Diagnoza Spatiului Rural

PLANUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA 2000-2006

DIAGNOZA SPATIULUI RURAL

ROMANIA

Noiembrie, 2000 1


1. CONTEXTUL DEZVOLTARII RURALE IN ROMANIA

1.1 Succinta prezentare generala a tarii

Relieful Romaniei se desfasoara pe trei trepte majore: Muntii Carpati, Subcarpati, dealuri, podisuri si campii (inclusiv luncile si Delta Dunarii). Caracteristicile principale ale unitatilor de relief sunt proportionalitatea suprafetelor (31% munti, 36% dealuri si podisuri, 33% campii si lunci) si dispunerea concentrica si sub forma de amfiteatru a treptelor majore de relief.

Clima Romaniei este temperat continentala de tranzitie, cu influente oceanice dinspre vest, mediteraneene dinspre sud-vest si continental-excesive dinspre nord-est.

Precipitatiile medii anuale sunt variabile in functie de altitudine: 500 mm la campie, 700 mm la deal si 1200 mm la munte.

1.2 Descrierea generala a spatiului rural

Localizarea geografica a spatiului rural

Spatiul rural din Romania este format in prezent din suprafata administrativa a celor 2688 de comune existente in teritoriul tarii, care reunesc populatia rurala a tarii, conform Legii 2/1968 de organizare administrativ-teritoriala. Comunele sunt formate din unu sau mai multe sate, existand in total 12751 de sate in spatiul rural. Din punct de vedere administrativ teritorial exista 42 de judete, care reprezinta unitatile administrative de baza.

Prin Legea nr.151/1998 privind dezvoltarea regionala in Romania, au fost infiintate opt regiuni de dezvoltare la nivelul Romaniei. Pentru o mai buna intelegere a analizei diagnostic a spatiului rural romanesc, comparatiile se vor face la nivelul regiunilor.

Trebuie mentionat ca pe teritoriul administrativ al unor orase si municipii - care, conform legii de organizare administrativa a teritoriului tarii, este considerat urban - se afla inca 341 de localitati care au caracteristici rurale, numite chiar sate, dar ele intra numai din punct de vedere administrativ, in componenta spatiului urban.

Spatiul rural este constituit din toate comunele din Romania si este definit in articolul 5 al Legii 2/1968: “ comuna este unitatea administrativ teritoriala ce cuprinde populatia rurala unita prin interese comune si traditii. O comuna este formata din unul sau mai multe sate dupa conditii economice, sociale, culturale, geografice si demografice. Organizarea comunei asigura dezvoltarea economica, administrativa culturala si sociala a localitatilor rurale".

Suprafata spatiului rural, astfel delimitat, insumeaza 212,7 mii kmp, reprezentand peste 89% din suprafata tarii.

Populatia care traieste pe acest teritoriu numara 10,14 milioane locuitori (la 1.01.1999) si reprezinta 45% din populatia tarii, rezultand o densitate relativ slaba, de sub 48 locuitori/kmp.

Spatiul rural - ca suprafata si populatie - nu are o pondere la fel de mare in toate cele 8 regiuni de dezvoltare (Anexa 1).

Cel mai intins spatiu rural este in regiunea Nord-Est (94,0% din suprafata), iar cea mai numeroasa populatie rurala este in regiunea Sud (55,7% din populatie).

Un caz particular il reprezinta regiunea Bucuresti, in cuprinsul careia se gaseste si municipiul Bucuresti, capitala Romaniei. Aceasta cocentreaza 88,8% din

Noiembrie, 2000 2


intreaga populatie a regiunii. Populatia rurala din jurul Capitalei nu reprezinta decat 11,2% din populatia regiunii .

Comuna este unitatea administrativa de baza pe teritoriul careia se implementeaza politica rurala. Autoritatile comunale sunt partenerii locali ai autoritatilor judetene si regionale in realizarea politicii rurale. Numarul partenerilor locali variaza de la 267 comune in cazul regiunii Vest, la 481 in cazul regiunii Sud. Exceptie face regiunea Bucuresti, care are numai 38 de comune.

Populatia medie a unei comune este de 3780 locuitori, dar exista o mare varietate a comunelor din Romania sub aspectul dimensiunilor demografice (Anexa 2).

O comuna este formata din mai multe sate. In medie, revin 4,7 sate pe o comuna. Peste jumatate din comune (55,4%) sunt formate din 1- 4 sate, iar 6,2% din comune au mai mult de 10 sate (Anexa 3).

Satele prezinta o mare diversitate sub aspectul numarului de locuitori. Dimensiunea satelor variaza, de la cele care au doar cativa locuitori, pana la sate cu peste 7000-9000 locuitori. Predomina insa satele cu putini locuitori, numarul mediu de locuitori ai unui sat fiind de cca. 800.

Componenta satelor dupa numarul de locuitori si a comunelor dupa numarul de sate si de locuitori influenteaza in mod semnificativ gradul de asigurare a populatiei cu echipamente si servicii publice. Comunele cu numar mic sau dispersat de locuitori sau cu sate risipite au cele mai mari probleme sub aspectul echiparii edilitare si au avut, in ultimele decenii, descresterile cele mai mari de populatie .

1.3. Contextul macroeconomic al dezvoltarii rurale

Economia Romaniei se confrunta in prezent cu o criza structurala profunda, rezultat cumulativ al dezechilibrelor mostenite, pe care s-au suprapus inconsecventa masurilor de reforma economica din perioada de tranzitie.

Dupa 1990, s-a accentuat caracterul de consum in economia romaneasca, care poate fi ilustrat prin evolutia corelatiilor dintre principalele componente de utilizare ale produsului intern brut (Anexa 4).

Relevanta pentru ingustarea considerabila a capacitatii de modernizare a economiei este corelatia relativ anormala dintre dinamica valorii adaugate brute si formarea bruta de capital fix ( Grafic 1).

In profil regional (Grafic 2), nivelul general de dezvoltare economica (cuantificat prin PIB / locuitor, exprimat atat in moneda nationala,cat si in USD la paritatea puterii de cumparare), prezinta o variabilitate regionala relativ ridicata (Anexa 5, Anexa 6).

Deoarece in perioada 1990-98, productia agricola nu a scazut cu mai mult de 15% anual (1992) - in conditii de absortie sporita de forta de munca din sectoarele neagricole si de restrangere puternica a utilizarii inputurilor intermediare - agricultura (implicit a sectorului primar) a fost singura ramura a economiei nationale care a marcat o crestere a valorii adaugate brute (Grafic3, Anexa 7). Pe aceasta baza a crescut ponderea sectorului primar in economia nationala (Anexa 8).

Datorita decapitalizarii persistente a agentilor economici, fenomenul de destructurare asimetrica din economia agroalimentara (Grafic 4) a produs, practic, o asa-numita dubla ‘fractura’: pe de o parte, intre productia vegetala si cea animala, in interiorul agriculturii; pe de alta parte, intre productia agricola si industria alimentara (Anexa 9).

Noiembrie, 2000 3


In acelasi timp, analiza structurii sectoriale a valorii adaugate brute (Anexa 10) releva faptul ca, practic, in toate regiunile, ponderile sectorului primar (agricultura plus silvicultura si piscicultura) sunt inferioare celor din sectorul secundar (industrie plus constructii), de asa natura incat raporturile dintre cotele sectoriale ale VAB sunt exclusiv subunitare. Aceste cifre reflecta nivelul foarte scazut de productivitate a muncii agricole, datorat slabei inzestrari tehnice, a faramitarii suprafetelor agricole, a managementului inexistent in exploatatiile private.

Urmare a disparitatilor sectoriale regionale, prezente atat la populatia activa ocupata cat si la valoarea adaugata bruta, exista mari decalaje de productivitate sectoriala a muncii in sectorul primar. Astfel in anul 1995 nivelul minim s-a inregistrat in regiunea Nord – Est (86,7 % din media nationala), iar cel maxim in regiunea Vest (cu 27,7 % peste media nationala). De mentionat ca in anul 1995 nivelul maxim al productatii muncii in sectorul primar inregistrat, a fost cel mai scazut comparativ cu anul 1994 (cu 41,1% peste media nationala) si anul 1993 (peste 29,9 % peste media nationala).

In raport cu ponderea populatiei rurale si densitatea demografica, potentialul agricol al Romaniei este destul de mare. In profil regional, se inregistreaza niveluri foarte diferite ale inzestrarii funciare cu teren agricol (Anexa 11). Astfel, fata de media nationala de 0,65 ha/loc. (1996), maximul de inzestrare funciara pe locuitor se situeaza in Regiunea Vest ( 0,94 ha/loc) si minimul in Regiunea Nord-Est (0,56 ha/loc).

Inzestrarea funciara pe persoana ocupata agricol este de circa 4 ha., cu diferente regionale sensibile, iar tendinta este de usoara crestere.

Productia agricola a manifestat dinamici specifice foarte diverse, atat sectorial (vegetal si animal), cat si in profil regional, in functie de diversitatea conditiilor de pretabilitate agro-pedoclimatica, dar si de gradul de utilizare a factorilor de productie.

Productia vegetala a inregistrat un ritm de crestere mai mare, deoarece presupune eforturi materiale si financiare mai mici, in conditiile inexistentei pietei de capital si a creditelor avantajoase (Anexa 12). Se impune, de aceea, dezvoltarea sistemului asociativ si cooperatist pentru sporirea fortei de negociere a producatorilor agricoli.

Unul dintre fenomenele negative, prezente in agricultura Romaniei in anii de pana acum, este utilizarea din ce in ce mai redusa a serviciilor de mecanizare, hidroameliorative sau de reproductie si selectie. Relevante, in acest sens, sunt datele referitoare la ponderea valorii serviciilor pentru agricultura in productia agricola, in anii 1995-97 (Graficul 5, Anexa 13).

Intre cauzele acestei stari de lucruri sunt: lipsa capitalului, accesul diferit al producatorilor agricoli la mijloace de mecanizare, destructurarile in organizarea serviciilor, lipsa consultantei de specialitate. Ca urmare, sunt necesare actiuni de dezvoltare a serviciilor corespunzatoare.

Interferenta influentelor inzestrarii cu resurse si a performantelor atinse in utilizarea acestora se regaseste in nivelurile si dinamicile productivitatilor partiale (vezi anexa 14) ale principalilor factori (pamantul, munca, etc.), decalajele regionale ale acestora fiind o reflectare a diversitatii conditiilor in care trebuiesc aplicate politici agricole prin care sa se amelioreze starea economica a spatiului rural.

Asimetriile intervenite in dinamicile sectoriale au generat mutatii structurale importante in ceea ce priveste ponderea agriculturii in principalii macroindicatori economici (Graficul 6, Anexa 15).

Cresterea ponderii agriculturii in populatia activa ocupata (cu 9,3 puncte procentuale) si in valoarea adaugata bruta (cu 4,9 puncte procentuale) confera

Noiembrie, 2000 4


tranzitiei economiei romanesti trasatura unui inceput de reagrarizare, cu implicatii nefavorabile asupra trendului productivitatii sociale a muncii (sunt de observat diminuari sensibile ale ponderii agriculturii in stocul de capital fix si investitii).

Noiembrie, 2000 5


2. POTENTIALUL SECTORULUI AGRO-ALIMENTAR

2.1 Agricultura

2.1.1 Resursele naturale

Structura de folosinta a terenurilor agricole comparativ cu suprafata agricola totala:

9.365 mii ha. terenuri arabile reprezinta 63 % din suprafata agricola a tarii (14.811 mii ha);

501 mii ha. plantatii pomi-viticole reprezinta 3,4% din suprafata agricola a tarii; ;

265 mii ha. plantatii de vita-de-vie reprezinta 1,8% din suprafata agricola a tarii;;

4.945 mii ha. pajisti naturale, reprezentand 33,4% din suprafata agricola totala a tarii.

Date statistice 2000Aceasta structura nu a inregistrat modificari semnificative in perioada 1989-

1998, cu exceptia reducerii suprafetelor ocupate de livezi cu 24%.In prezent, terenurile agricole apartin in majoritate (84%) sectorului privat si

in proportie de 16% sectorului de stat (Anexa 16).Distributia folosintelor agricole pe regiuni statistice este diferentiata in raport

cu conditiile de relief, cu caracteristicle pedo-climatice si de pretabilitate la culturi (Anexa 17). Pe ansamblu, structura de calitate terenurilor agricole arata ca numai 25% prezinta un potential productiv bun si foarte bun.

Ponderea ridicata a suprafetelor agricole situeaza Romania pe un nivel mediu in Europa. Oferind informatii despre potentialul de productie agricola, analiza raportului dintre categoriile de folosinta ale suprafetei agricole si populatie are o semnificatie deosebita. In anul 1996 conform statisticilor FAO in Romania pe fiecare locuitor revin 0.44 ha teren cultivat si 0.41 ha teren arabil. Comparativ cu tarile vecine, resursele de pamant ale Romaniei sunt mai scazute.

De mentionat ca solurile se afla intr-un proces de degradare continua. Pentru Romania problema ameliorarilor funciare a fost si este deosebit de acuta deoarece terenurile agricole sunt afectate de diversi factori limitativi ai capacitatii productive: seceta frecventa , eroziunea solului prin apa, exces frecvent de apa in sol, compactarea solului datorita lucrarilor executate necorespunzator etc (Anexa 18).

Structura exploatatiilor agricole

Dupa statutul juridic al exploatatiilor agricole exista doua sectoare : sectorul privat si sectorul de stat.Sectorul privat, gestioneaza (in anul 1998) o suprafata agricola de 12342 mii ha, sub forma a trei tipuri de exploatatii agricole (Anexa 19). gospodarii individuale in numar de cca. 3,9 milioane in care se lucreaza mai mult

de trei sferturi din pamantul aflat in proprietate privata (9182 mii ha), cu o suprafata medie de 2,3 ha;

asociatii familiale (fara personalitate juridica) in numar de 7175 avand o suprafata medie de 132 ha si care gestioneaza 950 mii ha;

societati agricole (cu personalitate juridica) in numar de 3578 cu o suprafata medie de 620 ha si care au in exploatare 2.210 mii ha.

Noiembrie, 2000 6


In prezent, 84,9 % din terenul agricol si 83,2 % din terenul arabil sunt in proprietate privata. Aplicarea Legii fondului funciar s-a efectuat insa cu intarziere astfel ca la aceasta data nu este incheiat procesul de acordare a titlurilor de proprietate, asa cum este descris in datele statistice referitoare la stadiul aplicarii Legii Fondului funciar.

La 30.06.2000 stadiul aplicarii legii fondului funciar se prezenta astfel: din suprafata totala ce trebuia pusa in posesie( de 9.420.518 ha) se realizase punerea in posesie in proportie de 86,3%, din numarul total de persoane de pus in posesie (de 4.716.062) s-a ralizt un procent de 83,2%, iar din numarul total de titluri de proprietate ce trebuie eliberate (de 4.340.569) se realizase in procent de 79,0%. ( Buletin informativ MAA nr.7/2000)Se poate remarca, ca desi in perioada 1993-1996 numarul de titluri de proprietate eliberate in fiecare an, au fost in proportii cuprinse intre 10,16 - 19,8 % in anul 1999 procentul inregistrat a fost de numai 2,9 %.

Aplicarea Legii fondului funciar a avut efecte pozitive prin faptul ca : s-a extins proprietatea privata, disparitia structurilor cooperatiste de tip comunist neeficiente, diversificarea structurilor de organizare, conexiunile la circuitele pietii.

Efectele negative sunt: faramitarea exploatatiilor agricole; necorelarea aplicarii Legii fondului funciar cu aparitia pietei funciare, aceasta a

aparut cu intarziere, in anul 1998 (Legea 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor);

neasigurarea odata cu dreptul de proprietate asupra terenurilor si a mijloacelor adecvate pentru efectuarea lucrarilor agricole. Legea 36/1991 privind societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura a stimulat infiintarea de asociatii agicole fara personalitate juridica si a creat un nou tip de cooperatie primara la nivelul productiei (societati agricole cu personalitate juridica) care nu are insa o evolutie pozitiva nici din punct de vedere al numarului si nici din punct de vedere al suprafetelor exploatate in comun.

Suprafata agricola aflata in exploatarea sectorului privat a crescut in perioada 30.06.1999 - 30.06.2000 de la 11.921 mii ha la 12.140 mii ha, o crestere semnificativa inregistrandu-se la asociatiile familiale ( a caror numar a crescut de la 6082 la 6262) si la gospodariile individuale (care au crescut de la 4.096.616 la 4.221.015). Numarul societatilor agricole cu personalitate juridic au scazut dela 3525 la 3328. In perioada analizata s-a constatat oscadere a suprafetelor medii ale asociatiilor familiale de la 145 ha la 130 ha si o crestere nesemnificativa a suprafetei medie de la 2,34 ha la 2,35 ha.( Buletinul informativ MAA nr.7/2000)

Aceste date confirma gradul ridicat de faramitare a terenului agricol privat, cu implicatii nefavorabile asupra utilizarii eficiente a resurselor funciare si a activelor productive.

Se poate remarca ponderea insemnata (72 %) a exploatatiilor de subzistenta, cu dimensiuni mai mici de 3 ha si ponderea extrem de redusa (0.3%) a exploatatiilor cu suprafata mai mare de 10 ha.

In perioada 1993-1998 s-a remarcat o usoara tendinta de concentrare a terenurilor in gospodariile individuale. Intre regiuni exista mari disparitati privind structura pe clase de marime a exploatatiilor individuale.

Din numarul total de proprietari, aproximativ 40-45% nu se afla in proximitatea proprietetii, multi fiind locuitori urbani iar altii avand domiciliul in alte

Noiembrie, 2000 7


localitati decat unde este situat terenul. Acest fapt revendica fluidizarea pietei funciare si dezvoltarea sistemului asociativ.

Daca in tarile vest-europene sistemul cooperatist se afla situat in aval si amonte de productia agricola, in Romania el este prezent mai ales in sectorul productiv. Comportamentul asociativ al actualilor proprietari este generat de gradul redus de dotare tehnica a exploatatiilor individuale, capacitatea redusa de munca, determinata de varsta inaintata a proprietarilor de pamant si de starea precara de sanatate, incapacitatea manageriala.

Suprafata medie a societatilor agricole cu personalitate juridica si a asociatiilor familiale raportate la media nationala prezinta de asemenea variatii foarte mari.

Exista o diferenta foarte mare intre suprafata medie (2.3 ha) a exploatatiilor individuale din Romania si suprafata medie a exploatatiilor Uniunii Europene (16,6 ha) (Anexa 20).

In Romania se impun o serie de politici structurale cu doua tinte: una adresata producatorilor care opteaza pentru activitati neagricole si alta adresata celor care au nevoie de ajutor pentru a-si exercita ocupatia agricola in conditii de rentabilitate.

Sectorul public este reprezentat prin societatile comerciale agricole cu capital majoritar de stat care administrau (in 1997) o suprafata de 1652 mii ha teren agricol. Suprafata medie ce revine pe o societate comerciala este de 3370 ha teren agricol.

In ceea ce priveste societatile comerciale agricole cu capital majoritar de stat (constituite in baza Legilor 15 si 31/1990) in marea majoritate nu s-au adaptat noilor cerinte ale economiei de piata fapt ce a determinat ca multe din acestea sa fie lichidate (complexe de porci si pasari), o parte au fost privatizate, iar cele cu profil agricol (foste IAS-uri) sunt intr-o situatie financiara precara in marea majoritate urmand ca in acest an sa se stabileasca privatizarea si modul de functionare a acestora.

Structura productiei vegetale

Suprafetele cultivate cu cereale boabe detin cele mai mari ponderi (66%). Restul suprafetelor sunt ocupate cu plante de nutret (14%) si plante tehnice (13%). Impreuna, aceste grupe ocupa 93% din intreaga suprafata cultivata. Aceasta reflecta slaba diversificare a culturilor agricole practicate, ceea ce impune masuri pentru largirea paletei culturilor agricole, indeosebi a celor care valorifica conditiile locale si care incorporeza un grad sporit de tehnicitate. In 1998 PIB total a fost de 32 miliarde EURO din care agricultura a reprezentat 14,23%. PIB/locuitor a fost de 1.336 EURO din care PIB-ul obtinut in cadrul sectorului agricol a fost de 226 EURO/locuitor. PIBul obtinut in agricultura in anul 1998 raportat la numarul total al populatiei din zona rurala a fost de 448.9 EURO/locuitor (cursul mediu de schimb pentru EURO a fost de 11.500 EURO).

In productia vegetala s-a manifestat o tendinta generala de reducere a randamentelor medii si a productiilor totale.

Productiile medii sunt modeste sau chiar foarte mici la aproape toate culturile, in principal ca urmare a apelului foarte redus la factori de productie sporitori de randamente.

Caracterul preponderent cerealier al structurii de productie reprezinta un aspect negativ al agriculturii romanesti. Ponderea suprafetelor ocupate de cereale in toate regiunile este ridicata, chiar daca acestea nu dispun de conditii agro-pedoclimatice favorabile pentru cultivarea speciilor respective (Anexa 21).

Noiembrie, 2000 8


O analiza de ansamblu a actualei structuri a productiei vegetale pune in evidenta o serie de ,,carente” de ordin agrotehnic si economic, ce creeaza puternice distorsiuni intre cererea si oferta de produse agricole.

Comparativ cu tarile Uniunii Europene, suprafata cultivata cu cereale in Romania este relativ mare, explicabila prin faptul ca se poate realiza si cu alocari reduse de mijloace tehnice si de forta de munca si prin traditia in cultura cerealelor.

Randamentele obtinute la hectar sunt, in general, de 2-3 ori mai mici raportat la tarile vest europene dezvoltate, insa sunt apropiate ca valoare de cele obtinute in tarile vecine.

Toate aspectele structurale si tehnice prezentate confera agriculturii romanesti un caracter extensiv, de subzistenta.

Productia de cereale are oscilatii in functie de conditiile climatice, fiind influentata si de resursele financiare ale producatorilor agricoli la infiintarea culturilor (Anexa 22).

Suprafetele ocupate cu cereale au oscilat la unele culturi cum sunt graul si orzul, aceasta din cauza problemelor care sunt in perioada semanatului: greutati cu araturile dupa culturile de toamna, insuficienta tractoarelor pentru aceasta lucrare, decapitalizarea producatorilor agricoli, conditiile climatice. Cu toate aceste greutati in functie de conditiile climatice se remarca realizarea in anul 1997, a unei productii record de cereale 22,1 mil tone fizic la recoltare, respectiv 20,1 milioane tone la indici de calitate si a unui an exceptional pentru porumb 12,68 milioane tone – fizic si respectiv 11,2 milioane tone la indici de calitate. Productii deosebite s-au obtinut si la grau in anii 1995 - 7709 mii tone si in 1997 – 7185 mii tone. Din analiza productiei de cereale se constata ca in anii favorabili s-au obtinut productii corespunzatoare peste nevoile de consum ale tarii cu excedente pentru export. Suprafetele cultivate cu grau si orz au tendinte de scadere in special datorita valorificarii necorespunzatoare atat ca pret cat si a cererii diminuate. Productiile medii au oscilat numai in functie de conditiile climatice deoarece ingrasamintele chimice au fost alocate in cantitati insuficiente in toata aceasta perioada. Analizand modul cum s-a asigurat consumul intern se desprinde faptul ca au fost ani cu excedent de grau si ani cand s-au efectuat si importuri.

Cultivarea de florea-soarelui in ultimii ani a cunoscut o crestere semnificativa ca suprafata si productie totala, depasind prognozele. Aceasta situatie s-a creat datorita faptului ca fabricile de ulei au realizat o colaborare corespunzatoare cu producatorii de seminte de floarea soarelui – valorificarea rapida si plata la timp a productiei, fapt ce a condus la exportul atat de ulei cat si de seminte de floarea soarelui.

In ultimii ani se constata o crestere a suprafetei cultivata cu rapita pentru ulei.

Cultura de soia a fost mai greu acceptata de producatorii agricoli din cauza tehnologiei deosebite.

Cultura de sfecla de zahar a inregistrat an de an regrese prin reducerea suprafetei cultivate si a productiei obtinute. Reducerea drastica a suprafetei cultivate cu sfecla de zahar s-a manifestat din lipsa de colaborare si sustinere a cultivatorilor de sfecla care au fost decapitalizati, privatizarile fabricilor de zahar s-au facut cu intarziere si sustinerea insuficienta a acestei culturi cu subventii de la buget.

Noiembrie, 2000 9


Cultura de cartofi in ultima perioada a satisfacut necesarul de consum, asigurand piata la preturi accesibile.

Legumele sunt asigurate pentru perioada de sezon dar in perioadele de extra sezon sunt deficitare, necesitand importuri. Pentru aceasta cultura se constata ca industria conservelor de legume s-a redus, ca urmare a costurilor ridicate comparativ cu produsele din import.

Viticultura este intr-un proces de transformare din pacate cu influente negative asupra calitatii – extinderea nepermisa a suprafetelor hibride in detrimentul plantatiilor nobile

Pomicultura. Suprafata ocupata cu pomi si alte specii pentru fructe si productia totala au evoluat in functie de conditile climatice. Suprafata ocupata de plantatiile pomicole a fost relativ constanta in perioada 1990 – 1994, inregistrand o scadere notabila in 1996, ca urmare a defrisarii unor livezi la care durata de exploatare a ajuns la limita. Se constata ca o mare parte din plantatiile pomicole sunt imbatranite si ca productia de material saditor a scazut cu 20 %, fata de anul 1990 . Formarea si intretinerea livezilor cu un efort investitional mare, pe care agricultorii privati nu le pot face fara sustinere cu credite avantajoase.

Trebuie remarcat ca productia vegetala inregistreaza mari variatii de la an la an, atat sub aspect cantitativ cat si calitativ.

Alte culturiPrin conditiile pedoclimatice Romania are un potential deosebit, in diferite zone si pentru alte culturi care pot asigura o importanta sursa de utilizare a fortei de munca din spatiu rural si de asemenea o sursa de venituri alternative.

Tutunul

In Romania sunt conditii naturale si exista o lunga traditie, pentru a se produce toate tipurile de tutun: oriental, semioriental, Virginia, Burley, si de mare consum.

In perioada 1990-1999 productia interna de tutun a fluctuat, reprezentand cca.30-40 % din necesarul intern de cca. 40 000 to/an pentru productia tigaretelor.

Tutunul oriental se cultiva in judetele Vaslui, Galati, Tulcea, Iasi, Valcea. Gorj pe suprafete mici, cu terenuri mai slab productive, iar suprafata de cultura pentru valorificarea fortei de munca a familiei este de 0,2-0,3 ha.

Tutunul semioriental se cultiva in judetele Teleorman, Giurgiu, Dambovita, Arges, iar suprafetele de cultura sunt cuprinse intre 0,3-0,4 ha.

Tutunul Burley se cultiva in judetele Mures, Alba, Cluj, Arad, Timis, Bihor pe suprafete cuprinse intre 0,4 - 0,5 ha.

Suprafata optima recomandata pentru tutun in vederea mecanizarii, acestor culturi este de 1,5- 4 ha, iar pentru asigurarea uscarii tutunului la foc indirect, suprafata cultivata trebuie sa fie de 1 – 10 ha.

Cultura de tutun de soiuri superioare reprezinta o alternativa reala de diversificare a culturilor agricole in zonele mai sarace unde calitatea solului este mai redusa si de asemenea poate asigura intr-o masura mai mare necesarul de materii prime pentru industria de tutun romaneasca.

Noiembrie, 2000 10


In si canepa fibre Pana in anul 1990 in Romania se cultivau peste 70.000 ha. cu in si peste

50.000 ha cu canepa pentru fibra, asigurand in cea mai mare masura necesarul industriei textile romanesti, dar in aceeasi masura constituind si o sursa de materie prima pentru activitatea artizanala si mestesugareasca din spatiul rural.

Suprafetele cultivate cu in si canepa pentru fibra s-au redus an de an, culminand cu anul 1999 cand reducerea a fost de 98% la in si 95% la canepa.

In tara noastra sunt conditii favorabile din punct de vedere pedoclimatic, iar din punct de vedere al calitatii s-au omologat soiuri de in cu un continut mediu de fibre de 22-24% si un randament la fuior de 23-26% si au fost create soiuri de canepa dioca si monoica cu un continut de fibra de 20-21% si un randament la fuior cuprins intre 41-48%.

Zonele favorabile culturilor de in pentru fibra se gasesc in majoritatea depresiunilor inter si submontane, din Carpatii Rasariteni, Meridionali si Apuseni, respectiv in judetele Maramures, Suceava, Neamt, Bacau, Bistrita Nasaud, Harghita, Covasna, Brasov, Prahova, Sibiu, Mures, Cluj, Satu Mare si Bihor. In aceste zone exista capacitati de prelucrare de aproximtiv 5000 tone fibra/an, care dupa remont pot fi puse in functiune si care apartin unor societati comerciale.

Cele mai favorabile zone de cultura se regasesc in Campia Banatului ( jud. Timis si Arad), campia Crisanei ( jud. Salaj partial, Bihor si Satu Mare), lunca Somesului ( jud. Bistrita, Cluj), luncile de pe cursul inferior al Muresului si Tarnavelor (parte din jud. Mures, Alba, Hunedoara), campia Siretului (sudul jud. Suceava si estul jud. Neamt si Bacau), precum si unele zone zone colinare cu soluri fertile din sudul Carpatilor Meridionali.

Capacitatile de prelucrare a tulpinilor de canepa de cca. 6500 tone fibra canepa/an se regasesc in judetele : Arad, Bistrita, Bihor, Mures, Satu Mare si Suceava.

Suprafetele minime recomandate a fi cultivate in functie de gradul de dotare cu masini de recoltare sunt de 30-50 hectare.

In de ulei

In perioada 1990-1999, suprafata cultivata cu in de ulei a scazut de la 49.900 hectare (1990) la 3500 hectare (1998), datorita lipsei de fonduri pentru infiintarea culturii de catre producatorii individuali si asociatii, lipsa masinilor de recoltat, disfunctionalitatilor in preluarea productiei de samanta de la producatori, de catre fabricile de ulei, importatorii de lacuri si vopsele pe baza de constituenti sintetici.

Au fost create soiuri rezistente, adaptate la conditiile climatice, cu productii de 1800-2000 kg/ha, inul de ulei fiind de asemenea, o buna cultura premergatoare pentru cea de grau (eliberand terenul devreme si lasandu-l curat de buruieni).

Inul de ulei se cultiva in zonele de cultura din Muntenia, Moldova, Oltenia, Banat si Dobrogea. Judetele mari cultivatoare de in de ulei sunt: Constanta, Tulcea, Calarasi, Ialomita, Teleorman, Giurgiu, Olt, Dolj, Dambovita, Arges, Timis, Arad, Iasi, Galati.

Sunt inregistrate soiuri de in de ulei romanesti: Geria, Iulia, Raluca, Lirina, Floriana, Gentiana, la care exista samanta din verigile superioare precum si soiuri nou inregistrate: Alexin, Janin, Oliana, Florinda, la care se poate derula procesul de multiplicare a semintei ( daca exista cerere) si care se recomanda tuturor judetelor cultivatoare de in de ulei.

Suprafetele optime recomandate pentru a aduce profit pot fi de la un ha/producator individual pana la 100 ha/asociatie, ferma.

Noiembrie, 2000 11


Structura productiei animaliere

Comparativ cu anul 1989, in anul 1998 s-a inregistrat o reducere considerabila a efectivelor de animale: cu 48% la bovine, 44% la pasari, 36% la porcine si 27% la ovine. Numai cabalinele au inregistrat o sporire a efectivelor cu 23%. Reducerea s-a manifestat si la efectivele matca, tendinta deosebit de ingrijoratoare. Diminuarea lor sub nivelul actual, care reprezinta un minim tehnologic, poate conduce la compromiterea fondului genetic in zootehnie.

In sectorul cresterii animalelor, rezultatele din perioada 1989-1998 prezinta o evolutie fluctuanta, diferentiata de la un produs la altul si deseori de la un an la altul.

Productiile medii obtinute in zootehnie sunt departe de progresul genetic si tehnologic inregistrat pe plan vest- european. Comparativ cu tarile membre ale UE, aproape la toate speciile si categoriile de animale randamentele medii sunt inferioare (Anexa 23).

Intre Romania si tarile UE exista decalaje marcante care releva necesitatea unor masuri radicale privind ameliorarea si furajarea animalelor. Daca productiile medii obtinute in tarile Uniunii Europene au tinut ritmul progresului genetic si tehnologic, nu acelasi lucru se poate spune despre Romania.

Evolutia efectivelor de bovine si a productiei acestei specii sunt redate in tabelele si graficele ce urmeaza. Din datele statistice rezulta ca in anii 1990 – 1994 scaderile au fost marcate de distrugerea unitatilor CAP si taierile masive de bovine de la aceste unitati, fara sa fie luate masuri de stopare a acestora. Preluarile la gospodariile populatiei nu s-au efectuat deoarece acestea nu aveau nici capacitati de cazare si nici furajele necesare.

O alta cauza a scaderii efectivelor de bovine este si situatia dramatica a starii de sanatate a acestora la finele anului 1989 – majoritatea animalelor erau tarate, neproductive, bolnave de tuberculoza si leucoza. In acest sector (CAP) se inregistrau productii de lapte si carne printre cele mai mici din Europa si din lume (sub 1800 litri lapte/vaca) dar multe unitati erau sub 1800 litri (Anexa 24). Taierile pentru carne care se efectuau reprezentau taieri de necesitate in proportie de peste 60 % la greutati sub 250 kg.

Dupa 1989 efectivele de vaci si juninci s-au mentinut la un nivel acceptabil, care corolat cu o ingrijire corespunzatoare in gospodariile populatiei a condus la cresterea productiei medii cu mult peste productiile din unitatile CAP. Aceasta situatie a condus la asigurarea in buna parte in ultimii ani a necesarului de lapte si produse din lapte. Dezvoltarea sectorului bovin se va face prin cresterea productiilor medii de lapte si a greutatii medii de taiere, aceasta efectuandu-se in ferme specializate de dimensiuni mici si mijlocii (Anexa 25).

Cauzele care au determinat scaderea efectivelor de porcine se datoresc in special problemelor cu care s-au confruntat marile complexe de crestere si ingrasare a porcilor (Anexa 26).

Acestea fiind proprietate de stat, preturile de livrare nu au fost liberalizate multi ani, acestea fiind mentinute sub costurile de productie – nesustinute financiar – s-au decapitalizat si au condus la falimentarea multor unitati. Neadaptarea la conditiile economiei de piata - la cererea pietei, a determinat, ca in concurenta cu pretul carnii obtinut de sectorul particular si cu importul de carne la preturi subventionate de tarile de origine, sa se ajunga la situatia de ineficienta in majoritatea unitatilor de profil. Dupa anul 1996, s-a trecut la privatizarea sau lichidarea unitatilor de crestere si ingrasare a porcilor.

