Duminica Floriilor sau

Intrarea Domnului în Ierusalim

Floriile deschid săptămâna cea mai importantă pentru

pregătirile de Paşti.

Intrarea Domnului Iisus Hristos în

Ierusalim este singurul moment din viaţa Sa pământească în care

a acceptat să fie aclamat ca Împărat.

În această zi, denumită şi Duminica Stâlparilor, se sfinţesc, prin rugăciune şi stropire cu agheasmă, ramuri inmugurite de salcie, care se împart creştinilor, iar slujitorii Bisericii le ţin în mâini, cu lumanări aprinse, ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii. Ramurile de salcie amintesc de ramurile de finic şi de măslin cu care a fost întâmpinat Mântuitorul. Cu acestea, după ce au fost aduse la biserică spre a fi sfinţite, creştinii împodobesc icoanele, uşile şi ferestrele.

Denumirea populară a sărbătorii de Florii vine de la zeiţa romană a florilor, Flora, peste care creştinii

au suprapus sărbătoarea Întrării Domnului în Ierusalim.

Ca aspect necreştin, amintim obiceiul

ca în vreme de furtună să se pună pe foc

muguri din salciile de la Florii, pentru a împrăştia norii şi grindina,

protejând casa şi familia de dezastre.

În tradiţia populară există credinţa că însăşi Maica Domnului

a binecuvântat salcia

Ouăle de Paşte potrivit tradiţiei, erau adunate din cuibar în

miercurea din a patra săptămână a Postului Mare, numită şi „miercurea Paresimilor".

Era credinţa ca ouale alese în această zi nu se stricau până la

Paşte.

Acum se alegeau ouale pentru mâncarea de Paşti şi ouale ce urmau să fie înroşite. Chiar dacă ele erau strânse în această zi, vopsitul lor avea loc în joia din săptămâna de dinaintea Paştelui, însă, niciodată în Vinerea Mare. 

Ouale roşii sunt numite în Bucovina “merişoare”,

iar cele cu ornamente sunt numite “încondeiate”, “închistrite” sau “împistrite”.

Folclorul conservă mai multe legen-de creştine care explică de ce se înroşesc ouale de Paşti. Una dintre ele relatează că Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit, a aşezat coşul cu ouă lângă cruce şi acestea s-au înroşit de la sângele care picura din rănile lui Hristos.

Oul vopsit este simbolul Mântuitorului,

care părăseste mormântul şi se întoarce la viaţă, precum puiul de găină

ieşit din găoace.

În seara acestei zile creştinii merg la Denia celor 12 Evanghelii.

În Sudul ţării, fetele fac câte 12 noduri unei aţe, punându-şi la fiecare nod câte o dorinţă şi dezlegându-le când dorinţa s-a împlinit.

În Joia Mare se coc cozonaci

şi se roşesc ouale.

Vinerea Mare (Vinerea Paştilor, Vinerea Seacă, Vinerea Patimilor) este zi de mare doliu a întregii creştinătăţi pentru că în această zi a fost răstignit şi a murit Mântuitorul lumii. În seara acestei zile se oficiază denia Prohodului Domnului.

Se aduc flori la Sfântul Epitaf iar la sfărşitul slujbei preotul împarte florile aduse, care erau considerate a fi bune de leac.

Lumea, în trecut, pleca acasă cu lumânările aprinse pe drum şi cand ajungeau acasă ocoleau casa de trei ori.

În noaptea de Înviere fiecare tânăr sau bătrân vine la biserică ca să ia parte la Înviere şi să ia lumină. Fiecare credincios poartă în mână o lumânare pe care o va aprinde din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar.

Aceasta lumânare este

simbolul Învierii, al biruinţei vieţii asupra morţii şi a luminii lui Hristos

asupra întunericului păcatului. După Înviere, fiecare om se întoarce cu lumina, numită în cele mai multe părţi Lumina Învierii, aprinsă acasă. După ce păşesc peste prag, se

închină, iar apoi sting lumânarea în grinda casei

Cea mai mare sărbătoare a creştinilor, Invierea Domnului,

este prilejul, pentru români, de a trăi clipe de bucurie sfântă, dar şi de a sărbători în cadrul

comunităţii.Paştele, cum denumesc românii sărbătoarea Învierii, îşi are etimologia în cuvântul ebraic

pesah, trecere.

Fie ca Sfânta Sărbătoare a Paştelui să vă aducă vouă şi celor dragi sănătate, pace şi linişte.

Lumina Sfintei Învieri să vă lumineze sufletul şi viaţa.

Fie ca Sfânta Sărbătoare a Paştelui să vă aducă vouă şi celor dragi sănătate, pace şi linişte.

Lumina Sfintei Învieri să vă lumineze sufletul şi viaţa.