www.cartipdfgratuite.blogspot.roGabriel García Márquez

Despre dragoste i al i demoniş ţDel amor y otros demonios, 1994

Pare-se c p rul trebuie s reînvie mult maiă ă ăpu in decît celelalte p r i ale trupului.ţ ă ţ

Toma D'AquinoDespre integritatea trupurilor reînviate(chestiunea 80, cap. 5)

UNU

UN CÎINE cenu iu cu o stea în frunte n v li în labirintul tîrgului în prima duminic dinş ă ă ă decembrie, trînti mesele cu gr tare, f cu pr p d prin tarabele indienilor i corturile cu lozuriă ă ă ă ş de loterie i, pe deaş supra, mu c patru persoane care i se ivir în cale. Trei erau sclavi negri.ş ă ă Ultima a fost Sierva María de Todos los Angeles, fiica unic a marchizului de Casalduero,ă care se dusese cu o slujnic s cumpere o ghirland cu clopo ei pentru s rb torirea celoră ă ă ţ ă ă doisprezece ani pe care avea să-i împlineasc .ă

Aveau instruc iuni s nu treac dincolo de Poarta Negu torilor, dar slujnica se aventurţ ă ă ţă ă pîn la podul mobil din mahalaua Getsemani, atras de larma portului cu trafic de negri,ă ă unde era pe sfîr ite debarcarea unui transport de sclavi din Guineea. Vaporul companiei dinş Cadix pentru comer ul cu negri fusese a teptat cu înfrigurare de mai bine de o s pt mîn ,ţ ş ă ă ă c ci la bordul lui surveniser mor i inexplicabile. Str duină ă ţ ă du-se s le ascund , arună ă caser înă ap le urile, f r balast. Marea furtunoas leă ş ă ă ă -a scos pe uscat i zorii zilei leş -au g sit pe rm,ă ţă desfigurate de umflare i cu o ciudat culoare vine ie. Nava a fost ancorat în afara golfuluiş ă ţ ă de team s nu fie o izbucnire a vreunei molime africane, pîn cînd se dovedi c fuseseă ă ă ă otr vire cu alimente stricate.ă

La ceasul la care cîinele trecu prin tîrg se încheiase debarcarea înc rc turiiă ă supravie uitoare, întrţ -o stare de s n tate depreciat întră ă ă -un hal f r hal, i se încerca s seă ă ş ă compenseze pierderile cu un singur exemplar care valora cît toate la un loc. Era o captivă abisinian cu o statur de apte palme, uns cu melas de trestie de zah r în locul uleiuluiă ă ş ă ă ă comercial de rigoare, i de o frumuse e atît de tulbuş ţ r toare c p rea ireal . Avea nasul fin,ă ă ă ă craniul oval, ochii oblici, din ii intac i i alura ambigu a unui gladiator roman. Nţ ţ ş ă -o însemnar cu fier ro u în arc, nici nuă ş ţ -i strigar vîrsta ori starea s n t ii, ci o scoaser laă ă ăăţ ă vînzare numai i numai pentru fruş muse e. Pre ul pe care guvernatorul îl pl ti pentru ea, f rţ ţ ă ă ă tocmeal i cu bani pe in, a fost greutatea ei în aur.ăş ş

În fiecare zi se întîmpla ca ni te cîini f r st pîn s mu te pe careva în timp ce fug reauş ă ă ă ă ş ă pisici sau se luptau cu vulturii pentru stîrvurile din drum, mai cu seam în epoca de bel ug iă ş ş afluen în care Flota Galioaţă nelor trecea spre tîrgul de la Portobelo. Patru sau cinci oameni mu ca i în aceea i zi nu alungau somnul nim nui, i cu atît mai pu in o ran ca aceea pe careş ţ ş ă ş ţ ă o avea Sierva María, ce abia dac i se z rea la glezna stîng . A a încît slujnica nu se alarm ,ă ă ă ş ă îngriji copila cu mîna ei, oblojind-o cu un amestec de l mîie i pucioas , îi sp l pata deă ş ă ăă sînge de pe fust i nimeni nu se mai gîndi la nimic altceva decît la petrecerea din ziua cîndăş avea s împlineasc doiă ă sprezece ani.

Bernarda Cabrera, mama feti ei i so ia f r titluri a marchizului de Casalduero, luase înţ ş ţ ă ă zorii acelei zile un purgativ puternic: apte boabe de antimoniu întrş -un pahar cu zah ră rafinat. Fusese o metis neîmă blînzit , din a aă ş -numita aristocra ie de tejghea; seduţ c toare,ă hr p rea , pus pe chefuri i cu un nesa în pîntec gata s sature o cazarm . Totu i, în cî ivaă ă ţă ă ş ţ ă ă ş ţ ani, disp ruse din lume datorit abuzului de miere feră ă mentat i pastile de cacao. Ochii deăş

iganc î i stinser v paia, farmecul i se risipi, pierdea sînge i v rsa fiere, iar trupul deţ ă ş ă ă ş ă siren de odinioar deveni puhav i ar miu precum cel al unui mort de trei zile i sc pa ni teă ă ş ă ş ă ş vînturi asurzitoare i pestilen iale ce speş ţ riau dul ii.ă

Abia dac mai ie ea din alcov i chiar i atunci umbla în pielea goal sau cu o pelerină ş ş ş ă ă de serj f r nimic pe dedesubt, care o f cea s par mai despuiat decît dac nu să ă ă ă ă ă ă -ar fi îmbr cat.ă

Avusese apte scaune pîn cînd se întorsese servitoarea care o înso ise pe Sierva Maríaş ă ţ i care nuş -i vorbi despre mu c tura cîinelui. În schimb, îi coment scandalul din port iscatş ă ă

de vinderea sclavei.— Dacă-i a a de frumoas cum se spune, poate fi abisinian , zise Bernarda.ş ă ăÎns chiar deă -ar fi fost regina din Saba, nu i se p rea cu putin ca să ţă -o cumpere cineva

pl tind greuă tatea ei în aur.— Or fi vrut s spun în pesos de aur, zise.ă ă— Nu, o l muri, atît aur cît cînt re te negresa.ă ă ş— O sclav înalt de apte palme nu cînt re te mai pu in de o sut dou zeci de livre,ă ă ş ă ş ţ ă ă

spuse Bernarda. i nu exist femeie, nici neagr , nici alb , care s valoreze o sut dou zeciŞ ă ă ă ă ă ă de livre de aur, poate numai dac scoate diamante pe fund.ă

Nimeni nu fusese mai priceput decît ea la nego ul cu sclavi i tia c , dac guvernatorulţ ş ş ă ă cump rase abisiniana, nă -avea s fie pentru ceva atît de sublim cum ar fi să ă-i serveasc laă buc t rie. Atunci auzi primele flajolete i petardele de s rb toare, i imediat h rm laiaăă ş ă ă ş ă ă dul ilor din cu ti. Ie i în livada de portocali s vad ce se întîmpl .ă ş ş ă ă ă

Don Ygnacio de Alfaro y Duenas, al doilea marchiz de Casalduero i senior de Daríen,ş auzise i el muzica din hamacul unde î i f cea siesta, atîrş ş ă nat între doi portocali. Era un b rbat lugubru, cu o expresie amar i de o paliditate de crin din pricina sînger rii provocateă ăş ă de lilieci în timpul somnului. Era îmbr cat întră -o chilaba de beduin cu care umbla prin casă i avea o scufie de Toledo ceş -i sporea aerul descump nit. V zînduă ă - i so ia cum a adusş ţ -o

Domnul pe lume, se repezi s-o întrebe:— Ce muzică-i asta?— Nu tiu, r spunse ea. În cîte sîntem ast zi?ş ă ăMarchizul nu tia. Trebuie s fi fost cu adev rat foarte nelini tit ca sş ă ă ş ă-i adreseze o

întrebare so iei, iar ea trebuie s se fi sim it tare u urat cu fierea ca sţ ă ţ ş ă ă-i r spund f r urmă ă ă ă ă de sarcasm. Se a ezase în hamac, intrigat, cînd se auzir iar petardele.ş ă

— Sfinte Dumnezeule! exclam . În cîte sîntem azi?ăCasa se învecina cu ospiciul de femei Divina Pastora. Îmboldite de muzic i artificii,ăş

locatarele ie iser pe terasa ce d dea spre livada de portocali i întîmpinau bucuroase fiecareş ă ă ş explozie, ova ionînd. Marchizul le întreb în gura mare unde era s rb toarea i ele îi risipirţ ă ă ă ş ă toate îndoielile. Era 7 decembrie, ziua de San Ambrosio, Episcop, iar muzica i petardeleş r sunau din curtea sclavilor în cină stea Siervei María. Marchizul se b tă u cu palma peste frunte.

— Bineîn eles, zise. Cî i împline te?ţ ţ ş— Doisprezece, r spunse Bernarda.ă— Abia doisprezece? întreb el, lungit din nou în hamac. Ce via lent !ă ţă ăCasa fusese fala ora ului pîn la începutul secoş ă lului. Acum era n ruit i sumbr i seă ăş ăş

p rea c lumea de acolo era pe picior de mutare datorit maă ă ă rilor spa ii pustii iţ ş nenum ratelor lucruri nelalocul lor. În saloane r m seser înc pardoseala ca o tabl de ahă ă ă ă ă ă ş i cîteva candelabre cu zdren e de pînze de p ianjen. Înc perile ce se p strau vii erauş ţ ă ă ă

r coroase pe orice vreme din cauza grosimii zidurilor de piatr i a anilor îndelunga i deă ăş ţ izolare, dar mai ales a brizei din decembrie ce se strecura uierînd prin cr p turi. Totul eraş ă ă saturat de nep sarea opresiv a del s rii i întunericului. Din fumurile senioriale aleă ă ă ă ş primului marchiz nu r m seser decît cei cinci copoi de prad ce p zeau nop ile.ă ă ă ă ă ţ

Zgomotoasa curte a sclavilor, unde se s rb torea ziua de na tere a Siervei María, fuseseă ă ş o cetate diferit înl untrul cet ii pe vremea primului marchiz. Continu s fie la fel i înă ă ăţ ă ă ş timpul mo teş nitorului, atîta cît inu traficul veros de sclavi i de f in pe care Bernarda îlţ ş ă ă conducea cu pricepere de la fabrica de trestie de zah r din Mahates. Acum, toat splenă ă -doarea apar inea trecutului. Bernarda era sec tuit de viciul s u nes ios, iar curtea, redusţ ă ă ă ăţ ă la dou colibe de lemn cu acoperi de frunze de palmier, unde se mistuir cele de pe urmă ş ă ă

pîlpîiri ale grandorii.Dominga de Adviento, o negres neao care cîrmuise casa cu mîn de fier pîn înă şă ă ă

ajunul mor ii, era veriga de leg tur între cele dou lumi. Înalt i ciol noas , cu oţ ă ă ă ăş ă ă inteligen aproape clarv z toare, ea era cea care o crescuse pe Sierva María. Se f cuseţă ă ă ă catolic f r a renun a la credin a ei ă ă ă ţ ţ yoruba i practica amîndou religiile în acela i timp, laş ă ş nimereal . Î i aflase sfînta pace sufleteasc , spunea, c ci ceă ş ă ă -i lipsea uneia g sea în cealalt .ă ă Era totodat singura fiin omeneasc avînd autoritatea de a interveni între marchiz i so iaă ţă ă ş ţ sa, i ambii îi ar tau respect. Numai ea îi izgonea pe sclavi cu lovituri de m tur cînd îiş ă ă ă descoperea s vîr ind p catul sodomiei sau preacurvind cu femei pe care le schimbau între eiă ş ă prin înc perile goale. Îns de la moartea sa, fugeau din colibe goni i de z pu eala amiezii iă ă ţ ă ş ş se trînteau la p mînt prin toate col urile, r zuind orezul prins pe fundul ceaunelor ca s -l mă ţ ă ă ă-nînce sau jucîndu-se cu zbîrnîitori sau titirezi în r coarea coridoarelor.ă

În lumea aceea oprimat în care nimeni nu era liber, Sierva María era; numai ea iă ş numai în locul acela. Astfel încît s rb toarea se inea acolo, în adev rata ei cas i cuă ă ţ ă ăş adev rataă -i familie.

Nu se putea imagina o petrecere mai posomorît în toiul muzicii zgomotoase, cu sclaviiă casei i cu al ii de la unele familii de neam care aduceau i ei ce puteau. Copila se purta cumş ţ ş îi era felul. Dansa cu mai mult gra ie i însufle ire decît africanii de ba tin , cînta cu vociă ţ ş ţ ş ă diferite de a ei în diversele graiuri din Africa, ori cu ipete de p s ri sau aniţ ă ă male, care-i descump neau pe to i. La porunca dat de Dominga de Adviento, sclavele mai tinere o pică ţ ă -tau pe fa cu negru de fum, îi atîrnau iraguri cu amulete vr jitore ti peste l n i orul cuţă ş ă ş ă ţ ş cruce de la botez i îi periau p rul pe care nu i lş ă -au t iat niciă odat i care ar fi împiedicatăş -o la mers dac nu i lă -ar fi împletit zilnic în mai multe cozi ce-i încununau capul.

Începea s înfloreasc întră ă -un vîrtej de for e potrivnice. Nţ -avea mai nimic de la maică-sa. De la tat , în schimb, avea trupul firav, sfiiciunea f r leac, pielea palid , ochii deă ă ă ă un albastru întunecat i arama vie a pletelor str lucitoare. Felul ei de a fi era atît de tainic, cş ă ă p rea o fiin invizibil . Speriat de o natur atît de stranie, mama îi punea la încheieă ţă ă ă ă tura mîinii un clopo el ca s nuţ ă -i piard urma în penumă bra casei.

La dou zile dup petrecere, i aproape din întîmplare, slujnica îi povesti Bernardei că ă ş ă pe Sierva María o mu case un cîine. Bernarda se gîndi la aceasta în vreme ce f cea înainteş ă de culcare cea de a asea baie fierbinte cu s punuri parfumate, dar cînd se întoarse înş ă dormitor uitase totul. Nu- i mai aminti decît în noaptea urm toare, pentru c dul ii l trarş ă ă ă ă ă întruna f r motiv pîn în zori i iă ă ă ş -a fost team s nu fi turbat. Atunci se duse cu sfe nicul înă ă ş mîn pîn la colibele din curte i o g si pe Sierva María adoră ă ş ă mit în hamacul de frunzeă împletite de palmier indian pe care-l mo tenise de la Dominga de Adviento. Deoareceş slujnica nu-i spusese unde era mu c tura îi d du la o parte c m u a iş ă ă ă ăş ţ ş -o cercetă îndeaproape, urm rind cu lumînarea sfoara de peniten ceă ţă -o avea încol cit pe trup ca oă ă coad de leu. În cele din urm g si mu c tura: o crest tur la glezna stîng , care f cuse dejaă ă ă ş ă ă ă ă ă o coaj de sînge închegat, i ni te zgîrieturi abia deslu ite pe c lcîi.ă ş ş ş ă

Cazurile de turbare nu erau nici pu ine i nici banale în istoria ora ului. Cel maiţ ş ş r sun tor a fost al unui marchitan care umbla pe str zi cu o maimu dresat ale c reiă ă ă ţă ă ă apuc turi mai c nu se deosebeau de cele omene ti. Animalul se îmboln vi de turbare înă ă ş ă timpul asediului naval al englezilor, î i mu c st pînul i o lu la fug spre dealurile înveş ş ă ă ş ă ă -cinate. Nefericitul saltimbanc a fost omorît pur i simplu prin sugrumare în toiul unorş halucina ii însp imînt toare pe care mamele continuau s le pomeţ ă ă ă neasc , dup ani i ani, înă ă ş cîntece din popor, ca să- i sperie copiii. Nu trecur dou s pt mîni i o hoard de maimu eş ă ă ă ă ş ă ţ diavole ti n v li de prin p duri, în plin zi. D dur iama prin cote ele de porci i de g ini iş ă ă ă ă ă ă ţ ş ă ş se n pustir în catedral urlînd i înecînduă ă ă ş -se cu spume de sînge, în timpul tedeumului pentru înfrîngerea flotei engleze de r zboi. Cu toate acestea, dramele cele mai cumplite nuă treceau în istorie, c ci surveneau în rîndurile negrilor, unde cei mu ca i erau ascun i spre a fiă ş ţ ş supu i magiilor africane în locurile secrete ale sclavilor fugi i.ş ţ

În ciuda atîtor nenorociri ce le puteau sluji drept înv tur de minte, nici albii, niciăţă ă negrii i nici indienii nu se gîndeau la turbare ori la vreuna din bolile cu incuba ie lent , atîtaş ţ ă vreme cît nu ap reau primele simptome f r leac. Bernarda Cabrera proced în acela i fel.ă ă ă ă ş Credea c fabula iile sclavilor se r spîndeau mai repede i ajungeau mai departe decît aleă ţ ă ş cre tinilor i c pîn i o simpl mu c tur de cîine putea d una onoarei familiei. Era atît deş ş ă ăş ă ş ă ă ă

încredin at c avea dreptate, încît nici m car nuţ ă ă ă -i pomeni de întîmplare b rbatului ei i niciă ş nu- i mai aminti de ea pîn duminica urm toare, cînd slujnica se duse singur la tîrg i v zuş ă ă ă ş ă le ul unui cîine spînzurat de un migdal, ca lumea s afle c murise de turbare. Iş ă ă -a fost de ajuns o singur privire pentru a recunoa te steaua din frunte i p rul cenu iu al celui care oă ş ş ă ş mu case pe Sierva María. Totu i, Bernarda nu se îngrijor cînd i se povesti. Nş ş ă -avea motiv: rana se uscase i nu mai r m sese nici urm de zgîrieturi.ş ă ă ă

Luna decembrie începuse prost, dar în curînd î i reg si serile de ametist i nop ile cuş ă ş ţ brize nebune. Cr ciunul a fost mai vesel ca în al i ani din pricina ve tilor bune din Spania.ă ţ ş Îns ora ul nu mai era cel de odinioar . Principalul tîrg de sclavi se mutase la Havana iă ş ă ş proprietarii minelor i planta iilor din regatele acestea din interiorul contiş ţ nentului preferau să- i cumpere mîna de lucru prin contraband i la un pre mai mic în Antilele engleze.ş ăş ţ Astfel încît existau dou ora e: unul vesel i în esat de lume în cele ase luni în careă ş ş ţ ş galioanele r mîneau în port i altul amor it tot restul anului, a teptînd întoarcerea acestora.ă ş ţ ş

Nu s-a mai tiut nimic despre cei mu ca i pîn la începutul lui ianuarie, cînd o indianş ş ţ ă ă pribeag , cunoscut sub numele de Sagunta, b tu în poarta marchizului la ceasul sfînt ală ă ă siestei. Era foarte b trîn i umbla descul pe soarele arz tor, cu un toiag din lemn de tec,ă ăş ţă ă înf urat din cap pînăş ă ă-n picioare într-un cear af alb. Avea faima proast de moa careş ă şă repar fecioria fetelor mari i face avoră ş turi, cu toate c o mai îndrepta i prin faima bună ş ă datorat cunoa terii unor taine ale indienilor ce înzdr veneau bolnavii f r speran .ă ş ă ă ă ţă

Marchizul o primi f r tragere de inim , în picioare, în antreu, i z bovi un r stimp pînă ă ă ş ă ă ă s în eleag ce voia, c ci era o femeie care nu se avînta la vorb i f cea tot felul deă ţ ă ă ăş ă ocoli uri întortocheate. Se codi atîta pîn s spun ce avea de spus, încît marchizul î i pierduş ă ă ă ş r bdarea.ă

— Orice ar fi s fie, spune odat i nu mai bate cîmpii, îi zise.ă ăş— Sîntem amenin a i de o molim de turbare, spuse Sagunta, iar eu sînt singura careţ ţ ă

cunosc leacul lui San Huberto, patronul vîn torilor i t m duitorul celor turba i.ă ş ă ă ţ— Nu v d motivul unei molime zise marchizul. Nu să -au prevestit nici comete i niciş

eclipse, din cîte tiu, i nş ş -avem vreo vin a a de mare ca Domnul s se ocupe de noi.ă ş ăSagunta îl încuno tiin c în martie avea s fie o eclips total de soare iş ţă ă ă ă ă ş -i povesti de-a

fir-a-p r despre cei mu ca i în prima duminic din decembrie. Doi dintre ei disp ruser , deă ş ţ ă ă ă bun seam ascun i de c tre ai lor ca s încerce s le fac farmece, i un al treilea murise deă ă ş ă ă ă ă ş turbare în cea de a doua s pt mîn . Mai era un al patrulea care nu fuă ă ă sese mu cat, ci doarş stropit de balele aceluia i cîine, i acum se afla în agonie la spitalul Amor de Dios.ş ş Guvernatorul poruncise s fie otr vi i peste o sut de cîini f r st pîn în cursul acelei luni.ă ă ţ ă ă ă ă Într-o s pt mîn nă ă ă -avea s mai r mîn nici unul viu pe str zi.ă ă ă ă

— Oricum, nu tiu ceş -a avea eu cu toate astea, zise marchizul. i mai ales la o or atîtş Ş ă de nepotrivit .ă

— Fata dumneavoastr a fost cea dintîi mu cat , spuse Sagunta.ă ş ăMarchizul îi r spunse cu convingere nestră ămutat :ă— De-ar fi fost a a, eu a fi fost primul care a fi aflat.ş ş şCredea c feti a era teaf r i i se p rea cu neputin s i se fi întîmplat ceva atît de gravă ţ ă ăş ă ţă ă

f r tirea lui. A a încît puse cap t vizitei i se duse să ăş ş ă ş ă- i vad mai departe de siest .ş ă ăTotu i, chiar în seara aceea, o c ut pe Sierva María în curtea de serviciu. St tea i ajutaş ă ă ă ş

la jupuit iepuri, cu fa a mînjit în negru, descul i cu turţ ă ţăş banul ro u al sclavelor. O întrebş ă dac întră -adev r fusese mu cat de un cîine i ea îi r spunse c nu, f r cea mai mică ş ă ş ă ă ă ă ă ov ire. Îns Bernarda iş ă ă -o adeveri în aceea i sear . Marchizul, descump nit, întreb :ş ă ă ă

— i de ce nu recunoa te?Ş ş— Pentru c nuă -i chip s spun ceva adev rat nici din gre eal , zise Bernarda.ă ă ă ş ă— Atunci trebuie s facem ceva, spuse marchizul, deoarece cîinele era turbat.ă— Dimpotriv , zise Bernarda: mai curînd o fi murit cîinele pentru că -a mu catş -o pe ea.

Asta s-a întîmplat prin decembrie i neru inata asta se simte de minune.ş şAmîndoi luar aminte la zvonurile sporinde despre gravitatea molimei, i chiară ş

împotriva dorin ei lor au fost obliga i s mai stea o dat de vorb despre chestiuni care îiţ ţ ă ă ă priveau deopotriv , ca pe timpul cînd se urau mai pu in. Pentru el era limpede. Crezuseă ţ

întotdeauna că- i iubea fata, dar teama de turbare îl sili s m rturiseasc în sinea lui c seş ă ă ă ă min ea din comoditate. Bernarda, în schimb, nici m car nuţ ă - i pusese întrebarea, c ci era peş ă deplin con tient c nş ă ă -o iubea i nici nu era iubit de ea, i ambele fapte i se p reauş ă ş ă îndrept ite. Ura pe care o sim eau amîndoi fa de copil era priciăţ ţ ţă ă nuit de ceea ce aceastaă mo tenise i de la unul i de la cel lalt. Totu i, Bernarda era dispus s joace farsa cuş ş ş ă ş ă ă lacrimile i s in doliul de mam îndurerat spre aş ăţ ă ă ă - i salva onoarea, cu condi ia ca fata sş ţ ă moar dintră -o cauz demn .ă ă

— Nu conteaz care, preciz , numai s nu fie o boal de cîini.ă ă ă ăCa într-o str fulgerare cereasc , marchizul în elese în clipa aceea care era sensul vie iiă ă ţ ţ

lui.— Feti a nţ -o s moar , zise hot rît. Dar dac treă ă ă ă buie s moar , o s fie cum va fi voiaă ă ă

Domnului.Mar i se duse la spitalul Amor de Dios, pe coţ lina San Lázaro, s -l vad pe omul mu cată ă ş

de care îi vorbise Sagunta. Nu- i d du seama c tr suraş ă ă ă -i cu perdele funebre avea s fieă v zut ca un semn în plus al nenorocirilor ce se urzeau, pentru c de ani buni nu mai ie eaă ă ă ş din cas decît la marile ocazii, i de mult vreme nu existau ocazii mai mari decît celeă ş ă funeste.

Ora ul era cufundat în marasmul s u de veacuri, dar sş ă -au g sit unii care s z rească ă ă ă chipul livid i ochii r t ci i ai cavalerului ov ielnic cu haineleş ă ă ţ ş ă -i cernite, a c rui tr sură ă ă p r si incinta înconă ă jurat de ziduri i se îndrept str b tînd cîmpia spre colina San Lă ş ă ă ă ázaro. La spital, lepro ii trînti i pe parş ţ doseala de c r mid îl v zur intrînd cu pa ii lui mari de omă ă ă ă ă ş mort iş -i a inur calea cerînduţ ă -i de poman . În pavilionul nebunilor furio i, legat de un stîlp,ă ş se afla cel mu cat.ş

Era un mulatru b trîn, cu capul i barba ca bumă ş bacul. Îi paralizase deja jum tate deă trup, îns tură barea îi d duse atîta putere în cealalt jum tate c au fost nevoi i s -l lege spreă ă ă ă ţ ă a nu se zdrobi, lovindu-se de pere i. Ceea ce povestea nu l sa nici urm de îndoial c fuseseţ ă ă ă ă mu cat de acela i cîine cenu iu cu stea alb în frunte care o mu case pe Sierva María. iş ş ş ă ş Ş într-adev r îl umpluse de bale, de i nu pe pielea s n toas , ci pe o ulcera ie cronic de laă ş ă ă ă ţ ă pulp . Aceast precizare nă ă -a reu it s -l lini teasc pe marchiz, care p r si spitalul îngrozitş ă ş ă ă ă de imaginea muribundului i f r o lic rire de speran pentru Sierva María.ş ă ă ă ţă

Pe cînd se întorcea în ora , pe corni a colinei întîlni un b rbat cu înf i are impun toareş ş ă ăţş ă stînd pe o piatr din drum, lîng calul lui mort. Marchizul opri tr sura i numai atunci cîndă ă ă ş b rbatul se ridic în picioare îl recunoscu pe maestrul Abrenuncio de Sa Pereira Cao,ă ă medicul cel mai de seam i mai contestat din ora . Era leit craiul de ghind din c r ile deăş ş ă ă ţ joc. Purta o p l rie de soare cu boruri mari, cizme de c l rie i pelerina neagr a liber ilorăă ăă ş ă ţ instrui i. Îl salut pe marchiz cu o ceremonie pu in obi nuit .ţ ă ţ ş ă

— Benedictus qui venit in nomine veritatis, spuse.Calul nu suportase la coborî coasta pe care o urcase la trap i îl l sase inima. Neptuno,ş ş ă

vizitiul marchizului, încerc să ă-i scoat aua. St pînul caluăş ă lui îl f cu s se r zgîndeasc .ă ă ă ă— La ce s mai vreau aua dac nă ş ă -o s am pe ce să -o pun, spuse. Las-o s putrezeasc oă ă

dat cu el.ăVizitiul a fost nevoit s -l ajute s urce în tr sur din pricina staturii sale de copil, iară ă ă ă

marchizul îi f cu cinstea de a-l a eza la dreapta lui. Abrenuncio era cu gîndul la cal.ă ş— Parc miă -ar fi murit jum tate din trup, suspin .ă ă— Nimic nu-i mai u or de în eles decît moartea unui cal, zise marchizul.ş ţAbrenuncio se însufle i.ţ— Acesta era altfel, spuse. Dac a avea mijloace, lă ş -a îngropa în p mînt sfin it.ş ă ţSe uit la marchiz, a teptînduă ş -i reac ia, i încheie:ţ ş— În octombrie a împlinit o sut de ani.ă— Nu-i cal pe lume care s tr iasc atît, spuse marchizul.ă ă ă— Pot s-o dovedesc, r spunse doctorul.ăLucra în zilele de mar i la Amor de Dios, îngriţ jindu-i pe lepro ii care mai aveau i alteş ş

boli. Fusese elevul str lucit al magistrului Juan Méndez Nieto, tot un evreu portugheză emigrat în Caraibi datorit prigoanei din Spania, iă ş -i mo tenise proasta repuş ta ie deţ nigromant i slobod la gur , îns nimeni nuş ă ă -i punea la îndoial tiin a. Certurile cu ceilal iăş ţ ţ medici, care nu-i iertau reu itele de necrezut i nici metodele insolite, erau constante iş ş ş

sîngeroase.Inventase o pilul de luat o dat pe an care îmbuă ă n t ea starea s n t ii i prelungeaăăţ ă ăăţ ş

via a, îns pricinuia asemenea tulbur ri de spirit în primele trei zile c nimeni în afar de elţ ă ă ă ă nu se încumeta s-o ia. Pe vremuri, obi nuia s cînte la harf la c p tîiul bolnavilor, pentruş ă ă ă ă a-i alina cu o melodie compus de el în acest scop. Nu practica chirurgia, pe care aă considerat-o întotdeauna o art inferioar , de arlaă ă ş tani i b rbieri, iar specialitatea luiş ă terifiant era s le prezic bolnavilor ziua i ora mor ii. Totu i, atît bunaă ă ă ş ţ ş -i reputa ie cît i ceaţ ş proast se întemeiau pe acela i fapt: se zicea, i nimeni nă ş ş -a dezmin itţ -o vreodat , c înviaseă ă un mort.

În pofida experien ei lui, Abrenuncio era impreţ sionat de omul turbat.— Corpul nu e f cut pentru anii pe care omul ar putea să ă-i tr iasc , zise.ă ăMarchizul nu pierdu nici un cuvînt din diserta ia minu ioas i colorat i vorbi doarţ ţ ăş ăş

atunci cînd medicul nu mai avu ce spune.— Ce se poate face pentru bietul om? întreb .ă— S fie omorît, r spunse Abrenuncio.ă ăMarchizul îl privi însp imîntat.ă— Cel pu in asta am face dac am fi buni cre tini, continu medicul, impasibil. i nu vţ ă ş ă Ş ă

mira i, domţ nule: exist mai mul i cre tini buni decît se crede.ă ţ şSe referea de fapt la cre tinii s rmani, de orice culoare, de prin mahalale sau de la ar ,ş ă ţ ă

care aveau curajul s pun otrav în mîncarea celor turba i ca să ă ă ţ ă-i cru e de groaza ceasurilorţ de pe urm . La sfîr itul veacului trecut, o familie întreag a mîncat sup otr vit pentru că ş ă ă ă ă ă nimeni n-a avut inima s otr veasc un singur copila de cinci aă ă ă ş ni.

— Se presupune c noi, medicii, nu tim c se întîmpl astfel de lucruri, încheieă ş ă ă Abrenuncio. i nuŞ -i a a, dar sîntem lipsi i de autoritatea moral spre a le sus ine. În schimb,ş ţ ă ţ cu muribunzii proced m cum tocmai a i v zut. Îi încredin m lui San Huberto iă ţ ă ţă ş -i leg m deă un stîlp ca s le poat fi agonia mai cumplit i mai îndelungat .ă ă ăş ă

— Nu exist alt mijloc? întreb marchizul.ă ă— Dup primele semne de turbare, nu mai e nimic de f cut, r spunse medicul.ă ă ăVorbi de tratate optimiste care o socoteau boal vindecabil , cu leacuri avînd feluriteă ă

formule: fierea-p mîntului, chinovar, mosc, mercur argintiu, ă anagallis flore purpureo.— Prostii, continu el. Adev rul e c unii turbeaz i al ii nu, i e u or de zis c cei careă ă ă ăş ţ ş ş ă

n-au turbat au sc pat din cauza leacurilor. C ut ochii marchizului spre a se încredin a că ă ă ţ ă mai era treaz i încheie: De ce v intereseaz atît de mult?ş ă ă

— Din mil , min i marchizul.ă ţContempl de la fereastr marea toropit de letară ă ă gia de la ora patru iş - i d du seama cuş ă

inima strîns c se întorseser rîndunelele. Înc nu se stîrnise briza. Un pîlc de copii încercaă ă ă ă s prind un albatros r t cit pe rmul ml tinos, lovindu-l cu pietre, i marchizul îl urm riă ă ăă ţă ăş ş ă cu ochii în zboru-i fugar pîn se pierdu printre cupolele str lucitoare ale ora ului foră ă ş tificat.

