+ All Categories
Home > Documents > Diagnostic Financiar

Diagnostic Financiar

Date post: 01-Dec-2015
Category:
Upload: andrei-stancu
View: 123 times
Download: 6 times
Share this document with a friend
72
Transcript
Page 1: Diagnostic Financiar
Page 2: Diagnostic Financiar

BIBILOGRAFIE

Al.Gheorghiu, Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică. Bucureşti,2004.

W.Păvăloaia, D. Păvăloaia, Analiza economico-financiară, Editura Moldavia, Bacău, 2003.

Al.Buglea, Analiza financiară a întreprinderii, Editura Mirton, Timişoara, 2004.

M.Niculescu, Diagnosticul global strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1997.

M.Niculescu, Diagnosticul financiar, Editura Economică, Bucureşti, 2004.

I.Mihai,coordonator, Analiza situaţiei financiar a agenţilor economici, Editura Mirton, Timişoara, 1997.

Gh.Vâlceanu, V. Robu,N. Georgescu, Analiza economico-financiară , Editura Economică, Bucureşti,2004.

W.Păvăloaia, D. Păvăloaia, Evaluarea întreprinderii, Editura Moldavia, Bacău, 2001.

I. Bătrâncea, Diagnosticul şi evaluarea întreprinderii, Editura Riscoprint, Cluj-Napoca, 2003.

A. Işfănescu, Analiza economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 1999.

D.Mărgulescu, M Niculescu ,V.Robu, Diagnosticul economico-financiar, Editura Romcart, Bucureşti,1994.

Page 3: Diagnostic Financiar

Conceptul de analiză financiară1.Ce este analiza financiarăO disciplină relativ recentă, o componentă a analizei economice.Literatura de specialitate prezintă diferite opinii şi definiţii ale acesteia.Dicţionarul de Contabilitate 1989 Paris studiul metodologic a situaţiei şi

evoluţiei unei întreprinderi sub aspectul structurii financiare şi a rentabilităţii, plecând de la bilanţ, contul de rezultate şi alte informaţii oferite de întreprindere mai ales din anexe şi raportul anual.

P. Vernimmen Finance d׳entreprise analyse et gestion afirmă analiza financiară este un instrument mai mult decât o teorie , o metodă .Chiar dacă se efectuează de organe interne ale agentului economic sau de organe externe, are ca obiect efectuarea unei judecăţi globale asupra situaţiei actuale şi viitoare a întreprinderii .

J.Pilverdier este de părere că analiza financiară are ca scop stabilirea unui diagnostic asupra situaţiei financiare a întreprinderii utilizând informaţii conţinute de calculele de sinteză ale contabilităţii : bilanţ, contul de Profit şi pierdere, raportul anual.

E.Cohen afirmă analiza financiară constituie un ansamblu de concepte , de metode şi de instrumente care permit de a formula o apreciere privitoare la situaţia financiară a unei întreprinderi , la riscurile pe care o afectează, la nivelul şi calitatea performanţelor sale(Analiyse financiere 1999).

I,Mihai arată (Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici) analiza financiară constă într-un ansamblu de instrumente şi metode care permit aprecierea situaţiei financiare şi a performanţelor unei întreprinderi .

Page 4: Diagnostic Financiar

Se poate defini astfel analiza financiară un ansamblu de tehnici ce permit aprecierea poziţiei financiar contabile trecută şi actuală ce ajută la luarea deciziilor coerente de conducere şi de stabilire a valorii întreprinderii.Analiza financiară vizează în principal:-ameliorarea gestiunii întreprinderii plecând de la un diagnostic precis, -serveşte ca element de decizie a contracta un împrumut sau a acorda împrumut unei întreprinderi,-la recomandarea cumpărării sau vânzării acţiunilor unei societăţi cercetate,-studiul unui concurent, client sau furnizor, pe planul gestiunii, a solvabilităţii, a rentabilităţii.

Scopul analizei financiare este de stabilire a unui diagnostic asupra situaţiei financiare a întreprinderii. In sens larg finalitatea analizei financiare constă în oferirea de informaţii atât celor din interiorul cât şi din exteriorul întreprinderii. În primul caz, utilizatorii sunt conducătorii, acţionarii sau salariaţii. Obiectivul urmărit este de a detecta eventualele situaţii de dezechilibru financiar şi a lua decizii ce privesc gestionarea întreprinderii.În al doilea caz,problema este pusă din exteriorul întreprinderii, utilizatorii sunt analiştii financiari, acţionarii potenţiali, partenerii tradiţionali, organisme bancare şi financiare, statul. Obiectivul urmărit este capacitatea agentului economic de a genera profit, capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile , pe termen scurt sau lung, precum şi valoarea întreprinderii.

Page 5: Diagnostic Financiar

1.Informaţiile necesare analizei financiare.

Evoluţia unei întreprinderi este generată de o serie de factori:-factori interni:organizarea întreprinderii, procesele tehnologice, nivelul costurilor, natura şi tipologia produselor-factori externi:progresul tehnic, cercetarea economică, politica fiscală şi monetară, conjunctura economicăPentru a efectua o analiză financiară sunt necesare următoarele informaţii:-informaţii generale,-informaţii sectoriale, -informaţii privind agentul economic cercetat.Informaţiile generale privesc conjunctura economică , situaţia generală a economiei la un moment dat. Recesiunea sau expansiunea afectează rezultatele întreprinderii. Conjunctura favorabilă –activitatea întreprinderii creşte, la fel masa profitului, cursul acţiunilor de c asemenea. Recesiunea se manifestă de regulă în situaţii inverse.

Informaţiile generale sunt oferite de organisme specializate Comisia Naţională de Statistică, Institutul Naţional de Studii şi Cercetări Economice

Page 6: Diagnostic Financiar

Informaţiile sectoriale vin să precizeze că evoluţia unei întreprinderi depinde de rezultatele proprii dar îşi pune amprenta şi caracteristicile sectorului de activitate(ramura) din care face parte. Specificacitatea sectoarelor de activitate privesc:

► natura produselor şi serviciilor,► procesele tehnice şi tehnologice folosite,► structura producţiei şi apartenenţa la ramură: industria grea, uşoară, alimentară.Este cunoscut că structura producţiei are impact asupra principalilor indicatori:

profit, rentabilitate, viteza de rotaţie, modalităţi de finanţare.Studiile economice privitoare la sectoare sunt publicate de organismele

specializate şi oferă informaţii despre:♦importanţa şi poziţia sectorului cercetat,♦diversele produse şi servicii ale sectorului,♦investiţiile şi politica în acest domeniu, ♦importanţa pieţii şi perspectivele de dezvoltare,♦activitatea de cercetare

Page 7: Diagnostic Financiar

Informaţii privind întreprinderea cercetată Sursa acestor informaţii este diversă. Unele sunt obligatorii, altele sunt oferite numai unor persoane, o parte sunt confidenţiale. Sursa principală de informare o constituie situaţiile financiare. In lumina noilor standarde ale contabilităţii setul complet de situaţii financiare include:

♦ bilanţul,♦ Contul de profit şi pierdere,♦ o situaţie care să reflecte:

• fie toate modificările capitalului propriu• fie modificările capitalului propriu, altele decât acelea provenind din

tranzacţii de capital cu proprietarii,♦ situaţia fluxurilor de numerar,♦ politici contabile şi note explicative.

Page 8: Diagnostic Financiar

Întreprinderile pot să prezinte si un raport de analiză ce cuprinde o analiză a :a)principalilor factori şi influenţe care determină performanţa , inclusiv a modificărilor de mediu în care întreprinderea îşi desfăşoară activitatea, reacţia agentului economic la modificări, politica de investiţii, politica de dividende;b)surselor de finanţare ale întreprinderii, politica de îndatorare, politicile de gestionare a riscului;c)punctele forte şi puncte slabe.

Situaţiile financiare ca principală sursă internă de informaţii trebuie să îndeplinească şi să respecte anumite rigori precum:• să prezinte fidel poziţia financiară şi fluxurile de numerar ale întreprinderii,• conducerea trebuie să aleagă şi să aplice politicele contabile de aşa manieră încât situaţiile financiare să fie conforme cu cerinţele fiecărui Standard Internaţional de Contabilitate,• la întocmirea situaţiilor contabile conducerea trebuie să evalueze capacitate întreprinderii de a-şi continua activitatea,• consecvenţa prezentării, modul de prezentare şi clasificare a elementelor în situaţiile financiare trebuie menţinut de la o perioada la alta.

