi a mâinii.

Haşiş – Nu trebuie confundat cu tocătura de carne(77), care nu provoacă nici un fel de extaz voluptuos.

Hemiciclu – Nu trebuie să cunoşti decât sensul termenului folosit în arhitectură.Hemoroizi – Faci hemoroizi dacă stai pe o sobiţă sau pe o bancă de piatră. Trânji. Hemoroizii sunt un

semn de sănătate, drept care nu încerca să scapi de ei.Henric al III-lea, Henric al IV-lea – Ori de câte ori se rosteşte numele acestor regi, spune: „Toţi regii

ce au purtat numele de Hernic au fost nefericiţi".Hercule – Toţi cei vrednici de acest nume sunt din nord.Herghelie de iepe – Un minunat subiect pentru o discuţie în parlament.Hermafrodit – Stârneşte o curiozitate nesănătoasă. Încearcă să vezi măcar unul.Hernie – Toată lumea suferă de ea, dar fără să ştie.Hiatus – Nu trebuie tolerat.Hidră a anarhiei, a socialismului etc. – Este pomenită în legătură cu toate sistemele care înspăimântă.

– Trebuie să încercăm a o învinge.Hidroterapie – Te scapă şi te umple de toate bolile.Hieroglife – Vechea limbă a egiptenilor, inventată de preoţi pentru a-şi ascunde tainele nelegiuite. Şi

când te gândeşti că există şi oameni care le înţeleg! La urma urmelor, poate că totul nu-i decât o glumă!Higiena – Trebuie totdeauna respectată cu stricteţe. Te fereşte de boli, când nu te îmbolnăveşte chiar

ea.Hipocrate – Trebuie totdeauna citat în latină, pentru că scria în greceşte, cu excepţia acestei fraze:

„Hipocrat spune da, dar Galien(78) spune nu".Hipolit – Moartea lui Hipolit(79): cel mai frumos subiect din câte există. Toată lumea ar trebui să ştie

acest text pe de rost.Histrion – Totdeauna precedat de „jalnic".Holeră – Dacă mănânci pepeni, te poţi îmbolnăvi de holeră, de care te lecuieşti bând mult ceai cu

rom.Homer – Nu a existat. E vestit prin felul cum râdea.Homo – Spune totdeauna Ecce homo(80)! când intră pe uşă cel pe care-l aşteptai.

Horn – Totdeauna fumegă. Admirabil subiect de discuţie în legătură cu problema încălzirii.Hospodar(81) – Foloseşte-l ori de câte ori vine vorba de „chestiunea orientală": face impresie bună.Hoteluri – Numai cele din Elveţia sunt la înălţime.Hugo, Victor – Greşeala lui cea mai mare este că s-a ocupat de politică.Husar – A se pronunţa huzar. Este precedat totdeauna de „chipeş" sau de „fercheş". Femeile se dau

în vânt după husari. Pomeneşte totdeauna şi citatul: „Tu, ce-i cunoşti pe husarii din gardă... "

I

Iarnă – Totdeauna cum nu s-a mai pomenit (a se vedea vară). Este anotimpul cel mai sănătos. Ideal – Cu desăvârşire inutil. Ideologi – Toţi ziariştii sunt ideologi. Idolatri – Sunt cu toţii canibali. Ieftin şi garantat – Cea mai bună firmă pentru o prăvălie care vrea să inspire încredere. Iepure – Doarme cu ochii deschişi. Iezuiţi – îşi vâră coada în toate revoluţiile. Nici măcar nu putem bănui cât sunt de numeroşi. Nu

pomeni niciodată de „bătălia iezuiţilor". Iliada – E totdeauna urmată de Odiseea.Ilizibil – Orice reţetă medicală trebuie să fie ilizibilă. Idem orice semnătură. Asta înseamnă că întreţii

o vastă corespondenţă.Iloţi – Nu prea ştim ce înseamnă, dar trebuie daţi drept exemplu negativ fiilor noştri.Iluzii – Spune că ai multe iluzii, sau plânge-te că le-ai pierdut.Imaginaţie – E totdeauna vie. Nu e bine să te încrezi în imaginaţie. Când eşti lipsit de ea, ponegreşte-

i pe cei ce o au. Pentru ca să scrii romane e de ajuns să ai imaginaţie.Imagini – În poezie sunt întotdeauna prea multe.Imbecili – Toţi cei ce nu gândesc ca tine.Imbroglio(82) – Nu lipseşte din nici o piesă de teatru.Imoralitate – Cuvânt care, rostit cum se cuvine, îl pune într-o lumină foarte favorabilă pe cel ce-l

pronunţă.Imperialişti – Sunt cu toţii nişte indivizi oneşti, politicoşi, paşnici, distinşi.Imperiu – „Imperiul înseamnă pacea." (Napoleon al III-lea).Impermeabil (un) – Îmbrăcăminte ce prezintă mari avantaje. E foarte dăunător, căci nu lasă

transpiraţia să se evapore.Import – Viermele care roade comerţul.Impresar – Cuvânt folosit de actori. Totdeauna urmat de „priceput".Inaugurare – Prilej de bucurie.Incapacitate – Totdeauna notorie. Cu cât eşti mai incapabil, cu atât trebuie să fii mai ambiţios.Incendiu – Un spectacol ce merită să fie văzut.Inchiziţie – I s-au exagerat mult fărădelegile.Incintă – Sună bine în discursurile oficiale: „Domnilor, în această incintă..."Incognito – Costumul de călătorie al prinţilor.Indolenţă – Răspândită în ţările calde.Industrie – A se vedea comerţ.Inel – E foarte distins să-l porţi pe degetul inelar. Nu trebuie pus pe degetul cel gros: e un obicei prea

oriental. Inelele deformează degetele.Infanticid – Îl săvârşesc numai oamenii din popor.Infect – Cuvânt ce trebuie utilizat în legătură cu orice operă artistică sau literară pe care nu a lăudat-o

Le Figaro(83).Infinitezimal – Nu se ştie bine ce înseamnă asta, dar are o legătură cu homeopatia.Inginer– Cea mai bună carieră pentru un tânăr. Cunoaşte toate ştiinţele.Injurie – Nu se spală decât cu sânge.Inocenţă – Cea mai bună dovadă de inocenţă este o atitudine impasibilă.Inovaţie – Totdeauna primejdioasă.Inscripţie – Totdeauna cuneiformă.Inspiraţie poetică –Este provocată de: vederea mării, iubire, femei etc.Instinct – Ţine loc de inteligenţă.

Instrument – Instrumentele ce slujesc la săvârşirea unei crime sunt totdeauna contondente, atunci când nu sunt tăioase.

