Arheologie – Istorie

DROBETA TURNU SEVERIN2013

M U Z E U L R E G I U N I I P O RȚ I LO R D E F I E R

DROBETA

XXIII

DROBETA, Arheologie – Istorie, XXIII/2013, p. 113–120

DESPRE UN STYLUS DESCOPERIT LA ARDEU, JUDEŢUL HUNEDOARA

Cristian DIMA, Iosif Vasile FERENCZ

Cuvinte cheie: Stylus, Ardeu, Fier, Transilvania

Key words: Stylus, Ardeu, Iron, Transylvania.

Introducere

Despre cetatea dacică de la Ardeu membrii colectivului de cercetare au prezentat comunicări la numeroase manifestări ştiinţifice şi au

fost publicate deja mai multe studii şi note arheologice1. Altele sunt în acest moment în curs de publicare sau urmează să fie prezentate cu diferite prile-juri. Numărul mare şi diversitatea artefactelor descoperite, precum şi inten-sificarea cercetărilor în ultimul deceniu au făcut posibile aceste demersuri. Trebuie să menţionăm situl este amplasat în sud-vestul Transilvanei, în zona Munţilor Metaliferi, parte componentă a Munţilor Apuseni (Pl. I/3). Accesul se face pornind din Valea Mureşului, în dreptul actualului oraş Geoagiu, urcând pe lunca unui aflent de dreapta numit Valea Geoagiului, pârâu care colec-tează văile ce curg de la nord spre sud în acel areal. În amonte, după conflu-enţa Văii Măzii cu Valea Ardeului, în dreptul localităţii Bozeş2, drumul de azi şi probabil că şi cel din vechime urmează Valea Ardeului, trecând pe lângă dea-lul Cetăţuie, acolo unde era amplasată cetatea dacică (Pl. II/4). Această cale de acces este cea mai facilă, dacă ţinem cont de faptul că accesul la vest, pe Valea Măzii este barat de frumoasele chei săpate în masivul calcaros, în timp ce drumul spre est este la fel de dificil datorită succesiunii de chei, ale Băcâiei şi ale Cibului. Cunoscând zona foarte bine, avem unele îndoieli în legătură cu presupunerea colegului nostru Florin Fodorean, care presupunea că drumul roman trecea prin zona acestor chei3. Descoperirile arheologice par să indice faptul că accesul din Valea Mureşului, din zona Castrului de la Cigmău şi a aşezării Germisara, spre Zlatna trecea prin apropierea dealului Cetăţuie de la Ardeu. Insă în legătură cu acest subiect vom mai reveni pe parcursul acestei note arheologice.

1 Vezi Ferencz 2012, p. 70–71, notele 3 şi 4.2 Localitate cunoscută în literatura arheologică datorită unui tezaur monetar compus din

monede de tip Răduleşti-Hunedoara (Bălan 1966).3 Fodorean 2006, p. 260.

114 | Cristian diMa, iosif VasiLE fErEnCZ

Situl a fost identificat şi cercetat pentru întâia oară de către Téglas Gábor, la sfârşitul secolului al XIX-lea (1880)4. Investigaţii de amploare redusă a între-prins în 1973 Larisa Nemoianu, de la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti5. Însă abia la începutul acestui secol şi mileniu au debutat lucrări arheologice sisematice, pe baza unui plan de cercetare coerent6. În urma acestor investiga-ţii s-a putut stabili că situl a fost locuit, cu intensitate mai mică sau mai mare, pe parcursul mai multor epoci istorice, în preistorie, în epoca Regatului Dac, în timpul provinciei romane Dacia, în perioada migraţiilor şi în evul mediu7.

Cea mai intensă locuire s-a dovedit a fi, până în momentul de faţă în epoca dacică. În acea perioadă, pe culmea dealului Cetăţuie era prezentă o cetate a cărei ziduri din piatră locală, fasonată sumar închidea o suprafaţă ce depăşea o jumătate de hectar. Pe terasele amenajate în stânca de calcar au fost con-struite mai multe edificii dintre care au fost identificate până în prezent turnul – locuinţă8 şi un atelier de fierărie în care erau realizate şi obiecte din bronz, precum şi din materii dure animale9. Deasemenea, au fost descoperite urmele a trei locuinţe obişnuite în zonele de munte, în epoca Regatului Dac.

