DEZVOLTAREA MORALĂ ŞI PSIHOSOCIALĂ

Obiectivele UI 4

să descrie dezvoltarea morală in conceptia lui Piaget si Kohlberg;

Sa descrie etapele dezvoltarii psihosociale la Erikson

să compare dezvoltarea morală la Piaget şi Kohlberg

să identifice implicaţii ale teoriilor dezvoltării morale asupra educaţiei

Judecata morală - Piaget Judecata morală - Kohlberg Dezvoltarea psihosocială - Erikson

Morala

se raporteaza la actiunile umane din perspectiva binelui si raului

Surse şi metode de cercetare (Piaget) Metoda clinică Metoda modelării/simulării

J.Piaget (1896-1980)

Metoda metoda clinică

Piaget relatează copiilor diverse întâmplări şi le solicită să facă aprecieri asupra gradului de vinovăţie al eroilor, asupra pedepsei adecvate faptei etc.

După prezentarea opiniei, copilul este solicitat să îşi justifice opinia.

Copiii chestionaţi sunt de vârste diferite Răspunsurile sunt analizate, comparate şi se caută

elemente comune. Se generalizează concluzia obţinută.

Stadii ale conceperii regulilor

Pe baza jocului cu bile, stabileşte 4 stadii de evoluţie morală:

Stadiul motric şi individual Stadiul egocentric Stadiul egalitarismului progresiv Stadiul autonomiei morale

Stadiul motric şi individual (până la 2 ani) (metoda de cercetare – modelarea) Copii realizează jocuri paralele: ei nu se joacă împreună cu alţi copii ci doar alături de aceştia.

Pot să îşi fixeze reguli (rostogolesc întâi bilele mari apoi pe cele mici)

Aceste reguli nu servesc, până la 4-5 ani, nici cooperării, nici competiţiei.

Nu sunt reguli colective.

a) Adrian îi povesteşte mamei sale că învăţătoarea i-a dat o notă mare şi l-a felicitat. De fapt el minte.

b) Cosmin merge la plimbare. El întâlneşte un câine care îl sperie. Reîntors acasă, îi povesteşte mamei sale că a întâlnit un câine mare cât o vacă.

Rezultate

Cosmin este mai mincinos decât Jean şi el trebuie pedepsit. Adrian minte ca să nu fie pedepsit, al doilea minte ca să

primească o bomboană. Minciuna spusă de Cosmin - mai gravă decât cea spusă de

Adrian pentru că “nu există un câine mare cât o vacă”. Interpretarea autorului: la această vârstă copiii se supun

„realismului moral” - un amestec de reguli fizice şi morale, unde faptele nu sunt judecate după intenţii, ci după apropierea lor de adevărul fizic.

Realismul moral - rezultatul gândirii egocentrice a copilului, afirmă Piaget.

Stadiul egocentric (2-5 ani)copiii sunt capabili să se joace cu alţi copii, regulile sunt primite de la alte persoane. aceste reguli sunt strict respectate, apreciate ca emanând de la o autoritate, părinţii sau Dumnezeu (reguli codificate). Regulile date sunt considerate sacre, obligatorii.

Gândirea morală ascultă de principiile rezultate din respectul unilateral (respectul copilului pentru adult) -

“morala eteronomiei”.

Exemple de povestiri focalizate pe consecinţele faptelor şi intenţiile (2)

a) Ana fură dulceaţă şi sparge farfurioara din care a mâncat.

b) Maria spală farfuriile şi, din greşeală, sparge două farfurii

Rezultate

Copiii judecă acţiunile în funcţie de consecinţele acestora şi nu de intenţiile agenţilor.

Stadiul egalitarismului progresiv (7/8–11 ani)

apare preocuparea pentru respectarea regulilor,

nu mai câştigă toţi jucătorii, informaţiile pe care membrii aceluiaşi grup le

dau despre regulile jocului sunt diferite de la un copil la latul.

Stadiul egalitarismului progresiv - povestirea folosită de Piaget (7/8–11 ani) Tata îi cere unuia dintre copii să îi spună tot

ce face fratele /sora acestuia. Este corect ceea ce îi cere tatăl copilului?