Noiembrie, 2000 12


Cresterea si ingrasarea porcilor in unitati mari industriale presupune o piata sigura, un management competitiv si gasirea de solutii economice viabile care sa poata concura cresterea porcilor in gospodariile populatiei. Complexele industriale de crestere a porcilor trebuie sa se transforme in furnizori de tineret de reproductie si de purcei pentru ingrasare pentru gospodariile populatiei si pentru fermele mici si mijlocii. Aceste complexe cu probleme de poluare, de intretinere si reparatii a utilajelor si adaposturilor, cu suprastructura administrativa supradimensionata, cu cheltuieli mari de aprovizionare si cu probleme financiare deosebite in conditiile in care se utilizeaza munca salariata nu vor putea deveni competitive fara investitii majore.

Evolutia efectivelor de ovine si caprine in perioada analizata a avut permanent o tendinta de scadere, dar cu specificarea ca scaderea dramatica a fost pana in anul 1994, dar si dupa aceasta data scaderea efectivelor a continuat ( Anexa 27). Cauza scaderii efectivelor la ovine este in principal in primii ani aceeasi ca si la specia bovine. Taierile pentru carne si exportul de ovine vii fara nici o restrictie a condus la aceasta situatie. Sectorul particular si-a mentinut efectivele in special pentru productia de lapte si carne, deoarece productia de lana nu a fost valorificata la timp si preturile obtinute nu satisfac crescatorii.

Evolutia efectivelor si productiei avicole in ultimii 10 ani se incadreaza ca si celelalte specii intr-o scadere dramatica a efectivelor pana in 1996, care a continuat si dupa 1997, dar dupa ce in aceasta perioada s-au luat masuri de lichidare a unitatilor neprofitabile. In ultima perioada se constata o redresare a situatiei functie si de cererea pietei pentru produsele avicole (Anexa 28).

Scaderea efectivelor de pasari s-a produs in complexele industriale, cauza fiind ca si la specia porcine neadaptarea la cerintele pietei, managementul defectuos, neprivatizarea la timp, mentinerea preturilor la comanda autoritatilor, decapitalizarea unitatilor, cresterea costurilor inputurilor liberalizate, importul de produse avicole la preturi mai mici decat cele obtinute in complexe. Din anul 1997, s-a trecut la privatizarea complexelor de pasari si la lichidarea celor cu pierderi ridicate.

Analizand situatia pentru toate speciile de animale, dupa modul cum s-a desfasurat distrugerea efectivelor dupa anul 1991, aceasta a avut si o nota intentionata pentru a se ajunge la o penurie accentuata de produse agroalimentare pentru a se demonstra ulterior ca proprietatea privata nu este compatibila in Romania, aceasta este valabil si atunci cand s-a efectuat aplicarea Legii fondului funciar, fara sa se acorde si mijloace mecanice pentru efectuarea lucrarilor agricole. S-a crezut ca sectorul particular nu va asigura necesarul pentru siguranta alimentara a populatiei si se vor putea restaura din nou vechile structuri.

Noiembrie, 2000 13


2.1.2 Resursele umane Caracteristicile socio-economice ale spatiului ruralPe teritoriul delimitat ca spatiu rural traieste o populatie rurala care numara

10,14 milioane de locuitori (in anul1999). In ultimii 30 de ani (dupa 1966) populatia rurala s-a redus cu 16%. In aceeasi

perioada, populatia din mediul urban a crescut cu cca.70%.Reducerea populatiei nu a avut aceeasi intensitate in intregul spatiu rural.In jumatatea de vest a tarii, tendinta de scadere numerica a populatiei a fost

aproape generalizata, aici inregistrandu-se si cele mai accentuate reduceri din tara, pana la mai putin de 50% din populatia anului 1966. Cauzele scaderilor demografice au fost diferite: fie migrarea spre orasele din zona, fie emigrarea etnicilor germani, fie un comportament demografic caracterizat printr-o natalitate foarte scazuta.

Cele mai multe dintre zonele in care s-au inregistrat cresteri demografice sunt concentrate cu precadere in zonele montane.

Si in actualul deceniu, in primii 7 ani, a continuat tendinta de scadere a populatiei rurale (cu 2,7%), in conditiile in care intreaga populatie a tarii a scazut.

In perioada 1992-1997, populatia rurala s-a diminuat cu cca. 280 mii de persoane, scazand de la 10.418 mii locuitori in anul 1992 la 10.141 mii in anul 1997 (Anexa 29).

Factorii de scadere a populatiei rurale in perioada 1991-19971991 1997mii pers. ‰ mii pers. ‰

Soldul migratiei rural-urban -106 -10,6 13 +1,2Soldul miscarii naturale - 11 - 1,0 -47 - 3,5Scaderea totala a populatiei rurale in perioada 1991-1997

-117 -11,6 -34 -2,3

Sursa Comisia Nationala pentru Statistica” Anuarul Statistic al. Romaniei”, 1992,1998

In ultimii 2 ani (1998 si 1999) se constata reaparitia fenomenelor de crestere demografica sau de oprire a declinului in zone in care populatia rurala fusese in scadere mult timp.

Cauza care a contribuit la imprimarea tendintei de crestere a fost, in principal, incetarea migratiei spre orase si chiar cresterea migratiei spre rural. Intre 1991 si 1997 a crescut de 3 ori numarul persoanelor care au plecat din urban si s-au stabilit in rural. Dupa 1995, soldul a devenit pozitiv in favoarea ruralului .

Evolutia fluxurilor migratiei interne intre urban si rural, cu schimbarea domiciliului

Rate la 1000 locuitori-

1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997Din rural in urban 10,7 9,4 6,9 6,6 5,9 5,9 5,6Din urban in rural 2,5 3,8 3,4 4,7 5,8 6,7 7,9Sold in rural -8,2 -5,6 -3,5 -1,9 -0,1 +0,8 +2,3 Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica ”Anuarul statistic al. Romaniei”,1998;

Noiembrie, 2000 14


In general, este vorba de o intoarcere a populatiei urbane migrata initial din rural, care nu se datoreaza cresterii calitatii vietii in rural, ci este consecinta dificultatilor pe care le au persoanele disponibilizate prin restructurarea economiei urbane.

Grupa de varsta de 25-39 ani predomina intre cei ce migreaza spre rural fapt ce contribuie la cresterea si intinerirea resurselor de munca in rural, constituind o oportunitate pentru dezvoltarea economiei rurale. Este o categorie demo-economica relativ usor de format in spiritul antreprenorial si de orientat spre activitatile neagricole care trebuie dezvoltate in rural.

Densitatea populatiei in mediul rural este, in general, scazuta, nivelul mediu fiind in 1997 de 47,7 locuitori/kmp., de peste 10 ori mai redusa decat densitatea medie din urban (484,8 locuitori/kmp).

Exista insa mari diferente intre modul de distributie a populatiei in teritoriile rurale ale judetelor. In mare parte, densitatea populatiei este influentata de formele de relief.

Densitatea este foarte scazuta in comunele din perimetrul Muntilor Carpati, precum si din Dobrogea (sub 50 sau chiar sub 30 locuitori/kmp). In Delta Dunarii si in cateva zone montane traiesc sub 8 locuitori/kmp, fiind zone cu o retea slaba de localitati.

Judetele cele mai slab populate sunt Caras-Severin (20,7 loc/kmp) - judet de munte si cu probleme grave de depopulare ca urmare a unei natalitati foarte scazute - si Tulcea (17,4 loc/kmp) - cu conditii geografice speciale, datorate prezentei Deltei Dunarii pe circa o treime din teritoriul judetului .

In consecinta, criteriul densitatii nu este suficient de relevant pentru evidentierea dificultatilor cu care se confrunta un teritoriu.

Structura pe sexe a populatiei rurale este relativ echilibrata, numarul femeilor fiind aproape egal cu cel al barbatilor - 5,03 milioane sunt barbati (49,6%) si 5,10 milioane sunt femei (50,4%).

In 11 judete situate in regiunile in care procesele de migrare au fost cele mai intense in ultimii 10-20 de ani (Bacau, Iasi, Vaslui, Braila, Constanta, Galati, Alba, Bistrita-Nasaud, Covasna), numarul barbatilor este superior numarului femeilor (Anexa 30). Tendinta de migrare s-a manifestat mai intens in randul femeilor tinere decat in randul barbatilor, ca urmare, deficite semnificative de populatie feminina se inregistreaza in grupele de varsta 20-39 ani. Plecarea acestor tinere din sate se datoreaza lipsei locurilor de munca pentru femei si lipsa serviciilor si facilitatilor specifice varstei .

Dezechilibrul pe sexe, tocmai la varstele tinere, cand se formeaza familiile, pot antrena dereglari ale vietii sociale a comunitatilor si pot genera probleme legate de reproducerea populatiei, contribuind indirect la continuarea declinului demografic.

Structura pe varste a populatiei rurale este caracterizata printr-un relativ dezechilibru, procesul accentuat de imbatranire demografica fiind evident (Anexa 31). Varsta medie a populatiei rurale este ridicata (cca. 38 de ani) si in continua crestere.

Populatia care a depasit varsta de 50 de ani este foarte numeroasa: 1 din 3 persoane din rural se incadreaza in aceasta categorie de varsta, fata de 1 din 5 in urban. Procesul de imbatranire a aparut pe masura scaderii numarul de persoane mature, ca urmare a migrarilor masive din ultimele 3 decenii, si s-a acentuat in ultimii 8-9 ani prin restrangerea numarului de nasteri.

Exista si un aspect pozitiv in structura pe varste, cu manifestare temporara. Contingentul numeros de tineri de 15-29 de ani, care nu au mai migrat din sate dupa

Noiembrie, 2000 15


1990, a intrat in categoria resurselor de munca, contribuind la intinerirea semnificativa a fortei de munca din rural. Ordinul de marime al acestui fenomen este dat de raportul dintre segmentul de varsta 15-29 ani si actuala grupa de varsta 30-44 ani ( 1,64:1 in rural fata de numai 1,15:1 in urban)

In consecinta, ruralul dispune in prezent, in majoritatea regiunilor, de un continget relativ numeros de resurse de munca foarte tinere, cu disponibilitati pentru calificare, pentru pregatire profesionala si manageriala in domenii economice noi.

In intreaga regiune Nord-Est prezenta acestor tineri este foarte numeroasa (depasesc de 2 ori populatia de 30-44 ani) si ei pot reface potentialul demo-economic imbatranit, afectat de migratie in deceniile trecute. Tinerii constituie insa o presiune pe piata muncii si necesita crearea de locuri noi de munca. In aceste zone sunt necesare masuri speciale de dezvoltare si diversificare a activitatilor de instruire a tinerilor in domenii ce valorifica resursele locale.

In regiunea Vest, procesul de intinerire a fortei de munca este insesizabil, in unele parti ale judetelor Arad, Caras-Severin, Hunedoara fiind nevoie de masuri speciale de atragere a tineretului in spatiul rural.Procesul de imbatranire demografica se manifesta relativ diferentiat in teritoriu (Anexa 32).

Populatia din mediul rural participa la activitatea economica in proportie de peste 57% (anul 1997), in timp ce populatia urbana avea o rata a participarii de numai 47%. Rata medie de participare a populatiei Romaniei era de 52,2%, conform metodolgiei BIT (Anexa 33). Rata mare de activitate in rural este rezultatul prezentei agriculturii ca ramura economica predominanta, cu grad scazut de tehnicizare. Viata activa incepe devreme,aproape 2/3 din populatia in varsta de pana la 25 de ani fiind deja activa, fata de numai 1/3 in urban (Anexa 34). Nivelul scazut al veniturilor din agricultura si lipsa altor activitati neagricole nu au stimulat tinerii sa ramana in rural, batranii fiind nevoiti sa lucreze singuri terenurile. De aceea, o mare parte din locuitori prelungesc viata activa pana la varste inaintate - aproape 3/4 dintre locuitorii de 50-64 ani din rural sunt activi, iar dupa varsta de 65 de ani, jumatate din locuitori raman inca in activitate .

Aceasta face ca pe piata muncii sa fie prezente efective numeroase de persoane foarte tinere dar si un numar foarte mare de varstnici. Este cazul unor agricultori care sunt nevoiti sa lucreze in gospodariile personale deoarece nu exista alti membri de familie, tineri, care sa preia activitatea.

Cea mai mare rata de participare se inregistreaza in regiunile Nord-Est si Sud Vest, datorita gradului mare de imbatranire a populatiei si de predominanta a agriculturii.

Comparatia intre raportul de dependenta demografica si raportul de dependenta economica (Anexa 34) evidentiaza inca o data faptul ca multi varstnici trecuti de 65 de ani sunt inca activi. Acest fapt impiedica modernizarea agriculturii, pepretueaza practicarea unei agriculturi traditionale si mentine eficienta scazuta.

Regiunile care dispun de contingente numeroase de tineri sub 35 ani sunt, pe de o parte, cele care au un grad mai ridicat de dezvoltare economica (Nord-Vest, Centru si Bucuresti) si, pe de alta parte, Regiunea Moldovei, unde natalitatea ridicata asigura un spor de populatie tanara mai mare (Anexa 35).

Gradul de activitate a populatiei rurale este destul de diferit intre regiunile tarii (Anexa 36).

In economia tarii, agricultura reprezenta, in anul 1997, principala ramura din punct de vedere al ocuparii populatiei -36,8% (Anexa 37).

Noiembrie, 2000 16


In majoritatea regiunilor, agricultura si silvicultura domina intreaga economie regionala. Numai in trei regiuni (Vest, Centru si Bucuresti) agricultura este devansata de industrie si constructii (Anexa 38).

In mediul rural, ramura agriculturii domina net ca activitate economica, ocupand circa 70% din forta de munca. Chiar si in urban, agricultura reprezinta cateva procente in forta de munca (Anexa 39).

In ultimii ani, structura economica din rural a ramas aproape neschimbata, doar serviciile au crescut usor ca pondere din punct de vedere al ocuparii.

Intre regiunile tarii exista diferente in ceea ce priveste locul agriculturii in economia rurala.

Cea mai mare parte din populatia ocupata in agricultura (Anexa 40) isi desfasoara activitatea in cadrul gospodariilor proprii: 46,6% dintre agricultori sunt lucratori pe cont propriu (self-employeds), reprezentand sefii de exploatatie agricola individuala. O alta parte aproape la fel de mare - 43,8% din agricultori - este reprezentata de membrii de familie neremunerati (unpaid family workers). Se poate spune ca agricultura se practica aproape in totalitate (de catre 90,4% din agricultori) in gospodariile familiale, impreuna cu membrii familiei.Lucratorii pe cont propriu (sefii de exploatatii) sunt in majoritatea lor varstnici, peste 2/3 dintre ei depasind varsta de 50 de ani, iar 1/3 au depasit chiar varsta de 65 de ani (Anexa 41).

Printre membrii de familie, impreuna cu care se realizeaza activitatile agricole in gospodarii, o parte insemnata o constituie copiii pana in 25 ani. Acestia reprezinta peste 1/ 4 din totalul categoriei de lucratori familiali (Anexa 42).

Cele mai numeroase contingente de tineri sub 25 de ani care lucreaza inca in gospodaria familiala a parintilor sau rudelor se gasesc in regiunile Nord-Est si Sud-Est, in aceasta categorie intrand 31-34% dintre toti lucratorii familiali.

Desi exista in prezent un contingent relativ semnificativ de tineri in rural, acest tineret nu are calitatea de proprietar, decat in mica proportie, astfel ca batranii sunt proprietarii si sefii de exploatatii.

Fata de aceasta situatie, este necesara crearea unui cadru adecvat care sa stimuleze transferul managementului fermei agricole de la persoanele varstnice spre cele tinere, prin crearea unor sisteme care sa asigure venituri alternative.

Numarul somerilor in Romania era estimat la 820 mii persoane, in trim. I anul 1998 (conform datelor obtinute de Comisia Nationala pentru Statistica prin anchete AMIGO), din care 458 mii barbati (55,9 %) si 362 mii femei (44,1 %).

Din totalul somerilor, 550 mii persoane se gaseau in urban (67 %) iar 270 mii erau in rural (33 %).Rata somajului (BIM) la nivelul tarii era de 7,4%. Rata somajului in rural era de numai 5,0%, de 2 ori mai mica decat in urban, 9,6% (Anexa 43).

2.1.3 Capitalul

Mijloacele de productie

Noiembrie, 2000 17


Legea nr. 219/1998 privind regimul concesionarii si Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 198/1999, privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, sunt menite sa asigure restructurarea si privatizarea sectorului de stat din agricultura intr-un ritm accelerat.

Analiza situatiei privatizarii si lichidarii societatilor comerciale din agricultura si industria alimentara, precum si structurii actionariatului acestora dezvaluie faptul ca societatile comerciale care detin in administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa sunt cele care au fost privatizate in cea mai mica masura.

Odata cu aprobarea OUG nr. 198/1999 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa s-a putut trece efectiv la implementarea procesului de privatizare in intreg sectorul agroalimentar.

Un punct important al actului normativ mentionat, il constituie reglementarea concesionarii terenurilor agricole si aterenurilor aflate permanent sub luciu de apa, inclusiv a bunurilor activitatilor si serviciilor accesorii acestor bunuri din domeniul privat al statului. Durata maxima de concesionare a acestor bunuri poate ajunge la 49 de ani.

Actul normativ cuprinde de asemenea reglementari privind privatizarea societatilor agricole precum si lista societatilor comerciale de detin terenuri agricole si urmeaza sa se privatizeze.In baza OUG nr. 198/ 1999 au fost incheiate pana in prezent 29 contracte de privatizare.

Procesul de privatizare

Specificatie Nr Privatizate In lichidare juridica

In lichidare administrativa

Agricultura, din care: 2970 1887 196 18SC agricole (IAS) 547 20 51 2Avicole 56 16 24 6Suine 54 17 26 0Servicii in agricultura 1813 1609 45 2Comert cu cereale 71 46 4 0Alte activitati 429 179 46 8

Din analiza succinta a desfasurarii procesului de privatizare se desprinde in principal faptul ca desi agricultura este sectorul cu gradul cel mai ridicat de privatizare, totusi intarzierea in privatizarea si restructurarea complexelor de porci si pasari, a serviciilor destinate agriculturii cat si tergiversarea lamuririi situatiei fostelor IAS-uri a condus la perturbari mari in managementul agricol, in valorificarea productiei si asigurarea cu inputuri in timp util.

Capitalul financiar

Programul ASAL (Agriculture Sector Adjustment Loan) - 350 milioane USD.

Principalul imprumut acordat Romaniei este cel prin programul ASAL, destinat redresarii sectorului agricol.

Noiembrie, 2000 18


Prima transa, a reprezentat echivalentul a 200 milioane USD si a fost acordata la 2 septembrie 1997. Cea de-a doua transa, de 150 milioane USD se preconizeaza sa fie acordata pana la 31 decembrie 2000.

Pentru a putea beneficia de acest imprumut, Romania trebuie sa indeplineasca o serie de conditii convenite prin programul ASAL. Majoritatea acestora au fost indeplinite; exista insa unele intarzieri in ceea ce priveste: programul de privatizare, regimul comertului cu produse agro-alimentare, functionarea pietei funciare.

Obiectivele programului ASAL sunt: promovarea masurilor destinate sprijinirii tranzitiei la economia de piata si folosirii mai eficiente a resurselor; privatizarea unei mari parti a capacitatilor de productie din agricultura; liberalizarea preturilor si sporirea posibilitatilor sectorului privat pentru realizarea de investitii, actiuni de sustinere a productiei si comertului in conformitate cu dezvoltarea avantajului comparativ al Romaniei.

2.2 INDUSTRIA ALIMENTARA

Productia de bunuri alimentare dispune de un semnificativ potential de dezvoltare asigurat, in principal, de diversitatea materiilor prime de origine vegetala si animala, capacitatile de productie instalate si resursele umane existente.

La nivelul anului 1998, exportul total de produse agroalimentare (FOB) a fost de cca. 6.408,9 milioane EURO si importul total (CIF) de cca. 9.189 milioane EURO. Soldul balantei comerciale a fost negativ inregistrand o valoare de -2.780,1 milioane EUR. Aceasi situatie se regaseste de asemenea si in cazul industriei alimentare, al careai export total (FOB) inregistrat in 1998 a fost de 340,3 milioane EURO, iar importul total (CIF) a fost de 786 milioane EURO. Industria alimentara inregistreaza o balanta negativa de -445,7 milioane EURO (rata medie de schimb a fost de 11.500 lei).

Activitatea in industria alimentara este organizata in 10 subramuri principale, cunoscand dupa anul 1990 o crestere substantiala a numarului de agenti economici, indeosebi a celor privati. Astfel, la finele semestrului al doilea 2000 au fost inregistrati 30 600 agenti economici, carora li s-au eliberat 40 586 licente de

productie.La nivelul anului 1998 PIBul total a fost de 32 miliarde EURO. In 1997 industria alimentara a reprezentat 9,36% din totalul VAB, 27,9% din totalul VAB inregistrat in industrie si 33,46% din totalul VAB inregistrat in cadrul industriei prelucratoare.In 1997 din numarul total de angajati ai industriei (2.443 mii persoane)-83% lucrau in cadrul industriei prelucratoare (2.032 mii persoane) si din care in cadrul industriei alimentare erau angajati -213 mii persoane: 10,48% din totalul numarului de angajati ai industriei prelucratoare, 8,71% din totalul numarului de angajati in cadrul industriei.

In paralel cu societatile comerciale de profil din industria alimentara, mai functioneaza in complexele de crestere si ingrasare a porcilor un numar de 42 abatoare, la unitatile avicole un numar de 53 abatoare, care fac obiectul restructurarii. De asemenea, la societatile comerciale agricole cu capital majoritar de stat (foste IAS) exista capacitati de productie, conditionare, invechire si imbuteliere a vinului, productie de sampanie, coniac, tuica si rachiuri naturale, branzeturi si produse lactate.

De remarcat ca foarte putine capacitati de industrie alimentara au putut sa beneficieze in perioada 1993 - 1998 de fondurile de modernizare acordate de Fondul Proprietatii de Stat.Capacitatile de productie existente in industria alimentara

Noiembrie, 2000 19


INDUSTRIA U.M TOTAL SECTORPRIVAT

SECTOR DESTAT

Carne si frig:- abatoare bovine- abatoare porcine- abatoare pasari- frigorifere- sectii preparate carne- sectii transare carne- conserve si

semiconserve

mii tone viumii tone viumii tone viu mii tonemii tonemii tonemii tone

810,41583,3 239,9 273,8 674,91370,7 70,0

424,5795,0 48,1 68,8462,9866,4 15,5

385,9788,3191,8205,0212,0504,3 54,5

Lapte:- lapte de consum- prod.lactate proaspete- branzeturi

mii hl

mii hlmii tone

8905,04423,0 175,0

5772,02538,0 109,0

3133,01855,0 66,0

Peste mii tone 38,2 11,3 26,9

Cereale:- macinis grau- macinis porumb

mii tonemii tone

6838,02539,2

5453,62320,8

1384,2 218,4

Legume si fructe:- conserve din legume- conserve din fructe- pasta de tomate- sucuri + nectaruri

Mii toneMii toneMii toneMii hl

169.284.452.7

14267

34.116,9 5,3

11238

135,167.547,43029

Uleiuri comestibile:- ulei brut- rafinarii- ulei imbuteliat

Mii toneMii toneMii tone

850,2481,9390,3

713,2335,6286,5

137,0146,3103,8

Zahar:- zahar(mii to/ radacini

de sfecla / zi)Mii tone 69,0 28,2 40,8

Vin (soiuri nobile+hibride)

Mii hl 6050 4840 1210

In prezent nu exista o statistica referitoare la gradul de uzura al capacitatilor de productie din industria alimentara, deoarece dupa 1990 peste 65% din acestea au trecut in proprietate privata, fara a mai exista obligativitatea raportarii situatiei amortizarii acestora sau retehnologizarilor. Din procentul celor ramase in proprietatea statului marea lor majoritate dateaza din perioada anilor 1975-1980.

Dupa 1990 a crescut continuu ponderea agentilor privati, acestia ajungand sa detina un procent insemnat in productia din unele subramuri ale industriei alimentare. In industria uleiului, ponderea agentilor privati este de 94%, in industria de morarit si panificatie de 90%, in industria laptelui 66%, in industria carnii si preparatelor de

Noiembrie, 2000 20


carne 38%, in industria prelucrarii legumelor si fructelor 23%, in vinificatie 71%, in industria zaharului 58% si industria pestelui 25% etc .

Procesul de privatizare a societatilor comerciale din industria alimentara, a fost mai alert decat cel al societatilor comerciale agricole.

Anul 1997 a insemnat pentru industria alimentara romaneasca un pas hotarator in crearea unui autentic mediu concuretial si adaptarea legislatiei de functionare a acestei industrii la conditiile de piata si concurenta, mai ales prin adoptarea unor reglementari de import a produselor agroalimentare si aderarea la CEFTA.

In ansamblul ei, productia realizata in anul 1997 se inscrie in traiectoria trendului descendent caracteristic ultimilor ani ( Anexa 44 ). Principalele cauze care au determinat acest fenomen sunt:- reducerea ofertei de materii prime la unele grupe de produse alimentare, cum sunt:

zahar rafinat, conserve de legume, conserve din fructe, pasta de tomate, carne si preparate din carne, peste si produse din peste;

- intrarea pe piata romaneasca a unor produse de import, la concurenta cu produsele din productia interna - zahar, paste fainoase, ulei rafinat, pasta de tomate, lapte praf, conserve din legume si fructe, branzeturi, preparate din carne - in conditiile reducerii la 50% in medie a taxelor vamale la importul produselor alimentare si a perpetuarii unui ritm lent in desfasurarea proceselor de ajustare sistemica si structurala a societatilor comerciale din sectorul de stat;

- liberalizarea preturilor si eliminarea totala a subventiilor de consum - la paine si produse de panificatie, lapte de consum si produse lactate proaspete, unt, lapte praf, carne taiata de porc si pasare - au condus la diminuarea cererii solvabile.

Privatizarea unitatilor de stat in sectorul industriei alimentareTotal companii existente la 31 August 1999

Total firmelor privatizate la

31/12/99

Privatizari ( cifre cumulate)

31.12. '96

31.12.’ 97

31.12. '98

31.8.’ 99

TOTAL 807 144 181 206 266Industria carnii 69 12 15 16 26

Industria laptelui 108 23 24 26 35Industria pestelui 11 1 1 1 8

Industria moraritului 229 45 55 58 71Industria zaharului 55 7 11 16 21

Industria uleiului 52 10 12 15 15Industria

conservelor 17 1 2 6 8

Industria vinului 78 6 13 17 42Industria berii 148 30 38 40 40

Pe subramuri, structura industriei alimentare, in anul 1998, se prezinta dupa cum urmeaza:

Industria carnii

Detine 14% din volumul industriei alimentare.

Noiembrie, 2000 21


Numarul agentilor economici care desfasoara activitati in domeniu a cunoscut o crestere permanenta, in prezent acesta fiind de circa 4000.

Peste 71% din productie se realizeaza in sectorul privat, in timp ce in sectorul de stat acesta a inregistrat o scadere substantiala.

Productia realizata in 1998 a fost de 526 mii tone, gradul de utilizare a capacitatii fiind de doar 20% pentru abatoare (526 mii tone la o capacitate de 2634 mii tone), de 17% la preparate din carne (116 mii tone fata de 675 mii tone) si de 17% la conserve si semiconserve de carne ( 13 mii tone fata de 70 mii tone).

Capacitatile de productie ale societatilor comerciale cu capital de stat au o vechime de 20-25 de ani, sunt dotate in principal cu instalatii indigene, a caror tehnicitate si fiabilitate sunt scazute, fapt ce a condus la obtinerea unor randamente scazute, costuri ridicate si realizarea unor produse necompetitive.

Industria laptelui

Numarul agentilor economici care desfasoara activitati in domeniul a crescut, in prezent fiind de 580.

Productia fizica realizata in anul 1998 a fost de : lapte consum - 3058 mii hl; produse lactate proaspete - 747 mii hl; unt - 6500 tone; branzeturi - 35800 tone; lapte praf - 6981 tone.

Aceasta productie exprimata in lapte materie prima reprezinta aproape 9,0 mil.hl, fata de capacitate instalata de 22,0 mil.hl de lapte (41%).

In ceea ce priveste activitatea de retehnologizare si investitii in industria laptelui, acestea au cunoscut o crestere de 13% fata de anul 1996, in principal prin dotare cu: linii pentru fabricarea prin extrudare a inghetatei, pentru freeezarea si ambalarea acesteia; instalati pentru pasteurizarea si imbutelierea laptelui; utilaje si echipamente pentru producerea branzeturilor proaspete si fermentate si ambalarea acestora sub vid.

Industria de morarit

Numarul agentilor economici producatori de produse de morarit, panificatie si fainoase a crescut an de an, in prezent atingand aproape 5000, din care 75 cu traditie si de mare capacitate si peste 4900 de societati mici cu capital privat.

Productia fizica realizata in anul 1998: macinis de grau si porumb - 3668 mii tone; panificatie - 2410 mii tone; paste fainoase - 47 mii tone; biscuiti - 68 mii tone.

Capacitatile de productie din acest sector de activitate sunt folosite astfel: macinis de grau si porumb - 40%; panificatie - 53%; paste fainoase - 43%; biscuiti - 34%.

Retehnologizarile si investitiile in acest domeniu au cunoscut o crestere fata de anul 1996 cu 13% in activitatea de morarit si panificatie si cu 7% in productia de paste fainoase si biscuiti. Acestea au vizat in principal, dotarea cu echipamente intensive pentru curatirea si macinarea cerealelor, utilaje pentru eliminarea noxelor de praf din mori, linii tehnologice automatizate pentru productia de paste fainoase si biscuiti si utilaje pentru marcarea si ambalarea produselor finite.

Industria uleiului

Acest sector a cunoscut o evolutie ascendenta, datorata in principal cresterii constante a productiei de floarea-soarelui si a cererii constante de ulei brut de floarea-soarelui pe piata externa, de 100 mii tone pe an.

Noiembrie, 2000 22


In industria uleiului numarul societatilor comerciale a crescut, in prezent functionand un numar de 548 unitati de productie, din care 17 unitati sunt de mare capacitate si proceseaza peste 90% din materia prima.

Indicele de folosire a capacitatii de productie in anii 1998 a fost de: 61,5% .In anul 1997, retehnologizarea si investitiile in industria uleiului au fost de 48

miliarde lei si au constat in principal in retehnologizarea operatiilor de extractie, vintenizare, de lecitinizare si rafinare, precum si in procurarea de tehnologii si instalatii pentru producerea de emulgatori cu continut ridicat de monogliceride, instalatii de fabricare a plantolului.

Industria zaharului

In anul 1989 in acest domeniu existau 33 de unitati, cu o capacitate nominala de prelucrare de 83 mii tone sfecla/24 de ore; in 1999 capacitatea efectiva de industrializare s-a redus la 69 mii to/24 ore, in prezet fiind operationale numai 19 fabrici de zahar reprezentand o capacitate de 50 mii to/24ore.

Productia de zahar obtinuta din sfecla a inregistrat un trend descendent, aceasta reprezentand in 1998 doar 61%(189,3 mii tone zahar rafinat) din productia anului 1989 si 77% din cea a nului 1996, asigurand necesarul de consum al Romaniei numai in proportie de 45-50%.

In anul 1998 coeficientul mediu de folosire a capacitatilor de productie a fost de 49%, depasind 70% doar in 2 societati.

Actiunile de retehnologizare si investitii in industria zaharului si a produselor zaharoase au avut o dinamica ascendenta in 1997 fata de anul precedent si au fost orientate in principal spre: dotarea cu utilaje si echipamente pentru industrializarea sfeclei de zahar si pentru sectiile de ciocolata, produse zaharoase si cofetarii

Industria vinicola

Productia vinicola a cunoscut un proces de mutatii generale in special de schimbarea structurii de porprietate a plantatiilor viticole.Productia totala de vin realizata in anul 1998 a fost de 5.002 mii hl., din care:

- soiuri nobile = 2.602 mii hl., reprezentand 52%;- soiuri hibride = 2.400 mii hl., reprezentand 48%.

Gradul mediu de utilizare a capacitatii de productie a fost in anul 1998 de 86%.In sectorul vinicol dotarea tehnica este in general depasita moral si fizic,

ramanand la nivelul anilor 1960-1970. Lipsa unor tehnologii adecvate in anumite faze ale fluxului tehnologic a condus uneori la obtinerea unor vinuri albe necompetitive.

Industria de legume si fructe

In acest domeniu activeaza 95 de societati comerciale, cu o capacitate de prelucrare anula 306 mii to(exclusiv sucuri si nectaruri).

Dintre principalele obiective pe termen mediu, putem enumera: asigurarea unor productii de semiconserve,conserve, sucuri si nectaruri de legume

si fructe la nivelul necesarului de consum; imbunatatirea calitatii, a modului de prezentare a produselor si diversificarea

gamei sortimentale de semiconserve, conserve, sucuri si nectaruri de legume si fructe si valorificarea integrala a conditiilor pedoclimatice, naturale;

Noiembrie, 2000 23


Productia realizata in anul 1998 fata de anul 1996 a inregistrat o scadere, dupa cum urmeaza:

35% la conservele de legume; 29% la pasta de tomate.

Gradul mediu de utilizare a capacitatii de productie in anul 1998 a fost de cca 17,5%, determinat, in special de nivelul scazut al productiei de legume, indeosebi tomate.

Pana in anul 1998 actiunile de retehnologizare si investitiii in acest domeniu au fost orientate in principal spre dezvoltarea sectorului de bauturi racoritoare, fiind aproape inexistente in sectorul prelucrarii legumelor si fructelor.

Piscicultura si acvacultura.

Suprafata totala a apelor interioare din Romania este estimata la 730.000 ha, reprezentand aproximativ 3% din suprafata totala a tarii. Exista 100.000 ha de amenajari piscicole (iazuri si helesteie) si 99.000 ha lacuri de acumulare, organizate ca ferme piscicole.

In prezent, in Romania piscicultura are un specific tehnologic, cu un caracter preponderent semiintensiv. Capacitatea de productie piscicola a multor ferme se bazeaza in mare parte pe productivitatea naturala a bazinelor piscicole, datorita amplasarii acestora, fiind cuprinsa intre 100-300 kg/ha. Utilizarea furajelor si ingrasamintelor organice si chimice a condus la obtinerea unor productii de pana la 3.000 kg/ha; in prezent, media productiei piscicole pe tara este de 500 kg/ha.

In prezent, exista un numar de aproximativ 300 de ferme piscicole in care se practica acvacultura, marea majoritate (95%) aplicand tehnologii de crestere a pestilor, iar 5% (respectiv 15 ferme) practica acvacultura altor vietuitoare acvatice (midii, raci, broaste, etc.).

Acvacultura se practica numai in regim privat si este in continua dezvoltare, in mod deosebit datorita cererii pietei. Principalele specii cultivate sunt crapul, sangerul, novacul, cosasul, carasul si pastravul, care impreuna reprezinta aproximativ 90% din productia curenta. Exista si un interes crescut pentru introducerea in cultura a speciilor cu valoare economica ridicata, precum salau, stiuca, somn, sturioni, raci, broaste, scoici etc.