La baza dealului, în partea de sud a fost sondată aşezarea contemporană cetăţii. De asemenea, în acelaşi loc a fost identificată şi urme de locuire datând din epoca bronzului10.

Cea mai lungă campanie s-a desfăşurat în vara şi toamna anului 2002, când a fost investigată partea superioară a Cetăţuii, prin secţiuni magistrale şi supra-feţe de cercetare11. Piesa pe care dorim să o prezentăm cu acest prilej a fost descoperită pe parcursul acelei campanii.

Descrierea pieseiEste un fragment dintr-un obiect pentru scris, usual în mediul roman

(Pl.  II/1–2). Este confecţionat din fier, cu o tijă rotundă în secţiune (diametru 0,4 cm) şi se păstrează fragmentar (7,1 cm), partea care a rămas provine de la capătul lăţit şi ascuţit, utlizat pentru ştergerea urmelor lăsate în ceară. Piesa se încadrează din punct de vedere morfologic în tipul 1 din tipologia propusă de Dorin Alicu, Sorin Cociş, Constantin Ilieş şi Alina Soroceanu în anul 199412. Astfel de obiecte au fost folosite vreme îndelungată, forma lor simplă fiind păs-trată fără a fi modificată.

4 Téglas 1885, p.299–307; Téglas 1888 p. 134–138.5 Nemoianu, Andriţoiu 1975.6 Ferencz et alii 2003.7 Ferencz 2012a, p. 121.8 Bodó, Ferencz 2004, p. 150. 9 Ferencz et alii 2005; Ferencz et alii 2010; Ferencz et alii 2011; Ferencz 2012b, p. 48.10 Ferencz et alii 2004.11 Ferencz et alii 2003.12 Alicu et al 1994, p. 28–29.

Despre un stylus descoperit la Ardeu, judeţul Hunedoara | 115

Piesa nu provine dintr-un context foarte bine precizat, fiind găsită în stratul arheologic, în secţiunea S5A/2002 (Pl.  I/1–2; Pl.  II/4). Se păstrează în colecţiile MCDR – Deva, nr.inv. 40332. Menţionăm că în acea unitate de cercetare a fost identificată prezenţa unei locuinţe dacice datând din secolul întâi al erei creştine.

În alte complexe cercetate pe culmea Cetăţuii de la Ardeu au mai fost identificate şi alte artefacte romane, în timpul campaniei din anul 2002 pre-cum şi în celelalte campanii. Obiecte specifice civilizaţiei romane au mai fost descoperite şi cu alte prilejuri, întâmplător sau în urma cercetărilor. Datarea lor se eşalonează pe întreaga durată a secolului întâi şi/sau chiar la începu-tul secolului al doilea. Dintre acestea putem menţiona un opaiţ din ceramică, reprezentând o copie provincială a unei lămpi de tipul firmalampen (Loetscke X), datat la sfârşitul secolului întâi sau în primii ani ai secolului al doilea13. Nu lipseşte nici vesela din bronz datată în epoca republicană târzie sau cea augus-tee14, cheile15, ferecăturile de casetă16 ori fragmente de vase de sticlă datate în a doua jumătate a secolului întâi. Exemplele pot continua, însă nu acesta este subiectul prezentării noastre.

Am menţionat aceste obiecte pentru a sublinia prezenţa unor obiecte romane provenind din nivelul dacic la Ardeu. Datorită acestui fapt ar putea fi tentant să interpretăm piesa ca fiind o prezenţă cu totul rară a unui obiect folo-sit pentru scris în mediul dacic. Cu toate acestea, credem că cel mai probabil artefactul datează din epoca provinciei romane, perioadă în care este atestată o prezenţă romană pe culmea dealului Cetăţuie17, acolo unde credem că încă mai puteau fi văzute la suprafaţă ruinele fortificaţiei dacice.