Page 9: Diagnostic Financiar

1.Instrumentele analizei financiarePrin instrument sau mijloc al analizei financiare se înţelege o metodă sau tehnică ce

serveşte la :♦ măsurarea eficienţei pe plan financiar a acţiunilor trecute,ex : rentabilitatea

economică ,rentabilitatea financiară;♦ aprecierea performanţelor financiare: coeficient de solvabilitate ridicat, viteză de

rotaţie a stocurilor mare, nivel superior al ratei rentabilităţii economice şi financiare;♦ luarea deciziilor şi să permită evaluarea consecinţelor deciziei asupra viitorului

întreprinderii.Aceste instrumente de cercetare folosesc pentru:

►compararea diferitelor momente din evoluţia fenomenului cercetat,►analiza indicatorilor,►analiza specifice.

Page 10: Diagnostic Financiar

Comparaţiile au un rol deosebit în analiza financiară. Efectuate pe mai mulţi ani , pun în evidenţă trendul, tendinţa, anumitor mărimi economico - financiare. Ele vor sublinia sensul, rapiditatea şi amplitudinea acestor tendinţe. Schimbările de direcţie constituie semnale de alarmă pentru conducere.

Comparaţiile pot fi în timp, cu bază fixă sau cu baza în lanţ. se folosesc şi comparaţiile în spaţiu, aceste din urmă ajută la ierarhizarea întreprinderilor în cadrul sectorului cercetat.

Analiza indicatorilor este un alt instrument ce are o pondere însemnată . În această fază importante nu sunt calculele cât interpretarea lor.

Analiza financiară apelează şi la mijloace specifice de analiză, adaptate unor situaţii specifice precum : studiul solvabilităţii şi lichidităţii agentului, analiza riscului, analiza conjuncturii financiare, etc.

1.Utilizatorii studiilor de analiză financiarăFinalitatea analizei financiare constă în furnizarea diagnosticului asupra problemei

cercetate celor interesaţi sau celor ce au solicitat acest studiu. Utilizatorii studiilor de analiză financiară sunt:

►managerii,►acţionarii(actuali sau potenţiali)►analiştii financiari,►participanţii la viaţa economico – financiară,►instituţiile bancare, organisme financiare,►statul.

Page 11: Diagnostic Financiar

În domeniul gestiunii întreprinderii se poate face o paralelă cu diagnosticul din domeniul medical, de maniera prezentată mai jos:

Diagnostic

Propuneri

Aplicare

Control

Obiective

UMAN ÎNTREPRINDERE

Sănătate precară

boli

Disfuncţionalităţi

dificultăţi

Medic Analiza simptomelor; Cercetarea cauzelor interne sau externe

Consultant/Expert Analiza indicatorilor; Cercetarea cauzelor si responsabilitatilor interne sau externe exr\terne

Identificare Identificare

Programe de acţiune terapie chirurgie

Program de acţiune măsuri de redresare măsuri de structurare

Tratament

Urmărire medicală

Transpunere in practică

Control de gestiune

Vindecare Redresare

Paralela diagnostic uman, diagnosticul întreprinderii

Page 12: Diagnostic Financiar

Din figură rezultă două situaţii:întreprinderea este în dificultate – caz în care recurgerea la diagnostic este o veritabilă necesitate

de a identifica cauzele dificultăţilor sale şi a preciza măsurile de redresare adoptate pentru a ameliora situaţia pe plan economico-financiar;

întreprinderea are o bună sănătate – apelarea la diagnostic vizează optimizarea activităţii.În funcţie de situaţii, de natura problemelor sau urgenţelor se pot distinge mai multe tipuri de

diagnostic, precum:diagnosticul global – ce permite să evidenţieze punctele forte şi punctele slabe de a înţelege

rezultatele trecute. Aceste informaţii vor permite responsabililor principali de a orienta acţiunea lor în vederea rezolvării disfuncţionalităţilor;

diagnosticul expres – ce vizează identificarea, argumentele dificultăţilor dar mai ales de a formula măsuri de salvare rapidă şi de a ierarhiza acţiunile în ordinea urgenţei şi importanţei. Sunt vizate în special măsuri de gestiune pe termen scurt;

diagnosticul funcţional – este vorba de un diagnostic fragmentar, a unei funcţii cum ar diagnosticul tehnic, financiar.

Diagnosticul constituie un mijloc de informare şi permite identificarea diferitelor variabile şi alternative.

Variabile externe – ce privesc evoluţia pieţei, volumul cererii, gusturile şi preferinţele consumatorilor, evoluţia tehnologiei, a pieţelor de materie primă, a capitalurilor, evoluţia politicilor economice şi financiare, evoluţia sistemelor socio-culturale;

Variabile interne – cum sunt mijloacele materiale, calificarea personalului, comportamentul personalului, resursele financiare.

Totodată activitatea de diagnostic vizează şi perioada (perioadele) viitoare. Aşadar, activitatea de diagnostic, este complexă şi la nivelul unei firme se poate prezenta astfel.

Page 13: Diagnostic Financiar

Analize externe Analize interne

concurenţe stadiul pieţei stadiul tehnologiei piaţa muncii legislaţie fiscală piaţa capitalurilor Situaţia politică factori socio-culturali sisteme de valori

mijloace materiale resurse umane resurse financiare strategii politici metode de gestiune şi

organizare sisteme de control stiluri de management

Activităţi şi rezultate actuale

Previziuni şi tendinte viitoare

Conţinutul diagnosticului întreprinderii

Page 14: Diagnostic Financiar

CÂMPUL DE APLICARE A ANALIZEI FINANCIARE

Page 15: Diagnostic Financiar

Abordările precedente permit punerea în evidentă a diverselor orientări imprimate de diagnostic după cum analistul este din interior(deci vizează un obiectiv operaţional, formularea unei decizii interne) sau din exterior, caz în care vizează un obiectiv de informare(doreşte să cunoască o stare de fapt despre un agent economic). Această cercetare a câmpului analizei financiare permite degajarea a trei tipuri de aplicaţii şi de cercetare.

1.Diagnosticul financiar poate să fie redus la aprecierea riscului pe care un partener exterior este susceptibil să şi-l asume ca urmare a relaţiilor de afaceri pe care le are cu întreprinderea , este vorba de informaţiile oferite de diagnosticul financiar pentru a aprecia riscul de insolvabilitate a unui agent economic de către un partener extern. Analiza dosarului de acordare a creditului de către bănci este un exemplu tipic . În asemenea caz obiectivul major al analizei constă în punerea în evidenţă a riscului incidentelor susceptibile de a perturba activitatea viitoare a întreprinderii, care mai departe poate afecta onorarea la termen a angajamentelor asumate.

2.Diagnosticul financiar se poate înscrie în perspectiva formulării unui diagnostic global orientat către aprecierea performanţelor , a valorii acesteia , a titlurilor pe care le emite. Aici se pot aborda mai multe aspecte:

Page 16: Diagnostic Financiar

►ca o componentă a diagnosticului strategic , diagnosticul financiar îşi propune sa evidenţieze punctele forte şi punctele slabe .este momentul să se evidenţieze eventuala vulnerabilitate a întreprinderii, se apreciază activitatea ei prin prisma performanţelor înregistrate, este momentul de a evidenţia dificultăţile legate de lichiditatea activelor, de rentabilitate,diminuarea ei, structura financiară evidenţiază dificultăţi,

►diagnosticul financiar se foloseşte şi pentru a determina şi aprecia valoare întreprinderii. Astfel,analiza financiară , participă la determinarea valorii de patrimoniu a întreprinderii. Prin retratarea elementelor contabile furnizate de bilanţ, diagnosticul permite determinarea altor valori patrimoniale,activul net actualizat, activul net corectat,valoarea substanţială. În acelaşi timp cu ajutorul diagnosticului financiar se poate determina capacitatea beneficiară a întreprinderii şi astfel se determină valoarea de randament a acesteia obţinută prin capitalizarea veniturilor viitoare. Astfel analiza financiară îşi aduce un aport semnificativ în procesul de evaluare a întreprinderii.

►diagnosticul financiar este folosit şi în analiza bursieră. Pentru operatorii ce intervin pe piaţa de capitaluri indicatorii furnizaţi de diagnosticul financiar constituie un element foarte important pentru a orienta opţiunile de investiţii sau de dezinvestire prin cumpărarea de titluri.