Tr sura intr în incinta înconjurat de ziduri de ap rare prin poarta dinspre cîmpie aă ă ă ă Semilunei i Abrenuncio c l uzi vizitiul pîn la el acas prin cartierul zgomotos alş ă ă ă ă meseria ilor. Nş -a fost u or. Neptuno avea peste aptezeci de ani i, pe deasupra, eraş ş ş ov ielnic i cu vederea scurt , i se obi nuise s lase calul sş ă ş ă ş ş ă ă- i vad singur de drum peş ă

str zile careă -i erau cunoscute mai bine decît lui. Cînd g sir în sfîr it casa, Abrenuncio î iă ă ş ş lu r mas bun în poart cu o maxim de Hora iu.ă ă ă ă ţ

— Nu cunosc latina, se scuz marchizul.ă— Nici n-ave i nevoie! r spunse Abrenuncio.ţ ă

i a spusŞ -o în latin , fire te.ă şMarchizul r mase atît de impresionat, încît primul lucru pe care-l f cu, odat ajunsă ă ă

acas , a fost cel mai ciudat din via a lui. Îi porunci lui Neptuno s ia calul mort de pe colinaă ţ ă San Lázaro i s -l îngroape în p mînt sfin it, iar a doua zi în zori sş ă ă ţ ă-i trimit lui Abrenuncioă cel mai bun cal din grajdul lui.

Dup u urarea efemer datorat cur eniei cu antimoniu, Bernarda î i f cea sp laturiă ş ă ă ăţ ş ă ă alin toare chiar i de trei ori pe zi pentru aă ş - i stinge focul din pîntec sau se cufunda în b iş ă calde cu s punuri pară fumate pîn i de ase ori spre aăş ş - i lini ti nervii. Nuş ş -i mai r m seseă ă

nimic din ceea ce fusese ca tîn r de curînd m ritat , cînd se lansa în aventuri comerciale peă ă ă ă care le conducea cu o siguran de prezic toare, întrţă ă -atît de mare îi era reu ita, pîn înş ă după-amiaza nefast cînd îl cunoscuse pe Iuda Iscariotul i d duse nenorocirea peste ea.ă ş ă

Îl întîlnise din întîmplare într-o pia de bîlci, înfruntînd cu mîinile goale, aproapeţă despuiat i f r nici o ap rare, un taur de lupt . Era atît de frumos i de cutez tor c nu putuş ă ă ă ă ş ă ă s -l uite. Dup cîteva zile îl v zu din nou la o petrecere de carnaval la care lua parteă ă ă deghizat în cer etoare, cu masca pe chip i înconjurat de sclavele ei îmbr cate înă ş ş ă ă marchize, cu gulere de dantel , br ri i cercei de aur i pietre pre ioase. Iuda era înă ăţă ş ş ţ mijlocul unui grup de curio i, dansînd cu cea care-l pl tea pentru asta, i fusese nevoie s seş ă ş ă fac ordine pentru a potoli înfl c rarea pretendentelor. Bernarda îl întreb cît costa. Iuda îiă ă ă ă r spunse, dansînd:ă

— Jum tate de real.ăBernarda î i scoase masca.ş— Eu te întreb ce pre ai pentru toat via a, îi spuse.ţ ă ţIuda v zu c a a, cu fa a descoperit , nu era de fel cer etoare cum p ruse. Î i l să ă ş ţ ă ş ă ş ă ă

partenera i se apropie de ea, p ind an o ca un marinar, s se vad cî i bani f cea.ş ăş ţ ţ ş ă ă ţ ă— Cinci sute de pesos de aur, r spunse.ăEa îl cînt ri cu ochi de expert viclean . Era uria , cu pielea ca de foc , torsul ondulat,ă ă ă ş ă

olduri strîmte i picioare zvelte, i cu ni te mîini ginga e careş ş ş ş ş -i dezmin eau meseria.ţ Bernarda socoti:

— M sori opt palme.ă— i trei degete, r spunse el.Ş ăBernarda îl puse să- i plece capul pîn în drepş ă tul ei ca să-i cerceteze din ii, i o tulburţ ş ă

adierea de amoniac a subsuorii lui. Din ii erau în întregime s n to i i bine în irui i.ţ ă ă ş ş ş ţ— St pînul t u trebuie s fie nebun dac î i închipuie că ă ă ă ş -o s te cumpere cineva la preă ţ

de cal, zise Bernarda.— Sînt liber i m vînd eu însumi, r spunse el. i încheie pe un anume ton: Doamn .ş ă ă Ş ă— Marchiz , spuse ea.ăEl îi f cu o reveren curtenitoare care o l s cu r suflarea t iat i-l cump r cuă ţă ă ă ă ă ăş ă ă

jum tate din cît pretinsese la început. Doar pentru desf tarea privirii, dup cum a spus. Înă ă ă schimb, îi respect condi ia de om liber i timpul necesar spre a continua s se lupte cuă ţ ş ă taurul lui de circ. Îl instal întră -o odaie lîng a ei, care fusese a rînda ului, i-l a tept dină ş ş ş ă prima noapte, goal i cu u a nez vorît , încredin at c el avea s vin f r a fi poftit. Dar aăş ş ă ă ţ ă ă ă ă ă ă trebuit s a tepte dou s pt mîni f r s poat dormi lini tit din priă ş ă ă ă ă ă ă ă ş ă cina înfl c r rii trupului.ă ă ă

În realitate, îndat ce afl cine era ea i v zu casa pe din untru, el î i recap t respectulă ă ş ă ă ş ăă de sclav, p să trînd distan . Cu toate acestea, cînd Bernarda renun s -l mai a tepte, î i puseţă ţă ă ş ş c ma a de noapte i trase z vorul la u , el intr pe fereastr . O trezi aerul din înc pereă ş ş ă şă ă ă ă impregnat de mirosu-i de amoniac. Sim i gîfîitul de minotaur c utîndţ ă -o pe bîjbîite în bezn ,ă fierbin eala trupului peste ea, mîinile ca ni te gheare ceţ ş -i apucar gulerul de la c maă ă şă sfî iinduş -i-o de sus pîn jos, în vreme ce îi morm ia la ureche: Tîrf , tîrf . Din noapteaă ă ă ă aceea Bernarda tiu c nu dorea s mai fac nimic altceva toat via a.ş ă ă ă ă ţ

Î i pierdu min ile dup el. Se duceau noaptea la petrecerile de ucheate de pe la mahala,ş ţ ă ş el îmbr cat în cavaler, cu redingot i joben cump rate de Bernarda dup gustul ei, iar eaă ăş ă ă deghizat la început în tot felul i mai tîrziu cu fa a descoperit . Îl sc ld în aur, cuă ş ţ ă ă ă l n i oare, inele i br ri, i puse să ţ ş ş ăţă ş ă-i fie încrustate diamante în din i. Crezu c o s moarţ ă ă ă cînd î i d du seama c se culca cu toate careş ă ă -i ie eau în cale, dar în cele din urm seş ă mul umi cu resturile. Pe vremea aceea, Dominga de Adviento intr odat în dormitorul ei laţ ă ă ceasul siestei, crezînd c Bernarda se afla la fabrica de zah r, iă ă ş -i surprinse în pielea goală f cînd dragoste pe jos. Sclava r mase mai curînd descump nit decît mirat , cu mîna peă ă ă ă ă z vor.ă

— Nu sta acolo ca o moart , îi strig Bernarda. Ori pleci, ori te t v le ti aici împreună ă ă ă ş ă cu noi.

Dominga de Adviento disp ru trîntind u a, cu un zgomot care Bernardei îi p ru oă ş ă palm . O chem la ea în noaptea aceea i o amenin cu pedepse înfior toare pentru oriceă ă ş ţă ă comentariu ar face cu privire la ceea ce v ză use.

— Nu v face i griji, st pîn , îi zise sclava. Dumneavoastr îmi pute i interzice orice iă ţ ă ă ă ţ ş

eu v dau ascultare. i încheie: Din p cate nuă Ş ă -mi pute i interzice i ce s gîndesc.ţ ş ăDac marchizul a aflat, să -a pref cut de minune c nă ă -are habar. La urma urmelor, Sierva

María era tot ce mai avea în comun cu so ia i nţ ş -o considera ca pe fata lui, ci numai a ei. Bernarda, la rîndul s u, nici m car nu se gîndea la a a ceva. Pîn întră ă ş ă -atît uitase de fat , încîtă la întoarcerea dintr-una din lungile-i ederi la mo ia cu fabrica de zah r, o conş ş ă fund cu alta,ă deoarece crescuse i era cu totul diferit . O chem , o cercet , o întreb despre via a ei, darş ă ă ă ă ţ nu scoase de la ea nici un cuvînt.

— E ti leit tat l t u, îi spuse. Un monstru.ş ă ă ă

Aceasta continua s fie starea de spirit a amînă durora în ziua în care marchizul se întoarse de la spitalul Amor de Dios iş -i aduse Bernardei la cuno tin hot rîrea de a preluaş ţă ă cu mîn de r zboinic conducerea casei. În graba lui era ceva frenetic care o l s pe Bernardaă ă ă ă f r grai.ă ă

Primul lucru pe care-l f cu a fost să ă-i dea copilei înapoi dormitorul bunicii ei, marchiza, de unde Bernarda o scosese, trimi îndţ -o s doarm cu sclavii. Splendoarea de odinioar seă ă ă p stra intact sub praf: patul imperial pe care servitoarea îl credea de aur din pricinaă ă str lucirii bronzurilor, ap r toarea de în ari din v luri de mireas , bogatele cuverturi cuă ă ă ţ ţ ă ă pasmanterie, lavoarul de alabastru cu nenum rate flacoane cu parfumuri i sulimanuri,ă ş în iruite întrş -o ordine mar ial pe poli a cu oglind , oala de noapte, scuip toarea i vasulţ ă ţ ă ă ş pentru vomitat din por elan, lumea iluzorie pe care b trîna intuit de reumatism o visaseţ ă ţ ă pentru fata pe care n-a avut-o i pentru nepoata pe care nş -a v zută -o niciodat .ă

În timp ce sclavele reînviau dormitorul, marchizul se apuc să ă- i impun legea în cas .ş ă ă Izgoni sclavii care dormeau la umbra bol ilor i amenin cu biciuirea i temni a pe cei careţ ş ţă ş ţ iş -ar mai face necesit ile prin col uri sau săţ ţ -ar deda la jocuri de noroc prin înc perile închise.ă

Nu erau dispozi ii noi. Fuseser îndeplinite mult mai riguros pe vremea cînd Bernardaţ ă conducea i Dominga de Adviento supraveghea totul, iar marchizul se delecta în public cuş sentin aţ -i istoric : „În casa mea se face ceea ce ascult eu". Îns cînd Bernarda se împotmoliă ă în mocirla pastilelor de cacao i Dominga de Adviento muri, sclavii se strecurar iar în mareş ă tain , mai întîi femeile cu copiii, pentru a ajuta la treburile m runte, i apoi b rba ii trîndaviă ă ş ă ţ în c utarea r corii coridoarelor. Îngrozit de fantoma ruinei, Bernarda îi trimitea să ă ă ă- i cî tigeş ş hrana cer ind în strad . Întrş ă -una din crizele sale hot rî să ă-i pun în libertate, cu excep iaă ţ celor trei sau patru care slujeau în cas , dar marchizul să -a opus cu un argument lipsit de chibzuin :ţă

— Dac trebuie s moar de foame, mai bine s moar aici i nu pe cine tie ceă ă ă ă ă ş ş coclauri.

Nu se mai mul umi îns cu formule atît de facile cînd cîinele o mu c pe Sierva María.ţ ă ş ă Îl învesti cu puteri depline pe sclavul care i se p ru cel mai autoritar i mai de încredere iă ş ş -i d du instruc iuni atît de aspre încît o scandalizar chiar i pe Bernarda. În cea dintîi noapte,ă ţ ă ş cînd casa era în bun orînduial , pentru prima oar de cînd murise Dominga de Adviento, oă ă ă g si pe Sierva María în coliba sclavelor, printre o jum tate de duzin de negrese tinere careă ă ă dormeau în hamacuri ag ate la diferite niveluri. Le trezi pe toate spre a le comunica regulileăţ noii cîrmuiri.

— Din acest moment feti a locuie te în cas , le spuse. i s se tie bine aici iţ ş ă Ş ă ş ş pretutindeni c nu are decît o singur familie, i numai de albi.ă ă ş

Feti a se împotrivi cînd el a vrut sţ -o duc în bra e pîn în dormitor i a trebuit să ţ ă ş -o facă s priceap c în lume domnea o ordine a b rba ilor. Ajun i în dormitorul bunicii, pe cînd îiă ă ă ă ţ ş schimba c ma a de pînz grosolan , cum purtau sclavele, cu una de noapte, nu reu i să ş ă ă ş ă scoat de la ea nici un cuvînt. Bernarda îi v zu din u : marchizul stînd pe pat, luptînduă ă şă -se cu nasturii c m ii de noapte care nu treceau prin butonierele noi, i copila în picioare înă ăş ş fa a lui, privindu-l impasibil. Bernarda nuţ - i putu ş înfrînge pornirea:

— De ce nu v c s tori i? î i b tu joc.ă ă ă ţ ş ăi fiindc marchizul nŞ ă -o lu în seam , ad ug :ă ă ă ă

— N-ar fi o afacere proast s face i micu e marchize creole cu picioare de g in , ca să ă ţ ţ ă ă ă le vinde i pe la circuri.ţ

i la ea se schimbase ceva. În ciuda ferocit ii rîsului, chipul îi p rea mai pu in amar iŞ ăţ ă ţ ş

în străfundurile perfidiei sale z ceau urme de compasiune de care marchizul nuă - i d duş ă seama. Îndat ce o sim i departe, îi spuse feti ei:ă ţ ţ

— E o mojic .ăEl crezu c îi deslu e te în ochi o scînteie ă ş ş de interes.— tii ceŞ -i o mojic ? o întreb , avid de un r spuns.ă ă ăSierva María nu i-l d du. Se l s culcat în pat, se l s să ă ă ă ă ă ă-i pun sub cap pernele de puf,ă

se l s acoperit pîn la genunchi cu cear aful de in mirosind a cedru din care fusese f cută ă ă ă ş ă cuf rul, f r a se milostivi cu o privire. El sim i cum se înfioar în adîncul cugetului:ă ă ă ţ ă

— Î i spui rug ciunea înainte de culcare?ţ ăCopila nici nu se uit la el. Se ghemui ca un f t, cum era deprins în hamac, i adormiă ă ă ş

f r s spun noapte bun . Marchizul trase ap r toarea de în ari cu mare grij , pentru caă ă ă ă ă ă ă ţ ţ ă liliecii s nuă -i sug sîngele în somn. Avea s bat de zece i corul nebunelor era deă ă ă ş nesuportat în casa eliberat prin izgonirea sclaă vilor.

Marchizul d du drumul dul ilor care fugir ca din pu c spre dormitorul bunicii,ă ă ă ş ă adulmecînd cr p turile de sub u i cu l tr turi gîfîinde. Mară ă ş ă ă chizul îi sc rpin în cre tet cuă ă ş buricele degetelor iş -i lini ti cu vestea cea bun :ş ă

— E Sierva, care din noaptea asta locuie te cu noi.şDormi pu in i prost din pricina nebunelor care cîntar pîn la dou . De cum se trezi, oţ ş ă ă ă

dat cu primii coco i, d du fuga în camera fetei, dar nă ş ă -o g si acolo, ci în baraca sclavelor.ă Cea care dormea mai aproape de u se de tept speriat .şă ş ă ă

— A venit singur , st pîne, spuse, înainte de a o întreba el. Nici m car nă ă ă -am observat-o.Marchizul tia c era adev rat. Întreb care dinş ă ă ă tre ele o înso ea pe Sierva María cînd oţ

mu case cîinele. Unica mulatr , care se numea Caridad del Cobre, se ar t tremurînd deş ă ă ă fric . Marchizul o lini ti.ă ş

— Ocupă-te de ea ca i cum ai fi Dominga de Adviento, îi zise.şÎi explic ce îndatoriri avea. O preveni c trebuia s nă ă ă -o piard din vedere nici o clip iă ăş

s se poarte cu ea cu afec iune i în elegere, dar f r să ţ ş ţ ă ă -o r sfe e. Cel mai important era s nuă ţ ă treac de gardul de sîrm pe care avea s -l ridice între curtea sclavilor i restul casei.ă ă ă ş Diminea a cînd se scula i noaptea înainte de culcare trebuia sţ ş ă-i fac un raport comă plet, f r ca el să ă -o întrebe nimic.

— Fii foarte atent ce faci i cum faci, încheie. Ai s r spunzi tu singur de îndeplinireaă ş ă ă ă acestor porunci.

La apte diminea a, dup ce a închis cîinii în arc, marchizul sş ţ ă ţ -a dus la Abrenuncio acas . Docă torul îi deschise chiar el, fiindc nu avea sclavi i nici servitori. Marchizul î i f cuă ş ş ă repro ul pe care socotea c -l merit .ş ă ă

— Astea nu-s ore de vizit , spuse.ăDoctorul îl pofti cu drag inim , recunosc tor pentru calul pe care tocmai îl primise. Îlă ă ă

duse prin curte pîn la opronul unde odinioar fusese o fier rie din care nu mai r m seseră ş ă ă ă ă ă decît resturile de la forj . Frumosul arm sar de doi ani, departe de locurile lui cunoscute,ă ă p rea nelini tit. Abrenuncio îl lini ti b tîndu-l u urel pe f lci, în timp ce îi optea la urecheă ş ş ă ş ă ş promisiuni de arte pe latine te.ş ş

Marchizul îi povesti c îngropaser calul mort pe locul unde fusese livada spitaluluiă ă Amor de Dios, destinat s slujeasc drept cimitir al boga ilor pe vremea molimei de holera.ă ă ţ Abrenuncio îi mul umi ca pentru o favoare nepre uit . Pe cînd vorbeau, lu aminte cţ ţ ă ă ă marchizul st tea la distan . El îi m rturisi c nu îndr znise niciodat s c l reasc .ă ţă ă ă ă ă ă ă ă ă

— Mi-e fric de cai la fel de tare ca de g ini, spuse.ă ă— Mare p cat, deoarece lipsa de comunicare cu caii a întîrziat evolu ia omenirii, ziseă ţ

Abrenuncio. Dac o vom învinge vreodat , am putea pl m di centaurul.ă ă ă ăInteriorul casei, luminat de dou ferestre deschise spre largul m rii, era aranjat cuă ă

pre ioţ zitatea vicioas a unui burlac înveterat. Toat atmosfera era p truns de o mireasm deă ă ă ă ă balsamuri care te îndemna s crezi în eficien a medicinei. Erau acolo un birou ordonat i oă ţ ş vitrin plin de flacoane de por elan cu etichete în latin . Surghiunit întră ă ţ ă ă -un col , harfa cuţ menire medicinal z cea acoperit de un praf auriu. Cele mai impresioă ă ă nante erau c r ile,ă ţ multe în latin , cu cotoarele ornamentate. Erau a ezate în vitrine i în rafturile descoperite,ă ş ş

sau puse pe jos cu mare grij , iar doctorul p ea printre mun ii de hîrtie cu u urin a unuiă ăş ţ ş ţ rinocer printre trandafiri. Marchizul era cople it de mul imea lor.ş ţ

— Toat tiin a se g se te pesemne în înc perea astaăş ţ ă ş ă , zise.— C r ile nuă ţ -s bune de nimic, r spunse Abreă nuncio bine dispus. Mi s-a dus via aţ

vindecînd boli pricinuite de al i doctori cu leacurile lor.ţD du la o parte o pisic adormit în jil ul cel mare, care era locul lui, ca s steaă ă ă ţ ă

marchizul. Îi servi o fiertur de ierburi pe care o preg ti cu mîna lui pe plit , în vreme ceă ă ă -i vorbea despre experimentele sale medicale, pîn cînd î i d du seama c marchizul î iă ş ă ă ş pierduse interesul. Într-adev r se ridicase pe nea tepă ş tate iş -i întorsese spatele, privind pe fereastr marea mohorît . În sfîr it, tot cu spatele, î i lu inima în din i s înceap .ă ă ş ş ă ţ ă ă

— Maestre, bîigui.Abrenuncio nu a tepta chemarea aceea.ş— Da?— Pe jur mîntul secretului de doctor i numai pentru cuno tin a dumneavoastr , vă ş ş ţ ă ă

m rturisesc că ă-i adev rat ce se spune, zise marchizul pe un ton solemn. Cîinele turbat aă mu catş -o i pe fiica mea.ş

Se uit la medic i v zu un om cu cugetul senin.ă ş ă— tiu, spuse doctorul. i b nuiesc c de asta a i venit atît de devreme.Ş Ş ă ă ţ— A a este, încuviin marchizul. i repet întreş ţă Ş ă barea pe care i-o f cuse cu privire laă

omul mu cat din spital. Ce putem face?şÎn locul r spunsului brutal din ziua de ieri, Abreă nuncio ceru s-o vad pe Sierva María.ă

Tocmai asta avea de gînd marchizul s -l roage. Astfel încît amîndoi erau de acord, iară tr sura îi a tepta în poart .ă ş ă

Ajungînd acas , marchizul o g si pe Bernarda a ezat la m su a cu oglind ,ă ă ş ă ă ţ ă piept nînduă -se pentru nimeni cu cochet ria anilor de demult, cînd f cuser dragoste pentruă ă ă ultima oar , i pe care el iă ş ş -i terş sese din memorie. Odaia era saturat de parfumulă prim v ratic al s punurilor sale. Ea î i v zu b rbatul în oglind iă ă ă ş ă ă ăş -i spuse f r dojan :ă ă ă

— Cine sîntem noi ca s d ruim cai?ă ăMarchizul se eschiv . Lu de pe patul r v it tunica de zi cu zi, o arunc peste Bernardaă ă ă ăş ă

iş -i porunci nemilostiv:— Îmbracă-te, am venit cu doctorul.— S m fereasc Dumnezeu! spuse ea.ă ă ă— Nu-i pentru tine, de i ai mare nevoie, r spunse el. E pentru feti .ş ă ţă— N-o să-i fie de nici un folos, zise ea. Ori moare, ori nu moare: nu-i alt că ale. Dar

curiozitatea învinse: Cine e?— Abrenuncio, spuse marchizul.Bernarda se scandaliz . Mai bine murea a a cum era, singur i despuiat , decît să ş ăş ă ă- iş

lase cinstea pe mîna unui evreu care- i ascundea originea. Fusese medicul de familie alş p rin ilor ei, dar renun aser la el pentru c dezv luia starea pacien ilor spre a se l uda cuă ţ ţ ă ă ă ţ ă diagnosticul.

Marchizul o înfrunt .ă— Chiar dac nu vrei, i chiar dac eu o vreau i mai pu in, e ti mama ei, spuse. Înă ş ă ş ţ ş

numele acestui drept sfînt î i cer s încuviin ezi ţ ă ţ consultul.— Din partea mea, face i ce pofti i, zise Bernarda Eu nu exist.ţ ţTocmai pe dos fa de ce sţă -ar fi putut crede, feti a se supuse f r mofturi la o cercetareţ ă ă

minu ioas a trupului, cu acea curiozitate cu care ar fi urm rit o juc rie automat .ţ ă ă ă ă— Noi, medicii, vedem cu mîinile, îi spuse Abrenuncio.Feti a, amuzat , îi zîmbi pentru prima oar .ţ ă ăCertitudinea st rii bune a s n t ii ei s rea în ochi, c ci în pofida aerului s u neajutorată ă ăăţ ă ă ă

avea un trup armonios, acoperit de un puf auriu, aproape invizibil i cu primele semne aleş unei înfloriri minunate. Avea din ii f r cusur, ochii p trunz tori, picioarele fine, mîinileţ ă ă ă ă expresive i fiecare bucl a p rului era preş ă ă ludiul unei vie i lungi. R spunse cu tragere deţ ă inim i cu mult st pînire de sine la interogatoriul insidios i se cuvenea săş ă ă ş -o cuno ti foarteş bine ca s descoperi c nici un r spuns nu era adev rat Se încord numai atunci cîndă ă ă ă ă doctorul descoperi cicatricea u oar la glezn . Iste imea lui Abrenuncio o ajut s se desş ă ă ţ ă ă -curce:

— Ai c zut?ăFeti a încuviin f r s clipeasc :ţ ţă ă ă ă ă— Din scrînciob.Doctorul începu s vorbeasc latine te cu sine. Marchizul îl întrerupse:ă ă ş— Spune iţ -mi-o în spaniol .ă— Nu dumneavoastr m adresez, r spunse Abrenuncio. Meditez în latina tîrzie.ă ă ăSierva María era încîntat de tertipurile lui Abrenuncio, pîn cînd acesta î i puseă ă ş

urechea pe pieptul ei s-o asculte. Inima îi zvîcnea speriat , iar pe piele i se ivi o rou lividă ă ă i înghe at , cu un iz vag de ceap . Cînd ispr vi, doctorul o b tu dr g stos pe obraz.ş ţ ă ă ă ă ă ă

— E ti foarte curajoas , îi spuse.ş ăR mas singur cu marchizul, îi coment c feti a tia de cîine c era turbat. Marchizul nuă ă ă ţ ş ă

pricepu.— V-a spus multe minciuni, zise, dar nu i asta.ş— Nu ea, domnule, r spunse medicul. Miă -a spus-o inima ei: era ca o broscu înţă

captivitate.Marchizul z bovi povestinduă -i minciunile surprinz toare în irate de fata lui, dar nu cuă ş

sup rare, ci cu un soi de mîndrie p rinteasc .ă ă ă— Poate o s se fac poet , zise.ă ă ăAbrenuncio se împotrivi ideii c minciuna ar fi o condi ie cerut de arte.ă ţ ă— Cu cît mai transparent e scrisul, cu atît se vede mai bine poezia, spuse el.Singurul lucru pe care nu-l putu interpreta a fost mirosul de ceap ce r zb tea dină ă ă

sudoarea feti ei. Cum nu tia s fie vreo leg tur între un miros anume i turbare, îl eliminţ ş ă ă ă ş ă ca simptom al bolii. Caridad del Cobre îi dezv lui mai tîrziu marchizuă lui c Sierva María seă l sase în tain pe seama tiin ei sclavilor, care o puneau s mestece frunze de veninari i oă ă ş ţ ă ţăş închideau în pivni a cu funii de ceap , pentru a rupe vraja cu cîinele.ţ ă

Abrenuncio nu îndulci nici cel mai mic am nunt privitor la turbare.ă— Primele accese sînt cu atît mai grave i mai rapide cu cît mu c tura e mai adînc iş ş ă ăş

mai aproape de creier, spuse.Aminti de cazul unui pacient de-al lui care murise dup cinci ani, r mînînd îndoialaă ă

dac nu cumva se molipsise mai tîrziu, f r s tie nimeni. Cicatrizarea rapid nu însemnaă ă ă ăş ă nimic: dup un timp imposibil de prev zut cicatricea se putea umfla, deschide iar i supura.ă ă ş Agonia ajungea atît de înfior toare încît era de preferat moartea. Tot ce se mai putea faceă atunci era s se recurg la spitalul Amor de Dios, unde aveau senegalezi deprin i s fac faă ă ş ă ă ţă acceselor de furie ale ereticilor i nebuş nilor. De nu proceda astfel, marchizul în persoan vaă trebui să- i ia asupra osînda de a o ine pe feti înl n uit în pat pîn moare.ş ţ ţă ă ţ ă ă

— În lunga istorie a omenirii, încheie el, nici un suferind de hidrofobie n-a supravie uitţ s povesă teasc .ă

Marchizul hot rî c nă ă -avea s existe cruce oricît de grea pe care s nă ă -o poat duce. A aă ş încît feti a avea s moar acas . Medicul îl r spl ti cu o privire care p rea mai curînd deţ ă ă ă ă ă ă mil decît de respect.ă

— Nu m puteam a tepta la mai pu in m re ie din partea dumneavoastr , domnule, îiă ş ţ ă ă ţ ă spuse. i nu m îndoiesc c ve i avea for a sufleteasc s îndura i.Ş ă ă ţ ţ ă ă ţ

St rui c pronosticul nu era alarmant. Rana era departe de zona ce prezenta cel maiă ă mare risc i nimeni nuş - i amintea s fi sîngerat. Se putea foarte bine ca Sierva María s nu fiş ă ă luat turbarea.

— i pîn atunci? întreb marchizul.Ş ă ă— Pîn atunci, r spunse Abrenuncio, face iă ă ţ -o s asculte muzic , umple i casa de flori,ă ă ţ

pune i p s rile s cînte, duce iţ ă ă ă ţ -o s vad apusul de soare la malul m rii, d rui iă ă ă ă ţ -i tot ce-ar putea-o face fericit .ă

Î i lu r mas bun învîrtinduş ă ă - i p l ria în aer i cu sentin a latin de rigoare. De dataş ă ă ş ţ ă aceasta îns o t lm ci în onoarea marchizului:ă ă ă

— Nu-i pe lume leac care s t m duiasc ceea ce nu t m duie te fericirea.ă ă ă ă ă ă ş

DOI

NU S-A aflat niciodat cum de ajunsese mară chizul într-un asemenea hal de del sare iă ş nici de ce a men inut o c s torie atît de nepotrivit , cînd avea totul asigurat pentru o v duvieţ ă ă ă ă tihnit . Ar fi putut fi tot ce ar fi poftit, gra ie puterii nem rginite a primuă ţ ă lui marchiz, tat lă lui, Cavaler al Ordinului Santiago, traficant de negri capabil de orice cruzime i geneş ral neîndur tor, fa de care regele, domnul i st pîă ţă ş ă nul s u, nu să -a zgîrcit în privin a onorurilor,ţ nici a prebendelor, i nici nu lş -a pedepsit vreodat pentru f r delegile s vîr ite.ă ă ă ă ş

Ygnacio, unicul mo tenitor, nu se ar t vreodat bun la ceva. Crescu v dind semneş ă ă ă ă certe de întîrziere mintal , r mase analfabet pîn la vîrsta de f cut dragoste i nu iubea peă ă ă ă ş nimeni. Primul simptom de via care i sţă -a cunoscut la dou zeci de ani a fost faptul c seă ă îndr gostise i era pornit s se însoare cu una din fetele internate la Divina Pastora, ale c reiă ş ă ă cîntece i strig te îi alintaser copil ria. Se numea Dulce Olivia. Era singura fiic a uneiş ă ă ă ă familii de curelari ai casei regale i fusese nevoit s înve e me te ugul de a face ei deş ă ă ţ ş ş ş c l rie, pentru a nu se stinge o dat cu ea o tradi ie de aproape dou veacuri. Acestei ciudateăă ă ţ ă ini ieri întrţ -o meserie de b rba i i se atribui faptul că ţ ă- i pierduse judecata, i întrş ş -un chip atît de îngrozitor, încît numai cu mare greutate a putut fi înv at s nuăţ ă ă - i m nînce propriileş ă excremente. Exceptînd acest lucru, ar fi fost o partid cum nu se poate mai bun pentru ună ă marchiz creol atît de lipsit de calit i.ăţ

Dulce Olivia avea spiritul vioi i firea pl cut i nu era deloc u or s descoperi c eraş ă ăş ş ă ă nebun . De prima oar cînd o v zu, tîn rul Ygnacio o distinse în iure ul de pe teras i chiară ă ă ă ş ăş în ziua aceea se în eleseser prin semne. Ea, expert în a face p s rele de hîrtie, îi trimiteaţ ă ă ă ă r va e prin porumbi e.ă ş ţ

El înv s scrie i s citeasc pentru a coresponda cu ea i acela a fost începutul uneiăţă ă ş ă ă ş pasiuni adev rate pe care nimeni nă -a vrut s-o în eleag . Scandalizat, primul marchiz î iţ ă ş soma fiul s dea o dezmin ire public .ă ţ ă

— Nu numai că-i adev rat, îi replic Ygnacio, ci am i permisiunea ei ca să ă ş ă-i cer mîna. Iar argumentului cu nebunia îi r spunse cu propriul s u arguă ă ment: Nici un nebun nu-i nebun dac e ti de acord cu ra iunile lui.ă ş ţ

Tat l îl surghiuni la una din mo iile sale, învestindu-l cu împuterniciri de domn i st pînă ş ş ă de care el nu se învrednici s fac uz. A fost ca un fel de moarte în via . Ygnacio eraă ă ţă îngrozit de animale, în afar de g ini. Îns la mo ie cercet îndeaproape o g in vie, iă ă ă ş ă ă ă ş -o imagin de m rimea unei vaci, iă ă ş - i d du seama c era un monstru cu mult mai înfior torş ă ă ă decît oricare altul de pe p mînt sau din ap . În bezn îl treceau n du eli de ghea i seă ă ă ă ş ţăş trezea în zori din pricina lini tii fantomatice a islazurilor, ceş -i t ia r suflarea. Dul ul careă ă ă st tea de paz f r s cliă ă ă ă ă peasc în dreptul dormitorului îl tulbura mai tare decît celelalteă primejdii.

— Tr iesc însp imîntat c sînt viu, spusese odat .ă ă ă ăÎn surghiun c p t starea sufleteasc lugubr , înf i area tainic , aerul contemplativ,ă ăă ă ă ăţş ă

purt rile f r vlag , felul de a vorbi rar i o voca ie mistic ce p rea s -l condamne la oă ă ă ă ş ţ ă ă ă chilie de claustrare.

