DESTINAŢIA TURISTICĂ SIGHIŞOARA- Proiect Turism Internaţional -

Mai 2008

CUPRINS

CUPRINS.............................................................................................................................2POTENŢIALUL TURISTIC...............................................................................................22. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ..............................................................................12

2.1. Căi de acces, comunicaţii si trasporturi..................................................................122.2. Baza materială de cazare, alimentaţie şi agrement.................................................14

CIRCULAŢIA TURISTICĂ.............................................................................................15STRATEGII DE DEZVOLTARE.....................................................................................20BIBLIOGRAFIE................................................................................................................26

POTENŢIALUL TURISTIC

Situată pe Târnava Mare, Sighişoara reprezintă o cunoscută destinaţie turistică şi

poate fi considerată o perlă a Europei, fiind una dintre puţinele cetăţi locuite şi astăzi, de

pe bătrânul continent. Prima atestare documentară o menţionează în anul 1280 sub

denumirea de «Castrum Sex»1, deşi există dovezi ale existenţei sale încă din 1191.

Construită de coloniştii saşi care aveau obligaţia de a asigura paza frontierei regatului

maghiar din secolele XII-XIII d.H., cetatea a adunat între zidurile ei, laolaltă meşteşugari

saşi, români şi maghiari. Din acest motiv oraşul cetate a primit numele în toate cele trei

limbi: SCHAESSBURG, SIGHIŞOARA, SEGESVAR. Mai mult, meştesugarii erau

organizaţi în bresle care administrau câte un turn de apărare. Lungimea zidurilor de

apărare este de 960 de metri, iar din cele 14 turnuri s-au mai păstrat doar 9, în afara celui

cu ceas.

Aşezarea oraşului la intersecţia unor drumuri importante din ţară a avut ca rezultat

afirmarea Sighişoarei de-a lungul secolelor ca un important centru comercial,

meşteşugăresc, administrativ şi cultural. La acestea se adaugă în ultimul timp şi

importanţa lui ca centru turisti, având în vedere nu numai interesul pentru oraşul

medieval bine păstrat, ci şi ca loc de plecare pentru vizitarea zonei din jurul Sighişoarei

cu mai multe obiective turistice deosebit de importante (pe lângă bisericile fortificate din

Biertan şi Viscri, ambele incluse în patrimonial mondial UNESCO, amintim şi

monumentele istorice din Saschiz, Archita, Racoş, Apold, Criş, Mălâncrav, Dumbrăveni,

Mediaş, Seleuş etc.).

Sighişoara este printre puţinele oraşe – cetate locuite din Europa, dar este singurul

din România. Datorită arhitecturii sale remarcabile, a poziţiei dominante şi a ambianţei

geografice, oraşul a fost supranumit încă de la sfârşitul secolului XIX – lea “Perla

Transilvaniei”.

1 Baltag Gheorghe – Sighişoara , Editura Nereamia Napocae – Cristian Macos, Cluj Napoca, 2004, Pg. 26 – „Amintim aici că litera „s” se citeşte în maghiară „ş”, precum şi faptul că în limba latină nu există sunetul „ş”. Notarii din sec. XIII-XV utilizau de obicei grupul „sch” din limba germană pentru a exprima sunetul „ş” din limba maghiară. În consecinţă termenul „Castrum Sex” a fost citit (dictat) la vremea aceea : „Castrum Schegs” („Şegs”) sau „Castrum Sches” („Şes”) şi a fost scris „Sex” probabil de un notar care nu cunoştea limba germană.”

Principalul punct de atracţie turistică al Sighişoarei este Turnul cu Ceas, care este

o imagine simbol al Sighişoarei, adăpostind în prezent Muzeul de istorie al oraşului;

Turnul Cositorilor; Turnul Măcelarilor; Turnul Cizmarilor; Turnul Croitorilor; Turnul

Cojocarilor; Turnul Fierarilor; Turnul Frângherilor; Turnul Tăbăcarilor; Biserica

Mănăstirii; Biserica din Deal; Casa Veneţiană; Casa cu Cerb; Casa de pe Stâncă; Casa cu

Şindrilă; Casa Vlad Dracul etc.

Cetatea Sighişoara “cea mai frumoasă şi cea mai bine păstrată cetate orăşenească

din Transilvania” a primit de-a lungul timpului apelative ca “Perla Transilvaniei”,

“Mărgăritar al Transilvaniei”, “Nürnberg transilvănian”.2

Sighişoara este inclusă din anul 1999 in patrimoniul UNESCO, fiind considerată

cel mai bun exemplu din Transilvania pentru un fost oraş de cetăţeni meseriaşi, adică

fondatorii şi viitorii cetăţeni ai Sighişoarei. Nu au fost numai meseriaşi ci şi agricultori,

lucru documentat prin formele arhitectonice ale caselor vechi cu porţi carosabile şi curţi

interioare.

Din punct de vedere arhitectural, clădirile din Sighişoara pot fi împărţite în trei

categorii:

Arhitectură militară

Arhitectură ecleziastică

Arhitectură civilă

1.1. Arhitectura medievală. Sistemul defensiv al cetăţii

Probabil chiar de la început, Cetatea Sighişoara a făcut parte dintr-un sistem de

fortificaţii. După atacul tătarilor 1241, care a provocat distrugeri însemnate, lucrărilor de

fortificare au fost reluate.

TURNUL CU CEAS

Este principalul punct de interes al cetăţii şi reprezintă simbolul oraşului. A fost

construit pentru a apăra poarta principală a cetăţii.

2 Gheorghe Baltag – Sighişoara înainte de Sighişoara, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2000, Pg. 242

A primit această denumire datorită ceasului cu figurine, unic în România, aflat la

etajul al patrulea. Turnul prezintă cinci nivele, care împreună cu balconul şi acoperişul

piramidal au o înălţime de 64 m. Pe faţada dinspre oraş nişa cuprinde în partea de jos un

toboşar care bate sferturilor de oră. Alături se află o figurină enigmatică a unui bărbat, cu

părul lung, care avea probabil în mâini biciul şi securea şi care reprezintă imaginea

călăului. În partea superioară se regăsesc 7 păpuşi aşezate pe un disc rotativ, care

reprezintă zilele săptămânii. La ora 12, odată cu ultima bătaie a ceasului, figurina zilei

trecute se deplasează, făcând loc figurinei zilei care începe. Acoperişul are o înălţime de

34 metri, se încheie cu un mic glob de aur, deasupra căruia se află un stâlp meteorologic.

