Despre Viata

7/21/2019 Despre Viata

http://slidepdf.com/reader/full/despre-viata-56dd0f91af586 1/35

Despre...destinCând vorbim despre destin, alegerea mea personală este ...o teorie a doctorului David Hawkins

care spune că via a noastră este determinată în anumite aspecte ale ei, pe care nu le putemțschimba( avem deja dierite !scrieri! în gene, în coromo"omi i, între altele, avem scris acolo iș ș

momentul mor ii noastre, motiv pentru care rica de moarte, spune Hawkins, e o ilu"ie, căciț

atunci când vine, nu mai poate i evitată, iar când e evitată, n#a venit momentul scris$. %e de altă parte, via a este ăcută dintr#o sumedenie de alegeri, care#i pot schimba dinamica, te&tura,ț

mireasma i drumurile i asta se întâmplă cu iecare gând al nostru i cu iecare mi care. Darș ș ș ș

gândurile, mi cările, adierile trăirilor noastre sau căldura lor înnăbu itoare, nea teptatul,ș ș ș

necunoscutul i cunoscutul se întâmplă, spune Hawkins, în limitele unor hotare !ale con tiin eiș ș ț

determinate! sau ale unui câmp energetic, care ne înso e te încă din momentul na terii noastre.ț ș ș

'n acest câmp, iin a umană are de învă at propriile sale lec ii, ce i se de"văluie prin pove tile deț ț ț ș

via ă prin care pă e te încă din copilărie. mbrele ce se arată iin ei au nevoie să ie supuse unuiț ș ș ț

el de proces alchimic, capabil să transorme întunericul în lumină i incon tien a în con tien ă,ș ș ț ș țdar trasormarea are loc doar la nivelul de con tiin ă care ne#a adus pe lume, strict între propriileș ț

noastre hotare. Cu alte cuvinte, s#ar putea spune că suntem destina i să trăim în această lume doar ț

la nivel i"ic, căci starea noastră de con tiin ă, deja scrisă de la na tere, crea"ă limitele iș ț ș ș

libertă ile lumii în care ne vom mi ca, vom iubi, vom maniesta prea multă blânde e sau preaț ș ț

multă urie, vom în elege i vom visa) %arcă totul sună a destin!, parcă totul sună a ceva !dejaț ș

scris!, nu#i a a* +tâta vreme cât libertatea pare să ne surâdă doar între limitele date de !lumina!ș

ce ne#a adus pe lume, atunci iecare dintre noi are un destin personal între aceste limite i putereaș

de a#l atinge, care stă pare de la sine în eles în alegerea personală a iecăruia, indierent care#iț

nivelul său de con tiin ă.ș ț

-u cred că, dincolo de aceste orme ale destinului iecărei iin e, e&istă un destin universal, unțdestin al tuturor, al cărui simbol se poate să ie însă i !crucea!. Cred că to i oamenii poartă acestș ț

destin al crucii i cred că iecare urcă în această e&isten ă propria sa olgotă. /ă gândesc laș ț

!Drumul Crucii! acum , iindcă suntem în săptămâna %atimilor /ântuitorului0 patimile lui,durerile i lacrimile lui, sacriiciul i această sâ ietoare condamnare a trupului la durere îmiș ș ș

pare...un simbol care descrie însu i destinul universal al omului. %are că, oriunde i oricândș ș

e&istă un om, e&istă i crucea sa0 această e&isten ă pare imposibilă ără propriul Drum al Crucii,ș ț

iar crucea#i ca mărime la nivelul de con tiin ă deja destărimea. Crucea e un destin al iecăruia, cuș ț

alte cuvinte... ) 1au, cum spune o vorbă populară, !Dumne"eu î i dă cât po i duce!) %uterea de aț ț

duce crucea ta e i ea acolo i atunci...se ive te speran a i, de ce nu, bucuria că nu ne este datș ș ș ț ș

mai mult decât putem i ceea ce ne e dat, putem purta. Destinul nostru este să putem duce oriceș

provocare ne apare în cale, să depă im obstacolele care ne întâmpină în această via ă i săș ț ș

cre tem, să evoluăm, să învă ăm, să iubim, să gândim, să trăim la nivelul ce ne este, deja, scris.ș ț

Destinul universal al omului pare a i destinul con tiin ei, care evoluea"ă prin pa ii i prinș ț ș ș

în elepciunea iecăruia dintre noi. 2oi s#ar putea să im precum urnicile care adună paie pentruț

părticica lor de mu uroi, iar mu uroiul să ie con tiin a însă i. Destinul nostru de iin e ceș ș ș ț ș ț

!pătimesc!, dar nu mai mult decât putem, ne ace pe to i părta i la destinul /ântuitorului, careț ș

i#a urmat misiunea3propriul destin pe %ământ în deplină acceptare. %oate că i noi avem nevoieș ș

să acceptăm că e&isten a însă i con ine un drum personal al Crucii i, poate, am trăi disperările,ț ș ț ș



lacrimile, triste ile, pierderile i năpăstuirile acestei vie i în mod con tient, consim ind că#n eleț ș ț ș ț

trebuie să ie un sens mai pround, mai înalt, mai rumos i mai...înăl ător. %oate ne#ar ajuta săș ț

vedem la lumina "ilei că ericirea celorlal i nu#i a a de întreagă pe cât o vedem noi, ci#i poate ț ș

e&presia destinului individual, care nu#i scăpat de propria cruce, căci crucea pare a i elementulcomun al tuturor iin elor, indierent de con tiin a care le#a adus pe lume. Dacă acesta#i scenariulț ș ț

posibil al e&isten ei, suntem destina i să suerim i, în acela i timp, să atingem cea mai înaltăț ț ș șormă a iin ei care putem i, dar această din urmă e&presie este întotdeauna determinată deț

alegerile noastre acum i aici, de demnitatea, dragostea i con tien a care ne luminea"ă calea.ș ș ș ț

+sta ar însemna că suntem destina i să suerim pentru că suntem destina i să evoluăm, iarț ț

evolu ia con tiin ei e de apt sensul vie ii noastre)ț ș ț ț

Să comunicăm....lumină!”

!+ i lega4i de altul înseamnă a avea comuniune, 5i a avea comuniune înseamnă a comunica

lumină. 6iecare are o lumină, dar această lumină se actuali"ea"ă numai în comunicare(...$. Dar eanu se actuali"ea"ă decât în comuniune, în iubire. 1untem lumină unii pentru al4ii. 6iecare seumple de lumina celuilalt. +ceastă lumină e un sens pround, o bucurie, o odihnă în dăruireareciprocă, sentimentul de a avea totul7 având iubirea celorlal4i avem totul. %e Dumne"eu 'l avemîn ceilal4i 5i 'l avem în -l 'nsu5i. +ceastă lumină e sensul inepui"abil al e&isten4ei înrădăcinate înDumne"eu. 1unt lucruri negrăite... Dar cei care trăiesc această e&perien4ă sunt nerăbdători să oîmpărtă5ească.(...$ 8ie4ile sin4ilor ne arată ăpturi de lumină7 ăptura de"voltată duhovnice5te eun om adevărat, de un armec, de o rumuse4e, de o armonie e&traordinară0 sin4ii sunt de o blânde4e 5i o delicate4e nespusă. (/arc#+ntoine Costa de 9eauregard, Dumitru 1tăniloae, /icadogmatică vorbită, dialoguri la Cernica, -ditura Deisis, p. :;<#:;=$

8orbim despre lumină, o căutăm, o dorim cu sete, dar cât 5tim despre !lumină!* 2u la luminasoarelui ne reerim acum, lumina soarelui e 5i sub nori 5i, la el ca ea, lumina noastră e ascunsă 5isub mintea întunecată de gândurile ei tulburătoare. +cest mare teolog, %ărintele Dumitru1tăniloaie, a spus că ăptura de"voltată duhovnice5te luminea"ă, că însă5i rumuse ea noastrăț

lăuntrică e lumina pe care o împărtă5im cu ceilal i. !1ă comunicăm lumină!, iată ce rumos spus)ț

Dacă suntem rumo5i duhovnice5te, dacă#n cămările ascunse ale iin ei noastreț e !omuladevărat!, acela delicat, rumos, scăldat în gânduri armonioase 5i#n dragoste, noi comunicămlumină către ceilal i. Dacă#n iin a noastră cea tainică nu încape ura 5i de"nădejdea, dacă nuț ț

cunoa5tem ră"bunarea, nici resentimentul, dacă regretele 5i suerin ele din trecut nu ne#au a5e"atț

nori negri în minte 5i în sulet, lumina noastră se va transmite tulburător celor de lângă noi, care cum drept 5i minunat spunea >mraam /ichael +ivanhov ne vor iubi 5i dacă nu vor vrea să

ne iubească. !6iecare se umple de lumina celuilalt!, iată) Dar, să nu a5teptăm să im un vasmereu luminat de lumina altuia, să nu căutăm doar hrană în orma luminii 5i#a iubirii # carevine din aara noastră, cum e&cesiv 5i tulburător acem, să nu im ni5te trântori, când ni s#a dăruit puterea de a lucra 5i a ne ace mierea în noi în5ine. +cest !om duhovnicesc!, acest om rumos,acest om blând 5i delicat după care tânjim tainic este un !om posibil! în interiorul iecăruia dintrenoi. Dar, pentru a ajunge la el, pentru a#i atinge gingă5ia, candoarea 5i rumuse ea, avem nevoieț

să im ca albinele, să lucrăm, inclusiv prin rugăciune, dar mai ales printr#o continuă veghe desine, la de"văluirea omului duhovnicesc din noi. 2#am spus că putem crea acest om duhovnicesc,



ci că el este deja creat, noi trebuie doar să dăm deoparte vălul ilu"iei, vălul negru al min ii, urâtulț

acumulat în e&perien ele noastre din trecut. !?umina se actuali"ea"ă în iubire! iată) 1ă iubimț

înseamnă să în elegem neputiin a umană, chiar neputiin a celuilalt de a avea în el lumină 5i, dacăț ț ț

noi avem lumina aceasta, i#o vom !comunica! 5i celui ce n#o are. @ubirea din noi nu#l va dori pecelălalt pedepsit, iindcă iubirea 5tie că răul de rău e lovit7 cum ar putea iubirea lui Hristos să

întoarcă palma, când iubirea lovită î5i întoarce 5i obra"ul celălalt* 2u iubirea pedepse5te, nuDumne"eu e sursa pedepsei, a suerin ei 5i a de"nădejdii, ci chiar lipsa ei. 6iin ele umane pot ie5iț ț

din orice el de noapte a e&isten ei prin iubire 5i împărtă5ind această iubire cu ceilal i. ândurileț ț

rumoase, dorin a de a sprijini, de a dărui, de a scoate din noi în5ine demoniiț ricilor, a5teptărilenegre, disperările, uria 5i judecata aspră, vina 5i "buciumul, ne ajută să 5tergem păcatul( adicăne5tiin a noastră, căci ne5tiin a ne e păcatul, cum spune David Hawkins$ 5i să vedem, 5i să trăimț ț

în noi în5ine lumina 5i iubirea. 2u#i îndeajuns să acem o cruce, să aprindem o lumînare, să tăiemun miel 5i să ne gândim la Hristos ca la o legendă0 suntem aici să aprindem lumina interioară,iubind neîncetat, iubind 5i atunci când avem toate motivele să n#o acem sau, mai ales, atunci) 1ăcomunicăm lumina, să im lumină unii pentru al ii înseamnă să trăim e&perien a !învierii luiț ț

Hristos!)

Despre sensul vieţi@

Dacă ne#am pune întrebări de tipul0 !>are de ce m#am născut în secunda, în minutul, la ora, în"iua i#n anul în care m#am născut i nu în oricare altă "vacnire a timpului, a acestei vie i*! seș ș ț

poate să ne dăm seama că probabilitatea ca venirea noastră pe lume să i ost o întamplare esteatat de mică, încat s#ar putea să descoperim că nu e&istăm din întamplare. 1e poate să în elegemț

că trăim într#o secven ă anume a timpului, a vremurilor, a epocilor, o dată cu anumi i pre edin iț ț ș ț

i nu cu al ii, în acela i timp cu anumite iguri ale lumii i nu cu altele, iar probabilitatea de a iș ț ș ș

în acela i timp cu ace ti oameni, cu ceiș ș delangă noi, cu prietenii, cu ace ti copii, cu ace tiș ș

parteneri, cu ace ti vecini sau cu ace ti colegi de serviciu este de asemenea insigniiantă.ș șDacă ne raportăm la cei apte miliarde de oameni care trăiesc pe %ămant, s#ar putea să acceptămș

că ha"ardul e un produs al imagina iei, că trăim într#un univers ordonat, o dată cu oamenii dinț

preajma noastră sau din lumea noastră, provocări speciale, poate cu totul dierite de cele pe carele trăie te oricare altă iin ă de pe lume. +m putea găsi pe cale logică un sens al vie ii noastreș ț ț

tocmai în această dispunere ordonată a e&isten ei i am în elege că sensul nostru ar putea i acelaț ș ț

de !a răspunde! provocărilor care apar în e&perien a imediată a vie ii de "i cu "i. %roblemele dinț ț

a a noastră trebuie să ie la el de pu in probabile cum este i venirea noastră pe lume.ț ț ș

%rovocările ce ne apar se poate să nu con ină nimic întamplător, cat mai degrabă aspecte ce neț

invită să im variantele cele mai bune ale unei iin e con tiente, responsabile i capabile săț ș ș

intuiască în această magniică pre"en ă pe lume un apt !rar!, i de ce nu e&cep ional) %oateț ș ț

că e&isten a însă i e o oportunitate unică, pe care ar trebui s#o con tienti"ăm pentru a ne pune înț ș ș

valoare pe noi în ine în aspectele cele mai rumoase, pentru a ace din noi în ine, iecare din sineș ș

însu i, cea mai bună variantă a iin ei care am putea i.ș ț

!Ce a putea ace pentru a i atat de bun cat pot i!* Cum a putea deveni cel ce se place pe sine,ș ș

cel mul umit de el însu i, de gandurile sale, de aptele sale, de modul său de via ă, cum a puteaț ș ț ș

i mai iubitor, mai tolerant, mai în elegător, ce a putea să ac eu însumi pentru a i a a cum mi#ar ț ș ș

plăcea să ie cei din jurul meu* Dacă nu sunt aici i acum din întamplare, dacă via a mea ș ț



raportată la via a universului, a %ămantului, a lumii pare să ie rodul unei aranjări inteligente aț

e&isten ei, dacă oamenii din lumea mea, cei iubi i, cei ce mă resping, cei răi i i cei buni nu auț ț ș ș

curs în e&isten a mea din întamplare, înseamnă că sensul vie ii mele e aici i#i acum, în iecareț ț ș

e&perien ă, în iecare obstacol i#n iecare problemă, în iubire i#n ură, în rumos i#n urat, înț ș ș ș

bine i în rău. + trăi alături de pu ini dintre cei apte miliarde de oameni care sunt a"i pe %ămantș ț ș

trebuie să ie ecep ional i să con ină un mesaj, un sens, să aibă o valoare teribilă. 1ă im aten i laț ș ț țlumea din jurul nostru, la oamenii de langă noi, la problemele ce ne apar în iecare moment, căciaici, în aceste mărunte întamplări ale vie ii, se pot ascunde răspunsuri pe care le căutăm multț

prea departe, acolo unde ele nu au sens pentru noi. 1#ar putea să trăim evenimente neericite, dar oare de ce le trăim noi tocmai pe acelea i nu altele* De ce iubim o iin ă i nu alta, de ceș ț ș

avem un copil i nu altul, de ce mama noastră nu#i alta i nu va putea i niciodată alta* %robabilș ș

că e un sens în toate i, poate, că tocmai aceste iin e ce ne stau alături sau ne sunt împotrivăș ț

acum ne de"văluie care#i sensul nostru, ce alegem să acem i cum alegem să im, ce vrem săș

lăsăm în urma noastră pe lume* Cine i cum am vrea să im, asta#i întrebarea, care ne poate ajutaș

să ne asumăm măre ia propriei e&isten e i să ac ionăm permanent con tien i de aptul că, oricatț ț ș ț ș ț

ar i al ii de buni, contea"ă cat de buni suntem noi i cată lumină acem în lumea aceasta, înț ș

propria e&isten ă i ce lumini sau umbre creăm în vie ile celorlal i)ț ș ț ț

Puterea de a fi mai bunAo4i oamenii ar vrea să ie mai buni decât sunt. Ao4i oamenii ar vrea să ie mai erici4i decât sunt.Ao4i oamenii ar vrea să ie mai iubitori 5i să Baibă! iubire. 1ingurul motiv pentru care ei nu pot inici mai buni, nici mai erici4i, nici să aibă mai multă iubire de dăruit este că Bnu pot!, cum spuneDavid Hawkins, un mare cercetător al stărilor de con tiin ă. %ur 5i simplu, este cu neputiin4ă săș ț

ii mai bun decât e5ti în iecare moment în care !e5ti!..-ste cu neputiin4ă să te sim4i ericit înclipa în care te sim4i e&trem de neericit. -ste cu neputiin4ă să te sim4i calm în clipa în care e5ti

urios. i este cu neputiin4ă Bsă iube5ti! când sim4i că respingi ceva sau pe cineva. Cu toate căaceste stări de spirit sunt absolut evidente, trăite de către iecare dintre noi de#a lungul vie4ii,suntem complet neân4elegeători, complet supăra4i, îndurera4i, urio5i, tri5ti sau neerici4i pentrucă cei din jurul nostru nu sunt a5a cum am vrea noi să ie. @ar atunci când sim4im urie, supărare,iritare, neericire sau orice altceva sim4im, nu acem decât să constatăm pe propria piele că nu putem sim4i altel decât sim4im în acel moment.De ce, oare, nu i"butim să acceptăm reac4iile proprii 5i pe ale celor din jur, în4elegândBneputiin4a! umană ascunsă în ele* De ce nu devenim mai smeri4i, mai predispu5i către aîn4elege, a ierta, a observa în oameni reac4iile lor i"vorîte din neputiin4ă 5i din slăbiciune* Căcisimplul apt de a observa neputiin4a 5i a i con5tien4i de aceasta ne ace mai toleran4i, maiîn4elegători, mai iubitori, mai pu4in predispu5i către judecată, vinovă4ie 5i suerin4ă. + în4elege căoamenii Bnu pot! ace mai mult decât ac 5i Bnu pot! reac4iona! altel decît reac4ionea"ă ne ajutăsă ne deschidem mai mult spre ei, ne ajută să#i putem ajuta mai mult 5i ne ajută să le im călău"eîn momentele critice ale vie4ii. >bservând că nu ne putem controla uria( chiar dacă n#omaniestăm în e&terior, dar o sim4im$, deprimarea, rica, vinovă4ia sau judecata vom în4elege cănici al4ii Bnu pot!, din motive ce ne rămân necunoscute (de apt, motivele pot i descoperite, dardespre asta vom vorbi altadată$. +l4ii, ca 5i noi, se luptă cu propriile trăiri, gânduri 5i stăriinterioare debusolante, asupra cărora nu au control. +l4ii sueră în ascuns, 5i ei ca i noi #ș inhibă la e&terior, se preac, se autioalsiică, 5i al4ii trăiesc neericirile, dar parcă avem ochii