Cînd se împlini primul an de surghiun, îl trezi într-o noapte un vuiet ca de ape învolburate. Erau animalele de la mo ie careş - i p r seau s la ele luîndş ă ă ă ş -o peste cîmp, într-o lini te adînc , sub razele lunii pline. D rîmau f r zgomot orice obstacol ivit în drumul lorş ă ă ă ă în linie dreapt peste p uni i planta ii de trestie de zah r, albii de rîuri i mla tini. Înainteă ăş ş ţ ă ş ş mergeau cirezile de vite i caii de povar i de c l rie, iar în spate porcii, oile, p s rile deş ăş ă ă ă ă curte, într-o caravan sinistr care se pierdu în noapte. Pîn i p s rile zbur toare, chiar iă ă ăş ă ă ă ş porumbeii, se pornir în cîrd. Numai pe dul u îl g sir zorile la locul lui de paz în dreptulă ă ă ă ă dormitorului st pînului. Acela a fost începutul prieteniei aproape omene ti prin careă ş marchizul s-a legat de animal i de nenum ra ii dul i ce iş ă ţ ă -au urmat în cas .ă

Cople it de groaz la mo ia pustie, tîn rul Ygnaş ă ş ă cio renun la dragoste i se supuseţă ş planurilor p rintelui s u. Acestuia nu iă ă -a fost de-ajuns sacrificiul iubirii, ci i-a impus, printr-o clauz testamentar , s se însoare cu mo tenitoarea unui nobil spaniol. i astfel să ă ă ş Ş -a c s torit, f cînd o nunt fastuoas , cu doă ă ă ă ă ña Olalla de Mendoza, o fat r pitor de frumoas iă ă ăş înzestrat cu mari i numeroase virtu i, pe care o l s mai departe fecioar spre a nuă ş ţ ă ă ă -i d ruiă nici m car bucuria unui copil. În rest, continu s tr iasc preă ă ă ă ă cum a f cută -o de cînd s-a

n scut: ca un burlac bun de nimic.ăDoña Olalla de Mendoza îl scoase în lume. Se duceau la slujba principal , mai mult să ă

se afi eze decît s se roage, ea îmbr cat cu fuste negre largi i pelerine str lucitoare, cuş ă ă ă ş ă v lul de dantel scrobit al femeilor albe din Castilia, înso it de un alai de sclave, toateă ă ă ţ ă numai în m t suri i podoabe de aur. În locul pantofilor de cas cu care se duceau la biseăă ş ă rică pîn i cele mai pline de ifose, purta ghete înalte din cordovan garnisite cu perle. Spreăş deosebire de al i nobili care î i puneau peruci anacronice i butoni de smarald, marchizulţ ş ş ap rea în talie, cu haine de bumbac i cu tichie pe cap. Totu i, lu parte la manifest rileă ş ş ă ă publice, întotdeauna for at, fiindc niciodat nu iţ ă ă ş -a putut învinge frica de via a de societate.ţ

Doña Olalla fusese eleva lui Scarlatti Domenico, la Segovia, iş - i luase cu men iune deş ţ onoare diploma pentru a preda muzic i canto în coli i m n stiri. Veni de acolo cu unăş ş ş ă ă clavicord desf cut în buc i, pe care le asambla cu mîna ei, i cu diferite instrumente deă ăţ ş coarde la care cînta i înv a s se cînte cu nespus m iestrie. Alc tui o forma ie deş ăţ ă ă ă ă ţ încep toare care sanctificau serile de la ea de acas cu noile piese muzicale din Italia, dină ă Fran a, din Spania i despre care sţ ş -a ajuns s se spun c era inspirat de lirica Sfîntuluiă ă ă ă Duh.

Marchizul p rea total neînzestrat pentru muzic . Se spunea, în stil fran uzesc, c aveaă ă ţ ă mîini de artist i ureche de artilerist. Îns din ziua în care despaş ă chetar instrumentele nuă - iş lu ochii de la teorba italian , datorit ciud eniei capului dublu, m rimii diapazonului,ă ă ă ăţ ă num rului coardelor i sunetului clar. Doă ş ña Olalla se ambi iona s -l înve e s cînte la fel deţ ă ţ ă bine ca ea. Î i petreceau dimine ile executînd game sub pomii din livad , ea cu r bdare iş ţ ă ă ş dragoste, iar el cu o înc p înare de cioplitor în piatr , pîn cînd madrigalul sp it li se d ruiă ăţ ă ă ăş ă f r durere.ă ă

Muzica îmbun t i pîn întrăăţ ă -atît armonia conjugal , încît doă ña Olalla se încumet să ă fac pasul careă -i mai lipsea. Într-o noapte furtunoas , pref cînduă ă -se poate c era cuprins deă ă o team pe care de fapt nă -o sim ea, se duse în camera so ului virgin.ţ ţ

— Sînt st pîn pe jum tate din acest pat, îi spuse, i am venit să ă ă ş -o revendic.El r mase neclintit. Sigur c avea s -l conving cu vorba bun sau cu for a, ea st ruiă ă ă ă ă ă ţ ă

mai departe. Via a nu leţ -a dat îns timp. Întră -o zi, pe 9 noiembrie, st teau i executau un duoă ş sub portocali, fiindc v zduhul era limpede i cerul f r nori, cînd un fulă ă ş ă ă ger îi orbi, un zgomot cutremur tor îi scutur i doă ăş ña Olalla c zu tr snit la p mînt.ă ă ă ă

Ora ul însp imîntat interpret tragedia drept o izbucnire a furiei cere ti pentru o vin deş ă ă ş ă nem rtuă risit. Marchizul comand funeralii de regin , la care se ar t pentru prima dat cuă ă ă ă ă hainele cernite i culoarea galben ce aveau s nu-l mai p r seasc niciodat . Întors de laş ă ă ă ă ă ă cimitir îl surprinse o ninsoare de porumbi e de hîrtie peste portocalii din livad .ţ ă

Prinse una la întîmplare, o desf cu i citi: „Tr snetul aă ş ă cela era al meu. "Înainte de a se scurge cele nou zile de pomeă nire, donase bisericii bunurile materiale

care între inuser splendoarea averii sale de prim n scut: o mo ie cu cresc torie de vite înţ ă ă ş ă Mompox i alta în Ayapel, i dou mii de hectare în Mahates, la numai dou leghe de acolo,ş ş ă ă cu mai multe herghelii de cai de c l rie i de trac iune, o mo ie cu teren arabil i cea maiăă ş ţ ş ş bun fabric de zah r de pe coasta Caraibilor. Totu i, legenda despre averea lui se înteă ă ă ş meia pe o proprietate imens în paragin , ale c rei hotare imaginare se pierdeau dincolo deă ă ă mla tinile din La Guaripa i grindurile din la Pureza, pîn spre p durile de manglieri dinş ş ă ă Urabá. P str numai re edin a senioral cu curtea slugilor redus la miniă ă ş ţ ă ă mum, i fabrica deş zah r din Mahates. Negresei Dominga de Adviento îi încredin cîrma casei. Pe b trînulă ţă ă Neptuno îl p str cu func ia de vizitiu cu care îl învestise primul marchiz i-l îns rcin s seă ă ţ ş ă ă ă îngrijeasc de pu inii cai care mai r m seser .ă ţ ă ă ă

Pentru prima oar singur în tenebrosul conac al str mo ilor, abia dac putea dormi înă ă ş ă bezn , din pricina spaimei ereditare a nobililor creoli de a nu fi omorî i de sclavi în timpulă ţ somnului. Se trezea pe nea teptate, f r a ti dac ochii înfrigura i care se iveau prin lucarneş ă ă ş ă ţ erau de pe lumea aceasta sau de pe cealalt . Se ducea pe vîrfuri la u , o deschidea brusc iă şă ş surprindea un negru care pîndea prin gaura cheii. Îi sim ea strecurînduţ -se cu pa i de tigru peş coridoare, despuia i i un i cu ulei de cocos ca s nu poat fi prin i. Buim cit de atîteaţ ş ş ă ă ş ă spaime laolalt , porunci ca luminile s r mîn aprinse pîn în zori, izgoni sclavii care încetulă ă ă ă ă cu încetul puneau st pînire pe spa iile goale i aduse acas primii copoi dresa i să ţ ş ă ţ ă încol easc prada.ţ ă

Poarta mare a fost închis pentru totdeauna. Surghiunir mobilele fran uze ti cu plu ulă ă ţ ş ş mirosind urît din pricina umezelii, vîndur goblenurile, por elanurile i piesele deă ţ ş ceasornic rie care erau adev rate capodopere i se mul umir cu hamace de sfoar pentru aă ă ş ţ ă ă p stra c ldura în înc perile golite. Marchizul nu se mai duse la slujb ori la rug ciuni i niciă ă ă ă ă ş nu mai defil cu baldachinul Sacramentului la procesiuni, nu mai inu praznicele i niciă ţ ş zilele de post, cu toate c pl ti mai departe la timp d rile c tre Biseric . Se refugie în hamac,ă ă ă ă ă uneori în dormitor în toiul toropelii din august, i mai întotş deauna pentru siest subă portocalii din livad . Nebunele îi aruncau resturi de mîncare iă ş -i strigau obscenit iăţ afectuoase, dar cînd comenduirea îi f cu favoarea să ă-i propun mutarea ospiciului seă împotrivi din gratitudine fa de ele.ţă

Dezam git de dispre ul pretendentului ei, Dulce Olivia se consol ducînd dorul a ceeaă ă ţ ă ce nu se întîmplase. Fugea de la Divina Pastora prin sp rturile gardului din livad ori de cîteă ă ori putea, îmblînzi i supuse dul ii de prad cu momeal de mîngîieri dr g stoase iş ă ă ă ă ă ş - iş dedic ceasurile de somn pentru a vedea de casa pe care nă -a avut-o niciodat , m turîndă ă -o cu m nunchiuri de busuioc spre a atrage norocul i atîrnînd funii de usturoi prin dormitoare să ş ă alunge în arii. Dominga de Adviento, a c rei vigilen nu l sa nimic la întîmţ ţ ă ţă ă plare, muri f ră ă s afle din ce pricin coridoarele erau mai curate în zori decît pe înserat, iar obiectele puseă ă de ea într-un loc se aflau diminea a întrţ -altul. Înainte de a împlini un an de v duvie,ă marchizul o surprinse pentru prima oar pe Dulce Olivia frecînd oalele i crati ele dină ş ţ buc t rie careăă -i p reau prost cur ate de sclave.ă ăţ

— N-am crezut c te încume i întră ţ -atît, îi zise.— Fiindc e ti un am rît, cum ai fost totdeauna, îi r spunse ea.ă ş ă ăAstfel se înfirip iar o prietenie interzis care, cel pu in întră ă ţ -un rînd, p ruse a fiă

dragoste. St teau de vorb pîn în zori, f r iluzii dar i f r du m nie, ca o pereche b trînă ă ă ă ă ş ă ă ş ă ă ă condamnat la rutin . Credeau c sînt ferici i, i poate c i erau, pîn cînd unul din eiă ă ă ţ ş ăş ă spunea un cuvînt în plus, sau f cea un pas mai pu in, i noaptea trecea întră ţ ş -o ceart deă vandali care demoraliza dul ii. Totul redevenea atunci ca la început i Dulce Olivia disp reaă ş ă din cas pentru un lung r stimp.ă ă

Numai ei îi m rturisi marchizul c dispre ul lui fa de bunurile lume ti i schimbareaă ă ţ ţă ş ş felului s u de a fi nu se datoreaz evlaviei, ci groazei pricinuite de pierderea brusc aă ă ă credin ei, atunci cînd a v zut trupul so iei carbonizat de tr snet. Dulce Olivia se oferi s -lţ ă ţ ă ă consoleze. Îi f g dui să ă ă-i fie sclav supus i în buc t rie, i în pat. El nu se l s ademenit.ă ăş ă ă ş ă ă

— N-o s m mai însor niciodat , îi jur .ă ă ă ăNu se împlini îns anul i se c s tori pe ascuns cu Bernarda Cabrera, fata unui fost v tafă ş ă ă ă

al tat lui s u, ajuns bogat prin negustoria cu coloniale. Se cunoscuser cînd acesta o trimiseă ă ă la conac cu heringii în saramur i m slinele negre care erau sl biciunea doăş ă ă ñei Olalla i,ş cînd ea muri, continu s le aduc marchizului. Întră ă ă -o după-amiaz în care Bernarda îl g siă ă în hamacul din livad , îi citi soarta scris în palma mîinii stîngi. Marchizul r mase atît deă ă ă impresionat de prezicerile ei, încît continu să -o cheme la ceasul siestei, chiar dac nu maiă avea nimic de cump rat, îns se scurser dou luni f r ca el s ia nici un fel de ini iativ .ă ă ă ă ă ă ă ţ ă Astfel c o lu ea în locul lui. Îl asalt în hamac, îl c l ri iă ă ă ă ă ş -i astup gura cu poalele de laă chilaba cu care era îmbr cat, pîn îl l s f r pic de vlag . Atunci îl învior cu o înfl c rareă ă ă ă ă ă ă ă ă ă i o tiin pe care el nu i leş ş ţă ş -ar fi putut imagina în pl cerea anemic a desf t rii lui solitareă ă ăă i-l lipsi f r glorie de virginitate. El împlinea cinciş ă ă zeci i doi de ani, iar ea dou zeci i trei,ş ă ş

îns diferen a de vîrst deranja cel mai pu in.ă ţ ă ţContinuar s fac dragoste la vremea siestei, în grab i f r tragere de inim , la umbraă ă ă ăş ă ă ă

ca de biseric a portocalilor. Nebunele îi îndemnau de pe teras cu cîntece de ucheate i leă ă ş ş s rb toreau victoriile cu aplauze de stadion. Marchizul nu apucase să ă ă- i dea seama deş riscurile care-l pîndeau, c Bernarda îl i f cu s coboare pe p mînt cu vestea c eraă ş ă ă ă ă îns rcinat în dou luni. Îi aminti c nu era negres , ci fiic a unui indian care vorbe teă ă ă ă ă ă ş spaniola i a unei albe din Castilia, astfel încît singura cale de a repara onoarea era c s toriaş ă ă cum scrie la carte. El o tot duse cu vorba pîn cînd tat l ei b tu în poarta mare la ceasulă ă ă siestei cu o archebuz str veche în bandulier . Avea vorba domoal i gesturi blînde iă ă ă ăş ş -i d du marchizului arma f r s -l priveasc în fa .ă ă ă ă ă ţă

— ti i ceŞ ţ -i asta, domnule marchiz? îl întreb .ăMarchizul, cu arma în mîn , nu tia ce s fac .ă ş ă ă

— Dup cît pot să ă-mi dau eu seama, cred c e o archebuz , spuse. i întreb , intrigată ă Ş ă de-a binelea: La ce-o folosi i?ţ

— Ca s m ap r de pira i, domnule, r spunse indianul, tot f r s -l priveasc în fa .ă ă ă ţ ă ă ă ă ă ţă V-am adus-o acum ca s binevoi i s m omorî i înainte de a v omorî eu.ă ţ ă ă ţ ă

Îl privi drept în fa . Avea ni te ochi ori tri ti i mu i, dar marchizul în elese ceea ceţă ş ş ş ş ţ ţ nu-i spuneau, îi d du înapoi archebuza i-l pofti s intre pentru a face în elegerea. După ş ă ţ ă dou zile, parohul de la o biseric din apropiere oficie c s toria, de fa cu p rin ii ei i na iiă ă ă ă ţă ă ţ ş ş amîndurora. Cînd terminar , Sagunta se ivi f r ca nimeni s tie de unde iă ă ă ăş ş -i încunun peă miri cu ghirlandele fericirii.

Într-o diminea cu ploaie tîrzie, sub semnul S get torului, se n scu la apte luni iţă ă ă ă ş ş anevoie Sierva María de Todos los Angeles. P rea un moră moloc f r culoare, iar cordonulă ă ombilical înf urat în jurul gîtului era gata săş -o sugrume.

— E fat , zise moa a. Dar nă ş -o s aib zile.ă ăDominga de Adviento le-a f g duit atunci sfin ilor ei c , de aveau să ă ţ ă ă-i d ruiasc harulă ă

de a tr i, feti a nuă ţ - i va t ia p rul pîn în noaptea nun ii. Nş ă ă ă ţ -a apucat să- i ispr veascş ă ă jur mîntul, c feti a începu s plîng . Dominga de Adviento, radioas , strig :ă ă ţ ă ă ă ă

— O s fie sfînt !ă ăMarchizul, c ruia iă -a fost înf i at sp lat i îmbr cat , a fost mai pu in clarv z tor.ăţş ă ă ăş ă ă ţ ă ă— O s fie tuf ! spuse. Dac Domnul îi d via i s n tate.ă ă ă ă ţăş ă ăFeti a, n scut dintrţ ă ă -un nobil i o plebee, avu o copil rie de orfan . Mama o urî dinş ă ă

clipa cînd i-a dat s sug pentru prima i ultima oar i se împotrivi să ă ş ăş -o in lîng ea deţ ă ă team s nă ă -o omoare. Dominga de Adviento o al pt , o botez cre tine te i o închin luiă ă ă ş ş ş ă Olokun, o zeitate yoruba de sex incert, al c rei chip se consider a fi atît de îngrozitor încîtă ă poate fi v zut numai în vise i ve nic cu o masc . L sat în curtea sclavilor, Sierva Maríaă ş ş ă ă ă înv s danseze înainte de a vorbi, înv trei limbi africane în acela i timp, se obi nui săţă ă ăţă ş ş ă bea sînge de coco pe inima goal i s se strecoare printre oamenii albi f r s fie v zut ,ş ăş ă ă ă ă ă ă nici sim it , ca o f ptur imateţ ă ă ă rial . Dominga de Adviento o înconjur de un alai vesel deă ă sclave negre, slujnice metise, femei indiene, care o sc ldau cu ap încropit , o purificau cuă ă ă verbina lui Yemayá iş -i îngrijeau ca pe o tuf de trandafiri pletele n valnice care la cinci aniă ă îi ajungeau la talie. Încetul cu încetul, sclavele începuser să ă-i pun la gît iragurileă ş diferi ilor zei, pîn ce ajunsese s poarte aisprezece.ţ ă ă ş

Pe cînd marchizul vegeta în gr din , Bernarda prelu cu mîn ferm cîrmuirea casei.ă ă ă ă ă Cea dintîi grij a sa a fost s refac averea pr p dit de b rbatul ei, la ad postul autorit iiă ă ă ă ă ă ă ă ăţ primului marchiz. Acesta ob inuse, la vremea lui, autoriza ia de a vinde cinci mii de sclaviţ ţ în opt ani, cu angajamentul de a importa în acela i timp dou butoaie cu f in de fiecare.ş ă ă ă Gra ie mecheriilor lui de maestru i venalit ii vame ilor, vîndu prin contraband cu treiţ ş ş ăţ ş ă mii de sclavi mai mult, ajungînd astfel negustorul de sclavi cel mai bogat din veacul acela.

Bernardei îi veni în minte c marele chilipir nu erau sclavii, ci f ina, cu toate c înă ă ă realitate afacerea cea mai grozav era incredibila ei putere de convină gere. Cu o singură autoriza ie de a importa o mie de sclavi în patru ani i trei butoaie cu f in de fiecare, d duţ ş ă ă ă lovitura vie ii ei: vîndu cei o mie de negri cum era în elegerea, dar, în loc de cele trei mii deţ ţ butoaie de f in , import dou sprezece mii. A fost cea mai mare contraband a secolului.ă ă ă ă ă

Pe atunci î i petrecea jum tate din timp la faş ă brica de zah r de la Mahates, undeă - i stabiliş centrul afacerilor datorit faptului c se afla aproape Ră ă ío Grande de la Magdalena, care servea oric rui fel de trafic spre interiorul viceregatului. La urechile marchizului ajungeauă ve ti r zle e despre prosperiş ă ţ tatea ei, pentru care nu d dea socoteal nim nui. În timpulă ă ă petrecut acolo, chiar înainte de a avea crizele, p rea un dul u în cu c . Dominga deă ă ş ă Adviento spusese foarte bine:

— Fundul nu-i avea astîmp r în trup.ăSierva María ocup întîia oar un loc stabil în cas cînd îi muri sclava i aranjar pentruă ă ă ş ă

ea splendidul dormitor unde st tuse prima marchiz . Îi aduser un dasc l care îi preda lec iiă ă ă ă ţ de spaniol peninsular i no iuni de aritmetic i tiin e natuă ăş ţ ăş ş ţ rale, încerc să -o înve e sţ ă citeasc i s scrie. Ea se împotrivi fiindc , spunea, nu pricepea literele. O maestr amatoareăş ă ă ă o ini ie în cunoa terea muzicii. Copila dovedi interes i bun gust, dar nu avu r bdarea sţ ş ş ă ă înve e s cînte la nici un instrument. Surprins , maestra renun i la plecare îi spuseţ ă ă ţăş marchizului:

— Nu-i vorba c feti a nă ţ -ar avea deloc talent, dar e dus parc pe alt lume.ă ă ăBernarda se str duise să ă- i înfrîneze resentiş mentele, dar foarte curînd deveni limpede că

vina nu era nici a ei i nici a copilei, ci a firii amîndurora. Tr ia cu sufletul la gur de cînd iş ă ă se p ru c descoper la fata ei o anume aur de n luc . Tremura numai la gîndul c , privindă ă ă ă ă ă ă în urm , se pomenea cu ochii de nep truns ai acelei f pturi slabe, înf urate în voaluriă ă ă ăş vaporoase i cu pletele s lbatice careş ă -i ajungeau la genunchi.

— Fato! îi striga. Î i interzic s m prive ti a a!ţ ă ă ş şCînd era adîncit în socoteli, sim ea în ceaf r suflarea uier toare de arpe la pînd iă ţ ă ă ş ă ş ăş

tres rea îngrozit .ă ă— Fato! îi striga. F zgomot înainte de a intra!ăEa îi sporea spaima, îng imîă nd ceva în limba yoruba. Noaptea era i mai r u, c ciş ă ă

Bernarda se trezea brusc cu senza ia c o atinsese cineva, iar copila st tea la picioareleţ ă ă patului, privind-o cum doarme. Zadarnic se dovedi încercarea cu clopo elul la încheieturaă ţ mîinii, fiindc secretul Siervei María îl împiedica s sune.ă ă

— Copila asta parc nă -ar fi alb , nă -are decît culoarea, spunea maică-sa.A a i era, întrş ş -adev r, c ci fata î i d dea cînd numele adev rat, cînd unul africană ă ş ă ă

n scocit de ea: María Mandinga.ăScandalul izbucni într-o zi, dis-de-diminea , cînd Bernarda se trezi moart de sete dinţă ă

pricina abuzului de cacao i g si o p pu deş ă ă şă -a Siervei María plutind pe fundul unui ciub r.ă Nu i se p ru doar o p pu plutind pe ap , ci de fapt ceva însp imînt tor: o p pu moart .ă ă şă ă ă ă ă şă ă

Încredin at c era la mijloc o vr jitorie african f cut de Sierva María împotriva ei,ţ ă ă ă ă ă ă lu hot rîrea c ele dou nă ă ă ă -aveau loc în aceea i cas . Marchizul încerc s intervin sfios,ş ă ă ă ă dar ea îi t ie vorba scurt:ă

— Ori ea, ori eu.Astfel c Sierva María se întoarse la baraca sclavelor, chiar i atunci cînd maică ş ă-sa era

la fabrica de zah r. Era tot atît de enigmatic precum venise pe lume i cu des vîr ireă ă ş ă ş analfabet .ă

Îns Bernarda nu se sim ea mai bine. Se str duise s -l p streze pe Iuda Iscariotulă ţ ă ă ă coborîndu-se la nivelul lui i în mai pu in de doi ani pierdu sim ul afacerilor, ba chiar i alş ţ ţ ş vie ii. Îl travestea în pirat nubian, în as de cup , în craiul Melchior, i-l lua cu ea prinţ ă ş cartierele m rgina e, mai cu seam atunci cînd galioanele aruncau ancora i ora ul seă ş ă ş ş dezl n uia întră ţ -o petrecere ce inea jum tate de an. Dincolo de zidurile ora ului seţ ă ş improvizau cîrciumi i bordeluri pentru negustorii care veneau de la Lima, de la Porş tobelo, de la Havana, de la Veracuz, ca să- i dispute m rfurile i sortimentele de prin toateş ă ş teritoriile descoperite. Într-o noapte, beat mort, într-o cîrcium cu ocna i, Iuda se apropieă ş foarte misterios de Bernarda.

— Deschide gura i închide ochii, îi spuse.şEa f cu întocmai, iar el îi puse pe limb o tablet de ciocolat magic de Oaxaca.ă ă ă ă ă

Bernarda o recunoscu dup gust i o scuip , deoarece înc din copil rie nu putea suferiă ş ă ă ă cacaua. Iuda o convinse c era o substan sacr ce te f cea s te bucuri de via , sporeaă ţă ă ă ă ţă for a fizic , ridica moralul i fortifica sexul.ţ ă ş

Bernarda izbucni în hohote de rîs.— De-ar fi a a, spuse, c lug ri ele Sfintei Clara ar fi tauri de lupt .ş ă ă ţ ăEra deja robit de viciul mierii fermentate la care se dedase împreun cu colegele deă ă

coal înc dinainte de a se c s tori, i continu s fie savurîndş ă ă ă ă ş ă ă -o nu numai cu gura, ci cu toate cele cinci sim uri, în aerul fierbinte al fabricii de zah r. Cu Iuda înv s mesteceţ ă ăţă ă tutun i frunze de coca i cenu de palmier ş ş şă yarumo, ca indienii din Sierra Nevada. Încercă prin cîrciumi canabis de India, terebentina de Cipru, mescalina de la Real del Catorce i, celş pu in întrţ -un rînd, opiul de Nao adus din China de trafican ii filipinezi. Totu i, nţ ş -a r masă surd la îndemnul lui Iuda de a gusta i cacaua. Dup ce le încercase pe toate, recunoscuă ş ă virtu ile acesteia i o prefer tuturor. Iuda ajunse ho , codo , uneori i sodomit, i toate dinţ ş ă ţ ş ş ş viciu, c ci nuă -i lipsea nimic. Într-o noapte blestemat se lu la trînt , sub ochii Bernardei, cuă ă ă trei ocna i de pe galerele flotei din pricina unor cerş turi la jocul de c r i, i a fost omorît cuă ţ ş lovituri de scaun.

Bernarda se refugie la fabrica de zah r. Conacul r mase în voia sor ii i, dac de atunciă ă ţ ş ă înainte nu s-a ales chiar praful, aceasta s-a datorat numai autorit ii ar tate de Dominga deăţ ă

Adviento, care pîn la urm o crescu pe Sierva María a a că ă ş um voiau zeii în care credea.Marchizul abia dac aflase de dec derea nevestei lui. De la fabrica de zah r r zb teauă ă ă ă ă

zvonuri c tr ia în stare de delir, c vorbea singur , că ă ă ă ă- i alegea sclavii cei mai bineş înzestra i spre aţ -i împ r i în nop ileă ţ ţ -i de desfrîu cu fostele colege de coal . Averea careş ă -i venise pe ap i se ducea acum pe apa sîmbetei i ajunsese la cheremul burdufurilor deă ş melas i al sacilor de cacao pe careăş -i inea ascun i prin toate cotloanele ca s nu piardţ ş ă ă timp cînd o încol eau poftele. Unicul lucru sigur careţ -i mai r m sese pe atunci erau două ă ă ulcele pline cu galbeni de patru i o sut de ş ă doblas, de aur curat, pe care le îngropase sub pat în vremurile bune. Ajunsese într-un asemenea hal de degradare, încît nici b rbatul ei nă -o recunoscu atunci cînd se întoarse de la Mahates pentru ultima oar , dup trei ani de absen ,ă ă ţă cu pu in înainte ca Sierva María s fie mu cat de cîine.ţ ă ş ă

La jum tatea lui martie, riscurile turb rii p reau îndep rtate. Marchizul, recunosc toră ă ă ă ă sor ii, î i proţ ş puse s îndrepte trecutul i s cucereasc inima fetei lui cu re eta fericiriiă ş ă ă ţ sugerat de Abrenuncio. Îi conă sacr tot timpul lui. Încerc s înve e să ă ă ţ -o piept ne i să ş ă-i împleteasc p rul întră ă -o coad . Încerc să ă -o înve e s fie o adev rat alb , se str dui sţ ă ă ă ă ă ă- iş recapete de dragul ei visurile spulberate de nobil creol, s o dezbare de obiceiul de a mîncaă saramur de iguan i toc ni de tatu. Încerc aproape totul, în afar de aă ăş ă ţă ă ă - i pune întrebareaş dac aceea era calea de a o face fericit .ă ă

Abrenuncio veni mai departe în vizit . Nuă -i era u or s se în eleag cu marchizul, dar îlş ă ţ ă interesa incon tien a lui în aceast suburbie a lumii timorate de Inchizi ie. A a î i petrecurş ţ ă ţ ş ş ă lunile de z pu eal , el vorbind, f r s fie ascultat, sub portocalii în floare, iar marchizulă ş ă ă ă ă z cînd în hamac, la o mie trei sute de leghe maritime de un rege care nu iă -a auzit niciodată numele. Într-una din aceste vizite i-a întrerupt vaietul lugubru al Bernardei.

Abrenuncio se alarm . Marchizul f cu pe surdul, dar geam tul care urm a fost atît deă ă ă ă sfî ietor c nu sş ă -a mai putut preface.

— Oricine ar fi are mare nevoie de ajutor, zise Abrenuncio.— E nevastă-mea de-a doua, spuse marchizul.— Are ficatul f cut praf, zise Abrenuncio.ă— Cum de ti i?ş ţ— Fiindc se v iet cu gura deschis , ră ă ă ă ăspunse medicul.Împinse u a f r s mai cear voie i încerc sş ă ă ă ă ş ă -o vad pe Bernarda în penumbra od ii,ă ă

îns ea nu se afla în pat. O chem pe nume, dar nuă ă -i r spunse. Deschise atunci fereastra iă ş lumina metalic a orei patru iă -o ar t f r mil , despuiat , cu bra ele i picioarele desf cuteă ă ă ă ă ă ţ ş ă în cruce, trîntit pe jos i înv luit în lic rirea vînturilor ei letale. Pielea sa avea culoareaă ş ă ă ă f r via a fierei v rsate. Ridic iute capul, orbit de str lucirea ferestrei deschise brusc, iă ă ţă ă ă ă ă ş nu-l recunoscu pe doctor în contra luminii. Lui i-a fost de ajuns o privire ca să-i deslu eascş ă soarta.

— Î i cînt cucuveaua, fata mea, îi spuse.ţ ăÎi explic totu i c mai era înc timp s fie sală ş ă ă ă vat , numai dac se supunea grabnic unuiă ă

tratament de cur ire a sîngelui. Bernarda îl recunoscu, se ridic anevoie, cum putu, iăţ ă ş izbucni în înjur turi. Abrenuncio le suport impasibil în vreme ce închidea fereastra. Cînd fuă ă gata de plecare, se opri în dreptul hamacului marchizului i preciz pronosş ă ticul:

— Doamna marchiz va muri pîn cel tîrziu pe 15 septembrie, dac nu ajunge s seă ă ă ă spînzure de o grind între timp.ă

Marchizul, imperturbabil, spuse:— P cat c 15 septembrie e atît de departe.ă ăContinua cu tratamentul fericirii pentru Sierva María. De pe colina San Lázaro vedeau

înspre r s rit mla tinile aduc toare de moarte i înspre apus uria ul soare ro u ce se cufundaă ă ş ă ş ş ş în oceanul în fl c ri. Ea îl întreb ce era dincolo de mare, iar el îi r spunse:ă ă ă ă

— Lumea.Pentru fiecare gest al s u afla un ecou nea tepă ş tat din partea copilei. Într-o după-amiază

v zur ivinduă ă -se în zare, cu toate pînzele ridicate, Flota Galioanelor.Ora ul se transform . Tat l i fata se desf tar privind marionetele, înghi itorii de foc,ş ă ă ş ă ă ţ

uluitoarele curiozit i de tîrg care ajunser în port în acel aprilie de bun augur. Sierva Maríaăţ ă

înv mai multe lucruri despre albi în dou luni de zile decît în toat via a ei de pîn atunci.ăţă ă ă ţ ă Încercînd s-o fac s se schimbe i marchizul ajunse alt om, i întră ă ş ş -un mod atît de radical că nu p ru o toan , ci chiar o prefaă ă cere a firii sale.