În vârful acestui stâlp se află un cocoş care se roteşte în bătaia vântului. Astăzi acest stâlp

adăposteşte Muzeul de Istorie al oraşului Sighişoara, cu colecţie de arheologie, farmacie,

mobilier, unelte şi produse ale breslelor, orologie, etnografie, toate oglindind istoria

oraşului Sighişoara. La etajul IV se află mecanismul ceasului din turn. Are două cadrane

cu diametrul de 2,4 metri aşezate pe faţadele turnului dinspre cetate şi dinspre Oraşul de

Jos. Alături de cadrane se află nişte nişe înalte de 2,4 metri şi late de 1,8 metri unde se

află figurinele care simbolizează zilele săptămânii. Figurinele sunt sculpturi înalte de 0,8

metri. Nişa dinspre cetate are la bază zeiţa păcii, cu o armură de măslin în mână. În

dreapta, un toboşar cu cămaşă albastră marchează orele fixe. Deasupra lor se află zeiţa

dreptăţii, cu o balanţă în mână, şi zeiţa justiţiei, legată la ochi şi cu sabia ridicată. De o

parte şi de alta, două figurine reprezentate ca doi îngeraşi, vestesc ziua şi noaptea. „Ziua”

are o lumină în mână, şi o inimă aprinsă pe cap, în timp ce „Noaptea” poartă în ambele

mâini câte o torţă.

Cele 12 figurine reprezintă3:

- Duminica – ziua soarelui, este reprezentată printr-o femeie în hainp albastră şi

fustă roşie, care are în jurul capului raze aurii. E şi un simbol al aurului, iar

gesturile mâinilor parcă ar urca şi coborâ bogăţiile pământului.

3 Fragment preluat din Giurgiu Emil – Sighişoara, Editura Sport – Turism, Bucureşti, 1982, Pg. 79-80.

- Lunea – simbolizată de zeiţa Lunii, este îmbrăcată într-un costum albastru

deschis. Stăpâna nopţii are în mâini arcul şi săgeata, iar pe cap luna, în formă de

seceră, simbol al argintului.

- Marţi – este simbolizată de Zeul Marte, imagine a războiului şi a morţii: un bărbat

cu cămaşă roşie şi pieptar albastru, cu cizme şi în mâini, cu o suliţă. Pe cap are

semnul zodiei berbecului şi simbolul medieval al fierului.

- Miercuri – este reprezentată de curierul zeilor, el însuşi zeu al comeţului. Apare

ca un flăcăiandru semeţ, cu cămaşă roşie, piptar verde şi cizme cu şireturi.

Aripioarele de la coif, de la cizme şi de la caduceul (bastonaşul) ţinut în mâna

dreaptă semnifică funcţia sa de sol şi curier al zeilor, iar săculeţul cu bani din

stânga, rolul său de proteguitor al comerţului şi al bogăţiei.

- Ziua de joi – este reprezentată de părintele zeilor, Jupiter; poartă o coroană aurie

pe cap şi e îmbrăcat cu o cămaşă roşie şi o manta de hermină. Îşi sprijină piciorul

drept pe globul pământesc şi ţine în mâini însemnele fulgerului şi al tunetului.

- Ziua de vineri – este reprezentată de Venus, zeiţa frumuseţii căreia un amoraş

înaripat îi ţine oglinda. Cochetă, are pieptul şi piciorul drept dezvelite; cu o fustă

verde căotuşită cu roşu, mângâie cu dreapta amoraşul.

- Sâmbătă – este reprezentată de zeul Saturn, tatăl zeilor „bătrâni”, dar şi zeu al

agriculturii, al păcii şi al abundenţei. Figură cu barbă, cămaşă albastră şi fustă

roşie, are piciorul drept în formă de proteză, vopsit în negru. Nu se cunoaşte

cauza.

TURNUL FIERARILOR

A fost constuit în anul 1631, fiind destinat să consolideze flancul de est al zidului

cetăţii, protejând Biserica Mănăstirii. Masivitatea sa reflectă importanţa fortificaţiei, dar

şi puterea economică a breslei. Începând cu 1997 a funcţionat aici o perioadă de timp

Teatrul din Turn şi s-au efectuat lucrări de consolidare, neterminate din cauza lipsei de

fonduri. Ar fi indicat să se reia destinaţia de teatru şi de expoziţii, cel puţin pe perioada de

vară, realizând o îmbogăţire a vieţii culturale a Sighişoarei. Dacă se realizează şi un

sistem de încălzire se pot continua activităţile şi iarna, pentru a nu fi activate într-un

singur sezon.

TURNUL FRÂNGHERILOR

Acest turn este unul din cele mai vechi edificii ale Sighişoarei, fiind şi singurul

turn locuit din cele păstrate până azi. A fost ridicat pe zidurile vechii cetăţi şi a fost

distrus în anul 1241. Forma actuală o are din anul 1305 şi este unul din puţinele turnuri

neatinse de incendiul din 1676.

Din punct de vedere strategic, a făcut parte din vechea fortificaţie din vârful

dealului. În prezent este locuinţa paznicului cimitirului evanghelic de pe deal, singura

problemă fiind faptul că nu are apă curentă. Turnul este bine păstrat fiind în îngrijirea

Parohiei Evanghelice.

TURNUL MĂCELARILOR

Este unul dintre cele mai vechi turnuri, datând din secolul XV. Turnul a avut un

rol important în apărarea laturii de vest a cetăţii. În faţa turnului s-a ridicat ulterior un

bastion de pe care artileria avea o largă arie de tragere. Împreună cu Turnul Cojocarilor

apără Poarta Torle. Porţiunea de zid dintre aceste turnuri este reprezentativă pentru

evoluţia în timp a fortificaţiei. Din cauza unor ani cu precipitaţii mai abundente,

porţiunea între Turnul Măcelarilor si prima poartă de intrare în cimitir este căzută.

TURNUL COJOCARILOR

Se află la mică distanţă de Turnul Măcelarilor de care este legat prin Poarta Torle.

Pare a fi construit în jurul anilor 1350 odată cu zidul cetăţii. Este modest ca arhitectură,

fiind construit pe o bază pătrată.

TURNUL CROITORILOR

„Turnul cel mai mare al porţii din spate”4 a fost costruit tot în secolul XV.