închi5i 5i !nu putem! vedea în toate acestea glasul jalnic 5i absurd al neputiin4ei umane.Dacă am avea ochi s#o recunoa5tem, să recunoa tem neputiin a noastră de a i altel decâtș ț

suntem, ca i neputiin a celorlal i, am cunoa5te, apoi, smerenia, răbdarea, în4elepciunea, putereaș ț ț

de a ne în4elege, ierta, a ne accepta pe noi în5ine 5i pe cei din jurul nostru. Dacă am recunoa5te cănu suntem cu nimic mai mari sau mai mici decât al4ii, nici mai buni, nici mai răi decât ei, că # în

adâncurile iin4ei noastre trăim în aceea5i debusolantă rătăcire, or în ericirea dată demomentele rumoase, am căpăta con5tiin4a înaltă a iubirii. 2e#am sim4i mai buni, mai erici4i,mai iubitori. +dică, a5a cum ne dorim pe noi în5ine când strigăm către al4ii că nu sunt a5a de bunicum a teptăm să ie. ecunoa5terea slăbiciunii provenite din neputiin4a reală de a ne controlaș

reac4iile negative ne va ace mai toleran4i a4ă de lipsa de control a celorlal4i 5i mai toleran4i cunoi în5ine. /ai în4elegători 5i mai pu4in tenta4i să de"voltăm comple&e de superioritate sau deinerioritate. %uterea de a i mai buni se na te ironic parcă din recunoa terea i acceptareaș ș ș

deplină a neputiin ei omene ti)ț ș

De la ”eu” la Dumnezeu...!+h, l#am bătut de l#am rupt) /#a ajutat Dumne"eu să#l bat bine!, "icea o persoană, de elul ei!credincioasă!. i#a ăcut o cruce mare apoi, în semn de mul4umire pentru acest minunat!ajutor!) >are ne ajută Dumne"eu să batem pe cineva care ne ace rău* >are de la Dumne"eusunt de"astrele, nenorocirile, rământările, de"ilu"iile, suerin4ele, oare Dumne"eu ajută omul săse ră"bune, să#5i acă singur dreptate, să lovească, să urască, or Dumne"eu însu5i aduceinunda4ii, cutremure 5i tot elul de probleme * Dacă Dumne"eu este numai lumină 5i iubire, dacăel este nesâr5it de bun, a5a cum ne înva4ă religia 5i spiritualitatea, cum am putea crede că el neajută să batem un om, ie 5i dacă acela ne#a ăcut un rău* +desea au"im e&presia !Dumne"eu ne#a pedepsit din cau"a răută4ii noastre!, dar e u5or să con5tienti"ăm astă"i că suntem supu5i ac4iunii

legii divine. 'ncălcarea legii atrage după sine suerin4a în toate ormele pe care le cunoa5tem caiin4e umane, iar !bătaia!, ră"bunarea, împăr4irea dreptă4ii de tip !ochi pentru ochi 5i dinte pentrudinte! nu sunt altceva decât e&presii ale acestei încălcări, nicidecum un el în care Dumne"euaprobă sau ne ajută cumva în ac4iuni distructive.

Dumne"eu nu ne ajută să acem rău, nu s#ar putea una ca asta. -goul nostru, însă, e ajutorul denădejde al răului. -goul tulbură, el e nemul4umit, el e continuu agitat, înrico5at, nelini5tit,invidios, suerind, el ne balansea"ă într#o lipsă de logică 5i de ra4iune de care suntem prea pu4incon5tien4i. -goul ne îndeamnă continuu să vrem ceva 5i, mai mult decât să vrem ceva pentru noi,el pretinde că 5tie cu certitudine ce nevoi au al4ii. 2oi credem că 5tim mai bine decât ceilal4i ce e bine 5i ce e rău, noi vrem ca ei să ie un soi de marionete 5i să acă întotdeauna lucrurile a5a cum

ne a5teptăm. Conortul -goului se duce de râpă în clipa în care ceilal4i vor altceva, când ceilal4igândesc, simt sau ac4ionea"ă altel decât ne#am obi5nuit noi să ie. %rogramele subcon5tientenegative pe care le acumulăm prin abateri repetate de la logică, ra4iune 5i, mai ales, de la iubire,ar putea i a5 "ice cau"a abaterilor noastre de comportament, a emo4iilor distructive 5i aac4iunilor pe care ele le generea"ă. +ceste programe nimic altceva decât reac4ii ale noastre lae&perien4e asemănătoare din trecut ne determină percep4ia, emo4ia 5i reac4ia la situa4ii de via4ădin pre"ent. +stel, nu Dumne"eu ne ajută să#l batem bine pe du5manul nostru, !să i#o acem!,cum "icem în limbajul u"ual 5i să ne bucurăm de asta, ci propriile obiceiuri din trecut, propriile



reac4ii, propriul nostru mod de a gândi 5i a ac4iona.

2oi credem că !trecutul! se tope5te, e uitat, e undeva, în neant, 5i aptul că memorăm doarragmente din istoria e&perien4elor trecute înseamnă că acelea nu mai e&istă. De apt, legeadivină se ba"ea"ă pe un enomen la care ar i bine să relectăm pround0 l#a5 numi !înregistrare

idelă!, ără gre5, a iecărei e&perien4e de via4ă. %oate de aceea @sus a spus că !toate irele de părde pe cap ne sunt numărate!. +ceasta ace ca, nu Dumne"eu să ne pedepsească, ci propriilenoastre erori de percep4ie din trecut 5i reac4ii gre5ite la evenimente de via4ă. 8ictoria -goului areloc atunci când punem pe seama lui Dumne"eu ceea ce acem noi singuri, dar nu ne asumăm.1itua4ia arată cam a5a0 persoana bate pe cineva 5i pretinde că Dumne"eu o ajută în ac4iunea astasau chiar spune că el ace răul cu pricina. Ce limpede#i, însă, că noi batem, noi urâm, noiac4ionăm negativ 5i, pentru că nu ne place ceea ce acem, îl acu"ăm pe Dumne"eu sau credem cuinocen4ă că el ne ajută să acem 5i rău.

Adam i Eva, vinovatul i liberul arbitruș ș

9iblia ne spune că +dam i -va tiau că, dacă vor mânca din pomul binelui i al răului, vor muri.ș ș ș

Dar ei, plictisi i prin ai, !au ales! să guste din mărul cu pricina i, nu doar că au ăcut alegereaț ș

asta, dar au proiectat vinovă ia0 +dam a "is că -va e de vină, iar -va a "is că#@ arpele)ț ș

Consecin ele acestei alegeri s#au desă urat apoi de la sine0 ai ales să cuno ti binele i răul, iată#l.ț ș ș ș

Ceea ce alegi are consecin e. 'ntr#o "i sau alta, consecin ele se desă oară automat, întâmplărileț ț ș

curg, lucrurile se întâmplă de la sine, dar întotdeauna rădăcinile lor se ascund într#o alegere, ie iș

una pe care am uitat#o, dar mai ales una de care nu suntem con tien i. %recum +dam, -va iș ț ș

arpele, acest trio care umbla prin ai i nu trebuia decât să nu se apropie de pomul inter"is, neș ș plimbăm i noi prin aiul e&isten ei în iecare clipă i mu căm din pomul cu pricina, ără să neș ț ș ș

asumăm această alegere. @ncapacitatea noastră de a ne asuma responsabilitatea pentru tot ce ni seîntâmplă, pentru alegerile noastre de "i cu "i, ne incită să vedem vinovatul în lume, să#l arătămcu degetul, să#l acu"ăm i să#l urâm pentru că trăim consecin ele propriei noastre alegeri de aș ț

!mânca! din pomul inter"is.

%roiec ia vinovă iei pare a i cau"ată de o alegere pe care nu o asumăm. >ri de câte ori con tien aț ț ș ț

omenească vede cu încrâncenare vinovatul în altă parte, îl blamea"ă pe acesta, îl spulberă, îldisecă i îl acu"ă se întâmplă pentru că ne imaginăm că altcineva poate alege în locul nostru i căș ș

alegerea aceluia ne ace rău. Con tien a luminată de adevăr este capabilă să discearnă, iarș ț

discernământul î i asumă cele întâmplate ca o consecin ă a propriei alegeri0 aceasta îi dă liberuluiș ț

arbitru puterea de a striga !da, am mu cat din măr, am ăcut păcatul i îmi asum consecin ele,ș ș ț

deci nu învinuiesc pe nimeni pentru ce mi se întâmplă!. 2umai în clipa în care avem puterea de ane recunoa te alegerea, avem puterea să acceptăm, să vedem limpede, să percepem clar iș ș

coerent, iar claritatea aceasta a con tiin ei ne ace con tien i de aptul că, oricine ne#ar atrage înș ț ș ț

capcana de a mu ca din măr, noi suntem aceia care aleg să mu te. >ricine ne deranjea"ă, noiș ș

alegem dacă ne supărăm sau nu. 'ntr#o via ă de om, oamenii din jurul nostru vor ace lucruriț

surprin"ătoare, nea teptate, ciudate0 unii ne vor trăda, al ii nu ne vor iubi, unii ne vor vorbi urât,ș ț



unii ne vor lua banii, al ii ne vor lua locul. %ână i vremea ar putea i urâtă când ne a teptăm caț ș ș

ea să ie rumoasă i asta ne#ar putea deranja. + ne deranja dintr#o pricină sau alta e o alegere, iar ș

alegerea repetată de a ne deranja are consecin e. > reac ie negativă repetată devine programț ț

subcon tient, ale cărui atribute sunt emo ia negativă, gândirea negativă i ac iunea dictată deș ț ș ț

acestea, adică ac iunea negativă. %rogramul negative e un indiciu al alegerii neasumate înț

e&perien ele din trecut i un indiciu al pierderii libertă ii de alegere din cau"a neasumăriiț ș ț propriilor alegeri. Cu alte cuvinte, ne pierdem libertatea de a alege pe măsură ce suntem tot maiincon tien i de ea. -mo iile negative pe care le trăim ne de"văluie că suntem !+dami i -ve! înș ț ț ș

ormă continuată, care mu că din măr cu nesa , dar continuă să#l vadă pe arpe vinovat. 'n via aș ț ș ț

aceasta noi avem o misiune i anume aceea de a con tienti"a că puterea de alegere i deș ș ș

schimbare e în con tien a noastră, dar nu se poate maniesta atâta vreme cât credem că al ii alegș ț ț

pentru noi. 2oi le atribuim !vinova ilor! puterea de a i ales să ne acă rău, iar aceasta este o idEeț

ira ională, care ne poluea"ă con tien a i ne ace să vedem că nu avem liber arbitru, deci nu avemț ș ț ș

putere. ?ucrurile stau invers, dar # pentru a trăi libertatea de alegere ca pe o realitate lăuntrică noitrebuie să ne asumăm tot ce ni se întâmplă.

Cine ne poate apăra de noi nine" n tânăr l#a înjunghiat 5i l#a ucis pe altul !din cau"a unei ete!, au"im la televi"or. +ltul 5i#ade"lăn4uit uria din cau"a unui cuvânt neericit. n tânăr 5i#a agresat proesorul, un proesor a bătut un copil, un tată 5i#a violat eti4a. Ce ne acem, ne întrebăm, ce se întâmplă cu educa4ia,cine ne poate apăra de noi în5ine, ce sisteme sociale, cât ar i ele de perecte, de cosmeti"ate, potvindeca !slăbiciunile omene5ti!* Civili"a4ia umană a inventat lacăte, "ăvoare puternice, u5iimbatabile, a creat sisteme de interven4ie, a înarmat poli4ia 5i a înăsprit pedepsele, dar violen4a nu

a încetat, agresivitatea n#a intrat într#o remisie notabilă, răul 5i#a schimbat doar ormele demaniestare. -duca4ia în orma pe care o acceptăm a"i nu sulă o vorbă despre caracterulomului 5i despre puterea sa de a#5i modela acest caracter. Despre sulet, despre minte, despreinstinct, despre pulsiuni, despre spirit nu prea au"im vorbindu#se la 5coală, ele nu intră în preocupările prioritare ale educa4iei 5i pentru că nu se întâmplă asta, plătim un pre4 greu.

Dacă un tânăr l#a ucis pe altul !din cau"a unei ete!, haide4i să anali"ăm în proun"ime, să vedemce înseamnă asta* Aânărul era gelos. Aânărul era incapabil să accepte pierderea iubitei, separareade ea. Aânărul îl ura pe cel care !i#a luat! ceva, nu un lucru, ci o iubită, o iin4ă liberă, la rândulei, capabilă să aleagă dacă#5i dore5te un om sau altul lângă ea. 1ă ne imaginăm acum că acesttânăr ar i ost educat invers, la interior, nu în spiritul posesivită4ii, al mândriei, al orgoliului 5i alaparen4elor lumii materiale. Dacă el ar i ost învă4at că orice iin4ă umană are libertate dealegere, nu 5i#ar mai i distrus propria libertate 5i nu ar mai i păstrat în con5tiin4ă păcatul de a iluat via4a altui om. Dacă el ar i ost educat în spiritul iubirii 5i ar i 5tiut că gelo"ia nu#i iubire,nu#i altceva decât o neîn4elegere a ceea ce este 5i poate i dragostea, în clipa în care ar i sim4itgelo"ia el ar i lucrat asupra acestei stări în el însu5i. elo"ia e o de"ordine emo4ională, carecre5te pe măsură ce percep4ia mentală gre5ită care a creat#o continuă să vie4uiască în interiorulomului. %ercep4ia obi5nuită, practicată pe scară largă, privind iubirea, e opusă celei pe care ne#aadus#o @sus acum :;;; de ani, iar cau"a adevărată a răului este, cred eu, tocmai aptul că nu 5tim



ce este cu adevărat iubirea. 8iolen4a, agresivitatea, ura, gelo"ia, invidia, dorin4a de a ace rău înnumele dreptă4ii, a adevărului sau a unor scopuri nobile, dorin4a de a ace rău chiar ără nici unscop, toate sunt maniestări dierite ale lipsei de iubire. 6ără iubire 5chioapătă caracterul, ărăiubire se întunecă ra4iunea, ără iubire omul nu cunoa5te puterea care 4ine acest univers într#omână, căci el se bi"uie pe or4a pumnului, a armelor, a puterii de inluen4ă etc, adică pe puterea

!slabă! 5i distructivă a -ului omenesc. 2imeni n#ar ucide dacă s#ar ba"a pe iubirea lui Dumne"euîn a4a pierderii, a căderii 5i a suerin4ei 5i cu to4ii am avea de câ5tigat, căci iubirea este smerită,în4elegătoare 5i visea"ă numai la binele tuturor. %entru noi iubirea e suerin4ă, gelo"ie, durere,nesiguran4ă 5i#i de"ilu"ie, nu pentru că asta ar i iubirea, ci pentru că nu avem con5tiin4a trea"ă,iar ără iubire plutim în întunericul propriilor erori de gândire. Din incon5tien4ă 4â5ne5te violen4a,din con5tien4ă vine iubirea0 de aceea, educa4ia trebuie să vi"e"e lumea noastră interioară,în4elegerea a ceea ce înseamnă iubirea, libertatea de alegere 5i, mai ales, în4elegerea aptului căun caracter puternic 5i bun nu#i un dat, ci o construc4ie a noastră, care se ortiică pe măsură cene controlăm slăbiciunile.

#bstacolul care te spri$ină să urci spre v%rf

!Când în via4a voastră întâmpina4i greută4i, nu i4i revolta4i 5i nici nu încerca4i să le evita4i.'n4elege4i că @nteligen4a Cosmică vă pune în asemenea situa4ii pentru a vă împinge înainte 5i totmai sus. 2u cere4i ca via4a să vă ie lină. 2ici un alpinist nu ar putea să acă ascensiuni montanedacă ar avea în drumul lui numai pietre netede. %entru a se că4ăra, îi trebuie asperită4i unde să î5i pună mâinile, picioarele, unde să î5i lege coarda. 2umai a5a, încet încet, el poate ajunge până lavâr. -i, bine, din acelea5i motive este necesar să întâlnim în via4ă greută4i 5i obstacole!, spune>mraam /ichael +ivanhov (!ânduri pentru iecare "i, -d. %rosveta$.