Casa se umplu de toate balerinele mecanice, de cutiile muzicale i de ceasurile cu arcş care se v zuser pe la tîrgurile din Europa. Marchizul scoase de la naftalin teorba italian .ă ă ă ă O terse de praf, o acord cu o perseveren ce nu putea fi în eleas decît ca izvorînd dinş ă ţă ţ ă dragoste i începu s se acompanieze cîntînd cîntecele de odinioar , cu voceaş ă ă -i frumoas iăş urechea proast pe care nici anii i nici amintirile tulburi nu le schimbaser . Ea îl întreb înă ş ă ă acele zile dac era adev rat, cum gl suiau cîntecele, c dragostea era în stare de orice.ă ă ă ă

— E-adev rat, îi r spunse el, dar ai face mai bine s nă ă ă -o crezi.Fericit din pricina acestor ve ti bune, marchizul începu s se gîndeasc la c l toria laş ă ă ă ă

Sevilla, pentru ca Sierva María să- i revin din suferin eleş ă ţ -i t cute i să ş ă- i des vîr eascş ă ş ă bunele maniere. Data i itinerarul erau gata stabilite, cînd Caridad del Cobre îl trezi dinş siest cu tirea cumplit :ă ş ă

— Biata mea feti , domnule, se preface în cîine.ţăChemat de urgen , Abrenuncio dezmin i supersti ia popular dup care oamenii turba iţă ţ ţ ă ă ţ

ajung s se prefac în animalul care iă ă -a mu cat. Constat c feti a avea pu in febr i, cuş ă ă ţ ţ ă ăş toate c aceasta era considerat o boal în sine i nu un simptom al altor st ri, nă ă ă ş ă -o trecu cu vederea. Îl preveni pe seniorul înnebunit c feti a nu era la ad post de alte pericole, c ciă ţ ă ă mu c tura unui cîine, turbat sau nu, nu te putea feri de alte rele. Ca întotdeauna, singuraş ă solu ie era s a tepte. Marchizul îl întreb :ţ ă ş ă

— Asta-i tot ce-mi pute i spune?ţ— tiin a nu miŞ ţ -a dat mijloacele s v mai pot spune nimic altceva, îi r spunse doctorulă ă ă

la fel de acru. Dar dac nu crede i în mine, vă ţ -a mai r mas totu i o cale: încrede iă ş ţ -v înă Dumnezeu.

Marchizul nu în elese.ţ— A fi jurat c nu sînte i credincios, zise.ş ă ţDoctorul nici m car nu se întoarse s -l priveasc :ă ă ă— Ce n-a fi dat s fie a a, domnule.ş ă şMarchizul nu se încrezu în Dumnezeu, ci în oricine i-ar fi dat vreo speran . În ora maiţă ş

erau trei doctori cu diplom , ase spi eri, unsprezece b rbieri care luau sînge i nenum ra iă ş ţ ă ş ă ţ vraci i me teri în tot soiul de farmece, în ciuda faptului c Inchizi ia conş ş ă ţ damnase o mie trei sute dintre ei la felurite pedepse, în ultimii cincizeci de ani, i arsese pe rug apte. Un medicş ş tîn r din Salamanca îi deschise Siervei María rana închis iă ăş -i aplic ni te cataplasmeă ş caustice ca să-i extrag vechile umori. Altul încerc acela i lucru cu lipitori puse pe spinare.ă ă ş Un b rbier care lua sînge îi sp l rana cu propria ei urin , iar altul o sili s iă ă ă ă ăş -o bea. Timp de dou s pt mîni îndurase dou b i cu ierburi i dou sp laturi emoliente în fiecare zi i oă ă ă ă ă ş ă ă ş aduseser în pragul agoniei cu po iuni de antimoniu natural i cu alte filtre d t toare deă ţ ş ă ă moarte.

Febra ced , îns nimeni nu se încumet s sus in c primejdia turb rii ar fi fostă ă ă ă ţ ă ă ă alungat . Sierva María sim ea c moare. La început rezistase cu mîndria ne tirbit , dar după ţ ă ş ă ă dou s pt mîni f r nici un rezultat avea o ulcera ie de foc la glezn , pielea jupuit deă ă ă ă ă ţ ă ă cataplasme i substan e ce provoş ţ cau b ici i stomacul întors pe dos. Trecuse prin toate:ăş ş ame eli, convulsii, spasme, delir, sl biciune de pîntec i de vezic i se t v lea pe jos urlîndţ ă ş ăş ă ă de durere i de furie. Chiar i vracii cei mai îndr zne i o abandonar în voia sor ii,ş ş ă ţ ă ţ încredin a i c era nebun sau posedat de diavoli. Marchizul î i pierţ ţ ă ă ă ş duse orice n dejde cîndă ap ru Sagunta cu leacul lui San Huberto. A fost sfîr itul.ă ş

Sagunta î i lep d cear afurile de pe ea i se d du peste tot cu unsori de indieni ca sş ă ă ş ş ă ă- iş frece trupul de cel al copilei dezgolite. Aceasta se împotrivi cu picioarele i cu mîinile, înş ciuda sl biciunii ei extreme, i Sagunta o supuse cu for a. Bernarda auzi din odaia eiă ş ţ r cnetele demen iale. Veni în fug s vad ce se întîmpl iă ţ ă ă ă ăş -o g si pe Sierva Maríaă zvîrcolindu-se pe jos i pe Sagunta deasupra ei, înf urat în valurile de aram ale pletelor iş ăş ă ă ş urlînd rug ciunea lui San Huberto. Le biciui pe amîndou cu sforile hamacului. Mai întîi a aă ă ş cum erau, chircite la p mînt, luate prin sură prindere, apoi fug rinduă -le prin col uri pîn i seţ ă t ie r suflarea.ă ă

Episcopul diocezei, don Toribio de Cáceres y Virtudes, alarmat de scandalul public stîrnit de nebunia i delirul Siervei María, îi trimise marş chizului o convocare f r a precizaă ă motivul, data sau ora, ceea ce a fost interpretat ca un semn de maxim urgen . Marchizul î iă ţă ş înfrîn incertitudinea i se duse chiar în ziua aceea, f r a se mai anun a.ă ş ă ă ţ

Episcopul î i începuse misiunea în vremea cînd marchizul se retr sese din via a publicş ă ţ ă i abia dac se v zuser . Pe deasupra, era un om marcat de starea proast a s n t ii, cu unş ă ă ă ă ă ăăţ

trup uria care-l împiedica sş ă- i poarte singur de grij i minat de o astm p c toas ceş ăş ă ă ă ă -i punea la grea încercare credin a. Nu luase parte la nenum rate evenimente publice undeţ ă absen a lui era de neconceput, iar la pu inele la care fusese de fa p stra o distan ce-lţ ţ ţă ă ţă pref cea încetul cu încetul întră -o fiin ireal .ţă ă

Marchizul îl v zuse uneori, întotdeauna de departe i în public, dar amintirea pe care iă ş -o p stra era cea de la o slujb festiv la care asistase, sub baldachin, în lectic i purtat deă ă ă ăş demnitari ai cîrmuirii. Din pricina trupului imens i a fastului ornaş mentelor, p rea la primaă vedere un b trîn colosal, dar chipul imberb cu tr s turi nete, cu ni te ochi verzi ciuda i,ă ă ă ş ţ p stra intact o frumuse e f r vîrst . V zut a a cum st tea în lectic , avea un nimb magică ă ţ ă ă ă ă ş ă ă de Suveran Pontif, i cei care-l cuno teau de aproape sim eau acest lucru i în str lucireaş ş ţ ş ă în elepţ ciunii sale, i în con tiin a puterii.ş ş ţ

Palatul unde locuia era cel mai vechi din ora , cu dou niveluri, cu spa ii imense i înş ă ţ ş ruin , episcopul neocupînd nici jum tate dintră ă -unul. Se afla lîng catedral i avea o galerieă ăş comun , cu bol i înneă ţ grite i un patio cu o fîntîn gata s se d rîme printre tufele de ertice.ş ă ă ă ş Chiar i fa ada impun toare, din piatr sculptat , i por ile mari, din lemn dintrş ţ ă ă ă ş ţ -o singură bucat , oglindeau ravagiile del s rii.ă ă ă

Marchizul a fost primit la poarta principal de c tre un diacon indian. Împ r i cî ivaă ă ă ţ ţ b nu i de poman pilcurilor de cer etori care se tîrîiau la intrare i p trunse în penumbraă ţ ă ş ş ă r coroas a palatului în clipa în care b tur în catedral i r sunar în pîntecul lui clopoteleă ă ă ă ăş ă ă prelungi de la patru după-amiaza. Coridorul central era atît de întunecos încît îl urma pe diacon f r s -l vad , luînd mare aminte la fiecare pas ca s nu se împiedice de statui a ezateă ă ă ă ă ş alandala sau de d rîm turi împr tiate peste tot. La cap tul coridoruă ă ăş ă lui era o s li luminată ţă ă mai bine printr-o lucarn . Diaconul se opri în dreptul ei, îi indic marchizului s ia loc i să ă ă ş ă a tepte i disp ru prin u a al turat .ş ş ă ş ă ă

Marchizul r mase în picioare, cercetînd pe peretele principal un portret mare în ulei ală unui tîn r militar în uniforma de gal a stegarilor regali. Doar atunci cînd citi pl cu a deă ă ă ţ bronz de pe ram î i d du seama c era portretul episcopului în tinere e.ă ş ă ă ţ

Diaconul deschise u a spre a-l pofti s treac i marchizul nu trebui s se mi te pentruş ă ăş ă ş a-l vedea din nou pe episcop, cu patruzeci de ani mai b trîn ca în portret Era mult mai mareă i mai impun tor decît se spunea, chinuit înc de astm i vl guit de c ldur . Era lac deş ă ă ăş ă ă ă

sudoare i se leg na foarte încet întrş ă -un balansoar filipinez, f cînduă - i vînt u urel cu unş ş evantai din frunze de palmier, cu trupul aplecat înainte ca s respire mai bine. Purta ni teă ş opinci r ne ti i o c ma lung de pînz ordinar ce lucea pe alocuri de atîta sp lat.ţăă ş ş ă şă ă ă ă ă Sinceritatea s r ciei lui s rea în ochi de cum îl vedeai. Totu i, cel mai mult impresionaă ă ă ş limpezimea ochilor lui care se putea explica numai ca un privilegiu al sufletului. Încet cuă leg natul îndat ce-l v zu pe marchiz în u iă ă ă şăş -i f cu un semn afectuos cu evantaiul.ă

— Pofte te, Ygnacio, îi spuse. Simteş -te ca acas .ăMarchizul î i terse de pantaloni mîinile asudate, trecu pragul i se pomeni pe o terasş ş ş ă

în aer liber, sub un baldachin de campanule galbene i ferigi atîrnînde, de unde se vedeauş turlele de la toate bisericile, acoperi urile ro ii ale caselor de vaza, porumş ş barele amor ite deţ c ldur , fortifica iile militare profilate pe cerul de cle tar i marea arz toare. Episă ă ţ ş ş ă copul întinse cu inten ie clar mînaţ ă -i de soldat i marchizul îi s rut inelul.ş ă ă

Din pricina astmei, avea respira ia sacadat i greoaie, iar cuvintele îi erau întret iate deţ ăş ă suspine nepotrivite i de o tuse seac i scurt , îns nimic nuş ăş ă ă -i tirbea elocin a. Începuş ţ imediat o conversa ie amaţ bil despre nimicuri cotidiene. A ezat în fa a lui, marchizul iă ş ţ -a fost recunosc tor pentru preambulul acela de consolare, atît de bogat i am nun it, încîtă ş ă ţ clopotele de la ora cinci i-au luat prin surprindere. Mai curînd decît un sunet a fost o trepida ie ce f cu s vibreze lumina dupţ ă ă ă-amiezei, iar cerul se umplu de porumbei speria i.ţ

— Îngrozitor, spuse episcopul. Simt pe din untru fiecare or ca un cutremur.ă ă

Cuvintele îl surprinser pe marchiz, c ci i el gîndise întocmai cînd b tuse de patru.ă ă ş ă Episcopului i se p ru o coinciden fireasc .ă ţă ă

— Ideile nu sînt ale nim nui, zise. Desen prin aer cu ar t torul un ir de cercuriă ă ă ă ş continue i încheie: Zboar primprejur, ca îngerii.ş ă

O c lug ri de serviciu aduse o caraf cu buc i de fructe întră ă ţă ă ăţ -un vin vîrtos i un vas cuş ap fierbinte care impregna aerul de un iz medicinal. Episcopul aspir aburii cu ochii închi iă ă ş i cînd î i reveni din extaz era altul: st pîn absolut al autorit ii sale.ş ş ă ăţ

— Te-am chemat, îi spuse marchizului, fiindc tim c ai nevoie de Domnul ăş ă şi faci pe uitucul.

Glasul î i pierduse tonalit ile de org i ochii î i rec p tar str lucirea p mînteasc .ş ăţ ăş ş ă ă ă ă ă ă Marchizul b u dintră -o sorbitur jum tate din paharul de vin ca s prind curaj.ă ă ă ă

— Preasfin ia Voastr Ilustrisim tie de bun seam c mţ ă ăş ă ă ă -a cople it cea mai mareş nenorocire ce se poate abate asupra unei fiin e omene ti, spuse, cu o umilin dezarmant .ţ ş ţă ă Am încetat s mai cred.ă

— tim bine, fiule, replic episcopul f r a se ar ta surprins. Cum s nu tim!Ş ă ă ă ă ă şO spuse parc oarecum bucuros, pentru c i el, pe cînd era stegar regal în Maroc, î iă ăş ş

pierduse credin a la dou zeci de ani, în toiul unei b t lii.ţ ă ă ă— Am avut certitudinea fulger toare c Dumă ă nezeu încetase s mai existe, spuse.ăÎngrozit, î i consacrase via a rug ciunii i peniş ţ ă ş ten ei.ţ— Pîn cînd Domnul să -a îndurat de mine i miş -a ar tat calea voca iei, încheie. A a că ţ ş ă

esen ial nuţ -i faptul c tu nu crezi, ci c Domnul crede mai departe în tine. i nu încape nici oă ă Ş îndoial în privin a asta, c ci El, în milostivenia Sa f r margini, neă ţ ă ă ă -a luminat să- i vţ enim în ajutor.

— Voiam să-mi port crucea în lini te, spuse marchizul.ş— Ei bine, n-ai izbutit deloc, r spunse episcopul. Este un secret tiut de toat lumea că ş ă ă

s rmana ta copil se zvîrcole te pe jos prad unor convulsii obscene i l trînd în grai deă ă ş ă ş ă idolatri. Nu sînt simptome f r gre c e posedat de diavol?ă ă ş ă ă

Marchizul era îngrozit.— Ce vre i s spune i?ţ ă ţ— C printre nenum ratele viclenii ale diavolului se întîmpl foarte adesea s iaă ă ă ă

înf i area unei boli necurate pentru a p trunde întrăţş ă -un corp nevinovat, continu el. i, odată Ş ă înl untru, nuă -i putere omeneasc în stare s -l fac s ias .ă ă ă ă ă

Marchizul descrise suferin ele provocate de mu c tura cîinelui, dar episcopul g sea cţ ş ă ă ă totul pleda în favoarea explica iei lui. Întreb ceea ce tia desigur prea bine:ţ ă ş

— tii cine e Abrenuncio?Ş— A fost primul doctor care a consultat-o pe copil , r spunse marchizul.ă ă— Voiam s-o aud de la tine, spuse episcopul.Scutur un clopo el pe care-l inea la îndemîn i un preot de vreo treizeci de ani, p rîndă ţ ţ ăş ă

i mai tîn r, ap ru imediat, ca un spirit eliberat dintrş ă ă -o sticl . Episcopul îl prezent ca fiindă ă p rintele Cayetano Delaura, nimic mai mult, i-l pofti s se a eze. Din pricina c ldurii purtaă ş ă ş ă o sutan de cas i opinci asem n toare cu cele ale episcopului. Era încordat, palid, cu ochiă ăş ă ă p trunz tori i p r negru ca pana corbului, cu o uvi alb pe frunte. Respira iaă ă ş ă ş ţă ă ţ -i sacadat iăş mîinile febrile nu p reau ale unui om fericită

— Ce tim despre Abrenuncio? îl întreb episş ă copul.P rintele Delaura nă -a fost nevoit s stea pe gîă nduri.— Abrenuncio de Sa Pereira Cao, rosti, parc silabisind numele. i se adres imediată Ş ă

marchizului: A i luat aminte, domnule marchiz, c ultimul s u nume înseamn cîine peţ ă ă ă limba portughezilor?

La drept vorbind, continu Delaura, nu se tia dac acela era numele lui adev rat. După ş ă ă ă cum reie ea din dosarele Inchizi iei, era un evreu porş ţ tughez expulzat din peninsul iăş protejat aici de un guvernator care-i purta recuno tin pentru c îl lecuise de o hernie deş ţă ă dou livre, cu ap depuă ă rativ de Turbaco. Vorbi de re etele sale magice, de siguran a cu careă ţ ţ prevestea moartea, de presupusa-i pederastie, de lecturile libertine, de via a lui f rţ ă ă Dumnezeu. Totu i, singura învinuire conş cret pe care iă -o aduseser era cea de a fi reînviată un biet cîrpaci din mahalaua Getsemaní. Se ob inur m rturii demne de crezare c acesta seţ ă ă ă afla deja în co ciug, învelit în giulgiu, cînd Abrenuncio îi porunci s se scoale. Din fericire,ş ă

însu i cel readus la via afirm în fa a Tribunalului Sfintei Inchizi ii c nuş ţă ă ţ ţ ă - i pierduse nici oş clip cuno tin a. În cele din urm , aminti incidentul cu calul mort pe colina San Lázaro iă ş ţ ă ş îngropat în p mînt sfin it.ă ţ

— Îl iubea ca pe o fiin omeneasc , interveni marchizul.ţă ă— A fost un afront adus credin ei noastre, domţ nule marchiz, zise Delaura. Cai de o sută

de ani nu sînt creaturi ale Domnului.Marchizul se alarm c o glum între patru ochi ajunsese în arhivele Inchizi iei. Încercă ă ă ţ ă

o ap rare sfioas :ă ă— Abrenuncio e slobod la gur , dar cred cu toat umilin a c de aici pîn la erezie eă ă ţ ă ă

cale lung .ăDiscu ia ar fi fost nepl cut i f r sfîr it dac episcopul nu iţ ă ăş ă ă ş ă -ar fi readus la subiect.— Orice ar spune medicii, zise, turbarea la oameni este unul dintre nenum rateleă

tertipuri ale Du manului.şMarchizul nu pricepu. Episcopul îi d du o l murire atît de dramatic încît p ru preludiulă ă ă ă

unei condamn ri la focul ve nic.ă ş— Din fericire, conchise, chiar dac trupul copilei tale e pierdut, Domnul neă -a dat

mijloacele să-i salv m sufletul.ăZ duful ap s tor al înser rii puse st pînire pe lume. Marchizul z ri cel dintîi luceaf r peă ă ă ă ă ă ă

cerul violet i se gîndi la fata lui singur în casa sordid , tîrînduş ă ă - i piciorul maltratat deş neîndemînarea vracilor. Întreb cu modestiaă -i fireasc :ă

— Ce trebuie s fac?ăEpiscopul îi explic pe larg. Îl autoriz să ă ă-i foloseasc numele pentru orice demers iă ş

mai ales la m n stirea Santa Clara, unde trebuia să ă -o duc pe copil cît mai curînd cu putin .ă ă ţă— Las-o în grija noastr , încheie. Dumnezeu va face restul.ăMarchizul î i lu r mas bun mai tulburat decît la venire. De la fereastra tr surii priviş ă ă ă

str zile mohorîte, copiii b l cinduă ăă -se în pielea goal prin ap , gunoiul împr tiat de vulturi.ă ă ăş Dînd col ul unei str zi v zu marea, ve nic la locul ei, i-l n p di incertitudinea.ţ ă ă ş ş ă ă

Ajunse acas pe întuneric, la ceasul rug ciunii de sear , i pentru prima oar de cîndă ă ă ş ă murise doña Olalla o spuse i el cu glas tare: ş Îngerul Domnului o vesti pe Maria. Strunele teorbei r sunau în bezn ca în str fundul unui iaz. Marchizul urm pe bîjbîite zvonulă ă ă ă melodiei pîn în dormitorul fetei lui. St tea acolo, pe scaunul de la m su a de toalet , cuă ă ă ţ ă tunica alb i pletele r sfirate pe parăş ă doseal , executînd o pies simpl pe care o înv ase deă ă ă ăţ la el. Nu-i venea s cread c era aceea i pe care o l sase la prînz, z cînd din priă ă ă ş ă ă cina cruzimii vracilor, poate numai dac nu se s vîr ise vreo minune. A fost o iluzie ce seă ă ş destram fulger tor. Sierva María îi sim i prezen a, încet s mai cînte i c zu iar în stareaă ă ţ ţ ă ă ş ă de prostra ie.ţ

Petrecu lîng ea toat noaptea. O ajut la ritualul preg tirii de culcare cu oă ă ă ă neîndemînare de p rinte prezumtiv. Îi puse pe dos c ma a de noapte i ea a fost nevoit să ă ş ş ă ă iş -o scoat ca s iă ăş -o îmbrace pe fa . O v zu pentru prima oar goal i-l duru sţă ă ă ăş ă-i z rească ă

prin piele coastele, î i oarele înmugurite, puful ginga . Glezna umflat r spîndea o aurţ ţ ş ş ă ă ă arz toare. Pe cînd o ajuta s se culce, copila se chinuia mai departe singur , cu un scîncetă ă ă aproape neauzit, iar el se înfiora, p truns de certitudinea c o ajuta s moar .ă ă ă ă

Sim i nevoia de a se ruga pentru întîia oar de cînd î i pierduse credin a. Se duse laţ ă ş ţ capel , stră ăduindu-se din r sputeri să ă- i recî tige Dumnezeul care-l p r sise, dar totul era înş ş ă ă zadar: lipsa de credin este mai puternic decît credin a, fiindc se nutre te prin sim uri. Oţă ă ţ ă ş ţ auzi pe copil tu ind de mai multe ori în r coarea zorilor i se duse la ea în doră ş ă ş mitor, în drum v zu întredeschis u a de la alcovul Bernardei. O împinse, îndemnat de nevoia să ă ş ă-i împ rt easc îndoielile. Dormea cu fa a în jos pe podea, sfor ind îngrozitor. Marchizulă ăş ă ţ ă r mase în prag cu mîna pe clan i nu o trezi. Vorbi neantuă ţăş lui:

— Via a ta pentru a ei. i se corect imediat: Amîndou vie ile noastre nenorociteţ Ş ă ă ţ pentru a ei, la naiba!

Feti a dormea. Marchizul o v zu nemi cat i vl guit i se întreb dac prefera sţ ă ş ăş ă ăş ă ă -o vad moart sau prad turb rii. Îi potrivi v lul care o ap ra de în ari i ca liliecii s nuă ă ă ă ă ă ţ ţ ş ă -i sug sîngele, o înveli ca s nu mai tu easc i r mase de veghe lîng pat, cu bucuria nou că ă ş ăş ă ă ă ă o iubea cum nu iubise niciodat pe lumea asta. Lu atunci hot rîrea crucial a vie ii lui, f ră ă ă ă ţ ă ă a se mai sf tui nici cu Dumnezeu, nici cu altcineva. La patru diminea a, cînd Sierva Maríaă ţ

deschise ochii, îl v zu a ezat la capul paă ş tului.— E vremea s mergem, spuse marchizul.ăCopila se scul f r s fie nevoie de alte explica ii. Marchizul o ajut s se îmbrace deă ă ă ă ţ ă ă

s rb toare. C ut în cuf r ni te papuci de catifea, pentru ca taiful de la ghete s nuă ă ă ă ă ş ş ă -i vat meă glezna, i d du din întîmplare peste o rochie ce fusese a mamei lui cînd era copil . Eraş ă ă decolorat i marăş cat de trecerea timpului, dar se vedea limpede c nu fusese purtat decît oă ă ă singur dat . Marchizul iă ă -o puse Siervei María, aproape dup un veac, peste iragurileă ş vr jitore ti i l n i orul de la botez. Îi venea pu in strîmt i astaă ş ş ă ţ ş ţ ăş -i sporea oarecum aerul vetust. Îi mai puse o p l rie g sit tot în cuf r, cu panglici colorate ce nu se potriveau defelăă ă ă ă cu rochia. Îi venea de minune. În cele din urm , îi preg ti o valijoar cu o c ma de noapte,ă ă ă ă şă un pieptene des ce putea scoate chiar i lindinile i o carte mic de rug ciuni a bunicii,ş ş ă ă legat în aur i cu coperte sideă ş fate.

Era Duminica Floriilor. Marchizul o duse pe Sierva María la slujba de la ora cinci i eaş primi cu pl cere frunza de palmier sfin it f r a ti ce înseamn . La plecare, au v zută ţ ă ă ă ş ă ă r s ritul din tr sur . Marchizul pe bancheta principal , cu valijoara pe genunchi, iar feti a,ă ă ă ă ă ţ imperturbabil , pe cea din fa , privind pe fereastr cum se perind ultimele str zi pe careă ţă ă ă ă avea s le str bat la cei doisprezece ani cî i avea. Nu ar tase nici cel mai mic semn deă ă ă ţ ă curiozitate s afle unde o ducea îmbr cat precum Juana cea Nebun i cu o p l rie deă ă ă ăş ăă femeie stricat , la o or atît de matinal . Dup ce medit îndelung, marchizul o întreb :ă ă ă ă ă ă

— tii cine este Dumnezeu?ŞFeti a d du din cap, t g duind.ţ ă ă ăSc p rau fulgere i se auzeau tunete undeva departe, în zare, cerul era înnorat, iar mareaă ă ş

zbuciumat . Cînd d dur un col li se ivi în fa m n stirea Santa Clara, alb i solitar , cuă ă ă ţ ţă ă ă ăş ă trei caturi cu jaluzele albastre dînd spre o plaj plin de gunoaie. Marchizul iă ă -o ar t cuă ă degetul.

— Iat-o! spuse. i apoi f cu un semn spre stînga: Ai s vezi marea la orice or , de laŞ ă ă ă ferestre.

Cum feti a nu-l lu în seam , îi d du singura explica ie pe care avea s iţ ă ă ă ţ ă -o dea vreodată cu privire la destinul ei:

— Ai s te odihne ti cîteva zile la c lug ri ele de la Santa Clara.ă ş ă ă ţFiind Duminica Floriilor, la poart erau mai mul i cer etori ca de obicei. Cî iva lepro iă ţ ş ţ ş

care se certau cu ei pentru resturile de la buc t rie se repezir i ei cu mîna întins spreăă ăş ă marchiz. El le împ r i pomeni m runte, cî iva b nu i fiec ruia, pînă ţ ă ţ ă ţ ă ă- i goli punga. C lug ri aş ă ă ţ de la poarta m n stirii îl v zu cu haineleă ă ă -i cernite, v zu copila îmbr cat ca o regin iă ă ă ăş - iş f cu drum s le deschid . Marchizul o l muri c o aducea pe Sierva María din ordinulă ă ă ă ă episcopului. C lug ri a nuă ă ţ -i puse cuvintele la îndoial din pricina tonului cu care le rostise.ă Cercet înf i area copilei iă ăţş ş -i scoase p l ria.ăă

— Aici sînt interzise p l riile, zise.ăăR mase cu p l ria în mîn . Marchizul vru să ăă ă ă-i dea i valijoara, dar ea nş -o primi:— N-o s aib nevoie de nimic.ă ăCoada de p r i se desprinse, aproape c zînduă ă -i pe jos. C lug ri ei nuă ă ţ -i veni s cread că ă ă

era natural . Marchizul încerc s iă ă ă -o înf oare. Feti a îl d du la o parte i iăş ţ ă ş ş -o prinse singur , cu o îndemînare ce o surprinse pe c lug ri .ă ă ă ţă

— Trebuie s iă -o t iem, spuse.ă— E un leg mînt f cut Sfintei Fecioare pîn în ziua nun ii, o l muri marchizul.ă ă ă ţ ăC lug ri a se d du b tut în fa a argumentului. Lu feti a de mîn , f r să ă ţ ă ă ă ţ ă ţ ă ă ă ă-i lase timp de

r mas bun, i o trecu prin u a turnant . Copila î i scoase papucul stîng fiindc glezna oă ş ş ă ş ă durea la mers. Marchizul o v zu îndep rtînduă ă -se, chiop tînd cu piciorul descul i cuş ă ţ ş papucul în mîn , a tept în zadar ca s se întoarc întră ş ă ă ă -una din rarele-i clipe de milostenie, s -l priveasc . Ultima amintire despre ea a fost cea care iă ă -a r mas pe cînd str b tea galeă ă ă ria din gr din , tîrînduă ă - i piciorul v t mat i disp rînd apoi în pavilionul celor îngropate de viiş ă ă ş ă între zidurile m n stirii.ă ă

TREI

M N STIREA SANTA Clara era o cl dire p trat în fa a m rii, cu trei caturi avîndĂ Ă ă ă ă ţ ă nenum rate ferestre toate la fel i o galerie cu bol i în form de potcoav de jur împrejurulă ş ţ ă ă unei gr dini p r ginite i umbroase. O c rare pietruit erpuia printre tufiă ă ă ş ă ăş urile bananierilorş i ferigile s lbatice, un palmier zvelt crescuse mai înalt decît terasele, c utînd luş ă ă mina, al turiă

de un copac uria , de ale c rui ramuri atîrnau liane de vanilie i ghirlande de orhidee. Subş ă ş copac era un bazin cu ap st tut , str juit de un griă ă ă ă laj de fier ruginit unde papagalii în captivitate f ceau acroba ii de circ.ă ţ

Cl direa era împ r it de gr din în dou aripi. La dreapta se aflau cele trei caturi cuă ă ţ ă ă ă ă îngropatele de vii, abia atinse de suflarea valurilor sp rgînduă -se de falez i de rug ciunile iăş ă ş cînturile în ceasurile de slujb . Aripa aceasta comunica printră -o u inteşă rioar cu capela,ă pentru ca toate c lug ri ele s nu mai treac prin naosul public i s asculte misa cînă ă ţ ă ă ş ă tînd în spatele unor z brele ce le permiteau s vad f r a fi v zute. Splendidele lambriuri din lemnă ă ă ă ă ă de esen e nobile, care se repetau pe toate tavanele m n stirii, fuseser f cute de un me terţ ă ă ă ă ş spaniol care le-a închinat jum tate de via pentru dreptul de a fi înmormîntat întră ţă -o firidă din altarul principal. Acolo se i afla de aproape dou veacuri, înghesuit printre lespezile deş ă marmur de stare e, episcopi i al i oameni de vaz .ă ţ ş ţ ă

Cînd Sierva María a intrat în m n stirea c lugă ă ă ări elor de claustrare, se aflau acoloţ optzeci i dou de spaniole, toate cu servitoarele lor, i treizeci i ase de c lug ri e creoleş ă ş ş ş ă ă ţ din familiile ilustre ale viceregatului. Dup ce î i f cuser leg mîntul de s r cie, t cere iă ş ă ă ă ă ă ă ş castitate, singurul contact pe care îl mai aveau cu lumea din afar erau rarele vizite pe careă le primeau la un vorbitor cu gratii de lemn, pe unde trecea vocea dar nu i lumina. Se aflaş lîng poarta turnant de la intrare, iar folosirea lui era reglementat i redus , i numai înă ă ăş ă ş prezen a unei c lug ri e care asculta.ţ ă ă ţ

În stînga gr dinii erau cl dirile colii i feluă ă ş ş ritelor ateliere, cu un personal numeros alc tuit din novice i maestrele în diferite me te uguri. Tot acolo se g seau i anexele, cu oă ş ş ş ă ş buc t rie imens cu plite cu lemne, un depozit pentru carne i un cuptor mare pentru pîine.ăă ă ş În fund era o curte ve nic plin de noroi din pricina apei aruncate de la sp lat, unde tr iauş ă ă ă laolalt multe familii de sclavi, i, în sfîr it, dincolo de ea se aflau grajdurile, un arc pentruă ş ş ţ capre, cocina de porci i livada cu stupi, unde se cre tea i se cultiva tot ce era necesarş ş ş pentru bunul trai al c lug ri elor.ă ă ţ

În fund de tot, foarte departe i uitat de Dumş nezeu, se în l a un pavilion solitar ceă ţ servise Inchizi iei vreme de aizeci i opt de ani drept închisoare, i mai servea i acumţ ş ş ş ş pentru c lug ri ele care o luau razna. În ultima celul a acestui col uitat o închiser peă ă ţ ă ţ ă Sierva María, dup nou zeci i trei de zile de cînd fusese mu cat de cîine i f r nici ună ă ş ş ă ş ă ă simptom de turbare.