Parterul este străbătut de două ganguri carosabile, care se puteau închide prin porţi

masive de fier. În anul 1676 a avut loc un incendiu în urma căruia în acest turn se găseau,

în afară de importante cantităţi de grâne, praf de puşcă, precum şi proiectile. În urma

incendiului, praful de puşcă a explodat, iar partea superioară a turnului împreună cu unul

din ganguri au fost distruse.

TURNUL CIZMARILOR

Marchează capătul de nord al zidului cetăţii. Şi el a fost afectat de incendiu şi a

fost reclădit în forma actuală in 1681. În partea din faţă se găsea un bastion care a fost

demolat în 1648. Ca arhitectură prezintă influenţe ale stilului baroc. Privit din interiorul

cetăţii, nu este foarte înalt, avand un plan hexagonal. Zona în care se află a prezentat

importanţă pentru apărarea cetăţii şi trebuie să conţină multe elemente defensive pe care

noi nu le cunoaştem. Astăzi găzduieşte staţia locală de radio.

TURNUL COSITORARILOR

A fost construit odată cu zidul cetăţii şi are o poziţie excepţională de apărare.

Turnul a fost într-o continuă refacere, datorită incendiilor şi cutremurelor prin care a

trecut. În faţa turnului se află cel mai bine păstrat bastion. El poartă încă urme de gloanţe

din timpul asediului curuţilor, de la 1704-1706. Turnul Cositorarilor este legat de Turnul

Tăbăcarilor prin Galeria Arcaşilor din care se apăra partea de S-V a oraşului.

TURNUL TĂBĂCARILOR

Se află pe latura de S-E a zidului cetăţii. Este atât de modest încât nici nu pare a fi

fost turn de apărare. Forma şi poziţia retrasă în spatele zidului îl recomandă ca unul din

turnurilor vechi, poate chiar din prima incintă a oraşului din secolele XIII-XIV. Acest

turn cu aspect arhaic nu a fost atins de incendiul de la 1676. Tăbăcarii utilizau pentru

4 Baltag Gheorghe – Sighişoara , Editura Neremia Napocae – Cristian Matos, Cluj Napoca, 2004, pg. 192

apărarea lui „o arhebuză dublă, una simplă, o muschetă, o jumătate de chintal de pulbere

şi câteva ghiulele”.

1.2. Arhitectura ecleziastică

Arhitectura religioasă a fost în evul mediu la fel de importantă ca şi arhitectura

militară. Nu întâmplător pe vechea stemă a oraşului Sighişoara (aflată actualmente în

Muzeul din Turnul cu Ceas) există deviza „Nomen Domini turris fortissimo” (numele

Domnului este cel mai tare turn).

Mai jos sunt enumerate bisericile care există la ora actuală în cetate şi în oraşul de jos:

BISERICA DIN DEAL

Este unul dintre cele mai valoroase monumente arhitectonice ale cetăţii şi este

considerat unul dintre edificiile reprezentative ale stilului gotic din ţara noastră. Dealul pe

care se află biserica, constituia un punct de refugiu, pe care, localnicii l-au întărit pentru

caz de pericol. Construcţia acestei biserici a început în anul 1345 şi a continuat cu

intermitenţe până în 1525. În anul 1429 biserica tip bazilică a fost reamenajată în biserică

tip hală. Monumentul este valoros şi prin existenţa singurei cripte cunoscute în

Transilvania aflată dedesubtul corului şi conţine morminte din sec XVI-XVIII.

BISERICA MĂNĂSTIRII

Biserica este un monument de arhitectură în stil gotic. Se găseşte în imediata

vecinătate a Turnului cu Ceas. Biserica a aprţinut călugărilor dominicani şi este

menţionată documentar încă din anul 1298.

Dimensiunile bisericii ating 44,5 m lungime şi 12,6 m lăţime. În 30 aprilie 1676,

biserica a ars în întregime, iar toate piesele de mobilier datează din anii de după incendiu.

Biserica a fost refăcută prin efortul financiar al cetăţenilor. Turnul şi clopotul bisericii au

fost construite în anul 1677 şi au fost căptuşite cu tablă în anul 1956. În această biserică

se află unul dintre puţinele altare transilvănene ale barocului timpuriu. Patrimoniul

bisericii mai deţine, printre altele, 39 de covoare orientale de mare valoare, confecţionate

în secolele XVI-XVII şi o cristelniţă de bronz turnată în anul 1440. O ultimă restaurare a

bisericii a fost adusă în anul 1982.

BISERICA ROMANO-CATOLICĂ SFÂNTUL IOSIF

A fost construită în 1894 după demolarea Mănăstirii Maicilor Franciscane şi a

Turnurilor Lăcătuşilor. Se află în partea de NE a cetăţii, lângă zidul de incintă. Construită

în stil eclectic de către arhitectul sighişorean Letz, biserica a suferit reparaţii interioare

după incendiul din 1983. Orga actuală este cumpărată de la o biserică săsească din

împrejurimi şi este construită de către Karl Einschenk 1908.

BISERICA LEPROŞILOR

Aflată în „oraşul de jos” pe strada Ştefan cel Mare nr. 34, este un monument gotic

din sec XV şi a fost transformată între 1647 si 1684 într-o biserică de mici dimensiuni

care deservea azilul de leproşi, având spre vest un amvon din care se predica celor

bolnavi. Ea a fost integral restaurată în anii 1975-1976.

1.3. Arhitectura civică

Majoritatea celor 164 de case de locuit din cetate având cel puţin 300 de ani

vechime, sunt considerate monumente istorice. Descoperirile arheologice arată că vechile

locuinţe ale coloniştilor germani din sec XVII erau din lemn, din formă dreptunghiulară,

cu o faţadă îngustă la stradă, având pivniţă şi parter, acoperiş de şindrilă sau stuf şi o

suprafaţă locuibilă de 35mp.

Actualele locuinţe de cărămidă, au fost ridicate treptat, mai ales după incendiul

din 1676. Arhitectura locuinţelor burgheze din Sighişoara nu a avut niciodată un caracter

monumental. Astfel se poate vorbi de un stil baroc într-o formă simplificată pentru sec

XVII. Însă spre sfârşitul sec XVIII, odată cu dominaţia habsburgică şi începuturile

dezvoltării economiei capitaliste a apărut în rândurile claselor înstărite nevoia de confort

mai ridicat şi tendinţa de a-şi construi case cu faţade reprezentative. Astfel apar case cu

ornamentaţii influenţate de barocul târziu, goticul veneţian, clasicismul timpuriu, care

dau arhitecturii locale un anumit farmec şi pitoresc.