Page 17: Diagnostic Financiar

3. Diagnosticul financiar se poate însera într-un studiu cu caracter statistic a comportamentului întreprinderilor. Este vorba de organisme specializate la nivel de minister,ministerul finanţelor, care se preocupă de centralizarea şi prelucrarea datelor şi care oferă sinteze pe domenii de activitate şi comportament ale agenţilor economici.

ÎN condiţiile creşterii complexităţii actului decizional, analiza financiară este tot mai mult considerată un demers al diagnosticului global, care vizează evaluarea în sens larg a întreprinderii. În această accepţie analiza financiară este o componentă a diagnosticului strategic.

Exigenţele comunicării impuse de normele contabile internaţionale uşurează acest demers de cercetare şi investigare. Domeniile analizei financiare, tipurile de diagnostic şi corelaţia cu normele contabile internaţionale se pot prezenta astfel

Page 18: Diagnostic Financiar

Corespondenţa analiză - diagnostic-norme contabileTipul de analiză şi diagnostic

Domeniul de analiză Norma contabilă internaţională ce defineşte domeniul cercetat

DIAGNOSTICUL ECONOMIC

Analiza potenţialului intern

Analiza potenţialului material(stocuri şi imobilizări)

Analiza potenţialului uman

Analiza cheltuielilor

Analiza globală a cheltuielilor şi costurilor

Analiza principalelor categorii de cheltuieli şi costuri

DIAGNOSTICUL FINANCIAR

Analiza performanţelor

Analiza soldurilor intermediare de gestiune

IAS 8 Rezultatul net al exerciţiuluiIAS 12 Impozit pe rezultatIAS 15 Informaţia privind efectele variaţiei de preţIAS 18 Venituri din activităţi curente

Analiza rentabilităţii prin metoda ratelor

IAS 8, IAS 12, IAS 15, IAS 18

Analiza rentabilităţii întreprinderilor cotate

IAS 33 Beneficiul pe acţiune

Page 19: Diagnostic Financiar

Analiza structurii şi valorii patrimoniale

IAS 10 Eventualităţi şi evenimente ce survin după data încheierii exerciţiului

IAS 11 Contractele de construcţii

IAS 25 Contabilitatea plasamentelor

IAS 32 Instrumente financiare

IAS 36 Deprecierea activelor

IAS 38 Imobilizări necorporale

IAS 39 Instrumente financiare:contabilizare şi evaluare

Analiza riscului Analiza riscului de exploatare

IAS 21 Efectele variaţiilor cursurilor monetare străine

IAS 29 Informaţiile financiare ăn economiile inflaţioniste

Analiza riscului de insolvabilitate

Ias 7 Tablourile fluxurilor de trezorerie

Analiza grupurilor de societăţi

IAS 22 Grupurile de întreprinderi

IAS 24 Informaţii referitoare la părţile legate

IAS 27 Situaţiile financiare consolidate şi consolidarea participaţiilor în filiale

IAS 28 Contabilitatea participaţiilor în întreprinderile asociate

Page 20: Diagnostic Financiar

Analiza globală IAS 1 Prezentarea documentelor financiare

IAS 34 Informaţii financiare intermediare

DIAGNOSTICUL STRATEGIC

Analiza poziţiei concurenţiale

IAS 14, IAS 35

Analiza contextului concurenţial

IAS 14 Informaţia sectorială

Analiza avantajului concurenţial

Page 21: Diagnostic Financiar

• BILANŢUL ŞI CONTUL PROFIT ŞI PIERDERE• Conţinutul bilanţului contabil şi a contului de profit şi pierdere oferă informaţii despre

gestiunea financiară a întreprinderii. Este cunoscut faptul că între datele bilanţului şi cele ale contului “Profit şi pierdere” există anumite legături şi corelaţii. Tocmai semnificaţia acestora, a câtorva, ne propunem să evidenţiem în cele ce urmează şi care se pot constitui într-un diagnostic.

• BILANŢUL SUPORTUL ANALIZEI DIAGNOSTIC• Orice analiză are ca punct de plecare bilanţul contabil, deoarece el reflectă situaţia

patrimoniului, a averii acumulate de societatea comercială, rezultatele financiare obţinute pentru perioada cercetată.

• Prin conţinutul său, bilanţul contabil oferă informaţii necesare pentru aprecierea gestiunii financiare a întreprinderii, precum şi pentru stabilirea valorii acesteia, el caracterizează mărimea resurselor şi a utilizărilor la care a apelat o întreprindere într-o perioadă de gestiune.

• Întrucât reflectă starea patrimonială a agentului economic, bilanţul contabil se întocmeşte la sfârşitul perioadei de gestiune.

• Teoria şi practica economică cunosc mai multe abordări şi prezentări ale bilanţului precum:

• - prezentare in forma listă;• - prezentarea patrimonială(financiară);• - prezentarea funcţională.

Page 22: Diagnostic Financiar

• • În forma listă (OMFP 94 ⁄ 2001)bilanţul contabil oferă informaţii despre:• A. ACTIVELE IMOBILIZATE

– IMOBILIZĂRI NECORPORALE– IMOBILIZĂRI CORPORALE– IMOBILIZĂRI FINANCIARE

• B. ACTIVE CIRCULANTE– STOCURI– CREANŢE– INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT– CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI

• C. CHELTUIELI ÎN AVANS• D. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE UN AN• E. ACTIVE CIRCULANTE , RESPECTIV DATORII CURENTE• F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE• G. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN• H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI• I. VENITURI ÎN AVANS• J. CAPITAL ŞI REZERVE

– CAPITAL– PRIME DE CAPITAL– REZERVE DIN EVALUARE– REZERVE– REZULTATUL REPORTAT– REZULTATUL EXERCIŢIULUI

Page 23: Diagnostic Financiar

• Bilanţul patrimonial(financiar) reprezintă un instrument de analiză şi care se obţine prin retratarea datelor bilanţului listă. La elaborarea bilanţului financiar se au în vedere principiile:

• elementele patrimoniale sunt evaluate la valoarea netă,

• elementele de activ sunt înscrise în ordinea crescătoare a gradului de lichiditate(capacitatea de a se transforma în bani),

• elementele de pasiv se înscriu în ordinea descrescătoare a gradului de exigibilitate(perioada în care resursa este la dispoziţia întreprinderii ).

• Bilanţul financiar presupune gruparea elementelor conţinute de bilanţul listă în elemente de activ şi pasiv. Elementele ce activ se regrupează funcţie de timp în fixe şi circulante, iar elementele de pasiv se grupează în resurse proprii şi străine,cele străine se grupează, funcţie de timp în datorii pe termen scurt şi datorii mai mari de un an. Astfel, structura bilanţului financiar se poate prezenta astfel:

ACTIV PASIV

I. Active imobilizate din care:

1. Imobilizări necorporale

2.Imobilizări corporale

3. Imobilizări financiare

I. Capitaluri proprii, din care:

1. Capital social

2. Rezerve

3. Rezultatul exerciţiului

4. Subvenţii

II. Active circulante, din care:

1.Stocuri

2. Creanţe

3. Disponibilităţi

5. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli mai mari de un an

II. Datorii pe termen lung

III. Datorii pe termen scurt

1. Credite pe termen scurt

2.Obligaţii

3. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli mai mici de un an

Page 24: Diagnostic Financiar

• Bilanţul funcţional este un alt instrument al analizei financiare şi pentru diagnostic posturile din acesta sunt ordonate după apartenenţa lor la unul din ciclurile de funcţionare şi anume:

• ciclul de investiţii;• ciclul de exploatare ;• ciclul de finanţare.• Obţinerea bilanţului funcţional presupune următoarele retratări:• a) activele se înregistreză la valoarea brută;• b) se trec în activ(la active stabile) şi în pasiv(la datorii pe termen lung) activele deţinute în leasing

operaţional, locaţie de gestiune sau închiriate;• c) se face distincţia între activele ciclice de exploatare şi cele în afara exploatării de maniera de mai

jos: • 1.active ciclice de exploatare:

• stocuri• creanţe aferente exploatării(clienţi şi conturi asimilate, TVA)

• 2.active ciclice în afara exploatării• ▪creanţe diverse, TVA aferentă imobilizărilor• d) sursele ciclice se grupează în :• 1. Surse ciclice de exploatare• ▪ obligaţii către furnizori şi asimilate,• ▪datorii către salariaţi,• ▪datorii fiscale,• ▪venituri constatate în avans• 2. sursele ciclice din afara exploatării• ▪ datorii legate de imobilizări,• ▪ datorii diverse• ▪ venituri constatate în avans în afara exploatării• ▪ dividende de plată• Conceput de această manieră structura bilanţului funcţional se prezintă astfel:

Page 25: Diagnostic Financiar

ACTIV PASIV

I. Active ciclice

II. Active ciclice aferente exploatării

III. Active ciclice din afara exploatării

IV. Trezorerie de activ

I. Surse stabile

II. Surse ciclice de exploatare

III. Surse ciclice înafara exploatării

IV. Trezorerie de pasiv

Page 26: Diagnostic Financiar

• Cu ajutorul datelor din bilanţ şi contul de profit şi pierdere se pot face primele estimări asupra modului de folosire a elementelor patrimoniale.