Insurecţie – Cea mai sacră dintre îndatoriri (Blanqui(84)).Integritate – Toţi magistraţii sunt integri.Intrigă – Poate duce oriunde.Introducere – Cuvânt obscen.Inundate (case) – Totdeauna sunt aşezate pe malurile Loarei.Invazie – Îţi stoarce lacrimi.Inventatori – Mor cu toţii la spital. Întotdeauna un altul profită de descoperirea lor, fapt cu

desăvârşire nedrept.Ipotecă – Cere „reforma regimului ipotecar": te vei pune într-o lumină foarte avantajoasă.Ipoteză – Adeseori primejdioasă, totdeauna îndrăzneaţă.Irod – A fi de pe vremea lui Irod.Isterie – Se confundă cu nimfomania.Italia – Trebuie să o vezi îndată după nuntă. Locul tuturor deziluziilor; nu-i chiar atât de frumoasă pe

cât se spune.Italieni – Toţi sunt mari iubitori de muzică. Toţi sunt nişte trădători.Ivoriu – Cuvânt ce nu se foloseşte decât când e vorba de dinţi.

Î

Îmblînzitori de animale sălbatice – Recurg la practici obscene.Împărătese – Toate sunt frumoase.Împuşca, a – Acţiune mai nobilă decât cea de a ghilotina. Omul căruia i se face favoarea de a muri

prin împuşcare nu poate fi decât în culmea fericirii.Împuşcături – Singurul mijloc de a-i reduce pe parizieni la tăcere.Închis – Totdeauna urmat de „ermetic".Încornorat – Fiecare nevastă trebuie să-i pună coarne bărbatului ei.Încrustaţie – Nu se foloseşte decât în legătură cu sideful.Îndatoriri – Pune-le totdeauna pe seama altora, niciodată pe seama ta. Ceilalţi au nenumărate

îndatoriri faţă de tine, tu n-ai nici una faţă de ei.Îndoială – Mai rea decât negaţia.Înfrângere – O înduri, şi e atât de cumplită, încât nu mai rămâne nimeni în viaţă ca să spună cum s-

au petrecut lucrurile.Înger – Face impresie în amor şi în literatură.Îngheţată –Dăunează sănătăţii.Înhumare – Foarte adeseori prea grăbită: nu o dată cel crezut mort a fost silit să-şi mănânce braţul ca

să-şi potolească foamea.Înmormântare – În legătură cu răposatul: „Şi când te gândeşti că am cinat împreună cu el acum opt

zile!" Unui general i se fac „funeralii", un filosof este „îngropat pe furiş".Înnăscute, idei – Trebuie să le iei în derâdere.Înşelat – Mai bine să înşeli tu, decât să fii înşelat.Întrebare – Dacă ştii să o pui bine, înseamnă că ai şi găsit răspunsul.Învăţătură – E bine să laşi să se creadă că ai multă învăţătură. Oamenii din popor nu au nevoie de

învăţătură ca să-şi câştige pâinea cea de toate zilele.

J

Jalbă – Azi nu mai merge nimeni cu jalba-n proţap.Jambon – E adus totdeauna de la Mainz. Trebuie evitat, căci te poţi îmbolnăvi de trichinoză.Jandarm – Scut al societăţii.Jandarmerie – Numiţi-o forţa publică numărul unu.Jansenism – Nimeni nu prea ştie ce înseamnă, dar sună bine.Japonia – Aici totul e de porţelan.Jarnac, lovitura lui(85) – Trebuie să te indignezi împotriva acestui mod de a te duela, care,

dealtminteri, era foarte loial.

Jartiera – Doamnele din înalta societate o poartă deasupra genunchiului, iar femeile din popor, sub genunchi. Nici o femeie nu trebuie să neglijeze acest amănunt, câtă vreme sunt atâţia bărbaţi obraznici pe lume.

Jasp – Toate vasele din muzee sunt de jasp.Joc, de cărţi – Această patimă fatală nu poate stârni decât indignarea oamenilor de treabă.Jockey – Niciodată nu sunt aşa cum ar trebui să fie.Jockey-Club – Membrii săi sunt cu toţii tineri, veseli şi bogaţi. Spune doar „Jockey": toţi vor crede că

faci şi tu parte din club.John Bull(86) – Când nu ştii cum îl cheamă pe un englez, îi spui John Bull.Jucării – Toate ar trebui să dezvolte gustul pentru ştiinţă.Jucători la bursă – Sunt cu toţii nişte hoţi.Jujubă (suc de) – Nimeni nu ştie din ce-i făcut.June – Totdeauna pus pe pozne, căci aşa şi trebuie să fie. Când e altminteri, stârneşte cea mai mare

uimire.Juriu –Cel mai bun lucru este să nu faci parte din el.Jurnale – Deşi nu te poţi lipsi de ele, trebuie să tuni şi să fulgeri împotriva lor. Importanţa jurnalelor

în societatea modernă. Exemplu: Le Figaro. Câteva jurnale cu adevărat serioase; La Revue des Deux Mondes(87), L'Économiste, Le Journal des Débats(88); trebuie să le laşi la vedere pe masa din salon, dar numai după ce le-ai tăiat filele. Subliniază câteva pasaje cu creionul roşu; va fi şi mai bine. Citeşte cu cea mai mare atenţie în cursul dimineţii un articol dintr-un jurnal serios, iar seara adu vorba cu dibăcie despre subiectul cu pricina, spre a-ţi putea pune în valoare cunoştinţele.

Justiţie – Nu trebuie să, te neliniştească niciodată.

K

Keepsake(89) – Trebuie lăsat la vedere pe o masă din salon.

L

Laborator – Fiecare om care se respectă are un laborator la ţară.Lac – Când te plimbi pe lac, trebuie să ai şi o femeie lângă tine. Laconism – O limbă care nu se mai vorbeşte. Lacustre, oraşele –Neagă existenţa lor, pentru că omul nu poate trăi sub apă. La fayette(90) – General vestit datorită calului său alb.La Fontaine – Să nu recunoşti niciodată că i-ai citit povestirile. Numeşte-l înţeleptul, nemuritorul

fabulist. Lagună – Oraş de pe ţărmul mării Adriatice.Langustă – Femela homarului.Lanţetă – Poartă totdeauna o lanţetă în buzunar, dar nu te folosi de ea. Lapte – Dizolvă stridiile. Atrage şerpii. Albeşte pielea: la Paris există femei care se îmbăiază în

fiecare dimineaţă în lapte. Latină – Limba naturală a omului. Strică scrisul. Îţi foloseşte doar ca să poţi citi inscripţiile de pe

fântânile publice. Citatele în latină trebuie privite cu circumspecţie: ascund totdeauna un înţeles deocheat.Lauri – Nu te lasă să dormi.Lebădă – Cântă înainte de moarte. Cu o lovitură de aripă poate frânge coapsa unui bărbat. Lebăda din

Cambrai nu era o pasăre, ci un om numit Fénelon(91). Lebăda din Mantua este Virgiliu. Lebăda din Pesaro este Rossini(92).

