Despre Familie

8/12/2019 Despre Familie

http://slidepdf.com/reader/full/despre-familie 1/23

Evoluţia structurii familiei de-a lungul timpului(căsătoria în grup, poligamia, monogamia; familia tradiţională, extinsă, comunitară –

familia modernă, nucleară, societală)

Levi-Strauss definea astfel familia ca un grup social determinat de anumite

caracteristici observate mai frecvent:- îşi are originea în căsătorie;- cuprinde soţul, soţia şi copiii care s-au născut prin uniunea lor;- membrii familiei sunt uniţi prin legături legale, prin drepturi şi obligaţii de

natură economică, religioasă, printr-o reţea precisă de drepturi şi interdicţiisexuale şi un ansamblu variabil de sentimente, cum ar fi: dragostea,afecţiunea, respectul, teama

Berge: !amilia repre"intă un fel de personalitate colectivă a cărei armoniegenerală influenţea"ă armonia fiecăreia dintre părţi

E. Burgess, H. Locke: !amilia repre"intă o unitate de interacţiuni şi

intercomunicări personale, cuprin"#nd rolurile sociale de soţ şi soţie, mamă şi tată, fiu şifiică, frate şi soră

Maria Voinea: !iind nucleul social elementar, familia este unicul grup social încare legăturile de dragoste şi de rudenie capătă o importanţă primordială

v. B!dina : !amilia este un grup social reali"at prin căsătorie, cuprin"#ndoameni care trăiesc împreună, cu o gospodărie casnică comună, sunt legaţi prin anumiterelaţii natural-biologice, psi$ologice, morale şi %uridice

"olanda Mitrofan, #. #iuperc!: !amilia repre"intă, în orice societate, o formă decomunitate umană alcătuită din cel puţin doi indivi"i, uniţi prin legături de căsătorieşi&sau paterne, reali"#nd, mai mult sau mai puţin, latura biologică şi&sau psi$osocială

'e măsura evoluţiei de la copilărie la v#rsta adultă, tre$uinţele emoţionale seadaptea"ă diferitelor tipuri de relaţii impuse de con%unctura socială opiii de"voltă ceamai mare parte a relaţiilor de apropiere cu părinţii, fiind dependenţi de aceştia p#nă la oanumită v#rstă pri%inul primit de la părinţi le asigură securitatea necesară c#ştigăriiindependenţei, dragostea părintească le conferă sentimentul de bunăstare u timpul, sede"voltă şi alte tipuri de relaţii, cu cei din %ur, cu prietenii, iar cu trecerea timpului, apar relaţii romantice, pentru cei mai mulţi dintre adulţi, căsătoria devine cel mai important tipde relaţii intime

"ntimitatea repre"intă o relaţie str#nsă, caracteri"ată de iubire, care permite cadouă persoane de sex opus să-şi împărtăşească cele mai profunde sentimente şi g#nduri,

într-o atmosferă de încredere şi acceptare * astfel de relaţie poate asigura sentimentulvalori"ării propriei persoane de către o altă persoană importantă din viaţă, poate generasentimentul de spri%in, că se poate ba"a pe celălalt, că poate fi îngri%it şi poate îngri%i pecelălalt +ntimitatea implică iubire, dar nu este necesară implicare sexualităţii în aceastărelaţie ipsa unei relaţii intime poate duce la sentimentul de singurătate, neputinţă,oboseală, factori ce contribuie şi determină divorţialitatea utocunoaşterea, respectul desine, autoeficienţa, onestitatea, emoţia, comunicarea eficientă, contactul şi apropierea deceilalţi influenţea"ă capacitatea unei persoane de a iniţia şi de a menţine relaţii intime

.



/şecul în stabilirea intimităţii induce sentimentul i"olării, persoane se retrage în sine,neîmpărtăşind cu nimeni emoţii, impresii, idei, lipsind şi sentimentul de întra%utorare/şecul se poate instala la indivi"ii marcaţi de teama de a fi respins sau de narcisism, la ceicu un aspect fi"ic neatractiv, la cei timi"i sau cu abateri de la rolurile tradiţionale sexuale

#!s!toria repre"intă, după %oodman, un ansamblu de obiceiuri, idei şi norme

care definesc social modul prin care bărbaţii şi femeile se pot uni pentru a crea o familieşi atrage după sine o serie de obligaţii sociale şi economice pentru parteneri"olanda Mitrofan &i #. #iuperc! sublinia"ă (.001) ideea potrivit căreia

2căsătoria este calea unor prefaceri psi$ologice ale personalităţii, este un procesinterpersonal al devenirii şi maturi"ării noastre ca personalităţi, scopul ei este creşterea

personală prin experienţa con%ugalităţii şi parentalităţii34r 'aul Hauck , în 2um să iubeşti pentru a fi iubit3 (5uc, .006, /d 'olimar7),

evidenţia"ă patru aspecte pentru care oamenii se căsătoresc:o companie plăcută, o viaţăsexuală în deplină siguranţă şi convenabilă, întemeierea unei familii şi stabilirea unuimod de viaţă propriu 8n societăţile moderne, aceste motive nu mai sunt suficiente pentrua-i determina pe tineri să-şi întemeie"e o familie

8n sens sociologic, ca formă specifică de comunitate umană, familia desemnea"ăgrupul de persoane unite prin căsătorie, filiaţie sau rudenie, ce se caracteri"ea"ă princomunitate de viaţă, de sentimente, interese, aspiraţii

ociologii studia"ă familia pe ba"a unor determinări concrete, astfel:

9 8n funcţie de mărimea familiei, există:familia restr(ns!, de talie mică, cuprin"#nd soţii şi copiii, deci două generaţii,numită familie nucleară;familia e)tins!, formată din familia nucleară plus alte generaţii, alte rude;cuprinde peste generaţii; este specifică sistemelor vec$i, patriar$ale

94upă succesiunea averii (transmiterea moştenirii), avem:familii patrilineare (transmiterea se face după genealogia paternă); în ca" dedisoluţie, averea răm#ne bărbatului;familii matrilineare, mai puţin înt#lnite (matriar$at);familii $ilineare, specifice societăţilor moderne

98n funcţie de stabilirea re"idenţei, a locuinţei, sunt:sisteme patrilocale, în care locuinţa se stabileşte în comunitatea din care vine bărbatul;sisteme matrilocale, stabilirea re"idenţei se face în comunitatea de provenienţă afemeii;sisteme neolocale, stabilirea re"idenţei în afara familiilor de provenienţă, pe terenneutru

94upă modul de exercitare a autorităţii:sisteme patriar*ale, autoritatea este deţinută de bărbat sau de bărbatul cel maiînv#rstă; acest sistem există şi a"isisteme matriar*ale, înt#lnite în epoca matriar$atului;



sisteme egalitare înt#lnite în societăţile moderne şi în comunităţile urbane

98n funcţie de modul de îndeplinire a funcţiilor:familii normale, în care sunt îndeplinite toate funcţiile familiei în mod optim;familii anormale, de"organi"ate, carenţate, disfuncţionale, cu probleme,

vulnerabile, deficitare94upă forma de căsătorie, sunt:

familii monogame, un bărbat este căsătorit cu o singură femeie, în acelaşisegment de timp cest tip apare relativ t#r"iu, odată cu interesul bărbaţilor de atransmite averea doar urmaşilor lui şi nu al altora, deci, odată cu apariţia proprietăţii private'oligamia, cu cele două forme, poliginia şi poliandria

8n sens juridic, familia desemnea"ă grupul de persoane între care există drepturi şiobligaţii care îşi are originea în acte %uridice precum căsătoria, înfierea, rudenia sau

raporturile asimilate relaţiilor de familie<aria =oinea (.00) menţionea"ă că începuturile familiei sunt greu de determinat

exact în timp >otuşi, cercetători precum <organ, ? 5ac$ofen şa susţin existenţapromiscuit!ţii ca etapă premergătoare celei mai vec$i forme a familiei, căsătoria în grup

'romiscuitatea presupune, aşa cum arată +olanda <itrofan (.001, p .0)interacţiuni sexuale nediscriminatorii, neînfrânate, în afara căsătoriei. 'ractic, orice bărbat poate avea contact sexual cu orice femeie, fără a respecta reguli sau legături des#nge cest tip de comportament, ar genera conflicte permanente, probleme legate degelo"ii, probleme legate de creşterea copiilor

@rmătorul pas îl constituie c!s!toria +n grup, denumită şi poligiandrie, care

continuă caracteristicile etapei anterioare e consideră că este puţin probabil ca acest tipsă fi fost dominant într-o societate, dat fiind de"avanta%ele pe care le implică, de"avanta%ede ordin practic, dar şi psi$ologic

ceste două tipuri de uniuni, pe care le luăm în consideraţie mai mult din punctde vedere teoretic, fac trecerea la cele două forme fundamentale de organi"are a familiei,forme influenţate fie de "ona geografică, de religie, de morală, de cultură sau de nivelulsocial eea ce diferenţia"ă cele două tipuri fundamentale de uniune familială, poligamiaşi monogamia, este modul de stabilire a relaţiilor dintre bărbat şi femeie, în ceea ce priveşte relaţiile sexuale şi practicile maritale dominante

