Despre razboi

Alexandru Grumaz,

George S Patton, unul din cei mai cunoscuti generali americani din Al Doilea Razboi Mondial, eliberatorul Luxemburgului, spunea: ,,Timpul pentru a lua in considerare temerile tale este inaintea luarii unei decizii de lupta importante. Acesta este timpul sa-ti asculti temerile si fricile. Dupa ce ai luat decizia evita-le si mergi decis inainte."

Dupa generatii de autoritarism si stagnare, punctate cu razboaie intre state si momente de represiune interna, Orientul Mijlociu a inceput sa sa miste odata cu Primavara Araba. Scanteia care a declansat miscarile de protest a fost larg recunoscuta ca fiind sinuciderea prin auto-incendiere a lui Mohamed Bouazizi, in Tunisia la data de 17 decembrie 2010. Rezultatele acestei actiuni s-au raspandit in tot Orientul. In Egipt, Yemen si Tunisia, demonstratiile au devenit adevarate revolutii care au dus la inlaturarea presedintilor tunisian (Zine El Abidine Ben Ali) si egiptean (Hosni Mubarak), iar ulterior si a presedintelui yemenit Ali Abdullah Saleh. Existenta mijloacelor de comunicatie moderna precum Facebook sau Twitter au inlesnit organizarea revoltelor, fapt pentru care guvernele din mai multe tari afectate de proteste au blocat accesul la ele sau chiar la intregul Internet. Momentul a fost speculat si ulterior pregatit cu mare atentie la Moscova care dorea sa-si recapete, de multi ani, dominatia in fostele state prietene ale URSS din Orientul Mijlociu (Libia, Siria, Egipt).

Evenimentele din Siria si Ucraina sunt doua momente care au venit la pachet. In timp ce operatiunile militare

din Ucraina erau in desfasurare, in paralel se derulau operatiunile diplomatice de salvare ale lui Bassar Al-Assad prin preluarea stocurilor de gaze toxice si discutii la nivel de guvern-opozitie la Geneva. Rusia si-a dorit, de la venirea lui Vladimir Putin la putere in 1999, sa refaca fostul imperiu sovietic, sa stabilizeze economia si sa reia cresterea acesteia dupa terapia de soc a lui Egor Gaidar (adjunctul prim-ministrului rus, un economist liberal in varsta de 35 de ani, partizanul reformelor radicale), sa modernizeze fortele armate, sa puna in subordinea Kremlinului noii oligarhi[1] aparuti in perioada post gorbacioviana si nu in ultimul rand sa se aseze la masa cu SUA pentru a discuta toate problemele globale tet-a-tet si fara intermediari.

De asemenea, nu dorea un partener economic puternic la granita de vest, asa cum este UE drept urmare a inceput cu meticulozitate o destramare a coeziunii acesteia prin metode economice neortodoxe si prin implementarea de scheme de coruptie la nivelul guvernamental al acestora. Dialogul bilateral si promisiuneile energetice ale Rusiei cu marile puteri economice Germania, Franta si Italia, dar si cu tarile est europene precum Cehia si Ungaria au fost elementele de baza al fracturarii coeziunii Uniunii. Si nu numai. Imigratia sponsorizata de la est a dus la o instabilitate in tarile de destinatie a acestor imigranti, dar si la o imagine tragica a unei Europe impartita de garduri de protectie la frontiere (ultimii veniti in clubul celor cu garduri la granita fiind sloveni care construiesc un gard la granita cu Croatia si estonieni care inata un gard de 2,5 m la granita cu Rusia).

De fapt, Rusia lui Valdimir Putin, dorea a lume bipolara nicidecum multipolara, notiunea de multipolara ramanand numai un lait motiv in media internationala fara o acoperire reala. America a pivotat in Asia, lasand controlul securitatii Europei in mana europenilor unde binomul Franta-Germania, inca in voga, a pierdut din turatie odata cu criza imigrantilor, dovada fiind suportul neconditionat dat de presedintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker la solicitarea Cancelarului german Angela Merkel pentru realizarea de cote de imigranti in diferitele state ale Uniunii. Se pare ca numai Europa de Est si Centrala se consolideaza si se misca in alta directie, directie pe care am vazut-o la mini-summitul NATO de la Bucuresti. Tarile din estul Europei au trait in comunism si stiu ce inseamna lipsurile materiale dar si lipsa libertatilor individuale si sociale si nu doresc o reantoarcere a acestora.