2u te revolta 5i nu evita greută4ile, problemele, neca"urile vie4ii de "i cu "i0 ele sunt pentru a nesprijini ascensiunea interioară, ele ne ac con5tien4i de propria noastră putere de a merge maideparte 5i sunt, de apt, un sprijin pentru urcarea noastră spre vâr. > perspectivă atât derumoasă asupra obstacolului din via4ă, o perspectivă optimistă 5i, se poate, reală ne poateschimba via4a, căci asta presupune o schimbare a atitudunii. !+m o problemă, e un obstacol îna4a mea, cineva mă love5te, altcineva mă trădea"ă, ceva mă nelini5te5te, înseamnă că mă potsprijini pe această situa4ie!, iată o atitudine interioară non violentă, una capabilă să transormeagresivitatea în acceptare 5i incon5tien4a în con5tien4ă. Filele trecute am cunoscut o doamnă, carese sim4ea teribil de deranjată emo4ional din pricina vecinei sale. 8ecina intra la ea în casăîncăl4ată, ea nu spunea nimic la e&terior, nu#5i apostroa vecina, dar se consuma lăuntric, o boscorodea 5i, prin aceasta, î5i aecta propriul sulet. -mo4iile negative o puneau la pământ.6emeia nu#5i observa obsesia ei pentru cură4enie, nici nu gândea o clipă că obsesia însă5i eraobstacolul adevărat în calea lini5tii 5i a rumuse4ii propriei min4i. -a nu 5tia că#n umbra masivă aemo4iilor negative se încolăcise percep4ia că lucrurile sunt mai pre4ioase decât oamenii, nici că prietenia e mai de olos decât lucrurile cărora ea le lua apărarea. >bstacolul ascundea vindecarea,ascundea puterea de a cre5te printr#o simplă schimbare de atitudine, în mie"ul căreia trebuiaregăsită priotatea iin4ei, a prieteniei, a iubirii. >bstacolul, adică !vecina încăl4ată!, era tocmai



e&presia simbolică a asperită4ii, pe care po4i călca cu grijă, corect, a5a încât să#4i restabile5tigândirea corectă 5i armonia suletului.

Aoate problemele vie4ii ar putea ascunde o invita4ie subtilă la !cre5tere! 5i înnoire interioară, căcivia4a ne vrea a5a cum ne vrem 5i noi0 oameni îmbunătă4i4i. -5ecul nostru de autoîmbunătă4ire ne

determină să reac4ionăm automat, ca ni5te ma5ini, agresiv 5i incon5tien4i de aptul că neautoblocăm pe drum, nu doar pentru că nu percepem obstacolul ca pe#un !sprijin! pentru urcu5,cât 5i pentru că nu 5tim că îmbunătă4irea altora nu ne ace mai buni pe noi, ci chiar pe ei. 8ecinas#ar putea descăl4a într#o "i, ar putea să se mute, s#ar putea să nu ne mai vi"ite"e, pur 5i simplu,dar percepe4ia că lucrurile sunt mai importante decât oamenii care le olosesc rămâne 5i se vamaniesta cu to4i oamenii. 1uerin4a nu ne va i de olos, dar percep4ia că obstacolul, până 5i laacest nivel, e un sprijin pentru autoîmbunătă4ire ne va ajuta să ne în4elegem eroarea 5i s#ocorectăm. Corectura se resimte ca o stare de bine, ca o bucurie, ca o eliberare de emo4ia negativă,în care se ascundea doar propria noastră eroare de percep4ie.

Ce contează n viaţă" Ceea ce se întâmplă "i de "i prin toate col4urile lumii pare să de"văluie pe "i ce trece căvechile sisteme de gândire, de e&perimentare a vie4ii, de în4elegere 5i de raportare la !conceptulde putere! au intrat în aliment. %uterea -ului omenesc se arată epui"ată0 omul bogat, sărac,rumos sau urât, înalt sau scund, pre5edinte, papă sau gunoier se simte constrâns să vadă, săaudă, să simtă 5i să#5i recunoască slăbiciunea 5i lipsa de putere atunci când via4a îi aduceevenimente necontrolabile 5i dureroase. >ricât de incitantă 5i de seducătoare ar i putereaomenească, vine o clipă, o "i, o vreme în care ea se simte umilită 5i slabă. -ul omenesc trăie5te

sentimentul de a i constrâns să suere, să agoni"e"e 5i să se simtă o victimă a circumstan4elorvie4ii, a altor oameni, a sor4ii, a or4elor răului sau a lui Dumne"eu.

8ia4a este o putere teribilă0 prin intermediul vie4ii toate iin4ele, ără nici o e&cep4ie, sunt chematela vindecare, la con5tienti"are, la îndreptare, la autocorectare 5i, mai ales, la responsabilitate.?egea care 4ine universul într#o singură mână, ?egea care ace pământul să se rotească 5i noi săcredem că stăm pe loc, că nu avem niciodată picioarele în sus, nu stăm în cap 5i nici nu picăm îngol, ca asteroi"ii, ne constrânge 5i pe noi !la o rotire! corectă. 'n clipa în care ac4ionăm distructiv,trăim gre5it, gândim alandala 5i acem lucruri urâte, cre"ând cu naivitate că nu contea"ă,legea ascunsă a vie4ii ne corectea"ă din mers. Dacă n#ar i ost a5a, lumea s#ar i prăbu5it de mult.'ntâmplările care ne pun cu a4a la pământ în via4ă, întâmplările care ne ard 5i ne doboară pânăacolo unde sim4im că am scăpat râul oricărei în4elegeri 5i e&plica4ii, întâmplările care ne ac săcredem că Dumne"eu are o logică absurdă sau că el nu e&istă, nu sunt altceva decât eecte alelegii care ne or4ea"ă să !ne rotim prin e&isten4ă! con5tient. 1ă ne tre"im, să gândim, să anali"ămce acem, cine suntem, ce rost avem, ce contea"ă 5i ce nu contea"ă. Durerile vie4ii, pierderile 5inenumăratele drame ce înso4esc via4a unui om sunt un el trambuline pentru evolu4ie. n surâsde aten4ionare, pe care via4a ni#l aruncă dureros peste cre5tet, pentru a ne aminti că ceea ce ni seîntâmplă are un sens. +m cro5etat la neericirile noastre, ie 5i incon5tient, am transpirat printreac4iuni, gânduri 5i trăiri iresponsabile 5i acum trebuie să acem drumul în sens invers.



2oi trăim ca 5i cum am i inversat valorile vie4ii. 8ie4ile noastre depind de lucruri, de al4ioameni, de marionete, de sori, de starea de vremii, de situa4ia politică, de tot soiul de închipuiriale min4ii. %are că ne#am pus vie4ile în mâini cioplite, la el ca chipurile care...le poartă, iar costulacestei inversări e toată drama 5i întunericul în care coborâm singuri pentru a ne aminti că

gre5im. Ce contea"ă cu adevărat pentru iin4a care suntem* 2u lucrurile, pe care a"i la avem,mâine nu le mai avem, nu oamenii, care a"i ne iubesc, mâine ne părăsesc sau ne uită, cât ceea cetrăim în rela4ia cu lucrurile 5i cu oamenii. +ceasta#i eroarea umană din care e&tragem suerin4a,aceasta#i gre5eala care ne duce dintr#o umilin4ă în alta 5i dintr#o pierdere în alta, căci din pricinaacestei tragice inversări a valorilor 8ie4ii devenim dependen4i de lucrurile inconsistente 5i pierdem legătura cu iubirea din noi, cu ceea ce contea"ă cu adevărat în această via4ă7 suletulnostru.

Despre sensul suferinţei 1e spune ca, atunci cand intunericul devine mai aprig si mai apasator, lumina#i mai aproape denoi. Cand raul pare mai hidos si mai salbatic, binele "ambeste oarte, oarte aproape. Candincornoratul pare sa i castigat batalia decisiva si omul pare inant de puterea lui, Dumne"eu e ladistanta de o respiratie, iar victoria lui sta tocmai in ceea ce omul pare sa i pierdut. +sta paregreu de cre"ut daca privim e&istenta cu ochii ratiunii. atiunea nu poate intelege suerinta, nici pierderea0 ba, ea chiar e&acerbea"a orice pierdere, ea poate ace din micile neajunsuri nistecatastroe. atiunea umana nu stie ce#i spune suletul si, mai ales, nu intelege ca suerinta,sentimentul esecului si al pierderii absolute nu#s altceva decat semnul unei alterari a ratiunii.1uerinta#i semnul distinctiv al abaterii, al iesirii ratiunii din alinierea ireasca pe care ar putea s#

o aiba cu suletul0 suerinta#i semnul ca gandim in sensul opus dorintelor suletului. De aceea se poate spune ca langa suerinta totala respira iubirea totala si langa pierdere se iveste cel mai marecastig. Cum am putea sti ce anume ne dorim daca e&istenta nu ne#ar oeri un contrast puternic,"guduitor, daca e&perientele vietii nu ne#ar lua viguros de aripi, si ne#ar ase"a in ata lucrurinedorite, urate, barbare, acandu#ne constienti cu preci"ie si indemanare de ceea ce isi doreste cuadevarat suletul nostru*

-&perientele rele nu#s aici, pe %amant, pentru ca noi sa clacam, sa ne distrugem si sa ne gandimla un Dumne"eu incapabil sa ni se arate, un Dumne"eu sadic, pregatit doar sa vada cum ni seintampla cele mai oribile lucruri si ericit la gandul ca ne#am primit pedepse pentru propriile pacate. -&istenta noastra e inradacinata in GlegeGsi una dintre marile legi ale ei ne invita sa imconstienti0 ara a i constienti nu putem i ericiti. 1uerinta este contrastul pe care#l traim inscopul constienti"arii de sine0 ceea ce nu vrem, ce detestam, ce ne displace, ce pare sa ne duca laundul sacului ne arata in timp real, cu intreaga claritate, ceea ce vrem de la viata. Daca am credeca suerinta#i inutila, am spune ca Dumne"eu a acut lucruri inutile, or e indeajuns sacontemplam perectiunea e&traodinara a corpului nostru si logica antastica a unctionarii lui pentru a intelege ca totul, absolut totul are un sens. -&acerbarea urii, ie pe undal politic, social,de cri"a sau de orice altceva, ne ace constienti de aptul ca noi, ca iinta colectiva, ca umanitatechiar, ne dorim mai multa iubire. @n ata unor oameni josnici si ara caracter, suntem automat



constienti ca ne dorim sa avem in preajma noastra oameni rumosi, buni si de caracter. 2e dorim politicieni carismatici si drepti, capabili sa spuna adevarul si sa ne inspire in comuniune, armoniesi comunicare, nu inspre de"binare. +tunci cand de"binarea atinge praguri critice e semn ca vremarmonie si vrem sa ne amintim ca ne putem imbratisa, chiar daca nu ne cunoastem. 8rem sa imimpreuna, nu separati, vrem sa comunicam, nu sa ne certam ( banal, dar banalul e o e&presie a

adevarului$. ratie e&perientei care ne aduce lucruri nedorite devenim constienti de ceea ce nedorim cu adevarat. De aceea suerinta#i valoroasa, dar ea isi pierde orice valoare in clipa in carecredem ca#i de neschimbat, ca#i deinitiva si ara sens. %ierdem pentru a i constienti de dorintelesuletului nostru. Ce vrem sa castigam, apare limpede, clar si ara echivoc in clipa in care pierdem si, daca stim e&act ce vrem e o chestiune de timp pana cand e&istenta ne va conduce cugratie spre implinire)

Ce e dat să se întâmple, se întâmplă negre it! ș

+stă"i am observat un enomen0 m#a sunat cineva de câteva ori în cursul "ilei, dar n#am ostniciodată lângă teleon sau liberă să răspund. Când am ost liberă să răspund, persoana cealaltăn#a mai răspuns la teleon i asta în câteva rânduri.ș

@ată o desincroni"are energetică, am "is. neori te po i întâlni cu un cunoscut la %aris, pe o stradăț

aglomerată, alteori cum mi s#a întâmplat i mie într#o "i te tre"e ti a ă#n a ă cu un amic, înș ș ț ț

acela i vagon, în acela i compartiment, în acela i tren într#o diminea ă, la ora cinci.ș ț ș ț %rivind cuinima către situa iile vie ii noastre, vedem că ceea ce e dat să se întâmple, se întâmplă negre it,ț ț ș

iar ceea ce nu trebuie să se întâmple ie i o banală conversa ie la teleon rămâne suspendatș ț

undeva, se îndepărtea"ă, stagnea"ă i este împiedicat să se împlinească. esorturi incon tiente,ș ș

care nu ne sunt clare din punct de vedere tiin iic, dar limpe"i ca lumina "ilei în e&perien aș ț ț

directă a vie ii, se declan ea"ă dincolo de con tien a i în elegerea noastră, dincolo de logică, deț ș ș ț ș ț

ra iune i chiar dincolo de3 i peste sentimente, ghidându#ne...pe drum.ț ș ș

1unt căi care ni se deschid, curgem pe ele la el de u or ca râurile, toate lucrurile parcă se a ea"ăș ș

singure în matca lor, oamenii de care avem nevoie apar, pur i simplu, în cale. + "ice că acesta#iș ș

drumul de poveste, drumul magic, pe care mergem u or, în pace, cu bucurie, căci toateș

ingredientele necesare călătoriei ne a teaptă pe parcurs, când avem nevoie de ele. 1unt căi care niș

se închid, însă0 cel mai simplu lucru, cum este o banală convorbire teleonică, devine imposibil,ireali"abil, se îndepărtea"ă de la sine7 acesta e drumul blocat. @ncon tientul nostru reac ionea"ăș ț

ără noi, el pare să sară peste con tien ă, ghidând#o cumva...pe dos7 de e&emplu, cu un minutș ț

înainte de a primi teleonul cu pricina, închi"i teleonul sau tocmai deci"i să iei o pau"ă deconversa ii. Când să răspun"i la teleon, sună la u ă o cuno tin ă care a decis brusc să te vi"ite"e.ț ș ș ț

>ricum, ceva te îndepărtea"ă de conversa ia cu o persoană anume, cum persoana celalaltă parcăț

sună tocmai când nu#i po i răspunde. %e un drum blocat, deblocarea e uneori o or are a situa iei,ț ț ț

care complică lucrurile. Dintr#un motiv pe care e bine adesea să nu#l tii, drumul e blocat. 1ăș

prive ti în lini te i convins că blocajul e i el bun la ceva, chiar dacă nu tii la ce anume, e unș ș ș ș ș

semn de în elepciune. ?ucrurile curg, chiar dacă nu a a cum ne a teptăm7 curg, totu i, perect, înț ș ș ș

armonie cu universul, cu lumea înconjurătoare. @ncon tientul nostru tie, el vede imaginea deș ș

ansamblu i răspunde energiilor din lumea înconjurătoare chiar i atunci când noi nu suntemș ș

con tien i că acem aceasta, că dăm un răspuns în conormitate cu dinamica întregului.ș ț





minciuna, incon tien a, cu ricile ei, cu vinovă iile ei, cu mânia, cu ura, cu nelini tile prin care te#ș ț ț ș

ai programat o via ă întreagă. Cu alte cuvinte, când omul vrea să devină con tient de adevărulț ș

iin ei sale, incon tien a îl atacă, îl atrage înapoi prin interven ia lumii înconjurătoare. >mul careț ș ț ț

a decis să meargă la biserică, să ie bun i să trăiască în adevăr tinde să renun e, căci asocia"ăș ț

con tien a i binele cu rica de rău. Aoată rica acumulată de#a lungul vie ii poate ie i la supraa aș ț ș ț ș ț

con tien ei în a a manieră încât !crabul! sâr e te prin a rămâne închis în găleată, alături deș ț ș ș șmul imea în care domină incon tien a, rica, vina, ura, nelini tea, răul i ...minciuna despre sine.ț ș ț ș ș

+cesta este un enomen teribil, pe care trebuie să#l luăm în calcul atunci când plecăm pe caleacăutării de sine i, din pricina e&isten ei sale, să ne a teptăm la !un atac! rontal al or elorș ț ș ț

întunecate din incon tientul colectiv. +tacul poate lua orice ormă posibilă, de la moartea cuivaș

apropiat până la boală, părăsire, tot elul de pierderi emo ionale, materiale sau de altă natură.ț >vreme se vor ine lan neca"urile de capul !crabului!, care vrea să iasă din găleată. Cel mai răuț ț

lucru pe care#l poate ace el este să cede"e în a a ricii7 la polul opus, cel mai bun lucru ar i săț

meargă înainte, să# i urme"e deci"ia de a ie i la lumină, de a i con tient i a nu ceda, orice s#arș ș ș ș

întâmpla. 'n astel de momente este vital să ne men inem calea către lumină i con tien ă i,ț ș ș ț ș

pentru că negativitatea implicată poate i uria ă, singurul mod prin care ne putem apăra deșcăderea propriei min i în inspita negativită ii este !rugăciunea permanentă! i convingerea căț ț ș

aceasta e doar o perioadă, e momentul în care lumea i crabii ei încearcă să ne ducă înapoi, înș

găleată. /intea noastră nu trebuie să cede"e în a a negativită ii0 dacă o ace, rămânem înț ț

găleată, rămânem incon tien i de adevăr i captivi în lumea or elor incon tiente, ira ionale, înș ț ș ț ș ț

care rica, vina, ura, mânia i toate trăirile negative nu depun nici un eort pentru a ne ine în ele.ș ț

>rice s#ar întâmpla, orice ni s#ar lua, orice am pierde, deci"ia de a merge către lumina con tien eiș ț

i cunoa terea adevărului, sus inută de rugăciune, iertare i acceptare, trebuie să rămânăș ș ț ș

neschimbată. ?a capătul drumului ne a teaptă iubirea, adevărul i lumina, ne a teaptă con tien aș ș ș ș ț

i descoperirea că o via ă întreagă ne#am lăsat programa i negativ, autodistructiv de lumeaș ț ț

înconjurătoare, care ne#a determinat să uităm că suntem iin e rumoase, inocente, capabile iț ș

minunate. ?a capătul acestui drum greu, iubirea divină va străluci în noi i va lumina apoi pesteș

crabii care au rămas în găleată i care, impresiona i de e&emplul nostru persoanl, ar putea luaș ț

aceea i cale, asumându# i mai întâi condi iile vitrege ale momentului în care se vor conrunta cuș ș ț

umbra, cu întunericul, cu negativitatea speciică incon tien ei. 1ă inem drumul drept, să neș ț ț

inem deci"ia de !a merge la biserică!( simbolic sau chiar real$, orice s#ar întâmpla, oriceț

suerin ă i orice pierdere ne#ar lovi. Arec toate, trec i acestea i...după ele e senin, e lumină, eț ș ș ș

dragoste, e de"văluirea iin ei rumoase , pe care mintea negativă ne#a ascuns#o... +cesta esteț

momenutl în care ră"boiul dintre or ele întunericului i cele ale luminii e la nivel ma&im, cândț ș

ira ionalitatea luptă cu ra iunea, cândbinele luptă cu răul în interiorul nostru. 1ă tim aceastaț ț ș

înseamnă să avem deja cunoa terea că nu ne vom pierde, chiar dacă în calea noastră către ie ireaș ș

din găleată vom vedea că suntem singuri. 'n realitate, Dumne"eu este cu noi mai mult decâtoricând)

&eţele ascunse ale nerăbdării



n tanar eminent declara la un post tv ca Gel nu are rabdare sa astepte ceva sau pe cinevaG, ca aastepta pe cineva care intar"ie la o intanire este inacceptabila pentru el. 2erabdarea ar putea i ocalitate uneori, dar in cele mai multe imprejurari ea poate deveni un deect si o plasa de paiajen sau o capcana. 2erabdarea stimulea"a mintea noastra negativa, iar mintea care gandestenegativ creea"a agitatie.