Legalitate – Ne omoară legalitatea. Cu ea nici o guvernare nu mai e cu putinţă. Leghe – Străbaţi mai repede un drum de o leghe decât unul de patru kilometri. Lenjerie – Nu trebuie să laşi să se vadă din ea nici prea mult, nici prea puţin..Letargii – S-au văzut letargii care au durat ani de zile. Leu – Este un animal generos. Se joacă totdeauna cu o minge. Răcnetul fioros al leului. Şi când te

gândeşti că atât leul cât şi tigrul nu-s decât nişte pisici!Libertate – Libertate! Câte crime se săvârşesc în numele tău! Avem toate libertăţile necesare.

Libertatea nu e totuna cu îngăduinţa de a face orice (fraza aparţine unui conservator). Libertinaj – Nu poate fi întâlnit decât în marile oraşe.

Liberul-schimb – Din cauza lui merge prost comerţul. Liliac – Florile lui vestesc apropierea verii. Linguşitor – Nu uita niciodată să citezi versurile; „Linguşitori făţarnici, darul cel mai funest –

Revărsat peste regi de mânia cerească!" sau: „linguşitorii – nu ştiai, se pare – trăiesc pe seama cui le dă crezare..."(93).

Linie – Când priveşti o statuie, spune totdeauna: „Are o linie frumoasă".Linx – Animal vestit prin privirea lui. Literatură – O ocupaţie bună pentru trântori. Littré(94) – Când i se rosteşte numele, strâmbă din nas: „Domnul ăsta susţine cum că am coborî din

maimuţe". Lord – Englez bogat. Lornion – Insolent si distins.Ludovic al XVI-lea – Când i se rosteşte numele, grăbeşte-te să spui: „A fost un rege năpăstuit de

soartă". Lumină – Când se aprinde o lumânare, spune totdeauna: Fiat lux!(95) Lună – Când o priveşti, te cuprinde melancolia. O fi oare locuită? Luntre – În ea se află totdeauna şi o femeie. „Vino cu mine-n luntre!"Lutru – Din blana lui se fac căciuli şi scurteici. Lux – A adus pieirea multor state.

M

Macadam – A suprimat revoluţiile: nu se mai pot înălţa baricade. Este totuşi foarte incomod.Macaroane – Trebuie mâncate cu degetele când sunt gătite după o reţetă italienească.Machiavelic – Cuvânt ce se cuvine a fi rostit cu cea mai mare oroare.Machiavelli – Trebuie să vezi în el un scelerat, deşi nu l-ai citit.Mackintosh(96) – Filosof scoţian. Inventatorul impermeabilului.Maestro – Cuvânt italian care înseamnă pianist.Magie – Trebuie să-ţi baţi joc de ea.Magistratură – Carieră admirabilă pentru cei ce vor să se însoare cu fete bogate. Toţi magistraţii sunt

pederaşti.Magnetism – Minunat subiect de conversaţie şi care îţi asigură succesul la femei.Maiou – Totdeauna foarte excitant.Malthus – „Infamul Malthus".Mameluc – Străvechi popor din orient (Egipt).Mandolină – Indispensabilă pentru a le seduce pe spaniole.Mantie – Cel ce merge la o întâlnire cu o femeie poartă totdeauna o mantie cenuşie precum zidurile.Mare – Nu-i dai niciodată de fund. Imagine a infinitului. Îţi trezeşte în minte cele mai nobile gânduri.

Dacă te afli pe malul mării, trebuie neapărat să ai cu tine un ochean. Când o contempli, se cuvine să spui: „Numai apă cât vezi cu ochii!"

Marmură – Toate statuile sunt din marmură de Păros.Marsilia, locuitori din – Sunt cu toţii oameni de duh.Martiri – Primii creştini au fost cu toţii martiri.Martor – Să nu accepţi cu nici un chip să te înfăţişezi ca martor în faţa tribunalului, căci nu poţi

niciodată şti în ce încurcătură te bagi.Masă, între burlaci – Nu lipsesc niciodată stridiile, vinul alb şi glumele deocheate.Mască – Te face mai spiritual.Matematici – Împietresc inima.Materialism – Acest cuvânt trebuie rostit cu spaimă, apăsând pe fiecare silabă.Matinal – A fi matinal e o dovadă că duci o viaţă morală. Dacă te culci la ora 4 dimineaţa şi te scoli

la 3, eşti un leneş, dar dacă te bagi în pat la ora 9 seara şi te scoli a doua zi la 5, eşti o persoană activă.Maţ – Din el se fac baloane.Maximă – Niciodată nouă, dar totdeauna consolatoare.Mazarinade(97) – Trebuie dispreţuite, chiar dacă nu poţi spune cu precizie în ce constă măcar una

dintre ele.Măcelari – Sunt înfricoşători în timp de revoluţie.

Mănuşi – Îţi dau o înfăţişare respectabilă.Mecanică – Partea inferioară a matematicilor.Medalie – Numai în antichitate se băteau medalii.Medicină – Când eşti sănătos trebuie să-ţi baţi joc de ea.Medicinişti – Dorm lângă cadavre. Unii chiar se înfruptă din ele.Medic militar – Nu-l mai întâlneşti decât prin sufrageriile hotelurilor.Mefistofelic – Cuvânt folosit în legătură cu orice râs amar.Melancolie – Dovedeşte că ai o simţire rară şi o minte nobilă.Melodrame – Mai puţin imorale decât dramele.Membri ai ligii(98) – Precursorii liberalismului în Franţa.Memorie – Să te plângi, ba chiar să te şi lauzi că nu ai memorie. Dar să te înfurii dacă ţi se spune că

nu ştii să judeci.Menaj – A se vorbi totdeauna de el cu cel mai mare respect.Mercur – Ucide boala şi pe bolnav.Meridionali(I) – Sunt cu toţii poeţi.Mesaj – Sună mai frumos decât scrisoare.Metafizică – Trebuie să râzi de ea: e o dovadă că eşti un spirit superior.Metafore – Întotdeauna sunt prea multe.Metalurgie – Sună foarte bine.Metamorfoză – Bate-ţi joc de timpurile când oamenii credeau în ea. E o născocire a lui Ovidiu.Metodă – Nu slujeşte la nimic.Mexic – „Războiul din Mexic este cea mai de seamă operă a ocârmuirii" (Rouher(99)).Midii – Totdeauna indigeste.Miezul nopţii – Limita fericirii şi a plăcerilor oneste: tot ceea ce se face după miezul nopţii este

imoral.Milă – Fereşte-te ca de dracu să-ţi fie milă.Ministru – Culmea gloriei omeneşti.Minut – Nici nu ne dăm bine seama cât poate fi uneori de lung un minut.Misionari – Sunt sau mâncaţi de canibali, sau răstigniţi pe cruce.Mână – Un bun meseriaş are mâini de aur. Francezii vor să fie guvernaţi de o mână de fier.Mînia – îţi pune sângelo în mişcare; e bine pentru sănătate să te mânii din când în când.Moară – înfrumuseţează orice peisaj.Mobilier – Niciodată nu-l poţi feri îndeajuns.Monarhie – Monarhia constituţională este cea mai bună dintre republici.Monopol – Trebuie să tuni şi să fulgeri împotriva lui.Monştri – Au pierit cu desăvârşire.Mozaic – I s-a pierdut secretul de fabricaţie.Mulţime –Este totdeauna înzestrată cu instincte sănătoase. Turba ruit sau ruunt(100). Josnica