Productia realizata prin piscicultura a suferit o scadere accentuata mai ales dupa anul 1988 (74.764 tone), cand s-au inregistrat valori mai mici de la un an la altul cu aproximativ 10-15 mii tone. In perioada 1994-1998 productia a scazut de la 24 mii tone la 14 mii tone in 1997, in 1998 productia inregistrand o usoara crestere, obtinandu-se peste 16.000 mii tone, din care cca. 3.000 tone au fost obtinute in fermele piscicole mixte prin cultivarea altor vietuitoare acvatice in afara de peste.

Gradul de utilizare al capacitatilor de procesare din cadrul industriei de prelucrare a pestelui nu depaseste 70%, la nivelul anului 1998, in mare parte datorita faptului ca sunt moral si fizic uzate, de asemenea si pentru ca nu sunt asigurate materiile prime necesare pentru procesare.

Capacitatile de prelucrare sunt 100% private si acestea asigura preluarea, conditionarea si procesarea pestelui si altor vietuitoare acvatice. Ele reprezinta peste 180 de unitati, care asigura prelucrarea a cca. 80.000 tone/an materie prima.

O data cu aparitia Legii nr. 219/1998 privind regimul concesionarilor si Ordonantei de urgenta nr.198/1999 privind privatizarea, unitatiile care detin in administrare terenuri agicole sau terenuri aflate permanent sub luciul de apa au drept de peroprietete sau de folosinta indelungata a terenului si a constructiilor specifice

Noiembrie, 2000 24


fermelor piscicole.Datorita creditelor cu dobanzi ridicate, a cotelor mari de fiscalitate si a ratei scazute a profitului reinvestit si de recuperare a investitiilor, acvacultura din Romania nu a beneficiat de un aport de capital romanesc sau strain, care sa o consolideze si sa o dezvolte in raport cu cererea pietei.

Acreditarea companiilor comerciale pentru obtinerea Licentei de fabricare a produselor alimentare.

Activitatea de agrearea a agentilor economici este noua si a inceput in anul 1996. Centrul de greutate al acesteia s-a transferat din a doua parte a anului 1997 pe controlul destinatarilor de Licente de fabricatie si pe depistarea celor care produc fara licenta.

Aceasta activitate s-a concretizat prin controale tematice la nivel de tara privind calitatea produselor fabricate, sanogeneza productiei si respectarea legislatiei in vigoare privind lantul tehnologic de productie – etichetare, ambalare, depozitare, transport si desfacerea produselor alimentare.

Activitatea de acreditare a agentilor economici in vederea obtinerii “Licentei de fabricatie” pentru produsele alimentare in anul 1997, situatia se prezinta dupa cum urmeaza:1. Agenti economici care au solicitat Licente de fabricatie 5.4892. Licente de fabricatie solicitate 7.5963. Licente de fabricatie eliberate din stocul de solicitari din anul 1996 8.8814. Valoarea sanctiunilor aplicate 468 mil.lei

Procesul de standardizare

Activitatea de standardizare, aceasta a cunoscut permanent doua directii: participarea lunara la Comitetele tehnice de profil ale Institutului Roman de

Standardizare; specialistii desemnati prin Ordin al ministrului si-au adus contributia la elaborarea reglementarilor si standardelor comerciale, avand in vedere, in permanenta, ca acestea sa fie armonizate cu legislatia UE;

analizarea standardelor de produs si elaborarea standardelor profesionale pentru fiecare subramura a industriei alimentare (tabelul l).Aceasta activitate se desfasoara permanent, Comitetele tehnice pentru standardele

profesionale pentru fiecare subramura a industriei alimentare se intrunesc lunar si analizeaza proiectele de standarde, revizuiesc si/sau modifica standardele profesionale existente, aproba proiectele care au fost discutate, anchetate si insusite si le supun avizarii.

Elaborarea de standarde profesionale Domeniul de activitate Nr.total de standarde

elaborate

1. Industria carnii 31 2. Industria laptelui 24 3. Industria de morarit si panificatie 18 4. Industria zaharului si produselor zaharoase 27 5. Industria uleiului 22 6. Industria conservelor din legume si fructe 31 7. Industria pescuitului si industrializarea pestelui 20

Noiembrie, 2000 25


8. Industria vinului, distilate, coniac 5 9. Industria bere, spirt, bauturi alcoolice 610. Industria amidon, glucoza, drojdie panificatie 1911. Industria tutunului 21 T O T A L 224

Specialistii MAA au participat la seminarii internationale care s-au desfasurat atat in tara cat si in strainatate, precum si la diferite intalniri internationale FAO, Codex Alimentarius etc., unde au sustinut punctul de vedere al Romaniei in domeniul producerii de produse alimentare, dezvoltarii pietelor de desfacere a acestora, contribuind la elaborarea reglementarilor in acest sens. In esenta acestea au vizat: tehnici avansate de laborator si tehnologii moderne in industria alimentara –

ONUDI; introducerea sistemelor moderne de control al calitatii in Romania – FAO; dezvoltarea, utilizarea si importanta standardelor – USDA; Phare- conducerea proiectelor propuse; filiera laptelui in Franta si tarile asociate la UE (Salon International M.A. –

Franta); conferinta UNCTAD – diversificarea verticala a industriei alimentare in tarile in

curs de dezvoltare (ONU – FAO). Discutii despre regulile Codex Alimentare- Bruxelles, Budapesta, Geneva FAO.

2.3 Servicii pentru agricultura

Sectorul vegetal in perioada analizata nu a beneficiat decat intr-o masura foarte mica de ingrasaminte chimice, pesticide, irigatii si servicii adecvate asa cum rezulta din datele statistice.

2.3.1 Ingrasaminte chimice si pesticide

Ingrasaminte chimicePentru agricultura Romaniei, consumul de ingrasaminte chimice reprezinta

mai mult un deziderat decat o realitate. In anul 1998, cantitatea medie de ingrasaminte chimice era 36 de kg la hectar. Aceasta era de aproape de 4 ori mai mica decat in 1989. Exista insa unele deosebiri intre regiuni in ce priveste consumul efectiv de ingrasaminte( Anexa 45 ).

Comparativ cu tarile Uniunii Europene, cantitatea de ingrasaminte chimice folosite in Romania este de 4 ori mai mica. Cantitatea de ingrasaminte chimice folosite in 1998 a fost de 384.000 tone (din care 83% au fost ingrasaminte azotoase, 15% fosfati, 2% ingrasaminte potasice).

Pesticide

In Romania consumul de pesticide a scazut foarte mult in ultimii ani (Anexa 46). Pierderile provocate de neutilizarea mijloacelor chimice de combaterea bolilor si daunatorilor se cifreaza la 1/3 din recolte. Ridicarea vertiginoasa a preturilor la pesticide au ingustat si mai mult posibilitatea de achizitionare a acestora de catre agricultori.

2.3.2Seminte

Noiembrie, 2000 26


In practica agricola actuala nu se atribuie atentia necesara rolului materialului biologic de calitate in obtinerea unor productii ridicate. Productia, controlul, certificarea si comertul cu seminte se fac in Romania in conformitate cu Legea 75/1995 modificata si completata cu Legea 57/1997 si Legea 131/1997.

In ultimii ani tendinta consumului de samanta certificata a scazut drastic. Desi in acest sector au fost acordate o serie de facilitati, in sectorul particular exista multi proprietari (cca. 50%)care utilizeaza samanta necertificata ( Anexa 47 ).

2.3.3 Mecanizare

Parcul de tractoare si masini agricole a inregistrat o crestere continua la toate tipurile de utilaje. Exceptie fac combinele, care, in anul 1998, reprezentau numai 85% din dotarea anului 1989 (Anexa 48).

Deficienta structurala, generata de numarul insuficient de utilaje este accentuata de uzura fizica si morala a acestora (Anexa 49). Astfel, pe ansamblul agriculturii, 50% dintre tractoarele existente au o vechime in exploatare de peste 8 ani, iar 60% dintre combine sunt mai vechi de 10 ani.Nivelul de dotare mecanica existent in prezent in agricultura Romaniei nu este in masura sa asigure efectuarea lucrarilor mecanice in perioadele optime prevazute de tehnologiile de cultura. Potentialul de mecanizare este foarte scazut (Anexa 50). Este cunoscut faptul ca in Romania depasirea epocii optime de executare a lucrarilor, atat la culturile de primavara cat si la cele de toamna, atrage pierderi mari de recolta.

Situatia incarcaturii pe combina

Nr.Crt Regiunea

Suprafata paioase (ha.) Combine Incarcatura

Totalagric.

din care: Totalagric.


din care:

Privat Stat Privat Stat Privat Stat12345678

Nord EstSud EstSud MunteniaSud Vest OlteniaVestNord VestCentruBucuresti Ilfov

298.639561.935685.696420.421383.474323.248278.63432.710

258.892387.396519.598359.224319.690305.971257.81322.913

39.747174.539166.09861.19763.78417.27720.8219.777

3.4783.5155.7834.7654.0614.5603.459211

3.1752.9195.0224.3593.4774.2543.273180

30359676140658430618631

8616011988947181155

8213310382927279182

13129321815110956112315

TOTAL 2984757 2431517 553240 29832 26659 3173 100 91 174

Situatia incarcaturii pe tractor

Nr.Crt. Regiunea

Suprafata arabila (ha.) Tractoare Incarcatura

Totalagric.



din care:

Privat Stat Privat Stat Privat Stat12345678

Nord EstSud EstSud MunteniaSud Vest OlteniaVestNord VestCentruBucuresti Ilfov

1.355.0061.810.0191.961.2551.241.8991.092.8751.010.037

763.831109.728

1.256.6171.357.2771.528.2081.060.354

884.411965.854691.71686.356

98.389452.742433.047181.545208.46444.18372.11523.372

17.72022.54429.93121.26724.46024.45221.4522.000

15.46617.25925.14118.21922.33822.32419.6751.707

2.2545.2854.7903.0482.1222.1281.777

293

7680665845413655

8179615840433551

4486906098214180

Noiembrie, 2000 27


TOTAL 9.344.650 7.830.793 1.513.857 163.826 142.129 21.697 57 55 70

Agricultura Romaniei intampina greutati in cresterea gradului de mecanizare a proceselor tehnologice din cauza structurii ofertei interne de masini agricole neadaptata la marimea exploatatiilor agricole, si a dificultatilor financiare (legate de costul masinilor, de posibilitatile de achizitionare a acestora).

Societatile prestatoare de servicii pentru agricultura sunt in numar de 1813 (la 31.11.1999), si cuprind intreaga gama de servicii de mecanizare si transport. In 1989 erau 470 de societati de mecanizare, in prezent o mare parte din acestea fiind intr-un proces avansat de privatizare. In acest domeniu intarzierea privatizarii in perioada 1992 - 1996, a determinat o depreciere considerabila a parcului de tractoare si masini agricole, neinlocuirea cu alte utilaje si masini agricole noi a condus la o uzura avansata a parcului de masini si utilaje agicole.

Nivelul de dotare existent in prezent in agricultura nu este in masura sa asigure efectuarea lucrarilor mecanice in perioadele optime prevazute de tehnologiile de cultura. Deficienta structurala generata de insuficienta utilajelor este accentuata de uzura fizica si morala a acestora

Se estimeaza o rata de inlocuire a parcului de tractoare si masini agricole, tinand cont de durata normata de utilizare si de incarcatura pe utilaj, dupa cum urmeaza:

Durata normata de utilizare si gradul de inlocuire necesar estimat pentru parcul existent la 31.12.1997

Nr.crt.

Tractoare si masini agricole

Durata normata de utilizare

Gradul de inlocuire necesar(% din total inventar existent)

Total Stat Privat1.2.3.4.5.

TractoareCombinePluguriGrapeSemanatori

8127710

6555605842

9464949163

381823190

Numarul tractoarelor la nivelul anului 1997, a crescut de 1,27 ori (de la 129 mii buc. la circa 164 mii buc.) din care sectorul privat detine 61,5 %. Numarul de combine desi a scazut, productivitatea a crescut, sectorul privat detine 63,2 %. Numarul plugurilor, grapelor disc, semanatorilor si remorcilor agricole a crescut de 1,5 ori, ponderea cea mai mare fiind detinuta de sectorul privat. Desi evolutia dotarii pare ca a evoluat, totusi incarcatura pe un tractor este de 60 ha, in timp ce media europeana este de 12,7 ha/tractor. 67 % din tractoarele existente au o vechime de peste 8 ani ceea ce ingreuneaza situatia sectorului. Si la combinele de recoltat paioase si porumb incarcatura este de circa 175 ha/combina, dublul mediei europene (79 ha/combina).

Societatile de productie si comert pentru seminte SEMROM si UNISEM au fost privatizate si reorganizate cu intarziere. Datorita acestui fapt au aparut efecte negative asupra productiei datorita faptului ca nu au fost eficient distribuite catre producatori seminte cu valoare biologica ridicata.

Noiembrie, 2000 28


2.3.4 Irigatii

Romania a investit un capital imens in amenajarea a suprafetei de 3,1 milioane ha pentru irigat, din care 2,9 milioane ha suprafata arabila. Astfel, suprafata amenajata pentru irigat reprezinta 31% din total arabil.

Supradimensionarea sistemelor de imbunatatiri funciare a avut drept consecinta imposibilitatea de exploatare, in conditii de eficienta economica, a suprafetei amenajate pentru irigat. Gradul de utilizare a irigatiilor inregistreaza nivele deosebit de scazute (8-25%).

In profil regional cele mai mari suprafete irigate se gasesc in Regiunea Sud- Est, Regiunea Sud si Regiunea Sud - Vest, regiuni in care activitatea agricola este predominanta.

Romania dispune de o suprafata mare amenajata pentru irigat, ocupand printre cele mai insemnate suprafete din Europa, dar datorita gradului inalt de subutilizare efectele nu se resimt in recoltele Romaniei.

Suprafetele irigate in anul 1998 au fost urmatoarele:- porumb: 49.156 ha- floarea soarelui: 18.594 ha- soia boabe: 38.693 ha- sfecla: 4.562 ha

- cartofi: 3.187 ha - legume: 23.098 haLucrarile de imbunatatiri funciare constituie cauza de utilitate publica de interes national si sunt finantate fie de la bugetul de stat, fie din alte surse. Astfel, prin Ordonanta de Urgenta nr. 23/2000 s-a reorganizat Regia Autonoma de Imbunatatiri Funciare in Societatea Nationala de Imbunatatiri Funciare (SNIF) - S.A., ca societate comerciala pe actiuni de interes national, cu capital de stat, unic administrator al sistemului de imbunatatiri funciare. In articolul 4 al Ordonantei de urgenta 23/2000 privind infiintarea Societatii Nationale “ Imbunatatiri Funciare “ –SA prin reorganizarea Regiei Autonome A Imbunatatirilor Funciare, se stipuleaza ca Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, in numele statului, concesioneaza Societatii Nationale “ Imbunatatiri Funciare “ –SA pe temen de 49 ani, bunurile apartinand domeniului public al statului, constituite din lucrari de irigatii formate din prize, statii de pompare de baza, inclusiv cele reversibile, statii de repompare, canale si conducte de aductiune si distributie a apei din irigatii pana la statiile de pompare si punere sub presiune, canale colectoare principale la lucrarile de desecare gravitationala si cu pompare, inclusiv statiile de pompare aferente acestora, lucrari de combatere a eroziunii solului, baraje si diguri de aparare impotriva inundatiilor la Dunare si pe raurile interioare proprii. Nivelul redeventei este de 0,2% din valoarea bunurilor care fac obiectul contractului de concesiune. De asemenea in Ordonanta de urgenta 23/2000 in aliniatul (2) al articolului 4, se precizeaza ca lucrarile din amenajarile de irigatii si orezarii, formate din statii de pompare de punere sub presiune, retele interioare de irigatii din conducte si canale, lucrarile de desecare-drenaj formate din statii de pompare, canale de ordin inferior, drenurile si colectoarele de drenaj, care nu sunt in domeniul public, vor fi administrate de Societatea Nationala “ Imbunatatiri Funciare “ –SA, pana la transferul acestora la cerere, fara plata, catre asociatiile utilizatorilor de apa, conform legii, in termen de pana la 5 ani, pe masura infiintarii acestora.

Noiembrie, 2000 29


In art. 1 al Ordonantei de Urgenta 147/1999, privind asociatiile utilizatorilor de apa pentru irigatii se precizeaza ca actul normativ reglementeaza constituirea si functionarea asociatiilor utilizatorilor de apa pentru irigatii (AUAI), ca persoane juridice fara scop lucrativ si stabileste drepturile si obligatiile acestor asociatii si ale membrilor lor.La articolul 2 se prevede ca, in vederea exploatarii si intretinerii retelelor de irigatie in propriul interes, dar si ca activitate de interes public, persoanele fizice si juridice care sunt proprietari sau titulari ai altor drepturi reale sau utilizeaza terenuri agricole se pot asocia si pot constitui asociatii conform prevederilor prezentei ordonante de urgenta.De asemenea, Ordonanta Guvernului 147/1999, mai prevede ca activitatile prevazute a se realiza de catre AUAI vor fi exclusiv in folosul membrilor asociatiei care detin in proprietate sau sunt titulari ai altor drepturi reale ori utilizeaza terenuri agricole Excedentul dintre venituri si cheltuieli rezultat la finele anului financiar se va reinvesti.Din punct de vedere al constituirii proprietatii private se prevede ca, in conditiile prevederilor Legii 213/1998, privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, o asociatie poate dobandi dreptul de proprietate asupra infrastructurii de irigatie, constand in conductele subterane pentru transport si distributie, statiile de pompare de punere subpresiune a apei, impreuna cu dotarile si terenul aferent care sunt situate pe ternul asociatiei, precum si alte asemenea bunuri, ca urmare a trecerii acestora din domeniul public in domeniul privat al statului.Guvernul Romaniei a reanalizat necesitatile sectorului de irigatii si drenaje national, cu ajutorul asistentei financiare oferite de Banca Mondiala printr-un imprumut, precum si cu sprijinul tehnic al consultantilor: Binnie & Parteners and Hunting Technical services Ltd. Si ISPIF. Obiectivul general al studiului este de a oferi Ministerului Agriculturii si Alimentatiei o strategie de investitii pentru reabilitarea si modernizarea sectorului de irigatii si drenaje.Studiul s-a intins pe o perioada de 2 ani si s-a incheit in iulie 1994. Pe parcursul elaborarii acestuia s-au intreprins trei faze : Faza A: ce a continut un raport de inceput in care erau revazute documente si si date referitoare la irigatii si drenaje, precum si 12 scheme reprezentative care erau selectate pentru studiu in cadrul fazei B,Faza B: S-au studiat cele 12 scheme reprezentative selectate pentru a fi reabilitate si modernizate. Rezultatele au fost extrapolate celor 104 scheme existente (2,93 milioane ha) in Romania. Rapoartele au fost pregatite in scopul stabilirii viabilitatii economice, tehnice si financiare ale sistemelor de irigatiisi drenaje din Romania.Faza C: A fost definit un program de investitii si un program de dezvoltari prioritare pe 10 ani.Urmatoarele rapoarte au fost pregatite de catre consultanti:Studii de irigatii si drenaje in Romania- Raportul de inceputStudii de irigatii si drenaje in Romania- Scheme de lucru reprezentative:

Calafat-Bailesti Dabuleni-Potelu- Corabia Stoenesti-Visini Giurgiu- Razmiresti zona B Titu-Ogrezeni Borcea deSus Mostistea I sistem I Galatui-Calarasi Terasa Brailei

Noiembrie, 2000 30


Valea Carasu-Canal Negru Voda Trifesti-Sculeni Terasa Nicoresti-Tecucui

Tinandu-se cont de cele prezentate, sunt necesare urmatoarele:reabilitarii si modernizarii ale infrastructurii de irigatii, intr-o perioada de 10 ani pentru aproximativ 1,36 mil ha. care sunt viabile pe termen lung, precum si adaptarea capacitatilor de irigatie la resursele de apa disponibile in regiunile vizate;Este cunoscut faptul ca teritoriul Romaniei este caracterizat de o larga diversitate a factorilor de relief, litologici, hidrografici si de asemenea de iregularitatile climatice, in special alternarea pe o lunga perioada de timp a perioadelor de seceta cu cele de exces de umiditate pe aceleasi terenuri.Marea problema a locuitorilor din mediul rural in managementul resurselor de apa este reprezentata de situatiile elementelor climatice extreme care afecteaza atat terenurile intravilane cat si cele in fara localitatilor si poluarea resurselor de apa indusa de activitatile agricole.La nivelul intregii tari sunt afectate frecvent de exces de umiditate aproximativ 5,5 milioane de hectare de teren agricol, din care, pana la sfarsitul anului 1998 erau facute lucrari de drenaje pe o suprafata de cca. 3,2 milioane hectare. Pe aproximativ 215.000 hectare de retea de canale de drenaje s-a adaugat de asemenea o retea de drenaje subterane adanci.

2.3.5. Depozitarea produselor agricole

In Romania exista capacitate de depozitare a cerealelor si a oleaginoaselor boabe de peste 10 mil. tone. Aceste capacitati care pana in 1994 au apartinut regiei Autonome “ Romcereal” au fost transformate societati comerciale in doua etape succesive, prin infiintarea a 41 de societati comerciale de tip “ Comcereal” si ulterior, prin infiintarea a inca 29 de societati comerciale “ Cerealcom”.

In cea mai mare parte aceste capacitati au acces la caile rutiere, ferate, fluviale si maritime

Intrucat societatile comerciale de depozitare a cerealelor :- S-au infiintat destul de tarziu si sunt inca in curs de privatizare,- Intretinerea fondurilor fixe pe care le au in dotare reprezinta sume ridicate

deoarece in mare parte sunt uzate fizic si moral,- Societatile din agricultura sunt decapitalizate,- intregul sistem este neperformant.Avand in vedere costurile ridicate in sectorul privat nu a existat initiativa

pentru construirea unor spatii noi de depozitare si conditionare. Aceste spatii de depozitare sunt prezentate mai jos:

Noiembrie, 2000 31


Situatia silozurilor de cereale- 1994

Nr. crt Judetul

Capacitate de depozitare in boabe (tone) Nr.

localit

Numarul de silozuri

Total (tone)

In silozuri

In magazii

Total Din care

La Cf La fluvi

u1 Alba 119.000 33.500 85.500 1 1 1 -2 Arad 317.920 129.300 188.620 4 4 4 -3 Arges 244.900 118.200 126.700 3 4 4 -4 Bacau 224.990 66.000 158.990 2 2 2 -5 Bihor 223.600 65.000 158.600 2 2 2 -6 Bistrita

Nasaud64.700 - 64.700 - - - -

7 Botosani 276.100 67.800 208.308 2 2 2 -8 Brasov 138.010 44.160 93.850 1 1 1 -9 Braila 429.080 218.250 210.830 6 8 7 110 Buzau 316450 152.500 163.950 4 6 6 -11 Caras

Severin50.120 - 50.120 - - - -

12 Calarasi 602.745 356.060 246.685 11 13 12 113 Cluj 191.500 51.300 140.200 2 2 2 -14 Constanta 744.630 395.900 348.730 10 12 11 -15 Covasna 146.300 15.500 130.800 2 2 2 -16 Dambovita 215.400 133.000 82.400 3 3 3 -17 Dolj 492.980 200.200 292.780 7 8 8 -18 Galati 383.000 151.000 232.000 5 6 5 119 Giurgiu 198.400 87.080 111.320 3 3 2 120 Gorj 54.412 - 54.412 - - - -21 Harghita 105.300 26.700 78.600 3 3 322 Hunedoara 183.780 - 183.780 - - - -23 Ialomita 593.400 363.240 230.160 9 12 1224 Iasi 296.230 63.780 232.450 2 2 225 Maramures 39.295 - 39.295 - - - -26 Mehedinti 178.440 45.200 133.240 1 1 - 127 Mures 175.540 45.000 131.540 1 1 1 -28 Neamt 162.900 77.600 85.300 2 2 2 -29 Olt 424.260 272.800 151.460 6 9 8 130 Prahova 216.600 34.000 182.600 1 1 1 -31 Satu Mare 180.835 60.850 119.985 1 2 2 -32 Salaj 60.200 - 60.200 - - - -33 Sibiu 121.700 33.000 88.700 1 1 134 Suceava 105.750 - 105.700 - - - -35 Teleorman 589.388 364.800 224.588 10 14 12 236 Timis 551.400 293.300 258.100 7 8 8 -37 Tulcea 323.650 149.400 174.250 3 4 4 -38 Vaslui 256.560 73.100 183.460 2 2 2 -39 Valcea 71.600 - 71.600 - - - -40 Vrancea 131.000 63.000 68.000 2 2 2 -

Noiembrie, 2000 32


41 Bucuresti 159.700 84.300 75.400 2 3 3 -42 Total 10.362.76

54.334.82

06.027.94

5121 146 143 8

Restructurarea si privatizarea sectorului de servicii pentru agricultura nu au fost sustinute si de investitii pentru modernizarea si dotarea acestuia.

2.3.6 Sectorul sanitar veterinar:In Romania, laboratoarele multifunctionale constituie principalul instrument de

verificare si atestare a salubritatii produselor si un mijloc de stimulare continua a ridicarii calitatii lor. Acesta cuprinde dominant laboratoare sanitare veterinare de stat, specializate in controlul starii de sanatate si profilaxia bolilor la animale, controlul salubritatii produselor de origine animala si a furajelor, controlul medicamentelor si produselor de uz veterinar, impreuna cu verificarea si securitatea pentru stoparea introducerii in tara a bolilor animale pein intermediul controlului sanitar veterinar.

- In baza prevederilor legislative nou aparute, o parte din aceste activitati sunt preluate prin concesionare din partea autoritatii veterinare de stat, de clinici si laboratoare veterinare particulare.

- În ceea ce priveste obligativitatea controlului si monitorizarii substantelor reziduale din compozitia produselor de origine animala si din medicamentele de uz veterinar, se constata ca dotarea actuala cu echipamente si tehnologii este depasita. De asemenea in aceeasi situatie precara se afla si activitatile de diagnostic, supraveghere si combatere a bolilor la animale.

Romania a stabilit cadrul organizatoric functional si a indrumat tehnic toate serviciile sanitare, indiferent daca acestea au reprezentat autoritatea de stat, serviciile sanitare veterinare de profil din alte ministere din invatamantul superior si cercetare, precum si societatile comerciale si particulare.Pentru buna defasurare a retele sanitare veterinare de stat, Agentia Nationala Sanitara Veterinara a colabora cu directiile generale si directiile din Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, Ministerul Sanatatiile si alte ministere, Oficiul pentru Protectia Consumatorului, intitutii centrale si prefecturile.

Agentia Nationala Sanitara Veterinara s-a preocupat pentru organizarea, potrivit legii, a intregii activitati sanitare veterinare in vederea asigurarii mentinerii indemnitatii teritoriului Romaniei la bolile epizootice majore, apararea sanatatii publice prin: prevenirea transmiterii de boli de la animale la om, controlul produselor de origine animala si a altor produse si materii ce se supun controlului animal sanitar veterinar.

Pe plan international prin conventii, acorduri si negocieri a stabilit conditiile sanitare veterinare necesare derularii schimburilor comerciale cu animale vii, produse de origine animala, furaje si alte produse si materii prime care sunt supuse controlului sanitar veterinar.Aplicand masurile prevazute in Programul de monitorizare a actiunilor sanitare veterinare strategice de supraveghere, profilaxie si combatere a bolilor la animale, Romania si-a pastrat in continuare statutul de tara libera la febra aftoasa si alte boli epizootice grave, in conditiile in care in multe tari europene si vecine evolueaza boli majore cu implicatii socio-economice.

Acest statut a permis derularea schimburilor comerciale cu animale si produse de origine animala, la nivelul cerintelor impuse de partenerii externi, conventiilor, acordurilor, precum si ale reglementarilor organismelor internationale de specialitate.

Noiembrie, 2000 33


Pentru eliminarea riscului patrunderii in tara a bolii encefalopatia spongiforma bovina cu implicatii socio-economice grave, Agentia Nationala Sanitara Veterinara a elaborat si fundamentat pe baza reglementarilor OMC – SPS si recomandarile OIE, norma sanitara veterinara privind interzicerea importurilor de animale din speciile respective la aceasta boala si a produselor animaliere de la acestea, din tarile in care evolueaza encefalopatia spongiforma si scrapia la ovine.

In acelasi scop, s-au inasprit masurile de supraveghere, profilaxie si combatere a bolilor la animale, intreprinse de personalul din reteaua unica veterinara de stat si privata, realizandu-se in principal actiuni de supraveghere si examene periodice de depistare a bolilor, din care 2.335.352 examene clinice si 164.168,2 examene de laborator; 512.373 vaccinari profilactice; 92.637 mii tratamente preventive; 42.000 probe examinate privind potabilitatea apei si salubritatea furajelor; lucrari de dezinfectie in 32.030 unitati cu 21.190 mii m.p., lucrari de dezinsectie in 13.278 unitati cu 25.695 mii m.p., deratizare in 13.190 unitati cu 51.299 mii m.p.; 18.800 controale privind respectarea masurilor de profilaxie generala si carantina; controlul biotopilor pe 6.740 mii ha. Pajisti si pasuni; 28.276 mii controale la unitatile de ecarisare, cimitire de animale si puturi seci: 19,1 mii caini fara stapan sterilizati chirurgical si biologic; 4,5 mii probe examene de laborator a apelor reziduale.

Un alt obiectiv principal care a stat in atentia personalului veterinar, l-au constituit masurile de aparare a sanatatii publice prin controlul sanitar veterinar al produselor de origine animale. Astfel, s-au examinat : 614,8 mii tone carne si vanat: 204,6 mii tone preparate din carne; 32,6 mii tone conserve; 9,5 mii tone semiconserve din carne; 36,5 mii tone peste si preparate din peste; 7900 mii hl. lapte, 235,6 mii tone produse lactate; 1650,110 mii bucati oua; 1014,o mii tone furaje si aditivi furajeri si 86,0 mii tone alte produse care pot influenta sanatatea publica.

De asemenea, s-au efectuat 19,6 mii teste si examene pentru depistarea bolilor transmisibile de la animale la om prin consumul unor alimente de origine animala, cum sunt: trichineloza, cisticercoza, echinococoza, listeriosa si salmoneloza; 91,5 mii probe examinate cu privire la continutul in reziduuri nocive, ca: pesticide organoclorurate si organofosforice, metale grele si arsen, aflatoxine, hormoni, tranchilizante etc., precum si 156,4 mii probe de sanitatie pentru verificarea starii de igiena si eficacitatea lucrarilor de igienizare.

Asistenta sanitara veterinaraPrin cele 2959 circumscriptii sanitare veterinare comunale si orasenesti si 16

clinici sanitare veterinare de stat, s-au efectuat consultatii, investigatii clinice, interventii si operatii chirurgicale; tratamente curative, precum si examene in vederea transportului de animale, produse de origine animala si alte marfuri.

Din activitatea de asistenta sanitara veterinara, inclusiv incasarile realizate de Agenia Nationala Sanitara Veterinara prin tarife pentru diferite actiuni, lucrari si examene de laborator s-au obtinut spre exemplu ca venituri proprii 6,8 mil.$ care au fost varsate integral la bugetul de stat, reprezentand o crestere cu circa 5 % a sumelor prevazute prin Legea bugetului de sat in 1997.

In activitatea sanitara veterinara au existat unele nerealizari cu referire la efectuarea actiunilor imunoprofilactice obligatorii, de necesitate, actiunii si lucrari de profilaxie si combatere a bolilor la animale.

La nerealizarile din domeniul sanitar veterinar au contribuit pe langa cauzele subiective si cauze obiective: greutati in asigurarea fondurilor bugetare pentru cheltuieli materiale, dotarea cu instrumentar veterinar, aparatura, medicamente, dezinfectante, vaccinuri si alte produse de uz veterinar, precum si neacordarea

Noiembrie, 2000 34


despagubirilor pentru crescatorii de animale in cazul asanarii unor boli. Mentionam ca, fata de necesarul de credite bugetare de 8,3 mil. $ s-au alocat numai 50 % din acestea – la capitolul cheltuieli materiale, urmare a restrictiilor impuse de austeritatea bugetara.Controlul sanitar veterinar al importului, exportului si tranzitului de animale, produse de origine animala, furaje si alte actiuni de politie sanitara veterinara.

In conformitate cu politica Guvernului privind restructurarea si descentralizarea unor activitati in diferite domenii, Agentia Nationala Sanitara Veterinara a initiat si elaborat Hotararea Guvernului nr. 480/1997 prin care s-a descentralizat activitatea de avizare a exportului de animale de la nivel central la Directiile sanitare veterinare judetene, conditiile sanitare veterinare specifice, potrivit legii, fiind stabilite in continuare de catre Administratia centrala. Prin Ordinul MAA nr. 68/1997 au fost reactualizate conditiile sanitare veterinare privind imporul de produse de origine animala. Controlul sanitar veterinar a avut la baza si prevederile stabilite prin conventii si acorduri internationale incheiate cu alte state.

In perioada iulie – august 1997 a avut loc controlul expertilor comunitari pe probleme de sanatatea animalelor si a sanatatii publice in vederea agreerii listei de unitati romanesti pentru export de lapte si produse lactate in UE. Concluziile transmise de Comisia Europeana si de Misiunea Romaniei de pe langa Uniunea Europeana prin scrisoarea nr. 3139/16.XII.1997, certifica faptul ca unitatile verificate au fost agreate pentru efectuarea exportului in CE, precizandu-se necesitatea realizarii unor rectificari si clarificari din partea autoritatilor romane (identificarea si inregistrarea animalelor, inregistrarea fermelor, calitatea microbiologica a laptelui).

In ce priveste controlul de stat al produselor farmaceutice veterinare si al altor produse de uz veterinar, acesta s-a desfasurat potrivit Legii sanitare veterinare si HG nr. 390/1997 si a avut in vedere urmatoarele obiective: imbunatatirea calitatii produselor de uz veterinar, controlul pe flux al producatorilor de medicamente, controlul in teritoriu al modului de pastrare, depozitare, conservare si comercializare a produselor de uz veterinar, testarea de laborator si clinica a produselor indigene si din import, omologarea de meode de control a calitatii produselor.

Activitatea de inspectie si politie sanitara veterinara a avut ca principal obiectiv controlul aplicarii legii si normelor sanitare veterinare in teritoriu, inspectorii de specialitate efectuand actiuni de inspectie si control care au vizat: circumscriptii teritoriale: 6427; IPSVF 192: ferme de animale 8054; 105.014 unitati de producere, prelucrare, depozitare, valorificare a produselor de origine animala; obiective, targuri, oboare – piete alimentare: 19.270.Urmare a nerespectarii conditiilor de functionare, s-au aplicat ordonante de inchidere a unitatilor la un numar de 2614 obiective si s-au aplicat amenzi contraventionale conform HG nr. 794/1993 in valoare de 8,2 miliarde lei.

In scopul asigurarii sigurantei alimentelor si pentru apararea sanatatii publice s-au retras de la consumul public prin confiscari de produse de origine animala in valoare de 44,5 miliarde lei.