Ce#i nerabdarea, ce altceva decat un e&ces de agitatie interioara, in launtrul careia omul gandestecate#n luna si#n stele* /intea agitata se lamentea"a, se ingrijorea"a, respinge eroarea, gresealaaltui om, uneori se inricosea"a, ca atunci cand parintii isi asteapta copiii sa vina acasa, estenoapte, se ace tot mai tar"iu, iar mintile parintilor se agita0 GDaca a avut un accident* Daca i s#aintamplat ceva rau* Daca... si iarasi daca...G, asta#i cheia mintii negative, nelinistite sinerabdatoare. abdarea presupune pace interioara. %arintele, care#si asteapta copilul Gintar"iatG in pace, gandeste ca acesta se simte ericit, e#n compania prietenilor, ericirea copilului e ceea ce iidoreste si el...abadarea#i po"itiva, nerabadarea#i inselatoare, ea e un alt el de a spune caasteaptam mental sa se intample ceva rau, ceva nedorit. Aeama, indoiala, iritare, judecata, manie,neacceptare, angoasa0 iata doar cateva dintre trasaturile nerabdarii)

nul dintre cele mai minunate lucruri pe care le putem ace pentru noi insine si nu uneori, ci catmai des cu putiinta, poate chiar ca pe un e&ercitiu mental si emotional "ilnic, este acela de a needuca rabdarea. 6emeia care#si asteapta sotul la o anumita ora, sotul care#si asteapta sotia sa seimbrace pentru o petrecere, prietenul asteptat la o intalnire, cel ce asteapta la ghiseu, unde s#ainiintat o coada sanatoasa0 iata doar o marunta parte dintre situatiile de viata care ne cer sa nedesavarsim rabdarea si, impreuna cu ea, acceptarea.

8iata de "i cu "i si e&perientele ei sunt continuu presarate cu evenimente carora le putemraspunde cu neliniste, neacceptare si manie, cu teama si iritare sau cu acceptare, intelegere siconvingerea ca sensul situatiei, oricare ar i ea, se poate de"valui tocmai prin aptul ca se

intampla ceva neasteptat. +cel ceva neasteptat poate avea urmari binevoitoare, placute sau chiare&ceptionale atunci cand rabdarea ne permite sa#i lasam vietii pasii pe care vrea sa#i aca in propriul ei dans. 2erabdarea ar putea i un soi de indisponibilitate pentru surpri"a, pentruneasteptat, pentru ha"ard, pentru intoarceri spectaculoase. 2erabdarea ar putea i o rica de ceeace nu ai preva"ut rational, o teama de necunoscut, o teama de schimbare, o teama de e&perientanepreva"uta.

abdarea ar putea insemna tocmai intelegerea actorului nepreva"ut si acceptarea lui in dinamicae&istentei, intelegerea aptului ca nu putem planiica totul in viata. Cand lucrurile nu se intamplaasa cum asteptam, speram sau planiicam se poate sa ne pierdem cumpatul, rabdarea, acceptareasi linistea suleteasca. 2elinistea ne poate lua cu valurile ei "anganitoare, iar in starea de nelinistenici ratiunea, nici suletul nu se pot maniesta coerent. 2erabadrea#i un semnal al aptului cagandim impotriva surpri"ei din e&istenta, ne impotrivim curgerii ei, actionam pripit si, prin asta,se poate sa respingem binele ce poate veni neplaniicat, neasteptat, tocmai pentru ca cineva aintar"iat intr#o "i la o banala intalnire)



Dacă am ti că... nimic nu'i accidental!@n universul e&perientei umane nimic nu este accidental, spun unele dintre cele mai noi cercetariin domeniul constiintei. /ulti dintre noi am evita evenimente de viata catastroice daca am

accepta ca termenul GaccidentalG repre"inta o absurditate ipotetica7 G-ste ca si cand s#ar incerca sase demonstre"e ca un obiect i"ic de pe planeta %amant nu este supus legilor gravitatiei. %ana siconceptul de IhaosJ inseamna ceva imprevi"ibil numai dintr#o perspectiva lineara, limitata,newtoniana sau matematicaG, spune David Hawkins in cartea sa, GDescoperirea pre"entei luiDumne"euG. +celasi autor airma ca ceea ce vedem sub orma evenimentelor vietii estedeterminat de Gcolosale tipare inormationaleG, ceea ce inseamna ca nici cel mai marunt incidentde viata nu este... intamplare, ci o maniestare a acestor tipare.

+m avut dierite conversatii "ilele trecute pe marginea GavertismentelorG si a GsemnelorG ce aparinainte de producerea unui incident dramatic. /i#am amintit povestea unui preect, caruia politiai#a luat carnetul in urma cu vreo doi ani. -l n#a inteles interdictia de a circula ca pe un semn, ca

pe un avertisment al sortii, ca pe o maniestare a unui tipar po"itiv, menit sa#l ajute si a continuatsa circule... ara carnet. %e o trecere de pietoni el a ucis o emeie si un copil) n alt ca", in loculin care o alta persoana a acut un accident mortal, i se luase carnetul cu un an in urma. > ortaneva"uta, buna si blanda pare ca#l atentionase cu un an inainte7 G6ii atent cand cand treci prinlocul asta.

/ergi linistit, respecta regulile de circulatie, ai grija)G. 2#a ost atent, n#a inteles semnul, a trecut peste el cu prea mare usurinta si a distrus vietile altor oameni, cum s#a impovarat pe sine intr#unmod imposibil de vindecat vreodata. %robabil ca multe dintre intamplarile neericite din vietilenoastre ar putea i evitate daca am intelege ca nimic nu este accidental. Daca am privi catreevenimentele neplacute ale vietii cu privirea care ne spune ca ele au un sens, ca pot contine un

mesaj important pentru noi, ca pot i maniestari daruitoare ale vietii, le#am primi cu mai multaingaduinta si toleranta si am actiona asupra comportamentului gresit care ne#a dus catre ele.

> amenda pentru vite"a poate i un avertisment minunat al sortii. %reectul, care a ucis dupa ce is#a luat carnetul, a inteles, probabil, dar prea tar"iu, ca bunul Dumne"eu incercase sa#l ereascade drama si distrugere. > GkarmaG buna, un tipar po"itiv lucrase pentru el in clipa in care un politist indra"nise sa#i side"e unctia si sa#i ia carnetul. +ceste intamplari publice, unele dintreele rasunatoare, pot i semne sau parte a unui limbaj in care viata ne vorbeste tuturor. %oate ca nise vorbeste prin ele despre un limbaj al e&istentei, despre aceste semne de circulatie prin propriile e&periente de viata si despre necesitatea stringenta de a privi spre ele cu intelepciune.Aot ce se intampla are o semniicatie, totul are un sens, nimic nu este Gun accidentG.

Ceea ce ne duce pe drumuri stramte, dramatice si impovaratoare este tocmai neintelegereaacestui limbaj al evenimentelor, tocmai aptul ca noi nu vedem semniicatia lor ascunsa. /ultidintre noi putem observa cu usurinta ca ceea ce interpretam uneori ca iind eveniment neericit,cum ar i aptul ca o persoana pe care o iubim ne paraseste, ca ni se reu"a o slujba sau ca nu putem ace o calatorie s#a dovedit a i noroc curat. 1impla intelegere ca intamplarea sau ha"ardulnu joaca nici un rol in e&perienta vietii ne poate ajuta sa acceptam cu mai mare usurintaevenimentele, sa ne simtim mai putin traumati"ati, sa traim intr#o stare de acceptare a sensului



vietii si aproape intotdeauna sa evitam prapastia in care ne poate duce neintelegerea sineacceptarea.

2oi nu avem idee ca#n spatele unui politist care ne ia carnetul poate dantui un inger. 2u stim ce pa"nic al sortii sta intr#un partener care ne paraseste si nu stim daca o pierdere care ni se pare

dramatica nu ne ereste de ceva mai rau. - mai bine sa stim doar ca totul are un sens si ca, ooprire pe drum, orice el de drum ar i el, ie la propriu, ie la igurat, ar putea ascunde manadivina calau"itoare, care ne opreste printr#o mica scuturare, de mari suerinte. 8iata noastracontine semne care ne arata drumul corect0 cand ne impotmolim undeva, nu#i o intamplare sisimplul apt de a sti asta ne ajuta sa privim viata in intregime cu alti ochi, cu alta inima si intr#unel pround vindecator pentru noi.

#biceiul idiot de a te bucura de esec

1a te bucuri ca ai un esec, ca ai primit o veste proasta sau ca ar i ceva bun in aptul ca un omiubit tocmai te#a parasit pentru altcineva pare, intr#adevar, Gun obicei idiotG, cum il numeste 8a#dim Feland, autorul cartii G@nainte spre trecutG (-ditura Dharana$, un i"ician rus, care consideraca noi nu ne cream realitatea, dar o alegem dintr#un Gspatiu al variantelorG, in care orice variantaeste posibila. +titudinea noastra in ata oricarei situatii, provocari, probleme repre"inta modul precis si e&act in care GalegemG din ininitul spatiu al variantelor.

- suicient sa te impiedici dimineata de piciorul patului si sa te superi, ca de#a lungul intregii "ile piedicile se vor inmulti ca ciupercile, iar motivele de enervare si proasta dispo"itie isi vor trage piciorul pana ce te vor duce la disperare. Dar, daca te lovesti dimineata de piciorul patului si te

gandesti ca nu s#a intamplat nimic special, ba chiar te inveselesti putin si poate cre"i ca lovitura prevesteste un noroc, creierul emite pe o recventa a bucuriei, a multumirii si a starii de bine, asaincat omul intra pe o recventa dierita, intr#un spatiu al posibilitatilor po"itive, intr#un spatiu alvariantelor de viata in care piedicile au disparut.

Cu alte cuvinte, dupa un rau poate urma un bine sau in ata raului iind sa nu te lasi coplesit desuparare, de nemultumire, de rica sau de neericire, caci prima atitudine in ata unui evenimenteste chiar elul in care alegem intamplarile ce vor veni catre noi, aparent aduse de vantulha"ardului. >bieciul GidiotG de a te bucura de un esec este, asadar, nimic altceva decat o alegereinteligenta, pe care Feland o numeste Gcoordonarea intentieiG. -a ii aduce omului posibilitatea dea renunta la controlul situatiilor neplacute, la pretentia ca el le poate controla altel decat printr#o

modiicare de atitudine, care inseamna Grenuntare la controlG.6elul in care ne raportam la un neca", atitudinea pe care o avem in ata esecului sau a problemeieste cheia schimbarii si cheia curgerii noastre Gin spatiul variantelor de e&perientaG0 daca ne este bine sau rau, noi alegem, dar abandonad perceptia si pretentia ca putem controla intamplarile.G@ncercati sa gasiti si ceva bun intr#un eveniment care v#a suparat. Chiar daca nu gasiti nimic, bu#curati#va, totusi. 6aceti#va obiceiul idiot de a va bucura si de un esec. -ste mult mai amu"ant de#cat sa va enervati si sa va necajiti din orice. 8eti vedea ca in majoritatea ca"urilor s#ar putea ca o



neplacere sa ie spre bine. Chiar daca nu va i asa, iti totusi convinsi ca prin atitudinea po"itiva oveti apuca pe drumul cel bun si veti evita astel alte neplaceriG, spune 8adim Feland.

%robabil ca iecare dintre noi putem gasi o multime de e&emple in vietile noastre, o multime desituatii ce ne pareau un de"astru atunci cand se intamplau, dar care ne#au dus ulterior catre

succes si... schimbari beneice. G1a nu te superi pentru nimic si din nici o pricinaG poate i oatitudine de care sa ne amintim cat mai des, desi n#o putem aplica intotdeauna. Dar amintindu#nede ea, putem macar atentua orta negativa a unor momente de viata si, mai ales, putem evitaatragerea altor momente distructive. Daca intelegem principiul coordonarii intentiei ca pe unul prin care ne acem alegerile de viata, de viitor, atunci intelegem ca ar putea i cu mult maiinteligent sa ne bucuram in ata esecului, decat sa ne simtim rau si sa ne indreptam apoi spre o prapastie mai mare. Daca nu ne putem bucura de esec, macar putem sa gandim in termeni putinmai rele&ati, sa percepem un sens al esecului, o lectie de viata, ceva macar un strop mai po"itivdecat plansul de mila, ura, rica, nemultumirea si suerinta. %rin aceste trairi se poate ca noi saalegem viitorul, sa#i spunem vietii ca mai vrem... asa ceva, chiar daca traim suerinta tocmai pentru ca ne deranjea"a teribil.

> reactie idioata, dar po"itiva se poate sa ie o alegere inteligenta si inca una prin care ii permitem e&istentei sa se desasoare asa cum este ea, dar in acelasi timp o coordonam catreceea ce avem nevoie si ne dorim cu adevarat. +sta#i o ateta a acceptarii, a ingaduintei ata dee&istenta, care#i daruieste celui ce o practica... o urcare teribila catre o lume magica si rumoasa,ce coe&ista cu aceeasi lume plina de oroare si de esec pe care o cunoastem cu totii. @n GspatiulvariantelorG e&ista toate lumile posibile, iar in reactia noastra la e&istenta lor ar putea sta cheia deacces catre lumea pe care o dorim in maniestare pentru noi insine.

Părinte, n'am tiut că viaţa'i venică”

Aoate religiile, dar si marea ilo"oie a lumii sustin ca Gsuletul este nemuritorG. 8iata nu sesarseste o data cu trupul0 viata nu#i un atribut al ormei, cat mai degraba ormele sunt e&presiiale vietii eterne. G@n momentele noastre cele mai pline de viata (e&perientele de var ale lui+braham /aslow$ devenim constienti de o orta vitala care nu este supusa distrugerii. @n acestemomente, e&perimentam ceea ce /aslow numeste valorile 9 atete ale diamantului e&istentei rumusete, adevar, bunatate si asa mai departe.

%oti sa privesti si sa mirosi o livada inlorita sau sa privesti pompierii de la stiri si sa simtideodata, cu o tresarire de recunoastere, ca propria ta viata este indestructibila pentru ca esteanimata de o orta vitala rumoasa, adevarata, buna si eterna. +ceasta situare in lu&ul 8ietii,

aceasta acordare cu 6iinta poarta numele de corectitudine sau justete. +cordat iind cu intregul,nu poti cadea in ilu"ia alienariiG, spune David 1teindl#ast in cartea sa G+dancimile CuvantuluiG(-d. -lena 6rancisc$. 1igur ca am ales tema aceasta cu scopul rumos as "ice de a arata cadeci"ia cuiva de a#si suprima viata i"ica poate deveni o amintire in clipa in care percepe siintelege ca moartea corpului nu inseamna sarsitul vietii. /#am gandit la /alina >linescu si laaptul ca, atata vreme cat sinuciderea e&ista ca apt, inclusiv in ca"ul ei, trebuie sa aiba un mesaj pentru noi toti si un sens ce au nevoie sa ie descirate.



De obicei, cand nu prindem sensul si adevarul unei situatii de viata, ea tinde sa se repete.Ca"urile cu impact public sunt purtatoare ale unui mesaj colectiv0 si in drama sau, mai ales, in ea,Hristos este pre"ent si activ, tocmai cu scopul de a ne invata lectiile restante sau neintelese.