mulţime (Thiers). – Poporul sfânt în valuri se năpustea spre porţi... etc.Muncitor – Totdeauna cinstit, când nu se răzvrăteşte.Mustăţi – Bărbaţii cu mustăţi au o înfăţişare marţială.Muşchi – Muşchii unui bărbat puternic sunt totdeauna de oţel.Muştar – Singurul muştar gustos e cel fabricat la Dijon. Distruge stomacul.Muşte – Puer abige muscas(101).Muzeu – Muzeul Versailles: afli aici înfăţişate faptele cele mai de seamă pe care se întemeiază gloria

naţională; e o excelentă idee a lui Ludovic-Filip. Muzeul Luvru: fetele tinere nu au ce căuta aici. Muzeul Dupuytren(102): bărbaţii tineri îl pot vizita cu mare folos.

Muzică – Te face să te gândeşti la o mulţime de lucruri. Îmblânzeşte moravurile. Ex.: Marsiliesa.Muzician – Adevăratul muzician nu compune nici un fel de muzică, nu cântă din nici un instrument,

şi-i dispreţuieşte pe virtuozi.

N

Napoli – Dacă stai de vorbă cu un erudit, spune-i Parthenope. Să vezi Napoli şi apoi să mori! (a se vedea Yvetot(103)).

NAŞ – E totdeauna tatăl finului.

NAŞTE (a) – Cuvânt ce trebuie evitat; înlocuiţi-l prin „fericitul eveniment". „Când va avea loc fericitul eveniment?''

Natură – „Ce bine e în sânul naturii!" Spune asta ori de câte ori te afli la ţară.Navigator – E totdeauna îndrăzneţ. Nări – Când palpită, vădesc senzualitate. Năzbâtii – Obligatorii când petreci cu o femeie la ţară. Neclintit – E totdeauna urmat de "precum o stâncă". Necredincios – Tună şi fulgeră împotriva celui necredincios. Nectar – Se confundă cu ambrozia. Negrese – Mai focoase decât femeile albe (a se vedea brune şi blonde).Negri – Minunează-te că saliva lor e albă şi că vorbesc franţuzeşte. Negru – Totdeauna urmat de „ca abanosul". Când e vorba de păr: „ca pana corbului".Neologism – Un mijloc de a corupe limba franceză. Nervos – Epitet utilizat ori de câte ori nu ştim despre ce boală e vorba; e o explicaţie care mulţumeşte

pe toată lumea. Nobilime – Trebuie dispreţuită şi invidiată. Nod GORDIAN – E ceva care are legătură cu antichitatea. (Un mod al anticilor de a-şi lega cravata.) Normanzi – Pronunţă cuvintele altminteri decât noi şi poartă nişte tichii de bumbac caraghioase. Nostim – Folosiţi-l cât mai des: „Cât e de nostim!" Notari – Acum nu te mai poţi încrede în ei. Numismatică – Are o legătură cu erudiţia, drept care inspiră cel mai mare respect.

O

Oază – Un han în deşert.Obicei – E o a doua natură. Liceenii au obiceiuri urâte. Dacă ai izbuti să faci din cântatul la vioară un

obicei, ai ajunge ca Paganini.Obscenitate – În toate cuvintele ştiinţifice ce derivă din greacă sau din latină se ascunde o

obscenitate.Obuz – Din el se fac pendule şi călimări. Suflul obuzului te orbeşte. Ocnaşi – Au totdeauna o mutră fioroasă. Toţi sunt foarte îndemânateci. Printre ocnaşi există şi

oameni de geniu. Octogenar – Se foloseşte în legătură cu orice bătrân. Odalisce – Toate femeile din Orient sunt odalisce (a se vedea baiadere).Odeon(104) – Glumeşte pe seama faptului că are o aşezare mărginaşă. Offenbach(105) – Când îi auzi numele, alătură două degete de la mâna dreaptă, ca să te aperi de

deochi. Foarte în vogă la Paris.Omega – Cea de a doua literă a alfabetului grecesc, de vreme ce spunem totdeauna „alfa şi omega". Omnibus – Niciodată nu găseşti în el un loc unde să te aşezi. A fost inventat de Ludovic al XIV-lea.

„Eu, domnule, am apucat tricicletele care n-aveau decât trei roţi!" Onoare – Când vorbeşti despre onoare, dă următorul citat: Onoarea e ca o insulă cu maluri

prăpăstioase; – Dacă ai părăsit-o, nu te mai poţi întoarce. Trebuie să fii totdeauna foarte grijuliu cu onoarea ta, dar nici să nu-ţi pese de onoarea celorlalţi.

Operei (culisele) – Raiul lui Mahomed pe pământ. Optimist – Sinonim cu imbecil. Oraţie – Oraţiile funebre ale lui Bossuet. Orchestră – Imaginea însăşi a oricărei societăţi: fiecare îşi execută partitura, sub conducerea unuia

singur. Ordine, publică – Câte crime nu se săvârşesc în numele tău! (a se vedea libertate). Ordinul legiunii de onoare – E luat în derâdere, dar toată lumea şi-l doreşte. Când îl capeţi, spune că

ţi s-a dat fără să-l ceri.Orgă – Înalţă sufletul către Dumnezeu. Orhită – Boala bărbaţilor. Orientalist – Cineva care a călătorit mult. Original – Tot ce e original trebuie luat în derâdere, urât, umplut de batjocură şi, dacă se poate,

nimicit.

Orizont– Găseşte-l frumos pe cel din natură şi întunecat pe cel politic.Orori – Spune „Ce orori!'' referindu-te la lucruri obscene. Le poţi face, dar fără a vorbi despre ele.Ortografie – Trebuie să crezi în ea aşa cum crezi în matematici. Când ai stil, nu-i nevoie să ştii

ortografie. Ospitalitate – E totdeauna scoţiană. Citează versurile:

La cei din Scoţia muntoasă Oricând poţi merge pe nepusă masă.

Ostilităţi – Ostilităţile sunt ca şi stridiile: se deschid. „Deschidem ostilităţile!" S-ar părea că nu-ţi mai rămâne decât să te aşezi la masă.

Ostropel – E gătit totdeauna cu carne de pisică.Ou – Punct de plecare pentru o disertaţie filosofică despre geneza fiinţelor vii.