Ce s-a discutat la Bucuresti Despre summit s-a scris destul(!!) si nu am sa reiau decat ceea ce presedintele Klaus Iohannis a declarat ca au fost evaluate ca prioritare 5 directii de actiune:

(1) intarirea solidaritatii si indivizibilitatii aliantei, inclusiv prin sporirea prezentei NATO;

(2) intarirea NATO si continuarea procesului de adaptare pentru a raspunde riscurilor pe termen lung din est si nord;

(3) consolidarea securitatii spatiului de la Marea Neagra la Marea Baltica;

(4) consolidarea parteneriatului NATO si UE;

(5) asigurarea ca dialogul cu Rusia va fi fundamentat pe respectarea dreptului international. Mini-summitul NATO de la Bucuresti este, in mod sigur, o incercare de a pune presiune pe puterile vest-europene, in vederea viitorului summit de la Varsovia din 2016, puteri vest europene care sunt din ce in ce mai dispuse sa inchida ochii la incalcarea de catre Rusia a normelor de drept international in Crimeea si in estul Ucrainei.

Ne este oare frica de un nou razboi in Europa Nu. Ne este frica de imprevizibilul actiunilor lui Vladimir Putin, de un razboi hibrid cat si de forta triadei nucleare ruse care se poate rasfrange, si numai din gresala asupra estului.

Europa de astazi De fapt daca urmaresti cu atentie agenda europeana sunt la moda mini-summiturile pe tema imigratiei sau a NATO sau pe orice alta tema spre exemplu securitatea in Balcanii de Vest. De acord securitatea Balcanilor de Vest este importanta inclusiv pentru Romania cum important este accederea Muntenegrului in NATO si pregatirea celorlate state foste jugoslave pentru aderare la UE si la NATO. Dar toate aceste summituri denota, in primul rand, o fracturare a Europei atat in interiorul UE cat si al NATO.

Europa are nevoi de un nou lider care sa coaguleze ceea ce parintii fondatori au reusit: crearea unui spatiu economic si politic comun unde bunastarea si valorile liberalismului sunt la loc de cinste.

Noi est-europeni aici vrem sa fim si in mod clar nu ne dorim o Europa divizata! Reuniunea de la Bucuresti a tarilor membre NATO, la o saptamana dupa avertismentele dure lansate de Rusia la adresta Romaniei, in contextul operationalizarii bazei militare de la Deveselu, nu poate fi decat benefica pentru presedintia Romaniei si pentru relatia cu SUA. In acest moment parteneriatul strategic cu SUA este esential iar cel cu Polonia, in conditiile in care la Varsovia este un guvern eurosceptic, trcuresytiebuie accelerat pentru a avea un spatiu de manevra si de cooperare care sa nu fie limitat de reglementarile europene ce vor urma. 

Harta lumii, ale carei granite se doresc a fi redesenate de rusi

Planul de actiune al Kremlinului pentru Europa In Europa, apropierea NATO de granitele Federatie Ruse prin largirile succesive ale Aliantei cu state din fostul Pact de la Varsovia, a pus in aplicare, la Kremlin, un plan de destabilizare a flancului estic al Europei pentru ca cel de refacere a vechiului imperiu cu fostele republici sovietice era pe agenda presedintelui Vladimir Putin din 1999. Pentru Federatia Rusa, Occidentul, dar, mai ales, Statele Unite raman si dupa finalizarea Razboiului Rece inamici de necontestat. Dupa razboiul din Cecenia cu care a debutat conducerea lui Putin la carma Rusiei a urmat valul de miscari populare din vecinatatea Federatiei Ruse.

Rand pe rand, presedinti si regimuri politice fidele Moscovei decenii la rand s-au prabusit peste noapte. Totul a inceput cu Revolutia Rozelor in Georgia, la Tbilisi, in 2003 si a continuat cu Revolutia Portocalie izbucnita la Kiev, in Ucraina, la finalul anului 2004, pe fondul rezultatelor alegerilor prezidentiale ca sa culmineze cu Maidanul pro-european de la Kiev din 2013, care l-a inlaturat pe Ianukovici si care a pus capac rabdarii lui Vladimir Putin. In 2014 presedintele Vladimir Putin a trecut la actiune in Ucraina folosind conceptul, deloc nou, al razboiului hibrid. Apoi dupa Acordul de la Minsk care a inghetat conflictul ucrainean a urmat Siria.

Trei factori sunt importanti pentru a intelege campania militara a Rusiei in Siria:

(1) cresterea cheltuielilor militare ale Rusiei

(2) organizarea si participarea impreuna cu Iranul si Hezbollahul la actinile din teren

(3) lipsa de coordonare a coalitiei anti ISIS condusa de SUA.