%oate ca lectia despre Gindestructibilitatea vietiiG este una ce se cere invatata la nivel colectiv. @mi

aduc aminte ca locuiam din cand in cand la o manastire in urma cu mai multi ani0 intr#odimineata, pe poarta a intrat un taran, care purta o traista pe umar. 9atranul preot, al carui parlung si alb se prelingea peste umeri cu gratie, se indrepta spre biserica. Aaranul cu traista pe umar s#a apropiat de preot, ridicandu#si caciula, in semn de respect. GCe vant te aduce pe aici*G, l#aintrebat batranul preot, oprindu#se cu interes in ata taranului. G+poi, parinte, uite ca sunt un pacatos) /#am saturat de viata. +m vrut de vreo cateva ori sa mi#o iau, am ost internat pe laspitale. - ceva rau in mine, parinte, care ma ace sa nu suar viata.G %reotul si#a plimbat manadreapta prin barba, de parca ar i ost un gand bun acolo, unul care s#ar i putut atinge cu mana, l#a privit drept in ochi pe taran si cu glas apasat, aproape suparat, i#a "is7 G/ai omule, pai daca nusuporti sa traiesti aici cativa ani, ce ai sa aci pe lumea cealalta, cum ai sa suporti viata vesnica*G.Aaranul a lasat privirea in pamant. -ra uluit) -ra tulburat complet. G%arinte, n#am stiut ca viata#i

vesnicaG...Ce#i drept, cine se gandea ca moartea nu poate distruge viata* -u insami intelegeam pentru prima oara asta avand in ata intamplarea, intalnirea taranului cu preotul. evelatia e&istenteivietii dupa moarte parea inioratoare, dar si ascinanta, era o veste buna si una rea. @n orice ca",era vestea care taia elanul sinuciderii si sentimentul ca poti scapa de greutati, de apasari, detulburari si de toate angoasele vietii, cre"and ca ea se incheie o data cu trupul. Daca nu poti scapade viata, atunci nu are sens sa scapi, dar dintr#o data capata un sens viata insasi. asesti o justiicare pentru ea. Daca viata este indestructibila, daca viata este, de apt, enomenul inevitabilsi nu moartea, atunci... viata are un sens.

-a insasi este GintregulG si, in clipa in care ne acordam la intreg (cum spune preotul pe care l#amcitat mai sus0 apropo, cartea lui este in intregime un argument pentru viata si apartenenta noastrala divin$, intram in 6lu&ul 8ietii, in adevarul sensului ei, putem trai si acele momente de inaltarea constiintei, care nu ne mai permit sa alunecam in atalitate. >ricat de grea ar i viata, moarteacorpului n#o poate opri si, in consecinta, nu este o solutie a vreunei probleme de viata. Candscoatem moartea de pe lista solutiilor, viata s#ar putea sa#si de"valuie solutiile, dar de dataaceasta pe cele adevarate, care ne ajuta sa gasim in noi... recunoastinta pentru ca, iind in trup,intr#o orma eemera, suntem constienti de vesnicie.

De ce ne afectează părerile celorlalţi"

%arerile celorlalti despre noi sunt importante0 ele ne pot schimba instantaneu starea de spirit.Daca cineva ne spune intr#o "i cat de bine aratam, se poate sa ne creasca aripi, sa avem o "i



antastica, chiar daca putem uita de unde ni se trage elanul. Dar, daca cineva ne spune Garati jalnica"i, ce#i cu tine*G, ne putem simti jalnic intreaga "i si putem gasi argumente interioare si chiar inlumea e&terioara, care ne conirma starea. n intelept s#a intrebat Gde ce sunt atat de importante parerile celorlalti despre noiG si tot el a raspuns7 G%entru ca nimeni nu stie cine este. 1i mai ciudateste aptul ca ai preluat ceva de la unii care nici ei nu stiu pe ce lume se alaG.

/ie mi se pare amu"anta opinia asta si as "ice ca#i si adevarata. +dica, un orb se uita la tine, "iceca esti urat, iar tu, care esti la el de orb, cre"i ca esti urat si asta te inluentea"a. > opinie a cuivaiti poate distruge "iua, dar mai grav este ca opinia respectiva le strica unora chiar viata intreaga.Dierite opinii, provenite de la oameni care nu se cunosc pe ei insisi cum ar putea sa tecunoasca pe tine si sa spuna ceva adevarat* se strecoara in subconstient si sarsesc prin a teterori"a viata intreaga. @n copilarie, in adolescenta, in perioada in care te simti incre"ator sicapabil sa muti si muntii din loc, iti spune cate un proesor nervos7 G2u esti in stare de nimicG, G2#am va"ut imbecil mai mare decat tineG sau un parinte, sau un partener de cuplu iti sugerea"acontinuu ca esti pe nicaieri ara el. +sa, parerile celorlati ni se intiparesc in neuroni si, pentru canu cunoastem tehonologia de intiparire, nici nu ne preocupam s#o intelegem si sa reducem

eectele acestui lagel al GnecunoasteriiG, ne anihilam unii pe altii, in anumite ca"uri ireversibil.Ce spune inteleptul* Care#i arma de care avem nevoie pentru a sta sub ploaia de vorbe, de opinii,de impresii si de perceptii ale lumii ara sa im raniti pround, ara sa ni se ia puterea de a ace sia i ceea ce alegem, vrem si am putea intr#o viata* Cum ne putem apara in ata celor care ne vadasa cum am putea ajunge, mai degraba prin eectul de sugestie, decat pentru ca asta ar irealitatea sau destinul nostru* Cum ne putem apara de gloantele verbale ale lumii inconjuratoare,asa incat sa im mai puternici, mai structurati, mai plini de personalitate, mai indarjiti in a neatinge scopurile vietii si nu limitele din mintile altora* -i bine, am putea ala singuri cine suntemsi ce putem ace. 2e#am putea cunoaste puterea, dar si slabiciunile, rumusetea si partileneplacute, sensibilitatile si vigoarea0 cunoasterea luminii si a umbrei noastre ne ace mai

puternici in raport cu opiniile celorlalti. 2e#ar misca mai putin, ne#ar rani... usor sau deloc, ne#ar umbri doar pana la genunchiul broasteisi am avea puterea de a avea o "i ericita, indierent cine ne#ar spune a"i ca Gavem o ata de @adG.Cand stii cum te simti, de ce te#ar deranja cineva care#ti spune ca te simti rau* Daca te cunosti petine, cu bunele si cu relele tale, presiunea emotionala si inluenta opiniilor celorlalti se subtia"a.1a#ti recunosti mastile, partile bune si pe cele mai putin bune, calitatile si deectele este onecesitate, un scut puternic, care te poate apara de gloantele oarbe ale celor care Gstiu despre noicand nu stiu nimic despre ei insisiG. 1lab sau gras, urat sau rumos, destept sau prost0 sa stii cumesti pentru ca opiniile altora sa nu te mai ucida, sa nu te mai programe"e si sa nu te mai acaneericit nici macar intr#o "i si, intr#o varianta oarte optimista, nici macar intr#o clipa.

Dacă Dumnezeu (ar ti” ce nevoiG2u te#ngrijora pentru "iua de maine, caci Domnul Dumne"eul tau stie ce ai nevoie si iti va daG,ne spunea @isus acum :.;;; de ani. Ceva din interiorul nostru GascultaG cu intelegere aceasta pro#



po"itie, dar o alta parte din noi isi spune7 G2u stie. 2u stie ce am nevoie) Daca ar sti, mi#ar umplecontul imediat, mi#ar permite sa hu"uresc, asa cum vise", sa castig la loterie, sa ma insor cu e#meia cea mai rumoasa, ori sa castig %remiul 2obel. Daca Dumne"eu ar sti nevoile mele, mi#arda acum bani de intretinere, m#ar ace sanatos instantaneu sau macar m#ar scapa de durerilede spateG, "ice omul. %entru ca Dumne"eu pare a sta acolo, in Ceruri, impasibil si ara griji, omul

se chinuieste, se lamentea"a in suerinti si airma iarasi7 GDumne"eu nu stie ce am nevoieG...

Daca cre"i ca Dumne"eu nu stie ce nevoi ai, devine adevarat. Daca spui ca -l nu stie, prin puterea liberului arbitru -l devine nestiutor. 2u stie ce nevoi ai. %rin ingrijorarea in sine i@ spuiDomnului7 GDa#te mai incolo, ca habar nu ai ce#mi trebuie) ite, eu stiu clar ca imi lipseste cutaresi cutare lucru, ca nimeni nu ma ajuta si nu primesc niciodata ce am nevoie, ce#mi doresc sau cevreauG) ?iberul arbitru unctionea"a perect. -sti liber sa te ingrijore"i, cum esti liber sa te lipsestide griji si sa#ti amintesti ca ceea ce vede Dumne"eu ar putea i Gtrecutul, pre"entul si viitorul taula un locG. Au poti vedea doar o rantura, pe ba"a careia iti stabilesti o nevoie imediata. De acoloinsa, din @ninitul sau, Dumne"eu vede intregul conte&t. 1#ar putea sa vada ca un cont prea grasin banca nu#ti ace bine la caracter. %rea multi bani sau prea mult succes te#ar putea transorma

intr#un criminal sau intr#o iinta abjecta. 1#ar putea ca Dumne"eu sa vada ca painea este tot ce ainevoie pentru "iua de maine. Dumne"eu ar putea vedea viata ta in ansamblu, pe cand tu o ve"i pe bucatele. %entru ca tu ve"i doar o otograie dintr#un set intreg, nu inseamna ca ai acces la toata povestea. 1i, pentru ca accesul la intreaga poveste nu este posibil, nu#ti ramane decat sa cre"i caGDumne"eu stie si iti va daG, or sa cre"i ca el nu stie si prin aceasta alegi sa te "buciumi... Deapt, si daca el n#ar sti, dar tu ai preera sa cre"i ca stie, lucrurile s#ar simpliica dintr#un oc.%ovestea ta ar deveni mai putin instabila, iar mintea ta mai putin antrenata in a gasi solutii care adesea nu#ti olosesc. rija pentru viitor te ace sa chiulesti din momentul in care imbratise"i oiinta draga... Cand te plimbi prin trecut sau prin viitor, esti absent din pre"ent si aceastainseamna ingrijorare.

+ceasta inseamna uga din clipa in care se petrece viata ta cu adevarat. 6iecare moment de acumeste real. @ngrijorarea te atentionea"a ca ai evadat din realitate. 1i asa se ace ca se poate sa ai inata solutia pentru o problema, dar pentru ca te ingrijore"i si te gandesti prea mult la ea, n#o poti vedea cu nici un chip... %entru ca nu se poate sa ve"i solutia acum cu o minte ingrijorata pentru maine... +sa ca este cu mult mai proitabil si inteligent sa cre"i ca Dumne"eu GstieG, decatsa te convingi "i de "i de aptul ca Gtu stiiG) 1uerinta ar putea i rodul credintei in puterea proprie.Cand pamantul pare ca#ti uge de sub picioare, iti dai seama ca n#ai nici o putere si ve"i cum piesele vietii se asa"a pe unde nu ai gandit, ara sa intrebe cat te#ai ingrijorat, cat ai suerit ori catai transpirat. +ceasta iti demonstrea"a stralucitor ca ar putea i Gcineva care stie mai mult decattineG. 1i a carui putere trebuie privita cu luare aminte...

)n*erului păzitor nu'i place vorbăria



ugaciunea catre ingerul pa"itor spune, intre altele7 G-u am maniat preacurata lumina ta si te#ami"gonit de la mine prin toate lucrurile cele de rusine0 cu minciunile, cu clevetirile, cu pi"ma, cutruia, cu neplecarea, cu neiubirea de rati si cu tinerea de minte a raului, cu iubirea de arginti, cumania, cu desranarea, cu scumpetea, cu mancarea cea ara de sat, cu betia, cu multa vorbire...G)>bservasem ca Gvorbirea multaG oboseste si nu atat vorbirea mea, caci am mai degraba obiceiul

multei taceri decat pe acela al multei vorbiri, cat intalnirea oca"ionala cu oameni care vorbescneancetat.

@n urma cu vreo <#= ani am ost la un bote", unde am nimerit langa o doamna care avea patimamultei vorbiri. Aoata dupa amia"a aceea am ost obligata s#o privesc in ochi si s#o ascult cuatentie, caci de indata ce mi se misca privirea intr#o parte sau in alta, ea observa si#mi atrageaatentia7 G6ii atenta la mine acum, sa ve"i ce povesteG) ?a sarsitul "ilei aveam ochii rosii, lacrimiinvoluntare imi curgeau usurel peste pleoape, ma simteam stoarsa de energie si... ma gandeam cunerabdare la cat de pretioasa#i o clipa de liniste. Cand am ajuns acasa am trait sentimentul ca amnimerit in ai.

De atunci ocolesc cu discretie persoanele care vorbesc neincetat, iar daca pare ca n#am scaparede ele intr#un loc indra"nesc sa plec inainte de a lacrima iarasi. Doamna cu pricina traia singura,dar nu pentru ca o lovise singuratatea avea e&ces de vorba, cat mai degraba invers0 sotul o parasise din pricina oboselii la care#l supunea prin vorbire continua. ?a vremea aceea nuobservasem continutul rugaciunii catre ingerul pa"itor si nu stiam ca vorbaria ii secatuiestesuletul celui ce vorbeste si ii alunga ingerul pa"itor. Ceea ce am simtit intotdeauna in pre"enta persoanelor care vorbesc mult este ceva ce rugaciunea nu preci"ea"a0 vorbaria e&cesiva stoarcevitalitatea celui ce#o asculta. %oate ca de aceea persoanele care au patima vorbirii raman singure,dar aproape intotdeauna inconstiente de cau"a problemei lor.

1antul @saac 1irul spune ca Gnimic nu stinge atat de repede ocul pe care l#a aprins 1antul Duh

in inima omului decat discutia si indelunga vorbire, in aara ca"ului in care se ace cu ratiduhovnicesti si are ca si continut cunoasterea lui Dumne"eu si apropierea noastra de elG. +sadar,vorbaria nu#i inoensiva0 daca ea il indepartea"a pe om de Duhul 1ant si daca il alunga pe@ngerul pa"itor, un biet om, o biata iinta umana este cu atat mai mult prinsa in mrejele acesteide"olante energii Gindelung vorbitoareG si e&pusa chinurilor.

/a gandesc acum ca, poate, ara sa stie cum, ara sa inteleaga ce ac, ara sa aiba cunoastereaaptului ca Gindelunga vorbireG e atat de pacatoasa incat e suicienta pentru a surpa lumina launtri#ca si a intuneca lumina altora, unii oameni se lasa parasiti, abandonati, i"olati de lume, alungati sirespinsi. 6ara indoiala, ei nu sunt constienti de pacatul lor si, probabil, nu citesc rugaciuneaingerului pa"itor, nici vietile sintilor. Daca ar ace#o, s#ar putea ridica, s#ar putea indrepta, poatechiar si#ar putea reace vietile si ar putea reveni printre oameni, insotiti de lumina ingerului pa"itor. Caci vorbaria omeneasca intuneca lumina suletului si, atunci cand doar mintea vorbesteneancetat, suletul tace, iar rumusetea interioara se intuneca. n om parasit de ingerul sauintuneca lumea si o istoveste) 9iblia spune ca GCel ce#si pa"este gura, suletul si#l pa"esteG(%roverbe$.

+sadar, Gugaciunea catre ingerul pa"itorG ar putea lecui patima vorbirii, impreuna cu intelegereaaptului ca noi ne putem ace rau si prin vorba multa. Cei ce vorbesc prea mult pot alege sa#si



cheme ingerul inapoi e&ersand si Gtacerea voitaG, ascultarea si rabdarea. %oate ca aceia ce vorbescindelung n#au stiut ca tacerea#i o virtute, tocmai pentru ca din ea tasnesc inspiratia, intuitia, dar sialte virtuti, precum iubirea de oameni. 8orbitorul nu iubeste oamenii, ci iubeste vorbele sale, isiia energia din ele, pe cand cel tacut (care are si ganduri bune$ isi ia energia din lumina suletuluisi de aceea unul te oboseste, altul... te revigorea"a. nul are ingerul pa"itor cu el, iar altul... l#a

alungat. 1a#ti aduci ingerul inapoi inseamna sa vorbesti mai putin si sa asculti ce spune suletul,nu ce spui tu cand esti departe de sulet.

+i dacă nu va fi să fie cum atepţi...email print ;+utor7 /aria Aimuc ;K 2oi :;KK # :K7;;

G/aestre, nu te#ai suparat pe mine pentru ca nu am acut asa cum ai vrut*G G/a bucur intotdeauna pentru ericirea ta, dar pentru ca nu am nici un el de asteptari in ceea ce te priveste, orice ai acenu ma poate aectaG, i#a replicat /aestrul (ragment din G+utobiograia unui LoghinG a luiMogananda$. Comentam asta"i e&presia Gpentru ca nu am asteptari in ce te priveste, orice ai acenu ma poate aectaG.

8orbim despre puterea asteptarilor de a ne de"echilibra emotional. /ultime de emotii negative pe care le traiesc oamenii apar din pricina asteptarilor disproportionate, adesea ilu"orii pe care leau de la alti oameni si chiar de la ei insisi. +steptarile ne pot ace ericiti si ne pot ghida pedrumul catre implinirea unor vise, cum ne pot rapi linistea si starea interioara de multumire. Ca

toate lucrurile pe lumea asta, asteptarile au si ele doua taisuri. +bilitatea noastra de a aveaasteptari sau de a le ajusta de iecare data, in asa el incat ele sa ne serveasca si nu sa ne sabote"e,ar putea i cheia catre maiestrie in viata omeneasca.

/ulti, oarte multi oameni nu cred in transmiterea gandurilor sau a emotiilor, unii au chiar un soide reactie adversa la asemenea idei, totusi, in mod straniu, acestia Gse asteaptaG ca cei din jur sastie ce gandesc ei, ce vor, ce nevoi si ce dorinte au si sa le implineasca. -i sunt aceia care cred caGoamenii ar trebui sa stieG ce au de acut. Ca oamenilor ar trebui sa le treaca parin minte aceleasiganduri care le trec si lor. Daca se gandesc acum ca G& trebuie sa le dea un teleonG, ei creea"ainstantaneu o asteptare, o neintelegere interioara, o emotie negativa si chiar o rustrare.