P

Paganini – Nu-şi acorda niciodată vioara. Avea degete de o lungime cu totul neobişnuită.Palladium – Fortăreaţă din antichitate.Palmă –Nu recurge niciodată la ea.Palmier – Dă culoare locală.Palmira – O regină a Egiptului? Ruine vestite? Greu de ştiut!Panteism – Trebuie să tuni şi să fulgeri împotriva lui: e absurd!Paradox – Se plasează întotdeauna într-o conversaţie ce are loc pe Boulevard des Italiens, între două

fumuri de ţigară.Parafă – Cu cât e mai complicată, cu atât e mai frumoasă.Paralelă – Nu trebuie să alegi decât între următoarele: Cezar şi Pompei, Horaţiu şi Virgiliu, Voltaire

şi Rousseau, Napoleon şi Charlemagne, Goethe şi Schiller, Bayard(107) şi Mac-Mahon(108).PARCURI ENGLEZEŞTI – Au o înfăţişare mai naturală decât grădinile franceze.PARIS –Marea prostituată. Paradisul femeilor, infernul cailor. PASĂRE – Să doreşti să fii o pasăre, şi să spui, suspinând: „Cât de mult aş vrea să am aripi!" E o

dovadă că ai un suflet de poet. PAZNIC DE COASTĂ – Nu folosi niciodată această expresie când vorbeşti de sânii unei femei. PĂDURE – Loc prielnic pentru a visa şi pentru a compune versuri. Când te plimbi toamna prin

pădure, se cuvine să spui: Pădure cu frunze ruginii... etc.PĂLĂRII – Toate arată groaznic.PĂMÂNT – În cele patru colţuri ale pământului. Pământul este rotund.PĂSTORI –Toţi se pricep să facă vrăji. Sunt specialişti în a sta de vorbă cu Fecioara Maria.PECETE – Cuvânt urmat totdeauna de „personală".PECINGINE – E un semn de sănătate (a se vedea coşuri).PEDANTE (FEMEI) – Termen de dispreţ folosit în legătură cu orice femeie cu preocupări

intelectuale. Trebuie citat şi Molière: „Când mintea-i se deşteaptă..." etc.PEDANTERIE – Totdeauna caraghioasă atunci când nu se manifestă în legătură cu lucruri lipsite de

importanţă.PEDERASTIE – Boală de care se molipsesc unii bărbaţi la o anumită vârstă.PEISAJE (în pictură) – Curată mâzgăleală.PELICAN – Îşi sfâşie pieptul cu ciocul, pentru a-şi hrăni puii(109. )Este însuşi simbolul tatălui de

familie.PENSION – Pentru un pension de fete folosiţi formula Boarding school(110).PEPENE – Nesecat subiect de conversaţie în timpul mesei. E o legumă? E un fruct? Este de mirare

că englezii îl mănâncă la desert.PEEMUTA(a) – Singurul verb conjugat de militari.PERNĂ – Cine doarme cu pernă face cocoaşă.PERU – Ţară unde totul e de aur. PEŞTERI – Ascunzători pentru hoţi. Sunt totdeauna pline de şerpi.PETRECERI – Pentru unii sunt ruşinoase, pentru alţii, fireşti.PHAETON(111) – Inventatorul trăsurii care-i poartă numele.

PHILIPPE D'ORLÉANS-ÉGALITÉ(112) – Trebuie să tuni şi să fulgeri împotriva lui. Iată încă una din cauzele Revoluţiei. A săvârşit toate faptele nelegiuite din această epocă nefastă.

PIAN – Indispensabil într-un salon.PICIOARE care miros urât – Semn de sănătate.PIELE – E totdeauna adusă din Rusia.PIEPT – Cuvânt pudic pentru a numi sânii unei femei. "Are un piept frumos".PIEPTENE – Dacă-l foloseşti prea mult, îţi cade părul.PIETRICELE – Ori de câte ori ajungi la mare, ia cu tine de pe mal câteva pietricele.PINTENI – Minunată podoabă pentru orice pereche de cizme.PIPĂ – E distins să fumezi pipă vara, la mare; altminteri, e un obicei vulgar.PIRAMIDĂ – Lucrare inutilă.PISICĂ – Pisicile îşi trădează stăpânul. Tigri de salon. E bine să li se taie coada, ca să nu căpieze. PITIC – Prilej de a istorisi viaţa generalului Tom Pouce(113) şi, dacă ai dat mâna cu el, de a-ţi aminti

asta cu mândrie. PÎINE – Nici nu ne trece măcar prin minte câte lucruri scârnave sunt băgate în ea.PLANETE – Toate au fost descoperite de domnul Leverrier(114). PLANTĂ – Vindecă acele părţi din trupul omenesc cu care prezintă vreo asemănare. PLIMBARE – Recomandată după fiecare masă: uşurează digestia. E un leac minunat împotriva

oricărei boli; plimbaţi-vă, aşadar, cât mai mult.PLUGARI – Cum ne-am descurca fără ei? PLUTĂ – Totdeauna: Pluta Meduzei(115).P0DUL CASEI – Un loc unde te simţi de minune când ai douăzeci de ani!POET – Sinonim pentru mai puţin nobilul „nătâng"; visător. POEZIA – Nimic mai inutil; nu mai e la modă. POLIŢIE – E totdeauna vinovată. PONSARD(116) – Singurul poet înzestrat cu bun simţ. POPILIUS(117) – Inventatorul unui fel de cerc. PORC – Măruntaiele sale semănând „întru totul cu cele ale omului", ar trebui să se studieze anatomia

pe el. PORT-ROYAL(118) – Minunat subiect de conversaţie. PORUMBEL – Nu-i gustos decât cu garnitură de mazăre. POSTAV – Se fabrică la Elbeuf. POSTUL PAŞTELUI – O simplă deprindere higienică.PRACTICĂ – Superioară teoriei. PRADON(119) – Să nu-l iertăm în veci de veci pentru vina de a fi fost rivalul lui Racine.PRAGMATICA SANCŢIUNE(120) – Nimeni nu ştie ce înseamnă asta. PREOCUPARE – Este cu atât mai vie, cu cât, fiind profund absorbit de ea, rămâi mai nemişcat. PREOŢI – Ar trebui scopiţi. Se culcă cu slujnicele lor şi au copii pe care-i fac să treacă drept nepoţi.

Totuşi, mai sunt şi preoţi virtuoşi.PRIAPISM –Cult al antichităţii. PRIMARUL SATULUI – Totdeauna ridicol. Se crede insultat când i se spune primar de modă veche. PRINCIPII – Totdeauna indiscutabile şi sacrosancte, indiferent da natura şi de numărul lor. PRÂNZI(a) – Odinioară se prânzea la amiazi, acum se prânzeşte la orele cele mai imposibile. Părinţii

noştri prânzeau la ora la care noi abia ne luăm micul dejun, iar noi prânzim aproape la ora la care ei cinau.PROFESOR–E întotdeauna un erudit.PROGRES – E întotdeauna rău înţeles şi prea grabnic.PROPRIETAR – Oamenii se împart în două mari clase: cea a proprietarilor şi cea a chiriaşilor.PROPRIETATE –Una din temeliile societăţii. Mai sacră decât religia.PROTEZĂ DENTARĂ –Al treilea rând de dinţi. Există pericolul de a o înghiţi în timp ce dorini.PROVIDENŢĂ – Ce ne-au face fără ea?PROZĂ – Mai uşor de făcut decât versurile.PRUNE USCATE – Cel mai bun leac împotriva constipaţiei.PUBLICITATE – O minunată sursă de avere.PUDOARE –Cea mai frumoasă podoabă a femeii.PUNCI – Cea mai potrivită băutură pentru o masă între bărbaţi. Provoacă totdeauna cel mai mare

entuziasm. Când i se dă foc, e bine să se stingă toate luminile. Arde cu o flacără nemaipomenită!