Piaţa cetăţii, în forma ei de patrulater rectangular, odinioară locuită de marile

familii nobiliare ale oraşului, a suferit de-a lungul timpului numeroase transformări. Case

care şi-au păstrat cel mai bine forma este Casa Cu Cerb, denumită astfel după capul de

cerb fixat pe colţul clădirii. Este o construcţie specifică renaşterii transilvane, datând

probabil din sec XVII. Forma robustă împreună cu forma ferestrelor dau Casei cu Cerb o

notă aparte, fiind una din cele mai frumoase clădiri ale cetăţii. În prezent clădirea

funcţionează ca un centru cultural, hotel şi restaurant.

SCARA ACOPERITĂ

Mai poartă denumirea de Scara Şcolarilor. A fost concepută pentru a facilita

drumul elevilor spre Şcoala din Deal pe perioada iernii. A fost construită în anul 1662 şi

era alcătuită din 300 de trepte protejate de un acoperiş din şindrilă. În anul 1842 i s-a

modificat arhitectura, s-au făcut fundamente de zidărie şi a rămas cu 178 de trepte,

întrerupte de platforme.

CASA VLAD DRACUL

Este situată vis-a-vis de Casa Veneţiană şi este considerată a fi o clădire foarte

veche, datată din sec XIV-XV. În această clădire se presupune că s-a stabilit între anii

1431-1435, principele Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Bătrân, domnul Ţării Româneşti.

Vlad Dracul este tatăl lui Vlad Ţepeş despre care la rândul lui se presupune că s-a născut

1431. Prin asocierea anului naşterii lui Vlad Ţepeş cu prezenţa tatălui său în acelaşi an la

Sighişoara, se presupune că locul naşterii lui Vlad Ţepeş este acest burg medieval. Însă

acest lucru nu este dovedit din punct de vedere istoric. Vlad Dracul a înfiinţat la

Sighişoara o monetărie und se bătea moneda care a circulat mai întâi în Transilvania şi

apoi în Ţara Românească. Astăzi, Casa „Vlad Dracul” adăposteşte un restaurant în stil

medieval.

CASA VENEŢIANĂ

Numită aşa datorită ferestrelor duble care imită goticul veneţian. Datează din sec

al XVI-lea fiind reşedinţa primarului Stephanus Mann, a cărui piatră funerară poate fi

văzută în Biserica din Deal. Forma actuală a construcţiei este datorată refacerii efectuată

în secolul trecut. Deşi are o arhitectură aparte, Casa Veneţiană se încadrează perfect în

ambianţa cetăţii dându-i o notă de fermecătoare nobleţe.

Oraşul Sighişoara este unic în Europa pentru cetatea medievală locuită. Dar

unicitatea oraşului nu se datorează numai patrimoniului cultural si trecutului istoric.

Patrimoniul natural din jurul oraşului a captat foarte repede atenţia unor oameni de ştiinţă

de reputaţie naţională şi internaţională, precum şi a multor instituţii şi organizaţii

guvernamentale şi nonguvernamentale din România şi străinătate.

Acest lucru nu este o coincidenţă: lângă oraşul Sighişoara se află un monument

cultural-natural care este unicat în această parte a Europei, un loc care reprezintă o

atracţie specială pentru vizitatori din alte ţări europene şi chiar de pe alte continente:

Rezervaţia de Stejari multiseculari de pe Breite, unde se află o mare colecţie de stejari

multiseculari din Europa Centrală si de Est. Unicitatea platoului este dată de prezenţa

unui număr mare de stejari multiseculari. Pădurea-parc de pe platoul Breite este de

departe cea mai mare din regiunea saxonă şi părerea generală a specialiştilor este că ar fi

cea mai mare din Europa Centrală şi de Est. Aici au fost localizaţi 639 de arbori

multiseculari. Stejarii nu reprezintă însă singura comoară naturală a platoului. În total

sunt 115 specii de vertebrate, majoritatea protejate de lege, şi alte zeci de specii de

nevertebrate au fost identificate aici.

2. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ

2.1. Căi de acces, comunicaţii si trasporturi

Căi de accesSituându-se în partea centrală a ţării, distanţele până la principalele localităţi de

interes economic, administrativ, cultural si turistic nu sunt prea mari: 297 km Bucureşti,

120 km Braşov, 156 km Cluj Napoca, 54 km Târgu Mureş, 90 km Sibiu. Pe direcţia vest-

est, Sighişoara este străbătută de calea ferată electrificată Bucureşti-Braşov-Cluj-Oradea,

precum şi de şoseaua internaţională (E60) Bucureşti-Braşov-Târgu Mureş-Cluj-Oradea-

Budapesta. Spre nord-est o cale ferată şi o şosea, leagă Sighişoara de Odorheiu Seciuesc,

iar spre sud o altă şosea asigură legătura cu Agnita şi de aici cu Făgăraşul şi Sibiul.5

Comunicaţiile şi mass media locale

La nivelul municipiului Sighişoara, telefonia fixă este realizată prin intermediul

Romtelecom. S.A. prin oficiul local de telefonie. La data de 31.12.2002 numărul de

abonaţi la serviciile Romtelecom a fost de 8.791.

Reţeaua internet este asigurată de următorii provideri:

- SC. Elsig Computers. SRL – conexiune dial-up, linii închiriate, fibră optică

- SC. Teleson.SRL – cablu TV, fir închiriat.

În municipiul Sighişoara se află un post de televiziune prin cablu „Teleson” si 2

posturi de radio : Radioson si Radio Mix FM.

Transporturile

Transportul urban de călătorii este asigurat de SC. APĂ TERMIC

TRANSPORT.SA Sighişoara. Aceasta are în dotare 14 autobuze si 5 minibuze.

Reorientarea spre dotarea cu minibuze a fost determinată de reducerea numărului de

călătorii convenţionale precum şi de efectele pozitive ale consumului redus de carburanţi.

Transportul interurban de călătorii este asigurat de SC. CAMBUS.SA care are în

dotare 19 autobuze şi asigură legătura cu localităţile urbane şi rurale din împrejurimi pe

14 trasee.

Municipiul Sighişoara este străbătut de magistrala feroviară dublă electrifiantă

Bucureşti- Braşov – Cluj Napoca – Oradea, având de asemenea legătură feroviară cu

oraşul Odorheiul Secuiesc, printr-o cale ferată simplă neelectrificată. O gară feroviară şi o

agenţie de voiaj CFR deservesc populaţia oraşului. Calea ferată străbate oraşul, fapt care

îngreunează traficul rutier şi pietonal în zona cartierului Târnava.