• Prin funcţia şi rolul lor în activitatea de exploatare şi comercializare, imobilizările corporale sunt determinante pentru volumul şi structura rezultatelor activităţii productive a întreprinderii. Pentru a aprecia eficacitatea utilizării mijloacelor fixe, eventual a modificării lor asupra rezultatelor economice: cifra de afaceri, producţia exerciţiului, venituri totale, se compară indicele fixe (sau imobilizările corporale) cu indicele cifrei de afaceri, indicele producţiei exerciţiului, indicele veniturilor (Iv). Indicii se calculează cu relaţia:

Se pot întâlni următoarele situaţii:

• a) sau sau ceea ce înseamnă: diminuarea eficienţei utilizării mijloacelor fixe; creşterea necesarului relativ de imobilizări corporale (pentru a realiza producţia din anul de bază este nevoie de mijloace fixe suplimentare); reducerea vitezei de rotaţie a imobilizărilor corporale. Este o situaţie negativă, nefavorabilă agentului economic. Acest caz ar putea fi justificat economic dacă ar fi consecinţa: punerii în funcţiune a unei investiţii cu pondere ridicată în totalul imobilizărilor corporale şi această investiţie se află în probe; creşterii valorii mijloacelor fixe ca urmare a unei reevaluări;

• b) sau sau şi care denotă o situaţie normală limită;

• c) sau sau şi care denotă o situaţie favorabilă: a crescut eficienţa utilizării imobilizărilor corporale, s-a accelerat viteza de rotaţie a imobilizărilor corporale.

100V

VI 100;

Pe

PeI 100;

CA

CAI 100;

M

M

0

1V

0

1Pe

0

1CA

f

ff

0

I

CAf II PeI VI

CAf II PeIVI

CAf II PeI VI

Page 27: Diagnostic Financiar

Analiza performanţelor întreprinderii aste o problemă centrală a analizei financiare şi diagnosticului financiar. Una din mărimile folosite în analiza performanţelor societăţilor comerciale o reprezintă rentabilitatea. Abordarea performanţelor întreprinderii pe baza rentabilităţii are în vedere rezultatele obţinute prin utilizarea factorilor de producţie, respectiv cele recunoscute şi prezentate în contul de profit şi pierdere.

Rentabilitatea se defineşte drept “capacitatea unei întreprinderi de a obţine profit prin utilizarea factorilor de producţie şi a capitalurilor, indiferent de provenienţa acestora”.

Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienţei activităţii economico-financiare a unei firme, respectiv a tuturor mijloacelor de producţie şi a forţei de muncă, ţinând cont de toate stadiile circuitului economic : aprovizionare, producţie, desfacere.

Pentru măsurarea rentabilităţii se folosesc două categorii de indicatori: profitul şi ratele de rentabilitate. Mărimea absolută a rentabilităţii este reflectată de profit, iar gradul în care capitalurile sau utilizarea resurselor aduc profit este reflectat de ratele de rentabilitate.

Ca indicatori de reflectare în mărime absolută a rentabilităţii se pot avea în vedere : rezultatul aferent cifrei de afaceri, rezultatul exploatării, rezultatul financiar, rezultatul curent, rezultatul extraordinar, rezultatul brut al exerciţiului, rezultatul net al exerciţiului.

Pentru exprimarea în mărimi relative a rentabilităţii se folosesc de regulă următoarele rate: rata profitului sau rata rentabilităţii resurselor consumate, rata rentabilităţii comerciale, rata rentabilităţii economice, rata rentabilităţii financiare.

Analiza diagnostic a profitului

Profitul este o mărime semnificativă pentru un agent economic atât prin funcţiile pe care le îndeplineşte cât şi prin rolul sau. Se cunosc mai multe modele de calcul şi analiză a profitului atât datorită surselor de informare folosite cât şi a scopului cercetării întreprinse.

Un prim model de calcul şi analiză a profitului are la bază datele oferite de contul de profit şi pierdere

Page 28: Diagnostic Financiar

Acest model de analiză ne permite să calculăm sensibilitatea rezultatului net (profitul net) în raport cu cifra de afaceri (volumul valoric al vânzărilor de produse). Pentru aceasta se are în vedere formarea rezultatului net, cu algoritmul de mai jos:

Profitul exploatării (Pe)- Cheltuieli financiare (Chf)= Profitul impozabil (Pi)- Impozitul pe profit (Ip)= Profitul net (Pn)Sensibilitatea rezultatului net (Pn) în raport cu cifra de afaceri (volumul

vânzărilor), se măsoară cu ajutorul coeficientului de elasticitate ce are relaţia:

VV

PnPn

eBn/V

Page 29: Diagnostic Financiar

La rândul său, având în vedere corelaţia, profitul exploatării – profitul impozabil – profitul net, elasticitatea poate fi interpretată ca produs a trei coeficienţi:

32 1

Pn/V

e e e

VV Δ

PePe Δ

PePe Δ

PiPi Δ

PiPi Δ

PnPn Δ

e

deci : e = e3 x e2 x e1

unde- coeficientul de elasticitate e3 măsoară sensibilitatea profitului exploatării (Pe)

faţă de variaţia cifrei de afaceri şi este egal cu raportul dintre marja asupra costurilor operaţionale (variabile) şi profitul exploatării (vezi analiza cost-volum-profit).- coeficientul de elasticitate e2 măsoară sensibilitatea profitului impozabil (Pi) la

variaţia profitului exploatării (Pe). Mărimea sa depinde de nivelul cheltuielilor financiare.

Page 30: Diagnostic Financiar

Chf - Pe

Pe

PePe ΔChf - PePe Δ

PePe Δ

PiPi Δ

e2

- coeficientul de elasticitate e1 măsoară sensibilitatea profitului net (Pn) faţă de variaţia profitului impozabil.

1

PiPi Δ

i)-(1 Pii)-(1 Pi Δ

PiPi Δ

PnPn Δ

e1

unde i = taxa de impozit pe profit

Page 31: Diagnostic Financiar

Deoarece e3 = 1 coeficientul de elasticitate:

ChfPe

M

ChfPe

Pe

Pe

Me

sau

,e e e

Pn/V

23Pn/V

Pentru perioada curentă se folosesc datele următoare:Vânzări din exploatare 311.232 mii lei- Cheltuieli variabile 221.040 mii lei= Marja asupra cheltuielilor variabile(M) 90.192 mii lei- Cheltuieli fixe operaţionale 56.427 mii lei= Rezultatul exploatării (Pe) 33.765 mii le- Cheltuieli financiare (Chf) 2.880 mii lei= Profitul înainte de impozitare 30.885 mii lei

Page 32: Diagnostic Financiar

În aceste condiţii, coeficientul de elasticitate se determină astfel:

9,2880.2765.33

192.90

ChfPe

MePn/V

Ceea ce arată că atunci când cifra de afaceri (vânzările din exploatare) variază cu 10% rezultatul net înainte de impozitare variază cu 29%.

Page 33: Diagnostic Financiar

Un alt model de calcul este profitul operaţional (sau marja brută faţă de costul bunurilor vândute). Profitul operaţional (rezultatul brut aferent cifrei de afaceri)are rolul de a acoperi cheltuielile de distribuţie, cheltuielile generale de administraţie şi cheltuielile financiare, astfel încât firma să obţină un profit suficient de mare pentru a remunera corespunzător acţionarii.

Rezultatul operaţional (profit sau pierdere) deţine ponderea majoritară în cadrul rezultatului brut al exerciţiului oricărei întreprinderi, indiferent de natura şi dimensiunea ei. Prin probabilitatea mare de realizare a profitului operaţional, analiştii financiari acordă o atenţie deosebită analizei acestui indicator, atât pentru evidenţierea evoluţiei istorice a rezultatelor dar mai ales pentru previzionarea profitabilităţii viitoare a firmei.