PURGATIV – Se ia pe ascuns.PURPURIU – Cuvânt mai nobil dceât „roşu".PUŞCĂ – Dacă te afli la ţară, e bine să ai întotdeauna cu tine o puşcă. A înălţa o piramidă de puşti:

culmea dificultăţii pentru cei din garda naţională.PUTERNIC – Ca un hamal, ca un bou, ca un cal, en un Hercule. Bărbatul ăsta trebuie să fie tare

puternic: e numai muşchi.

R

RAC – Merge de-a-ndăratelea. Reacţionarii sunt ca racii.RACINE – Un desfrânat!RADICALISM – Cu atât mai primejdios cu cât e mai latent. Republica ne duce către radicalism.RANIŢĂ– Nedespărţită de „un baston de mareşal"(121).RASOL – O mâncare sănătoasă. Nedespărţit de cuvântul „supă": supa şi rasolul.RAŢE – Toate sunt aduse de la Rouen.RĂPOSAT – Răposatul taică-meu, şi îţi ridici uşor pălăria.RĂSUFLARE – O răsuflare care miroase urât e un semn de distincţie. Evită orice aluzie la mustaţă şi

spune că mirosul vine din stomac.RĂU DE MARE – Leacul cel mai sigur împotriva răului de mare: să te gândeşti la altceva.RĂZBOI – Tună şi fulgeră împotriva lui.RECUNOŞTINŢĂ – Nu are nevoie să fie exprimată.RELIGIE –Unul din stâlpii societăţii. E necesară pentru popor, dar şi prea multă, strică. „Religia

moşilor şi strămoşilor noştri": cuvinte ce trebuie rostite pe un ton onctuos.REPUBLICANI – Nu toţi republicanii sunt hoţi, dar toţi hoţii sunt republicani.RESTAURANT – Cere să ţi se aducă numai felurile pe care nu le mănânci de obicei la tine acasă.

Când nu ştii ce să alegi de pe listă, cere mâncărurile pe care le vezi în farfuriile celor din jur.REVELION – Tot farmecul revelionului stă in cârnaţi şi în caltaboşi.RIMĂ – Întotdeauna surprinzătoare.RÎNDUNELE – Numeşte-le totdeauna vestitoarele primăverii. Şi fiindcă tot nu ştii de unde vin,

spune că au sosit „de peste mări şi ţări" (poetic).RÂS – Totdeauna homeric.ROBĂ – Inspiră respaat.ROMANE – Pervertesc masele. Câud sunt publicate în foileton sunt mai puţin imorale decât atunci

când sunt publicate în volum. Singurele care pot fi tolerate sunt cele istorice, pentru că ne învaţă istorie. Unele romane sunt scrise cu scalpelul, altele stau într-un vârf de ac.

ROMANŢE – Cântăreţii de romanţe le plac femeilor.RONSARD – E da-a dreptul ridicol cu cuvintele lui greceşti şi latineşti(122).ROŞCATE – A se vedea blonde, brunete şi negrese.ROUSSEAU – J.-J. Rousseau şi J.-B. Rousseau erau fraţi, aşa cum erau şi cei doi Corneille(123).RUDE – Mai bine să nu ai de a face cu ele. Despre cele sărace să nu sufli niciodată vreun cuvinţel.RUINE – Predispun la visare şi dau o înfăţişare poetică oricărui peisaj.

S

SABIE – Sabia lui Damocles. Uade sunt vremurile când bărbaţii ştiau să mânuiască o sabie! „Prin foc şi sabie!" Nu o dată n-a slujit la mare lucru.

SABOŢI – Orice bogătaş care a ponit de jos a venit pentru prima oară la Paris în saboţi.SACERDOŢIU – Arta, medicina etc. sunt sacerdoţii.SACRILEGIU – E un adevărat sacrilegiu să tai un copac.SAFIC şi ADONIC (versuri) – Cuvinte ce impresionează într-un articol de critică literară.SAFTEA (a face) – O superstiţie ce trebuie combătută.SAINTE-BEUVE – în Vinerea Mare, mânca la cină cârnaţi.SALON LITERAR – Cine îşi face debutul aici, are şanse mari de reuşită.SALTEA – Cu cât e mai tare, cu atât e mai sănătoasă.SALUTĂRI – Totdeauna călduroase.SATRAP – Bogataş desfrânat.

SATURNALII –Sărbătoare din timpul Directoratului(124).SAVANŢI – Trebuie luaţi peste picior. Ca să ajungi savant, nu-ţi trebuie decât o memorie bună şi o

mare putere de muncă.SĂNĂTATE – De prea multă sănătate poţi să dai în boală.SĂRACI – Cine are grijă de cei săraci e împodobit cu toate virtuţile.SĂRUT – „Te îmbrăţişez" e mai decent decât „te sărut". Un dulce sărut. Pe o fetişcană o săruţi pe

frunte, pe o mamă, pe obraz, săruţi mâna unei femei frumoase, gâtul unui copil, buzele iubitei.SCĂLDATUL PICIOARELOR – A se asocia pe dată cu episodul biblix.SCRIE (a) – Currente calamo(125): cea mai buna scuză pentru greşelile de stil şi de ortografie.SCRIERE – O scriere frumoasă te poate ajuta mult în viaţă. O scriere ilizibilă: semn de mare ştiinţă.