2.2. Baza materială de cazare, alimentaţie şi agrementBaza materială de cazare

5 Preluat din http://www.mures.ro/article.php/Tirgu-Mures-Cai-de-acces/18/

Sighişoara dispune de unităţi de cazare cu tarife variate în funcţie de gradul de

confort, de la hoteluri de 4 stele la pensiuni şi chiar campinguri.

De exemplu, Hotel Korona, are 4 stele si oferă servicii personalizate şi camere distinctive

pentru relaxare sau întâliniri de afaceri.Acesta dispune de 30 de spaţii de cazare, camere

duble şi apartamente modern echipate cu un luxos mobilier de stejar masiv, TV color,

programe locale şi internaţionale, minibar, linie telefonică directă, seif, băi cu cabine de

duş/cadă cu hidromasaj, uscător de păr.

Hotel Transilvania are 3 stele are, pe lângă camerele frumoase şi restaurantul

plăcut, şi o sală de conferinţe cu videoproiector pentru diferite întruniri, închirieri auto,

servicii de spălătorie, seif, internet gratuit. Hotelul dispune de 11 camere duble sau single

şi 2 apartamente, restaurantul are 80 locuri, iar sala de conferinţă 30 locuri.

Hotel Europa 2000, are 3 stele şi este situat la 7 km de Sighişoara. Hotel

Sighişoara este situat în piaţa cetăţii si are 29 de camere single şi duble şi 3 apartamente.

Hotel Claudiu are tot 3 stele şi a fost construit şi dotat la cele mai înalte standarde

occidentale, având consultanţă de specialitate din Germania. Are 10 camere duble, 6

camere single si un miniapartament. Hotel Casa Wagner are 3 stele şi are în dotare 32 de

camere atât apartamente cât şi camere duble şi single.

Sighişoara dispune de asemenea şi de numeroase pensiuni cum ar fi: Pensiunea

Baier Hoff este o pensiune de 3 margarete, Pensiunea Joker tot de 3 margarete, care are

11 camere, Pensiunea Casa Săsească tot de 3 margarete, Pensiunea Casa Legendă, care

are 3 margarete, Pensiunea Casa cu Cerb tot 3 margarete, Pensiunea Pivniţa lui Teo la fel,

3 margarete, Pensiunea Citadela 3 margarete, si multe altele.6

Baza materială de alimentaţie

Prin prezentarea unei oferte cât mai diversificate, alimentaţia publică contribuie la

creşterea puterii de atracţie a oraşului. Cu cât aceste baze de alimentaţie sunt mai

numeroase, cu atât se poate contura mai uşor profilul acestui oraş.

În Sighişoara există unităţi de alimentaţie publică de tip restaurant, care includ

restaurante clasice, restaurante cu specific tradiţional sau local, baruri de zi şi de noapte,

cofetării şi patiserii şi unităţi de tip fast-food.

6 Preluat din http://www.tourismguide.ro/html/orase/Mures/Sighisoara/index.php

Cele mai cunoscute sunt însă restaurantele aparţinând hotelurilor „Sighişoara”,

„Steaua”, „REX” şi altele, dar şi a pensiunilor „Casa cu Cerb”, „Gia”, „Poieniţa” etc.

Alte restaurante: Restaurant Casa Vlad Dracul, Restaurant Rustic, Restaurant Veneţia,

Restaurant „Vila Franka”, Restaurant Korona.

Pizzerii: Pizzeria Terasa Jo, Pizzeria San Genaro, Pizzeria Concordia, Pizzeria Quatro

Amicii, Perla, San Marco, Veneţia, Express şi cantina Parat.7

Baza materială de agrement

Activităţi sportive: Fitness Diana, terenuri sportive.

Activităţi culturale: Casa de Cultură „Mihai Eminescu”, „Ciprian Porumbescu”, Muzeul

de Istorie, Biblioteca Municipală, Centrul Educaţional Interetnic pentru Tineret, Clubul

Copiilor.

Cinematografe: Club Aristocrat

Clubul de biliard: Club B

Clubul de bowling: Club CFR

Baruri: El Diablo, Score Pub, Culture Pub

Cluburi: Club Aristocrat, Club the Office, Club Onix, Club Blue Night

Cafenele: Casa Cositorarilor, Cafe Julius, Cafe Cetatea

Saloane de frumuseţare: Salon Magic, Salon Elisse

Parcuri, Spaţii de joacă

CIRCULAŢIA TURISTICĂ

Circulaţia turistică include totalitatea tranzacţiilor comerciale cu servicii şi

mărfuri care premerg, însoţesc şi decurg din călătoriile turistice.

Metodologia de măsurare statistică a activităţii de turism stabileşte modul de organizare a

cuantificării circulaţiei turistice prin 4 categorii de unităţi de observare:

a.Punctele de frontieră;

b.Unitaþile cu activitate de cazare;

7 Preluat din http://www.romturism.ro/mese.php?s=0&loc=Sighisoara

c.Agenþiile de turism;

d.Bugetele de familie.

Prin intermediul acestor unităţi de observare este cuantificat obiectul observării

statistice, adică traficul de turişti şi excursionişti, activitatea de cazare, modul de

participare a populaţiei la turismul organizat sau individual. Se mai cuantifică numărul

turiştilor, consumul turismului, se mai stabilesc zonele emiţătoare de turişti, veniturile

obţinute din activităţi secundare.

Cuantificarea turismului internaţional cu ajutorul următorilor indicatori:

-numărul de turişti străini intraţi într-o ţară, detaliaţi pe ţări de provenienţă şi pe mijloace

de transport utilizate;

-numărul de turişti autohtoni plecaţi în străinătate;

-numărul de zile-turist, detaliat pe ţări de provenienţă, forme de turism şi forme de

cazare;

-încasări valutare din turismul internaţional;

-încasări valutare rezultate din vânzările de mărfuri directe;

-plăţile în valută pentru plecările în străinătate şi pentru acţiunile promoţionale organizate

pe piaţa externă.

Turismul intern cuprinde:

-numărul de turişti la odihnă, tratament, participanţi la excursii interne;

-numărul de înoptări pe forme de cazare;

-încasările din turismul intern.