-i se asteapta la un teleon, iar celalalt... nu gandeste la el, ace altel, celalalt habar nu are deasteptarea cu pricina. De la o mica asteptare de acest el poate i"bucni un oc interior, un amestecde rustrare si de iubire, de dorinta de apropiere si de ura cau"ata tocmai de asteptareaneimplinita. Aoti cei care au trecut prin povesti de iubire pot recunoaste simptomatologiaasteptarii unui teleon care nu mai vine si valurile de emotie si de tensiune aparute ca oconsecinta a acestei aparent marunte asteptari.

http://jurnalul.ro/autor/maria-timuc.html




+steptarile nu ne aectea"a numai in launtrul relatiilor de dragoste, ci in toate relatiile noastre deviata. 2oi avem asteptari de la noi insine si avem asteptari de la intreaga lume. Cand asteptam caun lucru sa ie intr#un el anume, mintea vede unilateral. /intea#si pune ochelarii de cal. -a vede propria#i perspectiva, ara a socoti ca si ceilalti ar putea vedea cu ochelari de acelasi el, dar dinunghiuri dierite. De aceea, asteptarile de care devenim dependenti sunt si cele prin care mintea

noastra se agata de span"uratoare, pentru a ne purta apoi pe valurile de nestapanit ale suerintei,rustrarii, neericirii si de"ilu"iei.

n om plin de asteptari nu poate simti ericirea0 el vede ericirea cu ochelarii mintii sale, cuochelarii personali si o vede implinita atunci cand ceilalti ac, spun si se comporta asa s#arastepta el insusi. Dar lumea, oamenii apropiati si chiar evenimentele tind intotdeauna sa ia ormeatat de diverse, atat de opuse incat asteptarile noastre vor i intotdeauna inselate. >amenii nu vorace in mod e&act ceea ce noi asteptam de la ei. 2u vom putea nici noi sa acem tot ceea ce altiiasteapta sa acem. @ntotdeauna ne vor insela asteptarile cate putin si, chiar daca oamenii ar acemereu ceea ce noi asteptam, vom gasi cu mintea altceva de asteptat. n om ericit este un omcare si#a ajustat nivelul asteptarilor.

n om ericit este unul care poate avea asteptari, dar care nu se inurie si nu suera daca ceea ceasteapta nu se implineste si nu cauta perectiunea. Caci in spatele multimii de asteptari ce ne populea"a mintea se piteste mirosul strasnic al parumului numit perectionism. @n principiu, toatelucrurile ar putea i altel decat sunt. Aoate ar putea i mai bune. >amenii ar putea i mai buni,dar nu sunt intotdeauna si nu sunt toti la el de buni. 1i run"ele ar putea i mai rumoase, dar nusunt toate la el. 2ici trandairii nu sunt la el de rumosi, asa ca asteptarile e&agerate nu acdecat sa pretinda ca ceilalti ar trebui sa aca ceea ce gandim noi ca#i bun. @ar asta ne aceneericiti. 1a ii mai ericit ar insemna sa astepti mai putin sau sa astepti cat vrei de mult, darrela&at0 daca va i sa ie cum astepti, e bine, iar de nu va i sa ie, e tot bine)

n om mplinitemail print ;+utor7 /aria Aimuc N; @ul :;KK # :K7;;

O+tat Campbell, cat si /oLers arata ca, atunci cand alegi sa#ti urme"i ericirea, cand aci alegeri pe ba"a unui sentiment launtric de implinire si nu pe ba"a solicitarilor e&terioare, e&ista adeseaimpresia unei maini ascunse, a unor oca"ii neasteptate si a unor resurse imprevi"ibile. +ceastaeste sincronicitatea pusa in slujba individuarii. -ste inluenta 1inelui in slujba activitatiloromenesti, care se ace simtita cand dam ascultare chemarii prounde a iintei noastre. Pungnumea aceasta legea sincronicitatii7 cand suntem in acord cu un proces arhetipal, arhetipul inacest ca" 1inele poate inluenta evenimentele din jurul nostru chiar si de la distanta, ca in





vechea "icala taoista, care spune7 >mul potrivit care sta in casa lui si gandeste gandul potrivit vai au"it de la o suta de kilometriO, spun autorii +llan Combs si /ark Holand, in cartea cu titlulO1incronicitateO (-ditura O-lena 6rancisc publishingO$.

Cei mai multi oameni aleg intuitiv sa#si urme"e ericirea, uneori o urmam cu totii, manati, poate,

de propriul destin, dar cati dintre noi nu se ratacesc ca printre catacombe pe calea vietii tocmai pentru ca nu alegem ceea ce ne implineste* 2u alegem ceea ce ne ace ericiti si nici macar nustim ce ne ace ericiti. 9a, unii vor spune7 ODar eu stiu ce ma ace ericit) 1unt ericit cand suntapreciat, recunoscut, cand partenerul de viata ma iubeste sau daca m#ar iubi Q, M sau F. 1untericit cand altii imi dau e&act ceea ce#mi place, cand lumea spune IdaJ dorintelor sau placerilormeleO... Arebuie sa stiti ca majoritatea oamenilor raspund ceva de genul acesta la intrebarea Ocema ace ericit*O, tradand prin raspuns aptul ca ei vad ericirea in e&terior, in lume, si nu in eiinsisi. De"valuirea esentiala ce ne apare o data cu raspunsul la intrebarea Oce ma ace ericit*O ar putea i tocmai aceea ca nu stii ce te ace ericit prin alegerile tale, dar stii ce te ace ericit prinalegerile altora. +sta#i o eroare e&trem de costisitoare si de aceea clariicarea in privintalucrurilor care#ti dau sentimentul ericirii, al implinirii si al bucuriei vietii echivalea"a cu...

momentul in care te alinie"i cu destinul tau (recititi articolul despre atractia destinului$ saumarchea"a momentul reintalnirii cu 1inele.

2oi ne simtim intregi in clipa in care ceea ce acem noi insine ne aduce ericirea. Credinta caericirea poate i gasita in iubiti, in iubite, credinta ca suntem ericiti prin ceea ce altii ac pentrunoi ne poate lasa goi si tristi in timp, caci... e&perienta arata ca obiectul sau subiectul e&terior alericirii poate disparea oricand. %ustiul launtric nu este niciodata e&presia presiunii si a actiuniialtora asupra noastra, nu ramanem pustii pentru ca suntem parasiti, abandonati sau pentru cacineva nu ne da ceea ce ne place. Deserturile launtrice tradea"a doar eroarea noastra de perceptie,care ne#a determinat sa vedem ericirea in e&terior, in vreme ce ea nu#i altceva decat aliniereaalegerilor noastre cu energia propriului destin. 6ericirea este starea ce apare in traire atunci cand

am ales ceea ce si Dumne"eu sau 1inele a ales pentru noi. @ar magia, rumusetea si misterulacestei intalnirii cu noi insine, cu Dumne"eu in noi, devine puterea care ne poarta prin viata cugratie, cu usurinta si cu indemanarea mainii ascunse a sortii. Cand stim ce ne ace ericiti sialegem sa acem lucrurile care ne ac ericiti, adica sa scriem, daca asta ne aduce bucurie, saiubim, sa cantam, sa pictam, sa intelegem lumea etc. si alegem sa acem chiar acele lucruri, viatane alinta, ne sprijina, oamenii ne ajuta, usile se deschid singure in calea noastra, pasii ne parinsotiti de o putere, care incearca sa ne spuna ca suntem pe drumul cel bun. n om implinit esteun om care stie ce#l ace ericit, ace ceea ce#i aduce implinire si, in consecinta, intregul univers pune in miscare intamplari, oameni, lucruri si e&periente care conirma starea sa interioara si oampliica.

Cum l putem cunoate pe Dumnezeu"email print ;+utor7 /aria Aimuc N; +ug :;KK # :K7;;





>are il putem cunoaste pe Dumne"eu* ?a"arev, un binecunoscut bioterapeut rus, spune categoricGda, il putem cunoasteG si nu doar retragandu#ne intr#o pestera, ci in valtoarea vietii de "i cu "i. 2u#l putem vedea pe Dumne"eu in orma unui batran intelept, nu#l putem atinge altel decat inimaginile pe care ni le cream singuri despre el, dar in acelasi timp, il putem vedea in toateormele si#l putem atinge in ele, inclusiv in noi insine.

?a"arev merge insa mai departe si e&plica in cartea sa G%rincipii de vindecareG (-d. Dharana$ caviata de "i cu "i nu este deloc despartita de Dumne"eu, dimpotriva. Chiar daca nu#l vedem peDumne"eu intreg, noi il putem GtraiG, il putem simti, il putem atinge cu inima. ?a"arev identiica patru modalitati clare prin care il putem cunoaste pe Dumne"eu7 G%utem sa#l cunoastem peDumne"eu in primul rand printr#o iubire continua ata de el, iar intrucat Dumne"eu se ala laoriginea a tot ceea ce e&ista, noi il cunoastem printr#o iubire continua, neconditionata ata de lu#mea inconjuratoare, ata de noi, ata de destinele noastre. @n al doilea rand, Dumne"eu poate icunoscut prin durerea trupului, a spiritului si a suletului, adica prin detasarea ortata de ericireaumana.

%osibilitatea de a accepta durerea si a pastra iubirea ata de Dumne"eu inseamna a trece corectorice situatie traumati"anta. %osibilitatea de a trece orice stres ne oera sanatate i"ica sisuleteasca. @n al treilea rand, putem sa#l cunoastem pe Dumne"eu nu numai printr#o detasareortata, ci si prin restrictie benevola. +btinerea periodica de la se&, mancare si comunicare neajuta sa simtim divinul. (...$ @n al patrulea rand, Dumne"eu poate i cunoscut prin oerirea deiubire si energie. Cu cat mai multa energie daruim cu atat mai multa energie primim. 9anii sunt,de asemenea, iubire sau, mai bine "is, unul dintre aspectele ei.

Cu cat mai mult oerim, muncim, cream, iubim si avem grija de cineva, cu atat mai usor il vomsimti pe Dumne"eu in suletul nostru. -&ercitiile de gimnastica ne intretin sanatatea i"ica,iindca eliminarea energiei la nivelul corpului ajuta, de asemenea, iubirea, bineinteles, daca avem

o dispo"itie buna. 1anatatea suletului insa depinde de dispo"itia noastra de a iubiG.Cred ca putem gasi in acest citat inormatia esentiala pentru a ne crea o conduita si uncomportament, deopotriva interior si e&terior, pentru a#l simti pe Dumne"eu si pentru a ne simtimai apropiati de el in orice activitate obisnuita. @ubirea pentru Dumne"eu si sentimentul pre"entei lui in viata noastra depinde de alegerile noastre. Depinde de acele alegeri care ne potinalta suletele, mintile si trupurile in acelasi timp asa incat ele sa simta pre"enta luiDumne"eu. @ata, ?a"arev ne spune sa nu#l ase"am pe Dumne"eu in ceruri, cat sa acem ceea ceavem nevoie pentru a#i simti pre"enta acum si aici, in noi insine si#n viata de "i cu "i. 1uletul,mintea si trupul omului il cunosc pe Dumne"eu in anumite conditii, iar ?a"arev spune care suntele.

+ iubi lumea inconjuratoare in mod neconditionat pare diicil, chiar imposibil pentru noi, daravem optiunea de a aplica celelalte indemnuri ale lui ?a"arev pentru a ajunge la iubirea ata delumea inconjuratoare, care#i acelasi lucru cu iubirea pentru Dumne"eu. +sadar, degeaba nerugam, degeaba aprindem lumanari si alergam de colo#colo, in incercarea de a obtine bunatateadivina sau un raspuns la asteptarile noastre tainice, daca in relatia cu lumea inconjuratoareramanem distructivi, rai, uram, detestam si suntem plini de conditii. Aot ce acem in iecare clipane poate duce catre iubire sau ne poate indeparta de ea. + ne abtine din cand in cand de la



placerile omenesti ne ajuta sa#l simtim pe Dumne"eu. + accepta durerile vietii, traumele inerenteconditiei umane ne ajuta sa#l simtim si sa#l cunoastem pe Dumne"eu.

@nrairea, ura, dorinta de a#l distruge pe altul, ra"bunarea si suerinta neinteleasa ne tin departe deDumne"eu si de intelegerea lucrarii sale in e&istenta de "i cu "i. Dumne"eu nu e&ista daca nu

putem iubi si nu poate i cunoscut decat atunci cand relatia noastra cu lume inconjuratoare esteuna de iubire. Dumne"eu este aici0 noi avem doar sa intelegem ca#l putem percepe, cum anumeavem acces la trairea ce ne apropie de el, ne spune ca trupul insusi accesea"a lumina divina si o poate simti.

@ata de ce iecare om are sansa sa#l cunoasca pe Dumne"eu, dar iecare ajunge mai mult sau putinin comuniune cu el, in unctie de proprile#i alegeri, care nu au legatura cu altceva decat cu ceeace ni se intampla "i de "i, ceea ce acem "i de "i si ceea ce traim in iecare dintre e&perientelevietii noastre. 6aptul ca#l putem cunoaste pe Dumne"eu aici si acum, in aceasta viata este as"ice vestea cea buna pentru oricine credea ca Dumne"eu nu poate i cunoscut. 1e poate, el e#nnoi si, cand il putem simti, nu mai avem nevoie de alte dove"i.

Atracţia destinuluiemail print ;+utor7 /aria Aimuc :K @ul :;KK # :K7;;

>are oamenii au un destin* >are viata noastra este scrisa undeva, intr#un isier neva"ut, iar noi

nu acem altceva decat sa e&ecutam cele scrise, sa ni se para ca gandim si alegem constient ceanume acem in viata, dar in apt acem doar sa alegem ceea ne era scris* 1unt intrebari carene ating macar cu o adiere de aripioara din cand in cand. 1unt intrebari ce ni se rotesc in mintesi#n traire in clipele in care puterea noastra de a ne controla vietile pare... subminata, subtire sichiar imposibila. +sta nu se intampla doar in conruntarea cu inerenta suerinta umana, ci si incele mai tainice, mai abstracte si mai rumoase dintre intamplarile noastre de viata. > simplaintalnire de iubire, o simpla aparitie a unei iinte ce ne tre"este sentimente de reverie, de mister side ericire halucinanta poate tre"i in noi constienta si constiinta unei intalniri cu destinul. Arairileinterioare ce se nasc surprin"ator, spontan si dincolo de ratiune, logica sau putinta noastra de a lecontrola, atractiile ire"istibile, ie ele catre alti oameni sau catre actiuni, activitati si, mai ales, pa#siuni ne pot duce ata#n ata cu intrebarea0 Gnu cumva se intampla toate acestea iindca destinul

mi le#a tesutG*aspunsul spiritual ar i Gda, este mana destinului in toate, dar nu chiar asa cum am cre"ut noiG.%roblema destinului a preocupat iinta umana dintotdeauna, asa incat gasim sumedenii deraspunsuri, deopotriva in marea ilo"oie a lumii, in scrierile initiatice si chiar in dierite domeniiale stiintei. > vi"iune spirituala asupra destinului are David Hawkins, un medic psihiatru, care atrait o e&perienta de iluminare, o vindecare spectaculoasa de o boala incurabila si care a iniintatun @nstitut pentru cercetarea starilor avansate ale constiintei. Aestarile kinesiologice pe care





Hawkins le#a acut pe mii de subiecti au conirmat ca iecare om vine pe lume insotit de un campenergetic, in limitele caruia se desasoara intreaga viata a omului. +cest camp de energie, ce neinsoteste inca de la nastere, stabileste parametrii, adica limitele si libertatile de actiune intr#oviata intreaga.

+celasi camp de energie ce ne insoteste tacut in viata repre"inta si un nivel al constiintei, ceea ceinseamna ca vom putea atinge in viata un ma&im de evolutie si de"voltare, dar unul limitat deregula la energia ce ne#a insotit inca de la nastere. Campul de energie mentionat ar putea iunul si acelasi cu ... ceea ce noi numim a i destin. Daca am venit pe lume intr#un camp pe care#l putem imagina ca pe un balon rosu de mici dimensiuni, noi vom interactiona in viata in modspecial cu oamenii veniti pe lume in alte baloane rosii, chiar de dimensiuni mai mari sau maimici, si asta pentru ca in balonul nostru e&ista, deja, anumite provocari, dar si libertati, anumite posibilitati de gandire, intelegere si, mai ales, aective, carora trebuie sa le acem ata sau pe caresuntem atrasi sa le maniestam si sa le implinim. 9alonul rosu se poate ace mai mare pana lasarsitul vietii, dar nu poate deveni albastru, alb sau verde.

@n plus, cand privim lumea din balonul rosu nu putem intelege perspectivele, e&perienta si stareaunei lumi nascute intr#un balon verde. @n ata lumii ver"i vom observa ca Gnu intelegem lumeaverdeG, caci perspectiva din balonul rosu ne limitea"a vi"iunea. +sadar, Hawkins spune cadestinul este mai degraba o stare de constiinta si de energie, care avori"ea"a sau blochea"aindividul in limitele sale, nicidecum o poveste precisa, cu personaje anume, locuri si intamplari.Ceea ce vad clarva"atorii autentici atunci cand spun ca vad ceva predestinat sunt, probabil,imaginile create de -ul nostru, nu destinul insusi. Destinul ne daruieste puterea (energianecesara$ de a ne implini visele, dar cele alate in parametrii starii de constiinta destinate. Din pricina dieritelor grade de lumino"itate si marime a energiei destinului, noi iubim cu intensitatidierite, putem atinge proun"imi dierite ale constiintei, ale gandirii, ale intelegerii, precum siale puterii de a actiona in viata.

Daca avem energie destinata e&primarii suletului nostru prin arta, dar ne acem matematicieni,am putea resimti opo"itia destinului printr#o accentuata neplacere, lipsa de energie, lipsa de pasiune si entu"iasm. +tractia destinului nu#i altceva decat energia ce ne atrage spre ma&imaimplinire a potentialului nostru in aceasta viata. %entru a merge pe calea destinului trebuie sa ne punem cu sinceritate intrebarea7 Gce ne ace ericiti in viata si ce ne atrage cu adevaratG* 2u ce neace ericiti cand ac altii, nu ce ne ace ericiti in lume, cat intrebarea ar i7 Gce ne ace ericiticand simtim, gandim sau acem chiar noiG (voi reveni curand la aceasta intrebare pe care uniidintre marii savanti ai lumii o considera cheia reusitei in viata si ar i de inteles, caci ceea ce neatrage si ne ace ericiti nu#i altceva decat semnul alinierii alegerilor noastre cu... propriuldestin$. > data aliniati cu ceea ce ne ace ericiti, adica alegem constient ceea ce propriul nostrudestin contine deja, energia destinului se activea"a si ne sprijina actiunile, activitatile, eorturile,iar uneori ne arata ca in ata destinului si in comuniune cu el iind, ceea ce gandim, simtim siacem se reali"ea"a miraculos.