2.3.7 Sectorul fitosanitarControlul fitosanitar la vegetale si produse vegetale si controlul calitatii

pesticidelor se realizeaza prin analize si expertize de laborator efectuate in cadrul laboratoarelor din cadrul Directiilor Fitosanitare Judetene.

Noiembrie, 2000 35


Pesonalul specializat realizeaza aceste atributii in cadrul Laboaratoarelor Centrale de Carantina Fito Sanitara.Pe langa prevenirea introducerii in tara si raspandirii in teritoriu a celor mai daunatoare organisme pentru plante este necesar sa se infiinteze un sistem informational rapid fito-sanitar care sa asigure legatura dintre Directiile Nationale Fito-Sanitare, Inspectoratele pentru carantina fito-sanitara ale consumatorilor, Laboratorul Central de Carantina Fito-Sanitara si Agentia Nationala Fito-Sanitara si vice-versa. Pe baza controalelor efectuate in culturi se stabileste aria de raspandire a bolilor si daunatorilor pe teritoriul tarii, evaluarea gradului de daunare si tratamentele ce trebuie aplicate, avandu-se in vedere protectia mediului , prin masuri specifice.

Controlul fitosanitar se executa si la vegetalele si produsele vegetale care se importa, exporta sau tranziteaza teritoriul Romaniei in vederea prevenirii introducerii si raspandirii pe teritoriul tarii a organismelor daunatoare de carantina si pentru respectarea la export a clauzelor contractuale fitosanitare ale tarilor importatoare.

Ca urmare a controlului fito-sanitar in tara trebuie sa se permita intrarea numai a materialului de plantatie pentru raspandire, care este insotit de documente autentice si calitate asigurata asigurand astfel bazele unor rezultate calitative.

Imbunatatirea activitatii de control fitosanitar conduce la cresterea performantelor de productie a plantelor prin asigurarea unei stari de sanatate normala prin depistarea prevenirea aparitiei si raspandirii organismelor daunatoare.

2.3.8 Controlul calitatii produselor

Asigurarea calitatii ca exponent al evolutiei socio-economice se poate realiza prin alinierea legislatiei romanesti la cea a Uniunii Europene, conform Aquis-ului Comunitar.

Necesitatea finantarii masurii privind “Imbunatatirea structurilor in vederea realizarii controlului de calitate, veterinar si fitosanitar, pentru calitatea produselor alimentare si pentru protectia consumatorilor”, reiese din urmatoarele motive: Cresterea semnificativa a efectivelor de animale in sectorul privat (gospodariile

populatiei si societatile comerciale particulare), peste 80% din total. Aparitia de numerosi agenti economici particulari care desfasoara diverse

activitati diverse care implica controlul in cele trei domenii:- sanitar-veterinar;- fitosanitar;- industria alimentara si protectia consumatorului.

De aici a aparut necesitatea extinderii controlului si acordarea asistentei la multitudinea acestor agenti economici precum si necesitatea dotarii acestora cu

laboratoare uzinale proprii.Situatia in sectorul calitatii produselor alimentare este:Controlul calitatii produselor alimentare, incepand cu receptia materiilor

prime, semifabricatelor, pe fluxul de fabricatie si a produselor finite la livrare, conform prevederilor din standarde, specificatii tehnice si reglementari tehnice armonizate cu prevederile legale din domeniul specific ale Uniunii Europene, determina o calitate constanta, imbunatatita a produselor alimentare, deci cresterea competitivitatii si valorii acestora pe piata interna si castigarea pietelor externe.

Controlul calitatii produselor alimentare se poate realiza in laboratoare proprii cat si in laboratoare specializate, autorizate sau acreditate.

Noiembrie, 2000 36


Controlul parametrilor calitativi, verificarea inscrierii principalilor parametri pe eticheta, conformitatea rezultatelor analizelor cu datele declarate pe eticheta si stabilite in specificatiile tehnice sau standardele de produs, se realizeaza de catre personal special instruit pentru activitatea de laborator, care isi exercita atributiile in cadrul laboratoarelor proprii ale agentilor economoci sau in laboratoarele specifice recunoscute, autorizate sau acreditate.

Verificarea respectarii legislatiei alimentare, a sanatatii si securitatii alimentelor, verificarea respectarii practicilor corecte de piata la comercializarea alimentelor se face de catre autoritatile competente, numite de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, Ministerul Sanatatii si Oficiul pentru Protectia Consumatorilor.

Din situatia prezentata se identifica necesitatea pentru realizarea unor investitii in activitatea de supraveghere a starii de sanatate a animalelor si fitosanitare si de asemenea in controlul calitatii produselor alimentare.

2.3.9. Cercetarea stiintifica in agricultura si industria alimentara

Programul de reforma a cercetarii stiintifice din agricultura si industrie alimentara initiat de Academia de Stiinte Agricole si Silvice, sub coordonarea Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, urmareste in principal reorganizarea continutului si executiei activitatii de cercetare si a actiunilor de valorificare, extensie si transfer tehnologic al rezultelor cercetarii catre producatorii particulari din agricultura. De asemenea, un alt obiectiv important il constituie reorganizarea institutionala, care sa raspunda la cerintele actuale generate de structura noua a proprietatii in agricultura.

Indeplinirea acestui obiectiv va contribui semnificativ la rezolvarea unei probleme de baza- cresterea standardului de viata si a securitatii alimentelor. Dezvoltarea agriculturii durabile, cresterea randamentelor economice ale

intreprinderilor mici si mijlocii si a veniturilor producatorilor agricoli prin utilizarea rationala a resurselor, capitalizare si dotare tehnica adecvata.

Se urmareste prin acest obiectiv sa se aduca o contributie esentiala la realizarea la nivelul tarii a unei economii agricole durabile, menite sa asigure o dezvoltare optima pentru prezent si pentru viitor in conditiile conservarii capitalului de resurse naturale. Intr-o analiza adecvata a rezultatelor, obiectivul este constrans de necesitatea sprijinirii fermelor asociatiilor familiale, societatilor de industrie alimentara mici si mijlocii care sunt confruntate deseori cu lipsa capitalului si a dotarilor. De asemenea, se va urmari redresarea economica a zonelor cu potential agricol deficitar prin implementarea unor sisteme de productie agricola, agroalimentara si agroindustriala capabile sa duca la cresterea gradului de capitalizare a exploatatiilor agricole pana la nivelul asigurarii resurselor financiare pentru autodezvoltare.

Protectia si imbunatatirea resurselor naturale ale agriculturii, starii de sanatate a plantelor si animalelor si a salubritatii produselor vegetale si animale.

Cercetarile prevazute vor acorda o atentie deosebita problemelor de conservare si ameliorare a solului si apei, fara care nu se poate asigura caracterul durabil al productiei agroalimentare. Programele vor acoperi prevenirea si combaterea agentilor patogeni la plante si la animale, insectelor daunatoare, buruienilor,a efectelor fenomenelor meteorologice extreme in scopul evitarii sau reducerii efectelor negative economice si de mediu. Aceste programe vor tine de asemenea cont de necesitatea asigurarii competitivitatii sectorului agroalimentar romanesc, precum si de necesitatea armonizarii acestora cu standardele europene, si cresterii nivelului de trai.

Noiembrie, 2000 37


Dezvoltarea cunoasterii si promovarea conceptelor sistemice in domeniul agriculturii prin insertia cercetarii multisectoriale si interdisciplinare in domeniiile specifice, cu un larg potential de diseminare a informatiei stiintifice si dezvoltarii tehnologice.

Acest obiectiv porneste de la premisa ca, in etapa actuala de dezvoltare a stiintei, alaturi de adancirea specializarii pe ramuri si subramuri si crearea de institutii de cercetare tot mai ingust specializate, este absolut necesara dezvoltarea colaborarii interdisciplinare in cadrul cercetarii agricole si agroalimentare. De asemenea, intre cercetarile din acest domeniu de cunoastere si cele privind stiintele fundamentale (matematica, informatica, fizica, chimie, biologie, ecologie, sociologie, etc) sau aplicate (constructii de masini si unelte, electrotehnica, industrie usoara, industrie chimica, hidrotehnica, constructii) din amontele cercetarii agricole si cele din aval (respectiv sanatate, marketing, stiinte sociale, stiintele mediului etc) sunt necesare abordari concertate, subsumate unor obiective integratoare. Dezvoltarea, valorificarea si extinderea rezultatelor cercetarii agricole.

Implementarea cercetarilor realizate constituie desigur, cerinta majora in toate stiintele. In stiinta agricola aceasta este diferit din cauza numarului mare de persoane, puterea edconomica scazuta si larga raspandire teritoriala a fermierilor. Diseminarea cercetarilor constituie astfel un punct central in programele de cercetare “ Alimentatie- Agricultura”. Fiecare program de cercetare tinde sa abordeze aceste probleme in concordanta cu obiectivele specifice. Sunt prevazute actiuni curente cum sunt publicatii de popularizare, standarde, instructiuni de lucru sau manifestari publice de informare, dar si actiuni specifice productiei agricole: producerea de seminte selectionate si reproducatori, campuri demonstrative, ferme model, perimetre pilot cu amenajari de imbunatatiri funciare, activitati de indrumare tehnica a serviciilor de specialitate (sudii pedologice si agrochimice, exploatarea sistemelor de imbunatatiri funciare, certificarea semintelor, avertizare privind posibile fenomene meteorologice daunatoare sau dezvoltari de boli specifice sau a altor factori de risc, servicii de stabilire a paternitatii, transfer de embrioni si insamantare artificiala si asistare a reproducerii, servicii veterinare preventive sau curative etc.). In realizarea activitatii de diseminare a rezultatelor, unitatile de cercetare si responsabilii proiectelor de cercetare vor colabora indeaproape cu serviciile de cercetare, consultanta, educatie profesionala, extensie ce vor trebui infiintate (dezvoltate) in cadrul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei si unitatile teritoriale ale acestuia.Aceste obiective noi ale programului de cercetare-dezvoltare din agricultura si industrie alimentara fac parte integranta din programul AGRAL, prin rezolvarea lor se vor asigura premisele necesare pentru construirea rapida a unei agriculturi moderne durabile.Ministerul Agriculturii si Alimentatiei doreste ca odata cu inceputul anului 2000 sa promoveze, in cadrul relatiilor bilaterale tipurile de proiecte prpuse prin Planul National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala.Rezultatele asteptate sunt: Cresterea numarului de proiecte promovate pentru dezvoltarea si intarirea

obiectivelor principale ale Planulul National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala.

Redirectionarea si concentrarea relatiilor bilaterale pe baza obiectivelor de interes mutual stabilite cu statele membre;

Cresterea capacitatii de cofinantare privata, publica si interna.

2.3.10 Alte unitati din agricultura si industria alimentara

Noiembrie, 2000 38


In privinta fostelor regii autonome, acestea au fost restructurate si organizate dupa o perioada lunga cu consecinte atat pentru unitatile ca atare dar si pentru productia agricola. Stadiul actual al fostelor Regii autonome este urmatorul:1. Regia Autonoma a Tutunului s-a transformat in Societatea Nationala “Tutunul

Romanesc” si la data de 23 iunie 1999 in temeiul Legii 99/1999 a fost semnat contractul de consultanta pentru privatizare.

2. Regia Autonoma “CAI DE RASA“ Bucuresti a fost aprobata infiintarea Societatii Nationale “CAI DE RASA“ SA prin H.G. 637/1998. A fost organizata licitatia pentru alegerea consultantului in vederea privatizarii.

3. Regia Autonoma “Institutul National de Medicina Veterinara Pasteur” Bucuresti a fost infiintata prin H.G. 638/1998, Societatea Nationala “Institutul Pasteur” SA, a fost organizata licitatia pentru alegerea consultantului in vederea privatizarii.

4. Regia Autonoma “Institutul de Montanologie” Cristian judetul Sibiu. Prin H.G. 636/1998 a fost aprobata transformarea in Societate Comerciala “CEDER” SA care prin reorganizare s-a divizat in Societatea Nationala “Institutul de Montanologie si Dezvoltare Rurala“ Sibiu si doua societati comerciale care vor intra in procesul de privatizare.

5. Regia Autonoma “Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Valorificarea Produselor Horticole” Bucuresti. Prin H.G. 620/1998 a fost infiintat Institutul de Cercetare Dezvoltare si Marketingul Produselor Horticole “HORTING” SA institutie publica si Societatea Comerciala “BERSER”SA care va fi privatizata.

6. Regia Autonoma a Imbunatatirilor Funciare s-a reorganizat in Societate Nationala a Imbunatatirilor Funciare S.A., conform Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.23/30.03.2000.

7 Regia Autonoma Nationala a Produselor Agricole Bucuresti. Prin H.G. 830/1998 a fost aprobata infiintarea Societatii Nationale a Produselor Agricole SA Bucuresti prin reorganizarea Agentiei Nationale a Produselor Agricole – R.A.

In urma unei scurte analize a procesului de privatizare, se poate observa ca sectorul agricol inregistreaza cel mai inalt grad de privatizare, dar sunt inregistrate intarzieri in cazul privatizarii societatilor de crestere a porcilor si a pasarilor, precum si in cazul privatizarii societatiilor prestatoare de servicii. Aceste intarzieri au indus o importanta in managementul agricol, in activitatea de productie si marketing, precum si in stimularea acestor activitati.

2.4 PIETE AGRICOLE SI COMERT

Piata este locul de intalnire, mai mult sau mai putin abstract, dintre oferta vanzatorilor si cererea cumparatorilor, acestea tinzand sa se echilibreze la un parecare. Oferta este forma de manifestare a producatorilor, iar cererea reprezinta nevoile umane, insotite de capacitatea oamenilor de a cumpara marfurile oferite.. Pietele agricole au un rol foarte important in economia unei tari. Interesul producatorilor agricoli este acela ca produsele lor sa fie valorificate, deci sa fie comercializate. Evident, acest interes este determinat in primul rand de recuperarea cheltuielilor de productie si apoi de a realiza castiguri (capital-lichiditati) pentru a putea continua activitatea in procesele de productie, care sunt suficient de regulate (in cele mai multe cazuri, succesiv, anuale). Caile de comercializare a produselor agricole de catre fermieri sunt urmatoarele: vanzarile direct catre consumator; vanzarile pe piata produselor prin licitatie;

Noiembrie, 2000 39


vanzarile catre comerciantii angrosisti sau prelucratori; vanzarile catre cooperative; contractele de vanzare cu industria prelucratoare.

Piata produselor alimentare din Romania a fost influentata puternic de : scaderea accentuata in ultimii ani a puterii de cumparare a populatiei; lipsa reglementarilor PAC in legislatia romaneasca ; lipsa reglementarilor privind stabilitatea sistemelor de protectie la frontiera, mecanisme de finantare sau a preturilor de interventie sau preturi prag; influenta puternica a inputurilor energetice sau a volumului taxelor si impozitelor ; lipsa informatiilor de piata sau a derularilor produselor prin bursele de marfuri; costurile mari de exploatare si comercializare care fac ca mai toate produsele alimentare sa aiba cursuri de revenire nefavorabile la export; calitatea inferioara sau sisteme de ambalare necompetitive, care fac ca balanta comertului exterior cu produse alimentare sa fie in vafoarea importurilor de asemenea produse; in foarte multe subramuri, piata este orientata strict local: productia de patiserie, paine, abatorizare, produse lactate proaspete, alte produse inferioare, in timp ce produsele prelucrate superior au o viteza redusa de vanzare datorita pretului mare in comparatie cu veniturile populatiei ( preparate superioare, cascavaluri, conserve;).

Desi in Romania unele piete sunt impartite intre producatorii interni ( ex: piata uleiului, margarinei, berii, bauturilor racoritoare, vinului), pentru celelalte produse alimentare de consum zilnic, existenta a foarte multor producatori locali, fara mare putere financiara, nu a creat cu adevarat un climat de concurenta pentru oferirea de produse la un pret acceptat.

Din aceasta cauza, odata cu diminuarea taxelor vamale, importul de produse alimentare a crescut in ultimii ani si a exercitat o presiune puternica asupra pietei interne. Este vorba de importul de produse alimentare din tarile care au productia agricola sustinuta de stat( vezi Ungaria) la care se adauga importul masiv de produse la un pret mai mic declarat in vama care fac o concurenta neloiala produseleor interne.

Sistemele de depozitare engros sunt slab dezvoltate ( faina, branzeturi, conserve, vinuri, legume-fructe), stocurile fiind de fapt constituite la producatori, influentand foarte mult pretul viitor al produselor respective, iar mecanismele de ofertare/cumparare prin burse sunt foarte reduse.

Cererea interna, precum si gradul de accesibilitate al produselor alimentare a fost in scadere de la un an la altul, datorita scaderii masive a puterii de cumparare a populatiei (puterea de cumparare a fost influentata serios de neactualizarea veniturilor populatiei in 1999, cresterea masiva a preturilor serviciilor obligatorii), diminuand astfel mult sumele destinate alimentelor.

In ceea ce priveste cererea externa, aceasta nu este cunoscuta de foarte multi producatori, care nu au informatii de piata si preturi externe sau de export, intreprinderile specializate pentru export care existau inainte de 1989 intrand in colaps sau diminuandu-si simtitor activitatea.

Concurenta locala nu implica in acelasi timp si cresterea competitivitatii , producatorii de produse alimentare vanzand produsele la acelasi pret, iar cota de piata a marii majoritati a operatorilor fiind totusi redusa.

Influenta majora a taxelor si impozitelor platite, a lipsei subventiilor pentru stocare, a reglementarilor de preturi, cote, etc., din partea statului, a determinat ca piata produselor alimentare sa fie orientata cu precadere catre consumul local si nu spre oferta externa.

Noiembrie, 2000 40


Oferta externa a fost unilaterala, cu foarte putine produse ( ulei brut), fara o sustinere a exportului de produse alimentare, cum exista in UE sau chiar in tarile CEFTA.Incercarile de a elabora reglementari de piata pentru sustinerea productiei interne s-au izbit de refuzul FMI, de acceptare a Legii Pietelor, care a influentat serios productia si comertul de produse de calitate.Pentru realizarea echilibrului pe piata de produse alimentare s-au efectuat importuri sau exporturi de produse functie de cerintele pietei.

Pentru avea o imagine de ansamblu schematica a factorilor de influenta ai pietelor de produse agroalimentare prezentam urmatorul tablou:

Situatia importurilor si exporturilor de produse alimentare realizate in perioada1.01.1999 – 31.12.1999 cu Uniunea Europeana

Nr.crt.

SPECIFICATIE U.M. U.E Alte state

Import Export Import Export1. Animale vii Cap. 760 471 394 11 192 833 8282. Carne si organe to 7 981, 165 17.665 4.0763. Peste si produse din

pesteto 13.860 1.194 12.422 215

4. Lapte si branzeturi to 8.095 833 10.291 7435. Cartofi to 2.147 2 6.291 5.4596. Legume proaspete si

conservateto 7.462 7.673 49.292 17.325

7. Fructe proaspete si conservate

to 50.547 13.123 113.870 6.161

8. Cereale to 23.389 60.294 141.523 963.6539. Vin hl 1.371 158.730 49.301 101.77310. Uleiuri comestibile to 12.393 13.414 10.353 94.49211. Zahar si produse

zaharoaseto 68.520 495 276.564 1.147

Situatia contingentelor stabilite cu Uniunea Europeana:

Nr. crt.

Nominalizare Contingent (tone) Exporturi realizate (tone)

1998 1999 1998 19991. Oi vii si carne 2,505 2,690 4,561 5,7682. Pasari 1,495 1,560 841 7003. Lactate si branzeturi 1,859 1,800 137 6094. Miere naturala 190 190 5,364 6,9156. Grau 23,000 24,000 35,951 38,2237. Ulei de floarea soarelui 4,370 4,560 3,590 13,3608. Suc concentrat de mere 2,185 2,280 3,265 1,9959. Vin* 168,880 178,880 269,844 204,932

* UM- hl

Piata interna de produse agroalimentare a fost aprovizionata permanent la standarde internationale, in prezent neexistand deficit pentru nici un produs.

Noiembrie, 2000 41


2.5 ACTIVITATI ECONOMICE NEAGRICOLE SI TURISM RURAL

Pe langa agricultura, care constituie activitatea economica principala, in spatiul rural se desfasoara si multe alte activitati economice negricole, punctual sau pe arii restranse (Anexa 56). Exceptand industria extractiva si energetica, activitatile neagricole se desfasoara in intreprinderi mici si mijlocii. Din totalul IMM-urilor, doar 17% activeaza in mediul rural (in 1997).

Structura pe tipuri de activitati desfasurate este direct corelata cu: tipul resurselor disponibile la nivel local; traditiile profesionale .De exemplu in judetele Covasna, Harghita , Maramures este predominanta prelucrarea lemnului; in judetele Arad, Neamt si Satu-Mare s-a dezvoltat industria usoara; judetele Alba , Bistrita Nasaud si Sibiu, unde s-a dezvoltat industria alimentara. Exceptie fac activitatile comerciale care sunt raspindite pe intreg teritoriul tarii.

Cel mai mare numar de IMM-uri sunt concentrate in spatiul rural din Regiunea 3-Sud (21% din IMM-urile din total).

Numarul unitatilor care desfasoara activitati mestesugaresti si de prestari servicii a descrescut destul de accentuat fata de 1989. Astfel, in 1997, totalul acestor unitati reprezentau 46,2% din totalul celor la nivelul anului 1989 (Anexa 52, Anexa 53, Anexa 54).

Este de semnalat ca in spatiul rural, comparativ cu cel urban numraul intreprinzatorilor particulari este mai redus, dar este clara tendinta de crestere a acestora(2,8%/an).

Structura intreprinzatorilor privati

Total Din care in spatiul rural1995 1996 1995 1996

Asociatii familiale 54.508 65.289 24.420 29.054Persoane fizice 281.700 213.241 72.960 71.009Intreprinzatori particulari, total 336.208 278.530 97.380 100.063

Din punct de vedere al veniturilor brute inregistrate de intreprinzatorii particulari din mediul rural mentionam ca acestia realizeaza doar circa 17% din volumul total.

Structura veniturilor familiale - % -Urban Rural Total

Asociatii familiale 76.5 23.5 100- in productie 55.5 44.5 100- in servicii 77.8 22.2 100 Persoane fizice 89.0 11.0 100- in productie 53.4 46.6 100- in servicii 90.2 9.8 100Intreprinzatori particulari ,total

83.2 16.8 100

Noiembrie, 2000 42


O parte din cauzele acestor rezultate se regasesc in studiul " Obstacole in calea dezvoltarii sectorului de IMM" realizat de Fundatia " Centrul roman pentru IMM-uri" si de CCI a Romaniei in anul 1997.

In urma analizei chestionarelor aplicate in cazul a 2000 de intreprinderi private de diferite dimensiuni : foarte mica (1-9 angajati), mica (10-49 angajati) si mijlocie (50-249angajati) s-au evidentiat urmatoarele:(i) Obstacole legate de aprovizionare:

PretLipsa finantarii pe termen scurtCalitatea muncii specializateManagement

47% din persoanele intervievate31%25%21%

(ii) Obstacole legate de activitatea de desfasurare:Cerere insuficienta sau instabila pe piata Fondurile restrinse disponibile pentru publicitateCalitatea fortei de munca

86% din persoanele intervievate60%55%

(iii) probleme legale cu care se confrunta intreprinzatorii:Modul de calcul al TVACalculul si plata impozitului pe profitCadrul legal neclar, cu multe schimbari

65% din persoanele intervievate85%37%

In zonele montane si premontane, in principal, s-au dezvoltat in timp o serie de ocupatii relativ deosebite intre ele , dar derivand practic unele din altele, ce pot fi grupate astfel: a) ocupatii ce se refera la obtinerea (apicultura, sericicultura, vanatoare si pescuitul); b)producerea ( agricultura, pastorit, minerit); c)fabricarea ( mestesuguri, mici industrii).

Aceste ocupatii au constituit multe secole de-a randul ocupatiile traditionale principale ale locuitorilor din cuprinsul Curburii Carpatice Nordice meseriile transmintandu-se din tata in fiu.

O parte din mestesuguri au capatat in timp si o incarcatura culturala deosebita, avand in vedere bogatia folclorica si etnografica care caracterizeaza spatiul rural romanesc, transformandu-se practic intr-o mica industrie artizanala. Astfel s-au dezvoltat : olaritul, tesutul, prelucrarea lemnului si a metalelor etc.

In prezent, datorita inexistentei unui sprijin real acordat acestui sector ponderea mestesugarilor si artizanilor a scazut foarte mult.

In unele zone s-au dezvoltat o serie de mestesuguri prin care sunt produse materiale de constructii cum sunt : caramizi, olane, tigle, teracota, var, scanduri, sindrila etc. Dupa anul 1990, odata cu inceperea constructiei de locuinte particulare in spatiul rural aceasta activitate s-a revigorat, dar desi necesarul de astfel de materiale de constructii este mare, nu exista inca posibiliatea ca acesta sa fie acoperit in totalitate pe plan local.

Cele mai acute probleme cu care se confrunta activitatea mestesugareasca si artizanala o constituie pe de o parte lipsa fondurilor pentru modernizarea productiei si pe de alta parte lipsa ucenicilor tineri care sa invete si sa preia mestesugul. In acest moment nu exista un sprijin real acordat tinerilor din spatiul rural pentru invatarea si dezvoltarea unor mestesuguri traditionale si stabilirea acestora in mediul rural.

O alta problema cu care se confrunta spatiul rural romanesc o constituie slaba reprezentare a serviciilor pentru populatie cum sunt: intretinerea si repararea

Noiembrie, 2000 43


obiectelor si aparaturii de uz casnic si gospodaresc, depanare radio- TV, igiena, croitorie, vopsitorie si curatatorie chimica etc.

Dezvoltarea unor retele de servicii pentru populatie in spatiul rural ar crea perspectiva cresterii gradului de ocupare a fortei de munca in general si al femeiilor in special.

Turismul rural

Spatiul rural dispune de un bogat potential turistic care exista atat in zonele montane si submontane cat si in Delta Dunarii si pe litoralul Marii Negre.

Pe langa monumentele istorice si naturale interesul turistic este de asemenea crescut de existenta unor valoroase resurse in campul biodiversitatii: 3600 specii de plante Gymnosperme si angiosperme ce se gasesc in flora Romaniei, ce reprezinta 40% din speciile existente in flora Europei si 33.802 specii din fondul romanesc. Din acest punct de vedere, Romania poate fi reprezentativa pentru turismul ecologic. Intreg teritoriul tarii prezinta interes din punct de vedere al mostenirii etnografice si folclorice, fiecare zona rurala avand propriile obiceiuri traditionale.

De aceea, actiunea de a atrage satele romanesti care dispun de potential natural, cat si cultural-spiritual, in cadrul retelelor de turism intern si international, este in progres in multe judete din Romania. Astfel au aparut ONG-uri care se ocupa de asemenea activitati cum sunt: Agentia Nationala de Turism Rural, Ecologic si Cultural – ANTREC si Federatia Romana de Dezvoltare Montana si Rurala – FRDMR .

ONG-urile din mediul rural contribuie la dezvoltarea si promovarea turismului rural prin: cursuri si seminarii de pregatire, instruire in domeniul prestarilor de servicii turistice.

In prezent, in Romania exista peste 4000 de pensiuni turistice si agro-turistice inventariate, un numar de 1965 fiind incluse in diferite structuri, dintre care reteaua ANTREC este cea mai cunoscuta. Mentionam ca exista 1267 pensiuni care sunt omologate si indeplinesc conditiile legale, diferenta rezultata necesitand modernizari pentru a ajunge la standardele necesare. Capacitatea de cazare totala a unitatilor turistice omologate este de 4612 camere, adica 9637 locuri de cazare. Din acestea, 948 de unitati sunt pensiuni turistice, avand o capacitate de 3731 camere, 7836 locuri de cazare si 319 sunt pensiuni agro-turistice, cu o capacitate de 881 camere, respectiv 1801 locuri de cazare.

Repartizarea geografica acestor unitati turistice in teritoriu respecta in general zonele turistice consacrate ale tarii:

judetul Brasov: 156 unitati turistice (12,31% din cele omologate); judetul Harghita: 151 unitati turistice ( 11,91% din cele omologate) judetul Sibiu: 118 unitati turistice ( 9,31 % din cele omologate); judetul Maramures: 90 unitati turistice (7,1% din cele omologate); judetul Suceava : 78 unitati turistice ( 6,15% din cele omologate).

De mentionat insa, ca Romania dispune de un vast potential turistic

Noiembrie, 2000 44


1. INFRASTRUCTURA RURALA

3.1 INVATAMANT

Dotarea materiala din invatamantul rural, exprimata in termeni cantitativi, nu pare nefavorabila. Unitatile de invatamant sau numarul salilor de clasa raportate la numarul de locuitori, si cu atat mai mult la numarul de elevi, sunt chiar excedentare in multe zone, din cauza scaderii numarului de tineri (Anexa 55).

Doar analiza in termeni calitativi ar pune in evidenta aspectele grave ale serviciilor de invatamant din rural si decalajul intre serviciile asigurate in rural si in urban.

In cea mai mare parte a comunelor (circa 90%), procesul de invatamant se realizeaza cel mult pana la nivelul scolilor gimnaziale (in unele cazuri chiar numai pana la nivel primar).

Institutiile de nivel liceal sau post-liceal sunt foarte reduse ca numar in rural. Ele sunt amplasate doar in cateva comune (2-7) din fiecare judet. Astfel, in numai 173 de comune (6,5%) procesul de invatamant se realizeaza de la nivelul prescolar pana la nivel liceal sau post-liceal.

Cele mai multe din unitatile scolare din comune se afla intr-o stare materiala precara si sunt lipsite sau sarace in dotari si materiale didactice.Conditiile de viata din rural nu sunt atractive pentru personalul didactic, astfel ca in multe zone mai slab dezvoltate cadrele calificate care lipsesc sunt inlocuite cu personal cu pregatire inadecvata. Sistemul actual de informatii statistice nu surprinde aceste aspecte calitative deficitare ale invatamantului rural .

Majoritatea populatiei din rural (trei sferturi din total) are o pregatire scolara care se limiteaza la invatamant primar sau cel mult gimnazial ( reprezentand nivelul maxim de scolarizare obligatorie): o treime din populatie (33,1%) are numai instruire de nivel primar; inca o treime (33,7%) a urmat si cursurile scolii gimnaziale. O proportie insemnata din locuitori (7,4%) nu au absolvit nici o forma de scolarizare (Anexa 56).

Doar 1 din 100 de locuitori ai satelor a absolvit o institutie de invatamant superior. Marea majoritate a absolventilor de invatamant superior traiesc in orase. Numai 10% dintre acestia au optat sa locuiasca in sate.

Efectele acestei stari sunt multiple: activitatile economice sunt putin diversificate, agricultura practicata este neperformanta, (nu face apel la tehnica si tehnologii moderne), starea igienico-sanitara a locuintei este scazuta, mortalitatea este ridicata.

Invatamantul agricol ocupa o pondere foarte mica in sistemul de invatamant romanesc. Asolventii profilului agricol de la toate nivelurile de instruire reprezinta o proportie foarte redusa in totalul absolventilor, mult subdimensionata in raport cu importanta agriculturii in economia romaneasca (Anexa 57).

Pentru ca gradul de pregatire profesionala sa creasca in viitor si pentru ca sa sa realizeze formarea continua a adultilor in domeniile agricol, montan si de industrie alimentara vor fi autorizate ca furnizori de servicii de acest tip o serie de institutii de invatamant, conform Ordonontei de Guvern nr.102/27.08.1998 privind formarea profesionala continua prin sistemul educational. (Anexa 58 si Anexa 59).

3.2 SANATATE

Noiembrie, 2000 45


Mediul rural beneficiaza de asistenta sanitara si medicala cu mult sub nivelul asigurat in mediul urban. In majoritatea comunelor, se asigura numai serviciile sanitare primare. Pentru servicii de specialitate, locuitorii din rural trebuie sa apeleze, de regula, la unitatile medicale din orase si municipii. Calitatea actului medical din mediul rural este relativ scazuta, in principal din cauza slabei dotari cu cladiri si cu aparatura medicala, de regula invechita sau chiar inexistenta.

Gradul de asigurare cu servicii medicale de catre personalul calificat este in general scazut, numarul medicilor fiind relativ mic in raport cu numarul de locuitori. Revin in medie 1417 locuitori la 1 medic, fata de o medie de 378 locuitori in mediul urban.

Exista numai 322 de comune (12% din total) unde prezenta medicilor este satisfacatoare in raport cu numarul de locuitori, revenind 1 medic la 600 de locuitori (in special in zonele din vecinatatea oraselor). Exista insa 148 de comune (6%) in care nu activeaza nici un medic, iar in 378 de comune (14%) un medic este in situatia de a asigura servicii pentru mai mult de 3500 locuitori.

Zonele mai intinse care sunt slab asigurate cu servicii ale medicilor, sau unde chiar lipsesc medicii sunt situate in partea de est a tarii: in judetele din regiunea Nord-est (Botosani, Vaslui si partial in estul judetului Bacau) si in regiunea Sud-Est (in partea muntoasa a. judetelor Vrancea si Buzau , in centrul Dobrogei si mai ales in Delta Dunarii).

Ca urmare a slabei calitati a asistentei medicale, un locuitor din rural are speranta de viata mai scazuta cu 2 ani decat un locuitor din urban.

Rata mortalitatii infantile atinge niveluri foarte mari in mediul rural, depasind cu 35% nivelul din urban.

Actualul nivel al mortalitatii este rezultatul totusi al unei continue scaderi a intensitatii acesteia, astfel ca rata medie actuala a mortalitatii infantile reprezinta numai jumatate din nivelul anului 1970. In 1990, nivelul mortalitatii infantile atingea inca 29,7 ‰, pentru a scadea la 25,0‰ in 1997. Sunt inca zone intinse unde mortalitatea infantila continua sa depaseasca numarul de 27-30 la 1000 de nou nascuti.

Nu sunt putine cazurile in care se inregistreaza chiar peste 40 decese/1000 nasteri. Aproape intreaga zona rurala din regiunea Nord-Est si zona Dobrogei din Regiunea Sud-Est au o mortalitate infantila foarte ridicata, de peste 27‰. De asemenea, in zona de campie din sudul tarii, apartinand regiunilor Sud si Sud-Vest, sunt foarte numeroase comunele in care mortalitatea infantila depaseste nivelurile amintite.

3.3 Infrastructura tehnico edilitara

O componenta importanta a resurselor dezvoltarii rurale, cu impact direct asupra gradului de civilizatie a localitatilor rurale, este infrastructura fizica. In aceasta sectiune vom prezenta informatii privind urmatoarele elemente ale infrastructurii fizice din mediul rural: fondul locativ, infrastructura cailor de comunicatie si a retelelor edilitare care asigura utilitatile publice de interes local, concentrandu-ne asupra diferentelor care exista in plan regional.