Circulaţia turistică se măsoară în vederea stabilirii eficienţei economice a

activităţilor turistice, a unei societăţi comerciale, a unei zone sau ţări, cu ajutorul

următorilor indicatori fizici:

-numărul de turişti care poate fi înregistrat sub forma sosirilor şi plecărilor;

-numărul de zile-turist obţinut ca produs între numărul de turişti şi durata activităţii

turistice exprimată în zile;

-numărul mediu de turişti care exprimă circulaţia turistică medie într-o perioadă şi se

calculează prin raportarea numărului total de zile-turist la numărul de zile luat în calcul.

-numărul de înnoptări;

-durata medie a sejurului calculată ca raport între numărul total de zile-turist şi numărul

total de turişti;

-calitatea ofertei turistice;

-motivaţiile care stau la baza deplasării turistice;

-nivelul veniturilor alocate activităţii turistice.

Densitatea circulaţiei turistice se calculează ca raport între numărul turiştilor ce

vizitează o zonă sau numărul total de zile-turist şi numărul populaţiei autohtone

receptoare. Dimensiunea circulaţiei turistice reflectă atractivitatea teritoriului vizitat de

turist.

Unitate de cazare turistică – orice construcţie sau amenajare care furnizează

turiştilor în mod permanent sau ocazional serviciul de cazare sau alte servicii specifice

pentru turişti. Vilele turistice şi pensiunile se constituie ca unităţi de cazare distincte

pentru fiecare clădire de sine stătătoare în parte, chiar dacă au o recepţie comună la mai

multe vile sau pensiuni.

Nu se cuprind în reţeaua turistică : spaţiile turistice folosite în exclusivitate de

proprietari sau chiriaşi, pe o durată mai mare de 1 an, indiferent de clasificarea acestora;

locuinţele secundare ale populaţiei, utilizate în scopuri turistice exclusiv de posesorii

acestora; căminele, internatele şcolare pe perioada anului şcolar; unităţile spitaliceşti,

vagoanele dormitor, adăposturile şi refugiile montane şi similare, barăcile şi dormitoarele

pentru muncitori; căminele de bătrâni şi casele de copii.

În unităţile de cazare turistică sunt cuprinse unităţile existente la 31 iulie, exclusiv

cele a căror activitate a fost întreruptă pentru o perioadă mai mare de timp în vederea

efectuării unor reparaţii capitale sau pentru modificări importante ale capacităţii de cazare

sau a capacităţii de încadrare.

Capacitatea de cazare turistică existentă reprezintă numărul de locuri de cazare

pus la dispoziţia turiştilor de către unităţile de cazare, ţinând cont de numărul de zile cât

sunt deschise unităţile în perioada considerată. Se exclud locurile din camerele sau

unităţile închise temporar din lipsă de turişti, reparaţii sau alte motive.

În numărul de turişti se cuprind toate persoanele (români sau străini) care

călătoresc în afara localităţilor în care îşi au domiciliul stabil, pentru o perioadă mai mică

de 12 luni şi petrec cel puţin o noapte într-o unitate de cazare turistică, în zonele vizitate

din ţară, motivul principal al călătoriei fiind altul decât acela de a desfăşura o activitate

remunerată în locurile vizitate.

Înnoptarea reprezintă fiecare noapte pentru care o persoană este înregistrată într-o

unitate de cazare turistică, indiferent dacă fizic este prezentă în cameră sau nu.

Indicele de utilizare a capacităţii de cazare turistică în funcţiune, exprimă raportul

dintre numărul total de înnoptări realizate şi capacitatea de cazare turistică în funcţiune

din perioada respectivă.

Mai jos am prezentat date statistice din Anuarul statistic al judeţului Mureş la

nivelul anului 20078:

8 Preluat din http://www.mures.insse.ro/phpfiles/Anuar_jud_Mures_2007.pdf

STRATEGII DE DEZVOLTARE

Sighişoara a avut în trecut „şansa“ de a nu fi dispus de un exces de interese pe

plan naţional sau internaţional şi nici de prea mulţi bani. Astfel oraşul şi-a păstrat în mare

măsură substanţa arhitecturală din trecut, excepţie făcând unele construcţii din perioada

trecerii de la sec. XIX la sec. XX, o perioadă de relativ avânt economic, datorat înfiinţării

unor fabrici ale industriei usoare.

Dar şi aceste clădiri în stil neo-roman (ca de ex. Biserica Catolică), neo-gotic

(exemplu Şcoala din Deal) sau neo-renaştere (de exemplu actuala Primarie) se

încadrează,mai mult sau mai puţin, în atmosfera specifică a oraşului.

Şi în perioada comunistă lipsa de importanţă pe plan naţional a acestui orăşel de

provincie, a salvat Sighişoara de mari schimbări (cu excepţia demolării cartierului vechi

dintre Uliţa Morii, Târnava şi actuala Str. 1 Dec. 1918, unde trebuia să se construiască un

nou centru civic, construcţie ce nu s-a mai finalizat).

O alta şansă a oraşului a fost plasarea, datorată văii înguste a Târnavei în acest

loc, a zonei industriale şi a construcţiilor de locuinţe noi în afara oraşului vechi.

Situaţia s-a schimbat radical după evenimentele din 1989: mai ales nefericitul

proiect „Dracula Parc“, chiar dacă în final s-a reuşit contramandarea lui, a catapultat

oraşul dintr-o dată în aria intereselor agenţiilor de turism din ţară şi din străinătate.

Datorită acestui fapt unele persoane, sperând în şansa lor de a se îmbogăţi repede,

au cumpărat case în cetate şi le-au transformat în restaurante, hoteluri, pensiuni, baruri,

etc. depopulând în mare măsură cetatea. Dacă în 1990 nu am avut nici un hotel sau

pensiune în cetate, astăzi locuinţele particulare în unele străzi lipsesc total. Marea

greşeală, parţial iremediabilă, este ca structura interioară a acestor case familiale este

transformată în mare parte după necesităţile turistului, adică în camere cu două paturi cu

WC şi duş, distrugându-se aspectul original.

Şi dacă ne gândim că din oraşul de jos se poate ajunge în cetate în cinci-zece

minute, ne dăm seama că nişte hoteluri mari în partea de jos ar fi deservit mult

mai bine turismul, fără să distrugem substanţa originală şi atmosfera acestui

giuvaer.