REZULTATE

Cererea tatălui este apreciată ca incorectă, din solidaritate între fraţi.

Egalitatea (dintre fraţi) se opune obedienţei faţă de tată.

Dreptatea începe să fie gândită independent de regula impusă de către adult. De la morala heteronomiei începe să se treacă la morala autonomiei.

Stadiul autonomiei morale (după 11/12 ani)

comportarea bazată pe respectarea reciprocă a drepturilor şi datoriilor

şi pe conceperea drepturile egale în raport cu situaţia particulară a fiecărui individ.

Individul este considerat ca sursă generatoare de reguli pentru diversele situaţii sociale şi nu doar personale.

Cercetări actuale

dezvoltarea morală şi comportamentul violent, tulburările de conduită, atribuire (Gasser&Keller, 2009; Chudzik, 2006; Blair et al., 2001),

climatul şcolar ((Mancini, 2007), dezvoltarea emotională (Malti, 2010, Kristjansson, 2010), ataşamentul în copilărie (Van Ljzendoorn&Zwart-Woudstra,

1995), empatia (Malti, 2010) inteligenta morală (Sternberg, 1988; Clarken, 2009 ). Studiile realizate în medii culturale diferite (Markoulis&Valanides,

1997).

Implicaţii în educaţie

Care este scopul educaţiei: supunerea la reguli sau autonomia? La aceste întrebări nu răspunde doar psihologul (+filosoful educaţiei, omul politic)

Care sunt mijloacele pentru a forma judecata morală: lecţiile despre morală sau practicarea efectivă, desfăşurarea de activităţi împreună cu egalii?

Aplicarea rezultatelor din studiile actuale in scoală Integrarea intervenţiilor educationale: dezvoltarea

morală, emotională, cognitivă Taxonomii combinate: cognitive, social-afective,

conative Abordare bazată pe probleme,în grupuri mici,

drama, dialog intre elevi, elevi si profesor Exemple reale, personale şi ipotetice. Rolul prof. +directorului+personalului administrativ -

model Crearea unui climat şcolar drept şi suportiv

Aplicaţii Argumentaţi enunţul: Stadialitatea este un reper al

optimizării activităţii educative. Analizaţi comparativ caracteristicile stadiilor

dezvoltării morale aşa cum sunt văzute de Piaget. Stabiliţi asemănări şi deosebiri între metodele

folosite de Piaget şi Kolhberg. Construiţi dileme pe care le puteţi folosi la elevi

pentru a favoriza dezbaterea asupra argumentelor furnizate.

1. Care este scopul educaţiei - supunerea la reguli sau autonomia?

2. Care sunt mijloacele pentru a forma judecata morală: lecţiile despre morală sau practicarea efectivă de activităţi împreună cu egalii?

Răspundeţi la cele 2 întrebări formulate de Piaget privind educaţia morală a copiilor:

- din perspectiva ideilor susţinute de Piaget;- din perspectiva ideilor Dv. (Argumentaţi răspunsul

propriu.)

Kohlberg

Dezvoltarea morală a indivizilor este consonantă cu dezvoltarea lor cognitivă.

Studiile au fost realizate folosind “dileme morale” - povestiri al căror final presupune două evaluări la fel de îndreptăţite.

L.Kohlberg (1927–1987)

Metoda clinică

Subiecţii sunt invitaţi să analizeze faptele personajului central şi să le argumenteze, după care sunt solicitaţi să descrie propriul mod de acţiune în aceeaşi situaţie şi să-şi argumenteze comportamentul posibil.

Dilemă

<Soţia lui Heinz este foarte bolnavă şi poate să moară. Ea ar putea fi salvată dacă primeşte un medicament rar şi foarte scump. Heinz încearcă să împrumute bani, dar nu găseşte toată suma necesară. El merge la farmacistul care deţine medicamentul util soţiei sale şi încearcă să-l convingă să-i vândă acest medicament cu mai puţini bani, dar nu reuşeşte.