Sursa informaţională pentru analiza acestui model este:

- Contul de profit şi pierdere structurat pe baza grupării veniturilor şi cheltuielilor după funcţia sau destinaţia acestora, care oferă informaţii utile privind nivelul cifrei de afaceri şi a costului vânzărilor aferente întreprinderii pe parcursul exerciţiului financiar,

- Nota explicativă 4 “Analiza rezultatului din exploatare”, în cazul întreprinderilor care utilizează ca formă de prezentare contul de profit şi pierdere structurat pe baza grupării veniturilor şi cheltuielilor după natura lor.

- Note explicative la situaţiile financiare sau diverse documente interne ce privesc: valoarea activelor fixe, numărul mediu de personal, timpul total lucrat, etc.

Analiza factorială a profitului operaţional se poate realiza cu ajutorul modelelor:

A

Ao

v

pvvA

AAo

v

C

P

Mf

C

T

MfTP

pq

cqpqpC

C

PCP

pqPo

0

00

pv

***

*

*1****

(1) c*q - *

Page 34: Diagnostic Financiar

Unde:

Σqv.p – cifra de afaceri,

Σqv.cp – costul bunurilor vândute,

Po- profitul operaţional,

qv - cantitatea vîndută,

p- preţ unitar,

cp – cost unitar,

CA – cifra de afaceri,

Po – profitul operaţional la un leu CA,

T – timpul total lucrat de muncitori,

Mf – valoarea activelor fixe.

Pentru fiecare model schema studiului factorial se prezintă astfel:

Primul model

Δqv

Δs

Δ

Δp

Δcp

Page 35: Diagnostic Financiar

Pentru al doilea model

qv – volumul vânzărilor

CA – Cifra de afaceri

p – preţul unitar

Po s - structura vânzărilor

po – rata p – preţul unitar

marjei Ca

cp – costul unitar

Page 36: Diagnostic Financiar

Al treilea model:

T – timpul total de muncă

Mf ⁄ T- gradul de înzestrare tehnică a muncii

Po

CA ⁄ Mf – randamentul activelor fixe

Po ⁄ CA – profitul operaţional al un leu Ca sau marja de profit operaţional

Page 37: Diagnostic Financiar

Un alt model de calcul este profitul aferent cifrei de afaceri ce se poate calcula cu una din relaţiile

A

A

Av

vv

vA

Cleu un lamediu profitul -

complet, costul - c

vandute,cantitati - qv

afaceri, de cifrei aferente cheltuieli - Cc

afaceri, de cifra - C

:unde (2) pr*C p*q

c*q1p*qPr

(1) c*qv-p*q Cc -CPr

pr

Page 38: Diagnostic Financiar

Pentru agenţii economici ce desfăşoară activităţi de comerţ se poate folosi următorul model de analiză a profitului:

marfuri de grupe pe circulatie delor cheltuieli nivelul -n

marfuri, de grupe pe comercial adaos de ota - a

marfuri, deor desfaceril structura - g

,circulatie delor cheltuieli almediu nivelul - n

comercial, adaos de medie cota - a

comercial, profitul - Pc

:unde 100

n*gn

100

a*ga

na100

DPc

Page 39: Diagnostic Financiar

Analiza factorială a profitului pe produs.

Aprofundarea analizei profitului total al întreprinderii presupune studierea profitului aferent principalelor produse şi stabilirea influenţei factorilor direcţi ce acţionează asupra acestora. Această analiză se poate realiza cu ajutorul modelului:

produse. pe fabricata cantitatea - q

produs, unui aferente indirecte cheltuieli - Ci

are,aprovozion de pretul - z

produs, pe specific cosumul - cs

unitare, inirecte cheltuieli - ci

unitare, salarii - sd

unitare, materiale costuri - cm

unitar, costul - c

sortiment, fiecare pe vandutacantitatea - qv

produs, pe profitul - Prp

:unde

q

Cici

sh*tsd

z*cscm

cisdcmc

cpqvPrp

Page 40: Diagnostic Financiar

Analiza diagnostic a ratelor de rentabilitate.

Rata de rentabilitate reprezintă un raport între un indicator de rezultate (profit sau pierdere)şi un indicator care reflectă un flux de activitate (cifra de afaceri, resurse consumate,etc) sau un stoc (capital propriu, active totale).

Principalele rate de rentabilitate operaţionale în analiza financiară a firmei sunt: rata rentabilităţii resurselor consumate sau rata profitului, rata rentabilităţii comerciale, rata rentabilităţii economice, rata rentabilităţii financiare.

Aceste rate de rentabilitate au valenţe informaţionale diferite şi oglindesc multiple laturi ale activităţii economico – financiare ale firmei.

Deoarece în calculul acestor rate de rentabilitate , la nivel microeconomic, se ia profitul contabil. mărimea acestora este influenţată de o serie de factori precum : politicile şi practicile contabile folosite de întreprindere(metoda de amortizarea activelor fixe, metodele de evaluarea a stocurilor folosite, politicile de aprovizionare, politica de provizioane. )

Page 41: Diagnostic Financiar

Analiza ratei profituluiAre în vedere compararea volumului de profit obţinut din realizarea produselor cu cheltuieli aferente acestor realizări. Mai este cunoscut şi sub denumirea de model standard al ratei rentabilităţii şi are relaţia de calcul:

100100

)c(s'Σq'

)p(s'Σq'100

)c(s'Σq'

)c(s'Σq')p(s'Σq'100

PRc

PR

Rata rentabilităţii vânzărilor sau rata rentabilităţii comerciale se calculează cu relaţia

100i1qp

qc1010

qp

qcqp100

PRp

PRv

Rata rentabilităţii comerciale exprimă corelaţia dintre profitul exploatării şi cifra de afaceri. Mai mult face legătura dintre indicatorul costul la un leu cifra de afaceri si rata rentabilităţii comerciale, între cele două mărimi există o legătură inversă.

Page 42: Diagnostic Financiar

Analiza ratei rentabilităţii economice.Modelul de calcul este cel de mai jos

a)

, unde:Pb – profitul brut;A – active economice atrase.Această formulă de calcul exprimă rentabilitatea activului total.Din relaţia de calcul rezultă că rata de rentabilitate economică măsoară:

-gradul de valorificare a capitalului investit, exprimând lei profit brut la o unitate de capital investit-performanţa activului întreprinderii independent de modul de finanţare a acestuia(capital propriu, capital străin) şi de sistemul fiscal;-eficienţa mijloacelor materiale şi financiare alocate activităţii principale(de exploatare şi comerciale)

100A

PbRe

Page 43: Diagnostic Financiar

Din considerente de economicitate nivelul ratei de rentabilitate economică trebuie să îndeplinească condiţiile:

-nivelul ratei de rentabilitate economică trebuie să asigure menţinerea substanţei economice a unităţii. Acest lucru se realizează numai dacă rata rentabilităţii economice este mai mare decât rata inflaţiei,-rata de rentabilitate economică trebuie să asigure remunerarea capitalului investit la nivelul ratei minime de randament din economie(rata medie a dobânzii) şi să acopere în acelaşi timp riscul economic şi financiar al investitorilor,

-să asigure fructificarea efectului de levier al îndatorării întreprinderii ce se realizează numai atunci când rentabilitatea economică este superioară ratei dobânzii. În analiza acestei rate se pot folosi mai multe modele bazate pe descompunerea modelului iniţial în rate structurate după diferite criterii. Operând un artificiu matematic, relaţia iniţială se poate scrie astfel:Operând un artificiu matematic, relaţia iniţială se poate scrie astfel:

b) 100, unde CA – cifra de afacerisau

Re = Marja brută *Rotaţia activelor, Re = Mb *VrAceastă relaţie face să apară că acelaşi randament se poate obţine prin două politici comerciale diferite:

-o politică de calitate a produselor ce va degaja o marjă mare a beneficiului, dar cu o slabă rotaţie a vânzărilor;

sau o politică de preţuri scăzute, cu o marjă mică a beneficiului, dar cu o rotaţie mare a vânzărilor.