Rezultatul acestei politici greşite putem să-l vedem azi în fiecare zi: o imensitate

de persoane, singure sau în grup, se perindă în cetate printre maşinile în mişcare sau

parcate aiurea (de semnele de circulaţie, excesiv amplasate, oricum nu se sinchiseşte

nimeni, fiindcă nimeni nu controlează sau supraveghează traficul), urcă în Turnul cu

Ceas, câteodată şi până la Biserica din Deal, mănâncă eventual la un restaurant şi pleacă.

Pentru turist oferta de informare asupra oraşului şi a regiunii se rezumă la

exponatele muzeului din Turnul cu Ceas (practic de fapt la ceea ce a rămas din muzeul lui

Bacon, inaugurat în 1899). Lipseşte un muzeu de etnografie, care ar putea reflecta ideal

conlocuirea în aceste meleaguri a românilor, maghiarilor şi saşilor, un muzeu de

arheologie, unul de artă veche şi contemporană, de ştiinţele naturii s.a. pentru a prezenta

vizitatorilor viaţa actuală şi din trecut din această zonă a ţării.

Cetatea fiind construită de meseriaşi şi comercianţi pentru apărarea lor împotriva

năvălirilor mongole, tătare, ale turcilor, etc. cum ne arată şi denumirile turnurilor de

apărare, ca cel al croitorilor, fierarilor, cojocarilor etc., ne-am putea aştepta să găsim în

incinta cetăţii ateliere ale unor meşteşugari, pe care i-am putea urmări la lucru şi de la

care am putea cumpăra o amintire sau un lucru util. În schimb ne lovim la fiecare pas de

butici cu tot felul de kitsch-uri, pe care de altfel le întâlnim în toate zonele turistice ale

ţării, de la munte la mare.

Cetatea, principalul nostru capital turistic, pare să fie lăsată în voia sorţii: în afară

de partea zidului din faţa primăriei, refăcut relativ repede după prăbuşire şi suprafaţa din

spatele lui împodobit minuţios cu flori, nu se iau nici un fel de măsuri pentru a opri

deteriorarea zidurilor şi turnurilor. Astfel pe partea nordică zidul cetăţii s-a prăbuşit în trei

locuri, de atâta timp încât au crescut tufe şi chiar pomi în locul acela. Pe Strada Scării

drumul s-a surpat şi a fost doar provizoriu oprit cu nişte bârne să se prăbuşească mai

mult. În partea sudică sub Turnul Pielarilor un zid de susţinere s-a prăbuşit şi el, barând

durmul de acces prin Pădurice la Şcoala din Deal. În prezent locul fiind în paragină şi

acoperit de buruieni, el este folosit ca depozit de gunoi şi closet.

La fel şi versanţii împăduriţi din partea de nord şi de sud ale Dealului Cetăţii,

înainte un fel de parc cu alei şi bănci, astăzi sunt lăsaţi în paragină şi servesc doar pentru

aruncarea molozului, de haine vechi, sticle şi resturi menajere.

De asemenea, unele turnuri de apărare stau de ani de zile cu acoperişul defect,

ploaia şi îngheţul producând pagube serioase în zidărie (de exemplu Turnul Cojocarilor;

acoperişul Turnului Cositorarilor fiind provizoriu refăcut doar datorită unei iniţiative

particulare).

Şi în oraşul de jos ne lovim de aceste contraste: pe de-o parte exces de zel în

locurile intens circulate cum este de exemplu centrul, unde pe lângă straturile cu flori şi

arbuşti ornamentali în trotuar şi ghivecele cu flori de pe stâlpii iluminatului public (un

lucru frumos şi de lăudat) s-au mai pus între stâlpi nişte lăzi din lemn cu flori care nu îşi

au rostul şi se datorează probabil doar campaniei electorale din acest an.

Pe de altă parte dacă urci în cetate din Piaţa Hermann Oberth pe un drum mai

puţin folosit de către turişti, adică prin Stradela Cetăţii ai impresia unui oraş lăsat în

paragină: grămezi de pietre şi gunoaie, mocirla dacă plouă, un zid gata să cadă, care se

sprijină doar într-un stâlp. Şi aceasta este doar un exemplu.

Nu este permis ca toate aceste probleme să fie amânate la nesfârşit, întrucât ele

se amplifică de la an la an şi rezolvarea lor, iniţial constând poate doar în înlocuirea unor

ţigle ale unui acoperiş, devine tot mai costisitoare.

„Planificarea strategica pentru mun. Sighişoara“, ar trebui să aibe trei direcţii

principale9:

1. Promovarea oraşului ca centru cultural.

2. Dezvoltarea în continuare şi atragerea de noi investitori pentru întreprinderi ale

industriei uşoare.

3. Promovarea unui turism moderat, axat mai ales pe cultură.

1. Sighişoara, în mod tradiţional, a jucat un rol important ca centru cultural pentru

această zonă. Se preconizează: dezvoltarea şcolilor generale şi a liceelor; atragerea de

facultăţi ale universităţilor din diferitele centre universitare în vederea creării, într-o etapă

următoare, a unei universităţi proprii în Sighişoara (s-ar putea crea un echilibru: în

sezonul de iarnă elevi şi studenţi, iar în sezonul estival turişti); realizarea şi susţinerea de

festivaluri, simpozioane, congrese etc. de înaltă ţinută (cum de exemplu este în prezent

Festivalul de Muzică Academică); dezvoltarea Şcolii de Muzică ca centru de activiăţi

muzicale (orchestra semisimfonică, fanfara etc.); posibilitatea unor expoziţii temporare

pe diferite profile (în prezent nu există o sală corespunzătoare); O mai bună comunicare

între producătorii de evenimente culturale şi publicul spectator. În acest sens se

preconizează aşezarea în mai multe locuri din centrul oraşului, dar şi în zona blocurilor şi

în zona gării, a unor cilindri pentru afişaj şi bine înteles şi folosirea mijloacelor obişnuite

de comunicare mass-media; pentru rezolvarea nevoii actuale de spaţiu pentru cursurile

facultăţilor, pentru expoziţii, pentru expunerea în condiţii optimale a Bibliotecii

9 Preluat din http://planificarestrategica.files.wordpress.com/2008/08/wilhelm-fabini-planificare-strategica-2008.doc

Documentare, pentru congrese, concerte, conferinţe, etc. singura soluţie ar fi înfiinţarea

unui centru cultural în clădirea actualei primării, care şi aşa într-un viitor apropiat ar

trebui să se mute în oraşul de jos, în mijlocul cetăţenilor. Nu este normal ca pentru orice

semnatură cetăţeanul să urce

în cetate.