Drumul pe care nu se rătăcete nimeni



email print ;+utor7 /aria Aimuc K: +pr :;KK # :;7;:

Dacă un om se rătăce5te în junglă se poate să întâlnească pe cineva în cale care#i arată drumul. -l

crede că acela#i drumul 5i, în cele din urmă, va ie5i din încurcătură. Dar, dacă un om se rătăce5teîn el însu5i, în propriile#i 4esături mentale, în propriile sale credin4e, percep4ii 5i convingeri, jun#gla devine periculoasă. Dacă un om se rătăce5te în el însu5i 5i#i apare pe drum Dumne"euîntrupat, @isus, 9uddha, /ahomed sau orice altă iin4ă luminoasă a lumii, omul n#o va re#cunoa5te. > va privi îndelung, cu neîncredere, cu îndoială din perspectiva convingerilor 5i acredin4elor care l#au dus în rătăcire, apoi va spune7 R2u e adevărat că drumul pe care mi#l ară4i e bun. -u 5tiu câte e&perien4e am avut, care mi#au arătat că drumul rumos pe care mi#l ară4i egre5it. Ce#mi spui tu e o aiureală. ?umea#i rea, lumea nu iube5te, nu primesc nimic bun de lalumea asta, e plină de suerin4ă 5i de ură!.

Când @isus a ost cruciicat, asta a ost problema oamenilor. 2u l#au recunoscut. 2u l#au

recunoscut preo4ii 5i cărturarii. 2e amintim că ei strigau către @isus ca 5i cum -l ar i ost untâlhar. -i aruncau cu pietre, în rând cu to4i ne5tiutorii obi5nui4i. 1trălucirea lui @isus n#a ostrecunoscută, ei au spus cum acem 5i noi atunci când suntem scuunda4i în convingeri 5i#ncredin4e omene5ti, i"vorâte din e&perien4ele dureroase ale vie4ii că acela ce le arăta drumultrebuia ucis. R2u ne arată drumul drept!, au cre"ut oamenii. @ar @isus arătase puterea legiicredin4ei. %uterea legii iubirii. -l dovedise prin propria#i e&isten4ă, prin propriul e&emplu cădrumul care ne poate scoate din jungla interioară, din conu"ie 5i din eroare este un drum cătreiubire 5i în4elegerea a aceea ce este, de apt, credin4a. R@artă#i, Doamne, căci nu 5tiu ce ac!0 iată5i mesajul prin care @isus ne#a spus că suntem răpu5i de incon5tien4a noastră. Că singura noastrăvină pentru rătăcirea în care alunecăm este starea de incon5tien4ă. -a este poate păcatulomului, ăptuit doar pentru că el nu 5tie că drumul de ie5ire din incon5tien4ă este 5i drumul către

Dumne"eu. Ca un copil care Rnu 5tie!, nu 5tie nici omul, iar 9iblia ne spune că nu 5tiau nici preo4ii, nici cărturarii de seamă. -rau 5i ei copii, acei copii care n#au recunoscut pe Dumne"eu încel ce arăta drumul de ie5ire din jungla în care se rătăciseră.

+"i continuăm să#l cruciicăm pe Hristos3iubirea în noi în5ine când nu putem recunoa5te iubireacare ne înconjoară. na dintre problemele cele mai grele ale iin4ei umane nu este aceea că nueste iubită, cât aceea că ea nu poate recunoa5te iubirea 5i, prin aceasta, se rătăce5te în sine ca într#o junglă deasă. -a spune Rlumea#i rea, nu e&istă nici un strop de dragoste, nimeni nu ace nimic pentru mine, sunt singur 5i neericit pe lume!. Dar omul nu poate vedea că cineva i#a "âmbit cudrag 5i nu în4elege că nimeni nu#i obligat să#i "âmbească. -l nu poate vedea iubirea din spatele"âmbetului altuia. -l nu poate vedea iubirea care vine cu un cuvânt rumos pentru el 5i nu vrea să5tie că nimeni nu#i obligat nici măcar să#i spună un cuvânt rumos. 2imeni nu#i obligat să#4idăruiască o loare, dar dacă o prime5ti po4i i recunoscător pentru că#n loarea aceea seascunde un strop de iubire. 'n bunăvoin4a altui om este iubire. 'n eortul unui om de a#4i spuneceva olositor e un cântec mic de iubire. 2oi primim continuu dove"i de iubire. ?ângă noi sunt "ide "i oameni care ac dierite lucruri pentru noi, dar mintea închisă în suerin4ă nu le mai poaterecunoa5te. -a le prime5te ca 5i cum i s#ar cuveni 5i de aceea nu le pre4uie5te, iar în acest el de a primi sunt truie, mândrie 5i pricină de alunecare în rătăcire. 1ă deschidem bine ochii 5i să neascu4im au"urile, să ne punem inimile la lucru pentru a învă4a să observăm cât de multă dragoste





primim. %oate nu primim de la mame 5i de la ta4i. %oate nu primim iubirea de la un bărbat sau dela o emeie Rmomentan!. Dar să ne oprim a5teptarea de a primi de la cineva anume, căci dinaceastă obsesie ca să te iubească cineva anume se trage incapacitatea de a vedea iubireadivină, care vine mereu prin al4i oameni.

2e putem aminti că nimeni nu#i obligat să ne dea vreun capăt de a4ă, dar cel ce ne dă ie un"âmbet, ie un cuvânt bun, ie o mână întinsă la nevoie nu ace decât să#i permită spiritului divinsă ne arate că iubirea e&istă. Când vom observa pe Dumne"eu în iecare gest de bunăvoin4ă aloamenilor din jur 5i vom aprecia asta, înseamnă că am ales să acceptăm că cel ce ne ghidea"ă pentru a ie5i din jungla interioară este aici 5i acum. Dumne"eu este aici, în via4a ta, 5i se e&primăchiar 5i prin cele mai mărunte apte de bunătate, de bunvoin4ă 5i de iubire, ca 5i prin cele maimari apte, aparent aduse de ha"ard sau de noroc.Dacă po4i recunoa5te iubirea care te înconjoară, e5ti în siguran4ă, e5ti pe drumul bun 5i, ărăîndoială, nu te vei rătăci niciodată, căci iubirea este ghidul care te împiedică să te rătăce5ti)

#mul i scorpionulemail print ;+utor7 /aria Aimuc :K 6eb :;KK # KS7TU

n om a rămas i"olat pe malul unui râu împreună cu un scorpion. Dornic să se slave"e, omul aîncropit o barcă. De îndată ce barca a ost gata, i#a "is scorpionului7 O2u am idee ce să ac cu tineacum) Dacă te las aici, ai să mori de inani4ie 5i apoi are să mă mustre con5tiin4a iindcă te#am

abandonat. 1ă te iau cu mine, e periculos0 5tiu că ai obiceiul să în4epi 5i ai putea să măomoriO...OAe rog, ia#mă cu tine. 1alvea"ă#mă 5i am să#4i iu recunoscătorO, a replicat scorpionulsupus 5i smerit. >mul a cre"ut cuvintele duioase 5i lucide ale scorpionului, a5a că inima i s#aîmbunat 5i l#a luat pe scorpion în barca sa. %e la mijlocul drumului, când omul se sim4ea însiguran4ă 5i avea încredere deplină în jurământul scorpionului, iată că animalul s#a repe"it la piciorul său 5i l#a în4epat. >mul n#a mai putut vâsli, a5a că barca s#a legănat pe apă până ce s#arăsturnat. Când nu mai era nici o 5ansă de supravie4uire, omul l#a întrebat pe animalul care#ldusese la de"astru7 O+cum, că tot murim împreună, spune#mi 5i mie un lucru. 5tiai că ne vomrăsturna 5i vom muri împreună dacă mă în4epi. Aotu5i, ce argument ai avut să ne omori peamândoi*O. @ar scorpionul, inocent, i#a răspuns7 O2#am putut să mă ab4inO)

%ovestea de mai sus spune că Ocel pe care nu#l la5i să moară nu te lasă să trăie5tiO. Din e&perien4aumană s#au născut pove5tile simbolice 5i proverbele. -le ne pot i ghi"i e&traordinari în via4a de"i cu "i, ghi"i de comportament, care ne pot ajuta să evităm e&perien4ele distructive ale vie4ii.%ovestea de mai sus ne spune că Oa sta cu un scorpion în aceea5i barcăO sau a ne imagina că#l putem salva ără ca el să ne omoare apoi este... o ilu"ie. >mul cu o con5tiin4ă evoluată,simboli"at în poveste prin >mul care construie5te barca, are instinctul natural de a salva, nu adistruge, are inimă 5i gânduri curate, dar iată poate i amăgit de con5tiin4a OscorpionuluiO)Con5tiin4a >mului evoluat con4ine aectivitate. Con5tiin4a >mului primitiv rămâne însă





primitivă, animalică, distructivă0 nu#i implicată aici voin4a scorpionului. -l dorea, poate, să se4ină de cuvânt. ?a nivel intelectual, în4elegea 5i primejdia, 5i riscurile, 5i aptul că#5i distrugea propria via4ă în4epându#l pe om, dar... natura lui l#a învins. 1corpionul On#a putut să se ab4inăO, pentru că a în4epa este parte a con5tiin4ei lui. +5a a venit pe lume, asta 5tie să acă 5i o aceautomat, o ace pentru că#i în natura lui să omoare. 2u contea"ă că#l salve"i, nu contea"ă că#5i

pierde 5i el via4a, în4eapă oricum...%utem găsi, poate, iecare dintre noi în via4a de "i cu "i e&perien4e în care am ajutat pe cineva,apoi el s#a întors împotriva noastră 5i n#a catadicsit să ne distrugă, or să#5i dorească să o acă. O?#am ajutat pe Q, era vai de capul lui, i#am dat să mănânce, i#am dat o slujbă, l#am îmbrăcat, i#amdat bani, l#am sprijinit să#5i acă un rost în via4ă, 5i el mă urmăre5te acum să mă nenoroceascăO,spun oamenii adesea. 'ntrebarea este7 ODe ce se întâmplă una ca asta* 2oi suntem consterna4i îne&perien4e de acest el, nu în4elegem rostul lor 5i suerim mai mult decât merită doar pentru că nuavem în4elegerea naturii animalice a con5tiin4ei umane. -a Onu se poate ab4ineO de la a ace rău,acesta#i răspunsul. >mul pe care l#ai ridicat din prăpastie te poate hăr4ui prin tribunale (cunoscun ca" incredibil0 o emeie a sâr5it terori"ată 5i hăr4uită chiar de prietena sa cea mai bună0 în

timp ce har4a se desă5ura prin mâinile altor oameni, aceasta o căuta ca 5i cum ar i ost plină demiere$. Ae poate în4epa luându#4i ceea ce#i mai bun în via4a ta 5i te poate în4epa mortal ie 5inumai sulete5te. Ceea ce avem de re4inut este aptul că Oanimalul ascuns în con5tiin4a unoroameniO nu se poate ab4ine.

-vită să ii cu scorpionul în aceea5i barcă0 iată o conduită care#4i poate salva via4a. Dar, dacă seîntâmplă, dacă n#ai încotro, nu te a5tepta la dragostea lui, nu visa la recuno5tin4ă, nu te amăgi cugândul că el va putea să aprecie"e că l#ai salvat. +jută#l, dar stai departe de el. 1alvea"ă#l, darre4ine7 într#o "i, într#un moment în care nu e5ti atent, el se repede să te în4epe. Dacă 5tii asta, aisă ii mai pu4in de"amăgit. 2u mai ai a5teptări, nu#4i mai aci ilu"ii, nu mai gânde5ti că el poate irecunoscător. %ur 5i simplu, aju4i, î4i e&primi umanitatea, aectivitatea, î4i e&primi con5tiin4a

evoluată cu alte cuvinte 5i renun4i la gândul că aceea primitivă se poate de"ice de natura ei.%oate#i tristă conclu"ia aceasta, dar nu ne permitem lu&ul triste4ii atunci când respectul pentruvia4a proprie este unc4ional. 1unt situa4ii în care trebuie să ne apărăm chiar de cei pe care#isalvăm, iar dacă se nimere5te să ne ie pe aproape, nu#i rău să im aten4i, din cale aară de aten4i,căci cine 5tie* Dacă scorpionul nu se poate ab4ine*

Povestea unui arpe bun

email print ;+utor7 /aria Aimuc :V @an :;KK # :;7KT

n 5arpe mare 5i rău s#a dus într#o "i la în4eleptul pădurii să#i ceară satul. R2u 5tiu ce#i cu mine,sunt atât de rău, încât îi omor pe to4i cei care mă enervea"ă!, s#a plâns 5arpele. R1pune#mi ce săac, iindcă m#am hotărât să mă schimb!, l#a rugat el pe în4elept. R-i, dacă te#ai hotărât, este





îndeajuns. 6ii bun cu to4i, orice 4i#ar spune sau 4i#ar ace, acceptă!, l#a sătuit în4eleptul. 5arpele a plecat ericit în pădure 5i dornic să devină bun.

De îndată ce 5arpele nu s#a mai repe"it spre animalele pădurii să le sugrume, acestea au începutsă#l ia peste picior 5i să#5i bată joc de el. 'ntr#o "i, în4eleptul a ie5it la plimbare 5i iată că a vă"ut

cum iepura5ul tocmai îi agă4a puternicului 5arpe o tinichea de coadă, iar el accepta lini5tit.8ulpea îl ridiculi"a, agă4ându#i hârtii mototolite în jurul gâtului, iar 5arpele accepta 5i asta lini5tit5i tăcut. 8everi4a sărea pe el 5i#l împodobea cu crengu4e. ?eul, ursul, iecare alt animal al păduriiî5i băteau joc de bunul 5arpe când treceau pe lângă el. 9ietul 5arpe ajunsese ca un pom deCrăciun din dorin4a de a i bun. Când în4eleptul a vă"ut una ca asta, s#a apropiat de el 5i i#a 5optit7RDragă 5arpe, eu 4i#am "is să accep4i ce#4i ac ei 5i să ii bun, adică să nu#i mai omori, dar n#am"is să nu#i mai sperii)!.

'n via4a de "i cu "i ni se poate întâmpla 5i nouă precum i s#a întâmplat 5arpelui0 de îndată cedecidem să im buni, al4ii să ne cam ia de... pro5ti. 1olu4ia în4eleptului7 R2u#i distruge, dar un picde sperietură potole5te e&cesul de răutate 5i conu"ia pe care o ac oamenii între bunătate 5i

prostie!. Cu alte cuvinte, poartă#te cu oamenii ca 5i cum ei ar i ni5te copii. ămâi în deci"ia tade a i bun, căci asta#i ceea ce te duce pe calea dreaptă pe tine însu4i, dar preă#te că nu e5ti atâtde bun încât să ii luat drept prost. 6rica are 5i ea rolul ei de Rîndreptar! al con5tiin4ei primitive 5ial comportamentului ce decurge din ea.

Dacă iube5ti pe cineva, îi accep4i 5i#i tolere"i inocen4a 5i, adesea, chiar micile răută4i sau devieride comportament, se poate ca acest cineva să vrea tot mai mult, să 4i se urce în cap 5i apoi să#4ilege tinichele de coadă. 9unătatea nu#i prostie, cum iertarea nu presupune tolerarea 5i acceptareaabera4iilor de atitudine 5i comportament ale altora. 9unătatea 5i iertarea, toleran4a 5i rumuse4easuletului se petrec în interior, devin componente ale con5tiin4ei 5i ale suletului tău.

%re"en4a lor reală în tine te ghidea"ă către atitudini educative în rela4iile cu cei din jur0 dacă încon5tiin4a lor bunătatea este egală cu prostia, ei se vor comporta precum animalele pădurii. 'nacest ca", un strop de rică educă pulsiunea 5i tendin4ele con5tiin4ei animale de a batjocori 5i a lua peste picior bunătatea.

1ă aprecie"i bunătatea altuia înseamnă să depă5e5ti nivelul de con5tiin4ă al iepura5ului sau alvulpii din pădure. 1ă aprecie"i bunătatea înseamnă să ai puterea interioară de a n#o conunda cu prostia. 5i dacă al4ii ac această conu"ie, atunci rica devine un actor educativ. -ste de dorit săne ridicăm pe noi în5ine din con5tiin4a animală 5i, în a4a bunătă4ii, să#i mul4umim cerului pentrucă e&istă. 5erpi capabili să te Rdistrugă! găsim la tot pasul, chiar dacă nu#i vorba aici doar dedistrugere i"ică. De 5erpi răi ne putem lovi "i de "i, dar uneori ne putem întâlni 5i cu 5arpele

9un0 să im aten4i, să nu#i punem tinichele în coadă, căci acest comportament nu dovede5te prostia 5arpelui, cât limitarea e&istentă în propria noastră con5tiin4ă. @isus ne spune într#o pildăaceea5i poveste în orma aceasta7 R1ă nu dai mărgăritarele la porci, ca să nu se întoarcă spre tine5i să te rupă!.