Noiembrie, 2000 46


Infrastructura edilitara in zonele ruraleIn cadrul localitatilor rurale, populatia are la dispozitie pentru satisfacerea

conditiilor de locuit un fond de aproape 3,7 mil. locuinte. Aceasta reprezenta, la finele anului 1997, 46,9 % din fondul total de locuinte al Romaniei. In perioada ultimilor ani s-a inregistrat o evolutie favorabila, atat numerica, cat si calitativa a fondului locativ rural.

Intre anii 1991-1997, numarul locuintelor din mediul rural cat si numarul camerelor de locuit si suprafata locuibila (a camerelor de locuit) au inregistrat o crestere superioara celei inregistrate pe total tara sau al celei din mediul rural. Ca o consecinta a acestei evolutii, s-au imbunatatit si nivelurile indicatorilor care caracterizeaza caracteristicile constructive ale fondului locativ. In aceasta perioada a crescut si numarul mediu de camere pe o locuinta, si suprafata locuibila medie pe o locuinta.

Principalul factor care a determinat imbunatatirea conditiilor de locuit ale populatiei rurale au fost cresterea fondului locativ pe seama constructiilor noi de locuinte in aceasta perioada. In anii 1992-1997 s-au construit 105.302 locuinte noi, reprezentand 55,6 % din totalul locuintelor construite in tara, si respectiv 10,3 locuinte noi la 1000 locuitori.

Dinamica fondului de locuinte in mediul rural, in perioada 1991-19971991 1994 1996 1997

Numar locuinte – mii 3.583 3.618 3.656 3.673Numar camere de locuit – mii 9.170 9.296 9.422 9485Suprafata locuibila – mii mp 119.853 121.823 123.880 124925Locuinte la 1000 locuitori 344 353 360 362Camere de locuit pe o locuinta 2,56 2,57 2,58 2,58Suprafata locuibila pe o locuinta – mp

33,5 33,7 33,9 34,0

Suprafata locuibila pe un locuitor - mp

11,5 11,9 12,1 12,3

De asemenea, este de remarcat ca proportia locuintelor nou construite, pe totalul fondului locativ, a fost mai ridicata in comunele mari cu peste 5000 locuitori, respectiv mult mai scazuta in comunele sub 2000 locuitori.

Ca o caracteristica a fondului de locuinte din mediul rural, se poate mentiona faptul ca, marimea locuintei rurale dupa suprafata locuibila este aceeasi ca in mediul urban, doar ca aceasta este compusa in medie dintr-un numar sensibil mai mare de camere, ceea ce asigura conditii ceva mai bune de locuire pentru gospodariile din mediul rural.

O alta trasatura specifica a diferentierilor teritoriale ale fondului de locuinte din mediul rural il constituie forma de proprietate a locuintelor. Mediul rural, spre deosebire de mediul urban este caracterizat prin ponderea quasi-totala a locuintelor proprietate privata – indeosebi a populatiei – si ponderea nesemnificativa a locuintelor proprietate publica. La sfarsitul anului 1997, o pondere de 97,4 % din locuintele situate in mediul rural erau in proprietate privata.

Caracteristicile constructive ale locuintelor care asigura un grad de confort sporit al locuirii sunt, insa, determinate si de existenta in locuinta a principalelor dependinte (bucatarie, baie, closet cu apa), respectiv, instalatii edilitare (alimentare cu apa potabila, canalizare, instalatie electrica sau chiar incalzire centrala sau prin sobe

Noiembrie, 2000 47


cu gaze naturale). Ultimele date disponibile – cele ale recensamantului din ianuarie 1992 – arata insa un grad nesatisfacator de dotare a locuintelor rurale cu dependinte si instalatii.

Astfel, la inceputul anului 1992, din totalul locuintelor rurale, o proportie de 81,8 % dispuneau de bucatarie (incaperi cu destinatie exclusiva pentru prepararea hranei), numai 8 % dintre ele dispuneau de baie (cu sau fara dus) si doar 5,8 % dintre ele erau dotate cu closete cu apa (si instalatie corespunzatoare de canalizare). In privinta dotarii locuintelor cu principalele instalatii edilitare, o pondere de 11,4 % aveau retea de alimentare cu apa (publica sau sistem propriu), o pondere de 10 % aveau instalatie de canalizare, iar numai 4,4 % aveau asigurata incalzirea prin sistem de incalzire centrala sau prin sobe cu gaza naturale. O proportie de 93,6 % din locuintele situate in mediul rural aveau instalatie electrica.

In ultimii ani din 1992 pana in 1997 a crescut numarul locuintelor care au fost dotate cu instalatie de alimentare cu apa, de canalizare sau de incalzire prin reteaua de distributie a gazelor naturale. Dar, aceasta crestere nu a fost semnificativa, nemodificand ponderile constatate in anul 1992, ceea ce releva faptul ca locuintele rurale sau inca foarte departe de conditiile corespunzatoare de confort asigurate de fondul de locuinte din municipii si orase.

Situatia dotarilor edilitare

Caracterizarea modului de viata a populatiei rurale nu poate omite gradul de dotare edilitara a locuintelor rurale, respectiv asigurarea populatiei cu principalele activitati de utilitate publica: apa potabila, evacuarea apelor uzate, distributia gazelor naturale pentru incalzit si prepararea hranei, consumul de energie electrica. Sub acest aspect, mediul rural din Romania este inca deficitar, prezentand o diferentiere marcanta fata de utilitatile publice puse la dispozitia populatiei urbane. Cu toate preocuparile existente in ultimii ani de a imbunatati situatia edilitara a comunelor rurale cu un volum mai mare de servicii edilitare, din cauza unor eforturi investitionale insuficiente, dotarile edilitare in mediul rural prezinta, insa, un nivel nesatisfacator.

Reteaua de distributie a apei potabile.

Din totalul retelei de distribuire a apei potabile existente in tara, in mediul rural reteaua de distribuire a apei are o lungime de numai 13.550 km, la sfarsitul anului 1997, reprezentand mai putin de 2 cincimi (38,4 %) din totalul retelei publice de apa a tarii. Lungimea simpla a retelei de distribuire a apei potabile a crescut in ultimii 2 ani cu numai 1366,2 km, adica cu peste o zecime (11,2 %).

In cadrul volumului de apa potabila distribuita consumatorilor din mediul rural, consumul pentru uz casnic reprezinta o pondere de aproape 4/5 (respectiv 78,8 %), dar acest consum casnic de apa in mediul rural reprezenta la finele anului 1997 numai 11,1 % (a noua parte) din totalul consumului casnic de apa potabila a populatiei tarii, asigurat prin retele publice.

Reteaua publica de distribuire a apei potabile exista la sfarsitul anului 1997 numai intr-un numar de 1287 comune (din totalul celor 2686 comune), respectiv intr-un numar de 2541 sate, ceea ce reprezinta mai putin de o cincime (19,4 %) din totalul localitatilor rurale din Romania.

Capacitatea totala a instalatiilor de producere a apei potabile in mediul rural s-a ridicat la finele anului 1997 la 835,4 mc pe zi (numai 8,1 % din capacitatea totala

Noiembrie, 2000 48


disponibila). Trebuie insa subliniat faptul ca nu toate gospodariile din localitatile rurale care dispuneau de retea publica de distribuire a apei, au si beneficiat de acest serviciu edilitar strict necesar unui mod de viata decent.

De altfel, in cadrul celor 1287 comune care aveau o retea de distribuire a apei, desi nu in toate satele componente, aveau domiciliul mai putin de o patrime din populatia rurala a tarii. Aceste constatari sunt confirmate si de situatia inregistrata la ultimul recensamant de la inceputul anului 1992, cand numai 11,7 % din gospodariile rurale dispuneau in locuinte de instalatii de alimentare cu apa (din reteaua publica sau din sistem propriu). Cum rezulta din tabelul de mai jos, o lungime mai mare a retelei apare in comunele mari cu peste 5000 locuitori, in timp ce in comunele mici, sub 2000 locuitori, sunt deficitare si din acest punct de vedere.

Gruparea comunelor dupa marime si dupa lungimea retelei de distribuire a apei potabile, la sfarsitul anului 1997

Total Lungimea simpla de distribuire a apei, kmMarimea in numar de locuitori

Fara retea

Sub 2 km

2-9,9 km 10-19,9 km

20-29,9 km 30 + km

TOTAL 2686 1399 200 610 268 121 88Sub 1000 52 42 6 3 1 1

1000-1999 385 226 17 94 39 4 52000-4999 1666 909 123 374 153 67 405000-9999 350 216 49 129 72 45 39

Peste 10000 33 6 5 10 3 5 4

In repartitia teritoriala a activitatilor de utilitate publica, apar unele deosebiri semnificative intre judete.

In concluzie, se poate constata ca reteaua publica de distribuire a apei potabile, capacitatea instalatiilor si volumul de apa potabila distribuita consumatorilor casnici, sunt departe de a putea asigura necesitatile edilitare ale populatiei rurale, atat ca numar de locuitori beneficiari de acest serviciu edilitar, cat si ca proportie de localitati rurale dotate.

Sub acest aspect, populatia rurala nu este asigurata cu conditii acceptabile ale traiului, fiind depedendente de obtinerea apei potabile din alte surse (fantani, izvoare), care nu in toate cazurile asigura o apa potabila corespunzatoare – afectand starea de sanatate a populatiei si contribuind la un nivel crescut al morbiditatii populatiei prin boli infectioase si parazitare.

Reteaua de evacuare a apelor uzate.

Si din acest punct de vedere, populatia rurala este dezavantajata, comparativ cu cea urbana. Din totalul lungimii conductelor de canalizare existente, in mediul rural era disponbila o retea de canalizare de numai 864,1 km, deci o pondere de 5,6 din totalul retelei de canalizare existente in localitatile tarii. De astfel de retea de canalizare dispuneau numai un numar de 358 sate, respectiv 2,8 % din localitatile rurale, lungimea medie a retelei de canalizare pe un sat fiind de circa 2,4 km.

Din totalul volumului de apa reziduala epurata pe tara, in mediul rural a fost asigurat numai 1,1 % din volumul total anual in anul 1997, respectiv 13377 mii mc apa reziduala, ceea ce reprezinta numai circa 102 mc/zi pentru unul din cele 358 sate. Numarul satelor cu retea de canalizare de evacuare a apelor reziduale reprezenta fata

Noiembrie, 2000 49


de numarul satelor cu retea disponibila de distribuire a apei potabile o pondere de numai 14 %. Lipsa asigurarii unei capacitati corespunzatoare de evacuare a apei reziduale, genereaza intre altele si pericolul poluarii mediului ambiant.

In profil teritorial, reteaua publica de canalizare este in mediul rural foarte diferita intre judete.

Reteaua de distribuire a gazelor naturale.

Din reteaua de distribuire a gazelor naturale existente in Romania la sfarsitul anului 1997, o lungime de 5591 km, respectiv 31 % din total, este situata in mediul rural intr-un numar de 697 sate din 320 comune, dar in 67 comune, desi exista retea nu s-au distribuit gaze pentru consum casnic.

In totalul volumului de gaze naturale distribuite, mediul rural i-a fost distribuit numai 1465 mil. mc – respectiv 10,3 %, iar in ceea ce priveste ponderea gazelor distribuite pentru uzul casnic ea a fost de doar 7,9 % din total. De altfel, se remarca ponderea redusa a gazelor distribuite pentru uzul casnic in mediul rural, mai putin de o treime din totalul gazelor distribuite comunelor, in timp ce in cadrul celor 166 municipii si orase ponderea consumului casnic in volumul total de gaze distribuite a fost mai ridicata de 2 cincimi din total (43,9 %).

In consecinta, prin reteaua de distribuire a gazelor naturale i s-au asigurat mediului rural, doar 1318,5 mii mc/zi, revenind pe o localitate racordata un consum mediu zilnic de numai 1892 mc de gaze naturale distrbuite.

Gradul mai ridicat de dotare a unor localitati rurale din aceste judete cu retele de distrbuire a gazelor naturale se datoreaza, in primul rand, existentei in aceasta zona a tarii a unor rezerve de gaze naturale si a concentrarii extractiei de gaze naturale in cadrul acestor judete.

Intr-o situatie complet diferita se afla un numar de 11 judete, majoritatea situate in sudul si estul tarii, in care nici o singura localitate rurala nu este inca racordata la reteaua de distribuire a gazelor naturale pentru consumul casnic.

Reteaua de distribuire a energiei electrice.

Consumul de energie electrica a populatiei reprezinta un indicator important al modului de viata a locuitorilor tarii. Din acest punct de vedere, situatia apare mult mai favorabila pentru populatia rurala, avand in vedere ca actualmente toate cele 2686 comune existente au asigurate racorduri la reteaua publica (sau locala)de energie electrica. Conform ultimelor date disponibile marea majoritate a gospodariilor rurale, circa 98,5 % din totalul lor, dispun de racordare la reteaua de energie electrica.

Consumul de energie electrica al populatiei rurale nu este insa, asigurat in totalitate in mod corespunzator, datorita unor fluctuatii mari a frecventei in retele sau a caderilor de tensiune, datorate unor conditii tehnice nesatisafacatoare a echipamentelor si a retelei de distributie in mediul rural.

De mentionat ca reteaua de distributie a energiei electrice a fost construita in ceea mai mare parte in perioada 1950 – 1970 si in prezent echipamentele (posturile trafo) si cablurile de alimentare au un grad ridicat de uzura. In peste 70% din comune aceasta retea nu permite racordarea unor instalatii moderne necesare dezvoltarii exploatatiilor agricole.

Reteaua de transport.

Noiembrie, 2000 50


Mediul rural se confrunta si cu lipsa unei retele satisfacatoare de mijloace de transport si de comunicatie, care ar putea asigura populatiei servicii utile pentru un mod de viata modern.

Sub aspectul mijloacelor de transport, ne referim in primul rand la reteaua drumurilor publice judetene si comunale, care la sfarsitul anului 1997 avea o lungime de 58.478 km, respectiv 4/5 din totalul retelei nationale de drumuri publice. Din acestea mai putin de jumatate (47 %) erau drumuri judetene si 53 % drumuri comunale. Se remarca ponderea foarte redusa a drumurilor judetene si comunale modernizate 7,7 %. Se mai poate mentiona faptul ca, in ceea ce priveste drumurile comunale, aproape 60% sunt pietruite, dar un sfert din totalul lor erau drumuri de pamant.

Densitatea retelei de drumuri difera de la o regiune la alta.Drumurile publice si densitatea acestora pe regiuni de dezvoltareNr.Crt.

Regiunea Drumuri publice (total)- km -

Din care: Densitatea drumurilor

publice pe 100 km2 de

teritoriuDrumuri nationale

km

Drumuri judetene si comunale (km)

1.2.3.4.5.6.7.8.

Nord-EstSud-EstSud MunteniaSud-Est OlteniaVestNord-VestCentruBucuresti Ilfov

12.7979.992

11.0839.9468.801

10.8208.931

791

2.4761.7452.5341.9291.8621.9172.027

193

10.3218.2478.5498.0176.9398.9036.904

598

35,529,232,134,527,431,925,937,8

TOTAL 73.161 14.683 58.478 31,0

Sub aspectul accesului populatiei rurale la reteaua nationala de drumuri publice, trebuie evidentiat ca numai circa jumatate din totalul comunelor (1462) aveau acces direct la reteaua principala de transport rutier, deservind astfel aproximativ 3/5 din totalul populatiei rurale. De altfel semnificativa este si densitatea redusa a drumurilor publice judetene si comunale, care la sfarsitul anului 1997 se ridica la 27,3 km drumuri la 100 kmp teritoriu rural.

3.4 TELECOMUNICATII

Din punct de vedere al mijloacelor de comunicatie, este de remarcat si faptul ca reteaua unitatilor postale si de telefonie – telegrafie nu asigura populatiei rurale un volum necesar de servicii de comunicatii. Numarul unitatilor postale in mediul rural a fost in 1997 de 7214 unitati, adica o pondere de 90% din totalul unitatilor Postei nationale.

Mai existau si un numar de 9805 cutii postale, al caror numar a scazut in cursul anului 1997 cu 6,8 %, ceea ce a determinat o reducere a volumului serviciilor postale in mediul rural. Reteaua unitatilor postale este foarte scazuta, in special intr-un numar de 5 judete situate in sudul tarii.

Noiembrie, 2000 51


Numarul unitatilor cu servicii de telefonie – telegrafie situate in mediul rural a fost 2182, adica circa 4/5 din totalul unitatilor TT fixe pentru public, dar se remarca faptul ca in anul precedent si numarul lor a fost in scadere cu 50 unitati (2,2 %). Numarul posturilor telefonice in mediul rural a fost la sfarsitul anului 1997 de 530 mii, cu o pondere de 13,4 % din totalul posturilor telefonice instalate, dar care (cu toate ca cuprinde si posturi telefonice de oficiu sau pentru persoane juridice), nu reprezinta decat 52 de posturi la 1000 de locuitori in mediul rural. Astfel este de remarcat ca doar un numar de 1160 comune au asigurate servicii telefonice pentru toate satele componente (adica 43 % din totalul comunelor) Se mentioneaza ca o retea de telefonie publica mai dezvoltata este asigurata in cadrul judetelor din zona de nord-vest a tarii si partea centrala.

Programele de radio si televiziune, nu sunt accesibile pe scara larga in cadrul populatiei rurale (desi marea majoritate a localitatilor rurale dispun de retea de energie electrica).

Mentionam ca numarul abonamentelor radio (inclusiv ale populatiei) din mediul rural – 1,5 mil. – reprezinta doar 36,7 % din totalul abonamentelor pe tara, respectiv un numar de 148 abonamente radio la 1000 locuitori din mediul rural. Cele 1,23 mil. abonamente de televiziune detin o pondere de 30,5 % din totalul abonamentelor tv/tara, ceea ce reprezinta doar 121 abonamente TV la 1000 locuitori din mediul rural.

Accesul mai redus al populatiei rurale la aceste mijloace rurale moderne de comunicatie – radio si TV – ingradeste posibilitatile locuitorilor din mediul rural de a dispune de informatii necesare si de a asigura acestei populatii un nivel de educatie corespunzator.

In concluzie, sub aspectul dotarii edilitare a localitatilor, mediul rural din Romania este foarte deficitar, gradul de dotare fiind mult inferior celui din urban.

Retele publice sunt departe de a putea asigura necesitatile edilitare ale populatiei rurale, fiind subdimensionate in raport cu numarul populatiei. Partea din retelele edilitare care este instalata in rural este mult mai mica decat partea pe care o reprezinta populatia rurala in intreaga populatie.

Distributia pe medii de rezidenta a infrastucturii tehnice, 1997%

Rural UrbanPopulatia totala (1.VII) 45 55Lungimea simpla a retelei de distributie a apei potabile-km

38 62

Lungimea simpla a conductelor de distributie a gazelor-km

31 69

Lungimea simpla a retelei de canalizare-km 6 94 Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica ”Activitatile privind utilitatea publica de interes local” 1998;

Noiembrie, 2000 52


4. SILVICULTURA

Romania dispune de un fond forestier dintre cele mai valoroase din Europa. Cu o suprafata de 6367 mii ha, padurile ocupa 28% din teritoriul tarii, avand o pondere apropiata mediei europene. Ca structura de productie, fondul funciar romanesc este format din: fag 31%, rasinoase 31%, stejar 18% si alte specii 21% .

Cele mai extinse suprafete impadurite, cu o structura a speciilor diversa, se gasesc in regiunile carpatice si de deal (cca. 90% din suprafata totala).

In perioada 1989-1997 nu s-au inregistrat mutatii semnificative ale dimensiunii fondului forestier (Anexa 60).

Productia forestiera a inregistrat un regres. Astfel, masa lemnoasa exploatata in anul 1997 reprezinta numai 75% din cea a anului 1989, tendinta care se regaseste si structural (Anexa 61).

In anul 1996, pentru cultura si regenerarea padurilor s-au efectuat impaduriri pe o suprafata de 12 727 mii ha (Anexa 62).

Ritmul suprafetelor impadurite a scazut drastic raportat la anul 1989. Coeficientul de refacere a padurilor se situeaza la un nivel foarte scazut (0,20%).

In prezent, inainte de aplicarea Legii 1/2000, doar 400.000 ha de padure apartin sectorului privat, urmand ca o data cu aplicarea acestei legi sectorul privat sa se extinda pana la cca. 3 mil. ha de padure. Datorita numarului mare de proprietari, detinatori de suprafete mici cu padure si gradului redus de asociere al acestora, suprafata medie de exploatare este redusa la 1-2 ha.

Cele 6 mil. ha padure aflate in proprietatea statului sunt administrate de catre Regia Nationala a Padurilor “ROMSILVA”, care are in subordine 27 directii silvice, fiecare directie, la randul ei, avand in componenta ocoale silvice, districte si cantoane (Anexa 63).

In anul 1998, in exploatarea lemnului existau 31 de societati cu capital majoritar de stat si peste 1000 de agenti economici privati. Unitatile private exploateaza in prezent cca. 40% din masa lemnoasa recoltata si numarul lor este in continua crestere.

La sfarsitul anului trecut existau 2700 de gatere si 6500 de circulare pentru prelucrarea primara a lemnului. De regula, instalatiile de debitat si prelucrat lemn rotund sunt vechi, au consumuri tehnologice exagerat de mari, cu pierderi de lemn de circa 10-30% din rumegus.

Agentii economici cu capital de stat au o capacitate instalata de debitare a lemnului de circa 16 mil. mc anual, iar agentii economici cu capital privat, de 1 mil mc anual, existand pe ansamblul intregii tari o capacitate totala de prelucrare primara a lemnului de 17 mil. mc anual. Sectorul privat foloseste capacitatile de stat pentru procesarea sectorului primar al lemnului.

Exporturile de produse lemnoase ( articole din lemn si carbune de lemn) au inregistrat in 1998 o valoare totala de 108,5 milioane EURO.

Conventia Patronala din Economia Forestiera reprezinta interesele tuturor asociatiilor din sector, inclusiv a Asociatiilor Forestierilor din Romania (ASFOR), care opereaza mai ales la nivelul exploatarii padurilor.

Aproximativ 2,5 mil. ha terenuri agricole sunt puternic degradate si necesita impaduriri. In conformitate cu strategia de dezvoltare pe termen lung a silviculturii, obiectivul principal il reprezinta cresterea gradului de impadurire de la 27%, cat este in prezent, la 35% din suprafata tarii.

Noiembrie, 2000 53


Exporturile de produse din lemn, exclusiv mobilierul, au inregistrat in anul 1997 o valoare de 2.449.538 mil. lei, din care cele cu Uniunea Europeana au avut o pondere de 31% (756.715 mil. lei).

In aceasta perioada sectorul silviculturii se confrunta cu problemele aparute din aplicarea legii nr. 1/2000, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si forestiere, a carui aplicabilitate a fost prelungita pana la 31 decembrie 2001.

Datorita problematicii complexe a identificarii vechilor amplasamente a despagubirii in cazul suprafetelor exceptate de la retrocedare, a celor de cadastru forestier si a greutatii in constituirea structurilor de administratie privata este greu de estimat o perioada de timp necesara pentru finalizarea aplicarii Legii nr. 1/2000.

Pana la 31 decembrie 2001, estimam ca se vor atinge urmatoarele obiective: Pentru padurile comunale 95%; Pentru padurile persoanelor fizice 60%; Pentru padurile formelor asociative de proprietate 60%; Pentru padurile parohiilor, schiturilor, unitatilor de invatamant 80%.Suprafata totala a fondului forestier si a padurilor de 6.342.538 ha, defalcata pe judete si forme de proprietate este redata in Anexa 64.

Situatia aplicarii Legii 18/1991 a fondului funciar in silvicultura, la sfarsitul anului 1999, se prezinta astfel: 438.272 ha reprezinta suprafata solicitata de Comisiile locale 3.744.008 ha reprezinta suprafetele validate de catre Comisiile judetene; 366.240 ha reprezinta suprafetele acceptate de Directiile silvice. suprafata neacceptata de directiile silvice si care este in litigiu - 8168 ha; suprafata neacceptata si aflata pe rol in instante – 625 ha.

Din estimarile facute de MAPPM, se considera ca in baza statisticilor de aplicare a legii 18/1991 sunt aproximativ 500.000 de titluri de proprietate de reconstituire pentru suprafete silvice. Se estimeaza ca la finalizarea legii 1/2000, numarul acestora se va multiplica de cel putin 2 ori.

De asemenea s-a estimat, facandu-se comparatii cu perioda interbelica ca se vor putea constitui aproximativ 2500 de forme asociative, suprafata solicitata fiind de cca. 725.000 ha padure. Pentru padurile comunale se va reconstitui dreptul de proprietate pentru aproximativ 1500 de comune.

In perioada 1990-1999, Regia Nationala a Padurilor a avut un program de impaduriri, realizand in fiecare an suprafete importante amplasate in aproape toate judetele tarii, precum si un program de construire a drumurilor forestiere.

MAPPM si Regia Nationala a Padurilor au in patrimoniu o serie de centre de prelucrare primara a lemnului si ateliere de prelucrare, dupa cum urmeaza:

Nr. crt.

Judetul Centre de prelucrare a lemnului

1. Directia Silvica Alba 4 gatere 2. Directia Silvica Bacau 2 fabrici cherestea, 2 ateliere de prelucrare3. Directia Silvica Brasov 2 gatere4. Directia Silvica Mehedinti 1 atelier de prelucrare5. Directia Silvica Vrancea 2 ateliere de prelucrare6. ICAS 2 ateliere de prelucrare7. Directia Silvica Harghita 1 atelier de prelucrare8. Directia Silvica Bihor 4 gatere

Noiembrie, 2000 54


9. Directia Silvica Neamt 1 atelier de prelucrare10. Directia Silvica Prahova 3 ateliere de prelucrare, 2 gatere11. Directia Silvica Covasna 2 ateliere de prelucrare12. Directia Silvica Sibiu 1 atelier de prelucrare13. Directia Silvica Ialomita 2 ateliere de prelucrare14. Directia Silvica Suceava 1 gater15. Directia Silvica Gorj 1 atelier de prelucrare16. Directia Silvica Mures 2 gatere

Total 2 Fabrici cherestea, 15 gatere, 18 ateliere de prelucrare

5. PROTECTIA MEDIULUI INCONJURATOR

Aerul ca factor de mediu

Aerul este supus unei poluari intense, indeosebi in zonele aflate in imediata vecinatate a unor unitati industriale care aplica tehnologii depasite si nu dispun de instalatii corespunzatoare de epurare a emisiilor poluante.

Pe ansamblul tarii, emisiile medii anuale raportate la numarul de locuitori sunt apropiate de mediile europene, la unele substante (CO2) situandu-se net sub media tarilor UE. Aceasta se datoreaza si reducerii activitatilor economice dupa 1989, in speta inchiderea unor combinate industriale si complexe zootehnice, cat si introducerii unor tehnologii nepoluante.

Poluantii principali -comparatie Romania-UEkg/locuitori/an

Poluanti(Kg/locuitor/an)

SOx NOx CO CO2 CH4 N2O SOVMN

NH3 C

Emisii specifice(Romania, 1994)

40 14 106 5400 67 4,6 28 10 1472

Emisii specifice(UE 12, 1990)

36 37 137 8822 61 3 38 12 2300

Sursa: Raportul Dezvoltarii Rurale in Romania, vol.2, 1998, proiect PHARE;

In anii 1995, 1997 si 1998 calitatea aerului se prezenta astfel:- in 29 de localitati din cele 87 monitorizate s-a depasit valoarea limita UE pentru SO2 la 24-de - ore de 125 g/m3, in doua dintre acestea, Baia Mare si Zlatna, cu valori considerabile;- in 13 de localitati din cele 76 monitorizate s-a depasit valoarea limita anuala UE pentru NO2 de 40 g/m3, in sapte dintre acestea peste valoarea limita plus marja de toleranta;

- in 31 de localitati din cele 55 monitorizate s-a depasit standardul romanesc anual pentru particule de 75g/m3;

- in 4 localitati din cele 5 monitorizate s-a depasit standardul anual UE pentru Pb de 0.5g/m3.

Apa ca factor de mediu

In cursurile de apa se evacueaza anual cca. 6.5 mil tone substante poluante, intre care cloruri, substante organice, amoniac, suspensii, fenoli, cianuri, hidrogen

Noiembrie, 2000 55


sulfurat, detergenti, pesticide. Sursele majore de poluare sunt deversarile de reziduuri industriale, de la fermele zootehnice, menajere etc. Desi la 31 dec. 1997, existau 3116 instalatii de epurare a apelor uzate, 1654 nu functioneaza la parametri sau deloc date CNS, 1998).

Analiza tendintelor de evolutie (Anexa 64) pe termen scurt, a calitatii apei, efectuata prin compararea situatiilor din anii 1997 si 1998 au pus in evidenta preponderenta situatiilor stationare – peste 82%, inrautatirile sau imbunatatirile au fost in proportie egala: circa 9%.

Bazinele hidrografice cu cele mai mari lungimi de cursuri de apa “degradata”(in raport cu lungimea totala a raului respectiv) sunt: Ialomita (cu afluentii Prahova, Dambu), Prut (cu Jijia, Bahlui), Mures-Aranca (Aries, Geoagiu, Ampoi, Tarnava Mica, Tarnava Mare), Siret(Barlad, Ramnicu Sarat), Somes (Sasar) si Olt (Cibin) (Anexa 65).

Bazinele hidrografice care includ cursuri de rau cu portiuni mari de categoria III de calitate sunt Olt, Prut, Siret, Arges, Jiu, Bega-Timis, Mures-Aranca, Somes (Anexa 66).

Calitatea globala in anul 1998 a fluviului Dunarea, datorita debitelor de apa ridicate care asigura o dilutie corespunzatoare, a corespuns STAS 4706/1998 inregistrandu-se totusi o deteriorare a calitatii, datorita evacuarii de importante cantitati de ape uzate, atat in amonte de intrarea Dunarii in tara (Bazias), cat si pe teritoriul Romaniei, prin intermediul poluarii difuze, prin aportul afluentilor Jiu, Olt, Arges, Ialomita, Siret, Prut, prin evacuarile de ape uzate neepurate sau insuficient epurate de la o serie de unitati economice si prin evacuarile de ape uzate orasenesti dintr-o serie de localitati situate pe malul Dunarii (Drobeta Tr. Severin, Braila, Galati, Tulcea), care nu au statii de epurare a apelor uzate (Anexa 67).

Solul ca factor de mediu

Gradul de deteriorare a calitatii solului prin fenomene de eroziune, acidifiere, alcalinizare, exces de umiditate sau seceta, imlastinirea, saraturarea, compactarea, poluarea chimica cu pesticide, metale grele, fluoruri,petrol etc., determina pretabilitatea terenurilor pentru multiple folosinte, favorabilitatea solurilor pentru diverse culturi vegetale si functia ecologica a acestora (Anexa 68).

Cca. 3,7 mil. ha din cele 9,5 mil. ha terenuri arabile intrunesc conditiile pentru o agricultura durabila si eficienta.

Poluarea chimica a solului agricol afecteaza 0,9 milioane he teren agricol si 0,3 milioane teren forestier, iar poluarea cu petrol si apa sarata afecteaza circa 0,05 milioane ha. Poluarea prin depozitari de deseuri afecteaza 11.09 milioane ha teren. Terenurile saraturate reprezinta 6,3 milioane hectare, alunecarile de teren 0,7 milioane ha, eroziunea datorita vantului afecteaza 0,4 milioane hectare, eroziunea solului datorita apei afecteaza 6,3 milioane hectare iar compactarea solului afecteaza 6,5 milioane ha.Excesul periodic de umiditate afecteaza 3,8 milioane ha teren agricol si 0,6 milioane terenuri forestiere, iar excesul de seceta frecventa se manifesta pe 7,1 milioane ha de teren agricol si 0,2 milioane ha teren silvic. Alte 0,32 milioane ha sunt afectate de prezenta continutului excesiv de schelet la partea superioara a solului si de lucrari de evacuare.

Deci cea mai importanta problema o constituie eroziunea solurilor, care afecteaza aprox. 7 mil. ha teren agricol si care manifesta tendinta de extindere si intensificare. Eroziunea eoliana a solului (manifestata in prezent pe 378000 ha) are

Noiembrie, 2000 56


tendinta de extindere datorita defrisarii unor paduri si perdele de protectie in zone mai expuse pericolului spulberarii de catre vant ( Anexa 69).

Padurile ca factor de mediu

In Romania suprafata totala a fondului forestier era de 6.37 mil. ha, reprezentand o pondere din suprafata tarii de 27%.Volumul total de masa lemnoasa (din care: 39% rasinoase, 37% fag, 13 stejar, 11% alte foioase) este de 1,350 milioane m3 iar volumul mediu de masa lemnoasa exploatata anual, este de circa 14 milioane m3.

Se constata un proces incipient de degradare a padurilor in Romania, ca o consecinta a defrisarilor care au condus la fenomene de eroziune si aridizare a versantilor.

O alta cauza a diminuarii calitatii fondului forestier este poluarea industriala care a provocat ploile acide si, implicit, fenomenul de uscare a padurii. Astfel, pe 5,5% din suprafata, padurile sunt afectate de poluare si daunatori. Suprafete forestiere afectate de factori poluanti se gasesc in judetele: Sibiu, Arges, Suceava, Neamt, Brasov, Teleorman, Dambovita, Ialomita, Hunedoara, Gorj, Caras-Severin, Maramures, Cluj, Salaj.

Procentul cel mai mare de defoliere a padurilor se inregistreaza in zona de seceta, cea mai intensa inregistranduse in zonele cu procent scazut de impadurire.

Referitor la toate speciile de arbori inventariati la nivelul anului 1998, se poate preciza ca un procent de 87,7% se afla in clasele 0-1 de defoliere, iar 12,3 in clasele 2-4.

Zona de campie are un procent de impadurire de aproximativ 7%, considerat insuficient pentru conditiile tarii noastre (proportia optima de impadurire in aceasta zona fiind estimata la 15-20%).

In prezent Romania este considerata, conform criteriilor internationale, tara cu paduri moderat afectate.

Suprafata acoperita cu paduri in Romania este mai mare decat in unele tari: Albania, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Austria, Danemarca, Grecia, Olanda, Regatul Unit (Anexa 70).

Situatia fondului cinegetic a inceput si continua sa se stabilizeze incepand cu anul 1997.

Starea habitatelor naturale, a florei si a faunei salbatice

Ecosistemele naturale si seminaturale reprezinta aproximativ 47% din suprafata tarii. Ca urmare a studiilor efectuate prin Programul CORINE Biotops au fost identificate 783 tipuri de habitate in 261 de zone de pe intreg teritoriul tarii.

In Romania au fost desemnate un numar de 584 de arii naturale protejate care acopera o suprafata de 1 140 590 ha, in conformitate cu normele Uniunii Interantionale pentru Conservarea Naturii (IUCN) si pe baza studiilor efectuate de Academia Romana.

Situatia deseurilor

In anul 1997, in Romania s-au produs 217,5 milioane tone de deseuri pentru 1998 inregistrindu-se o reducere cu 10-25% a acestei cantitati, datorita recesiunii economice.

Noiembrie, 2000 57


Din cantitatea totala de deseuri, cele agricole reprezinta 2%. Principalele tipuri de deseuri agricole sunt reprezentate de deseurile chimice (organice si anorganice).