A

CA

CA

PbRe

Page 44: Diagnostic Financiar

Conform acestui model factorii care explică mărimea şi evoluţia ratei rentabilităţii economice cât şi măsurile ce trebuie avute pentru creşterea sa vizează două direcţii:

▪ creşterea marjei brute prin:- sporirea volumului fizic al producţiei fabricare şi livrate,- reducerea cheltuielilor de producţie(exploatare),- modificarea structurii producţiei în favoarea produselor ce au o rentabilitate mai

mare,- creşterea preţurilor de producţie asociată numai cu îmbunătăţirea calităţii acestora.▪ accelerarea vitezei de rotaţie a activelor economice prin:- reducerea nivelului stocurilor şi a duratei livrărilor de produse finite,- reducerea nivelului stocurilor şi a duratei ciclului de fabricaţie,- optimizarea structurii capitalului investit în active fixe şi active circulante,- creşterea ponderii activelor fixe active (productive)în totalul activelor fixe,- reducerea nivelului stocurilor şi a duratei de aprovizionare cu materii prime şi

materiale,- reducerea cuantumului creanţelor şi a duratei medii de încasare. c) un alt model este dat de relaţia :

Page 45: Diagnostic Financiar

010Pv

Pb*

Pe

Pv*

Ae

PeRe sau

rb*g*raRe unde:

Pe- producţia exerciţiului,Pv- producţia vândută,ra- randamentul utilizării activelor economice(producţia exerciţiului ce revine la un leu

active economice),g- gradul de realizare a producţiei exerciţiului (ponderea producţiei vândute în

producţia exerciţiului)rb- rata rentabilităţii vânzărilor.Un alt model de analiză a ratei de rentabilitate economică este dat de relaţia:

010Ae

E.B.Erex unde:

E.B.E . excedentul brut al exploatării.

Page 46: Diagnostic Financiar

Analiza ratei rentabilităţii economice poate fi aprofundată prin descompunerea activului în elementele componente dar şi făcând unele artificii aritmetice în modelul iniţial. Noul model de analiză pune în lumină alţi factori ce afectează nivelul ratei de rentabilitate economice.

Re. vr,rai, :iisubstituir Ordinea

(vr). circulante activelor a rotatie de viteza- Ac

CA

(rai) eimobilizat activelor lrandamentu - Ai

CA

(Re), comerciale atiirentabilit rata - 100CA

P

semnifica numarator sinumitor la de rapoartele sus mai de relatiain 1001

Ai

CA1

CA

P

Re

deci afaceri, de cifracu numitorul si lnumaratoru imparte Se

100AcAi

PRe

devine relatia AcAiAt cum 100Re

Ac

CA

At

P

Page 47: Diagnostic Financiar

Analiza ratei rentabilităţii financiare. Rentabilitate financiară exprimă aptitudinea capitalurilor proprii de a produce beneficii şi se calculează ca raport între profitul net (Pn) şi capitalurile proprii (Cp). Modelul sintetic de calcul a ratei de rentabilitate financiară este:

100Cpr

PnRf unde:

Pn- profit net,Cpr- Capitalurile proprii.Din acest model rezultă că rată de rentabilitate financiară are semnificaţiile:

-reprezintă capacitatea întreprinderii de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate în activitatea de producţie,-măsoară randamentul capitalurilor proprii, adică a plasamentului financiar al capitalului acţionarilor,-exprimă interesele acţionarilor sub un dublu aspect; pe termen scurt, prin încasarea dividendelor, pe termen lung, prin reinvestirea profitului care asigură creşterea valorii acţiunilor şi implicit crearea posibilităţilor de sporire a dividendelor în perioada viitoare.

Page 48: Diagnostic Financiar

Prin modul de calcul rata de rentabilitate financiară reliefează şi următoarele condiţii specifice:

-rentabilitatea financiară este influenţată de modalitatea de procurare a capitalurilor, motiv pentru care este sensibilă fată de structura financiară, adică gradul de îndatorare a întreprinderii,-calculul profitului net este influenţat de modalităţile de calcula amortizării şi provizioanelor cât şi de modul de calcul a cheltuielilor deductibile şi nedeductibile din masa impozabilă,-rata de rentabilitate financiară trebuie să fie mai mare decât rata medie a dobânzii pentru a face ca acţiunile întreprinderii să fie cât mai atractive.

Se cunosc mai multe modele factoriale de analiză a ratei de rentabilitate financiară.

Rata rentabilităţii financiare, la rândul său, poate fi descompusă într-un produs a altor doi indicatori şi se obţine un prim model:

gibRfsau 100Cpr

At

At

PnRf

unde: At – active totale (din bilanţul contabil)b – profitul net la un leu active,gi –gradul de îndatorare a întreprinderii.

Page 49: Diagnostic Financiar

Indicatorii b şi gi prezintă, de fapt, cele două direcţii de cercetare şi analiză a rentabilităţii financiare: o primă cale este cea economică, o a doua cea financiară.Raportul Pn/At măsoară rentabilitatea globală a capitalului întreprinderii investit în active fixe şi circulante. Al doilea raport At/Cp caracterizează în mod indirect gradul de îndatorare a întreprinderii. Această afirmaţie se poate demonstra astfel: pornind de la egalitatea fundamentală a bilanţului Activ = Pasiv, cu referire la bilanţul financiar se poate scrie egalitatea:Activ total = Capital propriu + Datorii (D)

atunci Cpr

D1

Cpr

DCpr

Cpr

At

Raportul D/Cpr exprimă gradul de îndatorare a întreprinderii, raport ce generează apariţia sporului de eficienţă financiar sau efectul levier financiar.Relaţia de mai sus arată că rentabilitatea capitalurilor proprii a întreprinderii depinde de rentabilitatea globală a capitalului şi de gradul său de îndatorare.Studiul factorial trebuie să evidenţieze modificarea totală şi aportul adus de cei doi factori.După acest model sporirea ratei rentabilităţii financiare se poate realiza prin: sporirea profitului net la un leu active şi creşterea gradului de îndatorare dacă rentabilitatea economică este mai mare decât rata dobânzii(re > d).

Page 50: Diagnostic Financiar

Un alt model de analiză factorial se obţine prin introducerea în relaţia iniţială a cifrei de afaceri, iar modelul devine:

b) 100

Cpr

At*

At

CA*

CA

Pnrf sau

gi*v*Mnrf unde:Mn- marja netă a profituluiv- viteza de rotaţie a activelorgî – gradul de îndatorare a întreprinderii.În conformitate cu acest model sporirea rentabilităţii financiare se poate realiza dacă

sunt satisfăcute condiţiile:- iBn > iCA creşterea profitului net într-un ritm superior creşterii cifrei de afaceri, posibil

a se realiza prin:- reducerea cheltuielilor de exploatare,- sporirea volumului fizic al producţiei fizice şi a celei livrate,- modalităţi de calcul a amortizării,- politica fiscală a statului.

- iCA> iAt creşterea cifrei de afaceri să devanseze creşterea activului total ceea ce

înseamnă creşterea vitezei de rotaţie a activelor întreprinderii.- re > d(rata dobânzii).

Page 51: Diagnostic Financiar

Din modelul b de calcul a ratei rentabilităţii financiare rezultă că raportul Pn ∕ At se poate exprima şi de maniera următoare:

v*MnAt

CA*

CA

Pn

At

Pn

unde:Pn – profitul la 1 leu cifra de afaceri denumit în literatura de specialitate şi marja netăv – cifra de afaceri la 1 leu active total

Page 52: Diagnostic Financiar

Analiza corelaţiei dintre rata de rentabilitate economică şi rata rentabilităţii financiare.

Între rentabilitatea economică şi rentabilitatea financiară există o strânsă corelaţie.

Rentabilitatea financiară îşi are originea în rentabilitatea economică.Diferenţa dintre cele două rate este generată de opţiunile întreprinderii în politica de

finanţare. De regulă la rate de rentabilitate economice egale, ratele de rentabilitate financiară diferă funcţie de modul de finanţare – din capitaluri proprii sau capitaluri împrumutate.

Prin urmare asupra rate rentabilităţii financiare acţionează cheltuielile financiare(rata dobânzii) pe de o parte şi impozitul pe profit pe de altă parte.

Legătura dintre cele două rate de rentabilitate se prezintă astfel:

i)(1Cp

Id)(rererf

unde:d- rata dobânzii,I- împrumuturi

contractate,i- cota de impozit pe

profit.