Téglas Gábor menţiona încă în anul 1885 că, la Ardeu, pe dealul Cetăţuie a descoperit ceramică asemănătoare celei din castrele romane18. Ceramică şi obiecte metalice romane, datând din perioada provinciei au fost descoperite şi în urma săpăturilor noastre din ultimul deceniu19. Din acest motiv, interpre-tarea acestor materiale arheologice ca mărturii ale prezenţei pe culmea dea-lului a unui post de pază care controla drumul până la exploatările din zona Crişului Alb şi a Ampoiului, emisă cu mai mult de un secol în urmă20 rămâne încă valabilă.

Mai mult, identitatea militarilor cantonaţi la Ardeu a putut fi stabilită pe baza unui fragment de ţiglă (Pl. II/3). Este vorba despre Numerus peditum singu-lariorum Britannicorum, unitate atestată în castrul de la Cigmău21, la cca 20 km

13 Ferencz 2005.14 Gheorghiu 2005, p. 168.15 Ferencz 2010a.16 Ferencz 2010b.17 Ferencz 2012c, p. 77–78.18 Téglas 1885.19 Ferencz 2012c, 77–78.20 Téglas 1885, p. 306; Téglas 1888, p. 134. 21 Petolescu 2002, p. 129–130.

116 | Cristian diMa, iosif VasiLE fErEnCZ

faţă de Ardeu. Chiar dacă, aşa cum remarcase istoricul devean în urmă cu mai mult de un secol şi cum rezultă şi din cercetările noastre, cele mai importante urme de locuire aparţin epocii dacice.

Credem că cel mai posibil este ca piesa prezentată de noi să aparţină ace-lui episod din istoria Cetăţuii de la Ardeu. Deasemenea, credem că prezenţa militarilor de la Cigmău pe culmea dealului Cetăţuie se datora faptului că dru-mul antic trecea prin apropierea cetăţii. În urmă cu numai câţiva ani Florin Fodorean presupunea că artera romană care unea drumul imperial Ulpia Traiana – Apulum cu cel care străbătea Valea Ampoiului22 pornea din apropi-erea castrului de la Cigmău, urca până în dreptul satului actual Bozeş, iar mai apoi prin Băcâia şi Cib se îndrepta spre Ampellum23. În ceea ce ne priveşte, credem că prezenţa fortificaţiei dacice pe dealul Cetăţuie indică totodată şi existenţa unui drum24. Prezenţa unei amenajări romane cu materiale de con-strucţie având inscripţionat numele unei unităţi militare o considerăm ca un argument care dovedeşte că traseul drumului roman se găsea în apropierea dealului Cetăţuie. Iar în legătură cu obiectivul britanicilor de la Cigmău, de a păzi acest drum s-a pronunţat Florin Fodorean25. În acelaşi timp trebuie să remarcăm că un drum care să urce pe valea Băcâiei, prin cheile cu acelaşi nume şi apoi prin Cheile Cibului era mult mai anevoios, dificil de realizat şi mai ales de întreţinut. Poate că acelaşi este şi motivul pentru care cetatea dacică a fost construită pe dealul Cetăţuie şi nu undeva, pe Valea Băcâiei. Ipoteza unei vizite izolate a ruinelor de către un grup de militari, care ar explica prezenţa pieselor de echipament militar roman descoperite la Ardeu, este mai dificil de probat datorită prezenţei fragmentului de ţiglă cu ştampilă.

Din acest motiv, credem că, este mai probabil ca poziţia oferită de înălţi-mea calcaroasă să fi fost exploatată de către cavaleriştii romani, care cunoş-teau foarte bine traseul drumului folosit cel puţin din epoca dacică. Mai mult, credem că, este posibil ca, ruinele fortificaţiei dacice să fi fost utilizate, cel puţin parţial, de către aceştia.

Piesa pe care o prezentăm, cu acest prilej, contribuie la întregirea imaginii de ansamblu asupra istoriei Cetăţuii de la Ardeu.