Ex.: reţetele medicilor.SCRIMĂ – Profesorii de scrimă ştiu tot felul de lovituri pe care le ţin secrete.SCRIS, BINE SCRIS – Cuvinte pe care le folosesc toţi nepricepuţii vorbind despre romanele-foileton

care-i amuză.SCRUMBII – Principala bogăţie a Olandei.SCUDÉRY(126) – Un nume de care trebuie să-ţi baţi joc, fără a şti prea bine dacă e vorba de un

bărbat sau de o femeie.SENECA – Scria pe un pupitru de aur.SERVICIU – Le faci un adevărat serviciu copiilor dacă-i pălmuieşti, animalelor, dacă le baţi,

slugilor, dacă le dai afară, răufăcătorilor, dacă-i pedepseşti.SERVIETĂ – Dacă porţi una sub braţ, poţi trece drept ministru.SEVILIA – Vestită prin bărbierul ei(127). Să vezi Sevilia şi apoi să mori! (a se vedea Napoli)SFÂNTA ELENA(128) – Insulă cunoscută printr-o stâncă vestită.SFÎNTULUI BARTOLOMEU (Noaptea)(129) – O poveste bună de adormit copiii.SIBARIŢI – Tună şi fulgeră împotriva lor.SIFILIS – Toată lumea e mai mult sau mai puţin bolnavă de sifilis.SINUCIDERE – O dovadă de laşitate.SÎNGE (a lua) – E bine să laşi să ţi se ia sânge în fiecare primăvară.SLUGĂ – Injurie foarte gravă, de mare efect când i-o arunci în faţă unui adversar politic: „Te ştiu eu,

dragă domnule, eşti sluga clicii de la Elysée!"(130) Nu se foloseşte decât când te afli la tribună.SLUJBĂ – „Cer o slujbă!"SMALŢ – I s-a pierdut secretul de fabricaţie.SOCIETATE – Duşmanii ei. Cauzele care o vor duce la pierzanie.SOLNIŢĂ – Dacă o răstorni, e semn rău.SOMBREUIL (Domnişoara de)(131) – Povestea cu paharul de sânge.SOMN – Somnul îngroaşe sângele.SOMNAMBUL – Se plimbă noaptea pe acoperişuri.SPANAC – Curăţă stomacul. Aminteşte ori de câte ori ai prilejul de celebra frază a lui

Prudhomme(132): „Sunt tare bucuros că nu-mi place spanacul, căci dacă mi-ar plăcea, aş mânca, or eu nu pot să-l sufăr". (Unii o vor găsi foarte logică şi nu vor râde de ea.)

SPATE – O palmă zdravănă primită în spate te poate îmbolnăvi de plămâni.SPION – Face totdeauna parte din lumea bună (a se vedea escroc). Face totdeauna parte din poliţie.SPIRIT – Totdeauna urmat de „strălucit". Se găseşte pe toate drumurile. Marile spirite se întâlnesc.SPIRITUALISM – Cel mai bun sistem filosofic.SPLINĂ – Odinioară, alergătorilor li se scotea splina.SPUMĂ DE MARE – Se află în pământ. Din ea se fabrică pipe.STEA – Fiecare îşi are steaua lui. Steaua lui Napoleon Bonaparte.STÂNGACI – Sunt nemaipomenit de buni la scrimă. Mai îndemânateci decât cei ce se slujesc de

mâna dreaptă.STOICISM – Aşa ceva nu există.STOMAC – Toate bolile se trag de la stomac.STRĂIN – Admiraţia pentru tot ceea ce vine din străinătate: dovada unui spirit liberal. Denigrarea a

tot ceea ce nu este francez: dovadă de patriotism.STRĂNUT – După ce spui: „Noroc!" începe o conversaţie despre originea acestui obicei.STRĂNUTA (a) – Dacă vrei să faci pe spiritualul, spune: rusa şi poloneza nu se vorbesc, ci se

strănută.

STRIDII – Cine mai mănâneă astăzi stridii! Sunt prea scumpe.STRUNG – E bine să ai întotdeauna un strung în pod, la ţară, pentru zilele când plouă.STRUŢ – Mistuie şi pietre.STUART (MARIA) –Ce soarta nemiloasă a avut!STUDENT – Toţi poartă berete roşii, pantaloni strâmţi, fumează pipă pe stradă şi trag chiulul de la

cursuri. SUDUL FRANŢEI (Bucătăria din) – Totdeauna pe bază de mult usturoi. E tot ce poate fi mai rău. SUFRAGIU UNIVERSAL – Culmea ştiinţei politice. SUGHTŢ – Cel mai bun leac împotriva sughiţului: un ghiont te spate sau o spaimă zdravănă.SULIŢĂ – Când ştii să te foloseşti de ea, e mai bună decât o puşcă. SUPEURILE DIN VREMEA REGENŢEI(133) – Se risipeau aici mai multe vorbe de duh decât

şampanie.SUSPINA (a) – Suspină totdeauna când te afli lângă femeia iubită.

Ş

ŞACAL – Omul ăsta e mai rău decât un şacal(134).ŞAH (Joc de) – Însăşi imaginea tacticii militare. Toţi marii căpitani de oşti au fost şi mari şahişti.

Prea serios ca să fie un joc, nu îndeajuns de serios ca să fie o ştiinţă.ŞAMPANIE – Se bea totdeauna la mari ocazii. Prefă-te că nu-ţi place deloc, spunând că nu-i nici pe

departe „atât de bună ca vinul". Oamenii de rând se entuziasmează numai când îi aud numele. În Rusia se bea mai multă decât în Franţa. Ideile franceze s-au răspândit în întreaga Europă prin mijlocirea şampaniei. În timpul Regenţei, lumea bea de dimineaţă şi până seară şampanie. Şampania nu se bea, ci se dă de duşcă.

ŞARPE – Toţi şerpii sunt veninoşi.ŞCOLI – Şcoala Politehnică(135): visul tuturor mamelor (sens învechit). Spaima burghezului în timp

de răzmeriţă, când află că Şcoala Politehnică fraternizează cu muncitorii (sens învechit). Dacă spui doar „Şcoala", toţi vor crede că ţi-ai făcut studiile la Şcoala Politehnică. Cei de la Şcoala din Saint-Cyr(136): nişte exaltaţi. Cei de la Şcoala de Drept: numai tineri de familie bună.

ŞTIINŢĂ – Prea puţină ştiinţă te îndepărtează de religie, iar multă ştiinţă te aduce iar în sânul ei.ŞTRENGAR – E întotdeauna din Paris. Nu-ţi lăsa nevasta să spună; „Când sunt veselă, îmi place să

mă port ca o ştrengărită".

T

TABELION – Un mod mai măgulitor de a spune „notar".TALLEYRAND (Prinţul de)(137) – Nume la auzul căruia trebuie totdeauna să te arăţi indignat.TARE – Tare ca fierul. Se mai spune şi tare ca piatra, dar efectul e mai slab.TAUR – Tatăl viţelului. Boul nu-i decât unchiul lui.TEMNIŢĂ – Totdeauna înspăimântătoare. Paiele aşternute pe jos sunt totdeauna umede. Încă nu s-au

văzut temniţe plăcute.TICHIE – Face parte din ţinuta obligatorie a oricui îşi petrece viaţa studiind şi scriind. Conferă o

înfăţişare maiestuoasă celui ce o poartă. TIMP – Un inepuizabil subiect de conversaţie. Cauza universală a tuturor bolilor. Poartă vina tuturor

relelor.TINEREŢE –Oh! Cât e de frumoasă tinereţea! Citează cât mai des aceste versuri italieneşti, chiar

dacă nu le înţelegi; O Primavera! Gioventù dell'anno! O Gioventù! Primavera della vita!(138)TIPĂRIT – Să crezi cu sfinţenie în tot ce-i tipărit. Să-ţi vezi numele tipărit! Unii ar fi în stare să şi

ucidă pentru aşa ceva!TIPOGRAFIE – O descoperire de-a dreptul miraculoasă. A făcut mai mult rău decât bine.TOALETĂ (pentru femei) – Tulbură imaginaţia.TOCANĂ – Nu ştiu s-o gătească bine decât cei de la ţară.TOLERANŢĂ (Casă de) – Loc unde nu sunt câtuşi de puţin profesate opinii tolerante.TRADUCERE (din limba maternă într-o limbă străină) – La liceu, e a dovadă de sârguinţă, după cum

traducerea dintr-o limbă străină în limba maternă e o dovadă de inteligenţă. Dar în societatea cea mai aleasă sârguinţa este luată în râs.