'oligamia, constă în căsătoria între un partener de un sex şi mai mulţi parteneride sex opus /ste cunoscută at#t căsătoria unui bărbat cu mai multe femei, numităpoliginie, precum şi căsătoria unei femei cu mai mulţi bărbaţi, numită poliandrie

Poliandria, una dintre formele de poligamie, este formată dintr-o femeie-mamă,copiii ei şi doi sau mai mulţi bărbaţi, fiecare dintre aceştia trebuie să aibă cel puţin unuldintre copiii femeii /ste o formă relativ rară, este înt#lnită în >odas în +ndia, $erpa din Aepal, în unele comunităţi din >ibet, ri an7a şi 'olBne"ia aracteristica acestui tip deuniune este determinată de atitudinea societăţii faţă de femeie, descura%area naşteriifetelor, c$iar acceptarea infanticidului acestora 5ărbaţii din acest tip de familie sunt fie





Gi societatea intervine, direct sau indirect în ceea ce priveşte forma familiei,dimensiunea acesteia, relaţiile dintre parteneri sau dintre generaţii ceste influenţe sereali"ea"ă prin:

- sc$imbările organi"ării economice şi a relaţiilor de proprietate, caredetermină modificări în funcţiile familiei;

- creşterea importanţei relaţiilor socio-afective dintre parteneri, ca urmare a preluării de către societate a unor funcţii ale familiei;- mobilitatea de la nivelul societăţii determină mobilitatea modelelor şi a

ideologiilor familiale;- acţiunea politicilor familiilor asupra modelelor sau dimensiunilor

familiilorontinu#nd anali"a relaţiilor dintre evoluţia familiei în paralel cu cea a societăţii,

sociologii remarcă o serie de tendinţe şi scopuri contradictorii între cele două procese1. @nul dintre aceste contradicţii este între obiectivul de progres social şi

modelul de familie tradiţional, familia fiind cea care păstrea"ă nu numaivalorile tradiţionale ale unei societăţi, dar şi defectele acesteia şi în acelaşi

timp, se împotriveşte noilor valori2. 8n societăţile mai puţin de"voltate economic, există o contradicţie întrecreşterea cantitativă şi cea calitativă a societăţii reşterea excesivă anatalităţii constituie un obstacol pentru creşterea nivelului de trai, cercetărilearăt#nd că la un spor demografic natural de .H pe an, venitul naţional trebuiesă crească cu .,6-,6H cel puţin, dacă se urmăreşte creşterea nivelului de trai

3. u c#t nivelul de instrucţie creşte, cu at#t scade fertilitatea, deci există ocontradicţie între tendinţa de a ridica nivelul de educaţie al familiei şi tendinţa de creştere a familiei ;

4. /xistă o contradicţie între politica de creştere a nivelului de trai şi cea decreştere a numărului de copii din familie, creşterea numărului de copii dintr-

o familie afect#nd veniturile medii pe membru al familiei şi nivelul de trai alacestuia. !ncurajarea angajării femeilor în activităţi economice vine în contradicţie

cu cerinţa adresată acestora de a"şi educa mai bine copiii #. pare o contradicţie între simplificarea condiţiilor de obţinere a divorţului şi

insistenţa în păstrarea stabilităţii familiei$%. u toate că se susţine principiul egalităţii se&elor, v'rstelor şi statutelor

civile, persistă atitudinea negativă faţă de fetele"mame, persoanele divorţate,căsătoriile la v'rste prea fragede sau prea înaintate.

8n finalul anali"ei pe care + <i$ăilescu o reali"ea"ă la adresa interrelaţiilor familie-societate şi a contradicţiilor ce se manifestă, conclu"ionea"ă: 2cunoaşterea acestor antinomii ne permite să înţelegem sc$imbările care au avut loc în modelele familiale,depăşirea unor disfuncţionalităţi pre"ente în familiile contemporane se poate reali"a doar prin depăşirea contradicţiilor care le-au generat3

<onogamia s-a manifestat, de-a lungul timpului, sub două forme: familia extinsăşi familia nucleară

6



(amilia e&tinsă este formată, aşa cum am arătat anterior, din cel puţin douănucleare, cuprin"#nd bunici, părinţi şi copii, uneori şi generaţii colaterale 8ntre membriifamiliei extinse există relaţii şi norme de convieţuire, cu scopul păstrării tradiţiilor,obiceiurilor şi a stilului dominant aracterul oarecum rigid şi conservatorismul cecaracteri"ea"ă acest tip de familie duc la conflicte între generaţii, dar oferă membrilor

sentimentul de siguranţă, de apartenenţă, împiedică disoluţia cuplurilor !amilia extinsănu oferă multă libertate individului, scopul fiind păstrarea coe"iunii şi evoluţia întreguluigrup familial, alegerea partenerului este făcută de către părinţi, pe ba"a criteriilor socialeşi economice, astfel că individul nu are posibilitatea de a ieşi din tiparul de%a ales de cătrefamilie, dec#t dacă îşi asumă riscul de a părăsi 2clanul3 cest tip de familie tradiţională,specifică p#nă în secolul II, se înt#lneşte şi a"i, dar mai restr#ns

c$imbările care au avut loc în societate, au dus la modificări şi în ceea ce priveşte atitudinea asupra familiei, în sensul trecerii de la familia tradiţională, lărgită, lafamilia nucleară, c$iar la o multitudine de modele ale acestui tip de familie

(amilia nucleară a apărut ca urmare a modificărilor survenite în viaţa societăţii,a principalelor activităţi desfăşurate de membrii ei, a sc$imbărilor de mentalitate

uprinde cuplul parental şi copilul sau copiii lor necăsătoriţi pre deosebire de formaanterioară, în acest tip de familie, partenerul este ales în funcţie afecţiunea dintre cei doi parteneri, urmărind fericirea şi împlinirea fiecăruia în parte, precum şi a copiilor lor

'ornind de la o ba"ă destul de instabilă, precum iubirea dintre parteneri, seconstată că de multe ori, odată cu încetarea iubirii, apare disoluţia cuplului, ceea ce ducela divorţ -a constatat că mai ales în marile oraşe, familia nucleară îşi creea"ă un nou tipde viaţă, ba"at pe concentrarea afectivă, comunicaţională, acţională, separarea de celelalterude, independenţa proprie, ceea ce îi dă posibilitatea de autoconducere şi autode"voltare

vanta%ul pe care îl oferă familia nucleară, acela al suportului emoţional, alsatisfacerii nevoilor de securitate, de protecţie, presupune de"voltarea unei 2competenţerelaţionale3 care să permită satisfacerea nevoilor de comunicare şi de de"voltare a

personalităţii fiecărui membru în parte<odul de constituire al familiei nucleare se ba"ea"ă pe contractul legal, reali"at lao v#rstă acceptabilă din punct de vedere social a partenerilor, în general, c#nd soţul esteindependent din punct de vedere economic şi este precedată, în general, de logodnă

nali"a reali"ată de către sociologi, referitoare la evoluţia familiei de-a lungultimpului, raportea"ă acest fenomen la teoriile clasice ale sociologiei ! >onnies iniţia"ăteoria polarităţii comunitate-societate, care constă în trecerea societăţii umane de lacomunitate spre societate, cu toate modificările pe care le impune +nteresantă estecaracteri"ările pe care >onnies le face celor două tipuri de oameni: omul comunitar – cu o puternică conştiinţă religioasă, condus de tradiţii şi obiceiuri; el valori"ea"ă familia(fundamentul societăţii), legăturile de s#nge, vecinătatea şi prietenia Omul societal

accentuea"ă idealurile individualităţii, se caracteri"ea"ă prin convenţionalism, acţiunilesale sunt re"ultatul g#ndirii, al calculului e afirmă că trecerea de la comunitate lasocietate conduce la o comprimare a emoţionalităţii, ce este devalori"ată în societateamodernă şi la o accentuare a intelectualităţii, av#nd ca efect trecerea de la unitate laseparare în relaţiile interpersonale cest punct de vedere pare să contra"ică cele spuseanterior, c#nd arătam că ba"a stabilirii unei familii în societatea tradiţională eramenţinerea în cadrul comunităţii restr#nse a bunurilor şi a valorilor materiale şi mai puţin

J



atracţia dintre parteneri, legăturile afective ce se stabilesc între parteneri, ca în societăţilemoderne 4in această perspectivă, familia tradiţională, patriar$ală se suprapune cucomunitatea şi familia modernă, instabilă, cu societatea

!rederic e 'laB, cel dint#i care a folosit metoda monografică în abordareafamiliei şi a pus ba"ele primei şcoli sociologice france"e, efectuea"ă spre sf#rşitul

secolului I+I cercetări asupra familiei, din perspectivă sociologică şi reali"ea"ă odelimitare a patru tipuri familiale +lie 5ădescu sinteti"ea"ă caracteristicile celor patru,astfel:

. (amilia patriar)ală, în care comunitatea, conservatoare, stagnantă, ani$ilea"ăacţiunile individului e caracteri"ea"ă prin autoritatea patriar$ului; dependenţatotală a copiilor de familie; instrucţia familială şi nu personală /lementul de ba"ăal păstrării ordinii în familia patriar$ală este respectul, iar creşterea numărului demembri peste capacitatea de $rană a domeniului şi scăderea autorităţii patriar$uluiconstituie cau"a disoluţiei acestui tip de familie

(amilia tulpină reproduce la dimensiuni mai mici familia patriar$ală, dar se şideosebeşte de aceasta prin faptul că încura%ea"ă autonomia şi de"voltarea unor

familii tinere provenite din aceeaşi rădăcină, oferind suport material şi social, păstr#nd însă o interdependenţă între ele (amilia particularistă se apropie cel mai mult de tipul familiei instabile,

constituind ba"a apariţiei acesteia +ndividul trece pe un plan superior faţă defamilie, acţiunile lui se ba"ea"ă pe propriile sale capacităţi şi nu pe spri%inulfamiliei cest tip de familie încura%ea"ă de"voltarea unor indivi"i capabili sădesfăşoare activităţi şi să se reali"e"e individual, independent

F (amilia instabilă este cea în care individul devine prada societăţii, nefiind pregătit nici cu respectul autorităţii şi al tradiţiilor, ca în familia patriar$ală, niciîncura%at spre a fi original, ca în familia particularistă

'erspectiva lui uguste omte este aceea că relaţia comunitară se ba"ea"ă pe puterea spirituală, iar relaţia societală se ba"ea"ă pe puterea intelectului; suprapunereaacestei teorii pe polaritatea bărbat-femeie, duce la ideea că 2în familie puterea spiritualăeste a femeii, pe c#nd în societate puterea spirituală este a bărbatului u alte cuvinte, înfamilie domină sensibilitatea, în societate, intelectul3 (+ <itrofan, iupercă, .001)utorii continuă anali"a din această perspectivă, preci"#nd că femeia, datorităcaracteristicilor sale, este mai apropiată de idealul omului comunitar, bărbatul fiind maiaproape de idealul omului societal, el fiind cel care a făcut trecerea de la comunitate lasocietate * dată cu emanciparea femeii şi încercarea ei de a deveni om societal, seafirmă că, din perspectivă comunitară, familia nu mai există, ea răm#n#nd o uniune întredouă persoane dominate de raţionalitate şi nu de sensibilitate, de profit şi nu de sentiment>otodată, sex-rolurile s-au modificat, femeile nu se mai mulţumesc cu rolul de casnică şide supusă, ci aşteaptă de la relaţia cu un bărbat companie, satisfacţie sexuală, libertateade a se bucura de o carieră profesională cestea pot fi obţinute cu uşurinţă în afaracăsătoriei, familia fiind percepută de multe ori ca un obstacol în reali"area acestor dorinţe /manciparea femeilor, dorinţa lor de a se implica în viaţa socială şi economică,de a deveni un om social, a dus la serioase modificări în mentalitatea lor, legată deîntemeierea unei familii >inerele îşi doresc în primul r#nd să-şi reali"e"e o carieră şi abiaapoi se g#ndesc la întemeierea unei familii

K



uncţiile familiei

4eşi preocupările faţă de problematica familiei sunt foarte vec$i, apăr#nd înlucrările g#nditorilor antici şi a celor renascentişti, studii concrete s-au reali"at abia înepoca modernă 'erspectivele de abordare a cunoaşterii familiei sunt multiple, însă toate

scot în evidenţă funcţiile familiei şi transformările intervenite la acest nivel o dată cuevoluţia societăţiioncepţia socială cu privire la familie este puternic influenţată de tradiţie, de

mentalităţi, de religie, de factori de ordin geografic, economic şi social a nivelulfiecărei societăţi, relaţiile de familie sunt influenţate de concepţia individuală, dediversitatea tipologiilor umane, de temperamente şi de experienţele fiecărui membru alsău $iar dacă funcţiile sale au evoluat în diverse etape, familia răm#ne un elementnatural şi fundamental al societăţii 'ermanenţa şi universalitatea familiei se explică şi prin funcţiile pe care le îndeplineşte

!uncţiile familiei repre"intă particularităţi prin care familia îşi îndeplineşterolurile fundamentale faţă de indivi"i şi faţă de societate /le constituie latura dinamică a

familiei, pun în mişcare familia şi-i dau specificitate în raport cu alte grupuri umane<aria =oinea arată că funcţiile familiei trebuie înţelese în manifestarea lor globală, înîntregul lor, deoarece fiecare din funcţii antrenea"ă consecinţe asupra celorlalte (<aria=oinea, ociologia familiei, note de curs)

pecialiştii care s-au ocupat de studiul familiei numesc între funcţiile familiei: - funcţia biologică, funcţia economică, funcţia de sociali"are (educaţională), funcţia desolidaritate (<aria =oinea), funcţia de integrare socială (control social);- funcţia economică, funcţia reproductivă, funcţia de sociali"are, funcţia de solidaritate,funcţia afectiv-sexuală (+olanda <itrofan)- <ilena >omescu (EE6, 4reptul familiei 'rotecţia copilului, /d ll 5ec7, 5ucureşti)grupea"ă funcţiile familiei în două categorii: funcţiile colective şi funcţiile individuale

Deferitor la funcţiile colective, c$iar dacă importanţa lor este variabilă în diverse societăţişi timpuri, se preci"ea"ă că familia a îndeplinit şi îndeplineşte roluri de naturădemografică, educaţională, culturală şi economică 4ar familia este importantă nu doar pentru societate, ci şi pentru individ Delaţiile de familie asigură un refugiu în care fiecareîşi găseşte intimitate, solidaritate, stabilitate, puterea de a depăşi eşecurile, bucurie şiîmplinire

. uncţia $iologic! se)ual! &i reproductiv! are o importanţă fundamentală pentru indivi"i, pentru că asigură satisfacerea nevoilor sexuale ale membrilor, dar şi procrearea, perpetuarea u existat diferite moduri de împlinire a funcţiei biologice,deoarece fiecare societate are un anumit model al relaţiilor sexuale şi, în acelaşi timp,

există diferite moduri de împlinire a funcţiilor biologice, pentru că există diferenţesociale, culturale, morale în care are loc viaţa de familieegat de cele două aspecte, sexuală şi reproductivă ale funcţiei, ? /vola în

Metafizica sexului (.00F) sesi"ea"ă că sunt în raport invers proporţional, astfel, cu c#t emai puternic unul din cele două elemente, cu at#t celălalt e mai slab 'rin urmare, dacă lalimita inferioară se află înmulţirea fără nici un fel de dragoste sexuală, la limitasuperioară se află o dragoste sexuală c$iar cu o excludere completă a reproducerii3

1



!uncţia biologică poate fi influenţată de factori individuali sau de factori externi,care ţin de societate

Factorii interni se referă la:- v#rsta partenerilor, în special a femeii; v#rsta matrimonială este de .1 ani,

pentru femei ea poate fi şi de .J ani, cu dispensa organelor abilitate

- durata maria%ului (1EH din copiii care se nasc în familie se nasc în primii1 ani de căsnicie);- divorţialitatea;- starea de sănătate a soţiei, care influenţea"ă fertilitatea şi calitatea

descendenţei;- dorinţa cuplului de a avea copii;- nivelul de instrucţie al partenerilor;- anga%area profesională a soţiilor;- modul de însuşire a rolurilor şi statusurilor familiale (divi"iunea rolurilor

în familie, exercitarea autorităţii, crearea unui sistem de comunicare între parteneri);

- utili"area mi%loacelor contraceptive;- religia partenerilortudiile au arătat, cu privire la cuplurile care aleg să nu aibă copii, că au un nivel

de educaţie superior şi sunt preocupate de carieră, multe sunt formate din primii copiinăscuţi; pentru multe dintre femei, deci"ia de a nu avea copii e luată mai degrabă pe parcursul căsniciei dec#t înainte !uncţia sexuală şi reproductivă a cunoscut cele maispectaculoase sc$imbări în trecerea de la tradiţional la modern, în sensul maximali"ăriisexualităţii şi minimali"ării fertilităţii

Factorii externi care influenţea"ă funcţia biologică:- nivelul de de"voltare economică a societăţii 8n societăţile primitive

fertilitatea era mare, exista dorinţa de a face mulţi copii 8n societăţile

moderne, procesele de industriali"are, moderni"are au antrenat creştereaduratei de şcolari"are şi a v#rstei de căsătorie a soţiei, participareafemeilor la activităţi extrafamiliale productive

- nivelul de instrucţie al societăţii >radiţiile şi mentalităţile din comunitatecu privire la instituţia familiei, la relaţiile dintre sexe, la locul şi rolulcopilului în familie şi societate a rom#ni a existat întotdeauna o propensiune pentru instituţia familiei şi faţă de o descendenţă numeroasă