ABOUT A STYLUS FOUND IN ARDEU, JUD. HUNEDOARA(Abstract)

The hill Cetăţuie from Ardeu is well known for the ancient and medieval discover-ies from the end of the XIXth century by Téglás Gábor. But in the last years the interest in

22 În legătură cu drumul roman amenajat pe Valea Ampoiului, vezi Fodorean 2006, p. 252–254.23 Fodorean 2006, p. 260.24 Nemoianu, Andriţoiu 1975, p. 189; Bodó, Ferencz 2004, p. 153–154.25 Fodorean 2006, p. 263.

Despre un stylus descoperit la Ardeu, judeţul Hunedoara | 117

investigating the site was risen. A lot of artifacts were discovered and were published by the researchers team. Most of them belonging to the Dacian Kingdom time, but there are also from other epochs like Copper Age, Bronze Age, First Iron Age, Roman Province Dacia time, Migrations and Medieval time.

In this paper we are presenting a small iron slate peneil (stylus) found in 2002 cam-paign on the upper part of the hill. It is preserved fragmentary (L preserved – 7,1 cm) and its slender rod is rounded in section with the diameter of de 0,4 cm. Now it could be found in the Roman and Dacian Civilisation museum in Deva, Inventory No. 40332.

The piece is common for the Roman time and it is a proof (together with some other pieces) of a Roman presence on the top of the Cetăţuie hill in the Roman Province Dacia time.

Explicaţia planşelor/Explanation of the platesPl. I. 1. Planul săpăturilor pe dealul Cetăţuie, realizat de Maria Magdalena Ştefan,

de la Digital Domain din Bucureşti. Săgeata indică locul descoperirii. 2. Planul săpăturilor pe culmea dealului Cetăţuie, realizat de Maria Magdalena Ştefan, de la Digital Domain din Bucureşti. Săgeata indică locul descoperirii. 3.Localizarea satului Ardeu, după Ferencz 2010a. / Pl.  I. 1. Plan of the excavations on the Cetăţuie Hill until 2004, made by Maria Magdalena Ştefan, from Digital Domain Bucharest. The arrow point the place of the discovery. 2. Plan of the excavations on the top of the hill Cetăţuie, made by Maria Magdalena Ştefan, from Digital Domain Bucharest.3. The location of Ardeu village, after Ferencz 2010a.

Pl. II. 1. Stylus descoperit la Ardeu, foto I. V. Ferencz; 2.Stilus descoperit la Ardeu, desen Mugurel Manea. 3. Ţiglă cu ştampilă descoperită la Ardeu, foto Cristian Constantin Roman. 4. Vedere aeriană a dealului Cetăţuie, foto Zoltán Czajlik, may 2012. Săgeata indică locul descoperirii. / Pl. II. 1. Stylus found in Ardeu, foto I.V. Ferencz. 2. Stylus found in Ardeu, sketch by Mugurel Manea. 3. Tile with stamp found in Ardeu, foto Cristian Constantin Roman. 4. Aerial view of the Cetăţuie hill, foto Zoltán Czajlik, may 2012. The arrow point the place of the discovery.

Bibliografie/ Bibliography

Alicu et alii1994

Bălan 1966

- D. Alicu, S. Cociş, C. Ilieș, A. Soroceanu, Small fids from Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Cluj-Napoca.– T. Bălan, „Tezaurul de monede dacice de la Bozeș”, în Sargeția, IV, p. 51–64.

Bodó, Ferencz 2004 - C. Bodó, I. V. Ferencz, „Câteva consideraţii privind fortificaţia şi aşezarea dacică de la Ardeu (com. Balşa), jud.Hunedoara”, în Istros, 11, 2003, p. 147–158.

Ferencz et alii 2003 - I. V. Ferencz, M. Căstăian, C. Bodó, C. I. Popa, Şt. Andrei, R. Stăncescu, „Ardeu, com Balşa, jud. Hunedoara, punct Cetăţeaua”, în CCA, 2002, p. 40–42.