Deseurile chimice (organice si anorganice), totalizand 2,6 mil. tone in anul

1998, cuprind numeroase tipuri, cum ar fi: acizi reziduali, baze reziduale, deseuri de saruri, deseuri cu continut de metale, deseuri cu continut de halogeni, deseuri cu fosfor, deseuri cu continut de azot etc.

Noiembrie, 2000 58


6. CAPACITATEA ADMINISTRATIVA

6.1 APLICAREA CONSECVENTA A PROGRAMULUI DE GUVERNARE

Agricultura este o prioritate strategica nationala a dezvoltarii economico-sociale a Romaniei. Punerea in practica a unei reforme de fond in agricultura a fost prioritatea de politica agricola a Programului socio-economic al Guvernului Romaniei.

Masurile propuse la inceputul mandatului noului guvern au fost exact cele luate in intervalul 1997-1999 si ale caror efecte estimate vor fi : Stimularea productiei agricole (inclusiv prin suspendarea impozitului agricol pana

in anul 2000); Constituirea pietei funciare, stimularea concurentei si intarirea gospodariilor

rurale:- punerea in posesie a proprietarilor care nu se afla in litigiu si eliberarea

titlurilor de proprietate;- vanzarea si cumpararea pamantului;- initierea unui program special de privatizare si restructurare;

reformarea sistemului de finantare a agriculturii:- mecanism neadministrativ al preturilor;- mecanism de finantare a campaniilor agricole in 1997 cu resurse financiare

minime;- respectarea cerintelor stabilitatii macroeconomice;

adoptarea unor masuri pentru dezvoltarea locala si initierea de programe pentru crearea de locuri de munca in sectorul neagricol din mediul rural.

In capitolul Politici agricole si de dezvoltare rurala din Programul de baza de macro-stabilizare si de dezvoltare a Romaniei pana in anul 2000 se porneste de la principiul ca agricultura sa devina un sector generator de valoare adaugata pe baza consolidarii proprietatii private si asigurarii preponderentei mecanismelor de piata.

Obiectivul acestor politici este formarea exploatatiei agricole familiale comerciale prin sustinerea performantei si competitivitatii, in vederea asigurarii securitatii alimentare.

Constient de constrangerile mostenite (lipsa de resurse financiare proprii, deficiente grave in domeniul infrastructurii, organizare institutionala defectuoasa, lipsa unei strategii privind integrarea productiei agricole), Guvernul si-a propus abordarea politicii in domeniul agricol pe baza urmatoarelor principii:

agricultura – factor de stimulare a cresterii economice; dezvoltarea productiei prin eliminarea controlului preturilor si liberalizarea

comertului intern si extern; diminuarea finantarii centralizate si finantarea cu resurse reale; privatizare, demonopolizare si stimularea concurentei; libera circulatie a terenurilor; dezvoltarea clasei de mijloc in mediul rural; cadru legislativ coerent; armonizarea necesitatilor interne cu valorificarea avantajelor comparative.

Masurile din Programul de guvernare 1997-2000 care au fost deja aplicate sunt: pregatirea pachetului legislativ necesar reformei in agricultura;

Noiembrie, 2000 59


liberalizarea comertului intern si extern cu produse agricole (reducerea taxelor vamale de import, reducerea interdictiilor la export);

schimbarea sistemului de stimulente (diminuarea rolului si volumului creditului directionat);

redefinirea rolului ministerului in sensul cresterii capacitatii de a elabora si pune in aplicare politici agricole;

realizarea unui program de privatizare si restructurare a societatilor comerciale cu capital de stat;

analizarea structurilor functionale si institutionale din agricultura si a legaturilor acestora cu administratia locala si centrala;

participarea M.A.A. la intalnirile Gupului de lucru interministerial pentru probleme de dezvoltare rurala;

facilitati pentru export;

Alte masuri din acelasi program, aflate in pregatire, vizeaza: politica de stimuletnte:

- dezvoltarea sistemului de garantare a creditelor specifice agriculturii;- dezvoltarea unui sistem de credit mutual agricol;- promovarea unui sistem de asigurari pentru agricultori;- facilitarea formarii asociatiilor de tip mutual (cooperative) de

aprovizionare si desfacere;- infiintarea unei retele nationale extinse de service,

dezvoltarea burselor specializate de marfuri; politica de dezvoltare rurala:

- infrastructuri adecvate;- dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii in sectorul neagricol;- cresterea gradului de ocupare a femeilor si tinerilor;- protectia mediului;

crearea premiselor redefinirii sistemului cooperatist

6.2 LINII DIRECTOARE ALE PROGRAMULUI DE REFORMA PENTRU ANUL 2000.

Prin politica Ministerului Agriculturii si Alimentatiei se va urmari accelerarea reformei incepute in anii precedenti (reducerea subventiilor simultan cu asigurarea transparentei lor, ajustarea regimului comercial al produselor agricole, privatizarea) in conditiile asigurarii unei productii agricole de natura sa asigure alimente necesare pe piata interna si disponibilitati pentru export.

1. Dezvoltarea sectorului privat

Concentrarea proprietatii funciare. Subventionarea proprietarilor individuali de pamant prin cupoane (3000 miliarde

lei. Sustinerea prin credit ieftin a formarii unor ferme de dimensiuni mai mari, Incurajarea investitiei tehnologice. Privatizare sau lichidare. Finalizarea procesului de restructurare a Regiilor autonome din agricultura in doua

moduri (i) transformarea lor in societati comerciale;

Noiembrie, 2000 60


(ii) demararea procesului de privatizare a societatilor/companiilor nationale din agricultura, pe baza studiilor specifice.

Privatizarea unor activitati din domeniul sanitar-veterinar. Restructurarea activitatii de cercetare agricola (restructurarea profilului statiunilor;

reducerea numarului si a suprafetei acestora).2. Interventii pentru regularizarea pietelor

Creditul de tip revolving pe termen scurt pentru finantarea lucrarilor agricole (15.000 miliarde lei).

Subventionarea (37%) a pretului semintelor omologate. Subventionarea depozitarii unei parti din productia de grau si porumb (300

miliarde lei). Prima de export pentru porumb (150 miliarde lei). Creditul revolving pentru “Fondul Graului” (700 miliarde lei). Incurajarea extinderii schemelor de prefinantare a productiei agricole (inclusiv

introducerea certificatului de depozit).

3. Dezvoltarea comunitatilor rurale

Studii si programe complexe de dezvoltare rurala bazate pe implantarea de IMM de diferite profile si programe de diversificare ocupationala.

Programe de incurajare prin indemnizatii a instalarii tinerilor fermieri in agricultura.

Pentru crearea fondului de dezvoltare rurala este in pregatire un proiect de finantare de circa 200 milioane $ din partea Bancii Mondiale.

4. Masuri speciale

Reglementarea situatiei datoriilor tuturor unitatilor din agricultura si industria alimentara.

Incurajarea formarii organizatiilor profesionale si interprofesionale si stimularea extinderii cooperatiei ca parteneriat al producatorilor agricoli pentru atingerea unor obiective de interes comun in amonte si in aval de activitatile agricole de productie propriu-zise.

Accelerarea armonizarii institutionale, legislative si pe planul standardelor cu UE

6.3 DEZVOLTAREA NOILOR FUNCTII ALE MAA

In cadrul masurilor cuprinse in Programul de guvernare privind domeniul agriculturii si industriei alimentare este prevazuta si reforma institutionala a MAA si a structurilor sale teritoriale, ca o necesitate pentru accelerarea reformei si sporirea convergentei legislatiei si a masurilor de politica agricola cu cele practicate de tarile membre ale UE.

In acest context, prin Hotararea Guvernului nr. 390/07.1997 si apoi prin Hotararea Guvernului 6/1999 a fost aprobata intr-o forma imbunatatita schema de organizare si functionare a MAA.

Ceea ce trebuie mentionat este ca in noua organigrama a ministerului, comparativ cu cea precedenta, s-au infiintat directii generale, directii sau compartimente noi cu

Noiembrie, 2000 61


atributii noi: dezvoltare rurala, politici agroalimentare, pescuit si piscicultura, servicii destinate agricultorilor, unitatea de consultanta pentru politici agricole.

Este pentru prima data cand in atributiile ministerului este prevazuta preocuparea pentru dezvoltarea rurala, ca o componenta esentiala a asezarii intregii agriculturi pe o baza trainica si durabila. Ca expresie a preocuparii privind soarta patrimoniului si a fondului piscicol, s-a infiintat Directia pescuit, piscicultura si inspectie.

Pentru a avea o privire unitara asupra evolutiei produselor agroalimentare, pornind de la asigurarea materiei prime si pana la comercializarea produsului finit, s-au unificat directiile de productie vegetala, animala si industrie alimentara intr-o singura directie generala de politici agroalimentare, masurile de politica agricola fiind analizate in context pe produsse sau grupe de produse, asa cum se practica si in UE.

Se urmareste permanent realizarea unei structuri flexibile si functionale, ceea ce presupune actiuni de corectare a structurilor ori de cate ori este nevoie.

Evidentiem ca, in viitor, structura MAA se va modifica pentru a fi corelata cu noile cerinte impuse de Programul SAPARD.

Pana la inceputul anului 1999, problemele dezvoltarii rurale s-au rezolvat punctual la nivelul diferitelor structuri ale administratiei publice centrale si/sau locale in functie de specificul acestora.Astfel, intre anii 1990 - 1998 dezvoltarea a fost in sfera de preocupari a urmatoarelor institutii : Departamentul pentru Administratie Publica Locala - in ceea ce privesc unele

atributii de natura administrativa ; Fostul Departament de monitorizare a reformei din cadrul Consiliului pentru Reforma Economica de pe langa Guvernul Romaniei, care incepand cu anul 1999 a disparut, unele din atributiile acestuia privind ruralul fiind preluate de Agentia Nationala pentru Dezvoltare Regionala care are ca principale atributii: elaborarea strategiei de dezvoltare regionala in care sunt incluse compartimentele teritoriale si functionale ale spatiului rural; promovarea parteneriatelor orizontale si verticale intre structurile administrative existente; coordonarea aplicarii Planului National de Dezvoltare , document complex ce contine si Planul National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala, in scopul corelarii asistentei straine acordate Romaniei de la Uniunea Europeana. Agentia Romana de Dezvoltare, care raspunde de promovarea investitiilor straine; Agentia pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii, care este o structura institutionala nou aparuta incepand cu 1999; Ministerul Agriculturii si Alimentatiei; Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului pentru dezvoltarea unor infrastructuri locale in concordanta cu programele generale de amenajare teritoriala; Minsterul Apelor Padurilor si Protectiei Mediului care este responsabil pentru dezvoltarea politicii generale si a a legislatiei nationale in domeniul protectiei mediului.

In cadrul reformelor institutionale initiate de Guvernul Romaniei incepand din primavara anului 1999 s-a constituit Comitetul Interministerial National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala care este prezidat de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei.

Atributiile acestei institutii sunt : de coordonare a efortului national pentru elaborarea strtegiei de dezvoltare a spatiului rural; elaborarea Planului National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala, ca document de baza pentru implementarea programului SAPARD.

Noiembrie, 2000 62


Trebuie mentionat faptul ca pe 7 Septembrie 2000, a fost trecut prin Parlamentul Romaniei Legea nr. 157, referitoare la Planul National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala aferenta Programului SAPARD si cofinantarii sale de la bugetul de stat.

In acest sens a fost conceputa Ordonanta de Urgenta 142/2000, referitoare la infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei SAPARD pentru implementarea tehnica a Programului care este prezentata si aprobata de catre Guvernul Romaniei in sesiunea din 14 Septembrie 2000.

Initiativele legislative ale Ministerului Agriculturii si Alimentatiei.

Strategia actiunii guvernamentale privind transformarile sistemice si structurale ale economiei romanesti, aplicata incepand cu anul 1997, s-a concretizat in domeniul agriculturii si alimentatiei si in promovarea sau sustinerea unui set de reglementari care sa contribuie la recunoasterea si reconstituirea relatiilor de proprietate din agricultura, crearea pietei funciare, fluidizarea pietei financiare si crearea unui cadru normativ pentru sustinerea programului de reforma a Guvernului Romaniei.

In sensul celor de mai sus, de o deosebita importanta a fost adoptarea Legii nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.

La elaborarea legii, reprezentantii ministerului au urmarit ca, prin actul normativ care urma sa fie adoptat de catre Parlament, sa se aplice in domeniul fondului funciar principiul restabilirii dreptului de proprietate, iar pe de alta parte sa se inlature, pe cat posibil, numeroasele obstacole si abuzuri care au impediat punerea in aplicare a Legii nr. 18/1991.

Tot in domeniul restructurarii relatiilor de proprietate din agricultura, in scopul asezarii acestora pe baze noi, s-au promovat de care Guvern, la initiativa Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, proiectele de legi privind circulatia juridica a terenurilor si pentru modificarea si completarea Legii arenndarii nr. 16/1994. Aceste proiecte de legi au fost deja adoptate.

Pentru sustinerea financiara a producatorilor agricoli s-au promovat si adoptat mai multe acte normative, dintre care deosebit de semnificativa este Legea nr. 62/1997 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 6/1997 privind constituirea, la dispozitia Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, a unui fond de 550 miliarde lei destinat finantarii lucrarilor agricole. Pe baza acestui act normativ s-au acordat credite speciale pentru urmatoarele culturi: grau, orz, porumb, sfecla de zahar, floarea-soarelui, soia, cartofi, legume, plantatii de vita de vie si de pomi..Un act normativ de o deosebita importanta si care a avut un real succes in aplicare a fost Ordonanta Guvernului nr. 6 din 18 august 1997, prin care s-a acordat agricultorilor – prin implementarea sistemului de cupoane – suma de peste 1300 miliarde lei. Suma pentru cupoane a fost alocata de la bugetul de stat bazandu-se pe atribuirea de cupoane fermierilor care au fost sprijiniti financiar in plata costurilor urmatoarelor inputuri agricole: seminte, material saditor, fertilizatori, pesticide, motorina sau lucrari mecanice pentru arare si cultivarea recoltelor, incluzand pasunile si pajistile. Mentionam ca aceasta initiativa a fost repetata in 1998, 1999 si de asemenea si in 2000. 6.4 PROGRAME SI AJUTOARE DE STAT PRIVIND DEZVOLTAREA RURALA

Actiuni de sustinere financiara a agriculturii de la bugetul de stat si din alte resurse

Noiembrie, 2000 63


In statele UE politicile de ajutorare din partea statului aplicate producatorilor agricoli sunt mecanisme cheie, prin care se intervine in agricultura pentru a se sprijini si proteja producatorii, pe de o parte si pe de alta parte, platile care se fac reprezinta un mod de recunoastere de catre intreaga societate a locului si rolului ramurii in economie.

Analizand politica de sustinere a agriculturii, in Romania, in perioada de tranzitie putem concluziona urmatoarele:

Pe tot parcursul tranzitiei, volumul subventiilor de care a beneficiat sectorul agricol a fost mare, cu variatii serioase in functie de mecanismele practicate si de ineficienta si lipsa lor de viabilitate. Cu toate acestea, agricultura romaneasca a ramas inca intr-o stare paupera din cel putin urmatoarele motive:

- cea mai mare parte a acestui sprijin a fost orientata spre segmentele din avalul agriculturii in conditiile in care statul a fost dominant pe acestea ;

- au fost deseori subventionate ferme de stat care erau ineficiente, in multe cazuri marimea subventiilor acordate fiind mai mare decat valoarea pe care acestea o puteau adauga;

- in general, la export, s-au practicat numeroase interdictii, in timp ce pentru importuri rareori s-au aplicat consecvent politici protectioniste;

- politica cursului de schimb a fost de supra evaluare a monedei nationale .In prezentarea politicilor de ajutoare de stat din perioada 1991 si pana in prezent se disting 3 etape care vor fi prezentate in continuare:

1991-1992 Primele ajutoare de stat erau sub forma preturilor diferentiate acordate procesatorilor din industria alimentara In aceasta perioada, la inceput de tranzitie, caracterizata prin neincrederea in fortele pietei si in care majoritatea producatorilor si intermediarilor agricoli erau intreprinderi de stat, au fost introduse si aplicate primele forme de ajutoare de stat sub forma diferentelor de pret acordate procesatorilor din industria alimentara. Marea lacuna a acestor politici a constituit-o neimplicarea directa a producatorilor agricoli, fenomen ce a produs indepartarea lor de aceste ajutoare.

Aceste prime au fost reglementate de Legea 75/1990, HG 1109/1990 si HG 464/1991; Valoarea totala a fost de 230.205 mii$ in 1991si respectiv de 533.764 mii$ in 1992. 1993-1996.Aceasta perioada se caracterizeaza printr-o diversificare a formelor si tipurilor de ajutoare de stat acordate producatorilor agricoli si crescatorilor de animale.

Incepand cu 1993 statul a introdus o formula mai “liberala” de sprijin financiar, creand un adevarat labirint de subventii aplicate la preturile inputurilor si al produselor agricole. Cadrul legislativ de sprijin al producatorilor agricoli a fost conferit de Legea 83/1993, ce reglementa alocatiile, subventiile la dobanzile pentru creditele de productie si investitii, primele de productie si compensatiile, avantajele fiscale , garantiile pentru obtinerea de credite, garantarea de preturi de achizitie remuneratorii pentru produsele agricole de importanta nationala si acordarea de asistenta tehnica de specialitate. Intrarea in sistem era conditionata insa de respectarea preturilor fixate in mod administrativ pentru producator, urmata de respectarea adaosurilor si preturilor cu amanuntul, controlate de catre prelucratorii si detailistii care cumparau produse subventionate.Principalele forme de ajutoare acordate in aceasta perioada au fost:

- Prime acordate producatorilor agricoli care erau cuprinse in preturile de achizitie pentru lapte de vaca, animale si pasari vii,

Noiembrie, 2000 64


- Prime incluse in pretul de achizitie care erau primite de producatorii agricoli pentru grau, porumb si orz

- Subventii pentru furaje din import si pentru acoperirea diferentelor de curs si a dobanzilor la importurile de furaje realizate prin credite externe( reglementate prin HG 72/1992), care in anul 1992 au insumat 48.765 mii $.

- Alocatii pentru ameliorarea fertilitatii terenurilor agricole prin acordarea gratuita de ingrasaminte chimice pe baza programelor de ameliorare si fertilizare;

*Mii $1994 1995 1996 199780.015 88.556 67.153 26.838

Subventii pentru procurarea si mentinerea in exploatare a efectivelor de matca , acordate producatorilor agricoli;

*Mii $1994 1995 199666 4.261 4.967

Subventii in proportii de 70% sau 60% la creditele acordate pentru achizitionarea de echipamente agricole, masini, aprovizionare materiala si pentru extinderea exploatatiilor agricole, constituirea de stocuri de produse agroalimentare;Subventii acordate pentru constituirea de stocuri de produse agroalimentare, reglementate prin HG 426/1995, OUG 7/1996 si OUG11/1996, acestea fiind de :*Mii $

1995 1996 1997 19982.126 48.061 26.649 470

Subventii acordate pentru creditele pe termen scurt pentru aprovizionarea materiala si realizarea productiei agricole :*Mii $

1994 1995 1996 199770.424 70.686 45.772 19.686

O alta directie de sustinere directa din partea statului se regaseste in prevederile Legii 50/1994. privind unele masuri de organizare a activitatii de imbunatatiri funciare, cheltuielile cu energia electrica si cu cele de intretinere si reparatii ale lucrarilor de imbunatatiri funciare. Acestea au fost suportate integral de la bugetul de stat, dupa cum urmeaza:*Mii $

1995 1996 1997 199875.863 66.511 38.225 43.918

Caracteristica principala a ajutoarelor de stat acordate in aceasta perioada ramane sprijinirea producatorilor agricoli prin intermediul procesatorilor si cu conditionarea vanzarii produselor la preturi fixate in mod administrativ. De fapt, sistemul urmarea ca produsele desfacute prin sistemul controlat de stat sa ajunga la consumator prin preturi mici. Acest mecanism a eliminat insa concurenta privata aflata in formare.

Noiembrie, 2000 65


In timp ce in cadrul agriculturii se consolidau sistemele de subventii, ramura se izola tot mai mult de restul economiei, care facea eforturi uriase de ajustare la cerintele pietei interne si internationale. Astfel, datorita liberalizarii pretului creditului, costul ratei dobanzilor a influentat si marimea profitului financiar al intreprinderilor agricole. In aceste conditii furnizarea creditului rural subventionat s-a dovedit a fi o problema dificila, deoarece suma necesara subventionarii dobanzii reprezenta o grea povara pentru buget. Pentru sustinerea acestei politici incepand cu 1999, Guvernul a hotarat finantarea acestor transferuri prin instrumentele planificarii centralizate. Mecanismul standard a fost ca Banca Centrala, respectiv BNR, sa elibereze linii de credite catre Banca Agricola, care apoi sa fie directionate pentru agricultura, cu rate ale dobanzii real negative.1997- 1999 Dupa 1997 s-a modificat orientarea modului de subventionare a agriculturii , punandu-se accentul pe sustinerea directa a producatorilor agricoli (in mare parte persoane fizice). Din 1997 imprumuturile cu dobanda subventionata nu au mai folosit surse BNR, ci subventiile prevazute au fost incluse in bugetul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, punandu-se accent pe cresterea capacitatii de investitii.

S-a pus in practica un sistem de plata pe baza cupoanelor valorice cu finantare transparenta de la bugetul de stat. In acest sens a fost aprobata Legea 193/1997 ce abroga Legea 83/1993.

Cupoanele, reprezinta bunuri valorice si se acorda cu titlu gratuit, agricultorilor persoane fizice, titularilor cu drept de proprietate pentru suprafetele agricole de cel putin 0,5 ha. Valoarea fiecarui cupon este de 10EURO/0,5 ha si ofera beneficiarului, rspectiv proprietarului de teren, posibilitatea platii unei parti a lucrarilor agricole, furaje, medicamente, ingrasaminte chimice, motorina.

Pentru anul 2000 MAA a propus un sistem de cupoane modificat, in sensul ca beneficiarii cupoanelor vor fi persoanele fizice proprietari de terenuri agricole care exploateaza direct terenuri arabile, plantatii de vii nobile sau livezi si/sau vaci si bivolite de lapte, societatile agricole constituite conform Legii 36/1991, precum si cele constituite conform Legii 31/1990. De asemenea, beneficiari vor putea fi si arendasii, persoane fizice sau juridice, institutele de cult care exploateaza terenuri agricole.Sumele alocate din buget pentru sistemul de cupoane sunt prezentate in urmatorul tabel :

*Mii $1997 1998 1999-pana la 03.12.1999183.750 305.565 194.656

In anii 1998 si 1999 prin OG 49/1998 si respectiv OG 32/1999, s-a acordat producatorilor agricoli gratuitatea depozitarii graului in spatii special amenajate, bugetul de stat suportand cheltuielile aferente depozitarii, in suma de 5.042 mii$ in 1997 si de 3.873 mii $ in 1998.

Din 1998, prin Legea 165/1998 ce stabileste infiintarea unui fond special al MAA pentru sprijinirea productiei agricole, s-a creat posibilitatea ajutorarii micilor producatorilor agricoli privati atat prin acordarea de credite, cat si prin facilitatile de acordare a acestora( rata dobanzii este suportata in proportie de 70% daca creditul este rambursat conform graficelor stabilite ).

In anul urmator prin HG 36/1999 s-au acordat credite cu dobanda subventionata pentru achizitionarea de tractoare, combine, instalatii de irigatii si constructia de sere.

Noiembrie, 2000 66


De asemenea, s-a continuat politica de acordare primelor pentru producatorii agricoli pentru produsele: grau, carne de porc sau pasare ;

* pentru aceasta perioada 1USD poate fi aproximat cu 1EURO.Politica guvernamentala de suport pentru producatorii agricoli in viitor va avea ca principale directii : Dezvoltarea unor ferme de tip european viabile si eficiente ; Sprijinirea producatorilor agricoli din regiuni defavorizate din punct de vedere

economic si social sau din regiuni defavorizate din punct de vedere climatic sau de mediu;

Dezvoltarea unui mediu agricol care sa previna epuizarea resurselor solului si sa imbunatateasca fertilitatea solului;

Imbunatatirea infrastructurii rurale de productie agricola , care sa ofere premisele necesare generarii unor venituri mai mari agricultorilor si gasirea unor modalitati de folosire a resurselor locale, umane si materiale, pentru pentru obtinerea unor venituri suplimentare din productia neagricola ;

Initierea unor actiuni pentru stabilirea- la inceput in zone pilot – a productiei agricole ecologice.

Principalele actiuni intreprinse cu finantarea de la bugetul statului si alte surse locale in ultimii 2 ani (din ianuarie 1998), s-au constituit in ajutoare directe pentru culturile agricole (sistemul de cupoane agricole) sau prime si au acoperit in partial nevoile agriculturii.

Bugetul MAA pe categorii principale de cheltuieli

Mii.EUROIndicatori Bugetul MAA-1998 Bugetul MAA-1999

Capitolul –Agricultura si Silvicultura-Total

451.155 298.428

Cheltuieli cu personalul 58.138 53.065 Cheltuieli materiale 22.682 18.416 Subventii 55.846 58.545 Prime 16.286 20.945 Transferuri 277.540 131.500 Din care cupoane 271.484 129.536 Cheltuieli de capital 16.306 11.285 Rambursari de credite extene 4.354 4.670

Capitolul-alte actiuni economice-total

130 55

Combaterea inundatiilor si gheturilor

130 55

Capitolul- cercetare stiintifica 70 49 Cheltuieli pentru finantarea Bancii

de resurse genetice vegetale Suceava

70 49

Capitolul-Imprumuturi 70.070 36.821 Imprumuturi pentru creditarea

producatorilor agricoli70.070 36.821

Total Buget 521.426 335.354

Noiembrie, 2000 67


1998- Cursul mediu ECU- 9.989,90 lei1999- Cursul mediu EURO- 16.295 lei

Sursa:Ministerul Agriculturii si Alimentatiei

Modul de finanantare a sectorului agricol pana in anul 1996 a presupus in mod constant injectarea unor fonduri insemnate din banii publici, de la bugetul statului dar si din afara acestuia, cu scopul declarat de a pune la dispozitia producatorilor credite ieftine.

Transferurile de la buget au fost completate de fonduri mai putin transparente (cvasi – fiscale), sub forma de credite directionate, refinantate de Banca Nationala, la o rata negativa a dobanzii in termeni reali. Astfel de practici au contribuit substantial la deteriorarea si tensionarea situatiei la nivel macroeconomic, culminand in 1996, an in care spijinul total acordat agriculturii din surse bugetare si sub forma transferurilor din afara bugetului a atins 3,85% din PIB.

Volumul acestor transferuri a fost foarte ridicat fata de posibilitatile reale ale economiei romanesti si, ca urmare, in anul 1996, pentru finantarea agriculturii s-a apelat la emisiune de moneda fara acoperire, generatoare de inflatie.

Pana in primavara anului 1997, sistemul prin care se furnizau credite pe termen scurt producatorilor agricoli era destul de greoi si generator de inflatie, iar piata distribuirii inputurilor pentru agricultura era dominata de societatile comerciale de tip integrator, cu capital majoritar de stat. Fondurile alocate finantarii agriculturii au fost utilizate concret, in cea mai mare parte, in sectorul de stat.

Desi asigura 80% din productie ramurii, sectorul privat agricol a primit doar circa 20% din transferurile bugetare si cvasi-bugetare acordate sub forma subventiilor la dobanzi in toata perioada in care acest mecanism a functionat.

Incepand din 1997, politica agricola a Guvernului a urmarit doua obiective:

Sustinerea financiara a producatorilor sa fie facuta transparent si pe o cale neinflationista, din resurse reale, prin eliminarea creditului directionat inflationist, refinantat de BNR si includerea in buget a sumelor aferente intregului sprijin financiar;

Subventiile acordate de puterea publica sa ajunga nemijlocit la producatorul agricol sub forma unor plati directe.

Cheltuielile bugetare s-au cifrat in 1997 la 4.760 miliarde lei (aproape 1,8% din PIB), ponderea subventiilor, primelor si transferurilor reprezentand peste 65%. Incepand cu acest an, subventiile au fost reorientate catre piata inputurilor agricole, a stocarii si a creditului pentru agricultura, dar intr-o forma diferita, cu scopul de a incerca evitarea efectelor negative de tipul celor care s-au produs in anii anteriori.

In anul 1997 a fost introdus un nou capitol de cheltuieli in structura bugetului MAA, care sa vina in sprijinul producatorilor agricoli, “ credite din resurse bugetare”, care a cuprins fondul de finantare a lucrarilor agricole si fondul graului, si care a reprezentat 22% din bugetul MAA pe 1997.

Tinand seama de experienta din anul 1997, in anul 1998 a fost alocata de la buget, suma de 700 miliarde lei pentru finantarea cheltuielilor din sectorul productiei vegetale si al cresterii animalelor.

O ultima schema de subventionare a agricultorilor privati a fost cea de cupoane, initiata in toamna anului 1997. Acesta a fost raspunsul ales la Guvernul Romaniei la problema trecerii comercializarii inputurilor de la integratori la filierele

Noiembrie, 2000 68


private de angrosisti si detailisti. Pe de alta parte, Guvernul a considerat necesara mentinerea, chiar pentru o perioada limitata, a subventiilor pentru agricultura, dar mai ales orientarea lor spre agricultura privata, care desi dominanta, a beneficiat pana in 1997, de subventii incomparabil mai reduse fata de cea de stat. In implementarea sistemului de cupoane, optiunea fundamentala a MAA a fost: cupoanele vor fi acordate tuturor proprietarilor de terenuri agricole, proportional cu suprafata. Ponderea cupoanelor in totalul bugetului MAA a fost: 28% in 1997, 52% in 1998 respectiv 41% in 1999.

Actiuni de sustinere financiara comunitara Principalele actiuni intreprinse cu sprijin comunitar in ultimii ani (din

ianuarie 1995) in domeniul dezvoltarii rurale si agriculturii sunt cele derulate prin programele Phare ale Uniunii Europene - programe de finantare nerambursabile.

Fondurile Phare pentru agricultura si dezvoltare rurala au fost derulate prin: Unitatea de Gestionare a Programelor Phare PMU - din cadrul MAA; Fundatia Internationala de Management – FIMAN prin programul FIDEL

Programul pentru intreprinderi mici si mijlocii si dezvoltare regionala; Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului. - MLPAT

Fonduri Phare derulate prin PMU

Asistenta acordata de catre Uniunea Europeana sectorului agricol din Romania, prin intermediul programelor Phare derulate de MAA, a inceput in anul 1991.

Programe Phare derulate prin MAAAnul Valoarea Nr. Programe/

SubprogrameDenumire programe

1991 39 MECU 3 PATG – Programul de Asistenta Tehnica Generala pentru Romania;

Furnizari pentru agricultura; Importuri de urgenta pentru industria

alimentara;

1992 32 MECU 1/9 Asistenta tehnica pentru privatizarea agriculturii si industriei alimentare

1993 5 MECU 1/2 Suport pentru reforma funciara1994 - -1995 10 MECU 1/4 Programul de dezvoltare agricola si rurala1996 - -1997 4 MECU 1/2 Armonizarea standardelor romanesti cu cele

ale UE in domeniul produselor agroalimentareTota

l90 MECU 7/17

Activitatile principale sustinute prin Phare s-au orientat spre:(i) Sprijin pentru reforma funciara, inregistrarea proprietatii si sistemul informational teritorial.

UE a alocat in acest sens 10,2 MECU, sprijinul acordat constand in:

Noiembrie, 2000 69


Asistenta tehnica pentru transferul de know–how, pregatirea si gestionarea computerizata a datelor siAchizitionarea de echipament si software necesare sistemului informational si de inregistrare a teritoriului.

Datorita echipamentului suplimentar si a transferului de know-how, reforma funciara a progresat.

Pana in iulie 1997, au fost eliberate 99% din titlurile provizorii (adeverinte) si 68% din titlurile de proprietate. In cadrul acestui program a fost oferita si pregatire pentru evaluarea funciara.

(ii) Sprijinirea politicilor agricole

Pentru a asista MAA din Romania la formularea unei strategii coerente pentru o agricultura privata intr-o economie de piata, UE a acordat prin expertii sai consultanta in acest sens.

In 1991, in PATG a fost prevazut proiectul “Celula de politici si strategii”, in valoare de 1,2 MECU. Proiectul a avut ca obiectiv acordarea de asistenta tehnica la cererea MAA pentru elaborarea de politici agricole.

In 1995, a fost prevazut proiectul “Ajustarea sectorului agricol si sprijin pentru politici”, in valoare de 2,8 MECU. In cadrul acestuia, Integrarea in UE si Reforma Politicii Agricole, reprezinta un sub-proiect cu un buget de 1 MECU, al carui obiectiv a fost de a sustine MAA printr-un un program de pregatire si sprijin tehnic oferit echipelor implicate in pregatirea negocierilor pentru aderarea la UE, pentru a determina actiunile necesare si asistenta Phare posibila in vederea armonizarii legislatiei si a standardelor in contextul integrarii europene, pentru a disemina informatiile referitoare la politicile agricole..

(iii) Imbunatatirea eficientei pietelor agricole

In vederea imbunatatirii eficientei pietelor pentru produsele agricole, Phare a acordat sprijin pentru:

infiintarea unor filiere agroalimentare precum si infiintarea unui sistem informational de piata agricolaIn 1992, a fost prevazut proiectul Canale de distributie, in valoare de 4,6

MECU.Sub-proiectul care a avut ca obiectiv infiintarea pe piata a unor canale de distributie private s-a concretizat in crearea a sase piete pilot a caror functionare urma sa inceapa pana la sfarsitul anului 1995. Valoarea acestuia a fost de 2 MECU. Au fost infiintate sase piete pentru legume, fructe, cereale si animale, a fost deschisa o bursa de cereale si carne. Din cauza cadrului legal nepotrivit, cinci din cele sase piete nou-create si-au intrerupt activitatea.Sistemul Informational de Piata a fost infiintat pentru a oferi fermierilor, oamenilor de afaceri si administratiei publice informatii despre piata, despre preturile produselor agricole din intreaga tara. Sub-proiectul prin care s-a realizat acest obiectiv a fost in valoare de 2,6 MECU si avut urmatoarele componente: asistenta tehnica pentru proiectarea sistemului, pregatirea acordata operatorilor si furnizarea de echipament.

(iv) Asistenta tehnica, juridica si financiara acordata fermierilor privati.

Noiembrie, 2000 70


Fermierii au nevoie de ajutor pentru a opera intr-un mediu nou orientat spre piata. Acest ajutor este acordat prin:a) Servicii de extensie agricola

In 1992, prin proiectul Asistenta pentru dezvoltarea serviciilor de distributie a informatiilor, care a avut ca obiectiv asigurarea de asistenta tehnica pentru dezvoltarea unei retele de servicii specializate in domeniu a fost in valoare din 1,9 MECU.