Ce trebuie să facă Heinz: să spargă farmacia şi să ia medicamentul pentru soţie sau să-şi lase soţia să moară?>

Stadiile dezvoltării morale la Kohlberg Nivelul de moralitate Stadiul

Preconvenţional (până la 10 ani)

1

2

Convenţional(după 13 ani, în stadiul operaţiilor formale)

3

4

Post convenţional(la adulţi sau niciodată)

5

6

N preconvenţional

Nivelul de moralitate

Stadiul

Caracteristica esenţială

Preconvenţional (până la 10 ani)

1 Supunerea la reguli pentru evitarea pedepsei

2 Supunerea la reguli pentru câştigarea recompensei sau pentru schimb

N. convenţional

Nivelul de moralitate

Stadiul

Caracteristica esenţială

Convenţional(după 13 ani, în stadiul operaţiilor formale)

3 Conformism pentru a evită dezaprobarea din partea celorlalţi (a primi aprecieri de tipul fată bună/ băiat bun).

4 Acceptă regulile sociale pentru că legea trebuie respectată şi sentimentul de vinovăţie, rezultat din încălcarea ei evitat

N. post convenţional

Nivelul de moralitate

Stadiul

Caracteristica esenţială

Post convenţional(la adulţi sau niciodată)

5 Acţiunile sunt ghidate de principii comune cu ale celorlalţi, rezultate dintr-un contract social, care aduce respect din partea altora şi respect de sine.

6 Acţiunile sunt ghidate de principii ale propriei conştiinţe, rezultate din valori.

Heinz nu trebuie să fure

Stadiul 1. Pentru că poliţiştii îl vor duce la închisoareStadiul 2. Pentru că poate să-şi găsească altă soţie.Stadiul 3. Pentru că nu va fi acceptat de colegi dacă fură.Stadiul 4. Pentru că este interzis să furiStadiul 5. Pentru că respectul proprietăţii este înscris în Constituţie.Stadiul 6. Pentru că dreptul la proprietate este un principiu universal.

Heinz trebuie să fure Stadiul 1. Pentru că Dumnezeu îl va pedepsi dacă îşi lasă soţia să moară.Stadiul 2. Pentru că vrea ca soţia lui să-i pregătească masa.Stadiul 3. Pentru că nu va fi acceptat de colegi dacă nu îşi salvează soţia.Stadiul 4. Pentru că a nu acorda asistenţă persoanelor aflate în pericol este pedepsit de lege.Stadiul 5. Pentru că sănătatea este un principiu al stării de bine.Stadiul 6. Pentru că dreptul la viaţă este un principiu universal.

Implicaţii în educaţie(1) Dilemele propuse de Kohlberg sau altele

similare se pot folosi la predare pentru a provoca dezbateri,

să fie adaptate vârstei copiilor: la copii mai mici dilemele vor fi simple şi se vor

complica treptat, adăugând dimensiuni noi.

Utilizarea dilemelor în educaţie Modul de utilizare - similar manierei în care Kohlberg a realizat studiul: se prezintă dilema; se formulează întrebări generale, comune: personajul central a procedat corect?

de ce da? de ce nu? se formulează întrebări particulare: ex. este greşit, din punct de vedere moral să

furi chiar dacă lupţi pentru salvarea unei vieţi omeneşti ? de ce da? de ce nu? dacă personajul nu şi-ar fi iubit soţia ar mai fi furat? ar mai fi încălcat legea? de

ce da? de ce nu? se introduce întrebarea „ce ai fi făcut tu, în aceeaşi situaţie? de ce? de ce da?

de ce nu?” spre a declanşa dezbateri, profesorii pot folosi incidentele din şcoală, clasă,

comunitate. Exemple: 1. dacă un elev sparge tabla şi nu recunoaşte, ce trebuie să facă prietenii

acestuia? 2. dacă un băiat sau a fată află că sora /fratele se droghează trebuie să

povestească acest lucru părinţilor?

Dezbateri eficiente

Atmosferă favorabilă, în care comportamentul profesorului are rol important.

Sentiment de încredere al elevilor în profesor, pentru ca ei să fie sinceri, să-şi exprime ideile;

Pot fi invitaţi elevi din clase mai mari pentru a împărtăşi celor mai mici opiniile lor.