C lug ri a port reas , care o înso ise inîndă ă ţ ă ă ţ ţ -o de mîn , se întîlni la cap tul coridoruluiă ă cu o novice care se îndrepta spre buc t rie i o rug săă ş ă -o duc ea la stare . Novicea se gîndiă ţă c nu se cuvenea s in în zarva de la buc t rie o feti atît de firav i de bine îmbr cat iă ăţ ă ă ă ţă ăş ă ăş o l s a ezat pe una din b ncile de piatr din gr din cu gîndul s vin dup ea mai tîrziu.ă ă ş ă ă ă ă ă ă ă ă Dar la întoarcere o uit .ă

Dou novice care trecur pe acolo, atrase de iragurile i inelele ei, o întrebar cine este.ă ă ş ş ă Ea nu r spunse. O întrebar dac în elege limba spaniol , dar parc se adresar unei moarte.ă ă ă ţ ă ă ă

— E surdomut , spuse cea mai tîn r dintre novice.ă ă ă— Sau nem oaic , zise cealalt .ţ ă ăCea mai tîn r începu să ă -o trateze ca i cum ar fi fost lipsit de toate cele cinci sim uri. Îiş ă ţ

desf cu coada înf urat în jurul gîtului i o m sur cu latul palmei.ă ăş ă ş ă ă— Aproape patru, spuse, încredin at c feti a nu o auzea.ţ ă ă ţPrinse s iă -o despleteasc , dar Sierva María o str fulger cu privirea. Novicea nuă ă ă - iş

plec ochii iă ş -i scoase limba.— Ai ochi de diavol, îi spuse.Îi lu de pe deget un inel f r vreo împotrivire din partea ei, dar cînd vru să ă ă ă-i dea jos iş

iragurile, aceasta se r suci ca o viper iş ă ăş -o mu c fulger tor de mîn . Novicea d du fuga sş ă ă ă ă ă se spele de sînge.

Cînd începur s cînte rug ciunea de după ă ă ă-amiaz Sierva María tocmai se ridicase să ă

bea ap din bazin. Speriat , se întoarse la banc f r s bea, dar dînduă ă ă ă ă ă - i seama c erauş ă cîntece de-ale c luă g ri elor se duse din nou, îndep rt stratul de frunze putrede cu un gestă ţ ă ă dibaci i b u din mîna f cut c u pîn î i potoli setea, f r a mai scoate gîng niile. Apoiş ă ă ă ă ş ă ş ă ă ă urin în spatele copacului, gheă muit pe vine i cu un b la îndemîn pentru a se feri deă ş ăţ ă animalele primejdioase i de oamenii venino i, cum o înv ase Dominga de Adviento.ş ş ăţ

Pu in mai tîrziu, trecur dou sclave negrese care recunoscur iragurile vr jitore ti iţ ă ă ăş ă ş ş -i vorbir în ă yoruba. Feti a le r spunse entuziasmat în aceea i limb . Fiindc nimeni nu tiaţ ă ă ş ă ă ş ce c uta acolo, sclavele o luar în buc t ria plin de larm , unde a fost primit cu bucurieă ă ăă ă ă ă zgomotoas de c tre slujă ă nice. Cineva observ atunci rana de la glezn i vru s afle ce i seă ăş ă întîmplase.

— Mi-a f cută -o mama cu un cu it, spuse ea.ţCelor care o întrebar cum o cheam , le d du numele de negres : María Mandinga.ă ă ă ăÎ i recî tig lumea pe loc. Ajut la t ierea gîtuş ş ă ă ă lui unui ied care se zb teaă

împotrivindu-se mor ii, îi scoase ochii iţ ş -i t ie fuduliile, partea careă -i pl cea cel mai mult.ă Juca diabolo cu cei mari la buc t rie i cu copiii în curte, iă ă ş ş -i b tu pe to i. Cînt în ă ţ ă yoruba, în congo i în ş mandinga, i chiar i cei care nu pricepeau o ascultau extazia i. La prînz mînc oş ş ţ ă farfurie plin cu fuduliile i ochii iedului, totul pr jit în untur de porc i cu feluriteă ş ă ă ş condimente picante.

La ora aceea întreaga m n stire tia c feti a se afla acolo, în afar de Josefa Miranda,ă ă ş ă ţ ă stare a. Era o femeie usc iv i c lit , cu o îngustime de vederi mo tenit din familia ei.ţ ăţ ăş ă ă ş ă Fusese educat la Burgos, la umbra Sfintei Inchizi ii, îns voca ia autorit ii i asprimeaă ţ ă ţ ăţ ş prejudec ilor izvorau de din untru i dintotdeauna Avea dou administratoare pricepute,ăţ ă ş ă dar erau în plus, pentru c ea se ocupa de toate i f r ajutorul nim nui.ă ş ă ă ă

Resentimentele sale împotriva episcopatului local începuser cu aproape o sut de aniă ă înaintea na terii ei. Cauza primordial , ca în marile procese ale istoriei, a fost o ceartş ă ă neînsemnat pe chestiuni de bani i jurisdic ie între c lug ri ele clarise i episă ş ţ ă ă ţ ş copul franciscan. inînduŢ -se seama de intransigen a acestuia, c lug ri ele primir ajutorulţ ă ă ţ ă autorit ilor civile i de aici săţ ş -a pornit un r zboi care la un moment dat a ajuns s fie dus deă ă to i împotriva tuturor.ţ

Sprijinit de alte comunit i, episcopul declar m n stirea în stare de asediu, spre a oăţ ă ă ă supune prin foamete, i decret ş ăCessatio a Divinis. Aceasta însemna încetarea oric ruiă serviciu religios în ora pîn la noi ordine. Popula ia se împ r i în grupuri, iar autorit ileş ă ţ ă ţ ăţ civile i religioase se înfruntar , sus inute de unele sau de altele. Cu toate acestea,ş ă ţ c lug ri ele clarise erau înc în via i pe picior de r zboi dup ase luni de asediu, pîn seă ă ţ ă ţăş ă ăş ă descoperi un tunel secret pe unde adep ii lor le aprovizionau.ţ

Franciscanii, de data aceasta cu ajutorul unui nou guvernator, violar claustrareaă c lug ri elor clarise i le împr tiar pe toate.ă ă ţ ş ăş ă

A fost nevoie de dou zeci de ani pentru a se calma spiritele i a li se retrocedaă ş c lug ri elor clarise m n stirea evacuat , îns , dup un veac, Josefa Miranda continua să ă ţ ă ă ă ă ă ă- iş între in viu resentiţ ă mentul, îl transmise novicelor, îl f cu s încol easc mai mult înă ă ţ ă m runtaiele decît în sufletul ei i arunc toate vinile care le stîrni asupra episcopului Deă ş ă Cáceres y Virtudes i asupra oricui ar avea vreo leg tur cu el. A a încît reac ia ei eraş ă ă ş ţ previzibil cînd a fost anun at , din partea episcopului, c marchizul de Casalduero oă ţ ă ă adusese la m n stire pe fata lui de doisprezece ani cu simptome fatale de posesiuneă ă demoniac . Puse doar o întrebare:ă

— Dar exist un astfel de marchiz?ăÎntrebarea avea dubl inten ie veninoas , pentru c era vorba de episcop i pentru c aă ţ ă ă ş ă

t g duit întotă ă deauna legitimitatea nobililor creoli, c rora le zicea „nobili de pripas".ăLa ora prînzului n-o putuse g si pe Sierva María în m n stire. C lug ri a port reas îiă ă ă ă ă ţ ă ă

spusese uneia dintre administratoare c un b rbat în doliu îi aduă ă sese în zori o feti blond ,ţă ă îmbr cat ca o regin , dar nu întrebase nimic despre ea, c ci tocmai atunci cer etorii î iă ă ă ă ş ş disputau supa de tapioc din Duminica Floriilor. Ca dovad a spuselor ei îi înmîn p l ria cuă ă ă ăă panglici colorate. Administratoarea i-o ar t stare ei în vreme ce c utau copila, iar stare aă ă ţ ă ţ tiu f r nici o îndoial cui îi apar inea. O înha cu vîrş ă ă ă ţ ţă ful degetelor i se uit la ea întinzîndş ă

bra ul.ţ— O adev rat domni oar marchiz cu o p l rie de mari , spuse. tie el diavolul ceă ă ş ă ă ăă ţă Ş

face.Trecuse pe acolo pe la nou diminea a, îndrepă ţ tîndu-se spre vorbitor, i z bovise înş ă

gr din disă ă cutînd cu zidarii pre ul unei lucr ri de asanare, dar nţ ă -o v zuse pe feti , a ezată ţă ş ă pe banca de piatr . Nici alte c lug ri e care trecuser prin apropiere în mai multe rînduri nă ă ă ţ ă -o v zuser . Cele dou novice careă ă ă -i luaser inelul juraser c nă ă ă -o mai v zuser după ă ă rug ciunea de după ă-amiaz .ă

Stare a tocmai î i termina siesta cînd auzi un cînţ ş tec fredonat de un singur glas ce umplu incinta m n stirii. Trase de iretul ce atîrna lîng patul ei i în penumbra înc perii se ivi peă ă ş ă ş ă dat o novice. Stare a o întreb cine cînta cu atîta m iestrie.ă ţ ă ă

— Feti a, r spunse novicţ ă ea.Înc adormit , stare a opti:ă ă ţ ş— Ce voce frumoas ! i imediat tres ri: Care feti ?ă Ş ă ţă— Nu tiu, îi spuse novicea. Una care a z p cit toat curtea slugilor înc de diminea .ş ă ă ă ă ţă— Sfinte Dumnezeule-Doamne! strig stare a.ă ţS ri din pat. Str b tu m n stirea în mare grab i ajunse în curtea de serviciu luînduă ă ă ă ă ăş -se

dup voce. Sierva María cînta a ezat pe o b ncu , cu pletele întinse pe p mînt,ă ş ă ă ţă ă împresurat de slugile fermecate. Îndat ce o v zu pe stare se opri din cîntat. Stare a ridică ă ă ţă ţ ă crucifixul pe care-l purta atîrnat la gît.

— Sfînt Fecioar N sc toare de Dumnezeu, spuse.ă ă ă ă— Binecuvîntat între toate femeile, r spunser cu to ii.ă ă ă ţStare a îndrept crucifixul ca o arm de lupt înspre Sierva María.ţ ă ă ă— Vade retro!, strig .ăSlugile se d dur înapoi iă ă ş -o l sar pe feti sină ă ţă gur la locul ei, unde r mase cu privireaă ă

a intit i în gard .ţ ăş ă— Drac împieli at! ip stare a. Teţ ţ ă ţ -ai f cut nev zut ca s ne z p ce ti.ă ă ă ă ă şNu izbutir să -o fac s scoat nici un cuvînt. O novice vru s o ia de mîn , dar stare a oă ă ă ă ă ţ

împiedic , îngrozit .ă ă— N-o atinge, strig . i apoi c tre to i: Nimeni s nă Ş ă ţ ă -o ating .ăÎn cele din urm o duser cu for a, pe cînd se zb tea dînd din picioare i mu cînd aerulă ă ţ ă ş ş

ca un cîine, pîn la celula din fundul pavilionului închisorii. Pe drum, î i d dur seama că ş ă ă ă era murdar de propriileă -i excremente i o sp lar în grajd turnînd peste ea g le i de ap .ş ă ă ă ţ ă

— Atîtea m n stiri sînt în ora i domnul episcop ne trimite nou ciurucurile, protestă ă şş ă ă stare a.ţ

Celula era spa ioas , cu pere i zgrun uro i i tavan foarte înalt, cu nervuri f cute deţ ă ţ ţ ş ş ă termite în lambriuri. Lîng singura u era o fereastr mare cu gratii de lemn cioplite iă şă ă ş canaturile fixate cu un drug de fier. Pe peretele din fund, ce d dea spre mare, ă mai exista o fereastr oarb cu bare de lemn. Patul era o estrad de mortar cu o saltea de pînz de sacă ă ă ă umplut cu paie i uzat de folosin . Se mai aflau acolo o banc pe care se putea sta i oă ş ă ţă ă ş mas din zid rie ce servea i de altar, i de sp l tor, sub un crucifix solitar b tut în cuie peă ă ş ş ă ă ă perete. Acolo o l sar pe Sierva María, ud leoarc pîn în cre tet i tremurînd de groaz , înă ă ă ă ă ş ş ă grija unei gardiene deprinse s cî tige lupta milenar cu diavolul.ă ş ă

Se a ez pe pat, cu ochii la drugii de fier ai por ii blindate, i a a o g si servitoareaş ă ţ ş ş ă care-i aduse tava cu gustarea de la cinci după-amiaza. Nu se clinti din loc. Servitoarea încerc să ă-i scoat iragurile i ea o apuc de încheietura mîinii i o oblig s le dea druăş ş ă ş ă ă mul. În procesul verbal al m n stirii pe care înceă ă puser s -l redacteze în noaptea aceea,ă ă servitoarea declar c o putere de pe alt lume o doborîse la p mînt.ă ă ă ă

Copila r mase neclintit în timp ce u a se închise i se auzir zgomotele f cute de lană ă ş ş ă ă ţ i de dubla r sucire a cheii în lac t. V zu ce era de mînş ă ă ă cat: ni te resturi de pastram , o turtş ă ă

de tapioc i o can de ciocolat . Gust turta, mestec i scuip .ăş ă ă ă ăş ăSe culc apoi cu fa a în sus. Auzi vuietul m rii, vîntul aduc tor de ploaie, cele dintîiă ţ ă ă

tunete de aprilie tot mai aproape. A doua zi în zori, cînd servitoarea se întoarse cu micul dejun, o g si doră mind pe mormanele de paie ale saltelei pe care o spintecase cu din ii i cuţ ş unghiile. La prînz se l s dus de bun voie la sala de mese a c lug ri elor care nu f cuseră ă ă ă ă ă ţ ă ă leg mînt de claustrare. Era o sal spa ioas , cu o bolt înalt i ferestre mari, pe unde intraă ă ţ ă ă ăş violent lumina m rii, zgomotul falezei auzinduă -se foarte aproape. Dou zeci de novice, celeă mai multe tinere, erau a ezate în fa a unui dublu ir de mese lungi, butuc noase. Aveauş ţ ş ă

ve minte de pînz ordinar i capul ras, erau vesele i prostu e i nuş ă ăş ş ţ ş - i ascundeau emo ia deş ţ a- i mînca hrana de cazarm la aceea i mas cu o posedat de diavol.ş ă ş ă ă

Sierva María st tea lîng u a principal , între dou gardiene distrate i abia dac gustaă ă ş ă ă ş ă vreo îmbuc tur . Îi puseser un ve mînt la fel cu al novicelor i papucii înc uzi. Nimeni nuă ă ă ş ş ă se uit la ea în timp ce mîncau, dar cînd ispr vir , mai multe novice o înconjurar ca să ă ă ă ă-i admire iragurile. Una dintre ele încerc s i le ia. Sierva María se ridic furioas înş ă ă ă ă picioare. Sc p de gardienele care încercar să ă ă -o in , îmbrîncinduţ ă -le. Se urc pe mas , fugiă ă de la un cap t la cel lalt strigînd ca o adev rat posedat gata s atace. Sparse totul în caleaă ă ă ă ă ă ei, s ri pe fereastr i c lc i d rîm gară ăş ă ăş ă ă durile grajdurilor i arcurile din ograd . Albineleş ţ ă se împr tiar i animalele n v lir urlînd de groaz pîn în dormitoarele c lug ri elor deăş ăş ă ă ă ă ă ă ă ţ claustrare.

Tot ce se întîmpl de atunci încolo a fost pus pe seama farmecelor malefice ale Sierveiă María. Mai multe novice declarar pentru procesul veră bal c zbura cu ni te aripi str vezii ceă ş ă f ceau un zumzet fantastic. A fost nevoie de dou zile i de o echip întreag de sclaviă ă ş ă ă pentru a strînge vitele, a c l uzi albinele spre faguri i a face ordine în m n stire. Seă ă ş ă ă r spîndi zvonul c porcii erau otr vi i, c apa din fîntîni provoca viziuni preă ă ă ţ ă monitorii, c unaă din g inile speriate zbur peste acoperi uri i se pierdu în orizontul m rii. Îns groazaă ă ş ş ă ă c lug ri elor era plin de contradic ii c ci, în pofida gesturilor exagerate ale stare ei i aă ă ţ ă ţ ă ţ ş spaimei fiec reia, celula Siervei María deveni centrul curiozit ii tuturor.ă ăţ

În m n stire regimul de claustrare inea de la rug ciunea de sear , la ora apte, pîn înă ă ţ ă ă ş ă zori, la prima mes de la ase. Luminile se stingeau, r mînînd aprinse numai cele dină ş ă pu inele chilii autorizate. Totu i, via a m n stirii nu fusese niciţ ş ţ ă ă odat atît de tumultuoas iă ăş liber ca atunci. Pe coriă doare era un iure ve nic de umbre, de oapte întret iate i grabş ş ş ă ş ă re inut . Se juca în chiliile unde te a teptai cel mai pu in, i cu c r i spaniole, i cu zaruriţ ă ş ţ ş ă ţ ş m sluite, se beau lichioruri secrete i se fumau ig ri r sucite pe furi de cînd Josefaă ş ţ ă ă ş Miranda le-o interzisese c lug ri elor de claustrare. O feti posedat de diavol între zidurileă ă ţ ţă ă m n stirii avea fascina ia unei aventuri de neînchipuit.ă ă ţ

Chiar i c lug ri ele cele mai rigide fugeau de regimul de claustrare dup semnalulş ă ă ţ ă începerii i se duceau în pîlcuri de dou sau trei s stea de vorb cu Sierva María. Ea leş ă ă ă primi la început cu ghearele scoase, dar înv curînd s se poarte dup firea fiec reia iăţă ă ă ă ş dup atmosfera din fiecare sear . O rugau adesea s le fie tafet pe lîng diavol, c ruia îiă ă ă ş ă ă ă cereau favoruri imposibile. Sierva María imita glasuri de pe lumea cealalt , glasuri deă decapita i, glasuri de draci împieli a i i multe dintre ele îi luaser în serios n zbîtiile,ţ ţ ţ ş ă ă declarînd în procesul verbal c erau adev rate. O patrul de c lug ri e deghizate luar cuă ă ă ă ă ţ ă asalt celula într-o noapte blestemat , îi puser c lu Siervei María iă ă ă ş ş -o pr dar de iragurileă ă ş vr jitore ti. A fost o victorie efemer . În graba fugii, cea din fruntea asaltului f cu un pasă ş ă ă gre it pe sc rile în bezn iş ă ăş - i fractur craniul. Camaradele ei nş ă -au avut o clip de lini teă ş pîn nu înapoiar iragurile furate st pînei lor. Nimeni nu mai tulbur de atunci nop ileă ăş ă ă ţ celulei.

Pentru marchizul de Casalduero au fost zile de doliu. Z bovise mai mult pîn să ă ă- iş interneze copila decît pîn s se c iasc de fapta lui i suferi o criz de triste e din care nuă ă ă ă ş ă ţ iş -a mai revenit niciodat . Ceasuri întregi d du tîrcoale m n stirii întrebînduă ă ă ă -se la care din

ferestrele-i nenum rate se afla Sierva María cu gîndul la el. Cînd se întoarse odat acas oă ă ă v zu pe Bernarda în patio, luînd aer în r coarea nop ii ce se l sa. Îl înfiora presim irea că ă ţ ă ţ ă avea s -l întrebe de Sierva María, îns ea abia dacă ă ă-i arunc o privire.ă

D du drumul dul ilor i se culc în hamacul din alcov cu iluzia unui somn ve nic. Dară ă ş ă ş n-a putut adormi. Alizeele trecuser i era o noapte fierbinte. Mla tinile r spîndeau tot soiulăş ş ă de gîze n ucite de z pu eal i rafale de în ari carnivori i era nevoie s se ard baligi deă ă ş ăş ţ ţ ş ă ă vac prin dormitoare spre aă -i alunga. Sufletele se cufundau în toropeal . Prima ploaie bogată ă a anului era a teptat pe atunci cu o înfrigurare la fel de mare ca aceea de peste ase luni,ş ă ş cînd lumea avea s se roage s înceteze pe veci potoă ă pul.

Abia se cr p de ziu , c marchizul se duse la Abrenuncio acas . Nă ă ă ă ă -apuc bine s seă ă a eze, cînd îl i încerc imensa u urare de aş ş ă ş - i împ rt i durerea. Intr în subiect f r nici unş ă ăş ă ă ă preambul:

— Am dus-o pe copil la Santa Clara.ăAbrenuncio nu în elese i marchizul profit de nedumerirea lui pentru lovituraţ ş ă

urm toare.ă— O s fie exorcizat , continu .ă ă ăMedicul respir adînc i spuse cu un calm exemplar:ă ş— Povesti iţ -mi totul.Atunci marchizul îi povesti: vizita la episcop, dorin a lui de a se ruga, hot rîreaţ ă -i oarb ,ă

noaptea petrecut f r s închid un ochi. A fost o capitulare de cre tin din mo iă ă ă ă ă ş ş -str mo iă ş care n-a mai p strat pentru sine nici un secret.ă

— Sînt încredin at c a fost o porunc a Domnuţ ă ă lui, conchise.— Vre i s spune i c vţ ă ţ ă -a i redobîndit credin a? întreb Abrenuncio.ţ ţ ă— Niciodat nu încetezi cu des vîr ire s crezi, spuse marchizul. Îndoiala st ruie.ă ă ş ă ăAbrenuncio îl în elese. Totdeauna se gîndise c a înceta s crezi pricinuia o cicatrice deţ ă ă

ne ters pe locul unde fusese credin a i c te împiedica sş ţ ş ă -o ui i. Ceea ceţ -i p rea deă neconceput era să- i supui fiica torturii exorciz rii.ţ ă

— Între aceasta i vr jitoriile negrilor nuş ă -i mare diferen , spuse. Baţă -i i mai r u,ş ă fiindc negrii se mul umesc s sacrifice zeilor lor coco i, pe cînd Inchizi ia se complace în aă ţ ă ş ţ trage pe roat oameni nevinova i sau aă ţ -i arde de vii în spectacole publice.

Participarea monseniorului Cayetano Delaura la vizita primit de episcop i se p ru ună ă precedent sinistru.

— E un c l u, spuse f r ocoli uri.ăă ă ă şSe pierdu într-o în irare erudit de vechi autodafeuri ale unor bolnavi mintali executa iş ă ţ

ca fiind poseda i de diavol sau eretici.ţ— Cred c-ar fi fost mai cre tinesc sş -o omorî i decît sţ -o îngropa i de vie, conchise.ţMarchizul î i f cu semnul crucii. Abrenuncio îl privi tremurînd ca o fantom înş ă ă

hainele-i cernite i v zu iar în ochii lui licuricii incertitudinii ce se n scuser o dat cu el.ş ă ă ă ă— Scoate iţ -o de acolo, îi spuse.— Asta-i tot ce vreau de cînd am v zută -o îndreptîndu-se spre pavilionul celor îngropate

de vii, r spunse marchizul. Dar nu m simt în stare s m împotrivesc voin ei Domnului.ă ă ă ă ţ— P i vă -ar prinde bine, spuse Abrenuncio. Poate c Dumnezeu o s v mul umească ă ă ţ ă

într-o zi.În seara aceea, marchizul solicit o audien episcopului. Scrise cererea cu mîna lui, cuă ţă

o redactare întortocheat i o caligrafie de copil i iăş ş -o d du în persoan portarului ca s fieă ă ă sigur c ajunge la destina ie.ă ţ

Episcopului i se aduse la cuno tin în cursul zilei de luni c Sierva María era preg titş ţă ă ă ă pentru exorcizare. Î i terminase gustarea pe terasa cu camş panule galbene i nu d du oş ă aten ie deosebit ve tii. Mînca pu in, dar cu o cump tare ce putea prelungi ritualul pre deţ ă ş ţ ă ţ trei ore. A ezat în fa a lui, p rintele Cayetano Delaura îi citea, cu o voce bine timbrat iş ţ ă ăş într-un stil oarecum teatral. Ambele caracteristici se potriveau c r ilor pe care le alegea elă ţ însu i, dup gustul i criteriul s u.ş ă ş ă

Vechiul palat era prea mare pentru episcop, care se mul umea cu salonul de vizite iţ ş dormitorul, precum i cu terasa descoperit undeş ă - i f cea siesta i mînca pîn începeaş ă ş ă anotimpul ploilor. În aripa opus era biblioteca oficial pe care Cayetano Delaura o fundase,ă ă îmbog ise i îngrijise cu mîn de maestru i care a fost considerat la vremea ei printre celeăţ ş ă ş ă mai bune din Indii. Restul cl dirii era alc tuit din unsprezece înc peri închise, unde seă ă ă îngr m deau r m i ele a dou veacuri.ă ă ă ăşţ ă

În afar de c lug ri a de serviciu care servea mîncarea, Cayetano Delaura era singurulă ă ă ţ care putea intra în palatul episcopului în timpul meselor i aceasta nu datorit privilegiilorş ă personale, cum se spunea, ci calit ii sale de cititor. Năţ -avea nici o îns rcinare definit , niciă ă alt titlu decît cel de bibliotecar, dar în realitate era considerat un fel de vicar în virtutea faptului c era atît de apropiat de episcop i nimeni nu concepea ca acesta s ia f r el vreoă ş ă ă ă hot rîre însemnat . Î i avea propria chilie întră ă ş -o cl dire al turat , ce comunica pe din untruă ă ă ă cu palatul i în care se aflau birourile i camerele func ionarilor diocezei i ale jum t ii deş ş ţ ş ă ăţ duzin de c lug ri e din serviciul casnic al episcopului. Totu i, adev rataă ă ă ţ ş ă -i cas eraă

biblioteca, unde lucra i citea chiar i paisprezece ore pe zi i unde avea un pat de campanieş ş ş pentru a dormi cînd îl fura somnul.

Noutatea acelei după-amieze epocale a fost c Delaura se bîlbîise de mai multe ori înă cursul lecturii. Ba mai i s ri o pagin din gre eal , fapt înc i mai neobi nuit, i continuş ă ă ş ă ăş ş ş ă s citeasc f r să ă ă ă ă- i dea seama. Episcopul îl cercet prin ochelarii s i minusculi deş ă ă alchimist pîn cînd trecu la pagina urm toare. Atunci îl întrerupse, amuzat:ă ă

— La ce te gînde ti?şDelaura tres ri.ă— Trebuie s fie z pu eala, spuse. De ce?ă ă şEpiscopul îl privi mai departe în ochi.— Cu siguran e i altceva pe lîng z pu eal , îi r spunse. i repet pe acela i ton: Laţă ş ă ă ş ă ă Ş ă ş

ce te gîndeai?— La feti , spuse Delaura.ţăNu f cu nici o precizare, c ci de la vizita marchizului nu mai exista pentru ei alt fetiă ă ă ţă

pe lume. St tuser mult de vorb despre ea. Rev zuser împreun cronicile despre oameniă ă ă ă ă ă poseda i de diavol i memoriile sfin ilor exorci ti. Delaura oft :ţ ş ţ ş ă

— Am visat-o.— Cum ai putut visa o f ptur pe care nă ă -ai v zută -o niciodat ? îl întreb episcopul.ă ă— Era o micu marchiz creol de doisprezece ani, cu ni te plete ca o tren de regin ,ţă ă ă ş ă ă

r spunse. Cum putea fi altcineva?ăEpiscopul nu era omul viziunilor cere ti, nici al minunilor sau flagel rilor. Împ r ia saş ă ă ăţ

era de pe lumea aceasta. A a încît d du din cap f r convinş ă ă ă gere i mînc mai departe.ş ă Delaura î i relu lectura cu mai mare grij . Cînd episcopul termin de mînş ă ă ă cat, îl ajut s seă ă a eze în balansoar. Instalat acolo în voie, episcopul spuse:ş

— Acum e momentul, poveste teş -mi visul.Era foarte simplu. Delaura visase c Sierva María era a ezat la fereastr , în fa a uneiă ş ă ă ţ

cîmpii ninse, luînd i mîncînd una cîte una boabele unui ciorchine de strugure pe careş -l ineaţ în poal . Fiecare boab desprins cre tea imediat la loc. În vis era limpede c feti a st tea deă ă ă ş ă ţ ă ani în ir la feş reastra aceea infinit , încercînd s termine ciorchinele i c nu se gr bea,ă ă ş ă ă fiindc tia c ultima boab însemna moartea.ăş ă ă

— Cel mai ciudat, conchise Delaura, este c feă reastra de la care privea cîmpia era cea din Salamanca, din iarna aceea în care a nins trei zile la rînd i mieii au murit sufoca i înş ţ z pad .ă ă

Episcopul se ar t mi cat. Îl cuno tea i-l îndr gea prea mult pe Cayetano Delauraăă ş ş ş ă pentru a nu ine seama de enigmele din visele lui. Locul pe careţ -l ocupa, atît în cadrul diocezei cît i în inima lui, i-l cî tigase pe merit prin nenum rateleş ş ş ă -i talente i prinş caracterul s u dintră -o bucat . Episcopul închise ochii pentru a a ipi cele trei minute aleă ţ siestei sale de după-amiaz .ă

În vremea aceasta, Delaura mînc la aceea i mas , înainte de aă ş ă - i face împreunş ă rug ciunile de sear . Înc nu terminase cînd episcopul se întinse în balansoar i luă ă ă ş ă hot r rea vie ii lui.ă ă ţ

— Ocupă-te de cazul acesta.O spuse f r a deschide ochii i slobozi un sfor it de leu. Delaura sfîr i de mîncat i seă ă ş ă ş ş

a ez în fotoliul lui obi nuit, sub bolta înflorit . Atunci episş ă ş ă copul deschise ochii.— Nu mi-ai r spuns, îi zise.ă— Am crezut c a i spusă ţ -o dormind, r spunse Delaura.ă— Acum iţ -o repet treaz, zise episcopul. Î i încredin ez s n tatea copilei.ţ ţ ă ă— E cel mai ciudat lucru ce mi s-a întîmplat vreodat , spuse Delaura.ă— Vrei s spui c te împotrive ti?ă ă ş— Nu sînt exorcist, p rinte, zise Delaura. Nă -am firea, nici forma ia i nici informa iaţ ş ţ

pentru a pretinde a a ceva. i, pe deasupra, tim bine c Dumnezeu miş Ş ş ă -a h r zit alt drum.ă ăEra adev rat. Gra ie demersurilor episcopului, Delaura se afla pe lista celor treiă ţ

candida i r ma i pentru func ia de custode al fondului sefardit din biblioteca Vaticanului.ţ ă ş ţ Îns era prima oar c f ceau aluzie la problema aceasta, cu toate c amîndurora le eraă ă ă ă ă cunoscut .ă

— Cu atît mai îndrept it, spuse episcopul. Cazul feti ei, rezolvat cu bine, poate fiăţ ţ

îndemnul ce ne lipse te.şDelaura era con tient de stîng cia lui în a se în elege cu femeile. ş ă ţ I se p reau înzestrateă

cu un uz al ra iunii cu des vîr ire propriu, care le îng duia s navigheze f r poticniri printreţ ă ş ă ă ă ă stîncile realit ii. Simpla idee a unei întîlniri, chiar cu o creatur neaăţ ă jutorat cum era Siervaă María, f cea să ă-i înghe e sudoarea pe palme.ţ

— Nu, monseniore, hot rî. Nu m simt în stare.ă ă— Nu numai c e ti, replic episcopul, dar mai i ai cu prisosin ceea ce oricui altcuivaă ş ă ş ţă

i-ar lipsi: inspira ia.ţEra un cuvînt prea mare ca s nu fie i ultimul. Totu i, episcopul nuă ş ş -i impuse s accepteă

pe loc, ci îi acord un timp de reflec ie, pîn dup doliul din S pt mîna Mare ce începea înă ţ ă ă ă ă ziua aceea.

— Du-te s vezi feti a, îi spuse. Cerceteaz cazul în profunzime i informează ţ ă ş ă-m .ăi astfel, Cayetano Alcino del EspŞ íritu Santo Delaura y Escudero, la treizeci i ase deş ş

ani împlini i, intr în via a Siervei María i în istoria ora ului. Fusese studentul episcopuluiţ ă ţ ş ş la celebra-i catedr de teologie de la Salamanca, unde î i luase licen a cu onorurile cele maiă ş ţ înalte ale promo iei sale. Era încredin at c tat l s u era descendent direct al lui Garcilaso deţ ţ ă ă ă la Vega, pentru care avea un cult aproape religios, i m rturisea acest lucru neîntîrziat.ş ă Mama sa era o creol din San Martin de Loba, provincia Mompox, emigrat în Spania cuă ă p rin ii. Delaura nu credea c are ceva de la ea, pîn cînd a venit în Noul Regat al Granadeiă ţ ă ă i iş ş -a recunoscut nostalgiile mo tenite.ş

De la cea dinul discuţie cu el la Salamanca, episcopul De Cáceres y Virtudes sim ise cţ ă are în fa una dintre acele rare valori ce împodobeau cre tin tatea epocii sale. Era oţă ş ă diminea înghe at de februarie i prin fereastr se vedeau cîmpiile ninse i, în fundal, irulţă ţ ă ş ă ş ş de plopi de pe malul rîului. Peisajul acela de iarn avea s fie cadrul unui vis ce tot reveneaă ă i care-l va urm ri pe tîn rul teolog tot restul vie ii.ş ă ă ţ

Vorbir despre c r i, de bun seam , i episcoă ă ţ ă ă ş pului nu-i venea s cread c Delauraă ă ă citise atît de mult la vîrsta lui. El îi vorbi de Garcilaso. Maestrul îi m rturisi c îl cuno teaă ă ş prea pu in, dar i-l amintea ca pe un poet p gîn care nu-l pomenea pe Dumnezeu decît deţ ş ă dou ori în toat opera.ă ă

— Nu chiar atît de pu in, spuse Delaura. Îns a a ceva nu era neobi nuit nici chiar laţ ă ş ş bunii catolici din Rena tere.ş

În ziua în care el iş -a f cut primul leg mînt, maestrul iă ă -a propus s -l înso easc înă ţ ă regatul nesigur al Yucatánului, unde tocmai fusese numit episcop. Lui Delaura, care cuno tea via a din c r i, necuş ţ ă ţ prinsa lume a mamei sale i se p rea un vis ce nă -avea s fieă niciodat al lui. Îi era greu să ă- i imagineze c ldura sufocant , ve nica duhoare de hoit,ş ă ă ş mla tinile fumegînde, pe cînd dezgropau din z pad mieii pietrifica i. Episcopului îi era maiş ă ă ţ u or s i le închipuie, c ci f cuse r zboaiele din Africa.ş ăş ă ă ă

— Am auzit spunîndu-se c acolo, în Indii, clericii no tri înnebunesc de fericire, spuseă ş Delaura.