- tipul de comunitate, rural sau urban în care e plasată familia omunităţilerurale se caracteri"ea"ă printr-un spor de natalitate mai ridicat

/. uncţia economic! este considerată cea mai importantă, cu o evoluţieconstantă în timp, deoarece asigură veniturile necesare satisfacerii nevoilor de ba"ă şiat#ta timp ce acestea sunt satisfăcute, membrii ei se pot concentra pe satisfacereacelorlalte funcţii

8n societatea tradiţională, principalul criteriu al opţiunii maritale îl constituiasituaţia economică iar în pre"ent, ca urmare a caracterului individualist al societăţii, acestaspect este luat în considerare mai mult în ceea ce priveşte costurile presupuse deîntemeierea unei familii +olanda <itrofan (.001, p.K.) preci"ea"ă că în societateatradiţională, funcţia economică cuprindea trei dimensiuni:

0



- componenta productivă, prin producerea bunurilor necesare traiuluifamiliei;

- componenta profesională, prin transmiterea ocupaţiilor de la părinţi cătrecopii;

- componenta financiară, ce are în vedere administrarea unui buget de

venituri şi c$eltuieli8n pre"ent, familia nu mai repre"intă o unitate productivă autosuficientă,membrii lui sunt dependenţi de veniturile c#ştigate în afara ei; componenta ce vi"ea"ă pregătirea profesională a descendenţilor s-a modificat, în sensul că transmiterea profesiilor de la o generaţie la alta este tot mai rară; şi latura financiară a cunoscutnumeroase sc$imbări, bugetul familiei moderne fiind de"ec$ilibrat, de cele mai multe ori,din cau"a veniturilor sporadice şi a c$eltuielilor exagerate

<aria =oinea preci"ea"ă că familia are menirea, în raport cu fiecare dintremembrii ei, să asigure un nivel de trai adecvat, situaţie care să satisfacă cel puţintrebuinţele de ba"ă ale acestora *ivelul de trai indică gradul de satisfacere a trebuinţelor umane, specific unei colectivităţi, grup social sau persoane +ugetul de venituri şi

c)eltuieli este cel mai indicat în studierea nivelului de trai al familiei, pentru că ne indicărelaţia dintre venituri şi mărimea familiei; modul de obţinere a veniturilor şi formele devenit; numărul şi calitatea persoanelor aflate în incapacitate de muncă; structurac$eltuielilor (=oinea, .00, ociologia familiei)

/rnst /ngel, statistician din secolul I+I, a folosit bugetul în studiile sale privind familiile şi a a%uns la o conclu"ie, cunoscută ca egea lui /ngel, potrivit căreia,cu c#t veniturile sunt mai mici, cu at#t ponderea c$eltuielilor pentru sub"istenţă este maimare 8n general, studiul bugetului unei familii cuprinde valoarea c$eltuielilor, peurmătoarele capitole: $rană; locuinţă (c$irie, impo"it, întreţinere); energie electrică,încăl"ire; telefon, radio, >=, presă; articole de mena%; îmbrăcăminte, încălţăminte podoabe; sănătate; igienă, cosmetice; ţigări; alcool; cultură; educaţie; şi a veniturilor,

provenite din: salarii; a%utor de şoma%; pensie; bursă; alocaţie pentru copii; alte alocaţii;venituri din proprietăţi; venituri din ocupaţii temporare nali"a raportului dintre veniturişi c$eltuieli ne poate indica un buget ec$ilibrat, c#nd există surse sigure de venit şisuficiente în raport cu componenţa familiei, sau un buget de"ec$ilibrat, c#nd familiadispune de surse de venit sporadice, oca"ionale, insuficiente /c$ilibrul bugetar varia"ă înfuncţie de cri"ele economice, de anotimpuri, de v#rsta membrilor familiei #nd bugetuleste mic, c$eltuielile se sc$imbă de la un interval la altul, în sensul că se c$eltuie maimult în special în primele "ile de la primirea salariului

0. uncţia de sociali1are sau funcţia educativă, se referă în special la familiile cucopii ociali"area repre"intă un proces social fundamental prin care orice societate îşi proiectea"ă, reproduce şi reali"ea"ă, în conduite adecvate ale membrilor săi, propriulmodel normativ şi social ociali"area este un proces continuu, pe tot parcursul vieţiiindividului şi are o semnificaţie fundamentală pentru acesta, deoarece îi permite sădeprindă calităţile şi capacităţile necesare integrării în viaţa socială şi să participe activ laea

'rocesul de sociali"are repetă modelele vec$i ale societăţii, dar oferă şi posibilitatea introducerii unor elemente inovatoare e poate considera că procesul desociali"are se desfăşoară în două etape: sociali"area primară (fundamentală) care se referăla o perioadă importantă din viaţa copilului, c#nd acesta deprinde limba%ul, se formea"ă

.E



primele comportamente, atitudini, poate învăţa să distingă binele de rău, locul şi rolulcopilului în familie raportat la adulţi, drepturile şi îndatoririle pe care le are ociali"area primară asigură formarea indivi"ilor pentru îndeplinirea unor roluri viitoare, diferenţiatedupă sex ociali"area secundară se desfăşoară în special în şcoală, c#nd se prelungescelementele primite prin sociali"area primară şi se formea"ă noi tipuri de comportament

ociali"area poate fi considerată, în funcţie de re"ultatele raportate la normelesociale, po"itivă sau negativă ociali"area po"itivă repre"intă concordanţa dintrenormele şi valorile promovate de familie, în procesul de educaţie, cu normelerecunoscute, de"irabile în societate ociali"area negativă este re"ultatul educării copiilor,de către părinţi, incomplet, insuficient sau al orientării acestora spre norme şi valorinerecunoscute de societate, dar recunoscute în grupul respectiv, marginal, care de obiceinu se integrea"ă normelor societăţii

<ai putem anali"a sociali"area ca un proces desfăşurat în mod direct, de familiesau societate, prin acţiuni mai mult sau mai puţin organi"ate, dar şi ca pe un proces ce se produce indirect, prin modelele de conduită oferite de către adulţi copiilor

unt diferenţiate, în literatură, în cadrul funcţiei de sociali"are, cu un domeniu

foarte amplu, mai multe subfuncţii: integral-formativă, psi$o-morală, social-integrativă,cultural-formativă'reluarea, în mare măsură, de către stat, a unor aspecte ce vi"ea"ă sociali"area

copiilor a produs modificări în ceea ce priveşte influenţei pe care părinţii o au în educaţiacopiilor, a timpului pe care aceştia îl petrec cu copiii lor, a capacităţii dar şi aconştienti"ării necesităţii acţiunilor lor educative 4in acest punct de vedere, se potdelimita trei tipuri de familii:

- familii înalt educogene, care se implică în educarea copiilor şi repre"intă parteneri activi, alături de şcoală,

- familii satisfăcător educogene, care spri%ină copiii în activităţile şcolare,fără însă a se implica activ;

- familii slab educogene, care, din diverse motive, nu se ocupă de educaţiacopiilor şi manifestă un slab control asupra acestora!amilia constituie prima verigă în relaţiile cu societatea şi repre"intă matricea ce

îi imprimă copilului cele mai importante şi durabile trăsături caracteriale şi morale 8nca"ul în care familia este saturată de privaţiuni, de ostilităţi, de condiţii care privea"ăcopilul de afecţiune şi de satisfacerea adecvată a dorinţelor şi aspiraţiilor sale, se poateaduce la un conflict de adaptare 2*rice carenţă a grupului familial, a unităţii şi coe"iuniifamiliale, perturbă viaţa copilului şi antrenea"ă o serie de perturbări de comportament3(<aria =oinea)

2. uncţia de solidaritate olidaritatea asigură unitatea, intimitatea, coe"iunea,trăirea cuplului, de"voltă şi %ustifică instituţia căsătoriei /ste fundamentală pentru cuplu pentru că asigură indivi"ilor securitate emoţională, încredere, spri%in, posibilitateade"voltării propriei personalităţi 'entru reali"area acestei funcţii sunt antrenaţi toţimembrii familiei în toate momentele de viaţă, o dereglare a acestei funcţii afect#ndunitatea grupului familial Delaţiile con%ugale au un specific aparte faţă de relaţiilemembrilor altor grupuri sociale, în sensul că presupun relaţii de intimitate, ba"ate pedragostea erotică, dar şi pe sentimente de dragoste, încredere, cooperare, comunicareîntre parteneri, pe aspiraţii comune, pe anumite responsabilităţi specifice 8ndeplinirea

..



acestei funcţii duce la reuşita căsătoriei, dar pentru aceasta este nevoie de fidelitatea partenerilor, de spri%inirea de"voltării şi afirmării personalităţii fiecărui membru, pespri%inul acordat pentru depăşirea unor momente mai dificile în viaţă, de respectareadrepturilor şi îndatoririlor economice

!actori care contribuie la unitatea familiei:

- dragostea reciprocă în alegerea partenerului;- sentimentul datoriei faţă de soţ şi copii;- aspiraţia reciprocă spre ascensiune, spre de"voltarea unei cariere

profesionale;- niveluri apropiate de pregătire ale membrilor;- gri%a pentru casă şi gospodăria comună;- speranţa îndeplinirii aşteptărilor mediului social şi al familiilor de origine

8n funcţie de aceşti factori, există familii devitali"ate, în care armonia şicomunicarea dispar treptat, în care există o stare de tensiune permanentă, parteneriirăm#n uniţi doar pentru copii; familii pasiv-cordiale, în care nu sunt tensiuni, nu existăunitate, în sensul profund, au o viaţă personală separată, acest tip de familie se consideră

a avea mai multe şanse de a re"ista; familiile vitale sunt formate din parteneri uniţi,satisfăcuţi, care pot depăşi cu uşurinţă eventuale conflicte care aparolidaritatea unei familii poate fi influenţată de factori externi, cum ar fi:

- sancţiunile religioase sau legislaţia severă referitoare la divorţ, la adulter;- opinia publică ce amendea"ă statutul de persoană divorţată;- reuşita părinţilor în căsătorie;- experienţa premaritală;- durata de cunoaştere pe care o traversea"ă partenerii înaintea căsătoriei;- similitudinile etnice şi religioase;- concordanţa v#rstei;- gradul de maturi"are a partenerilor;

- nivelul de instrucţie apropiat;- relaţiile bune cu părinţii partenerilor + =intileanu şi < Doman (!emeia în criminalitate, <in de ?ustiţie, EEE)

reali"ea"ă un tablou al tipologiilor maritale, prelu#nd tipologia lui ! uber, din care pre"entăm, în continuare:. . căsnicia celor obişnuiţi cu conflictele, caracteri"ată prin conflicte frecvente, rareoriascunse copiilor, dar puţin exteriori"ate faţă de prieteni, rude, vecini uplul a%unge rar ladisoluţie, după trecerea cri"ei, totul reintră în normal căsnicia devitaliată – relaţiile de armonie, comunicare şi iubire se devitali"ea"ătreptat, contrast#nd cu imaginea din primii ani 'artenerii petrec mai puţin timp împreună,relaţiile sexuale sunt mai puţin satisfăcătoare, interesele şi activităţile mai puţinîmpărtăşite unt legaţi de interesul comun pentru creşterea copiilor şi pentru evoluţia profesională a partenerului 4eşi perec$ea devine apatică, fără viaţă, cu o stare detensiune permanentă, latentă, se a%unge rar la divorţ căsnicia pasiv"cordială numită şi binevoitoare, se deosebeşte de tipul anterior, cu careare multe puncte comune, prin faptul că pasivitatea caracteri"ea"ă încă de la începutrelaţia ceste cupluri sunt lipsite de tensiune şi conflictualitate, deşi pot să aparăresentimente şi frustrări

.



F căsătoria vitală este caracteri"ată de o relaţie empatică, autentică între parteneri,considerată vitală pentru existenţa lor 're"enţa partenerului este indispensabilă pentrusentimentele de satisfacţie pe care le asigură celuilalt, fără a produce pierderea proprieiidentităţi 8n acest tip de relaţie pot apărea situaţii de rivalitate, competiţie, conflicte6 căsnicia baată pe o relaţie totală, în care toate problemele importante ale vieţii sunt

egal împărţite 8ntre cei doi parteneri există cel puţin "one de tensiune, conflictele apărutesunt re"olvate prin compromisJ căsnicia furtunoasă se caracteri"ea"ă prin alternarea fa"elor de camaraderie,afecţiune, împietrire şi gol, cri"e care pot dura uneori c$iar ani oţii contribuie să-şiconsume viaţa de cuplu prin oscilaţii afective, cu mare consum emoţionalK căsnicia molatică poate fi considerată o pseudocăsnicie, unitatea cuplului esteilu"orie, fiecare partener depăşeşte greutăţile vieţii pe umerii celuilalt partener, fără a le purta răspunderea1 căsnicia dură se caracteri"ea"ă prin comunicare redusă, susceptibilitate reciprocă,care menţine distanţa dintre partenerii care se percep ca potenţiali agresori la integritateaceluilalt ăsnicia devine locul în care ră"bunările se repetă la nesf#rşit

<ai sunt cunoscute şi alte tipologii maritale, reali"ate pe ba"a criteriilor caracteristice ale vieţii de familie, şi anume coe"iunea, stabilitatea, tensiunea,conflictualitatea, capacitatea de adaptare, climatul socio-afectiv stfel, ! Lun7eldistinge: tipul căsniciei furtunoase, tipul căsniciei molatice, tipul căsniciei dure, acest tipde caracteri"are a tipologiilor maritale relev#nd dinamica acomodării şi asimilării încadrul cuplului con%ugal, precum şi pericolele disfuncţionale ale cuplului

8n ceea ce priveşte tipurile de relaţii care se stabilesc în familie şicontribuie la menţinerea solidarităţii familiale, acestea pot fi: relaţii con%ugale, relaţii paternale, relaţii fraternale t#t relaţia con%ugală, c#t şi cea parentală au început, să fiedominate de frăm#ntări şi contradicţii, din cau"a emancipării femeii, a modificăriirolurilor în cadrul familiei, a satisfacerii legate de viaţa sexuală sau din cau"a ad#ncirii

diferenţelor dintre modelele culturale dintre generaţii3isfuncţiile familiei4isfuncţiile familiei pot fi abordate fie din perspectiva calităţii îndeplinirii

funcţiilor acesteia, dar şi ca perturbări în relaţiile dintre membrii familiei, între parteneriicuplului con%ugal, între fiecare dintre aceştia şi descendenţi, între copii

<odul în care sunt reali"ate funcţiile familiei, dă naştere la succese sau eşecurifamiliale, la satisfacţii sau insatisfacţii, la ec$ilibru sau de"ec$ilibru în familie 4acă nereferim la disfuncţiile familiei, putem vorbi de familii de"binate, familii carenţate, familiide"organi"ate, familii problemă, familii deficitare, familii vulnerabile, orice fisură înviaţa de familie antren#nd tot ansamblul funcţiilor

'utem vorbi despre disfuncţii, ca reali"are defectuoasă a fiecăreia dintre funcţiilefamilieistfel, în cadrul funcţiei biologice, avem în vedere coordonate sexuală şi

coordonata demografică au"ele care pot duce la disfuncţii la acest nivel pot fi:impotenţa sau frigiditatea, comportamentele sexuale aberante, inadaptarea sexualăfi"iologică sau psi$ică, sterilitatea >oate acestea duc la tensiuni, răciri ale relaţiilor între parteneri, i"olare, viaţă paralelă, disfuncţii în comportamentul reproductiv, adulter, divorţ

.



4e"ec$ilibrele în viaţa economico-gospodărească, în petrecerea timpului liber afectea"ă funcţia economică a familiei @n buget insuficient în raport cu mărimea,aspiraţiile şi compo"iţia familiei, precum şi condiţiile precare de locuit constituiedisfuncţii obiective 'erturbările subiective apar din proasta distribuţie a bugetuluifamiliei, neîngri%irea locuinţei, din lipsa de interes a unuia dintre parteneri faţă de viaţa

economico-gospodărească a familiei ceste comportamente determină reacţii deindependenţă economico-financiară, lipsa unui anumit suport comun pentru ec$ilibrulfinanciar al familiei, de unde re"ultă tensiuni, certuri, reproşuri, violenţă în limba% saufi"ică, şa

a nivelul funcţiei de sociali"are a familiei, obligaţiile acesteia constau în:asigurarea educaţiei morale a copiilor (prin relaţiile de autoritate ale părinţilor, regulilemorale, familiale sau sociale şi fundamentările lor), învăţarea cognitivă a copiilor,asigurarea situaţiei de comunicare psi$ologică ce determină ec$ilibrul afectiv, moral, psi$ic al copilului 4isfuncţiile apar prin nepăsare, de"interes şi lipsa controlului parental,care duc la eşec şcolar şi comportamente predelincvente, sau prin control parentalexcesiv, severitate excesivă, care duce la apariţia unei stări tensionate părinţi-copii, teama

resimţită de cei din urmă şi tentaţia de a ieşi c#t mai repede de sub tutela părinţilor autoritari/ 5urgess şi M oc7e consideră că familia repre"intă o unitate de interacţiuni şi

intercomunicări personale, cuprin"#nd rolurile sociale de soţ şi soţie, mamă şi tată, fiu şifiică, frate şi soră tunci, putem conclu"iona, că eventualele disfuncţii pot să apară lanivelul interacţiunilor, intercomunicărilor sau a exercitării rolurilor în familie