Odata presedintele Putin a spus: un urs niciodata nu cere permisiunea de la cineva. Intr-adevar in ultimii doi ani Putin a aratat lumii ca este un Urs politic-de la ocuparea ilegala a Crimeei la recenta interventie militara in Siria. Parerile despre comportamentul presedintele Putin in Occident In timp ce deplangea la alegerile din 2008 presupusa slabiciune a lui Barack Obama, fostul guvernator Sarah Palin isi dorea un presedinte ca Putin sa se lupte cu ursii si sa sape dupa petrol. Fostul primar al New York-ului Rudy Giuliani era coplesit de admiratie fata de Putin declarand: el ia o decizie si o executa... Asta este ceea ce inseamna a fi lider. In schimb Zhanna Nemtsova, fata opozantului rus cel mai puternic al presedintelui rus, cel care a fost impuscat Boris Nemtsov, spunea intr-un interviu dat lui Christiane Amanpour la CNN despre Putin: Este un om al erei sovietice. Are cultura acelui timp. Putin are doua adevaruri: petrolul si propaganda. A folosit pretul petrolul ca suport al ascensiuni. Acum cand pretul a scazut  a ramas numai cu propaganda. Din aceasta cauza este asa  de popular in Rusia. 

S-a dovedit ca timpul s-a scurs diferit, din 2000 incoace, pentru Occident fata de Rusia, iar la ora actuala indecizia apartine Vestului si impredictibilitatea Estului. 

Orasul Alep, in nord-vestul Siriei, in octombrie 2015 FOTO AP

Reforma militara rusa Am subestimat puterea militara a Federatie Ruse pe care din 1999 Vladimir Putin a inceput s-o reformeze. Citind studiul elaborat de Consiliul European pentru Relatii Externe (European Council on Foreign Relations/ECFR) varianta europeana a Consiliului pentru Relatii Externe din SUA iti dai seama ce s-a reformat si ce nu in armata rusa. Slabiciunile operationale si tactice din razboiul Ruso-Georgian din 2008, cand fortele georgiene antrenate de SUA s-au dovedit mai agile si mai motivate decat s-au asteptat rusii au fost remediate in decursul anilor care au urmat prin ce mai mare reforma a armatei Federatiei Ruse din 1930. Reforma a fost impartita in trei faze:

(1) profesionalizarea armatei;

(2) imbunatatirea pregatirii de lupta prin micsorarea structurii de comanda si prin cresterea numarului de exercitii militare;

(3) modernizarea armamentului si introducerea de armament nou[2].

Occidentul si SUA s-au focalizat pe modernizarea armamentului (faza trei) fazele unu si doi nefiind studiate indeajuns. Pentru prima data armata a capatat o structura de piramida cu cativa decidenti la varf si mai multi ofiteri operativi la baza. De asemenea s-a introdus un corp profesional cel al subofiterilor, corp care lipsea in fosta armata sovietica (subofiterii in armata sovietica nu pregateau trupa erau utilizati in activitatile administrative). Reforma structurala a cuprins si cresterea salariilor militarilor, de peste cinci ori, dar si introducerea metodelor moderne de management al personalului. Reformele au redus substantial fondurile alocate personalului si au profesionalizat armata rusa, fondurile disponibilizate fiind directionate catre producerea si cumpararea de echipamente higt-tech (perioada de pregatire pentru soldati a fost scurtata pe echipamente complexe) si au ajutat la cresterea pregatirii de lupta a fortelor de elita (parasutisti, infanteria

navala si fortele speciale). Sistemul militar de educatie a fost de asemenea reformat, bazandu-se partial pe sistemele din Elvetia si Austria, cu introducerea tehnicilor de leadership state-of-art. Au fost schimbate uniformele si echipamentul personal pentru a creste increderea in noua armata. A doua parte a reformelor s-a referit la structurile unitatilor militare si a lantului de comanda. Din cele 23 de divizii organizate de sovietici, noua conducerea a format 43 de brigazi dotate cu armament nou, a caror mobilitate a crescut simtitor (pot fi dislocate in 24 de ore in teatrele de operatii). De asemenea numarul de exercitii militare a fost marit si au inceput sa fie utilizate exercitiile in teatre de operatii complexe folosindu-se un numar mare de militari si o logistica impresionata dar si trageri cu toate categoriile de armament din dotare (un an a fost necesar pregatirii a doua divizii in anii de inceput ai razboiului din Cecenia-1999). Practicile sovietice de mobilizare ale rezervistilor, pentru a creste puterea de lupta a unitatilor active, au fost abandonate. Noile districte militare au la conducere comandamente intrunite de forte armate iar numarul lor a fost redus. Acum comandatii de districte militare au acces la toate categoriile de forte armate care sunt dislocate in zona lor de resposabilitate (forte navale, terestre si aeriene).