118 | Cristian diMa, iosif VasiLE fErEnCZ

Ferencz et alii 2004 - I. V. Ferencz, M. Căstăian, C. Bodó, C. I. Popa, Şt. Andrei, R. Stăncescu, „Ardeu, com Balşa, jud. Hunedoara, punct Cetăţuie (Cetăţeaua)”, în CCA, p. 43–45.

Ferencz et alii 2005 - I. V. Ferencz, C. Bodó, M. Căstăian, „Ardeu, com Balşa, jud. Hunedoara, punct Cetăţuie”, în CCA, p. 56–57.

Ferencz 2005 - I. V. Ferencz, „On a Roman lamp discovered in the Dacian fortress from Ardeu, Hunedoara county, Romania”, în vol. C. Gaiu, C. Găzdac, Fontes Historiae. Studia in honorem Demetrii Protase, Bistriţa, 2005, p. 371–377.

Ferencz 2010a - I. V. Ferencz, „Chei Romane descoperite la Ardeu”, în H. Pop, I. Bejinariu, S. Băcueţ-Crişan, D. Băcueţ-Crişan (eds.) Identităţi cultural locale şi regionale în context European. In memoriam Alexandri V. Matei, Bibliotheca Musei Porolissensis, 13, Zalău, p. 287–292.

Ferencz 2010b - I. V. Ferencz, „O ferecătură de casetă descoperită la Ardeu”, în Terra Sebus, 2, p. 225–233.

Ferencz et alii 2010 - I. V. Ferencz, C. C. Roman, C. M. Căstăian, C. Dima, C. I. Popa, „Ardeu (com. Balşa, jud. Hunedoara)”, în CCA, 2010, p. 28–29.

Ferencz et alii 2011 - I. V. Ferencz, C. C. Roman, C. M. Căstăian, C. Dima, C. I. Popa, „Ardeu (com. Balşa, jud. Hunedoara)”, în CCA, 2011, p. 28–29.

Ferencz 2012a - I. V. Ferencz, „Ardeu – Cetăţuie. Ten years later”, în Sargetia S.N., 3, 2012, p. 119–130.

Ferencz 2012b - I. V. Ferencz, „Cetăţuia dacică de la Ardeu”, în, I. V. Ferencz, C. Beldiman (coord.), Artă şi meşteşug în epoca Regatului Dac. Artefacte de os şi corn. Catalog, Cluj Napoca, 2012.

Ferencz 2012c - I. V. Ferencz, „Aproape un secol de uitare. Unele repere istoriografice privind cetatea dacică de la Ardeu”, în C. Drăgan, C. Barna (ed.) Studii de istorie a Transilvaniei. Volum dedicat istoricului Ioachim Lazăr la 70 de ani, Cluj Napoca/Deva, 2012, p. 70–84.

Fodorean 2006 - Fl. Fodorean, Drumurile din Dacia romană, Cluj-Napoca, 2006.Gheorghiu 2005 - G. Gheorghiu, Dacii pe cursul mijlociu al Mureşului (sfârșitul

sec. I a. Chr. – începutul sec. II p. Ch.), Cluj-Napoca, 2005.Nemoianu, 1975Andriţoiu

- I. L. Nemoianu, Andriţoiu, „Sondajul arheologic de la Ardeu, com. Balşa, jud. Hunedoara”, în CA, I, p. 181–190.

Petolescu 2002 - C. C. Petolescu, Auxilia Daciae, Bucureşti, 2002. Téglas 1885 - G. Téglas, „Emlékek és leletek. Az Erdőfalvi barlangok”, în

ArchÉrt., 5, p. 299–307.Téglas 1888 - G. Téglas, „Újabb barlangok az erdélyrészi Érczhegység

övéből”, în Matematikai és természettudományi Közlemények, XIII., Budapest, p. 134–138.

Despre un stylus descoperit la Ardeu, judeţul Hunedoara | 119

Pl. I.

1

2

3

120 | Cristian diMa, iosif VasiLE fErEnCZ

Pl. II.

1

2

3

4

0 2