2. Dezvoltarea industriei uşoare, crearea de noi locuri de muncă.

Fabricile de industrie uşoară s-au născut la Sighişoara în mod tradiţional din

manufacturi, care la rândul lor au luat naştere din atelierele meşteşugăreşti. Astfel

industria uşoară are o tradiţie îndelungată în acest oraş, ramurile mai dezvoltate din

trecutul apropiat fiind textilele, ceramica, prelucrarea metalelor, sticla, s.a.

3. Turismul.

Sighişoara şi în trecut a atras prin frumuseţea oraşului şi prin aşezarea sa

vizitatori, chiar şi din străinătate (ca de exemplu Charles Boner din Anglia care în 1863-

1864 cutreierând Transilvania, vizitează şi descrie şi cetatea şi oraşul Sighişoara). Dar

importanţa economică prezintă turismul pentru oraş doar din ultimii zece-cincisprezece

ani.

Pentru susţinerea şi dezvoltarea turismului se preconizează:

- Cetatea ca principalul punct de atracţie penrtu turişti trebuie protejată: cât mai puţine

hoteluri şi restaurante mari, care necesită aprovizionare multă şi transport de persoane cu

maşini, încurajarea înfiinţării de ateliere meşteşugăreşti (ca de ex. de ceramică,

curelărie, tâmplărie artistică, strungărie de lemn, feronerie artistică, etc.) şi a unor

anticariate şi magazine de antichităţi.

- Cetatea trebuie să fie zona pietonală, cu ore speciale pentru aprovizionare şi trei-patru

microbuze pentru transportul turiştilor de la parcări la pensiuni. Pentru riverani accesul cu

maşinile doar dacă dispun de un garaj propriu.

- Înfiinţarea mai multor puncte de informare cu dispecerat digitalizat pentru cazare.

- Înfiinţarea de noi secţii ale muzeului (etnografie, arheologie, artă veche şi modernă,

biblioteca documentară cu expoziţie, muzeu al meseriilor, muzeu despre flora şi fauna din

regiune, s.a.).

- Crearea de oferte pentru vizitarea zonei Târnavelor şi a Hartibaciului, zone interesante

din punct de verdere turistic: cu microbuze, biciclete („Rent a bike“), maşini („Rent a

car“). Editarea unor hărţi cu cele mai interesante trasee.

- Pe lângă reabilitarea cetăţii, trebuie readuse în circuitul turistic şi potecile din jurul

dealului cetăţii, cândva alei cu bănci care unele duceau sus la Şcoala din Deal şi la

cimitir, fără să treci prin cetate, altele pe versantul nordic jucau rolul de parc.

În acest sens se impune şi un plan pentru gestionarea inteligentă a zonei

vegetale de pe versanţii nordici şi sudici ai dealului cetăţii (tăierea copacilor prea mari

sau bătrâni, plantarea altor copaci tineri).

O problemă nerezolvată în cadrul turismului în Sighişoara este oferta cu totul insuficentă

de toalete. Dacă luăm în calcul numărul mare de turişti care se perindă în fiecare zi prin

cetate, cele două WC-uri publice, unul în oraşul de jos, altul în cetate, şi luând în calcul

chiar şi cel în construcţie din parcarea de pe Str.A.Pann, nu pot satisface nevoile

turiştilor.

Într-o perspectivă mai îndelungată ar trebui avut în vedere şi refacerea în starea

originală a pieţii vechi, actuala Piaţă Hermann Oberth.În afară de deschiderea privirilor

asupra frumoaselor clădiri din jurul pieţii, aceasta ar putea fi iarăşi folosită pentru

diferitele acţiuni cu character social-cultural de anvergură. De asemenea ar trebui să

rămână în atenţia noastră refacerea traseului liniei ferate înguste Sighişoara-Agnita-Sibiu,

care pe lângă interesul economic şi social, ar putea fi un punct de atracţie în plus pentru

turişti.

Urgenţe din punct de vedere administrativ:

1. Rezolvarea problemei circulaţiei în mun. Sighişoara.

Nu trebuie aşteptat până ce „explozia“ de maşini din ţara noastră ne va sufoca şi va

deteriora categoric viaţa cotidiană în Sighişoara.

Astfel se impune:

Insistarea pe toate căile posibile pentru realizarea şoselei de ocolire pentru E60 (Albeşti-

F-ca de Cărămidă- Hetiur), pentru a scoate traficul greu din oraş.

Cetatea – zonă pietonală.

Reamplasarea semnelor de circulaţie după nevoile cetăţenilor oraşului şi supravegherea

strictă a respectării acestora ( în prezent de multe ori ai impresia că semnele de circulaţie

sunt nişte simple decoruri, puse la întâmplare; astfel de exemplu pe străzile A.Pann,

Cloşca s.a. există o limitare de viteza la 30 Km/ora, dar se circulă şi cu 80Km/ora şi aş

putea să mai dau multe asemenea exemple; un semn de circulaţie care nu este luat în

serios, predispune şi la alte încălcări ale regulamentului de circulaţie).

Crearea de locuri avantajoase supravegheate de parcare.

Decongestionarea centrului oraşului de maşini parcate prin avantaje create pentru

biciclişti: realizarea de piste speciale pentru biciclete; aşezarea în diferite locuri ale

oraşului, ca de pilda în faţa poştei, la gară, în şcoli, etc. de rastele pentru depozitarea

bicicletelor; oferirea bicicletelor împrumut („rent a bike“) prin firme autorizate, mai ales

lângă locurile de parcare pentru maşini.

Îmbunătăţirea transportului public.

2. Separarea gunoiului menajer: în reciclabil (sticlă, hârtie şi materiale plastice),

biologic şi rest, pentru a preveni poluarea mediului înconjurător cu aceste materiale care

se degradează unele doar după sute de ani.

Educaţia în acest sens trebuie făcută cu toate mijloacele care ne stau la dispoziţie

ca mass-media, şcoli, clubul pensionarilor etc.

BIBLIOGRAFIE

Baltag Gheorghe, “Sighişoara” , Editura Nereamia Napocae – Cristian Macos, Cluj Napoca, 2004;

Giurgiu Emil, “Sighişoara”, Editura Sport – Turism, Bucureşti, 1982;

Gheorghe Baltag – Sighişoara înainte de Sighişoara, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2000;

www.mures.ro ;

www.tourismguide.ro ;

www.romturism.ro ;

http://planificarestrategica.files.wordpress.com ;

www.mures.insse.ro ;