In 1995, in cadrul proiectului Extensia agricola, in valoare de 3,5 MECU. Rezultatele acestui proiect s-au concretizat prin infiintarea unor ferme demonstrative si a Agentiei Nationale de Consultanta Agricola – ANCA (in octombrie 1998).

b) Sistemul de prognoza a culturilor :

In 1992, proiectul pilot Sistem de prognoza agricola – 670 mii ECU a avut ca obiectiv folosirea sistemului de teledectie combinat cu analiza de teren, in 17 judete. S-a infiintat Centrul Roman de Utilizare a Teledectiei in Agricultura (CRUTA) care a devenit in prezent un organism independent,oferind informatii Ministerului Agriculturii pe baza de contract.

In 1995, Sisteme de prognoza a culturilor – 1MECU – si-a propus dezvoltarea sistemului la nivel national, consolidarea institutiei responsabile (CRUTA) si largirea seriei de produse informationale in domeniul de raportare (prognoza agricola) si in domeniul administrativ (fertilizare, irigatii, protectia solului).

c) Agricultura in zonele montane :

In 1992, prin sub-proiectul Agricultura in zona montana - 950 mii ECU. Rezultatul a constat in finantarea prin credite nerambursabile a 61 de societati mici si mijlocii (asociatii si persoane private) din 4 judete.

( v) Infiintarea Fondului de Garantare a Creditului Rural prin proiectul Creditul Agricol din anul 1992, in valoare de 9 MECU;

Insuficienta capitalului si accesul limitat al fermierilor privati la credite reprezinta doua din principalele obstacole in calea dezvoltarii sectorului agricol. Infiintarea Fondului are ca scop sprijinirea dezvoltarii in Romania a unei agriculturi private, prin oferirea de garantii bancare intreprinzatorilor mici si mijlocii din mediul rural pentru imprumuturi pe termen mediu si lung necesare finantarii noilor investitii pentru agricultura in segmentele de productie, distributie, prelucrare si servicii. Fondul opereaza prin patru banci participante la schema: Banca Agricola, Banca Comerciala Romana, Banca Romana de Dezvoltare si Bancoop. Fondul poate garanta pana la 60% dintr-un imprumut, in timp ce bancile care imprumuta suporta riscul pentru cel putin 40% din imprumut.UE a contribuit cu 9 MECU la infiintarea Fondului si a oferit training personalului din banci pentru gestionarea fondului printr-un alt proiect din 1992, Instruire bancara, in valoare de peste 1MECU.

(vi) Infiintarea unor Centre de Consultanta pentru ferme si intreprinderi agro-industriale.

Noiembrie, 2000 71


In 1992 a fost derulat proiectul “Fermieri si afaceri agricole”, in valoare de aproape 3 MECU. Rezultatul acestui proiect a fost infiintarea unui serviciu de consultanta privat, independent, pentru agricultura si societati agro-industriale care sa poata oferi clientilor sai cunostintele de management necesare pentru a conduce o firma profitabila. La sfarsitul proiectului de 3 ani, in tara erau infiintate 16 firme private de consultanta. Fiecarei noi companii i s-a oferit training, asistenta juridica si financiara, precum si o dotare minima.

Asistenta tehnica pentru restructurare si privatizare

Phare a acordat sprijin pentru accelerarea privatizarii si restructurarii sectorului agricol, prin urmatoarele actiuni:

A Privatizarea societatilor agro – industriale.

Inca din anul 1991 a fost realizat un studiu agro-industrial cu obiectivul - asistenta tehnica pentru redresarea si reforma industriei de prelucrare a produselor agricole - in valoare de 1,2 MECU si care a avut ca rezultat stabilirea strategiei de restructurare/privatizare a 193 de societati comerciale agro-industriale.

In anul 1992 a fost implementat proiectul “Sprijin pentru industria alimentara” prin care, 18 companii comerciale din domeniul agro-industriei au primit consultanta specializata in vederea pregatirii pentru privatizare. Ca urmare a acestui proiect, 6 societati comerciale au fost privatizate. De asemenea, au fost pregatite planuri de afaceri pentru toate companiile selectate si au fost realizate contacte cu potentiali investitori locali si straini importanti.

Tot in 1992 un alt proiect Phare “Privatizare/restucurare ”, in valoare de peste 4,5 MECU a inclus un sub-proiect “Instruirea echipelor manageriale ale unor societati comerciale din industria alimentara” ( 1,3 MECU) care a avut ca obiectiv imbunatatirea eficientei acestor societati de prelucrare a produselor agricole prin introducerea unui management modern, adaptat economiei de piata. In 1995, a fost initiat proiectul “Asistenta financiara pentru ferme si societati agroindustraile private” - 2,5 MECU.B privatizarea complexelor industriale de crestere a pasarilor si porcilor

Initial in 1991 s-a pus accent pe furnizarea in regim de urgenta a furajelor pentru animale si a echipamentului necesar pentru a sprijini un sector in criza, astfel:

In 1991, prin programul Furnizari pentru agricultura cu un buget alocat de 25 MECU. Programul a cuprins doua proiecte:

“Furnizari pentru agricultura” - 15,8 MECU, care a avut ca obiectiv sprijinirea sectorului zootehnic prin importul unor cantitati considerabile de produse necesare acestui sector.

“Sprijin pentru fermierii privati” - 9 MECU prin asigurarea asistentei tehnice pentru redresarea si reforma productiei zootehnice, precum si pentru sprijinirea mecanizarii lucrarilor agricole.

In 1992, s-a alocat suma de 1MECU proiectului “Privatizarea complexelor de crestere a puilor si porcilor”, pentru a asista procesul de privatizare.

C Restructurarea/privatizarea serviciilor in agricultura.

Noiembrie, 2000 72


Phare a acordat asistenta tehnica pentru dezvoltarea si implementarea politicii privind serviciile de conservare a solului, protectie a plantelor si serviciilor sanitar-veterinare, selectie si reproductie a animalelor, in prezent aflate sub controlul direct al Ministerului Agriculturii. Principalul obiectiv al acestor proiecte a fost restructurarea serviciilor mentionate mai sus pentru a corespunde nevoilor unei economii de piata, respectiv privatizarea acelor activitati care s-ar putea dezvolta eficient sub proprietate privata.Proiectele au fost:

In 1992, “Privatizarea serviciilor de protectia solului si plantelor”, cu un buget de 530.000 ECU

In 1992, “Privatizarea serviciilor de reproductie a animalelor si sanitar-veterinare”, -500.000 ECU.d) restructurarea si privatizarea ROMCEREAL – monopolul in comertul cu cereale.

Guvernul a recunoscut nevoia restructurarii si privatizarii sistemului de depozitare a cerealelor reprezentat de Romcereal, care reprezenta atat un monopol (la achizitionarea de cereale) cat si un monopol (pentru furnizarea input-urilor) raportat la producatorul obisnuit. In 1995 Guvernul a hotarat restructurarea ROMCEREAL- ului pe doua nivele: Agentia Nationala pentru Produse Agricole (ANPA) si 41 societati comerciale (COMCEREAL) locale judetene implicate in comertul cu cereale. Phare a sprijinit atat Agentia Nationala cat si companiile locale prin doua proiecte separate.

Primul, “Asistenta tehnica pentru ANPA”, cu un buget de 543.000 ECU a avut ca obiectiv acordarea de asistenta tehnica pentru echipa manageriala a agentiei nou formate, pentru a o ajuta la restructurarea ulterioara si a propus consolidarea sectorului cerealier.

Cel de-al doilea proiect, “Asistenta tehnica pentru restructurarea/privatizarea societatilor comerciale Comcereal, rezultate din divizarea Romcereal”, cu un buget de 720.000 ECU a oferit asistenta tehnica pentru restructurarea a 5 societati comerciale pilot.

Rezultate si estimari ale proiectelor finantate prin PHARE, in perioada 1998 - 1999:

Proiectele finantate prin Phare pentru sectorul agricol in perioada 1998-1999 au fost:- RO-9704 Harmonisation Food Standards- RO-9804 Institution Building- RO-9810 Twinnings

si au avut ca principale obiective accelerarea procesului de aliniere a Romaniei la standardele U.E. in domeniile:

- standarde alimentare,- sanatatea plantelor si animalelor,

precum si dezvoltarea capacitatii Ministerului Agriculturii si Alimentatiei si structurilor sale pentru implementarea Acquis-ului Comunitar.

Program Data inceperii

Data finalizarii

Suma(MEURO)

Angajate Rambur-sate

Situatiaactuala

RO-9704RO-9804RO-9810.01.01

31/01/9830/09/9830/09/98

31/12/9931/12/0031/12/00

4.004.790.21

10006

100

21058

In derulareActivActiv

Noiembrie, 2000 73


TOTAL 9.00

Pentru Proiectele RO-9804 si RO-9810, care sunt inca in curs de desfasurare, nu exista pana in prezent un raport de evaluare* (* Sursa: Raport Anual de Evaluare Nr. R/RO/AGR/99085).

In cadrul Proiectului RO-9704 a fost initiata o lege generala a alimentatiei si adoptata o legislatie ce aliniaza Romania la reglementarile Uniunii Europene privind etichetarea alimentelor

Colaborarea prevazuta in cadrul proiectului si inceputa de catre M.A.A. cu Institutul de Chimie Alimentara a fost abandonata, urmand ca M.A.A. sa-si gaseasca un nou partener de lucru.

Interventii Phare prevazute cu incepere din anul 2000 pentru sectorul agricol- MEURO-

Nr.crt.

Titlul proiectului Total Twinning Asistenta tehnica

Investitii

1.2.3.

4.5.6.

7.

Suport ptr. politici agrareStatistici agricoleAcquis in domeniul veterinarEchipament fitosanitarAcquis in domeniul vinuluiControlul calitatii alimentelorIdentificarea animalelor

2.552.602.90

1.952.002.00

4.00

1.550.600.60

0.000.750.00

0.00

1.001.700.30

0.300.001.00

1.10

0.000.302.00

1.651.251.00

2.90

TOTAL 18.00 3.50 5.40 9.10

Comitetul de Directie PHARE de la Bruxelles a aprobat propunerea de Memorandum de Finantare pentru anul 2000.

In cadrul acestui Memorandum sunt incluse si Fisele Proiectelor PHARE pentru agricultura. MAA va derula urmatoarele proiecte PHARE: 1. Armonizarea legislatiei si intarirea capacitatii de administrare a

acquis-ului comunitar in domeniul vinurilor .Acest proiect isi propune continuarea si accelerarea armonizarii legislative, institutionale si operationale pentru alinierea la standardele UE.Bugetul total – 2,5 mil EURO.2. Statistica agricola si regionala Obiectivul principal al programului este sa creeeze baza pentru realizarea unui sistem statistic agricol durabil, conform principiilor statisticii comunitare.Bugetul total – 2 mil EURO.3. Intarirea si dezvoltarea capacitatii de punere in aplicare a acquisului

privind protectia impotriva microorganismelor daunatoare.Proiectul isi propune implementarea acquisului comunitar in sectorul fitosanitar.Bugetul total – 2,5 mil EURO.4. Intarirea sistemului de control al calitatii produselor agro-alimentare.Obiectivul general consta in continuarea si imbunatatirea alinierii procedurilor de control al calitatii alimentelor la acquisul comunitar.5. Imbunatatirea si armonizarea legislatiei veterinare si a capacitatilor

de aplicare.

Noiembrie, 2000 74


Prin realizarea acestui proiect se urmareste continuarea si imbunatatirea alinierii standardelor si controalelor de igiena si sanatate veterinara la acquisul comunitar. Bugetul total – 4,9 mil EURO.6. Suport pentru Politica Agricola si CoordonareSporirea capacitatii economice si administrative a oficialilor din ministere si alte unitati la nivel central si regional pentru dezvoltarea si implementarea politicilor coordonate pentru piata, de dezvoltare si aliniere la UE.Bugetul total – 4,25 mil EURO.

Alte Programe PHARE

Suportul pentru ministere si alte servicii publice in vederea armonizarii standardelor alimentare (RO 9704 – 01)

Obiectivul proiectului

Acest proiect are drept obiectiv specific sustinerea ministerelor si a institutiilor in implementarea legislatiei U.E. referitoare la alimentatie conform Programului, asa cum se stipuleaza in Anexa 2 a Cartii Albe referitoare la pregatirea tarilor membre a CEEC pentru participarea la Piata Interna (a C.E.) – peste 150 de directive cu privire la: determinarea ministerelor si organizatiilor si a metodologiei adoptate in functie de nevoile lor specifice. Ministerele (Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, Ministerul Sanatatii, Ministerul Industriei si Comertului, Oficiul Protectiei Consumatorului) sunt responsabile pentru implementarea intregii legislatii referitoare la aria alimentatiei si agriculturii.

Data de incepere a proiectului a fost 30 martie 1999; proiectul se va finaliza la 31 ianuarie 2001.Rezultate principale obtinute pana in prezent

Au fost create doua Unitati de Armonizare a Legislatiei Alimentare atat la Ministerului Agriculturii si Alimentatiei (in cadrul Directiei pentru industrie alimentara) cat si la Ministerului Sanatatatii (in cadrul Directiei generale pentru igiena si sanatate publica), ambele unitati au fost echipate cu computere, imprimante si soft necesar.

“Unitatea de traduceri pentru legislatia alimentara” a fost creata de catre Ministerul Agriculturii si Alimentatiei si a fost dotata cu personal si echipamente necesare. Personalul selectat include: 4 translatori, un terminologist si un administrator de date. Acestia au fost pregatiti in tehnicile de traducere utilizate de statele noi ale UE in perioada de preaderare si aderare. Au fost instalate programe soft speciale si a fost editat un manual de traducere.

Unitatea de traducere a tradus peste 150 de directive ale UE (inclusiv amendamentele) pentru industria alimentara, conform prioritatilor stipulate in Cartea Alba, dupa cum urmeaza: etichetarea alimentelor; aditivi alimentari; materiale si articole in contact cu alimentele; igiena alimentara si controlul oficial al alimentelor; produse contaminanti, produse alimentare ecologice, acid erucic in uleiuri si grasimi; apa potabila, apa minerala si produsele congelate; cacao si ciocolata; zahar; miere de albine; suc de fructe; gemuri de fructe, jeleuri, marmelade, piure de castane, lapte conservat, lapte partial sau total deshidratat; caseina si produse caseinizate; extracte de cafea si cicoare. Rezultatele primei traduceri a fost considerat traducere bruta.

Noiembrie, 2000 75


Documentele traduse au fost supuse urmatoarelor procesari: revizuire legislativa si lingvistica.

Au fost create 6 Grupuri Comune de Lucru (GCL). Personalul GCL apartine: Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, Ministerului Sanatatii, Ministerului Industriei si Comertului, Oficiului pentru Protectia Consumatorului.

Membrii celor 6 GCL au facut o revizie tehnica a traducerii directivelor UE si apoi cu suportul echipei de traducatori s-au realizat versiuni consolidate a fiecarei parti a legislatiei traduse. Membrii GCL au primit sustinere si assistenta tehnica din partea expertilor UE.

Membrii GCL au alcatuit “Planuri de Actiune” in vederea implementarii fiecarui pachet legislativ.

Pentru intarirea mecanismelor, se va face o baza de date pentru 139 de laboratoare pentru controlul calitatii produselor alimentare (MAA, MS, OPC si private). A fost stabilit necesarul de echipamente pentru acestea. Dosarul de licitatie pentru echipamente a fost pus in circulatie. Proiectul este in curs de implementare.

EfectePersonalul din cadrul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, Ministerul

Sanatatii, Oficiul pentru Protectia Consumatorului si Ministerul Industriei si Comertului implicat in problemele de industrie alimentara este bine pregatit, este capabil sa inteleaga si sa puna in aplicare legislatia UE cu privire la produsele alimentare.

Este inserata o glossa cu terminologia UE in domeniu alimentar.Conducerea celor 18 laboratoare pentru controlul alimentelor este pregatita cu

procedurile referitoare la obtinerea acreditarii din partea UE si 6 laboratoare vor fi partial echipate.

Dificultati intampinate

Nu au fost intampinate pana acum.

Sustinerea intreprinderilor din industria alimentara in vederea armonizarii standardelor alimentare (Ro 9704 – 02)

Obiectivele proiectuluiSa sustina intreprinderile din industria alimentara in vederea adaptarii din mers

la noul mediu rezultat in urma consolidarii noilor standarde de calitate si pregatirii de aderare la Uniunea Europeana.

Proiectul a inceput la 30 martie 1999; se va finaliza la 31 ianuarie 2000.

Rezultate principale realizate pana in prezent

O supraveghere a pietei pentru 50 de importanti producatori de produse alimentare in vederea identificarii informatiilor de care aveau nevoie in conexiune cu procesul de aliniere la Uniunea Europeana.

Partenerul roman pentru “Centrul de Informare” si “Newsletter” ambele pentru industria alimentara a fost selectat in urma unei licitatii restranse.

Activitatile pentru ambele componente sunt implementate impreuna cu personalul selectat al Partenerului roman.

Noiembrie, 2000 76


Numarul pilot al “Stiri pentru Industria Alimentara’ a fost editat iar urmatoarea editie (lunara) va fi pregatita.

Partenerul pentru componentele “Pregatire si Consultanta” este in curs de selectare.

Efecte potentialeIndustria alimentara romaneasca va avea un centru de informare propriu si

autofinantat si un jurnal la dispozitie conducand la o capacitate informationala unitara.

Dificultati intampinate

Exista un numar limitat de companii romane (de stat sau private) interesate in dezvoltarea unui sistem informatic si informational pentru industria alimentara (lipsa capitalului duce la reducerea drastica a potentialilor clienti).

Proiectul “Dezvoltarea Serviciului National de Extensie” (Ro 9505 – 01 – 01)

Obiectivele proiectuluiIn continuarea proiectului 9203, acest proiect a dus la crearea unui Serviciu

National de Extensie (SNE), in agricultura la nivel local, ca proiect de constructie institutionala. Acest serviciu fiind finantat de bugetul national a fost proiectat pentru a se adresa in special fermierilor mici si mijlocii, initial gratuit. Serviciile de extensie si de consultanta ofera fermierilor informatii actualizate din domeniile agricol si agrozootehnic.

Proiectul a inceput in ianuarie 1998 si s-a finalizat in decembrie 1998.

Principalele rezultate obtinuteAu fost create Servicii Nationale de Extensie la nivel central si local.Sediile locale si cele centrale au fost partial echipate.Un numar de 16 persoane din tot atatea judete pilot au fost pregatite in special

in domenii manageriale si economice (pregatirea tehnica nu s-a dovedit a fi necesara).Un numar de 18 persoane din 10 judete care nu erau pilot au fost deasemenea

pregatite pe o perioada scurta in aceleasi domenii.Au fost acumulate mai multe studii de caz.

EfecteAsistenta tehnica privind producatorii mici si mijlocii este acum definitivata ca

o institutie existenta, creata in acord cu standardele Uniunii Europene.A fost facut functional un important si acesibil sistem de difuzare la nivel de

comuna prin intermediul scrisorilor de afaceri, utilizarea mass mediei, ateliere de lucru, intalniri periodice intre producatori si cei din serviciul de extensie etc.

Ca un efect colateral trebuie mentionata cresterea numarului de beneficiari.

Dificultati intalnite

Sistemul a fost proiectat pentru a deveni cu autofinantare si capabil de a se privatiza in urmatorii 10 ani. Introducerea de noi taxe pentru serviciile acordate este perceputa ca o dificultate.

Noiembrie, 2000 77


Proiectul “Politica de consultanta pentru dezvoltarea serviciilor de creditare rurala”(Ro 9505 – 03 – 02)

Obiectivele proiectuluiSa propuna un sistem de credite agricole mutuale in Romania si sa introduca

termenii de referinta pentru lansare.

Proiectul a inceput in februarie 1998 si s-a finalizat in iunie 1998 (a beneficiat de o alocare bugetara limitata de 52.000 EURO).

Rezultate principaleS-a publicat o diagnoza a situatiei existente.In corelatie cu activitatea Fondului de Garantare a Creditelor Rurale a fost

proiectat un sistem mutual de credite.Au fost schitati "Termenii de Referinta" pentru implementarea unui astfel de

sistem.Efecte

Exista o idee coerenta despre implementarea unui sistem de credite mutuale pentru agricultura Romaniei.

Dificultati intampinateConceptia creata de actualul proiect trebuie sa fie adusa la zi si trebuiesc

identificate si alocate resursele financiare pentru implementarea proiectelor de asistenta tehnica.

Proiectul "Dezvoltarea rurala in Romania" (Ro 9505 - 04 - 03 - 0005)Obiectivele proiectuluiSa defineasca o strategie complexa de dezvoltare a zonelor rurale ale

Romaniei si sa creeze un cadru de lucru la nivel institutional pentru implementarea viitoarelor politici de dezvoltare rurala.

Proiectul a inceput la 12.01.1998 si s-a finalizat la 12.10. 1998.

Rezultate principale

O diagnoza a spatiului rural (pentru 2685 comune) pentru care s-au analizat 45 de indicatori. Bazat pe acest studiu s-au definit zone cu diferite potentiale de dezvoltare.

A fost creata, tiparita si distribuita Cartea Verde pentru Dezvoltarea Rurala in Romania.

Un Plan de Actiune pentru Dezvoltare Rurala a fost adoptat la sfarsitul acestui proiect sub forma unui document interministerial.

S-au adoptat un numar de 34 de sugestii pentru proiecte pilot.

EfecteRomania detine acum o diagnoza a zonei rurale pentru toate comunele si o

supraveghere a gospodariilor (doar pentru un numar limitata de comune).O cale coerenta de colaborare pe termen mediu si lung a fost acceptata si

adoptata de catre toate autoritatile interesate.Au fost puse bazele planului de dezvoltare rurala.

Noiembrie, 2000 78


Dificultati intampinateIn timpul implementarii proiectului in 1998 nu au existat dificultati majore cu

exceptia inexistentei datelor despre veniturile fermierilor.

Proiectul "Alinierea la UE si politica de reforma" (Ro 9704 - 03)Obiectivele proiectuluiAsistenta suplimentara pentru "Grupurile de Lucru" ale Ministerului

Agriculturii si Alimentatiei in cadrul activitatii lor de transpunere a aquis-ului comunitar si pregatirii pentru multi si bilaterale exercitii de screening.

Proiectul a inceput in iunie 1999 si s-a finalizat in noiembrie 1999.

Rezultate principaleAu fost traduse multe regulamente si directive ale UE, in special de membrii

Grupurilor de Lucru.Membrii grupurilor de lucru au fost pregatiti pentru a intelege si a prezenta

domeniul lor de activitate in fata examinatorilor UE.Prezentarea pentru screening-ul bilateral a fost pregatita incluzand fisele

sectoriale.

EfectePersonalul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei implicat in PAC este

antrenat si pregatit sa inteleaga si sa aplice legislatia europeana.

Dificultati intampinateSlaba cunoastere a limbilor straine de catre membrii grupurilor de lucru.O perioada prea scurta acordata pentru implementarea proiectului.

Proiectul Ro 03 Fondul de Garantare a Creditului RuralObiectivele proiectuluiObiectivele specifice ale acestui proiect sunt de a furniza asistenta pentru

infiintarea Fondului de Garantare a Creditului Rural (FGCR) si de asemenea, sa furnizeze asistenta tehnica pentru Institutul Roman Bancar.

Proiectul a inceput in 1994 si s-a finalizat in 1998.Rezultate principale

Asistenta tehnica sub forma de studii pregatitoare si revizii ale functionarii FGCR.

O linie de finantare de 9 MECU.Organizarea pregatirii pentru Institutul Bancar Roman si personalul din banci

implicat, furnizarea de material didactic si echipament.

Efecte14 specialisti pregatiti24 de persoane pregatiteun manual in 3 volume6 instructori pregatiti20 de seminarii totalizand 189 de ofiteri de credit din filialele locale

Noiembrie, 2000 79


Dificultati intampinateLipsa unei proiectari care sa cuprinda toate dimensiunile: constructii

institutionale in interiorul sectorului financiar, constructii institutionale care sa asiste sectorul rural in adresarea lui catre sectorul financiar, pregatirea, existenta surselor de fonduri pentru credite pe termen lung.

In 1997 in cadrul Programului Operational pe Tara (POT '97) fondurile pentru sectorul agricol au fost in valoare de 4 MECU, avand ca obiectiv sa sustina armonizarea si alinierea legislatiei agroalimentare, a standardelor de productie la aquis-ului comunitar.

In 1998 - in cadrul programului PHARE '98, prioritatile principale au fost armonizarea legislatiei sanitar-veterinare, pregatirea/implementarea strategiilor de aliniere. Valoarea programului a fost de 5 MEURO.

FIMAN Fundatia Internationala de Management - programul FIDEL - Program pentru intreprinderi mici si mijlocii si pentru dezvoltare rurala (doar o parte a acestora a fost pentru agricultura, si cate au avut impact asupra acestui sector). Au fost 20 de proiecte pentru agricultura si dezvoltare rurala.

Proiectul RO Phare 98/SPP/02:Constructie intitutionala a Ministerului Agriculturii si Alimentatiei pentru implementarea Programului SAPARD

Parteneri de twining: Ministerul Agriculturii din Franta, Marea Britanie si Germania. Franta a primit managementul proiectului.

Partener de infratire - Ministerele Agriculturii din Franta, Marea Britanie si Germania. Conducerea proiectului revine Frantei.

Bugetul proiectului – 1.000.000 EURO

Durata proiectului – 18 luni, incepand cu data de 20 octombrie1999 pana la data de 20 aprilie 2001

Obiectivul general – Intarirea capacitatii Ministerului Agriculturii si Alimentatiei de a elabora politica structurala si strategia de dezvoltare rurala conform planului national si reglementarii europene, pentru aplicarea si implementarea masurilor din planul SAPARD.Proiectul are trei componente. Timpul afectat fiecarei componente a fost inegal distribuit, o mare parte din acesta acordandu-se in exclusivitate Componentei nr.3 - Programului SPP, in dezavantajul Componentei nr.1

Stadiul actual se prezinta astfel:

A Componenta nr. 1 are ca obiective: elaborarea Planului National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (PNADR), elaborarea si demararea programului operational SAPARD si adoptarea acquis-ului comunitar in domeniul dezvoltarii agriculturii si dezvoltarii rurale.In faza de audit a legislatiei referitoare la agricultura si dezvoltare rurala au fost realizate contactele preliminare, obtinerea documentelor si referitor la analiza si sintetizarea documentelor a fost elaborata o lista a legislatiei care trabuie sa fie elaborata/armonizata astfel incat sa fie revizuibila si completata.Aceasta lista este inclusa in cea de-a doua varianta a PNADR.

Noiembrie, 2000 80


Pe 11 Octombrie 2000 Planul National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala a fost oficial depus la Comisia Europeana.

Prin Ordonanta de Urgenta nr. 142/21Septembrie 2000 s-a aprobat infiintarea Agentiei SAPARD.

Lansarea programului pilot SPP a avut loc in 21 septembrie1999 si pana la 12 noiembrie 1999 proiectele au fost depuse la Directiile Generale pentru Agricultura si Industrie Alimentara. Verificarea proiectelor la nivel central s-a efectuat in perioada 6 decembrie 1999 – 31 martie 2000 (datorita numarului mare de proiecte 1842), iar elaborarea proceselor verbale si transmiterea la Agentia Nationala pentru Dezvoltare Regionala s-a facut in data de 18 aprilie 2000.

In cadrul sedintei din 19 mai 2000 de la sediul ANDR, CTNS a hotarat aprobarea finantarii proiectelor asa cum sunt ele prezentate in anexa, iar sumele ramase nealocate au fost redistribuite asistentei tehnice.

Delegatia Comisiei Europene la Bucuresti a aprobat la 26 iulie 2000 proiectele incluse in cadrul masurilor 1,2,3, urmand ca pentru masura 4 sa fie organizata o noua evaluare incepand cu data de 12 septembrie 2000. La propunerea MLPAT reevaluarea va incepe cu 15 septembrie 2000 si va include personal din cadrul MAA, MLPAT, MAPPM si ANDR.

Dupa incheierea procesului de re-evaluare un nou Comitet National Tehnic de Selectie va avea loc pentru validarea rezultatelor.Rezultatele stabilite in aceasta noua sedinta vor fi transmise Delegatiei Comisiei Europene pentru aprobare.

Programul Special Pregatitor- Actiuni Rurale

Pe data de 21 septembrie 1999 s-a lansat la Euro Info Centre din Bucuresti, sub auspiciile Delegatiei UE la Bucuresti, Programul PHARE denumit SPP (Special Preparatory Programme) - Actiuni rurale in valoare de peste 3 mil. EURO (din care sprijinul Comunitar reprezinta 2,5 mil EURO). Programul fusese acceptat de Comitetul National Tehnic de Selectie. Termenul limita de primire a proiectelor a fost stabilit pe 12 noiembrie 1999. Prin SPP se incurajeaza initierea de programe privind agricultura si dezvoltarea rurala in urmatoarele directii: investitii in exploatatii agricole; imbunatatirea prelucrarii si marketingului produselor agricole; dezvoltarea si diversificarea activitatilor economice generatoare de venituri

alternative; dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii rurale.

Programul SPP urmareste testarea urmatoarelor lucruri:-veridicitatea directiilor de dezvoltare preconizate;-dimensiunea programelor si a proiectelor posibile de initiat la nivelul aplicantilor din spatiul rural;-puterea economica a actorilor care participa;-tipurile de actori implicati in elaborarea de programe si proiecte de dezvoltare ;

Noiembrie, 2000 81


-nivelul de cunostinte tehnice legate de procedurile de elaborare a unor programe si proiecte de dezvoltare locala;-functionalitatea parteneriatelor si a institutiilor create pentru selectarea, monitorizarea si controlul fondurilor alocate;-necesitatile viitoare de acte normative si de reglementari;-necesitatile viitoare de instruire, comunicare si informare pentru diferitele nivele ale administratiei publice si ale societatii civile.

Pentru acest program au fost depuse la Directiile Generale pentru Agricultura si Alimentatie proiecte simple si complexe care au fost analizate, verificate si transmise Directia Generala pentru Dezvoltare Rurala si Programe pentru preselectie. Aceste rezultate reprezinta un prim semn care demonstreaza capacitatea existenta in spatiul rural de a face proiecte si de a gasi cofinantare.

S-au analizat un numar de 1.842 de proiecte reprezentand submasuri din care 1.480 din proiectele simple si 362 din proiectele complexe.

Rezultatele preselectiei proiectelor SPP

Masura Numar proiecte

% din totalproiecte

Numarproiecteeligibile

% din totalproiecte

Costuri eligibile(Mil.EURO)

% din costurile eligibile

Investitii in exploatatiile

agricole

649 35,2 78 48,1 5,2 11,8

Prelucrarea si comercializarea

produselor agricole

147 8,0 12 7,4 1,6 3,6

Diversificarea activitatilor economice

164 8,9 16 9,9 1,6 3,6

Dezvoltarea infrastructurilor

rurale

882 47,9 56 34,6 35,7 81,0

TOTAL 1.842 100 162 100 44,1 100

Atat solicitantii care au depus proiecte eligibile, dar care nu au fost preselectate pentru SPP, cat si solicitantii ale caror proiecte au fost neeligibile, vor primi o nota din partea Comitetului Tehnic National de Selectie. In acesta nota vor fi precizate pe scurt recomandari pentru ca proiectul se fie adaptat conditiilor programului SAPARD pentru a putea fi depus pentru finantare in cadrul acestui program.

La data de 19.05.2000, comitetul national tehnic de selectie a selectat 60 de proiecte :

- pentru masura 1, 33 proiecte cu un cost total eligibil de 2,4 MEUROS,- pentru masura 2, 12 proiecte cu un cost total eligibil de 1,5 MEUROS,- pentru masura 3, 13 proiecte cu un cost total eligibil de 1,3 MEUROS,

pentru masura 4, 2 proiecte cu un cost total eligibil de 0,3 MEUROS

Alte actiuni pentru ajutor rural

Noiembrie, 2000 82


Phare opereaza in stransa colaborare cu alte institutii si organizatii internationale: BIRD, BERD, USAID, Guvernele din Franta, Germania si Olandei. In acest caz majoritatea proiectelor beneficiaza de credite de tip grant si nu de fonduri nerambursabile. Imprumuturile de tip grant include de regula asistenta tehnica necesara implementarii proiectului. Exista anumite granturi axate in special pe problemele de mediu.

Se dezvolta asistenta importanta prin proiecte bilaterale finantate de statele membre. Au fost implementate cu succes proiecte cu ajutorul guvernelor Frantei, Germaniei si Olandei.

Actiuni de sustinere financiara prin Banca Mondiala

In momentul inceperii reformelor structurale ale Guvernului Romaniei, Banca Mondiala si-a redefinit programul de imprumut pentru a sprijini Romania sa realizeze redresarea economica, oferind consultanta si finantare pentru sprijinirea reformei in diferite sectoare. Pe termen mediu, Banca va acorda prioritate sprijinirii programelor sectoriale legate de aderarea la Uniunea Europeana.

Incepand din 1990, imprumuturile angajate de la Banca Mondiala pentru Romania totalizeza aproximativ 2,681 miliarde USD (Sursa: Projects Portofolio World Bank).

Agricultura reprezinta un sector cheie pentru Banca Mondiala. Principalele proiecte se concentreaza pe dezvoltarea cadastrului general, servicii de sprijin pentru agricultura, sisteme de irigatie si administrarea lor, sistemul de finantare rurala. Cele mai importante proiecte desfasurate de BM: Proiect cofinantat pentru Sprijinirea Fermierilor si a Intreprinderilor Agricole Private.

Valoarea proiectului - 164,7milioane USD din care 100 milioane USD reprezinta imprumutul acordat de catre Banca Mondiala Co-finantarea a fost realizata de catre Banca Agricola, Banca Comerciala Romana si beneficiarii finali. Proiectul are ca obiective: sprijinirea dezvoltarii zonelor rurale, incurajarea cresterii productivitatii si eficientei in agricultura, generarea de locuri de munca si imbunatatirea nivelului de trai.

Beneficiarii acestui proiect sunt: taranii si intreprinderile prelucratoare de produse agricole. Unitatile sau societatile proprietate de stat sau publice in care majoritatea actiunilor este detinuta de sectorul public au fost excluse. Investitiile in productia de tutun, noi livezi, noi vii si ferme de animale au fost excluse.

Proiectul de cadastru

Valoarea acestui proiect este de 37 milioane USD, din care imprumutul acordat de Banca Mondiala este in valoare de 25,5 milioane USD. Proiectul are ca obiectiv sprijinirea programului de reforma funciara prin asigurarea unei baze de inregistrare si protectie a dreptului de proprietate asupra pamantului si crearea unei piete eficiente de vanzare a terenurilor. Proiectul va fi implementat pe o perioada de 4 ani, incepand din 1998. Proiectul este destinat realizarii unui sistem general de cadastru si inregistrare a terenurilor, in zonele urbane si rurale.