'erturbările la nivelul solidarităţii familiei duc la lipsa de comunicare între parteneri, apariţia de"interesului unuia dintre parteneri faţă de preocupările profesionaleale celuilalt, frecventarea unui antura% diferit de către cei doi şa

olidaritatea familială repre"intă un fenomen complex, care poate fi cu greu

anali"at la un nivel cantitativ, deoarece cuprinde aspecte intime, dificil de cercetat şimăsurat, mai ales că nu se poate stabili un etalon, un model la care să se raporte"e situaţiaunei familii 4in punctul de vedere al cuplului, succesul familial este dat de c#ştigareafericirii personale a fiecărui membru, de satisfacţia sexuală, de adaptarea şi armoni"areaaspiraţiilor, valorilor, comportamentelor, personalităţilor celor doi, de reali"area socialăolidaritatea familială este apreciată, din punctul de vedere al societăţii, în relaţie cugradul de îndeplinire a funcţiilor familiale

!amilia poate fi clasificată în urma mai multor abordări:- perspectiva abordării instituţionale – se ba"ea"ă pe o vi"iune dinamico-istorică,

relev#nd importanţa familiei ca şi cadru instituţional pentru societate;- perspectiva abordării situaţionale – are la ba"ă studiul ba"at pe comportamentul

cuplului familial şi al membrilor acestuia, raportat la factorii externi, sociali,economici cu privire la contextul situaţional al familiei;

- perspectiva sistemică cuprinde o parte interacţională şi una structurală !amilia esteconsiderată o structură dinamică, studiul ei este axat pe sc$imbul de la familiatradiţională la cea modernă, conduita de rol marital, divi"iunea rolurilor intrafamiliale, structura de autoritate şi putere

.F



!amilia este un sistem cu o structură dinamică /xistă studii care pun în evidenţădinamica ei, tran"iţia de la structura de tip instituţional-tradiţional, la cea de tipdemocratic-modern bordarea psi$osociologică a familiei, din punct de vederestructural, pune în evidenţă anumite trăsături specifice ale acesteia:

- este un grup primar;- are la ba"ă relaţii desc$ise;- există o asociere şi o colaborare între toţi membrii familiei;- există statusuri şi roluri bine determinate;- există o comunicare intrafamilială şi interacţiuni specifice;- există relaţii de cooperare şi afecţiune reciprocă, de solidaritate, de coe"iune

intercon%ugală şi interparentală;- există un stil propriu al familiei care include norme, obiceiuri, valori transmise de

la o generaţie la alta;- există responsabilităţi pentru fiecare membru al familiei;

/xistă în societatea modernă două mari modele de familie, în raport cu tipul decăsătorie a partenerilor cuplului con%ugal: familia înc$isă, de tip tradiţional şi familiadesc$isă, de tip modern Deali"ată în conformitate cu principiile moral-religioasetradiţionale, familia tradiţională se caracteri"ea"ă prin următoarele aspecte:

- stabilitate între parteneri datorată tradiţiei;- stabilirea relaţiilor între parteneri, în funcţie de rolul pe care îl are fiecare;- membrii familiei acceptă situaţiile de compromis ca pe un sacrificiu reciproc;- rolul fiecărui membru al familiei asigură o atmosferă în cadrul familiei care

conduce şi la securitate Familia de tip modern diferă fundamental de cea tradiţională /a are la ba"ă

abandonarea principiilor moral-religioase tradiţionale, av#nd următoarele aspecte:

- se întemeia"ă în urma unor contacte sau relaţii personale între parteneri, adeseaînt#mplătoare;- cuplul are la ba"ă relaţii care se stabilesc în raport cu persoana şi interesele

fiecăruia;- scopul familiei este lupta pentru de"voltarea membrilor acesteia;- atmosfera intrafamilială are la ba"ă securitatea dată de încrederea reciprocă

admisă prin convenienţă

* altă perspectivă ne relevă existenţa a trei tipuri principale de familie:- familia tradiţională, care operea"ă cu principiul conform căruia soţul este principalaforţă şi factor de deci"ie, deşi soţia poate avea autoritate în unele domenii, cum ar fiîngri%irea copiilor şi activităţile casnice, toate celelalte domenii sunt controlate de bărbat- familia de tip camaraderie, în care accentul este pus pe egalitate şi tovărăşie, rolul bărbatului şi al femeii nu sunt diferenţiate, fiecare partener poate lua deci"ii şi îşi poateasuma responsabilităţi în orice domeniu- familia de tip colegial , similară celei anterior pre"entate, pune accent deosebit pecoparticiparea la satisfacţia personală, iar diferenţele de rol sunt acceptate şi fiecare partener este responsabil de diferite aspecte ale vieţii maritale, în funcţie de interesele şiabilităţile proprii

.6



4in perspectivă sociologică, se operea"ă cu o serie de termeni, printre care:- familia nucleară – repre"intă tipul de familie compus dintr-o generaţie de adulţi

căsătoriţi şi descendenţii lor necăsătoriţi;- familia largă sau extinsă – reuneşte mai multe generaţii, av#nd o descendenţă

numeroasă;- familia de origine – repre"intă familia în care se naşte şi creşte un individ, fiindcompusă din părinţi, fraţi, surori şi alte rude cu rol în modelarea personalităţiiindividului, în asigurarea protecţiei materiale şi afective în sociali"area şiintegritatea lui;

- familia con%ugală sau cuplul con%ugal - forma de familie întemeiată prin alegerea proprie a partenerului de viaţă ba"ată pe sexualitate şi pe dragoste între sexe şiconsfinţită prin căsătoria legitimă;

- familia de re"idenţă – este compusă din persoanele care locuiesc în aceeaşi casă şidesfăşoară activităţi economico-gospodăreşti în comun, fiind soţi sau rude;

- familia de interacţiune, include rudele unui individ, indiferent de domiciliul

indivi"ilor care participă la evenimentele familiale, av#nd sentimentulapartenenţei la acel neam;- familia cu probleme – familia vulnerabilă, de"organi"ată, disfuncţională, cu un

climat nefavorabil, familia cu deficit de structură sau cu probleme funcţionale(carenţe materiale, educaţionale, relaţionale şa)

uplul con%ugal are la ba"ă nu numai un contract %uridic între parteneri, dar şi orelaţie emoţional-afectivă şi o atracţie reciprocă fundamentată pe dorinţa erotico-sexualăuplul poate fi definit ca structură bipolară, de tip biopsi$osocial, ba"ată peinterdeterminism mutual (partenerii se satisfac, se stimulea"ă, se susţin, se de"voltă şi sereali"ea"ă ca individualităţi biologice, afective şi mutuale, unul prin intermediul

celuilalt)8n cuplul con%ugal, intimitatea este determinantă şi determină calitatea vieţii şi adragostei, contribuind la consolidarea sentimentului acceptării de sine, ale cunoaşterii şi aconfirmării importanţei şi a valorii fiecărui partener şi a unuia pentru celălalt +ntimitateaeste definită ca o calitate particulară pentru două persoane, aceea ce a fi apropiate subaspect emoţional-afectiv 8n orice situaţie intimitatea este importantă, pentru că eadetermină calitatea vieţii şi a iubirii dintre parteneri

8n ceea ce priveşte modelele intimităţii, acestea varia"ă în raport cu persoaneleimplicate: soţ-soţie, mamă-copil, ele diferind şi ca semnificaţii 4in punct de vederecalitativ, cel mai important este considerat raportul mamă-copil, pentru implicaţiile pecare le va avea în de"voltarea ulterioară a copilului şi pentru că poate repre"enta un patern în relaţiile de intimitate pe care le va avea copilul de-a lungul vieţii

Deferindu-se la problema intimităţii, ternberg remarcă o relaţie de tip triung$iular,cuprin"#nd: latura emoţională – intimitatea, latura cognitivă – deci"ia, laturamotivaţională, inconştientă – pasiunea onform acestuia, cele trei laturi ale iubirii sunt:

- latura cognitivă, compusă din toate acele lucruri pe care partenerii la ştiu de laalţii şi care îi influenţea"ă în deci"ia de a iubi;

- latura motivaţională sau pasiunea, care este dată de atracţia fi"ică, sen"itivă şisexuală 'asiunea este un fapt iraţional, fiind legată de pulsiunile inconştientului

.J



+ubirea nu poate exista fără pasiune, dar nici pasiunea singură nu este suficientă pentru a garanta şi de"volta stabilitatea în cuplu;

- latura emoţională dată de intimitate alimentea"ă şi direcţia de continuare a relaţiei

4in perspectivă psi$osocială, există o serie de indicatori pentru dinamica funcţionalăa cuplului:

- gradul de intercunoaştere;- gradul de adecvanţă a percepţiei interpersonale;- satisfacţia percepută şi cea posibilă;- gradul de toleranţă faţă de partener;- gradul de disonanţă resimţită în cuplu;- gradul de acomodare interpersonală;- potenţialul conflictual al cupluluiv#nd în vedere aceşti indicatori, se poate determina sau progno"a at#t gradul de

compatibilitate al partenerilor în cuplu, c#t şi raportul dintre cogniţie – aspiraţie –

expectanţă şi reali"are a cuplului con%ugal Factorii care contriuie la formarea unui cuplu ar putea fi grupaţi astfel:

- atracţia reciprocă şi interesele comune ale celor doi indivi"i;- recunoaşterea de către fiecare partener a celuilalt ca repre"ent#nd o 2persoană

potrivită3 cu şi pentru el;- existenţa unui acord între parteneri care trebuie menţinut şi de"voltat, îmbunătăţit

în mod continuu, acord care provine din atracţia lor reciprocă;- reciprocitatea afecţiunii între parteneri;- completare reciprocă a celor doi parteneri de viaţă;- complementaritatea partenerilor cuplului;

- identificarea reciprocă în plan interior a celor doi, dată de sensibilitatea, mod deg#ndire;- constituirea unui ideal comun în viaţă

a fel de importanţi sunt şi factorii care contriuie la menţinerea cuplului con!ugal :- timpul consacrat familiei – timpul pe care membrii familiei îl petrec pentru

reali"area diferitelor activităţi;- sexualitatea , ce trebuie percepută ca parte a interacţiunii şi a intercomunicării în

cuplu;- suportul afectiv intim;- gradul de religio"itate;- lipsa conflictualităţii;- egalitate în dragoste, trăirea efectivă a reciprocităţii sentimentelor;- similitudinea comunicării;- încrederea reciprocă;- autenticitatea comunicării;

pre"enţa copilului în cuplu

4E5"" 67 8B5385E8 8M"L"E"

.K



!amilia a devenit, de-a lungul timpului, subiect predilect al cercetărilor,multidisciplinare de psi$ologie socială, sociologie, antropologie, psi$oterapie, psi$opatologie a urmare, au fost formulate anumite teorii care încearcă să explicefuncţionalitatea familiei

. 4eoria de1volt!rii sau a ciclurilor vieţii explică de"voltarea şi creştereamembrilor familiei din perspectivă evolutivă, adepţii acestei teorii stabilescexistenţa unor stadii specifice în evoluţia individului şi a familiei ceste stadii auo ordine secvenţială, asemănătoare pentru oricine, dar cu reacţii psi$ologicevariabile în funcţie de individD Mill elaborea"ă a sc$emă a ciclurilor vieţii familiale ceste stadii sunt:- stadiul iniţial al relaţiilor familiale ale cuplului fără copii - uplul este dominatde interesul pentru întreţinerea confortului afectiv 'artenerii se descoperăreciproc şi încearcă să se adapte"e cum se diferenţia"ă şi se consolidea"ărolurile familiale- stadiul cuplului cu copii preşcolari – se restabilesc regulile de ba"ă ale familiei,

"onele de toleranţă şi intoleranţă în creşterea copiilor- stadiul familiei cu copii de v#rstă şcolară – rolul părinţilor devine mai încărcat,ca urmare a intrării copiilor în şcoală 8n urma solicitărilor intense profesionale şi parentale, se creea"ă şi o erodare a vieţii sexuale ceasta este perioada în care potinterveni cri"e în căsnicie care pot duce la divorţ- stadiul familiei părăsită de copiii deveniţi adulţi – Dolul parental devine maicomplex, prin plecarea copiilor din casa părintească şi prin intrarea în cri"a aidentităţii lor profesionale, ca urmare a de"agregării rolului profesional /caracteri"ată fie de tensiune (ve"i menopau"a mamei , care duce la creştereanervo"ităţii şi a anxietăţii), fie linişte sufletească (reinstalarea iubirii şi a tandreţii, pentru a înfr#nge singurătatea şi bătr#neţea)

- stadiul 2familiei3 omului singur (văduvia) par probleme legate de pierdereasoţului sau a soţiei, dar şi nepoţii, care refac cercul vieţii, al relaţiilor, al dorinţelor>rebuie remarcat faptul că neîndeplinirea funcţiilor într-un stadiu afectea"ănegativ stadiul următor, cuplul trebuie să continue să se de"volte individual şiîmpreună, pentru a putea face faţă noilor situaţii care apar în stadiile ulterioare

/. 4eoria structural! a dinamicii rolurilor &i a puterii /xistă tendinţa unei slabe divi"iuni a rolurilor în familia contemporană Dolul

con%ugal şi & sau parental se formea"ă iniţial prin imitarea sau negarea, conştientă sauinconştientă a modelelor de rol cunoscute în familia de origine, din timpul copilăriei

>ributul modelelor de rol din copilărie este foarte mare, rolurile familiale dinfamilia de origine, acceptate şi interiori"ate, devin modele şi sunt investite cu valoare decriteriu de referinţă şi evaluare pentru propriul rol con%ugal

'rin urmare, adultul care caută permanent să identifice modelul matern sau paternîn conduita partenerului marital se expune eşecului relaţional, frustr#ndu-şi partenerul şiautofrustr#ndu-se pe sine, pre%udiciind interadaptarea

'ornind de la variabilele: acţiune&deci"ie, se pot obţine nouă tipuri de interacţiunice definesc conduitele de rol din cadrul cuplului:

- autonomia soţului (bărbatul acţionea"ă şi decide);

.1



- autonomia soţiei (femeia acţionea"ă şi decide);- autocraţia soţului (bărbatul decide, femeia acţionea"ă);- autocraţia soţiei (femeia decide, bărbatul acţionea"ă);- conducerea soţului (bărbatul decide, acţionea"ă împreună);- conducerea soţiei (femeia decide, acţionea"ă împreună);

- divi"iunea sincretică a rolurilor (bărbatul acţionea"ă, decid împreună);- divi"iunea sincretică a rolurilor (femeia acţionea"ă, decid împreună);- cooperarea sincretică (decid împreună, acţionea"ă împreună) /xistă tendinţa de egali"are a nivelurilor de participare a soţilor în munca

domestică, educarea copiilor şi reparti"area bugetului familial, mai ales la familiile tineresau la cele în care soţul are un înalt nivel de pregătire

+erar$ia puterii în familie se referă structura de autoritate care există în cadrul uneifamilii 'uterea poate fi deţinută de:

- bărbat, în sistemele patriar$ale cesta stabileşte divi"iunea rolurilor,$otărăşte orientarea profesională şi maritală a propriilor copii, repre"intăinteresele familiei

- !emeia, în sistemele matriar$ale 4repturile sunt relativ egale cu ale bărbaţilor din familiile patriar$ale- uplu, în sistemele egalitare; autoritatea este distribuită între cei doi

parteneri- opil, atunci c#nd acesta îşi asumă sarcini parentale- lte persoane din afară: unc$i, mătuşi şa

utoritatea se poate exercita at#t vertical, între generaţii diferite, c#t şi ori"ontal,între membrii aceleiaşi generaţii

". 8specte legate de solidaritatea familiei &i de disoluţia sa

8n momentul înc$eierii căsătoriei, fiecare dintre cei doi parteneri dispune de%a deanumite atitudini faţă de familie, de anumite aşteptări faţă de partener şi faţă decăsătorie titudinile şi aşteptările partenerilor sunt influenţate de modul de sociali"are înfamilia de origine, de modul de factorii externi familiei, de modelul ideal de familiefolosit drept referinţă, de experienţa premaritală

Solidaritatea dintre soţi este dată de comportamentele lor, de evoluţia relaţiilor dintre ei etc tudiile de sociologia familiei consideră că principalii factori interni carecondiţionea"ă solidaritatea familiei sunt:

- dragostea reciprocă;- sentimentul de îndatorire faţă de celălalt soţ şi faţă de copii;- aspiraţia comună spre bunăstare;- gri%a pentru casa comună;- dorinţa conştientă sau inconştientă de a îndeplini aşteptările mediului;- dorinţa de a avea o familie exemplară;- posibilităţile oferite de familie pentru de"voltarea armonioasă a soţilor

lte evenimente, precum:- boala prelungită a unuia dintre parteneri;- dificultăţile unui partener (sancţiuni profesionale, penale);- absenţa prelungită din familie a unui partener;

.0



- eşecul social al unui copilafectea"ă, de regulă, negativ solidaritatea familiei

olidaritatea familiei este condiţionată şi de acţiunea unor factori e)ternifamiliei:

- sancţiuni de diverse tipuri (religioase, %uridice) pe care le foloseşte societatea

pentru a evita disoluţia familiei;- atitudinea negativă faţă de cei care nu se conformea"ă modelelor desolidaritate familială;

- greutăţi economice şi de altă natură în refacerea unei alte uniuni con%ugale;- aprecierea socială a familiilor stabile

tatisticile demografice au pus în evidenţă faptul că, în /uropa, familia este mai puţin stabilă, consider#ndu-se că familia nucleară se află într-o perioadă de cri"ă

Data divorţialităţii a crescut rapid în toate societăţile de"voltate +ndicele s-adublat sau c$iar triplat în ultimii E de ani ea mai puternică creştere s-a constatat înţările nordice Nările cu indicele cel mai scă"ut al divorţialităţii sunt 'olonia, 5ulgaria,