Deci ascunde rumuse4ea, ascunde pu4in bunătatea, dar rămâi rumos 5i bun în tine. +rată#4i bunătatea în a4a celor ce o pot percepe 5i dă#le mărgăritare celor ce le pot aprecia0 iată o altăa4etă a aceleia5i pove5ti. Căci aceia ce nu văd bunătatea sau rumuse4ea, î5i bat joc de tine sau se



întorc împotriva ta, ără măcar să devină con5tien4i de păcatele lor, adică de nivelul limitat alcon5tiin4ei lor. ?a acel nivel, ii bun 5i sperie#i pu4in. ămâi bun 5i educă#i prin acel instrumentaccesibil con5tiin4ei lor. > emeie bătută constant de un bărbat violent nu trebuie să accepteviolen4a bărbatului în numele bunătă4ii ei. + accepta nu înseamnă a tolera abera4iile decomportament ale altora0 acceptarea are loc în interior 5i presupune iertare 5i în4elegere a aptului

că celălalt conundă bunătatea cu prostia ca o consecin4ă a limitării e&istente în propriacon5tiin4ă. @ar remediul pentru aceasta ne#a dat#o în4eleptul din poveste7 R%reă#te că e5ti rău!.

#ameni cu spiniemail print ;+utor7 /aria Aimuc ;S 6eb :;KK # :;7TV

n mare ini4iat, care comunica în mod con5tient cu plantele, avea o grădină plină de cactu5i. 'ntr#o "i, cactu5ii i#au transmis că#5i cre5teau spini pentru că se apărau cu ajutorul lor de aceia care ari vrut să#i rupă 5i să#i rănească. @ni4iatul a decis atunci să le spună cactu5ilor în iecare "i0 O8ăiubesc oarte mult. 2u vreau să vă ac nici un rău. %ute4i să renun4a4i la spinii vo5triO. 'n timp, s#aîntâmplat ceva e&traordinar0 cactu5ii au început să#5i dea spinii jos. %uii care răsăreau din eiapăreau gola5i, ără nici un spin. -ra orma în care cactu5ii răspundeau la iubire.

>amenii diicili sunt ca ni5te cactu5i. neori ei se comportă aberant, î5i cresc ni5te spini de tot 5iîn4eapă cu ei pe toată lumea. %entru cei mai mul4i oameni, diicilii sunt o pacoste 5i chiaradevărate obstacole în calea ericirii. Cei mai mul4i au cri"e de urie 5i nu se siesc să insulte înstânga 5i#n dreapta. >amenii preeră să#i ocolească, dar pentru cei obliga4i să trăiască în preajma

lor, să lucre"e pe lângă ei, să aibă a ace cu ei via4a poate i un chin. Cactu5ii sunt doar un simbolal omului diicil, un simbol rumos. Cactu5ilor le po4i iubi 5i spinii, căci spinii nu te deranjea"ădacă nu#i atingi. Cu oamenii diicili lucrurile sunt mai complicate0 ei te în4eapă oricum, asta#istarea lor. 'n esen4ă, ei te în4eapă însă din acela5i motiv pentru care te în4eapă 5i cactu5ii0 să nucumva să#i răne5ti. %roiec4ia lor esen4ială este aceea că nu#i iube5te nimeni 5i din pricina asta vai oricând posibil să pună cineva mâna pe ei 5i să#i rănească. 1pinii oamenilor diicili sunt oormă de apărare a sensibilită4ii pe care ei o ascund cu dibăcie sub comportamentul absurd,apăsător, urât 5i atât de greu suportabil.

>mul cu spini poate i recunoscut prin aptul că în4eapă la el 5i un rege, 5i un servitor, 5i un unsânt, 5i un ticălos. Cineva care te în4eapă numai pe tine, dar dă dovadă de prietenie 5i de polite4e

cu mul4i al4i oameni nu este un om cu spini, ci unul care are ceva cu tine personal. 'n a4aacestuia po4i ace un pas înapoi. 'l po4i lăsa în pace, n#are rost să#l convingi că#l accep4i, că#liube5ti, or că ai vrea ceva de la el. +cesta are spini doar pentru tine, 5i asta#i altă poveste, altceva.>mul cu spini în4eapă ără... deosebire. Chiar îi în4eapă mai viguros pe cei care pretind că#liubesc. -l se apără, dar 5i testea"ă dragostea. 1pinii au unc4ie de apărare, dar 5i de testare aiubirii. +m cunoscut 5i eu cî4iva oameni cu spini. +proape nimeni nu#i mai iubea, iindcădeveniseră insuportabili, dar eu comunicam cu ei 5i descoperisem că erau poe4i minuna4i, oamenidin cale aară de genero5i, cu o blânde4e 5i o bunătate nemăsurate. O2u 5tiu cum po4i tu să





vorbe5ti ceasuri întregi cu lighioana astaO, mă întrebau unii. O2u 5tiu cum po4i să comunici cu unom atât de răuO) 1igur că ăceam adesea ochii mari atunci când cineva îmi mai vorbea despreOisprăvile lighioaneiO, 5i asta pentru că a4a cu spini nu mi se arăta în acela5i el, de5i eraumomente în care primeam ca toată lumea în4epături gro"ave. +m primit sprijin 5i îngăduin4ădeplină, am vă"ut e&primarea bunătă4ii 5i a sensibilită4ii e&treme la oameni cataloga4i drept

incapabili de bunătate 5i comunicare. /#am întrebat într#o "i cum era posibil a5a ceva. +m în4e#les atunci în mod decisiv, în plină e&perien4ă, că oamenilor diicili le picau instantaneu spiniiatunci cînd se sim4eau accepta4i 5i nu aveau suspiciuni legate de motivele pentru care te alai în preajma lor. >amenii diicili cred că nu sunt iubi4i. ?umea este periculoasă pentru ei, a5a încâtdecid într#o "i să se ascundă de lume, dar să se 5i apere de ea. ăută4ile lor sunt o ormă teribilăde apărare împotriva rănirii. O/ai bine#i rănesc eu, căci dacă mă rănesc ei, risc să morO, spuneincon5tient diicilul. Dar, dacă el se simte iubit, acceptat 5i în4eles, dacă nu#i întorci răutatea, dacă5tii că el î5i apără ragilitatea interioară 5i bunătatea 5i îi accep4i armele, el va ace ca 5i cactu5ii0va da spinii jos. 1e va de"goli total, 5i#n goliciunea aceea îl po4i vedea într#o strălucitoare,halucinantă 5i antastică bunătate, genero"itate 5i capacitate e&traordinară de a iubi. Cei mai bunidintre oameni se apără de rău prin 4epii lor. +ce5ti oameni, despre care se spune că sunt răi,

incapabili de comunicare, de dragoste, continuu pu5i pe har4ă 5i pe insultă, ascund în ei orumuse4e care lăcrimea"ă în a4a acceptării. +m vă"ut de multe ori lacrimile de bucurie, ca 5i peacelea de milă, lacrimile de compasiune 5i lacrimile care#au pregătit mari acte de genero"itate aleunor oameni considera4i de majoritatea OimposibiliO. 2ici nu cred că am întâlnit vreodată oamenimai rumo5i 5i mai ragili decât ace5ti OdiiciliO, ascun5i sub spinii lor. Dacă#i avem prin preajmă5i ne deranjea"ă, putem proceda precum ini4iatul cu ai săi cactu5i, care au sidat natura 5i s#aude"brăcat de spini.

Dacă te'ai ru*at i n'ai primit... răspuns!n om s#a dus la preot. O%ărinte, am ăcut tot ce mi#ai cerut) +m spus cele 5apte rugăciuni, darDumne"eu nu mi#a dat nici un semn, nici nu mi#a împlinit dorin4a.O i preotul i#a răspuns...amu"at7 ODumneata cre"i că Dumne"eu e director comercial* '4i închipui că se uită la iecare, săvadă dacă 5i#a ăcut norma de rugăciuni 5i, când vede unul sârguincios, î5i reacă mâinile de bucurie 5i "ice7 ODa, ai ăcut matale 5apte rugăciuni 5i la 5apte rugăciuni eu trebuie să#4iîmplinesc trei serturi de dorin4ă, dacă nu cumva dorin4a întreagă)O

ugăciunea nu#i ca e&erci4iul de gimnastică. 'l aci o lună, slăbe5ti cinci kilograme0 îl aci osăptămână, slăbe5ti... cinci sute de grame. ugăciunea nu#i inginerie, nu#i cămătărie 5i nicicomer4) %rin rugăciune tu ciocăni la u5a lui Dumne"eu...2u ba4i pentru că u5a lui Dumne"eu ar i

vreodată închisă, cât pentru că tu, în alergările tale după toate cele ale lumii, ui4i u5a aceasta#ideschisă mereu pentru tine. Au duci în spinare povara propriei alergări prin această via4ă. Au râ"isau plângi. Au cau4i sau strigi. Au vise"i sau te împotmole5ti prin e&isten4ă. Au por4i însentimente, în emo4ii 5i#n trup înrîngerea sau victoria omului din tine, în vreme ce Dumne"eua5teaptăW clipa Oîn care te întorci precum 6iul isipitorO. Dar în clipa aceea te întorci dintr#oistovitoare călătorie prin ilu"ia realită4ilor 5i ba4i la u5a... ealită4ii interioare. i începi să aciasta... prin dialogul tău cu Dumne"eu. 'i po4i spune OdialogO cu tine însu4i. 'i po4i spuneW OdialogOcu 1inele tău. Denumirile sunt simple conven4ii. 2u contea"ă cum nume5ti conversa4ia ta cu

http://www.imopedia.ro/bucuresti/spatii-de-vanzare-11278-0-pagina-0.html

http://www.imopedia.ro/bucuresti/spatii-de-vanzare-11278-0-pagina-0.html



Dumne"eu sau rugăciunea, cât certitudinea %re"en4ei lui în iecare dintre clipele e&isten4ei tale.Dacă gânde5ti că n#ai primit răspuns, se întâmplă în tine un gol de credin4ă. -5ti, încă, în aaracertitudinii că ODumne"eu e&istăO. -5ti prins în ilu"ia realită4ii omene5ti. 'n halucinanta capcanăa -goului, care te#a învăluit tocmai pentru ca tu să ui4i care#i ealitatea 5i care#i ilu"ia.

Cel ce locuie5te tăcut în tine, închis într#o tulburătorare răbdare, îngăduie starea ta de copil. Celce te iube5te nesâr5it, î4i cunoa5te inocen4a 5i ne5tiin4a. Dumne"eu nu#4i cere nimic. 2u#4i cere săte rogi o dată sau de 5apte ori. 2u#4i cere să cre"i în el. 2u#4i cere să ii bun, moral, drept, rumossau inteligent ca să te iubească. Dumne"eu nu are a5teptări, precum iubi4ii sau aman4ii. Cu toateacestea, consecin4ele credin4ei sunt altele decât cele ale necredin4ei. Consecin4ele rumuse4iiinterioare sunt dierite de cele ale to&icită4ii. ăspunsurile divine parvin prin oameni 5i prin toateormele ce populea"ă e&isten4a, iar uneori iau orme pe care nu le iubim. +lteori par ostile sauopuse nevoilor tale. 'n clipa de rugăciune, întregul univers începe mi5carea pentru împlinire. @arîmplinirea poate lua orma... aparentei lipse de răspuns... Ceea ce pentru tine este Oabsen4arăspunsuluiO, pentru Dumne"eu înseamnă răspunsul perect.

Dumne"eu este teribil de spontan. %o4i să nu 5tii ce vrei, dar să prime5ti dintr#o dată e&act ceea ceîn4elegi că vrei în clipa în care ai 5i primit. Dumne"eu aude cu urechi...pe care tu nu le po4i vedea5i răspunde cu răspunsuri pe care nu le po4i în4elege cu logica omenească. +sta înseamnă că nue&istă Orugăciune ără răspunsO, cât oameni care nu l#au deslu5it... i nu înseamnă că Dumne"eute crede prea păcătos, nici că a ăcut lumea ca pe#un concurs cu premii 5i răspunsuri pentrumerituo5i. Au roagă#te. OAu intră în camera ta 5i roagă#te în ascunsO, cum spune @sus.. 6iicon5tient, ii trea", în4elege0 tu vorbe5ti cu -l când cre"i că vorbe5ti doar cu tine. Căci atunciDumne"eu aude gândurile tale ca 5i cum ele ar i rugăciunea. i dacă tot gânde5ti că n#ai primit,ce#4i poate răspunde +cela căruia te rogi, decât ceea ce tu însu4i... ceri*

Calităţi i def -CA-

R1unt oarte urioasă pe soacra mea 5i nu 5tiu cum să scap de uria asta!, mi#a spus "ilele trecuteo emeie. RConcentrea"ă#te asupra calită4ilor soacrei tale, trebuie să aibă 5i calită4i!, i#am sugerat.R1e poate, dar eu nu#i găsesc nici o calitate!, s#a plâns emeia. R+ venit să te ajute când ai născutcopilul*!, am întrebat#o. RDa, a venit. @#a ăcut primele băi4e, a stat un timp la noi!, mi#a spus ea.R8e"i, putea să nu vină la tine. 6aptul că ea a venit este de apreciat. %oate uneori 4i#a spus uncuvânt plăcut 5i asta#i de apreciat. %oate alteori 4i#a dat bani 5i ai trecut peste asta ca 5i cum 4i s#ar i cuvenit. 2imic nu 4i se cuvine din ce ace alt om 5i de aceea simplul apt că el spune un cuvânt

rumos sau cine 5tie ce lucru mărunt ace pentru tine, inclusiv acela de a găti, de e&emplu, este deapreciat 5i se na5te de undeva, din energia calită4ilor acelei persoane.!

După câteva întrebări 5i tatonări, am rugat#o pe emeia cu pricina să#5i identiice câteva calită4i personale. 1urprin"ător, ea mi#a spus0 R2u#mi găsesc mie nici o calitate. -u îmi găsesc 5i îmi vădnumai deecte. Din cau"a asta cred că toată lumea are o impresie rea despre mine.! R+sta 4i seîntâmplă atunci când te concentre"i cu mintea asupra deectelor tale, ca 5i asupra deecteloraltora, ie soacra, ie so4ul, părin4ii, prietenii sau cunoscu4ii. 1ecretul este Idirec4ia în care te



concentre"i0 spre calită4i sau spre deecte. Ao4i avem de toate, asta#i natura umană. Ce alegi săve"i, calită4i sau deecte*JR

>biceiul de a i continuu cârcota5, a căuta nod în papură, a găsi deectele altora, a căuta lucrurilerele, cele ce pot i criticate, a vedea păr4ile slabe, păr4ile lipsă 5i tot ce ne displace la noi sau la

al4i oameni, la situa4iile vie4ii 5i chiar la obiectele lumii este una dintre cele mai distructivealegeri pe care le acem pentru noi în5ine. n singur gând atrage două gânduri, iar cele douăgânduri devin mai puternice 5i atrag încă patru, până când ceea ce gândim se structurea"ă înminte, creându#ne scenariul a ceea ce credem sau vedem a i Rreal!. %ropriile gânduri ne acsoacrele mai rele 5i mai urâte decât ar merita. %ropria alegere de a gândi despre un om neschimbă chimia creierului în mod automat, precum 5i pe aceea a corpului i"ic. 2e inducem stăride stres, angoasă, obie, depresie, rică 5i multe alte suerin4e, alegând să gândim împotrivacorpului nostru, a inimii 5i a vie4ii de câte ori gândim negativ despre al4ii. @mpresiile mentale ne#gative despre al4ii devin impresii despre noi în5ine. 1igur că putem ace observa4ii critice, dar săne cântărim motiva4iile 5i să vedem dacă observăm un scop de îndreptare a unei situa4ii, pentrugăsirea unei solu4ii, pentru a servi oamenii sau numai pentru că ne stă în obicei să gândim

negativ 5i să ne a5e"ăm pe noi în5ine pe un podium ilu"oriu.>rice iin4ă are 5i calită4i, 5i deecte. 'n iecare dintre noi se ală lumină 5i întuneric. %recum+dam 5i -va au avut de ales să mănânce sau nu din pomul 9inelui 5i al ăului ori să rămână înai, avem 5i noi de ales între a ne concentra asupra luminii sau a întunericului din jurul nostru.Cuvântul Rconcentrare! trebuie re4inut 5i subliniat de mii de ori, 5i asta pentru că în concentrareanoastră stau 5i alegerea, 5i deci"ia, 5i toate consecin4ele ce le urmea"ă. @nima ni se deschide 5i nise încăl"e5te, mintea ne dăruie5te gânduri 5i mai rumoase, iar via4a atrage către noi oameni,întâmplări 5i situa4ii revigorante

atunci când alegem partea plină a oricărui pahar, oricât de gol ar părea el. + privi către lumina

din altul înseamnă a duce lumina în tine. + admira o loare înseamnă a cre5te în tine puterea de aadmira, căci rumuse4ea lorii pe care o observi se transeră în mintea ta 5i#n emo4iile tale. 'niecare clipă, în iecare "i suntem un soi de +dam 5i -va, care alege între a se întuneca în sine saua se lumina prin simplul act al Robserva4iei!. + observa binele este o alegere în iecare clipă. +observa răul în scopul corectării este revigorant 5i constructiv. + observa critic pentru binele celmai înalt al tuturor 5i pentru sălă5luirea în dreptate 5i#n adevăr este vindecător pentru toatălumea. Dar a căuta deliberat binele, rumosul 5i tot ce miroase a parum de via4ă 5i a ace aceastăcăutare la nivel cau"al, adică în mintea 5i#n sentimentele noastre, înseamnă a ne dărui nouăîn5ine 5ansa eliberării din lan4urile grele ale uriei, ale suerin4ei, ale lipsei de speran4ă 5i ale urii.+5a cum 5i 5tiin4a a conirmat, Robservatorul modiică obiectul observat!, iar asta înseamnă căceea ce iubim devine demn de iubire, ceea ce vedem bun devine bun 5i ceea ce vedem în luminădevine luminos... 2oi ne acem soacrele rele mai bune (5i scăpăm de urie$ 5i acem lumea din jur pu4in mai... rumoasă, observându#i rumuse4ea.

Date post:	07-Mar-2016
Category:	Documents
Upload:	mariana-popa
View:	236 times
Download:	0 times

Despre Viata

Documents