Proiectul privind crearea unui sistem national de servicii pentru agricultura

Noiembrie, 2000 83


In cursul celui de-al treilea trimestru al anului 1996, Guvernul Japoniei a acordat Guvernului Romaniei un imprumut nerambursabil pentru agricultura gestionat de catre Banca Mondiala. Ministerul Agriculturii este beneficiarul proiectelor si gestionar al fondurilor. Cele doua proiecte au fost:Asistenta tehnica pentru studiul privind reabilitarea sistemului de irigatii - 295.000 USDAsistenta tehnica pentru studiul privind crearea unui sistem national de servicii pentru agricultura - 219.840 USD

Ambele proiecte au avut ca principal obiectiv intocmirea de studii de fezabilitate si Termenii de Referinta pentru viitoare imprumuturi ale Bancii Mondiale, vizand cele doua domenii. Ambele contracte s-au definitivat la sfarsitul anului 1996 si s-au implementat in cursul anului 1997.

Ca urmare a acestor studii, s-a stabilit ca vor fi acordate imprumuturi pentru cele doua proiecte: pentru cel referitor la dezvoltarea serviciilor destinate agricultorilor, costul a fost estimat la circa 25 milioane USD, iar imprumutul acordat de catre Banca urmeaza a fi stabilit.

Banca Mondiala - Proiectul de dezvoltare rurala in Romania

A. Obiectivele generale ale ProiectuluiObiectivul general al Proiectului de Devoltare Rurala este cresterea veniturilor

din mediul rural si a standardelor de viata.

B. Obiectivele de dezvoltare Proiectul propus are trei obiective de dezvoltare esentiale, care ar urma sa contribuie la reducerea saraciei si cresterea economica in mediul rural:

Dezvoltarea valorilor in mediul rural: cresterea capitalului social, material si uman in zonele rurale si, foarte important, cresterea productivitatii valorilor rurale;

Dezvoltarea pietelor si a activitatilor sectorului privat din rural: imbunatatirea accesului populatiei rurale la piata produselor agricole pentru producatia agricola si factori de productie, si sprijinirea investitiilor si crearii de locuri de munca in sectorul ne-agricol din spatiul rural;

Descentralizarea rurala: dezvoltarea capacitatii administrative si financiare a comunitatilor rurale de a devolta spatiul rural in cadrul unui sistem descentralizat care sa incurajeze participarea populatiei locale interesate;

Exista un studiu finantat de Banca mondiala (firma Binnie & Partners) care identifica sistemele de irigatii ce pot fi reabilitate cu costuri minime (aproximativ 850$/ha) si intr-o perioada scurta de timp.

Conceptia Proiectului:In cadrul Proiectului de Dezvoltare Rurala se va asigura asistenta tehnica si

pregatire. Gama activitatilor ce vor putea fi finantate va fi stabilita in functie de starea infrastructurii si alte optiuni, pe baza unor criterii asupra carora urmeaza a se cadea de acord cu UE si Guvernul roman.

Noiembrie, 2000 84


PDR Componenta 1: Crearea capacitatii locale de dezvoltare ruralaObiectiv: Unul dintre obiectivele proiectului este acela de a sprijini crearea unor capacitati administrative pentru dezvoltare, precum si crearea capacitatii individuale de a participa la luarea deciziilor economice.

PDR Componenta 2: Organizatiile de fermieri si diversificarea in afara fermei.Obiective: Aceasta componenta urmareste cresterea accesului micilor fermieri din mediul rural la pietele materiilor prime si produselor agricole, pamantului si fortei de munca agricole, stimuland totodata activitatile de desfacere si cu profil neagricol din mediul rural, inclusiv pe cele de prelucrare a produselor agricole.

PDR Componenta 3: Infrastructura rurala (tehnica sau sociala) Obiectivele componente: Dezvoltarea si ameliorarea infrastructurii tehnice

este considerata a fi o conditie a dezvoltarii rurale. Aceasta componenta va contribuii deasemena la imbunatatirea si/sau refacerea infrastructurii sociale existente in mediul rural cu accent pe sanatate, educatie si legaturi sociale.Monitorizare: Activitatile de monitorizare vor fi realizate de catre Agentiile de Dezvoltare Regionala care vor raporta cele constatate Unitatii de Administrare a Proiectului.Acoperirea teritoriala si modul de stabilire a zonelor si/sau a grupurilor tinta.

Au fost discutate optiunile referitoare la dimensiunea geografica a Proiectului. Intrebarea care se pune este daca Proiectul trebuie sa se concentreze pe anumite zone preselectionate (judete) care sunt mai putin dezvoltate, sau sa acopere intreaga tara.

Aranjamente institutionale si de implementareProiectul va avea doua niveluri principale de decizie:

(i) administratiile comunale si judetene vor avea o functie de planificare si implementare in cadrul responsabilitatilor teritoriale actuale si acordurilor existente;

(ii) administratia centrala va aloca fondurile, va asigura indrumarea politica generala si armonizarea prioritatilor regionale cu cele nationale.

Stabilirea prioritatilor si identificarea Proiectelor se va face de jos in sus. Proiectele de investitii care vor fi sprijinite de Proiectul de Dezvoltare Rurala vor fi identificate de catre comunitatile locale si reprezentantii acestora.Proiectul de Dezvoltare Rurala va avea un manual operational ce va include liniile directoare si pocedurile de ajutorare pentru beneficiarii locali sprijinindu-i in luarea unor decizii rationale si financiare.

Respectarea normelor tehnice si de mediu. Odata identificat portofoliul de proiecte de catre comune si judete, acestea vor fi supuse evaluarii pentru a se vedea daca normele, standardele si procedurile existente sunt respectate. Aceasta se va face de catre administratiile locale si agentiile de reglementare corespunzatoare la nivel de judet.

Agentiile de Dezvoltare Regionala (ADR). Birourile regionale ADR vor prezenta proiecte pentru examinare si clasificare la oficiile regionale ale ARD care vor:

(i) verifica propunerile pentru a vedea daca corespund criteriilor de finantare ale bancii;(ii) vor evalua proiectele din punct de vedere financiar si economic.

Noiembrie, 2000 85


Dar ADR nu are prin ea insasi puterea de a aproba proiectele.

Aprobarea finantarii proiectelor – clasificarea proiectelor eligibile. Decizia de aprobare a proiectelor se ia de catre Consiliul Regional de Dezvoltare, alcatuit din reprezentanti ai administratiei locale si a altor parti interesate la nivel local.

Alocarea fondurilor pe regiuni. Un numar de proiecte de investitii, in ordinea stabilita de catre Consiliul de Dezvoltare Regionala, va constitui baza contractului ce va fi negociat de o regiune cu administratia centrala. Dintr-o suma totala, Guvernul va repartiza regiunilor o anumita suma in functie de prioritatile nationale si criteriile de alocare a fondurilor.

Proiectul de Dezvoltare Rurala: Costul pe componente si surse de finantare (milioane dolari SUA):

Componente Banca Mondiala

Guvernul Romaniei

Total

TOTAL$100 50 150

Din care1. Capacitatea institutionala $ 17 $ 5 $ 222. Dezvoltarea marketingului

rural$ 12 $ 4 $ 16

3. Infrastructura tehnica $ 47 $33 $ 804. Infrastructura sociala $ 19 $ 6 $ 255. Administrarea Proiectului $ 5 $ 2 $ 7

Proiectul de Dezvoltare a Finantarii Rurale

Costul proiectului : 93 mil. dolari SUABIRD : 50 mil. dolari SUAGuvernul României : 3 mil. dolari SUABeneficiarii : 40 mil. dolari SUAPerioada de implementare : 5 ani

Obiectivele ProiectuluiProiectul îsi propune drept obiective (a) accelerarea transformarii economiei rurale prin marirea fluxului de capital investitional în acest sector, (b) cresterea rolului sectorului privat în economia rurala prin (i) sporirea accesului gospodariilor rurale cu activitati antreprenoriale si întreprinderilor private la serviciile financiare, si (ii) sprijinirea intermediarilor financiari privati reglementati pentru a-si spori prezenta în localitatile rurale si a umple golul ce s-ar putea crea prin privatizarea bancilor de stat si închiderea probabila a unei parti semnificative a actualei retele de sucursale rurale; (c) facilitarea integrarii în Uniunea Europeana (UE) prin cresterea capacitatii economiei rurale de absorbtie a sumelor alocate de UE în cadrul "Programului Special de Dezvoltare Agricola si Rurala în Vederea Aderarii" (SAPARD) prin asigurarea fondurilor necesare de cofinantare a investitiilor private realizate cu ajutorul acestui program, si (d) reducerea saraciei rurale prin finantarea investitiilor agricole si ne-

Noiembrie, 2000 86


agricole pentru segmentele de populatie mai saraca ce nu au acces la credit în momentul de fata. Proiectul mai urmareste si îmbunatatirea mediului juridic si institutional pentru tranzactiile si intermediarii financiari din mediul rural în patru puncte esentiale în care este necesara reforma.

Componentele Proiectului Creditul rural si leasingul. Aceasta componenta va finanta (a) sub-împrumuturile

acordate unor beneficiari eligibili din sectorul privat pentru finantarea unor activitati productive (agricole si ne-agricole) în mediul rural; (b) sub-împrmuturi mici acordate familiilor si microîntreprinderilor din mediul rural; si (c) leasingul imobilizarilor amortizabile, precum mijloace mecanice, utilaje, echipamente, vehicole. Servicii bancare pentru public si microfinantare. Componenta va finanta (a)

majorarea cheltuielilor datorate, între altele, (i) elaborarii tehnologiilor corespunzatoare asigurarii serviciilor financiare necesare întreprinzatorilor mici si foarte mici din localitatile rurale mici; si (ii) înfiintarii si functionarii unei retele de birouri bancare private pilot; (b) pregatirea si acordarea de asistenta tehnica bancilor private si ONG-urilor pentru prestarea de servicii bancare pentru public si acordarea de microcredite.

Administrarea proiectului si asistenta tehnica pentru dezvoltarea unei piete a serviciilor financiare rurale. Componenta va finanta (a) cresterea cheltuielilor Guvernului ca urmare a aplicarii si urmaririi Proiectului si (b) asistenta tehnica acordata Guvernului pentru (i) crearea unui sistem de certificate de depozitare (varanturi), (ii) analizarea optiunilor de reforma a regimului contabil si fiscal al activelor amortizabile si leasingului, (iii) studierea posibilitatilor de creare a unor instrumente care sa permita creditorilor cunoasterea situatiei creditelor anterioare acordate solicitantilor din mediul rural (de ex. agentii de cotare a creditelor, baze de date central administrate pentru uzul bancilor), (iv) examinarea optiunilor de reducere a riscului general al tranzactiilor de creditare rurala prin marirea numarului si calitatii serviciilor de asigurari private din mediul rural (în special asigurarea agricola pe baza unui indice); si (v) reglementarea si supravegherea institutiilor mutuale de intermediere financiara rurala înfiintate pe baza Legii 109/1996.

Proiect de Controlare a Poluarii Agricole

Cost estimat: $ 8,4 milBIRD: $ 3,4 mil.Guvernul Romaniei: $ 5 mil.Implementarea va fi efectuata de Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei mediului, in colaborare cu Ministerul Agriculturii si Alimentatiei.Principalul obiectiv al proiectelor este reducerea poluarii Dunarii si Marii Negre cu nitrati. Poriectul are ca scop diminuarea poluarii difuze produse de pouantii agricoli, si ar trebui executat intr-o zona pilot din regiunea Calarasi, incluzand terenurile agricole de pe aria administrativa a 7 comune, precum si o zona agricola indiguita (polder).

Aceste activitati sunt sunt leagte direct de planul de actiune strategic pentru reabilitarea partii de jos a Dunarii si a Marii Negre.Proiectul contine 4 componente:

Noiembrie, 2000 87


- promovarea practicilor de ferma ecologice printre fermierii privati (2,8 mil.$)

- restaurarea ecologica a zonei indiguite (polder) Boianu-Sticleanu (1,88 mil.$)

- consolidarea capacitatii institutiilor si Guvernului roman de a elabora politici si reglementari cu privire la mediu si la impactul agriculturii asupra mediului (0,5 mil. $)

- popularizarea in scopul constientizari publicului (0,58 mil.$)- aceasta ultima componenta a proiectului va fi realizata prin pregatirea si

implementarea unui plan de constientizare publica, pentru a sigura o mai buna intelegere a bunelor practici agricole si pentru a disemina aceste bune practici agricole pentru apa si protectia mediului. Aceasta componenta va lua in considerare adaptarea in Romania a codului Bunelor Practici Agricole utilizat de tarile UE, conform Directivei Consiliului CEE cu privire la protectia apei imptriva poluarii cu nitrati – 91/676/CEE (Directiva Nitrati).

Noiembrie, 2000 88


7. TENDINTELE SECTORULUI AGRO-ALIMENTAR IN VEDEREA ADOPTARII ACQUISULUI COMUNITAR

7.1 SATISFACEREA NEVOILOR DE CONSUM ALE POPULATIEI

Securitatea alimentara, necesita adoptarea unei politici alimentare, care trebuie sa fie corelata si in concordanta cu acquisul comunitar si care sa urmareasca: producerea unor produse agroalimentare, suficiente ca volum, structura si calitate, pentru

satisfacerea nevoilor de alimentatie a populatiei pe tot parcursul anului, asigurandu-se astfel obtinerea unor produse de calitate superioara

accesibilitatea la hrana necesara a intregii populatii, inclusiv a celei defavorizate, combinarea criteriilor de echitate, cu cele de eficienta economica in productia si repartitia hranei, tinzand spre ridicarea continua a eficientei;

obtinerea de produse agroalimentare cat mai complexe nutritional, curate si de calitate aliniate la standardele internationale.

Satisfacerea nevoilor alimentare ale populatiei depinde nu numai de existenta disponibilitatilor alimentare ci si de cererea solvabila a populatiei, consecinta a marimii produsului brut si nivelului costurilor alimentare.

In prezent cheltuielile cu alimentatia depasesc 50% din fondul de venituri ale populatiei. O asemenea situatie constituie o frana in dezvoltarea pietei interne si un obstacol principal in cresterea economica.

Se poate constata ca politica alimentara nu este o problema doar a agriculturii si industriei alimentare ci a intregii economii nationale. Depasirea situatiei actuale depinde, deopotriva, de politica macroeconomica si de cea sectoriala, evolutia produsului intern brut, intre productivitatea muncii nationale si sectoriale, intre venituri si preturi, care sa genereze cererea solvabila sporita, largirea pietei interne si efecte de antrenare economica.

Realizarea in perspectiva a modelului de consum alimentar in forma sa optionala de satietate generalizata, poate avea loc atat prin cresterea veniturilor cat si prin reducerea in termeni reali a preturilor produselor alimentare in asa fel incat ponderea cheltuielilor banesti ale populatiei pentru consumul alimentelor in totalul cheltuielilor de consum sa se diminueze in termeni comparabili de la peste 50% la aproximativ 15-20% cat reprezinta in tarile Uniunii Europene.

Consumul alimentar in Romania comparativ cu tarile dezvoltate din Europa reprezinta 52-54% la carne si produse din carne, 90-95% la lapte si produse din lapte, 65% la zahar si produse din zahar, 75-80% la legume si produse din legume; depasirea cu peste 70% la consumul de cereale si produse din cereale in detrimentul produselor de origine animala si in consecinta a proteinei animale.

Evolutia consumurilor pe cap de locuitor in ultimii ani pentru principalele produse s-au mentinut in aceeasi parametri.

Consumul alimentarConsumul alimentar Consum

fiziologicSpecificare 1992 1993 1994 1995 1996 1997Carne si prod din carne in echivalent 45,7 47,7 45,5 47,8 47,2 45,1 62

Noiembrie, 2000 89


carne taiata – kgGrasime total – kg 14,4 14,1 12,9 14,2 14,3 13 13Lapte si produsedin lapte (exclus unt) in echiv. lapte – litri

163,7 176,9 179,5 188,6 192,7 192,4 220

Oua - buc. 196 190 194 197 199 186 260Zahar si prod.din zahar – kg

24,4 23,7 24,5 23,5 24,8 19,9 22

Prod. din cereale(echiv. faina) – kg 146,5 159,6 158,6 162,4 160,6 169,8 133Cartofi – kg 60 73,9 66,7 71 73,4 81,7 70Legume si prod. delegume in echiv. – kg

100,7 112,7 110,3 115,6 115,4 111,6 110

Fructe si produsedin fructe in echiv. - kg

47,1 64,3 47,8 45,8 50,5 44,5 60

Sursa de provenienta a consumului fiziologic mentionat in tabel este “Planul National de actiuni pentru nutritie in Romania, 1995”.

Consumul fiziologic calculat pentru Romania este mai mic decat cel calculat pentru Uniunea Europeana.

Se constata ca la carne, lapte, oua si fructe comestibile sunt sub cele fiziologice, iar la produsele grasimi (ulei), zahar, cartofi, legume, cereale, sunt la nivelul cerintelor fiziologice si peste. La zahar consumul este influentat de importul de zahar deoarece consmul din productia interna este de 14,1 kg.

In functie de consumul fiziologic pe locuitor compatibil cu consumul mediu in U.E. se poate stabili si necesarul de productie pentru principalele produse agricole astfel:Consumul fiziologic/locuitor, in RomaniaProdusul U/M Consu

m mediu U.E.

U/M Necesar productiepentru consum in tone (la 22,5 mil locuitori)

Realizat 1998 pentru consum

Observatii

Carne taiata Kg 82 Mii tone

1.845 1.099 Deficitar

Lapte vaca si oaie

L 280 Mii hl 63.500 47.197 Deficitar

Peste Kg 8,5 Mii tone

191 18,6 Deficitar

Grasimi total Kg 13 Mii tone

292 240 Deficitar

Oua buc 260 Mil buc 5.850 4.800 DeficitarLegume - total Kg 110 Mii 2.475 2.818 Excedent

Noiembrie, 2000 90


toneCartofi Kg 70 Mii buc 1.575 2.300 ExcedentLeguminoase Kg 3 Mii

tone67 71 Excedent

Fructe – total Kg 60 Mii tone

1.350 1.036 Deficitar

Zahar – total Kg 22 Mii tone

495 317 Deficitar

Grau Kg 170 Mii tone

3.750 4.600 Excedent

In vederea realizarii acestor productii este necesar sa se prevada strategii sectoriale pentru fiecare cultura si specie de animale tinand cont si de evolutia pietei a cererii populatiei, de puterea de cumparare in evolutia dezvoltarii pe ansamblu a economiei nationale.

Consumul fiziologic/locuitor, in U.E.

U/M Consum fiziologic

ConsumU.E.

Productie pe locuitor 1997

Carne si produse din carne (in echivalent) kg carne)

Kg 62 82 45,1

Grasime total (ulei comestibil + margarina

Kg 13 13 13,0

Lapte si produse din lapte (exclusiv unt)

L 220 280 192,4

Oua Buc 260 260 186Zahar si produse din zahar Kg 22 22 11,5Cereale (echivalent faina) Kg 133 133 169,8Cartofi Kg 60 70 81,7Legume si produse din legume Kg 110 110 111,6Leguminoase uscate Kg 3 3 3,2Fructe si produse din fructe Kg 60 60 44,5

Productia necesara pentru realizarea consumurilor

UMPentru consum fiziologic

Pentru consum mediu U.E.

Suprafata necesara-mii ha

pentru consum fiziologic

pentru consumul mediu U.E.

Carne si produse din carne

Mii t 1.395 1.845 1.500 2.000

Grasimi total (ulei comestibil+margarina

Mii t 292,5 292,5 750 750

Noiembrie, 2000 91


Lapte si produse din lapte (exclusiv unt)

Mii hl 49.500 63.500 1.600 1.800

Oua Mil buc.

5.850 5.850 350 350

Zahar si produse din zahar

Mii tone

495 495 200 200

Cereale (echivalent faina)

Mii tone

2.990 2.990 1.400 1.400

Cartofi Mii tone

1.350 1.575 115 130

Legume si produse din legume

Mii tone

2.475 2.475 200 200

Leguminoase uscate Mii tone

67 67 50 50

Supraf. arabila necesara Mii ha 6.165 6.880Suprafata arabila necesara asigurarii produselor pentru consumul populatiei este calculata

la productiile medii realizate in ultimii ani iar ratiile furajere sunt cele adaptate unui consum semiintensiv de crestere a animalelor.In necesarul pentru consum nu este luat in calcul necesarul pentru samanta la grau, orz, cartofi, orzoaica pentru bere.

Calculul necesarului de teren arabil pentru asigurarea consumului populatiei pentru principalele produse in varianta consumului de produse pe locuitor din UE, impune o noua structura de culturi agricole.

Furajele necesare pentru obtinerea unor productii animaliere suficiente pentru a acoperi consumurile pe locuitor din UE se pot asigura prin imbunatatirea pasunilor naturale, dar pentru furajele concentrate se impune sa se generalizeze utilizarea pentru cresterea tuturor speciilor de animale a furajelor combinate care conduc la un consum redus de cereale prin aportul furajelor proteice. Culturile furajere pentru speciile bovine si ovine trebuie sa ocupe 23 - 25 % din terenurile agricole.

7.2 ANALIZA DISPARITATILOR COMPARATIV CU UNIUNEA EUROPEANA

Infrastructura tehnica si sociala

Infrastructura de transport - densitatea Suprafata spatiului rural din Romania ocupa o proportie de 89% din teritoriul tarii, mai

mare decat in Uniunea Europeana, unde acesta detine numai 81%.Indicatori de densitate a infrastructurii

Anul UE- 15 Romania *) RuralDensitatea drumurilor publice/100 kmp. 1996 158 30,7Densitatea cailor ferate /100 kmp. 1996 5,0 4,8Nr.accidente de circulatie/100000 veh. 1996 26 91

Sursa: pentru UE -15 “Eurostat Yearbook”, 1997;pentru Romania, “Anuarul statistic al. Romaniei”1998 si Raportul dezvoltarii umane”

Noiembrie, 2000 92


Reteaua drumurilor publice este foarte putin densa in Romania comparativ cu UE, densitatea fiind de 5 ori mai mica. Lungimea singurei autostrazi din Romania este de numai circa 110 km., starea ei fiind sub standardele cerute.

Reteaua de cai ferate are o densitate asemanatoare cu cea din UE, dar starea caii de rulare si a vehicolelor este nestisfacatoare.

Comparativ cu tarile invecinate, densitatea cailor ferate - exprimata ca raport fata de suprafata tarii si populatia tarii - este mai scazuta in Romania. Numai Bulgaria are o retea feroviara mai putin densa, raportat la suprafata .

Sanatatea si asistenta sanitara

Cheltuielile pentru sanatate din Romania reprezinta o parte mica din PIB, aproape de trei ori mai putin decat in cazul UE.

Indicatori ai asistentei sanitareAnul UE- 15 Romania Rural

% sanatate in PIB 7 2,6 -Paturi in unitati sanitare, publicela 1000 locuitori

1990 7,8 7,6 (1996) 1,7

Medici / 1000 locuitori(excl. dent) 2,5 1,8 0,7Mortalitatea infantila ( ‰ ) 1996 5,5 22,3 25,6

Sursa: pentru UE -15 “Eurostat Yearbook”, 1997;pentru Romania, “Anuarul statistic al. Romaniei”1998 si Raportul dezvoltarii umane.

Comparativ cu situatia din tarile invecinate, Romania dispune de un numar relativ mic de medici in raport cu locuitorii sai. In Bulgaria sau Ungaria, numarul mediu de locuitori ce revine la un medic din aceste tari este de 2 ori mai mic decat in Romania.

Asistenta medicala insuficienta se reflecta si in nivelul foarte ridicat al deceselor in randul nou nascutilor din Romania, unde mortalitatea infantila este de 1,5-2,0 ori mai mare decat in tarile vecine.

Resursele umane

Date generale privind populatia

Densitatea medie a populatiei Romaniei este relativ scazuta in comparatie cu Europa, iar cea din rural este cu mult mai mica. Conform pragului de densitate utilizat de OECD pentru delimitarea ruralului de urban, ar trebui considerata ca rural si o parte din teritorul apartinand teritoriului administrativ urban, in care densitatea este sub 100 loc./kmp.

Dupa 1990, populatia Romaniei si a ruralului s-a diminuat continuu - tendinta similara cu cea inregistrata in tarile vecine (Bulgaria, R. Moldova, Ucraina, Ungaria) - in timp ce tendinta medie europeana este de crestere demografica. Ponderea populatiei rurale in populatia totala a tarii ramane foarte mare in Romania, de aproape 3 ori mai mare decat in Europa.

Noiembrie, 2000 93


Indicatori demo-economici

Indicatori Anul UE-15 Romania RuralDensitatea populatiei - loc/kmp 1996 117 95 48Dinamica populatiei(1990=100) 1997 103 - 0.4 - 0,6Structura pe sexe (%) 1997 - Masculin 49 49 49,6 - Feminin 51 51 50,4Structura pe varste(%) 1997 - 0-14 ani 17 19,4 19,6 - 15- 64 ani 67 68,0 63,4 - 65 ani si peste 16 12,6 17,0Ponderea populatiei rurale 1997 17,5 *) - 45,1

*)Nota : Este vorba numai de populatia din comunitatile cu densitati demografice sub 100 locuitori/kmp.Sursa: Eurostat Yearbook si C.N.S.’Anuarul statistic al. Romaniei”

Structura pe sexe a populatiei din Romania este la fel de echilibrata ca si in Europa. Structura pe varste este mai avantajoasa pentru Romania, pe ansamblul tarii, populatia fiind mai putin imbatranita.

Populatia rurala a Romaniei are insa un grad de imbatranire demografica apropiat de cel al intregii populatii din tarile europene, avand avantajul unei rezerve mai mare de populatie tanara sub 15 ani.

Fenomene demografice

Modificarile intervenite in acest deceniu in fenomenele demografice din Romania au avut o semnificatie negativa . Ele au condus la aparitia unui deficit al cresterii naturale, in special ca urmare a cresterii alarmante a mortalitatii, mai accentuata la varstele cuprinse intre 50 si 60 de ani. Rezultatul este un nivel foarte scazut al sperantei de viata a romanilor, si in continua reducere.

Indici privind fenomene demografice

Anul UE- 15 Romania RuralNumar mediu de copii/femeie 1996 1,4 1,3 (1997) 1,4Mortalitatea generala ( ‰ ) 1996 10,0 12,4 (1997) 16,5Speranta de viata (ani) 1996 (1995-1997) (1995-1997) - Masculin 74,0 65,2 63,9 - Feminin 80,5 73,0 72,3

Sursa: “Eurostat Yearbook”,1997 si C.N.S.“Anuarul statistic al. Romaniei” ,1998

Speranta de viata a populatiei din Romania este printre cele mai scazute din tarile din Europa centrala si de est. Spre deosebire de alte tari, in care speranta de viata creste continuu, in Romania, mai ales in rural, aceasta a scazut dupa anul 1990, la barbati, si dupa 1992, si la femei .

Noiembrie, 2000 94


Ocuparea populatiei si activitatile economice

Populatia Romaniei are o rata de ocupare egala cu cea europeana. Este insa o mare diferenta intre gradul de ocupare a populatiei urbane si rurale.

Somajul era, in 1998, mai mic decat in Uniunea Eurpeana. Ca urmare a restructurarilor unor ramuri sau societati comerciale, in prezent somajul a crescut pana aproape de 10%.

Indicatori privind activitatea economica a populatiei

Anul U E-15 Romania RuralRata de activitate(%) *) 1997 - 64,8 71,5Rata de ocupare(%)*) 1997 - Total 61 60,9 68,9 - Masculin 69,9 73 - Feminin 50,4 67Rata somajului(%) - Total 10,7 7,4 (1998) 5,0(1998) - Masculin 9,3 7,3 - - Feminin 12,4 7,5 -Structura ocuparii pe sectoare(%) 1997 - agricultura 5,0 37,5 69,8 - industrie, constructii 29,4 32,0 16,1 - servicii 65,6 30,5 14,1

*) Calculat fata de populatia totala de 15 ani si peste;Sursa: “Eurostat Yearbook”,1997 si C.N.S. “Anuarul statistic al. Romaniei”,1997;

Populatia ocupata a Romaniei este in mare parte legata de agricultura, iar cea a ruralului este aproape total dependenta de agricultura, spre deosebire de Uniunea Europeana, unde agricultura ocupa o parte foarte mica din populatie. Serviciile sunt insa foarte putin dezvoltate in Romania, iar in rural se reduc aproape numai la cele strict necesare pentru administrarea unei comunitati si alte cateva servicii sociale.

In contextul tarilor din vecinatate, economia Romaniei are cel mai extins sector al. agriculturii. Fata de Cehia si Ungaria, agricultura din Romania ocupa de 4-5 ori mai multa populatie si, spre deosebire de celelalte tari, ponderea agriculturii este in crestere .

7.3 Armonizarea legislativa si institutionala in agricultura

La 20.05.1996 a fost transmisa de C.C.E.CARTEA ALBA pentru pregatirea Tarilor Asociate din Europa Centrala si de Est pentru Integrarea in Piata Interna a Uniunii.

CARTEA ALBA a identificat componentele prioritare ale acquis communautaire, pe care tarile candidate trebuie sa le adopte si implementeze pentru a permite libera circulatie a marfurilor. Anexa V –AGRICULTURA cuprinde o analiza punctuala pentru a asigura adoptarea si punerea in practica a legislatiei in domeniu si ordinea in care poate fi implementata. De asemenea, contine un minimum absolut in materie legislativa in domeniul agricol, care trebuie insusit de tarile asociate (deci si de Romania) pentru a asigura functionarea Pietei Unice.

Noiembrie, 2000 95


Legislatia agricola a U.E. s-a format in decursul a mai mult de 30 de ani si este in continua schimbare corespunzator noilor evolutii. Aceasta legislatie reprezinta cca.40% din intrega legislatie comunitara.

In majoritatea sectoarelor agricole nu s-a promovat inca cadrul legislativ armonizat cu cel al UE. Trebuie avut in vedere ca sunt acte legislative comunitare care nu trebuie transpuse ci aplicate ca atare din chiar prima zi a aderarii. Armonizarea legislatieii romanesti cu cea comunitara este inca la inceput in majoritatea sectoarelor, cu exceptia celor sanitar veterinar, vitivinicol si seminte si material saditor. Avind in vedere volumul sii complexitatea legislatiei comunitare agricole vor trebui facute eforturi mari pentru a reusii armonizarea la termenele prevazute .

Este necesara stabilirea unui sistem de monitorizare a modului in care se respecta termenle angajate pentru preluarea acquis-ului in fiecare sector. Lipsesc organizatiile sau cooperatrivele de producatori, fapt care afecteaza atat productia obtinuta, cat sii desfacerea produselor agricole in conditii de profitabilitate pentru fermieri.

Pentru monitorizarea preturilor produselor agricole este necesara infiintarea unui sistem specific(Bench mark).

Legislatie armonizata

Sectorul legume fructe-exista standarde armonizate integral (struguri de masa, prune, asparagus si andive) si partial pentru o serie de legume si fructe dar nu au caracter obligatoriu;

Sectorul laptelui si produselor lactate-prevederile standardelor de calitate romanesti sunt diferite de cele comunitare si nu au caracter obligatoriu;

Sectorul carnii de porc-standardele romanaesti sunt putin armonizate (doar partiall metodele analitice);

Sectorul culturilor arabile-standardele de calitate pentru cereale sunt armonizate partial;Mecanismele comerciale in domeniul agriculturii-regimul comercial este liberalizat;Produsele transformate -sistemul tarifar aplicat in Romania este similar cu cel al UE si

se aplica in relatia cu UE si Turcia;Sectorul viti-vinicol-Legea nr.67/1997 este armonizata in mare parte cu prevederile

comunitare;Sectorul zaharului-exista contracte pentru achizitia sfeclei de zahar, dar sunt diferite de

cele utilizate in UE;Sectorul semintelor-cadrul legal stabilit prin Legea 75/1995, amendata de Legea

131/1997 este armonizat in mare parte cu cel comunitar;Politica de sprijinire financiara a producatorilor-Legea 165/1998 (amendata ulterior

de Ordonanta Guvernului nr.34/1999 si Ordonanta de Urgenta 131/1999) prevede constituirea unui fond special al MAA pentru sprijinirea productiei agricole; Ordonanta 36/1999 prevede spijinirea producatorilor pentru achizitia de masini si utilaje agricole, echipamente pentru irigatii prin credite cu dobanda subventionata; Ordonanta 31/1999 si 19/1999 prevad acordarea de subventii la exportul de carne de pasare si porc si respectiv griu si porumb;

Politica privind calitatea- cadrul legal asigurat prin legea 84/1999 privind marcile si indicatiile geografice si H.G. nr.883/1998 referitoare la normele de aplicare a Legii 84/1999 este arminzat deja cu legislatia comunitara;

Silvicultura-pentru clasificarea lemnului pe clase de calitate este elaborata o HG aflata in stadiul final de aprobare; legislatia in domeniul materialului de reproductie este in mare parte armonizata (Codul Forestier din 1996 si Instructiunile tehnice nr.10/1988); prevederile privind

Noiembrie, 2000 96


protectia padurilor impotriva poluarii atmosferice sunt cuprinse in "Sistemul de monitorizare a padurilor din Romania" publicat in M.O. nr.249/1994, fiind partial armonizat; legislatia romaneasca privind protectia padurilor impotriva focului cuprinde Legea 212/1997, Codul Forestier si norme specifice; in ceea ce priveste masurile de sprijinire in domeniul silvic a fost adoptata Legea 107/1999(referitoare la masurile de imbunatatire a pamanturilor degradate prin impadurire) care armonizeaza partial legislatia comunitara;

Carnea si oualele de pasare - standardele privind clasificarea si etichetarea acestora sunt partial armonizate, dar nu au caracter obligatoriu;

Mierea-Legea apiculturii 89/1998 prevede unele masuri de spijin pentru producatori;Sectorul sanitar veterinar- conform declaratiei specialistilor romani in acest domeniu

circa 50% din legislatia comunitara este deja armonizata, un numar de alte 20 de acte normative (care corespund articol cu articol) urmind a fi in scurt timp a fi adoptate.

Achizitiile publice- Ordonanta 118/1999 este partial armonizata.

Legislatie nearmonizata

Tinand cont de rezultatele screeningu-lui din noiembrie 1999, legislatia nearmonizata este in urmatoarele sectoare: culturi arabile, legume si fructe, lapte si produsele lactate, porc, carne de vita si de vitel, carne de oaie si capra, carnea si ouale de pasare, politica privind calitatea prelucrarii produselor (zahar si industria tutunului); fibre textile, furaje uscate, seminte, statistici agricole, politica de srijinire financiara a producatorilor si silvicultura.

O lista completa a legislatiei care cuprinde pachetul legislastiv minim necesar Programului SAPARD (legislatia de baza existenta, propunerile de legi si reglementarile care vor fi elaborate), este prezentata in Anexa 71. Procesul armonizarii legislative este in curs si include toate aspectele legate de implementare.

Noiembrie, 2000 97

Date post:	30-Dec-2015
Category:	Documents
Upload:	monica-coca
View:	71 times
Download:	6 times

Diagnoza Spatiului Rural

Documents