Page 53: Diagnostic Financiar
Page 54: Diagnostic Financiar

Pragul de rentabilitate

Rezultatul întreprinderii are la bază trei factori principali: cantităţile vândute, costul unitar şi preţul de producţie. Fiecare factor este supus anumitor restricţii impuse de variaţia, modificarea, mediului economico-social, iar pe de altă parte, fiecare factor prin modificarea sa exercită o influenţă diferită asupra rezultatului.După natura activităţii şi după poziţia sa în mediul său economic, rezultatul întreprinderii este mai mult sau mai puţin sensibil la unul şi acelaşi eveniment: modificarea preţului energiei şi materiilor prime, creşterea salariilor, accentuarea concurenţei, inovaţia tehnologică. Gradul de sensibilitate a rezultatului face ca orice acţiune întreprinsă să devină mai mult sau mai puţin riscantă.Riscul activităţii economice sau riscul exploatării, prezintă de fapt riscul legat de încetinirea randamentelor de exploatare (de producţie). El depinde, în mod esenţial de gruparea cheltuielilor de producţie în fixe şi variabile şi corecta lor determinare.Relaţiile între costurile fixe, costurile variabile şi beneficiu (profit) sunt puse în evidenţă prin analiza punctului critic (punctul mort, pragul de rentabilitate) care constituie un instrument financiar.Nivelul costurilor produselor şi mărimea ratei rentabilităţii sunt într-o strânsă dependenţă cu raportul dintre cantităţile vândute şi cheltuielile totale de producţie.În raport cu dinamica volumului producţiei, cheltuielile de producţie se grupează în cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe (relativ constante).

Page 55: Diagnostic Financiar

Legătura dintre suma cheltuielilor de producţie şi cantităţile ce trebuiesc vândute astfel încât din încasările obţinute să se acopere toate cheltuielile este evidenţiată cu ajutorul punctului critic (pragul de rentabilitate).Punctul critic corespunde nivelului de activitate pentru care ansamblul încasărilor

acoperă ansamblul cheltuielilor încât beneficiul este nul. În alţi termeni:-dacă întreprinderea nu a atins punctul critic, înregistrează pierderi;-dacă cifra de afaceri nu corespunde punctului critic, se obţin beneficii;-dacă volumul activităţii depăşeşte punctul critic, se obţin beneficii.

Etapa prealabilă şi indispensabilă calculării punctului mort o constituie gruparea costurilor în fixe şi variabile. Această cercetare este în funcţie de abordarea în timp a problemei. Pe termen lung toate costurile sunt considerate variabile, numai pe termen scurt unele sunt considerate variabile iar altele fixe.Există mai multe modalităţi de determinare a punctului critic. Determinarea acestuia se

poate obţine pornind de la egalitatea ce trebuie să existe, în acest punct , între vânzări şi cheltuieli.Masa vânzărilor depinde de doi factori: cantitatea vândută (q) şi preţul unitar (p). Astfel:

V = p x q

Page 56: Diagnostic Financiar

Dacă se are în vedere gruparea cheltuielilor în fixe şi variabile, suma lor totală se calculează astfel:

C= v xq + F unde :

v - cheltuieli variabile unitare;q - volumul vânzărilor;F - cheltuieli fixe totale.Pragul de rentabilitate corespunde egalităţii dintre venituri şi cheltuieli.Deci,

V = C saup·q = v∙q + F sau

(p - v) q = F

vp

Fq

de unde :

Page 57: Diagnostic Financiar

Concretizăm cele de mai sus cu ajutorul următorului exemplu.Cunoaştem :- capacitatea de producţie 5.000 unităţi- preţul unitar 3.000 lei/unitate- cheltuieli variabile unitare 1.000 lei/unitate- cheltuieli fixe totale 9.000.000 lei

bucãti 4.5001.0003.000

9.000.000q

Edificatoare este reprezentarea grafică a punctului critic din figura de mai jos în care dreptele au următoarea semnificaţie:

OV - dreapta veniturilor;AF - cheltuieli fixe;AC - cheltuieli totale;P - pragul de rentabilitate.

Page 58: Diagnostic Financiar

Pragul de rentabilitate oferă posibilitatea de a calcula o serie de indicatori cu ajutorul cărora se completează analiza cost – volum – profit cum sunt:

- Cifra de afaceri critică exprimată valoric (CAcr),- Gradul critic de utilizare a capacităţii de producţie (gcr),

- Perioada critică ( Tcr).

Modul de calcul a acestor indicatori este redat mai jos

zile 328 36515.000.000

13.500.000 tcr

% 90 1005000

4500 gcr

lei 13.500.000 3000 * 4500 CAcr

:eau valoril indicatori treicei sus mai dedatelor ajutorulCu

CA

CAcrtcr

(tcr) critica perioada -

maxima productia - q

: unde 100q

qcrgcr

(gcr) productie de icapacitati a utilizare de critic Gradul -

unitar pretul - p

critica, cantitatea -qcr

: unde p*qcrCAcr

(CAcr) critica afaceri de Cifra

max

max

T

Page 59: Diagnostic Financiar

Un alt mod de a aborda problematica punctului de echilibru este acela care consideră că acest punct reprezintă valoarea cifrei de afaceri (vânzări) pentru care suma

cheltuielilor fixe este egală cu marja absolută asupra costurilor variabile (diferenţa dintre cifra de afaceri şi cheltuielile variabile).Varianta presupune calcularea succesivă a:

- costului total:C = v·q + F

- cifrei de afaceri (vânzărilor) exprimate în preţuriV = p∙q

- marjei asupra costurilor variabileM = p·q - v∙q = (p - v) q

sau M = m·V, undem - marja exprimată sub formă de coeficient, raport dintre costurile variabile şi cifra de

afaceri;- rezultatul exploatării (diferenţa dintre cifra de afaceri şi costul total)

P = V – Csau P = (p - v) q - F

Page 60: Diagnostic Financiar

După această concepţie punctul critic se calculează cu relaţia:CAcr = F / m, unde

CAcr – cifra de afaceri aferentă punctului critic

F – cheltuieli fixem – marja asupra costurilor variabile exprimate sub formă de coeficient.

Folosindu-ne de exemplul anterior, determinarea punctului critic se face astfel:- calculul marjei asupra costurilor variabile:

a). în mărimi absolute (M)

M = CA – V = 15.000 – 5.000 = 10.000 mii lei

CA = 3.000 x 5.000 = 15.000 mii lei

V = 1.000 x 5.000 = 5. 000 mii lei

b). în procent asupra cifrei de afaceri (m)

100CA

Mm %67,66100

000.15

000.10

- cifra de afaceri aferentă punctului critic (CAcr)

mii.lei 13.5000,6667

9.000

m

FCACr

Page 61: Diagnostic Financiar

La cifra de afaceri de 13.500 mii lei venituri sunt egale cu cheltuielile totale iar profitul este nul. Această modalitate de calcul a punctului de echilibru ne oferă şi posibilitatea de a afla poziţia cifrei de afaceri totale a unui agent economic faţă de punctul critic.Literatura de specialitate precizează că în funcţie de poziţia cifrei de afaceri faţă de punctul mort, situaţia unei întreprinderi se apreciază astfel:

- mai puţin de 10% deasupra punctului critic prezintă o situaţie instabilă;- 20% deasupra punctului critic semnifică o situaţie relativ stabilă a agentului economic;- peste 20% situaţie confortabilă.

Conform datelor de care dispunem, cifra de afaceri totală faţă de punctul critic se situează la 11% deasupra

100100

000.13

000.15

Page 62: Diagnostic Financiar

Sub formă tabelară prezentarea modului de calcul este:Tabelul Elemente pentru determinarea punctului critic

Explicaţii Sume

Cifra de afaceri (CA) 15.000.000

Costuri fixe operaţionale (F) 6.000.000

Costuri fixe financiare (CF) 3.000.000

Costuri variabile (CV) 5.000.000

Marja asupra costurilor variabile- suma totală

15.000-5.00010.000.000

- sub formă de coeficient 66,67%

Punctul critic operaţional 9.000.000

Poziţia agentului în raport cu punctul critic operaţional 66,6%

Punctul critic total 13.500.000

Poziţia agentului în raport cu punctul critic total 11,11%

100CV

CVCAm

100m

FCA op

1001CA

CA

op

m

CFFCA t

1001CA

CA

t

Page 63: Diagnostic Financiar

Poziţia agentului economic de 11,1 % în raport cu punctul critic total prezintă o situaţie relativ instabilă a acestuia.În conformitate cu această metodologie de calcul distingem mai multe tipuri de puncte critice:- punctul critic operaţional ce se calculează în funcţie de cheltuielile fixe operaţionale şi- punctul critic total ce cuprinde cheltuielile fixe totale (cheltuieli fixe operaţionale şi

cheltuieli financiare).Această variantă de calcul scoate în evidenţă faptul că efectul “punctul critic” depinde de patru variabile principale:- stabilitatea cifrei de afaceri- structura costului de producţie (raportul dintre cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe)- poziţia întreprinderii faţă de punctul critic- nivelul cheltuielilor financiare (dobânzile de plată) ce reflectă politica de îndatorare a agentului economic.Abordat în această optică mai există şi altă relaţie de calcul a punctului critic, pornind de la egalitatea:

Page 64: Diagnostic Financiar

CACr = Ft + CV, unde

CACr – cifra de afaceri corespunzătoare punctului critic

Ft – cheltuieli fixe totale (F + CF)

CV – cheltuieli variabileSe obţine punctul critic cu relaţia

CACV

1

FCA t

Cr

raportul CA

CVreprezintă ponderea cheltuielilor variabile în cifra de afaceri.