Atmosfera va favoriza dezbaterea dacă elevii vor fi valorizaţi:

- profesorul le va acorda drept la opinie, la tăcere, la replică; această atmosferă se creează prin eforturi, în timp,

- elevii au nevoie să verifice dacă vor fi ridiculizaţi, umiliţi, pedepsiţi pentru ideile lor.

Dezbateri eficiente

Discuţiile nu vor fi dureroase pentru elevi

Se va evita retragerea elevilor în discuţii private şi se vor încuraja dezbaterile în grupul reunit (St. Elliott, 2000).

Dezvoltarea psihosocială la Erickson Dezvoltarea fiinţei umane este marcată de două

procese opuse şi complementare: socializarea şi individuarea. Socializarea presupune formarea şi menţinerea de

relaţii cu alte persoane, reglarea comportamentelor în funcţie de norme sociale,

Individuarea presupune atingerea unui maxim în dezvoltarea personală, concretizat în formarea respectului de sine şi a capacităţii de autocontrol.

Dezvoltarea psihosocialăStadiul Însuşirea

esenţialăCriza Rezolvarea crizei

Sugarul(0-1 an)

Sentimentul de încredere

Încrederea opusă neîncrederii

Încredere şi optimism

Prima copilărie(1-2 ani)

Sentimentul autonomiei

Autonomia opusă nesiguranţei

Simţul autocontrolului

Vârsta jocului (3-5 ani)

Tendinţa de a lua iniţiative

Iniţiativa opusă vinovăţiei Abilitatea de a-şi direcţiona activitatea, de avea iniţiative.

Vârsta şcolară (6-10/12 ani)

Sârguinţă şi pricepere

Priceperea opusă sentimentului de inferioritate

Competenţa în domeniul intelectual, social şi al exerciţiilor fizice

Adolescenţa Identitatea personală

Identitatea opusă confuziei Integrarea diferitelor imagini ale eului într-una singură, unitară,

reprezentativă .

Adultul tânăr Intimitatea Intimitatea opusă izolării Abilitatea de a stabili relaţii durabile, de a-şi determina drumul vieţii prin asumarea de obligaţii.

Vârsta adultă (adultul de

mijloc)

Facultatea generatoare, de creaţie

Creaţia opusă consumului Dăruirea pentru familie, societate, tânăra generaţie

Ultimii ani (bătrâneţea)

Integritate şi acceptare

Acceptarea opusă disperării Sentimentul satisfacţiei faţă de propria viaţă şi acceptarea declinului, a morţii

Sugarul (0-1 an)

Însuşirea esenţială Recomandări

Sentiment de încredere

• dobândirea controlului asupra corpului propriu,-protejarea copilului de lovituri şi -evitarea lovirii altor persoane de către copil;

• crearea de ocazii pentru demonstrarea de abilităţi;

•interzicerea umilirii copilului.

2. Prima copilărie(1-2 ani)

Sentimentul autonomiei

- încurajarea iniţiativei, a jocului, ca surse de dezvoltare cognitivă - prin joc se explorează mediul, se dobândesc experienţe noi, - se rezolvă probleme emoţionale (în joc copiii se implică fără teama de eşec, pot fi creativi dacă restricţiile adultului nu sunt foarte mari) - se dezvoltă social (sunt recunoscute drepturile celorlalţi, se diminuează egocentrismul).

4. Vârsta şcolară (6-10/12 ani)

Sârguinţă şi pricepere

Fiecare copil este ceea ce învaţă.

Pentru a dezvolta abilităţile copiilor, educatorii vor propune obiective posibil de atins, care să dezvolte încrederea copiilor în ei înşişi

Adolescenţa

Însuşirea esenţială

Implicaţii în educaţie

Identitatea personală

Obiective: integrarea elevilor, vor fi trataţi cu respect, li se va oferi posibilitatea de a experimenta independenţa şi libertatea.

Li se vor oferi prilejuri de confruntare cognitivă, în grup supravegheat prin dezbateri, analize, studii de caz. Profesorii cu cele mai puternice influenţe sunt cei în care elevii au încredere, care alternează munca şi jocul, care sunt respectaţi de comunitate.