Nava militara ruseasca FOTO tass.ru Rezultatul acestei reforme in trei pasi a constat in mentinerea unei forte gata de interventie la granita Rusia-Ucraina de 150.000 militari (dintre care 40000 in satre de alarma) in timp ce in alte zone se desfasurau exercitii militare cu aproximativ 80000 de militari. Ultima faza, care este in derulare, este aceea  a introducerii de echipamente moderne nave, tancuri, avioane si rachete (de croaziera sau balistice).  In prima faza nu a fost vorba de moderizarea complexului militar industrial a fost vorba de mentinerea si modernizarea echipamentului existent si modalitatea de instruire a trupelor pentru a obtine maximum de eficienta in folosirea acestuia. Reforma a implicat si aparitia de noi concepte militare precum razboiul hibrid. Ministrul Apararii Shoiugu, ultimul venit in cercul limitat a lui Vladimir Putin a crescut cheltuielile militare, finatand zeci de noi avioane si rachete dar si comandand noi echipamente militare, a marit numarul de exercitii militare de la Marea Baltica la Pacific si de la Marea Caspica la Artica. Rusia de astazi se bazeaza mai mult ca in trecut pe fortele conventionale si pe proiectia fortelor in teatre de operatii din strainatate in zonele ocupate de sovietici inainte de 1990. Desfasurarea de Federatia Rusa a unei forte expeditionare importante in Siria, pe apa si in aer, o campanie cu zeci de avioane de atac operand 24 din 24 de ore, utilizarea de rachete de croaziera da la

mari distante (1500 km) au transmis un mesaj clar: forta militara a Rusiei devine un rival a capabilitatilor operationale americane. De aceea summitul de la Bucuresti are un rol de antemergator in crearea unei strategii de incercuire (vezi Lunga scrisoare a lui George F Kennan 1947) a Federatie Ruse in viitorul apropiat.

Sa nu uitam ce spunea invatatul general Sun Tzu: Razboiul este ca apa. Se schimba permanent tot asa cum si apa isi adapteaza forma la pamantul pe care il strabate. Va reusi sa invinga cel care-si poate schimba tactica fata de inamic sau adversar.

[1] Oligarhi precum Vladimir Gusinski, Boris Berezovski si in mod special Mihail Hodorkovski - detinatorii unor uriase averi castigate prin preluarea bunurilor statului, de cele mai multe ori privatizate prin metode discutabile; Gusinski si Berezovski au fost nevoiti sa paraseasca Rusia si sa-si cedeze o buna parte a averii, iar Hodorkovski a fost inchis intr-o inchisoare din Rusia, iar actiunile pe care le detinea la compania IUKOS, cel mai mare producator de petrol din Rusia, au fost preluate de stat. Drept urmare Rusia are de plati despagubiri investitorilor francezi si belgieni peste 50 miliarede de euro confor Hotararii Curti de Arbitraj de la Haga. Ca urmare a confruntarii cu oligarhii, regimul lui Putin a reusit si sa preia controlul asupra celor mai importante mijloace de informare in masa detinute pana atunci de cei mai bogati rusi-in 2001 si 2002, canalele TV NTV, detinut de Gusinski, TV6 si TVS detinute de Berezovski; preluari asemanatoare au fost avut loc si in cazul ziarelor.

[2] Consideratii: va fi implementata o noua generatie de tancuri care va asigura o mai mare protectie a echipajului si o mai mare mobilitate in teren (70% din tacurile exitente pana in 2020 in jur de 2300 bucati); echiparea cu noi vehicule de lupta ale infanteriei dar si cu noi  vehicule de trasport personal (BTR); noi piese de artilerie si noi rachete (modernizarea rachetelor Iskander cu o raza de actiune de 400 km) a caror precizie va fi sporita(sistemul Smerch va fi inlocuit cu sistemul Tornado) dar si piese de artilerie autopropulsata; planificatorii vor dezvolta strategii de raspuns rapid cu aceste echipamente noi pentru conflicte regionale si locale; in trupele de uscat sunt actualmente 300000 de militari, marea majoritate militari in termen, fiind organizati in 80 de brigazi;crearea unei forte de reactie rapida profesionalizata (25% din totalul fortelor de uscat); in august 2015 a fost constituita o forta de peacekipeeng formata din 5000 de militari din compunerea Brigazii 31 Aeropurtate;