În cazul concret: lei13.500.000

15.000.0005.000.000

1

9.000.000CACr

Page 65: Diagnostic Financiar

Ca tehnică operaţională de conducere, graficul punctului critic este util conducerii din mai multe puncte de vedere:

a). este un mijloc de a prezenta cu operativitate şi sugestiv situaţia comparativă spaţială a puterii şi prosperităţii financiare a firmei.

Să considerăm două firme A şi B ce comercializează produse similare şi practică aceleaşi preţuri.Întreprinderea A are un nivel ridicat al mecanizării procesului de producţie şi foloseşte un număr mic de muncitori.Întreprinderea B are o tehnologie cu un grad mic de mecanizare şi comparativ cu întreprinderea A foloseşte un număr mare de muncitori.În anul N cele două firme au realizat acelaşi profit de 3.000.000 lei şi aceeaşi cifră de afaceri de 24.000.000 lei. În anul N+1 întreprinderea A realizează o cifră de afaceri de 28.000.000 şi un profit de 6.000.000 lei în timp ce firma B realizează o cifră de afaceri de 32.000.000 lei şi un profit de numai 5.000.000 lei.

Page 66: Diagnostic Financiar

Situaţia comparativă a celor două firme se prezintă astfel:Tabel Date comparative

Indicatori

Anul N Anul N+1

A B A B

mii lei % mii lei % mii lei % mii lei %

Cifra de afaceri

24.000 100 24.000 100 28.000 100 32.000 100

Costuri variabile

6.000 25 18.000 75 7.000 25 24.000 75

Marja asupra costurilor variabile (beneficiul potenţial)

18.000 75 6.000 25 21.000 75 8.000 25

Costuri fixe

15.000 - 3.000 - 15.000 - 3.000 -

Rezultatul net

3.000 - 3.000 - 6.000 - 5.000 -

Page 67: Diagnostic Financiar

Ipoteza de proporţionalitate a cheltuielilor variabile este parţială pentru cele două firme, adică coeficienţii costurilor variabile sunt 0,25 (sau 25%) pentru A şi 0,75 (sau 75%) pentru B. Ca urmare, ecuaţiile marjei asupra costurilor variabile sunt următoarele:M = 0,75∙ CA pentru A şiM = 0,25· CA pentru BSugestivă este reprezentarea grafică, figura alăturată, a celor două situaţii în anul N şi N+1. Reprezentarea grafică arată ca întreprinderea B începe a obţine profit după ce cifra sa de afaceri depăşeşte 12.000 mii lei, in timp ce întreprinderea A trebuie sa realizeze o cifra de afaceri de 20.000 mii lei. Se poate afirma ca punctul critic la firma B este mai mic decât la A, ceea ce demonstrează ca firma B este mai puţin sensibila la fluctuaţiile conjuncturale fata de A.Sensibilitatea rezultatului faţă de cifra de afaceri (venituri) se apreciază cu ajutorul coeficientului de elasticitate (e) ce are relaţia:

CAΔCA

PΔP

e

unde:Δ P – variaţia profituluiΔ CA – variaţia cifrei de afaceriP – profitul în anul NCA – cifra de afaceri în anul N

Page 68: Diagnostic Financiar

Corespunzător celor doi agenţi, elasticitatea are valorile:

2,0

24.000

8.0003.000

2.000

eiar 6,02

.00042

4.0003.000

3.000

e BA

Coeficientul elasticităţii, deci sensibilitatea primei întreprinderi este mai mare decât la a doua, ceea ce confirma afirmaţiile de mai sus.

b). graficul punctului de echilibru oferă managerului posibilitatea de a analiza stabilitatea profitului (a rezultatului net).

În această direcţie ceea ce contează este mai puţin nivelul absolut al punctului critic decât poziţia firmei în raport cu acesta. Instabilitatea profitului este cu atât mai mare cu cât întreprinderea este mai aproape de punctul său critic. Când nivelul de activitate (cifra de afaceri) se situează în vecinătatea punctului critic, o mică variaţie a cifrei de afaceri antrenează o mare variaţie a profitului.

Page 69: Diagnostic Financiar

Dacă vom considera o firma “X” a cărei activitate se caracterizează prin:

- costuri fixe totale 20.000.000 lei

- costul variabil unitar500 lei

- preţul de vânzare unitar 1.000 lei

Punctul de echilibru corespunde unei producţii de 40.000 unităţi.Pentru a demonstra cele afirmate ne folosim de datele de mai jos ce prezintă variaţia comparativa a cifrei de afaceri şi profitului pentru cinci nivele de vânzare.

Page 70: Diagnostic Financiar

Tabelul Sensibilitatea profitului lângă punctul critic

Volum (mii unităţi)

Vânzări Profitul

Sensibilitate 2/1)

% de creştere în raport cu

anul precedent

(1)

% de reducere în raport cu

nivelul superior al producţiei

Suma (mii lei)

% de creştere în raport cu

anul precedent

(2)

% de reducere în raport cu

nivelul superior al producţiei

40 - 20,00 0 - 100,0 -

50 25 16,66 5.000 50,0

60 20 16,66 10.000 100 37,5 5,00

72 20 16,66 16.000 60 31,0 3,00

86 20 16,66 23.200 45 - 2,25

Page 71: Diagnostic Financiar

Calculele din ultima coloana arată că, pe măsura ce vânzările se apropie de pragul de echilibru, cu atât coeficientul de variaţie (sensibilitatea ) a beneficiului creşte.

c) pragul de rentabilitate defineşte o strategie industrială.

Literatura de specialitate precizează că în cazul întreprinderilor din sectoarele ciclice, caracterizate printr-o mare intensitate a capitalizării, acestea sunt interesate să facă finanţări din capitalurile proprii coborând, de regulă, nivelul pragului de rentabilitate.Astfel, teoria punctului critic face joncţiunea dintre strategia industrială şi cea financiară.

Dacă întreprinderea este într-o situaţie dificilă strategia financiară ce trebuie adoptată constă în reducerea punctului de echilibru făcând apel la capitalurile proprii pentru actul investiţional şi nu la angajarea de noi datorii care sporind suma cheltuielilor fixe, cu cuantumul dobânzilor, cresc nivelul punctului critic.

Din contra, daca piaţa lasă sa se întrevadă o relansare a activităţii, deci o sporire substanţială a cifrei de afaceri, întreprinderea poate sa recurgă la angajarea de noi datorii, ca resurse suplimentare, pentru actul investiţional şi deci va ridica nivelul punctului mort (acesta se deplasează spre dreapta pe axa abscisei).

Page 72: Diagnostic Financiar

Ca metodă operativă de conducere, punctul critic trebuie observat în toată complexitatea sa. Astfel, în realitate, costurile fixe nu prezintă o anumită constantă pentru toate nivelurile de activitate. În asemenea cazuri, chiar dacă costurile variabile respecta regulă proporţionalităţii, se modifică costurile totale apare, deci, un nou prag de rentabilitate.

Economia concurenţială oferă situaţii diverse. Astfel, în cazul scăderii cereri pe piaţa, ce nu a fost prevăzută, preţurile vor scădea. Acest fenomen este însoţit de întârzierea plaţilor către client, cresc stocurile, cresc provizioanele pentru exploatare cât şi provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli. Prin urmare, cheltuielile relativ constante sporesc substanţial. În aceste condiţii, profitul înregistrează o scădere semnificativă şi drept urmare, punctul critic se deplasează spre dreapta pe axa absciselor. Scenariul se derulează invers în cazul creşterii cererii de produse pe piaţă. Prin urmare, punctul de echilibru nu este un concept static, nu există un punct critic absolut ci un prag de rentabilitate cu un anumit orizont de calcul.


Recommended