TRANSPIRAŢIA picioarelor – Semn de sănătate.

TRĂSURI – E mai comod să închiriezi decât să ai o trăsură: scapi astfel de toată bătaia de cap pe care ţi-o dau când servitorii, când caii care se îmbolnăvesc mereu.

TREISPREZECE – Trebuie să eviţi cu orice preţ să fiţi treisprezece la masă, dacă vrei să nu ţi se întâmple o nenorocire. Cei ce nu cred în asemenea superstiţii vor spune pe un ton de glumă: "O să mănânc eu cât doi!" Sau, dacă sunt şi femei de faţă, vor întreba dacă vreuna din ele nu este cumva însărcinată.

TRESTIE – Orice baston trebuie să fie de trestie.TRICOFIŢIE – Când îţi tai părul, din el curg picături de sânge.TRUBADUR – Admirabil motiv ornamental pentru o pendulă. TUTUN – Cel de la regie nu-i atât de bun ca tutunul procurat prin contrabandă. Prizat mai cu seamă

de cărturari. Pricina tuturor bolilor creierului şi ale măduvei spinării.

ŢAR – Spune ţar şi, din când în când, autocrat.ŢARĂ – Oamenii de la ţară sunt mai buni decât cei de la oraş. Au o soartă vrednică de invidie. La

ţară totul e îngăduit: hainele cele mai comode, glumele de tot felul etc. ŢIGĂRI DE FOI – Cele de la regie sunt „infecte". Bune sunt numai cele aduse prin contrabandă.ŢINUT PITORESC – Loc ideal pentru compus versuri. ŢÎNŢAR – Mai primejdios decât o fiară.

U

UCAZ – Foloseşte cuvântnl pentru orice decret ce face abuz de putere: vei aduce astfel o gravă jignire guvernului.

UMEZEALĂ – Cauza tuturor bolilor.UMORI – Să te bucuri când se scurg afară, şi să nu încetezi a te minuna gândindu-te că trupul

omenesc poate să conţină asemenea cantităţi.UNIVERSITATE – Alma mater(139).UNTDELEMN DE MĂSLINE – E întotdeauna prost. E bine să ai un prieten la Marsilia care să-ţi

trimită din când în când un butoiaş cu untdelemn de măsline de prima calitate.URS – I se spune moş Martin. Când vine prilejul, povesteşte anecdota cu invalidul care, văzând un

ceas căzut în groapa ursului, a coborât să-l ia şi a fost mâncat de viu.USTUROI – Omoară viermii intestinali şi-ţi aţâţă pofta să faci dragoste. De cum a venit pe lume,

Hernic al IV-lea a fost frecat pe buze cu usturoi(140).USUM (Ad) – Locuţiune latină care sună bine în fraza: Ad usum Delphini(141). Foloseşte-o

totdeauna în legătură cu o femeie ce se numeşte Delphine.

V

VACCIN – Nu frecventa decât persoane vaccinate.VALS – Arată-te cuprins de indignare: e un dans lasciv şi impur ce nu ar trebui dansat decât de babe. VAMĂ – Trebuie să te revolţi împotriva ei şi să o înşeli (a se vedea accize).VARĂ – Totdeauna neobişnuită (a se vedea iarnă). VĂCSUI – Nimeni nu-ţi văcsuieşte pantofii atât de bine ca atunci când ţi-i văcsuieşti singur. VĂR – Un sfat pentru bărbaţii însuraţi: nu vă încredeţi niciodată în vărul din partea nevestei. VĂRUITUL (bisericilor) – Tunaţi şi fulgeraţi împotriva lui. E o mânie artistică cum nu se poate mai

bine văzută. VECINI – încercaţi să obţineţi de la ei mici servicii care să nu vă coste nimic.VEGHE (Nopţi de) – Numai cele petrecute la ţară sunt morale. VERRES(142) – Încă nici azi n-a fost iertat. VESELIE – Totdeauna întovărăşită de „nebună". VINURI – Subiect de conversaţie între bărbaţi. Cel mai bun vin este cel de Bordeaux, de vreme ce-i

recomandat de medici. Cu cât e mai rău, cu atât e mai natural. VIPERA – Animal cunoscut datorită coşului cu smochine al Cleopatrei.VISARE – Ideile superioare pe care nu le înţelegem. VIZIR – Tremură la vederea unei frânghiuţe. VÂNAT – Nu-i bun dccât dacă a fost fezandat. VÂNZARE – Să vinzi şi să cumperi, iată scopul vieţii.

VÂNZĂTORI DE ÎNGHEŢATĂ – Sunt cu toţii napolitain. VOLTAIRE – Celebru prin „rictusul" său înspăimântător. Ştiinţa lui e superficială. VOLUPTATE – Cuvânt obscen. VORBIRE STÂLCITĂ – Vorbeşte întotdeauna stâlcit când vrei să te faci înţeles de un străin,

indiferent de naţionalitatea lui. Vorbeşte tot astfel când vrei să comunici în stil telegrafic. Vorbire stâlcită: felul cum vorbesc străinii. Ia-l întotdeauna peste picior pe străinul care vorbeşte prost franţuzeşte.

VRABIE - Nevasta vrăbioiului(143).

W

WAGNER – Când i se rosteşte numele în faţa ta, zâmbeştc dispreţuitor şi fă glume pe seama muzicii viitorului(144).

Y

YVETOT(145) – Să vezi Yvetot şi apoi poţi să mori! (a se vedea Napoli şi Sevilia).

Y

ZBIR–Cuvânt folosit de republicanii cei mai înverşunaţi, pentru a-i numii pe poliţişti. ZECE (Sfatul celor)(146) – Nimeni nu ştie bine ce înseamnă asta, dar e ceva îngrozitor! Cei ce luau

parte la el aveau chipurile mascate. Te cuprinde spaima numai cât te gândeşti! ZEICIDERE – Indignează-te împotriva ei, deşi e o crimă foarte rar întâlnită. Zi – Există zile importante pentru stăpânul casei: ziua Când îşi tunde barba, ziua când se duce la

doctor, şi zile importante pentru stăpâna casei: cele pe care ea, într-o anumită perioadă a lunii, le numeşte critice.