— i unii se spînzur , zise episcopul. E un regat amenin at de sodomie, idolatrie iŞ ă ţ ş antropofagie. i ad ug f r prejudec i: Ca i p mînturile maurilor.Ş ă ă ă ă ăţ ş ă

Dar se gîndea i c aceasta era atrac ia sa cea mai puternic . Era nevoie de r zboinici laş ă ţ ă ă fel de destoinici pentru a impune bunurile civiliza iei cre tine, ca i pentru a predica înţ ş ş de ert. Totu i, la dou zeci i trei de ani, Delaura socotea c î i avea hot rît drumul pîn laş ş ă ş ă ş ă ă dreapta Sfîntului Duh, al c rui preacredincios plin de evlavie era.ă

— Toat via a am visat s ajung bibliotecar prină ţ ă cipal, spuse. Numai la a a ceva suntş bun.

Se prezentase la concursul pentru ob inerea unui post la Toledo, care avea s -l ajuteţ ă să- i împlineasc visul, i era sigur c o s -l cî tige. Îns maestrul era înd r tnic.ş ă ş ă ă ş ă ă ă

— E mai u or s ajungi sfînt fiind bibliotecar în Yucatş ă án decît martir la Toledo, îi spuse.

Delaura replic f r umilin :ă ă ă ţă— Dac Domnul să -ar milostivi de mine, n-a vrea s fiu sfînt, ci înger.ş ăSe gîndea înc la oferta maestrului cînd a fost numit în post la Toledo, dar prefer să ă ă

mearg în Yucată án. Cu toate acestea, n-au ajuns niciodat acolo. Naufragiaser înă ă Strîmtoarea Vînturilor, dup aptezeci de zile de mare furtunoas , i fuseser salva i de unăş ă ş ă ţ

convoi aproape distrus, care-i abandon în voia sor ii în Santa María la Antigua del Daríen.ă ţ R maser acolo mai bine de un an, a tepă ă ş tînd tafetele iluzorii ale Flotei Galioanelor, pînş ă cînd episcopul De Cáceres a fost numit interimar pe meleagurile acelea, scaunul episcopial fiind vacant prin moartea subit a titularului. V zînd selva necuprins din Urabă ă ă á, de pe luntrea care-i purta c tre noua lor destina ie, Delaura recunoscu nostală ţ gia ce-o chinuia pe mama lui în iernile lugubre din Toledo. Apusurile halucinante, p s rile de co mar,ă ă ş putreziciunea minunat a manglierilor îi p reau amintiri îndr gite ale unui trecut pe care nuă ă ă l-a tr it.ă

— Numai Sfîntul Duh a putut aranja atît de bine lucrurile ca s m aduc pe p mîntulă ă ă ă natal al mamei, spuse.

Dup doisprezece ani, episcopul d duse uit rii visul s u de a merge în Yucatán.ă ă ă ă Împlinise aptezeci i trei, astma îl omora i tia c nş ş ş ş ă -avea s mai vad în veci cum ninge înă ă Salamanca. La vremea cînd Sierva María intr la m n stire hot rîse deja s se retrag , odată ă ă ă ă ă ă netezit drumul spre Roma pentru discipolul s u.ă

Cayetano Delaura s-a dus la m n stirea Santa Clara a doua zi. În pofida c ldurii purtaă ă ă rasa de postav i ducea vasul cu ap sfin it i cel cu uleiuri sacramentale, primele arme înş ă ţ ăş r zboiul împotriva diavolului. Stare a nu-l v zuse niciodat , dar zvonul despre inteligen a iă ţ ă ă ţ ş puterea lui nesocotise taina claustra iei. Cînd îl primi la vorbitor la ase diminea a, r maseţ ş ţ ă impresionat de aerul s u tîn r, paloarea de martir, vocea sonor , enigma me ei lui albe.ă ă ă ă ş Îns nici o virtute nă -ar fi fost de-ajuns ca s-o fac s uite c era r zboinicul episcopului. Luiă ă ă ă Delaura, în schimb, nu i-a atras aten ia altceva decît larma coco ilor.ţ ş

— Nu sînt decît ase, dar cînt ca o sut , spuse stare a. Pe deasupra, un porc a gr it i oş ă ă ţ ă ş capr a f tat trei iezi. i ad ug cu înver unare: Toate merg a a de cînd episcopulă ă Ş ă ă ş ş dumneavoastr neă -a f cut favoarea de a ne trimite darul acesta otr vită ă

O nelini te la fel de mare îi stîrnea i gr dina înflorit cu atîta avînt încît p reaş ş ă ă ă împotriva naturii. Pe m sur ceă ă -o str b teau, îi ar ta lui Delaura flori de m rimi i culoriă ă ă ă ş ireale i unele cu miresme insuş portabile.

Toate cele de zi cu zi aveau în ochii ei ceva supranatural. La fiecare cuvînt, Delaura sim ea c era mai puternic decît el i se gr bi sţ ă ă ş ă ă- i ascut armele.ş ă

— N-am spus c feti a ar fi posedat , zise, ci c exist motive s presupunem.ă ţ ă ă ă ă— Ceea ce vedem chiar acum vorbe te de la sine, fu de p rere stare a.ş ă ţ— Ave i grij , spuse Delaura. Uneori atribuim diavolului anumite lucruri pe care nu leţ ă

pricepem, f r s ne gîndim c pot fi lucruri ale Domnului pe care nu le în elegem.ă ă ă ă ţ— A spus-o Sfîntul Toma i m supun lui, zise stare a Nu trebuie s dai crezareş ă ţ ă

diavolilor nici cînd spun adev rul.ăLa al doilea cat domnea lini tea. Întrş -o parte se aflau chiliile pustii, încuiate cu lac t înă

timpul zilei, i în fa irul de ferestre deschise c tre splendoarea m rii. Novicele nu p reauş ţăş ă ă ă că- i abat aten ia de la treburile lor, îns în realitate erau numai ochi i urechi la stare i laş ţ ă ş ţăş vizitatorul ei, pe cînd ace tia se îndreptau spre pavilionul închisorii.ş

Înainte de a ajunge la cap tul coridorului, unde era celula Siervei María, trecur pe laă ă Martina Laborde, o fost c lug ri condamnat la carcer pe via fiindc omorîse două ă ă ţă ă ă ţă ă ă tovar e cu un cu it de t iat carne. Niciodat năş ţ ă ă -a m rturisit motivul. St tea acolo deă ă unsprezece ani i era cunoscut mai curînd datorit încerc rilor de fug neizbutite decîtş ă ă ă ă crimei înf ptuite. Nu se împ case nicicînd cu gînă ă dul c a fi închis pe via era totuna cu a fiă ă ţă c lug ri de claustrare i se ar ta atît de conă ă ţă ş ă secvent , încît se oferise să ă- i isp easc maiş ăş ă departe osînda f cînd pe servitoarea în pavilionul celor îngropate de vii. Obsesia eiă implacabil , c reia i se consacr cu acela i zel ca i credin ei, era s ajung s fie liberă ă ă ş ş ţ ă ă ă ă chiar dac ar trebui s omoare iar.ă ă

Delaura nu rezist curiozit ii oarecum copiă ăţ l re ti de a se uita în celul , printreă ş ă z brelele de fier ale ferestruicii. Martina st tea cu spatele. Sim induă ă ţ -se privit se întoarseă spre u , iar Delaura fu robit pe dat de puterea farmecului ei. Nelini tit , stare a îl trase la oşă ă ş ă ţ parte.

— Fi i cu mare b gare de seam , îi spuse. Creaţ ă ă tura asta e în stare de orice.— Chiar a a? întreb Delaura.ş ă

— Întocmai a a, r spunse stare a. Dac ar depinde de mine, de mult vreme ar fi înş ă ţ ă ă libertate. E o pricin de tulburare prea mare pentru m n stirea aceasta.ă ă ă

Cînd gardian deschise u a, celula Siervei María împr tie un miros de putreziciune.ă ş ăş Copila z cea cu fa a în sus pe patul de piatr f r saltea, legat de picioare i de mîini cuă ţ ă ă ă ă ş curele de piele. P rea moart , îns ochii ei aveau lumina m rii. Delaura o v zu aidoma celeiă ă ă ă ă din visul lui i un tremur îi puse st pînire pe trup, sc ldîndu-l întrş ă ă -o sudoare de ghea .ţă Închise ochii i se rug în oapt , cu toat puterea credin ei, i cînd ispr vi î i rec p taseş ă ş ă ă ţ ş ă ş ă ă st pînirea de sine.ă

— Chiar dac nă -ar fi posedat de nici un diavol, zise, s rmana creatur are aiciă ă ă atmosfera cea mai potrivit ca s ajung a a.ă ă ă ş

Stare a îi replic :ţ ă— Cinste pe care n-o merit m.ăC ci f cuser totul pentru a p stra celula în starea cea mai bun , îns Sierva María î iă ă ă ă ă ă ş

împr tia propria murd rie în jur.ăş ă— Lupta noastr nuă -i împotriva ei, ci a diavolilor care-i s l luiesc în trup, spuseăăş

Delaura.Intr p ind pe vîrfuri, spre a se feri de mură ăş d riile de pe jos, i stropi celula cuă ş

m nunchiul de busuioc cu ap sfin it , murmurînd formule rituale. Stare a se îngrozi v zîndă ă ţ ă ţ ă petele l sate de ap pe pere i.ă ă ţ

— Sînge! strig .ăDelaura o dojeni pentru pripeala judec ii. Nu trebuia neap rat s fie sînge fiindc apaăţ ă ă ă

era ro ie, i chiar deş ş -ar fi fost n-avea de ce s fie o lucr tur a diavolului.ă ă ă— Mai drept ar fi s ne gîndim c este o minune i aceast putere o are numaiă ă ş ă

Dumnezeu, spuse.Dar nu era nici una, nici alta, c ci petele, uscînduă -se pe zidul v ruit, nu mai erau ro ii,ă ş

ci de un verde intens. Stare a se împurpur la chip. Nu numai c lug ri elor clarise, ci tuturorţ ă ă ă ţ femeilor din vremea aceea le era interzis orice instruire acadeă mic , îns ea înv ase duelulă ă ăţ scolastic din fraged vîrst în familia sa de teologi de vaz i mari eretici.ă ă ăş

— Cel pu in, replic , s nu t g duim puterea simpl a diavolilor de a schimba culoareaţ ă ă ă ă ă sîngelui.

— Nimic nu-i mai folositor decît o îndoial la timpul potrivit, r spunse Delaura pe dată ă ă i o privi în fa : Citi i-l pe Sfîntul Augustin.ş ţă ţ

— L-am citit i r scitit, spuse stare a.ş ă ţ— P i mai citi i-l o dat , zise Delaura.ă ţ ăÎnainte de a se ocupa de copil , o rug pe gară ă dian cu mult blînde e s ias afar . Apoi,ă ă ţ ă ă ă

f r aceea i blînde e, îi spuse stare ei:ă ă ş ţ ţ— i dumneavoastr , v rog.Ş ă ă— Pe r spunderea dumneavoastr , zise ea.ă ă— Episcopul este ierarhia maxim , spuse el.ă— Nu-i nevoie s miă -o aminti i, r spunse stare a, pe un ton sarcastic. tim prea bine cţ ă ţ Ş ă

dumneavoastr sînte i st pînii Domnului.ă ţ ăDelaura îi d rui pl cerea ultimului cuvînt. Se a ez pe marginea patului i o cercet peă ă ş ă ş ă

copil cu rigoarea unui medic. Tremura înc , dar nu mai asuda.ă ăV zut de aproape, Sierva María avea zgîrieturi i vîn t i, iar pielea îi era jupuit laă ă ş ăă ă

sînge din pricina curelelor. Dar tot ce era mai impresionant era rana de la glezn , fierbinte iă ş supurînd datorit nepriă ceperii vracilor.

Pe cînd o cerceta, Delaura i-a explicat c nu o aduseser acolo ca să ă -o schingiuiasc , ciă fiindc b nuiau c un demon i se vîrîse în trup ca să ă ă ă-i fure sufletul. Avea nevoie de ajutorul ei pentru a stabili adev rul. Dar îi era cu neputin s tie dac ea îl asculta i dac în elegeaă ţă ăş ă ş ă ţ c era o rug minte din tot sufletul.ă ă

La sfîr itul examin rii, Delaura ceru sş ă ă-i fie adus o trus cu medicamente, îns nă ă ă -o l să ă în untru pe c lug ri a spi ereas . Obloji r nile cu balsamuri i alin suflînd u urel usturimeaă ă ă ţ ţ ă ă ş ă ş c rnii vii, uluit de rezisten a feti ei în fa a durerii. Sierva María nu r spunse la nici una dină ţ ţ ţ ă întreb rile lui, nici nuă -i lu în seam predicile i nici nu se plînse de nimic.ă ă ş

A fost un început dezam gitor ce-l urm ri pe Delaura pîn ajunse la oaza bibliotecii.ă ă ă Era spa iul cel mai întins din palatul episcopal, f r nici o feţ ă ă reastr i cu pere ii acoperi i deăş ţ ţ

dulapuri cu geamuri, din lemn de mahon, pline de c r i nenum rate, a ezate în ordine. Înă ţ ă ş mijloc erau o mas mare cu portulane, un astrolab i alte instruă ş mente de navigat, precum iş un glob terestru cu ad ugiri i îndrept ri f cute de mîn de cartografi succesivi, pe m sură ş ă ă ă ă ă ce lumea se m rea. În fund era o mas rustic de lucru, cu c limara, cu itul de ascu it, peneleă ă ă ă ţ ţ de scris, de curcan din partea locului, nisipul de uscat cerneala de pe scrisori i un vas cu oş garoaf ve ted . Toat înc perea era în penumbr i mirosea a hîrtie nemi cat , înv luit înă ş ă ă ă ăş ş ă ă ă r coarea i lini tea ca de p dure.ă ş ş ă

În fundul s lii, întră -un loc mai îngust, se afla un dulap cu u i de scîndur . Eraş ă închisoarea c r ilor puse la index de Sfînta Inchizi ie, întrucît tratau „materii profane iă ţ ţ ş fantastice i pove ti neadeş ş v rate". Nimeni nu avea acces la ele, în afar de Cayetanoă ă Delaura, prin autoriza ie pontifical , penţ ă tru a explora abisurile literelor r t cite.ă ă

Refugiul acela de ani de zile deveni pentru el un infern de cînd o cunoscuse pe Sierva María N-avea s se mai întîlneasc acolo cu prietenii lui, clerici i laici, cu care împ rt eaă ă ş ă ăş desf tarea ideilor i orgaă ş niza turnire scolastice, concursuri literare, seri muzicale. Pasiunea lui se reduse la a în elege vicle ugurile diavolului i acestui el îi consacr toate lecturile iţ ş ş ţ ă ş medita iile pre de cinci zile i cinci nop i, înainte de a se întoarce la m n stire. Luni, cîndţ ţ ş ţ ă ă episcopul îl v zu ie ind cu pas hot rît, îl întreb cum se sim ea.ă ş ă ă ţ

— Înaripat de Sfîntul Duh, r spunse Delaura.ăÎ i pusese sutana de bumbac gros ceş -i inspira un avînt de t ietor de lemne, iar sufletul îiă

era blindat împotriva descuraj rii. Avea i mare nevoie. Gară ş dian îi r spunse la salut cu ună ă morm it, Sierva María îl primi cu o c ut tur încruntat i în celul era greu de respirat dină ă ă ă ăş ă pricina resturilor de mîncare stricat i a excrementelor împr tiate pe jos. La altar, lîngăş ăş ă candela Sacramentului, z cea intact prînzul din ziua aceea. Delaura lu farfuria iă ă ş -i oferi copilei o lingur de fasole neagr cu gr simea sleit . Ea î i feri capul. El st rui în mai multeă ă ă ă ş ă rînduri i reac ia ei a fost aceea i. Atunci Delaura apuc linş ţ ş ă gura de fasole, o gust i oăş înghi i pe nemestecate, strîmbînduţ -se de sil nepref cut .ă ă ă

— Ai dreptate, îi spuse. E infectă.Copila nu-i d du nici cea mai mic aten ie. Cînd îi obloji glezna umflat i se f cu pieleaă ă ţ ă ă

de g in i ochii i se umezir . El crezu c se d duse b tut , o încuraj cu oapte de p storă ăş ă ă ă ă ă ă ş ă destoinic i în cele din urm se încumet sş ă ă ă-i dezlege curelele pentru a-i da un r gaz trupuluiă chinuit. Feti a î i îndoi degetele de cîteva ori ca s simt c mai erau ale ei iţ ş ă ă ă ş - i întinseş picioarele tumefiate de leg turi. Atunci îl privi pe Delaura pentru prima oar , îl cînt ri, îlă ă ă cercet i se n pusti asupra lui cu o s ritur f r gre de animal de prad . Gardian îl ajutăş ă ă ă ă ă ş ă ă ă s-o st pîneasc i să ăş -o lege. Înainte de a pleca, Delaura scoase din buzunar ni te m t nii deş ă ă santal i i le atîrn Siervei María peste iragurile ei vr jitore ti.ş ă ş ă ş

Episcopul se alarm cînd îl v zu venind cu fa a zgîriat i o mu c tur la mîn care teă ă ţ ăş ş ă ă ă seca la inim de durere numai v zîndă ă -o. Dar se alarm i mai mult de reac ia lui Delauraăş ţ care- i ar ta r nile ca pe ni te trofee de r zboi iş ă ă ş ă ş - i b tea joc de primejdia de a se molipsi deş ă turbare. Totu i, medicul episcopului lş -a supus unei îngrijiri severe, c ci se num ra printreă ă cei care se temeau c eclipsa din urm toarea zi de luni avea s fie preludiul unor mariă ă ă nenorociri.

În schimb, Martina Laborde, c lug ri a uciga , nu întîmpin nici cea mai mică ă ţ şă ă ă rezisten din partea Siervei Mana. Se dusese în vîrful picioarelor pîn la celul , ca dinţă ă ă întîmplare, i o v zuse legat de mîini i de picioare în pat. Feti a o privi neîncrez toare iş ă ă ş ţ ă ş r mase cu ochii int la ea pîn cînd Martina îi zîmbi. Atunci zîmbi i ea i i se pred f ră ţ ă ă ş ş ă ă ă condi ii. ţ I se p ru c sufletul Doming i de Adviento umplea tot spa iul celulei.ă ă ă ţ

Martina îi povesti cine era i din ce pricin se afla acolo pentru tot restul zilelor, înş ă ciuda faptului că- i pierduse i glasul strigînduş ş - i nevinov ia. Cînd o întreb pe Siervaş ăţ ă María motivele pentru care era închis , ea abia dac putu să ă ă-i spun ceea ce tia de laă ş exorcistul ei:

— Am în untru un diavol.ăMartina o l s în pace, crezînd c min ea sau c o min iser , f r a ti c ea era una dină ă ă ţ ă ţ ă ă ă ş ă

pu inele femei albe c rora le spusese adev rul. Îi f cu o demonstra ie de m iestrie în aleţ ă ă ă ţ ă brodatului i copila o rug sş ă ă-i desfac leg turile ca s încerce s fac i ea la fel. Martina îiă ă ă ă ăş ar t foarfecele pe care le inea în buzunarul rasei împreun cu alte instrumente de cusut.ăă ţ ă

— Vrei s te dezleg, îi spuse. Dar te previn c , de încerci să ă ă-mi faci r u, am s te omor.ă ă

Sierva María nu se îndoi o clip de hot rîrea ei. O puse să ă -o dezlege i repet lec ia cuş ă ţ u urin a i sim ul înn scut cu care înv ase s cînte la teorb . Înainte de a pleca, Martina îiş ţ ş ţ ă ăţ ă ă f g dui c va ob ine permisiunea s vad împreun , lunea viitoare, eclipsa total de soare.ă ă ă ţ ă ă ă ă

În zorii zilei de vineri, rîndunelele î i luar r mas bun rotinduş ă ă -se îndelung pe cer iş stropir str zile i acoperi urile cu o ninsoare de alb streal scîrboas . Cu greu să ă ş ş ă ă ă -a putut mînca i dormi pîn cînd soarele de la prînz nş ă -a uscat murd ria necru toare i briza nop iiă ţă ş ţ n-a cur at v zduhul, îns groaza se înst pîni. Nu se med v zuse vreodat ca rînduneleleăţ ă ă ă ă ă să- i fac nevoile în zbor i nici ca duhoarea g ina ului lor s nu lase oamenii s tr iasc .ş ă ş ă ţ ă ă ă ă

La m n stire nimeni nu se îndoi, de bun seam , c Sierva María nă ă ă ă ă -ar avea destulă putere pentru a schimba legile migra iei. Delaura sim i aceasta pîn i în asprimea aerului,ţ ţ ăş duminic dup slujb , în vreme ce str b tea gr dina cu un co ule de dulciuri din tîrg. Siervaă ă ă ă ă ă ş ţ María, str in de toate, purta înc m t niile atîrnate la gît, îns nuă ă ă ăă ă -i r spunse la salut i niciă ş nu se învrednici s -l priveasc . El se a ez al turi, mestec savurînd o pr jitur din co uleă ă ş ă ă ă ă ă ş ţ i spuse cu gura plin :ş ă

— E o bun tate.ăApropie de gura Siervei María cealalt jum tate de pr jitur . Ea se feri, dar nu seă ă ă ă

întoarse c tre perete, ca în celelalte rînduri, ci îi ar t lui Delaura c gardiana îi spiona. Elă ă ă ă f cu un gest energic cu mîna spre u :ă şă

— Pleca i de acolo, porunci.ţCînd gardiana disp ru, feti a vru să ţ ă- i astîmpere foamea str veche cu jum tate deş ă ă

pr jitur , dar o scuip în loc să ă ă -o înghit .ă— Are gust de g ina de rîndunic , spuse.ă ţ ăTotu i, starea ei de spirit se schimb . St tu cuminte ca el sş ă ă ă-i oblojeasc r nile de peă ă

spate, care o usturau, i lu aminte la Delaura pentru prima oar , descoperind c avea mînaş ă ă ă bandajat . Cu o inocen ce nu putea fi pref cut îl întreb ce i se întîmplaseă ţă ă ă ă .

— M-a mu cat o c elu turbat cu o coad de mai bine de un metru, zise Delaura.ş ăţ şă ă ăSierva María vru s vad rana. Delaura î i scoase leg tura i ea abia dac atinse cuă ă ş ă ş ă

ar t torul aura vîn t a umfl turii, de parcăă ă ă ă -ar fi fost jar, i penş tru prima oar rîseă .— Sînt mai rea decît ciuma, spuse.Delaura nu-i r spunse cu cuvinte din Evangheă lii, ci din Garcilaso:— Prea bine o po i face cu cel sortit s îndure.ţ ăPlec exaltat de revela ia c ceva de necuprins i f r leac începuse s se înf ptuiasc înă ţ ă ş ă ă ă ă ă

via a lui. Cînd ie i, gardiana îi aminti, din partea stare ei, c era interzis s se aduc mîncareţ ş ţ ă ă ă din afar , datorit riscului ca cineva s le trimit alimente otr vite, cum să ă ă ă ă -a întîmplat pe vremea asediului. Delaura min i c adusese co ule ul cu permisiunea episcopuţ ă ş ţ lui i f cu oş ă plîngere oficial pentru mîncarea proast a de inutelor, întră ă ţ -o m n stire celebr penă ă ă tru buc t ria ei f r cusur.ăă ă ă

În timpul cinei îi citi episcopului cu o stare de spirit nou . Îl înso i la rug ciunile deă ţ ă sear , ca totă deauna, iş - i inu ochii închi i ca s se poat gîndi mai bine la Sierva María peş ţ ş ă ă cînd se ruga. Se retrase în bibliotec mai devreme ca de obicei, cu gîndul la ea, i cu cît seă ş gîndea mai mult cu atît îi sporea dorin a aprig de a se gîndi. Recit cu glas tare sonetele deţ ă ă dragoste ale lui Garcilaso, speriat de b nuiala c în fiecare vers era o premoni ie secret careă ă ţ ă avea leg tur cu via a lui. Nu izbuti s adoarm . În zori se aplec peste masa de scris cuă ă ţ ă ă ă fruntea sprijinit de cartea pe care nă -o citi. Din str fundurile visului auzi cei trei psalmi aiă rug ciuă nii din faptul zilei de la biserica vecin . „Domnul s te aib în paz , María de Todosă ă ă ă los Angeles", spuse adormit. Propria-i voce îl trezi dintr-o dat i o v zu pe Sierva María, cuăş ă rasa de de inut i pletele ca fl c rile vii rev rsate pe umeri, venind i aruncînd garoafaţ ăş ă ă ă ş ve ted i punînd un m nunchi de gardenii de curînd înflorite în vasul de pe masa cea mare.ş ăş ă Delaura, împreun cu Garcilaso, îi spuse cu voce arz toare: ă ă Prin tine m-am n scut, tr iescă ă prin tine, Prin tine voi muri, prin tine mor. Sierva María zîmbi f r s -l priveasc . El închiseă ă ă ă ochii spre a se încredin a c nu era o am gire a întunericului. N luca pierise cînd deschiseţ ă ă ă ochii, dar biblioteca era impregnat de parfumul gardeniilor ei.ă

PATRU

P RINTELE CAYETANO Delaura a fost inviĂ tat de episcop s a tepte eclipsa subă ş bolta de campanule galbene, singurul loc din palat de unde se vedea cerul m rii. Albatro iiă ş încremeni i în v zduh cu aripile deschise p reau mor i în plin zbor. Episţ ă ă ţ copul î i f cea vîntş ă alene, într-un hamac atîrnat de dou furci cu cabestane de nav , unde tocmai î i terminaseă ă ş siesta. Delaura se leg na lîng el întră ă -un balansoar de r chit . Amîndoi erau în stare deă ă gra ie, bînd suc de tamarind i privind dincolo de acoperi uri necuprinsul cer f r nori. Pu inţ ş ş ă ă ţ dup dou , prinse s se întunece, g inile se strînser pe stinghii i toate stelele se aprinseră ă ă ă ă ş ă deodat . Un fior supranatural str b tu firea. Episcopul auzi fîlfîitul porumbeilor întîrzia iă ă ă ţ c utînduă - i pe dibuite ad posş ă turile în bezn .ă

— Mare e Dumnezeu, suspin . Pîn i animalele o simt.ă ăşC lug ri a de serviciu îi aduse un opai i ni te cioburi de sticl afumat ca s se uite laă ă ţ ţ ş ş ă ă ă

soare. Episcopul se ridic în capul oaselor i se apuc s cerceteze eclipsa prin sticl .ă ş ă ă ă— Trebuie s prive ti cu un singur ochi, zise, str duinduă ş ă -se să- i potoleasc uierulş ăş

respira iei. De nu, e ti în primejdie sţ ş ă-i pierzi pe amîndoi.Delaura st tea cu ciobul în mîn , neuitînduă ă -se la eclips . Dup un lung r stimp deă ă ă

t cere, episcopul îl iscodi în penumbr iă ăş -i v zu ochii fosforescen i, str ini cu des vîr ire deă ţ ă ă ş vraja falsei nop i.ţ

— La ce te gînde ti? îl întreb .ş ăDelaura nu r spunse. V zu soarele ca o semiă ă lun ce îi v t ma retina, în pofida sticleiă ăă

afumate. Dar nu încet s priveasc .ă ă ă— E ti tot cu gîndul la copil , spuse episcopul.ş ăCayetano tres ri, de i episcopul avea momentele acelea în care îi citea în suflet multă ş

mai des decît ar fi fost firesc.— M gîndesc c oamenii din popor î i pot pune necazurile pe seama eclipsei, zise.ă ă şEpiscopul încuviin dînd din cap, f r sţă ă ă ă- i ia privirea de la cer.ş— i cine tie dac nŞ ş ă -au dreptate? r spunse. Rosă turile Domnului nu-s u or de deslu it.ş ş— Fenomenul acesta a fost prev zut de milenii de c tre astronomii asirieni, spuseă ă

Delaura.— E un r spuns de iezuit, ă zise episcopul.Cayetano privi mai departe la soare, uitînd de sticl . La dou i dou sprezece p rea ună ăş ă ă

disc negru prefect i pre de o clip a fost miezul nop ii în plin zi. Apoi eclipsa î i reluş ţ ă ţ ă ş ă aspectul p mîntesc i coco ii zorilor prinser a cînta. Cînd Delaura încet s mai priveasc ,ă ş ş ă ă ă ă medalia de foc îi st ruia pe retin .ă ă

— V d mai departe eclipsa, spuse amuzat. Oriă unde privesc, o v d necontenit.ăEpiscopul socoti c spectacolul se sfîr ise.ă ş— O să- i treac în cîteva ceasuri, zise.ţ ăSe întinse în hamac, c sc i mul umi Domnuă ăş ţ lui pentru ziua cea nou .ăDelaura nu pierduse îns irul discu iei.ăş ţ— Cu tot respectul, p rinte, spuse, nu cred c f ptura aceea este posedat .ă ă ă ăDe data aceasta episcopul se alarm deă -a binelea.— De ce spui a a ceva?ş— Cred c e doar îngrozit , r spunse Delaura.ă ă ă— Avem dovezi din bel ug, zise episcopul. Sau nu cite ti procesele verbale?ş şBa da. Delaura le cercetase temeinic i considera c slujeau mai mult spre a cunoa teş ă ş

mentalitatea stare ei decît starea Siervei María. Exorcizaser locurile pe unde fusese copilaţ ă în diminea a intr rii ei la m n stire i tot ce atinsese. Pe cei care veniser în contact cu ea îiţ ă ă ă ş ă supuser la abstinen i purifiă ţăş care. Novicea care îi furase inelul în prima zi a fost osîndit laă munc for at în gr dina de zarzavat. Se povestea c feti a se desf tase sfîrtecînd un iedă ţ ă ă ă ţ ă c ruia îi t iase gîtul cu mîna ei iă ă ş -i mîncase fuduliile i ochii condimenta i ca focul. Dovedeaş ţ un dar al limbilor ce-i îng duia s se în eleag cu africanii de orice neam, chiar mai bineă ă ţ ă decît ei între ei sau cu necuvînt toarele de orice soi. A doua zi dup venirea ei, ceiă ă unsprezece papagali captivi ce împodobeau gr dina de peste dou zeci de ani fuseser g si iă ă ă ă ţ mor i în zori, f r nici un motiv. Fascinase to i servitorii cu cîntece diavole ti pe care leţ ă ă ţ ş cînta cu voci diferite de a ei. Cînd afl c stare a o c uta, se f cu nev zut numai în ochiiă ă ţ ă ă ă ă

acesteia.— Totu i, spuse Delaura, cred c ceea ce ni se pare diavolesc sînt obiceiurile negrilor,ş ă

pe care copila le-a deprins datorit nep s rii ar tate de p rin i.ă ă ă ă ă ţ— Ia seama! îl preveni episcopul. Du manul profit mai mult de inteligen a decît deş ă ţ

gre elile noastre.ş— Atunci darul cel mai frumos pe care i-l putem face ar fi s exorciz m o f ptură ă ă ă

nevinovat , spuse Delaura.ăEpiscopul se înfurie:— Trebuie s în eleg c te r zvr te ti?ă ţ ă ă ă ş— Trebuie s în elege i c am rezervele mele, p rinte, r spunse Delaura. Dar v dauă ţ ţ ă ă ă ă

ascultare cu toat umilin a.ă ţAstfel încît se întoarse la m n stire f r a-l fi convins pe episcop. Avea la ochiul stîngă ă ă ă

un plasture negru ca un om chior, pe care i-l pusese doctorul pîn avea s i se tearg soareleă ă ş ă de pe retin . Sim i privirile urm rindu-l deă ţ ă -a lungul gr dinii i al coriă ş doarelor în ir pîn laş ă pavilionul închisorii, dar nimeni nu-i adres vreun cuvînt. Pretutindeni plutea un aer ca deă convalescen dup eclips .ţă ă ă

Cînd gardiana îi deschise celula Siervei María, Delaura sim i c inima i se sp rgea înţ ă ă piept i abia dac se mai putea ine pe picioare. Numai pentru aş ă ţ -i afla dispozi ia dinţ diminea a aceea o întreb dac v zuse eclipsa. Întrţ ă ă ă -adev r, o v zuse de pe teras . Nuă ă ă pricepu de ce avea el plasturele la ochi cînd ea se uitase la soare f r nici o protec ie iă ă ţ ş n-avea nimic. Îi povesti c toate c lug ri ele o v zuser stînd în genunchi i c m n stireaă ă ă ţ ă ă ş ă ă ă r m sese încreă ă menit pîn începuser s cînte coco ii. Îns ei nu i se p ruse nimică ă ă ă ş ă ă extraordinar.