Dom#nia-a constatat că în timp ce căsătoriile sunt tot mai rare şi sunt reali"ate din ce în cemai t#r"iu, divorţurile sunt tot mai numeroase şi intervin la intervale tot mai scurte dupăcăsătorie

a noi în ţară, rata divorţialităţii a crescut continuu după al doilea ră"boi mondial,astfel că în .0JJ şi .0KF au fost iniţiate 4ecretul KKE şi .KF care urmăresc prote%areafamiliei şi limitarea divorţului a urmare, rata divorţului a urmare, rata divorţialităţii afost aproape nulă în .0JK, şi s-a menţinut sub . la . milion 4upă .00E, decretul a fostabrogat şi rata divorţialităţii a crescut

4istribuţia teritorială a rate divorţialităţii nu este omogenă 8n 5ucureşti, rata esteconstant de ori mai mare dec#t media la nivel naţional ?udeţe cu un nivel ridicat mai

sunt: >imiş, 5raşov, Oalaţi, 'ra$ova, rad, Munedoara ?udeţe cu un nivel scă"ut:5otoşani, *lt, +alomiţa, 5u"ău, >ulcea, =aslui'rincipalii factori interni care acţionea"ă asupra solidarităţii familiale şi

divorţului sunt:- e)perienţa premarital! a partenerilor &i atitudinea faţ! de asta (diferenţele

mari de experienţă premaritală şi diferenţele de atitudini 4iferenţele deatitudini generea"ă conflicte ce conduc la divorţ);

- motivaţia c!s!toriei &i modul de +nc*eiere a acesteia (motivate de avanta%eeconomice, sociale sau impuse) – au risc mare de instabilitate şi divorţialitate;

- v#rsta la căsătorie şi diferenţele de v#rstă dintre ei (v#rsta precoce, diferenţelemari)

- *eterogenitatea cuplului familial în raport cu mediul de provenienţă, deinstrucţie, profesie, trăsături psi$ice, temperamentale;

- po1iţia femeii +n societate &i +n familie (independenţa de orice fel a femeiiduce la exigenţe sporite ale acesteia faţă de partener şi faţă de familie );

- nereali1area a&tept!rilor din perioada premarital! faţă de partener şifamilie;

- atitudinea faţ! de familie, c!s!torie, divorţ.

E





cest tip de familie are o serie de probleme cu privire la noul stil de viaţă şi deinteracţiune, noile a%ustări şi acomodări sunt intrafamiliale dar şi în exteriorul familiei

'rivită din punctul de vedere al funcţiilor redimensionate pe care trebuie să leîndeplinească, se constată că un părinte singur nu mai poate reali"a la un nivel optimfuncţiile:

!uncţia sexuală şi cea reproductivă sunt minimali"ate deoarece separarea fi"icădintre soţi, dar şi greutatea părintelui rămas cu copiii în a-şi găsi un partener care să-iaccepte situaţia dată, sunt factori care împiedică manifestarea şi exercitarea lor

!uncţia economică poate fi, sau este elementul cel mai vi"ibil care influenţea"ăviaţa familiilor monoparentale, costul ridicat al vieţii presupune eforturi deosebite din partea părintelui rămas cu copiii

!uncţia de sociali"are este afectată, av#nd în vedere lipsa afectivităţii în ca"ulunui părinte, copilul poate să a%ungă să reali"e"e sociali"ări fireşti; integrarea tinerilor însocietale se va face, însă normal, pentru că se ştie că şcoala a preluat o mare parte din procesul instructiv- educativ al familiei

4upă unele statistici, familia cu un singur părinte este condusă, în ma%oritatea

ca"urilor, de către mamă, căreia i se încredinţea"ă copiii după divorţ, ea fiind cea care îşiasumă întreaga responsabilitate asupra copiilorD Mill a identificat opt tipologii cu un singur părinte:- patru tipuri de familii cu statut temporar: soţul divorţat şi recăsătorit, soţul

văduv recăsătorit, soţii separaţi din cau"e externe(ră"boi) şi apoi reuniţi, căsătoria post-sarcina; patru tipuri de familii cu statul permanent: soţul divorţat dar necăsătorit, soţulvăduv dar necăsătorit, separarea permanentă, părinte singur cu copil şi necăsătorit

!amilia monoparentală repre"intă o realitate incontestabilă, părerile asuprariscurilor pe care le pre"intă asupra copilului fiind împărţite

8n ceea ce priveşte exercitarea rolului parental şi a relaţionării interpersonale, apar o serie de probleme 4acă în ca"ul familiei cu ambii părinţi există o distribuţie a

responsabilităţilor, iar rolurile parentale se exercită complementar şi compensatoriu, înca"ul familiei monoparentale, creşte tensiunea şi încordarea atunci c#nd adoptă rolul parental,deoarece toate responsabilităţile ambilor părinţi revin acum doar unuia, iar timpul este un factor care acţionea"ă în exercitarea rolului parental, pe l#ngă sarcinilefamiliale, ce-i revin părintelui singur, mai sunt şi cele extrafamiliale, care-i răpesc dintimpul de relaţionare cu copiii 4e asemenea, în ca"ul mamelor divorţate, studiile pun înevidenţă serioase sc$imbări comportamentale

ompar#nd mama ca singur părinte şi tatăl ca singur părinte, se observă diferenţeîn ceea ce priveşte adoptarea şi exercitarea rolului parental, apar elemente adiţionale rol-status specific tatălui, responsabilităţi mai ales legate de mena%, treburi casnice şigospodăreşti !recvent el are tendinţa de a împărţi astfel de sarcini cu copiii 4intre celedouă tipuri de familie, tatăl ca singur părinte primeşte, de regulă, un spri%in mai redus din partea copiilor dec#t mama ca singur părinte

@nele cercetări evidenţia"ă faptul că în familiile cu un singur părinte, copiiiaprecia"ă şi aprecia"ă gradul de investiţie afectivă a părinţilor într-un mod superior faţăde copiii care aparţin familiilor cu ambii părinţi

/xistă deosebiri între familiile cu tatăl - părinte singur, faţă de familiile cu ambii părinţi:

- solicită mai multă independenţă copilului;



- în exercitarea rolului parental, îşi sc$imbă unele atitudini şi practici folosite îneducarea copiilor, nu mai sunt at#t de autoritari, devenind protectori şi gri%ulii;

- apelea"ă la spri%in extrafamilial;- au loc modificări în stilul relaţional; b) amilia compus! este caracteri"ată prin pre"enţa copiilor re"ultaţi dintr-o

căsătorie sau legătură anterioară a unuia sau a ambilor parteneri 'oate fi: simplucompusă, dublu compusă, complexă!amilia simplu compus! este atunci c#nd unul dintre parteneri a mai fost

căsătorit şi aduce cu el copiii dintr-o căsătorie anterioară!amilia du$lu compus! este atunci c#nd ambii parteneri au mai fost căsătoriţi şi

aduc cu ei copiii din căsătoriile anterioare8n ceea ce priveşte familia comple)!, aceasta este atunci c#nd pe l#ngă copiii

re"ultaţi din căsătoriile anterioare, cuplul are şi copiii născuţi din relaţia respectivă'rincipala caracteristică a acestor familii apărute ca urmare a unei compuneri de

unităţi sociale, este existenţa unei structuri familiale mai complexe, în comparaţie custructura familiei con%ugale şi diferite de cea a familiilor lărgite, de unde re"ultă o

complexitate sporită a interacţiunilor familiale şi a raporturilor fiecăruia dintre membri şiale familiei ca întreg, cu exteriorul tudiile evidenţia"ă două categorii corelate de probleme pe care le ridică acest tip de familie: cele legate de raporturile copilului cu părintele 2vitreg3 şi cu fraţii 2vitregi3; cele legate de menţinerea limitelor e constată cănumărul familiilor cu tată vitreg este mai mare dec#t cel al familiilor cu mamă vitregă,deoarece în ca"ul unui divorţ, de obicei, copiii sunt încredinţaţi mamei 4ar, dacă se areîn vedere faptul că rata recăsătoririlor după un divorţ este mai mare la bărbaţi dec#t lafemei şi că numărul recăsătoririlor taţilor vitregi şi cel al mamelor vitrege se diminuea"ă4intre situaţiile părinţilor vitregi, dificultăţile rolului matern sunt mai mari atunci c#ndv#rsta copilului la data înc$eierii noului maria% este mai mare de 1 ani, dar şi c#nd copiluleste fată şi întreţine relaţii str#nse cu mama biologică; rolul de mamă vitregă este cel mai

greu, ele trăiesc un stres şi o insatisfacţiei mai mari dec#t orice părinte omplexitateafamiliilor compuse şi a rolurilor părinţilor vitregi poate fi înţeleasă numai dacă suntanali"ate şi relaţiile dintre noii fraţi, în spaţiul cărora gelo"iile, rivalităţile, alianţele seexprimă în forme violente cest lucru se explică faptul că înainte de căsătorie copiii nusunt întotdeauna pregătiţi să împartă spaţiul personal, %ucăriile şi mai ales afecţiuneamamei sau a tatălui cu alţii

Date post:	03-Jun-2018
Category:	Documents
Upload:	doina-nicoleta-alexandrescu
View:	219 times
Download:	0 times

Despre Familie

Documents