— Ce-am v zut e ce se vede în fiecare noapte, spuse.ăCeva se schimbase la ea, iar Delaura nu putea preciza ce anume, simptomul cel mai

deslu it fiind o und de triste e. Nu se în el . Abia începuse cu oblojitul c feti a î i a intiş ă ţ ş ă ă ţ ş ţ asupră-i ochii înfrigura i iţ ş -i spuse cu voce tremurînd :ă

— O s mor.ăDelaura se înfior .ă— Cine iţ -a spus?— Martina, r spunse feti a.ă ţ— Ai v zută -o?Feti a îi povesti c venise în dou rînduri la ea în celul ca sţ ă ă ă -o înve e s brodeze iţ ă ş

v zuser împreun eclipsa. Îi spuse c era bun i blînd i c stare a îi d duse voie s ină ă ă ă ăş ăş ă ţ ă ăţ ă orele de brodat pe teras , pentru a putea vedea apusul în mare.ă

— Aha, f cu el, f r s clipeasc . i iă ă ă ă ă Ş ţ -a spus cînd o s mori?ăCopila spuse c da, strîngînduă - i buzele ca s nu plîng .ş ă ă— Dup eclips , r spunse.ă ă ă— Dup eclips pot fi urm torii o sut de ani, zise Delaura.ă ă ă ăÎns a fost nevoit s se concentreze asupra îngriă ă jirilor pentru ca ea s nu ia seama c i seă ă

pusese un nod în gît. Sierva María nu mai spuse nimic. El se uit din nou la ea, intrigat deă t cere, i v zu c avea ochii umezi.ă ş ă ă

— Mi-e team , spuse ea.ăSe pr bu i pe pat i izbucni întră ş ş -un plîns sfî ietor. El se a ez mai aproape i o alin cuş ş ă ş ă

încuraj ri de confesor. Abia atunci afl Sierva María c de fapt Cayetano era exorcistul i nuă ă ă ş doctorul ei.

— i atunci de ce m îngriji i? îl întreb .Ş ă ţ ăLui îi tremur vocea:ă— Fiindc te iubesc nespus.ăEa n-a fost impresionat de îndr zneala lui.ă ăCînd plec , Delaura se duse pîn la celula Mară ă tinei. Pentru prima oar v zu de aproapeă ă

c avea pielea ciupit de v rsat, capul ras, nasul prea mare i din ii de obolan, îns putereaă ă ă ş ţ ş ă -i de seduc ie era un fluid material ce se sim ea imediat. Delaura prefer s vorbeasc ţ ţ ă ă ădin prag.

— Biata copil are destule motive ca s fie speă ă riat , spuse. V rog s nu i le spori i.ă ă ă ţMartina se sim i descump nit . Niciodat nu i se n z rise s prevesteasc ziua mor iiţ ă ă ă ă ă ă ă ţ

cuiva, i cu atît mai pu in unei copile atît de încînt toare i lipsite de ap rare. O întrebaseş ţ ă ş ă

numai cum se sim ea i din trei sau patru r spunsuri î i d du seama c min ea din n rav.ţ ş ă ş ă ă ţ ă Seriozitatea cu care Martina îi vorbi i-a fost de ajuns lui Delaura pentru a în elege c Siervaţ ă María îl min ise i pe el. Îi ceru iertare pentru u ur tatea lui i o rug s nţ ş ş ă ş ă ă -o dojeneasc înă nici un fel pe feti .ţă

— tiu eu bine ce fac, conchise.ŞMartina îl înv lui cu farmecul ei.ă— tiu cine este cuvio ia voastr , spuse, i tiu c întotdeauna a i tiut foarte bine ceŞ ş ă ş ş ă ţ ş

face i.ţÎns Delaura avea orgoliul r nit, dînduă ă - i seama c Sierva María nu avusese nevoie deş ă

ajutorul nim nui pentru ca, în singur tatea celulei, s i se cuib reasc în suflet groaza deă ă ă ă ă moarte.

În cursul acelei s pt mîni, maica Josefa Miranda îi trimise episcopului un memoriu cuă ă plîngeri i reclama ii, scris de mîna ei. Solicit scutirea clariselor de tutela Siervei María, peş ţ ă care ea o considera drept pedeaps tîrzie pentru vini isp ite cu prisosin . În iruia un nouă ăş ţă ş pomelnic de întîmpl ri stranii consemnate în acte, care se explicau numai printră -o convie uire neru inat a feti ei cu diavolul. Finalul era un denun plin de furie cu privire laţ ş ă ţ ţ purtarea lui Cayetano Delaura, la libertatea de gîndire i la antipatiaş -i personal împotrivaă ei, precum i la abuzul de a aduce mîncare în m n stire împotriva opreli tilor orînduite.ş ă ă ş

Episcopul îi ar t memoriul lui Delaura, îndat ce se întoarse la palat, iar el îl citi înă ă ă picioare, f r să ă ă-i tresar un mu chi de pe fa . Pîn la urm se înfurie.ă ş ţă ă ă

— Dac cineva este posedat de to i diavolii aceastaă ţ -i Josefa Miranda, spuse. Diavoli ai urii, ai intoleran ei, ai prostiei. E detestabil !ţ ă

Episcopul se minun de atîta virulen . Delaura lu aminte i încerc s se explice pe ună ţă ă ş ă ă ton potolit.

— Vreau s spun, zise, c atribuie atîtea puteri for elor r ului, încît pare mai curînd aă ă ţ ă crede în diavoli.

— Demnitatea cu care sînt învestit nu-mi permite s fiu de acord cu tine, zise episcopul.ă Îns miă -ar pl cea s fiu.ă ă

Îl mustr pentru toate excesele pe care leă -ar fi putut s vîr i iă ş ş -i ceru s aib r bdare caă ă ă s suporte pornirile nefaste ale stare ei.ă ţ

— Evangheliile sînt pline de femei ca ea, ba chiar cu n ravuri mai rele, spuse. i totu iă Ş ş Isus le-a cinstit.

Nu putu s continue, fiindc primul tunet din anotimpul acela r sun în palat i seă ă ă ă ş pr v li deă ă -a berbeleacul peste mare, i un potop biblic îi îndep rt de restul lumii. Episcopulş ă ă se întinse în balansoar i se l s prad nostalgiei.ş ă ă ă

— Ce departe mai sîntem! suspin .ă— De ce anume?— De noi în ine, zise episcopul. i se pare drept ca omul s aib nevoie de aproape unş Ţ ă ă

an ca s afle c este orfan?ă ăi, în lipsa r spunsului, î i desc rc tot amarul:Ş ă ş ă ă

— M îngroze te pur i simplu gîndul c în Spania au dormit în noaptea asta.ă ş ş ă— Nu putem interveni în rota ia p mîntului, spuse Delaura.ţ ă— Îns am puteaă -o nesocoti, ca s nu sim im durerea, r spunse episcopul. Mai multă ţ ă

decît credin a, lui Galileu îi lipsea sim mîntul.ţ ţăLui Delaura îi erau cunoscute crizele acelea care-l chinuiau pe episcop în nop ile cu ploiţ

triste, de cînd b trîne ea îl luase cu asalt. Tot ce putea face era să ţ ă-i abat gîndurile negreă iscate de fiere pîn cînd avea s -l biruie somnul.ă ă

La sfîr itul lui aprilie se d du de veste prin prisş ă tav c avea s soseasc în curînd noulă ă ă vicerege, don Rodrigo de Buen Lozano, în drum spre re edin a lui de la Santa Fe. Venea cuş ţ un cortegiu de judec tori i slujba i, cu servitorii i medicii lui personali i cu un cuartet deă ş ş ş ş coarde pe care i-l d ruise regina ca s suporte plictisul din Indii. Viceregina se înrudea peă ă departe cu stare a i ceruse s fie g zduit la m n stire.ţ ş ă ă ă ă ă

Sierva María a fost dat uit rii în toiul spoitului cu var nestins, al aburilor de catran, ală ă chinului loviturilor de ciocan i al înjur turilor în gura mare din partea oamenilor de toateş ă

soiurile care invadaser cl direa pîn la partea de claustrare. O schel se pr bu i cu ună ă ă ă ă ş zgomot asurzitor, un zidar muri i înc apte lucr tori au fost r ni i. Stare a puse nenorocireaş ăş ă ă ţ ţ pe seama fatalit ii malefice a Siervei María i profit de noul prilej pentru a st rui s fieăţ ş ă ă ă trimis la alt m n stire pîn aveau s treac fesă ă ă ă ă ă ă tivit ile. De data aceasta argumentulăţ principal a fost c vecin tatea unei posedate de diavol nu era recomandabil pentruă ă ă viceregin . Episcopul nuă -i r spunse.ă

Don Rodrigo de Buen Lozano era un asturian matur i chipe , campion la pelota bascş ş ă i la vîn toarea de potîrnichi, care compensa prin talente cei dou zeci i doi de ani cî i aveaş ă ă ş ţ

mai mult decît so ia sa. Rîdea cu tot trupul, chiar i de sine, i nu pierdea nici un prilej sţ ş ş -o dovedeasc . Din clipa cînd sim i prima briz a Caraibilor, str b tut de bubuiă ţ ă ă ă ă turile de tobă în noapte i de miresmele fructelor de ş guayaba, î i lep d ve mintele prim v ratice i umblş ă ă ş ă ă ş ă desf cut la piept printre grupurile de doamne. Coborî la rm doar în c ma , f r disă ţă ă şă ă ă cursuri i f r salve de tun. În onoarea lui au fost autorizate fel de fel de dansuri, ş ă ă fandangos, bundes i ş cumbiambas, cu toate c episcopul le interzisese, precum i coride de tauri i lupte deă ş ş

coco i pe terenuri virane.şViceregina era aproape o adolescent , vioaie i cam neastîmp rat , i n v li înă ş ă ă ş ă ă

m n stire ca un iure de prospe ime. Nă ă ş ţ -a r mas ungher pe care s nu-l cerceteze, niciă ă problem pe care s nă ă -o în eleag i nici ceva bun pe care s nu vrea s -l fac i mai bun.ţ ăş ă ă ăş Vizitînd m n stirea, dorea s nuă ă ă -i r mîn nimic nev zut, cu entuziasmul unei fiin e lipsiteă ă ă ţ de experien . De aceea stare a a socotit mai prudent sţă ţ -o scuteasc de proasta impresie aă închisorii.

— Nu merit osteneala, îi spuse. Nu sînt decît dou de inute, i una e posedat deă ă ţ ş ă diavol.

A fost de ajuns s iă -o spun pentru aă -i trezi interesul. N-a slujit la nimic argumentul că celulele nu fuseser preg tite i nici de inutele încuno tină ă ş ţ ş ate. Îndat ce se deschise u a,ţ ă ş Martina Laborde i se arunc la picioare implorînduă -i gra ierea.ţ

Nu p rea prea u or dup o fug e uat i alta reu it . Prima oar încercase s fug acumă ş ă ă ş ăş ş ă ă ă ă ase ani, de pe terasa ce d dea spre mare, împreun cu alte trei c lug ri e condamnate dinş ă ă ă ă ţ

diferite pricini i la diverse osînde. Una dintre ele izbuti. Atunci zidir ferestrele iş ă ş fortificar curtea de sub teras . Anul urm tor, celelalte trei legar gardiana, care pe atunciă ă ă ă dormea în pavilion, i fugir pe o poart de serviciu.ş ă ă

Familia Martinei, în în elegere cu confesorul ei, o aduser înapoi la m n stire. Vremeţ ă ă ă de patru ani f r sfîr it a fost singura de inut i nu avea drept de vizit la vorbitor i nici deă ă ş ţ ăş ă ş a merge la slujba de duminic la capel . Astfel încît p rea cu neputin s fie gra iat .ă ă ă ţă ă ţ ă Totu i, viceregina f g dui s interş ă ă ă vin pe lîng so ul ei.ă ă ţ

În celula Siervei María aerul era înc greu din pricina varului nestins i a izului deă ş catran, dar domnea o ordine nou . Îndat ce gardian deschise poarta, viceregina se sim iă ă ă ţ vr jit de o adiere glacial . Sierva María era a ezat , cu tunica uzat i papucii murdari, iă ă ă ş ă ăş ş cosea alene într-un ungher luminat de propria-i str lucire. Nu ridic privirea pîn cîndă ă ă viceregina n-o salut . Aceasta deslu i în privirea ei for a irezistibil a unei revela ii.ă ş ţ ă ţ

— Sfinte Dumnezeule, murmur , i f cu un pas în celul .ă ş ă ă— Aten ie, îi spuse stare a la ureche. E ca o tigroaic .ţ ţ ăO prinse de bra . Viceregina nu intr , dar simpla vedere a Siervei María iţ ă -a fost de ajuns

pentru a- i pune în gînd sş -o salveze.Guvernatorul ora ului, un burlac afemeiat, îi oferi viceregelui un prînz între b rba i.ş ă ţ

Cînt întîi cuartetul de coarde spaniol, apoi un ansamblu de cimpoaie i tobe de la Sană ş Jacinto, i se dans în pie e unde se organizar petreceri de negri, parodii neru inate aleş ă ţ ă ş balurilor albilor. La desert, se d du la o parte o perdea în fundul s lii i ap ru sclavaă ă ş ă abisinian pe care guvernatorul o cump rase pl tind greutatea ei în aur. Era îmbr cat cu oă ă ă ă ă tunic aproape str vezie ceă ă -i sporea primejdia goliciunii. Dup ce se ar t de aproapeă ăă asisten ei obi nuite, se opri în fa a viceregelui i tunica îi alunec deţ ş ţ ş ă -a lungul trupului, c zînduă -i la picioare.

Perfec iunea ei era tulbur toare. Um rul nuţ ă ă -i fusese profanat de instrumentul de argint al negustorului de sclavi, nici spinarea de ini iala primului st pîn, i din toat f ptura ei seţ ă ş ă ă desprindea o aur de mister. Viceregele p li, respir adînc i cu un gest al mîinii î i terseă ă ă ş ş ş din memorie imaginea de neîndurat.

— Lua iţ -o de aici, pentru numele Domnului, porunci. Nu vreau s-o mai v d în veciiă vecilor.

Poate ca pedeaps pentru frivolitatea guvernaă torului, viceregina o prezent pe Siervaă María la cina pe care stare a leţ -o oferi în înc perile ei particuă lare. Martina Laborde le prevenise:

— L sa iă ţ -i iragurile de m rgele i br rile i ve i vedea ce frumos se poart .ş ă ş ăţă ş ţ ăA a sş -a i întîmplat. Îi puser rochia bunicii, cu care venise la m n stire, îi sp lar iş ă ă ă ă ăş

piept nar pletele resfirate ca să ă ă-i cad ca o tren i viceregina îns i o aduse de mîn laă ăş ăş ă masa so ului. Chiar i stare a r mase uluit de prestan a, de str lucirea personalit ii ei, deţ ş ţ ă ă ţ ă ăţ splendoarea pletelor sale. Viceregina opti la urechea so ului:ş ţ

— E posedat de diavol.ăViceregele refuz s cread a a ceva. V zuse la Burgos o posedat de diavol careă ă ă ş ă ă

defecase o noapte întreag pîn umpluse camera. Încercînd să ă -o fereasc pe Sierva María deă o soart asem n toare, o încredin medicilor lui. Ace tia confirmar c nă ă ă ţă ş ă ă -avea nici un simptom de turbare i fur de aceea i p rere cu Abrenuncio c nu era probabil s se fiş ă ş ă ă ă molipsit. Totu i, nimeni nu se crezu autorizat sş ă- i exprime îndoiala c ar fi posedat deş ă ă diavol.

Episcopul profit de petrecere pentru a reflecta la memoriul stare ei i la soarta final aă ţ ş ă Siervei María. Cayetano Delaura, la rîndul s u, î i începu procesul de purificare înainte deă ş exorcism i se închise în bibliotec numai cu turt de manioc i ap . Petrecu nop i delirînd iş ă ă ş ă ţ ş zile f r s închid un ochi, scriind versuri înaripate careă ă ă ă -i erau singura alinare pentru patima trupului.

Cîteva dintre aceste poeme au fost g site întră -un teanc de foi cu greu descifrabile cînd biblioteca a fost d rîmat , dup aproape un secol. Primul i sină ă ă ş gurul lizibil în întregime era o evocare a lui însu i din vremea cînd avea doisprezece ani, în curtea pietruit a seminaruluiş ă din Avila, pe o ploaie u oar de prim var . Sosise de la Toledo dup mai multe zile de mersş ă ă ă ă c lare pe m gar, cu o hain a tat lui s u ajustat pe talia lui i cuf rul acela de dou ori maiă ă ă ă ă ă ş ă ă greu ca el, fiindc maică ă-sa îi pusese în untru tot ce iă -ar fi trebuit ca s supravie uiască ţ ă demn pîn la sfîr itul noviciatului. Portarul îl ajut s -l duc pîn în mijlocul cur ii interioareă ş ă ă ă ă ţ i acolo îl p r si în voia sor ii, în b taia ploii.ş ă ă ţ ă

— Urc -l la etajul trei, îi zise. i se va spune acolo care iă Ţ ţ -e locul în dormitor.Într-o clip , întregul seminar se ar t la bală ă ă coanele ce d deau spre gr din , atent s vadă ă ă ă ă

ce-o s fac el cu acel cuf r, ca i cum ar fi fost unicul personaj al unei piese de teatru peă ă ă ş care numai el n-o cuno tea. Cînd în elese c nu se putea bizui pe nimeni, scoase din cuf rş ţ ă ă lucrurile pe care le putea c ra în bra e i le urc la etajul trei pe sc rile încliă ţ ş ă ă nate din piatră necioplit .ă

Pedagogul îi indic unul din cele dou iruri de paturi din dormitorul novicilor.ă ăş Cayetano î i puse lucrurile pe pat, se întoarse în curte i mai urc de înc patru ori pînş ş ă ă ă ispr vi. În cele din urm , apuc de mîner cuf rul gol i-l tîrî pîn sus pe sc ri.ă ă ă ă ş ă ă

Profesorii i elevii care-l vedeau de la balcoane nu se întorceau s -l priveasc ori de cîteş ă ă ori trecea prin dreptul unui etaj. Îns p rintele rector îl a tept pe palierul ultimului, cîndă ă ş ă urc tîrînd cuf rul, i începu s aplaude. Ceilal i îi inur isonul, ova ioă ă ş ă ţ ţ ă ţ nînd. Cayetano în elese atunci c trecuse cu bine prima încercare a ritualului de ini iere al seminaruţ ă ţ lui, care consta în a sui cuf rul pîn în dormitor f r s întrebe nimic i f r ajutorul nim nui.ă ă ă ă ă ş ă ă ă Iste imea lui, purt rile frumoase i t ria de caracter au fost date drept pild elevilor.ţ ă ş ă ă

Totu i, amintirea care avea s -l marcheze cel mai mult a fost discu ia din seara aceeaş ă ţ din cabinetul rectorului. Îl chemase ca să-i vorbeasc despre singura carte pe care iă -o g siser în cuf r, cu foile desprinse, incomplet i f r coperte, a a cum o descoperise chiară ă ă ăş ă ă ş el, din întîmplare, într-un sertar al tat lui s u. O citise pîn unde putuse în nop ile c l torieiă ă ă ţ ă ă i ardea de ner bdare sş ă ă-i afle deznod mîntul. P rintele rector voia să ă ă-i cunoasc p rerea.ă ă

— O să-mi pot face una cînd o s-o termin de citit, spuse el.Rectorul, cu un zîmbet de u urare, puse cartea la loc sigur iş ş -o încuie.— N-ai s-o faci niciodat , îi zise. E o carte interzis .ă ăDup dou zeci i ase de ani, în biblioteca întunecoas a episcopului, î i d du seama că ă ş ş ă ş ă ă

citise toate c r ile careă ţ -i c zuser în mîn , autorizate sau nu, în afar de aceea. Îl înfioraă ă ă ă senza ia c o via întreag st tea s se sfîr easc . Alta, imprevizibil , începea.ţ ă ţă ă ă ă ş ă ă

Î i f cea rug ciunile de sear , în cea de a opta zi de post, cînd îl anun ar c episcopul îlş ă ă ă ţ ă ă a tepta în salon ca s -l întîmpine pe vicerege. Era o vizit neprev zut , chiar i pentruş ă ă ă ă ş vicerege, c ruia i se n z ri să ă ă -o fac în cursul primei sale plimb ri prin ora . A fost nevoit să ă ş ă contemple acoperi urile de pe terasa plin de flori în timp ce chemau urgent demş ă nitarii mai apropia i i f ceau pu in ordine în salon.ţ ş ă ţ ă

Episcopul îl primi împreun cu ase prela i din statul s u major. În dreapta lui îl a eză ş ţ ă ş ă pe Cayetano Delaura, pe care îl prezent f r alt titlu în afara numelui s u întreg. Înainte deă ă ă ă a începe conversa ia, viceregele cercet cu o privire plin de compasiune pere ii coji i,ţ ă ă ţ ţ perdelele rupte, mobilele artizanale cum nu se poate mai ieftine, prela ii lac de sudoare înţ sutanele lor s r c cioase. Episcopul, atins în orgoliu, spuse:ă ă ă

— Sîntem fiii lui Iosif dulgherul.Viceregele schi un gest de în elegere i se apuc sţă ţ ş ă ă- i povesteasc impresiile dinş ă

prima s pt mîn . Vorbi de planurile sale iluzorii de a deză ă ă volta comer ul cu Antilele engleze,ţ odat vindecate r nile r zboiului, de avantajele interven iei statului în educa ie, de imboldulă ă ă ţ ţ pe care avea de gînd s -l dea artelor i literelor, pentru a aduce aceste subură ş bii coloniale în pas cu lumea.

— Sînt vremuri de reînnoire, spuse.Episcopul constat înc o dat u urin a cu care se conduceau treburile p mînte ti.ă ă ă ş ţ ă ş

Întinse c tre Delaura un deget tremur tor, f r s se uite la el, iă ă ă ă ă ş -i spuse viceregelui:— Cel care-i la curent cu înnoirile astea e p rină tele Cayetano.Viceregele urm ri direc ia degetului i d du peste chipul dus pe gînduri i ochii uimi iă ţ ş ă ş ţ

care-l priveau f r s clipeasc . Îl întreb pe Delaura cu real interes:ă ă ă ă ă— L-a i citit pe Leibniz?ţ— Într-adev r, Excelen , r spunse Delaura, i preă ţă ă ş ciz : Datorit func iei pe care o am.ă ă ţLa sfîr itul vizitei reie i limpede c interesul cel mai mare al viceregelui se concentraş ş ă

asupra situa iei în care se afla Sierva María. Pentru binele ei, l muri el, i pentru lini teaţ ă ş ş stare ei, al c rei zbucium îl impţ ă resionase.

— Ne lipsesc înc dovezile hot rîtoare, îns proă ă ă cesele verbale ale m n stirii ne arat că ă ă ă biata copil e posedat de diavol, spuse episcopul. Stare a o tie mai bine ca noi.ă ă ţ ş

— Ea crede c a i c zut întră ţ ă -o curs a Satanei, zise viceregele.ă— Nu numai noi, ci întreaga Spanie, r spunse episcopul. Am trecut oceanul pentru aă

impune legea lui Cristos iş -am izbîndit în privin a procesiunilor, a s rb torilor sfin ilorţ ă ă ţ patroni, dar nu i a sufletelor.ş

Vorbi despre Yucatán, unde construiser cateă drale somptuoase pentru a ascunde piramidele p gîne, f r aă ă ă - i da seama c b tina ii veneau la slujb fiindc sub altarele deş ă ăş ş ă ă argint d inuiau vechile lor sanctuare. Vorbi despre amestecul de sînge începînd cuă cucerirea: sînge de spaniol cu sînge de indieni, de spanioli i indieni cu negri de toateş semin iile, pîn i cu ţ ăş mandingas, musulmani, i se întreb dac asemenea adun tur î i vaş ă ă ă ă ş g si locul în împ r ia Domnului. În ciuda greut ii respira iei i a u oarei tuse de om b trîn,ă ă ăţ ăţ ţ ş ş ă termin f r să ă ă ă-i fi dat nici un r gaz viceregelui:ă

— Ce pot fi toate acestea dac nu curse ale Du manului?ă şViceregele era schimbat la fa .ţă— Dezam girea Preasfin iei Voastre este extrem de grav , spuse.ă ţ ă— N-o lua i a a, Excelen , r spunse episcopul cu mult blînde e. Încerc s scot înţ ş ţă ă ă ţ ă

eviden puterea credin ei de care avem nevoie pentru ca aceste popoare s fie vrednice deţă ţ ă jertfa noastr .ă

Viceregele reveni la ce vorbeau mai înainte.— Din cîte am în eles, obiec iile stare ei sînt de ordin practic, spuse. Crede c alteţ ţ ţ ă

m n stiri poate ar avea condi ii mai bune pentru un caz atît de difiă ă ţ cil.— Afla i, Excelen , c am ales Santa Clara f r ov ire, din pricina t riei, eficacit ii iţ ţă ă ă ăş ă ă ăţ ş

autorit ii stare ei Josefa Miranda, spuse episcopul. i Domăţ ţ Ş nul tie c avem dreptate.ş ă— Îmi voi lua permisiunea s iă -o aduc la cuno tin , spuse viceregele.ş ţă— O tie prea bine, r spunse episcopul. Ce m nelini te te e c nu se încumet sş ă ă ş ş ă ă -o

cread .ăSpunînd cuvintele acestea, sim i apropierea unei iminente crize de astm i gr biţ ăş ă

sfîr itul vizitei. Povesti c avea un memoriu cu reclama ii de la stare pe care f g duia s -lş ă ţ ţă ă ă ă

rezolve cu cea mai fierbinte dragoste de p rinte, de îndat ce s n tatea îi va da un r gaz.ă ă ă ă ă Viceregele îi mul umi i puse cap t vizitei cu o curtoazie ce avea o not perţ ş ă ă sonal . i elă Ş suferea de un astm înd r tnic iă ă ş -i oferi episcopului medicii s i. Acesta socoti c nu eraă ă necesar.

— Via a mea este în mîinile Domnului, spuse. Am vîrsta la care a murit Sfînta Fecioar .ţ ăSpre deosebire de saluturile de la venire, desp r irea a fost lung i ceremonioas . Treiă ţ ăş ă

dintre prela i, între care i Delaura, îl înso ir pe vicerege în lini te pe coridoarele lugubreţ ş ţ ă ş pîn la poarta principal . Garda viceregelui inea la disă ă ţ tan cer etorii cu un gard deţă ş halebarde încruci ate, înainte de a urca în tr sur , viceregele se întoarse c tre Delaura, îlş ă ă ă ar t cu degetuăă -i implacabil iş -i spuse:

— Nu m l sa s uit de tine.ă ă ăA fost o fraz pe cît de neprev zut , pe atît de enigmatic , la care Delaura reu i să ă ă ă ş ă

r spund doar cu o reveren .ă ă ţăViceregele se îndrept spre m n stire ca să ă ă ă-i povesteasc stare ei rezultatele vizitei.ă ţ

Dup cîteva ceasuri, cînd era gata de plecare, respinse gra ierea Martinei Laborde, în pofidaă ţ st ruin elor vicereginei, fiindc i se p ru un precedent de nedorit pentru numero ii vinova iă ţ ă ă ş ţ de crime împotriva umanit ii pe careăţ -i v zuse prin închisori.ă

Episcopul r mase aplecat înainte, încercînd să ă- i în bu e uierul respira iei, cu ochiiş ă ş ş ţ închi i, pîn cînd se întoarse Delaura. Prela ii se retr seser pe vîrfuri i salonul era cufundatş ă ţ ă ă ş în întuneric. Episcopul se uit în jur i v zu scaunele goale în irate deă ş ă ş -a lungul pere ilor iţ ş pe Cayetano singur în salon, îl întreb în oapt :ă ş ă

— Am mai v zut noi vreodat un om atît de bun?ă ăDelaura r spunse cu un gest echivoc. Episcopul se îndrept anevoie i r mase sprijinită ă ş ă

de bra ul jil ului pîn cînd i se mai u ura respira ia. Nu vru s m nînce de cin . Delaura seţ ţ ă ş ţ ă ă ă gr bi s aprind un opai pentru aă ă ă ţ -i lumina calea spre dormitor.

— Am ie it tare prost în ochii viceregelui, spuse episcopul.ş— Era vreun motiv ca s ie im bine? întreb Delaura. Nu ba i la poarta unui episcopă ş ă ţ

f r s anun i înainte oficial.ă ă ă ţEpiscopul nu era de aceea i p rere i iş ă ş -o aduse la cuno tin cu mare însufle ire.ş ţă ţ— Poarta mea e cea a Bisericii i el sş -a comportat ca un cre tin de odinioar , spuse. Celş ă

impertinent am fost eu din vina durerii din piept i trebuie s fac ceva sş ă ă-mi îndrept gre eala.ş

Cînd ajunser în dreptul coridorului schimbase tonul i subiectul i se desp r i deă ş ş ă ţ Delaura cu o mic palm familiar pe um r.ă ă ă ă

— Roagă-te pentru mine la noapte, îi spuse. Mi-e team c o s fie tare lung .ă ă ă ăCrezu într-adev r c moare cu criza de astm pe care o presim ise în timpul vizitei.ă ă ţ

Fiindc nu lă -a alinat nici vomitivul din buruieni i nici alte remedii drastice, au fost nevoi iş ţ să-i ia sînge de urgen . În zori î i rec p tase buna dispozi ie.ţă ş ă ă ţ

Cayetano, de veghe în biblioteca al turat , nu auzi nimic. Era gata să ă ă- i înceapş ă rug ciunea de diminea cînd a fost anun at c episcopul îl a teapt în dormitor. Îl g siă ţă ţ ă ş ă ă luîndu- i gustarea în pat — o cea c mare de ciocolat i pîine cu brînz —, r suflînd caş ş ă ăş ă ă ni te foaie noi i cu spiritul exaltat. Lui Cayetano iş ş -a fost de-ajuns s -l vad pentru aă ă - i daş seama c luase hot rîri mari.ă ă

Într-adev r, în ciuda cererii stare ei, Sierva María r mînea la Santa Clara i p rinteleă ţ ă ş ă Cayetano Delaura urma s se ocupe mai departe de ea, avînd încrederea deplin aă ă episcopului. Nu va mai fi supus regimului de de inut , ca pîn atunci, i treă ţ ă ă ş buia s seă bucure de privilegiile generale ale c lug ri elor m n stirii. Episcopul mul umea penă ă ţ ă ă ţ tru procesele verbale, îns lipsa lor de rigoare împiedica bunul curs al lucrurilor, astfel încîtă exorcistul trebuia s procedeze dup propriul s u criă ă ă teriu. În sfîr it, îi ceru lui Delaura s -lş ă viziteze pe marchiz în numele s u, învestindu-l cu autoritatea de a rezolva tot ce era necesar,ă pîn cînd el va avea timp i s n tate ca s -l primeasc în audien .ă ş ă ă ă ă ţă

— N-o s mai fie nici o instruc iune, îi spuse episă ţ copul în încheiere. Domnul s teă binecuvînteze.

Cayetano d du fuga la m n stire cu inima r zvr tit , dar nă ă ă ă ă ă -o g si pe Sierva María înă celula ei. Era în sala de festivit i, împodobit cu bijuterii veritabile i cu p rul r sfirat peăţ ă ş ă ă jos, pozînd cu extraordinara-i demnitate de negres pentru un celebru pictor de portrete dină

suita viceregelui. D dea ascultare artistului cu o cumin enie la fel de minuă ţ nat caă frumuse ea ei. Cayetano r mase extaziat. Stînd în întuneric, v zîndţ ă ă -o f r a fi v zut de ea,ă ă ă avu timp din bel ug spre aş - i izgoni din suflet orice îndoial .ş ă

La ceasul trei după-amiaza, portretul era gata. Pictorul îl cercet de la distan , maiă ţă d du de dou sau trei ori cu pensula pentru a-l des vîr i i, înainte de a-l isc li, îi ceruă ă ă ş ş ă Siervei María s -l priveasc . Era leit , a ezat pe un nor i în mijlocul unei cur i de demoniă ă ă ş ă ş ţ supu i. Ea se uit pe îndelete i se recunoscu în toat splendoarea vîrstei. În cele din urmş ă ş ă ă spuse:

— E ca o oglind .ă— Chiar i diavolii? întreb pictorul.ş ă— A a sînt, întrş -adev r, r spunse ea.ă ăPortretul fiind terminat, Cayetano o înso i pîn la celul . Niciodat nţ ă ă ă -o v zuse mergînd,ă

i o f cea cu gra ia i u urin a cu care dansa. Niciodat nş ă ţ ş ş ţ ă -o v zuse îmbr cat altfel decît înă ă ă haina de de inut , i rochia de regin îi d dea o vîrst i o elegan ceţ ă ş ă ă ăş ţă -i dezv luir c eraă ă ă deja femeie în toat puterea cuvîntului. Niciodat nu merseser unul lîng altul, i r maseă ă ă ă ş ă vr jit de candoarea cu care î i potriveau pasul.ă ş

Celula era cu totul alta, gra ie darului de convinţ gere al viceregilor, care în vizita de r mas bun o încredin aser pe stare de motivele întemeiate ale episcopului. Salteaua eraă ţ ă ţă nou , cear afurile de in i pernele de puf i aduseser obiectele necesare toaletei zilnice iă ş ş ş ă ş sp l rii trupului. Lumina m rii intra pe fereastra f r z brele, str lucind pe pere ii v rui i deă ă ă ă ă ă ă ţ ă ţ curînd. Întrucît mîncarea era aceea i ca i a c lug ri elor claustrate, nş ş ă ă ţ -a mai trebuit s fieă adus nimic din afar , îns Delaura f cu în a a fel încît s treac mereu prin contrabandă ă ă ş ă ă ă unele bun t i pe poarta m n stirii.ăăţ ă ă

Sierva María vru s împart cu el gustarea, iar Delaura se mul umi cu unul dină ă ţ pi coturile ce f ceau faima clariselor. Pe cînd mîncau, ea spuse ca din întîmplare:ş ă

— Am aflat ce-i z pada.ăCayetano nu se nelini ti. Odinioar se povestea de un vicerege care dorise s aducş ă ă ă

z pad din Pirinei spre a fi v zut de b tina i, c ci nu tia c era i la noi, aproape în mare,ă ă ă ă ăş ş ă ş ă ş în Sierra Nevada de Santa Marta. Cu predilec ia sa pentru nout i, poate c don Rodrigo deţ ăţ ă Buen Lozano reu ise s duc la bun sfîr it asemenea fapt .ş ă ă ş ă

— Nu, spuse copila. Am v zută -o în vis.Îi povesti: se afla în fa a unei ferestre uitînduţ -se cum c dea o ninsoare deas , în timp ceă ă

rupea i mînca una cîte una boabele unui ciorchine de strugure pe care-l inea în poal .ş ţ ă Delaura sim i un fior de groaz . Tremuţ ă rînd în fa a iminen ei unui ultim r spuns, se încumetţ ţ ă ă s-o întrebe:

— Cum s-a sfîr it?ş— Mi-e team s v povestesc, spuse Sierva María.ă ă ăEl nu mai avu nevoie de altceva. Închise ochii i se rug pentru ea. Cînd termin eraş ă ă

altul.— Nu- i face griji, îi zise. Î i f g duiesc c foarte curînd ai s fii liber i fericit , prinţ ţ ă ă ă ă ăş ă

gra ia Sfîntului Duh.ţ

Bernarda nu aflase pîn atunci c Sierva María era la m n stire. Lu cuno tin aproapeă ă ă ă ă ş ţă din întîmplare, într-o noapte cînd d du peste Dulce Olivia m turînd i f cînd ordine în cas ,ă ă ş ă ă i o confund cu o halucina ie deş ă ţ -a ei. În c utarea unei explica ii ra ionale, se apuc să ţ ţ ă ă

cerceteze toate camerele la rînd i, str b tînd casa, î i d du seama c nş ă ă ş ă ă -o v zuse pe Siervaă María de o bun bucat de vreme. Caridad del Cobre îi spuse tot ce tia:ă ă ş

— Domnul marchiz ne-a anun at c o duce undeva foarte departe i c nţ ă ş ă -avem s-o mai vedem.

Cum în dormitorul b rbatului ei lumina era aprins , Bernarda intr f r s bat la u .ă ă ă ă ă ă ă şăSt tea treaz în hamac, în fumul baligilor ce ardeau la foc mic pentru a goni în arii. Oă ţ ţ

v zu pe femeia aceea stranie, transfigurat în halatul de m tase, i se gîndi la rîndul lui că ă ă ş ă era o n luc , fiindc era palid i ofilit i p rea c vine de undeva de foarte departe.ă ă ă ăş ăş ă ă Bernarda îl întreb de Sierva María.ă

— Nu mai e cu noi de mult, r spunse el.ă

Ea o lu în sensul cel mai r u al cuvîntului i a fost nevoit s se a eze în primul jil peă ă ş ă ă ş ţ care-l g si ca să ă- i trag sufletul.ş ă

— Vrei s spui c Abrenuncio a f cut ce trebuia s fac , spuse.ă ă ă ă ăMarchizul î i f cu cruce.ş ă— Doamne fere te!şÎi povesti adev rul. Binevoi să ă-i explice c nuă -i spusese la timp deoarece a vrut s seă

poarte, a a cum dorea ea, ca i cînd ar fi murit. Bernarda îl ascult f r a clipi, cu o aten ieş ş ă ă ă ţ cu care nu-l învrednicise în doisprezece ani de trist via în comun.ă ţă

— tiam c are s m coste via a, spuse marchizul, dar în schimbul vie ii ei.Ş ă ă ă ţ ţBernarda oft :ă— Adic ru inea noastr e acum de domeniul public.ă ş ăV zu sub pleoapele b rbatului lucirea unei lacrimi i o scutur un tremur pornit dină ă ş ă

m runtaie. De data aceasta nu era moartea, ci certitudinea nestr mutat a ceea ce avea s seă ă ă ă întîmple, mai curînd sau mai tîrziu. Nu se în el . Marchizul se ridic din hamac cuş ă ă ultimele-i for e, se pr bu i în fa a ei i izbucni întrţ ă ş ţ ş -un plîns sec de b trîn neputină cios. Bernarda capitul sub focul lacrimilor de b rbat ce i se prelinser pe coapse prin m tase.ă ă ă ă M rturisi c , de i o ura pe Sierva María, era o u urare să ă ş ş -o tie în via .ş ţă

— Totdeauna am în eles orice. În afar de moarte, spuse.ţ ăSe închise din nou în camera ei, robit de melas i cacao, i cînd ie i de acolo, după ăş ş ş ă

dou s pt mîni, era un cadavru r t citor. Marchizul observase foarte devreme agita iaă ă ă ăă ţ preg tirilor de c l torie, dar nu le lu în seam . Înainte ca soarele să ăă ă ă ă- i reverse c ldura, oş ă v zu pe Bernarda ie ind pe poarta mare din curte, c lare pe un m gar blînd i urmat deă ş ă ă ş ă altul înc rcat de bagaje. Plecase a a de nenum rate ori, f r catîrgii i f r sclavi,ă ş ă ă ă ş ă ă neluîndu- i r mas bun de la nimeni i nedînd nici o explica ie. Îns marchizul tiu c de dataş ă ş ţ ă ş ă aceea pleca f r drum de întoarcere, fiindc pe lîng ve nicul ei cuf r î i luase cele două ă ă ă ş ă ş ă ulcele pline cu aur curat pe care le inuse îngropate sub pat ani în ir.ţ ş

Tol nit în hamac, marchizul c zu iar prad groazei c o s fie înjunghiat de sclavi i leă ă ă ă ă ş interzise intrarea în cas chiar i în timpul zilei. Astfel c , atunci cînd Cayetano Delauraă ş ă veni s -l vad din ordinul episcopului, a fost nevoit s împing poarta i s intre f r a fiă ă ă ă ş ă ă ă poftit, c ci nimeni nu r spunse la b t ile lui. Dul ii se agitar în cu ti, dar el merse maiă ă ăă ă ă ş departe. În gr din , cu ă ă chilaba lui sarazin i boneta toledan , marchizul î i f cea siesta înăş ă ş ă hamac, acoperit din cap pînă-n picioare de florile portocalilor. Delaura îl privi lung, f r s -lă ă ă trezeasc , i i se p ru c o vedea pe Sierva María decrepit i r pus de singur tate.ă ş ă ă ăş ă ă ă Marchizul se de tept i z bovi o vreme pîn -l recunoscu, din pricina plasş ăş ă ă turelui de la ochi. Delaura î i ridic mîna cu degetele întinse în semn de pace.ş ă

— Dumnezeu s v aib în paza lui, domnule marchiz, spuse. Cum v merge?ă ă ă ă— Cum vede i, r spunse marchizul. Stau i m topesc pe picioare.ţ ă ş ăCu o mîn lînced se frec la ochi dup siest i se a ez în hamac în capul oaselor.ă ă ă ă ăş ş ă

Cayetano se scuz c intrase f r a fi poftit. Marchizul îi explic atunci c nimeni nu mai luaă ă ă ă ă ă în seam ciocanul de la poart , fiindc se pierduse obi nuin a de a primi oaspe i. Delauraă ă ă ş ţ ţ vorbi pe un ton solemn:

— Domnul episcop, care nu- i mai vede capul de treburi i se simte r u din pricinaş ş ă astmului, m-a trimis în numele lui.

Odat încheiat protocolul ini ial, se a ez lîng hamac i intr direcă ţ ş ă ă ş ă t în subiectul care-i muncea cugetul.

— Vreau s v încuno tiin ez c miă ă ş ţ ă -a fost încredin at s n tatea spiritual a fiiceiţ ă ă ă ă dumneavoastr , spuse.ă

Marchizul îi mul umi i dori s afle cum se sim ea.ţ ş ă ţ— Bine, r spunse Delaura, dar vreau să -o ajut s se simt ă ăşi mai bune.Explic rostul i metoda exorciz rii. Îi vorbi despre puterea pe care Isus leă ş ă -o d duă

discipolilor pentru a expulza din trupuri spiritele necurate i a vindeca boli i bete uguri. Îiş ş ş relat pilda biblic despre Legiune i cei dou mii de porci în care intraser diavolii. Totu i,ă ă ş ă ă ş cel dintîi lucru ce trebuia f cut era s se stabileasc dac Sierva María era întră ă ă ă -adev ră posedat de diavol. El nu credea a a ceva, dar avea nevoie de ajutorul marchizului spre aă ş risipi toate îndoielile. Înainte de orice, spuse, dorea s tie cum era fata lui înainte de a intraăş la m n stire.ă ă

— Nu tiu, spuse marchizul. Pe m sur ceş ă ă -o cunosc mai bine, am sentimentul c-o cunosc tot mai pu in.ţ

Îl chinuia vina de a o fi p r sit în voia sor ii în curtea sclavilor. Punea pe seama acestuiă ă ţ fapt t ceă rile ei, care puteau ine luni întregi, izbucnirile de violen necugetat , viclenia cuţ ţă ă care- i b tea joc de mama ei, punînd pisicilor clopo elul pe care aceasta i-l lega laş ă ţ încheietura mîinii. Cea mai mare greutate în a o cunoa te era cusurul ei de a min i dinş ţ pl cere.ă

— Ca negrii, spuse Delaura.— Negrii ne mint pe noi, dar n-o fac i între ei, r spunse marchizul.ş ăÎn dormitor, Delaura deslu i dintrş -o singur privire numeroasele obiecte ale bunicii deă

cele noi ale Siervei María: p pu ile care se mi cau, baleriă ş ş nele mecanice, cutiile muzicale. Pe pat, a a cum o preg tise marchizul, se afla valijoara cu care o duş ă sese la m n stire. Teorbaă ă pr fuit era aruncat întră ă ă -un ungher. Marchizul l muri c era un instruă ă ment italian c zut înă desuetudine i l ud talentul feti ei de a cînta la el. Începu s -l acordeze cu o mîn distrat iş ă ă ţ ă ă ăş ajunse nu numai s cînte pe de rost, ci i s interpreteze un cîntec pe care-l cînta cu Siervaă ş ă María.

A fost o clip revelatoare. Muzica îi spuse lui Delaura tot ce marchizul nu izbutise să ă-i spun fetei lui. Acesta, la rînduă -i, se sim i atît de cople it de emo ie încît nţ ş ţ -a fost în stare să termine cîntecul. Suspin :ă

— Nu v închipui i cît de bine îi venea p l ria.ă ţ ă ăPe Delaura îl cuprinse aceea i emo ie.ş ţ— V d c o iubi i nespus, îi zise.ă ă ţ— Nici nu v imagina i cît de mult, r spunse marchizul. Miă ţ ă -a da sufletul sş -o v d.ăDelaura sim i din nou c Sfîntul Duh nu uita nici cel mai mic am nunt.ţ ă ă— Nimic mai u or, spuse, dac putem dovedi c nu este posedat .ş ă ă ă— Vorbi i cu Abrenuncio, spuse marchizul. De la bun început a sus inut c Sierva nţ ţ ă -are

nimic, îns numai el o poate explica.ăDelaura se v zu întră -o dilem . Abrenuncio putea să ă-i fie providen ial, dar faptul de aţ

vorbi cu el putea avea implica ii nedorite. Marchizul p ru cţ ă ă-i cite te gîndurile.ş— Este un om mare, spuse.Delaura f cu un gest plin de tîlc cu capul.ă— Cunosc dosarele Sfintei Inchizi ii, spuse.ţ— Orice sacrificiu va fi neînsemnat dac o salv m, st rui marchizul. i fiindc Delauraă ă ă Ş ă

nu reac iona de fel, sfîr i implorînd:ţ ş— V rog cu cerul i cu p mîntul.ă ş ăDelaura, cu o ran în suflet, îi r spunse:ă ă— V implor s nu m face i s suf r i mai mult.ă ă ă ţ ă ă şMarchizul nu mai insist . Lu valijoara de pe pat i-l rug pe Delaura s iă ă ş ă ă -o duc feteiă

lui.— Va ti cel pu in c m gîndesc la ea, îi zise.ş ţ ă ăDelaura plec în fug f r aă ă ă ă - i lua r mas bun. Feri valijoara sub pelerina cu care seş ă

înf ur , penăş ă tru c ploua cu g leata. Î i d du seama întră ă ş ă -un tîrziu c voceaă -i l untric îi totă ă repeta versuri disparate din cîntecul înso it de teorb . Începu s -l cînte în gura mare, biciuitţ ă ă de ploaie, i-l cînt pe de rost pîn la sfîr it. În cartierul me terilor o lu la stînga în drepş ă ă ş ş ă tul schitului, cîntînd înc , i b tu la poarta lui Abrenuncio.ă ş ă

Dup o t cere prelung , se auzir pa ii de om chiop i vocea pe jum tate adormit :ă ă ă ă ş ş ş ă ă— Cine-i?— Legea, r spunse Delaura.ăFu tot ce-i trecu prin minte ca s nuă - i strige numele. Abrenuncio deschise poarta,ş

crezînd într-adev r c erau oamenii st pînirii, i nu-l recunoscu.ă ă ă ş— Sînt bibliotecarul diocezei, spuse Delaura.Doctorul îi f cu loc s intre în vestibulul cufună ă dat în bezn i-l ajut săş ă ă- i scoatş ă

pelerina lac de ap . În feluă -i de neconfundat întreb pe latine te:ă ş— În ce b t lie a i pierdut ochiul acesta?ăă ţDelaura îi povesti în latina lui clasic întîmplarea cu eclipsa i st rui cu am nunteă ş ă ă

despre r ul care persista, cu toate c medicul episcopului îl asigurase c plasturele nu dă ă ă ă

gre . Îns Abrenuncio nu lu seama decît la puritatea latinei lui.ş ă ă— Este des vîr it , spuse uimit Unde a i înv ată ş ă ţ ăţ -o?— În Avila, r spunse Delaura.ă— Sînte i cu atît mai vrednic de laud , spuse Abrenuncio.ţ ăÎl pofti să- i scoat sutana i sandalele, le puse s se usuce iş ă ş ă ş -i d du s se acopere cuă ă

pelerina lui de libert peste pantalonii plini de noroi. Îi scoase apoi plasturele i-l arunc laş ă co ul de gunoi.ş

— Singurul cusur al acestui ochi e c vede mai mult decît se cuvine, spuse.ăDelaura era fascinat de cantitatea c r ilor îngră ţ ăm dite în salon. Abrenuncio î i d duă ş ă

seama i-l conduse în farmacie, unde erau înc i mai multe, în rafturi înalte pînş ăş ă-n tavan.— Sfinte Dumnezeule! exclam Delaura. Astaă -i biblioteca lui Petrarca.— Cu vreo dou sute de c r i în plus, spuse Abreă ă ţ nuncio.Îl l s s se uite în voie. Erau acolo exemplare unice pentru care în Spania te puteaă ă ă

pa te închiş soarea. Delaura le recunoscu, le r sfoi cu desf tare i le puse la loc în rafturi cuă ă ş durerea-n suflet. La loc de cinste, al turi de ve nicul ă ş Fray Gerundio, d du peste Voltaireă complet în francez i o traducere în latin a ăş ă Scrisorilor filosofice.

— Voltaire în latin e aproape o erezie, spuse în glum .ă ăAbrenuncio îi povesti c era o t lm cire a unui c lug r din Coimbra, careă ă ă ă ă - i permiteaş

luxul de a face c r i rare pentru delectarea pelerinilor. În vreme ce Delaura o r sfoia,ă ţ ă medicul îl întreb dac îi era cunoscut franceza.ă ă ă

— N-o vorbesc, dar o citesc, r spunse Delaura în latin . i ad ug , f r fals pudoare:ă ă Ş ă ă ă ă ă i pe deasupra greaca, engleza, italiana, portugheza i pu in gerŞ ş ţ ă man .ă

— V întreb din pricina a ceea ce a i spus despre Voltaire, spuse Abrenuncio. Este oă ţ proz perfect .ă ă

— i cea care ne doare cel mai tare, zise Delaura. P cat c e de un francez.Ş ă ă— Spune i asta fiindc sînte i spaniol, replic Abrenuncio.ţ ă ţ ă— La vîrsta mea, i cu atîta sînge amestecat, nu mai tiu prea bine ce anume sînt,ş ş

r spunse Delaura. Nici cine sînt.ă— Nimeni n-o tie pe meleagurile astea, spuse Abrenuncio. i cred cş Ş -ar fi nevoie de

veacuri ca s-o afle.Delaura st tea de vorb f r a înceta s cerceteze biblioteca. Pe nea teptate, cum i seă ă ă ă ă ş

întîmpla adesea, îi veni în minte cartea confiscat de recă torul de la seminar, pe vremea cînd avea doisprezece ani, i din care nuş - i mai amintea decît un episod pe care-l tot repetase înş cursul vie ii celor care lţ -ar fi putut ajuta.

— ine i minte titlul? întrebŢ ţ ă Abrenuncio.— Nu l-am tiut niciodat , spuse Delaura. i a da orice s aflu sfîr itul.ş ă Ş ş ă şF r să ă ă-i spun nimic, medicul îi puse în fa o carte pe care el o recunoscu din primaă ţă

privire. Era o edi ie veche ap rut la Sevilla din ţ ă ă Cele patru c r i ale lui Amaă ţ dís de Gaula. Delaura o cercet , înfiorat de emo ie, iă ţ ş - i d du seama c se afla la un pas de a c dea înş ă ă ă p cat. În cele din urm se încumet :ă ă ă

— ti i c e o carte interzis ?Ş ţ ă ă— Ca i cele mai bune romane din veacurile astea, zise Abrenuncio. i în locul lor nuş Ş

se mai tip resc decît tratate pentru oameni înv a i. Ceă ăţ ţ -ar citi oare s racii de azi dac nă ă -ar citi pe ascuns romanele cavalere ti?ş

— Mai sînt i altele, spuse Delaura. O sut de exemplare din edi ia princeps a lui Donş ă ţ Quijote au fost citite aici în acela i an în care au fost tip rite.ş ă

— N-au fost citite, zise Abrenuncio. Au trecut prin vam spre alte regate.ăDelaura nu-l lu în seam , fiindc reu ise s identifice pre iosul exemplar din ă ă ă ş ă ţ Amadís

de Gaula.— Cartea aceasta a disp rut acum nou ani din raftul secret al bibliotecii noastre i nuă ă ş

i-am dat niciodat de urm , spuse.ă ă— Ar fi trebuit să-mi imaginez, zise Abrenuncio. Îns sînt alte motive ca s fieă ă

considerat un exemplar istoric: pre de peste un an a circulat, din mîn în mîn , cel pu in laţ ă ă ţ unsprezece persoane, i trei dintre acesta au murit. Sînt convins c au fost vicş ă timele vreunei emana ii necunoscute.ţ

— Datoria mea ar fi s v denun Sfintei Inchiă ă ţ zi ii, spuse Delaura.ţ

Abrenuncio o lu în glum :ă ă— Am spus vreo erezie?— M refer la faptul c a i inut aici o carte interzis i care nu v apar inea, i c nă ă ţ ţ ăş ă ţ ş ă -a iţ

denun atţ -o.— Pe aceasta i înc multe altele, spuse Abrenuncio, indicînd cu un amplu cerc trasatş ă

cu degetul ar t tor rafturile în esate de c r i. Dar dac ar fi fost pentru asta a i fi venit deă ă ţ ă ţ ă ţ mult, iar eu nu v-a fi deschis poarta. Se întoarse spre el i încheie bine dispus: în schimb,ş ş m bucur c a i venit acum i c am pl cerea de a v vedea aici.ă ă ţ ş ă ă ă

— Marchizul, nelini tit de soarta fiicei sale, miş -a sugerat s vin, spuseă Delaura.Abrenuncio îl pofti s ia loc în fa a lui i amînă ţ ş doi se l sar în voia viciului conversa iei,ă ă ţ

pe cînd o furtun apocaliptic agita marea. Medicul f cu o expunere inteligent i erudită ă ă ăş ă despre turbare, de la începuturile omenirii, despre ravagiile ei îngrozitoare, despre neputin aţ milenar a tiin ei medicinei de a le st vili. D du exemple regretabile de cum fuă ş ţ ă ă sese confundat dintotdeauna cu posedarea demoă nic , la fel ca anumite forme ale nebuniei i alteă ş tulbur ri ale spiritului. Cît despre Sierva María, dup aproape o sut cincizeci de zile nuă ă ă p rea cu putin s se mai îmboln veasc . Singurul risc posiă ţă ă ă ă bil, încheie Abrenuncio, era să nu moar ca atî ia al ii datorit cruzimii exorciz rii.ă ţ ţ ă ă

Ultima fraz îi p ru lui Delaura o exagerare proă ă prie medicinei medievale, dar n-o coment , fiindc îi folosea indiciilor teologice c feti a nu era poseă ă ă ţ dat . Spuse c cele treiă ă limbi africane ale Siervei María, atît de diferite de spaniol i portughez , năş ă -aveau nici pe departe tîlcul satanic ce li se atribuia în m n stire. Existau nenum rate m rturii c avea oă ă ă ă ă for fizic remarcabil , dar nu se cuno tea nici una c ar fi vorba de o putere supranatural .ţă ă ă ş ă ă Nici nu se dovedise c-ar fi f cut vreun act de levita ie sau ghicire a viitorului, două ţ ă fenomene care serveau de altfel i ca probe secundare de sanctitate. Totu i, Delauraş ş solicitase ajutorul unor confra i de vaz i chiar pe al altor comunit i, dar nimeni nu seţ ăş ăţ încumetase s se pronun e împotriva proceselor verbale ale m n stirii i nici s dezmintă ţ ă ă ş ă ă credulitatea oamenilor din popor. Era îns con tient c nici criteriile lui, nici cele ale luiă ş ă Abrenuncio n-aveau s conving pe nimeni, i cu atît mai pu in ei doi împreun .ă ă ş ţ ă

— Am fi, dumneavoastr i cu mine, împotriva tuturor, spuse.ăş— De asta m-a surprins c a i venit, zise Abrenuncio. Nu sînt nimic altceva decît ună ţ

exemplar rîvnit pe domeniul de vîn toare al Sfintei Inchizi ii.ă ţ— Adev rul este c nici m car nu tiu prea bine de ce am venit, spuse Delaura. Doară ă ă ş

dac nu cumva Sfîntul Duh nu miă -a impus f ptura aceasta pentru aă -mi pune la încercare puterea credin ei.ţ

I-a fost de-ajuns s-o spun ca s scape de nodul suspinelor ce-l sufocau. Abrenuncio îlă ă privi în ochi, pîn în str fundul sufletului, iă ă ş - i d du seama c era gata s plîng .ş ă ă ă ă

— Nu v mai chinui i în zadar, îi spuse, pe un ton lini titor. Poate c a i venit numaiă ţ ş ă ţ pentru c sim ea i nevoia s vorbi i despre ea.ă ţ ţ ă ţ

Delaura se sim i descoperit. Se scul , c ut druţ ă ă ă mul spre u , dar nu plec în fugşă ă ă fiindc era îmbr cat doar pe jum tate. Abrenuncio îl ajut să ă ă ă ă- i pun ve mintele înc ude,ş ă ş ă str duinduă -se s -l re in s mai stea de vorb .ă ţ ă ă ă

— A discuta cu dumneavoastr f r încetare în vecii vecilor, îi spuse.ş ă ă ăÎncerc s -l mai in dînduă ă ţ ă -i o sticlu cu un colir str veziu pentru aţă ă -i lecui persisten aţ

eclipsei în ochi. Îl f cu s se întoarc din u pentru aă ă ă şă - i c uta trusa pe care o uitase peş ă undeva prin cas . Dar Delaura p rea cople it de o durere mortal . Mul umi pentru searaă ă ş ă ţ petrecut acolo, pentru îngrijirea medical , pentru colir, îns tot ce izbuti s fac a fost să ă ă ă ă ă promit c va veni iar în alt zi mai pe îndelete.ă ă ă

Nu putea rezista dorin ei de a o vedea cît mai curînd pe Sierva María. Abia dac luţ ă ă seama, în pragul por ii, c se întunecase deţ ă -a binelea. Cerul era f r nori, dar an urileă ă ş ţ d deau pe dinafar din pricina furtunii i Delaura o lu prin mijlocul str zii, cu apa pîn laă ă ş ă ă ă glezne. C lug ri a de la poarta m n stirii încerc s -l opreasc , fiindc în curînd avea să ă ţ ă ă ă ă ă ă ă sune semnalul de stingere. El o d du la o parte.ă

— Ordin de la domnul episcop.Sierva María se trezi speriat i nu-l recunoscu în bezn . El nu tiu cum săş ă ş ă-i explice de

ce venea la o or atît de diferit i în ultima clip se ag de acest pretext:ă ăş ă ăţă— Tat l t u vrea s te vad .ă ă ă ă

Feti a recunoscu valijoara i chipul ei se înro i de furie.ţ ş ş— Dar eu nu vreau, spuse.El, descump nit, o întreb de ce.ă ă— Fiindc nu vreau, r spunse ea. Mai bine mor.ă ăDelaura încerc să ă-i dezlege cureaua de la glezna s n toas , crezînd că ă ă ă-i va face

pl cere.ă— L sa iă ţ -m , spuse ea. Nu m atinge i.ă ă ţN-o lu în seam i copila îi slobozi o rafal de scuip turi în fa . El nu se clinti iă ăş ă ă ţă ş -i

întinse i cel lalt obraz. Sierva María continu s -l scuipe i el întoarse iar obrazul, ame itş ă ă ă ş ţ de valul de pl cere interzis ceă ă -i pornea din m runtaie. Închise ochii i se rug din adînculă ş ă sufletului, pe cînd ea îl scuipa înc , tot mai feroce, pe m sur ce el se desf ta mai mult, pînă ă ă ă ă cînd î i d du seama de z d rnicia furiei ei. Delaura asist atunci la spectacolulş ă ă ă ă însp imînt tor al unei adev rate posedate de diavol. Pletele Siervei María se încol cir de laă ă ă ă ă sine precum erpii Meduzei, din gur i se scurş ă seser o spum verde i un ir de înjur turi înă ă ş ş ă limbi de idolatri. Delaura agit crucifixul, îl apropie de fa a ei i strig îngrozit:ă ţ ş ă

— Ie i de aici, oricine ai fi, fiar a iadului!ş ăipetele lui le înte ir pe cele ale copilei, care era gata s rup cataramele curelelor.Ţ ţ ă ă ă

Gardiana veni speriat în goan i încerc să ăş ă -o supun , dar numai Martina izbuti, cu felul eiă îngeresc de a fi. Delaura o rupse la fug .ă

Episcopul era îngrijorat c nu venise la lectura din timpul cinei. Delaura î i d du seamaă ş ă c plutea întră -un nor doar al lui unde nu-i p sa de nimic de pe lumea aceasta i nici de peă ş cealalt , în afar de imaginea terifiant a Siervei María, slu it de diavol. D du fuga laă ă ă ţ ă ă bibliotec , dar nu putu citi. Se rug cu toat t ria credin ei, cînt cîntecul teorbei, plînse cuă ă ă ă ţ ă lacrimi de ulei fierbinte care-i mistuir inima. Deschise valijoara Siervei María i puseă ş lucrurile unul peste altul pe mas . Le cercet , le mirosi cu o dorin trupeasc aprig , leă ă ţă ă ă îndr gi, vorbind cu ele în hexametri obsceni, pîn sim i c nu mai poate. Atunci î i dezgoliă ă ţ ă ş torsul, scoase din sertarul mesei de scris biciul cu plesne de fier pe care niciodat nu seă încumetase s -l ating i începu s se loveasc , plin de o ur nepotolit ce nă ăş ă ă ă ă -avea s -lă p r seasc pîn cînd nu i se smulse din str fundurile fiin ei cea de pe urm amintire aă ă ă ă ă ţ ă Siervei María. Episcopul, care-l a tepta, îl g si t v linduş ă ă ă -se într-o balt de sînge i deă ş lacrimi.

— Este diavolul, p rinte, îi spuse Delaura. Cel mai cumplit dintre to i.ă ţ

CINCI

EPISCOPUL ÎL chem la ordine în cabinetul lui iă ş -i ascult necru tor confesiuneaă ţă sincer i complet , con tient c nu oficia un sacrament, ci un act de justi ie. Singuraăş ă ş ă ţ sl biciune pe care a avută -o fa de el a fost faptul c a inut în secret adev rataţă ă ţ ă -i gre eal ,ş ă îns îi lu toate demnit ile i privilegiile, f r nici o explica ie public , i-l trimise s facă ă ăţ ş ă ă ţ ă ş ă ă pe infirmierul la lepro i, la spitalul Amor de Dios. El îl rug fierbinte sş ă ă-i îng duieă mîngîierea de a ine slujba de la ora cinci pentru lepro i, iar episcopul îi d du încuviin area.ţ ş ă ţ Îngenunche cu o senza ie de u urare adînc i spuser împreun Tat l Nostru. Episcopul îlţ ş ăş ă ă ă binecuvînt i-l ajut s se ridice.ăş ă ă

— Fie ca Domnul s se îndure de tine, îi spuă se.i i-l scoase de la inim .Ş ş ă

Îndat ce Cayetano iă ş -a început executarea pedepsei, înal i demnitari ai diocezeiţ intervenir în favoarea lui, îns episcopul se ar t neînduplecat. Respinse teoria c exorci tiiă ă ăă ă ş sfîr esc prin a fi ei în i i poseda i de diavolii pe care vor sş ş ş ţ ă-i izgoneasc . Argumentul luiă final a fost c Delaura nu se m rginise să ă ă-i înfrunte cu autoritatea f r drept de apel a luiă ă Cristos, ci s vîr ise impertinen a de a discuta cu ei chestiuni de credin . Aceasta iă ş ţ ţă -a pus sufletul în primejdie, spuse episcopul, i lş -a adus în pragul ereziei. Totu i, a surprins i maiş ş mult asprimea episcopului fa de omul lui de încredere pentru o vin ce abia dac ar fiţă ă ă meritat o peniten m runt , cum ar fi s stea ceasuri întregi de veghe în fa a Sacramentuţă ă ă ă ţ lui.

Martina prelua asupră- i sarcina de a se îngriji de Sierva María cu un devotamentş exemplar. Era i ea întristat de refuzul gra ierii, îns copila nuş ă ţ ă - i d du seama pîn întrş ă ă -o după-amiaz cînd brodau pe teras , cînd, ridicînduă ă - i privirea, o v zu sc ldat în lacrimi.ş ă ă ă Martina nu-i ascunse dezn dejdea:ă

— Mai bine mor decît s m sting încetul cu înceă ă tul în temni a asta.ţSingura ei speran , spuse, era leg tura Siervei María cu diavolii s i. Voia s tie cineţă ă ă ăş

erau, cum erau, cum se putea c dea la în elegere cu ei. Feti a în ir ase, iar Martina îlă ţ ţ ş ăş identific pe unul din ace tia cu un diavol african care bîntuise odinioar casa p rin ilor ei.ă ş ă ă ţ O nou speran o f cu s prind curaj.ă ţă ă ă ă

— A vrea s vorbesc cu el, spuse. i l muri rosş ă Ş ă tul: în schimbul sufletului meu.Sierva María se amuza de treng ria ei.ş ă— N-are grai, spuse. Îl prive ti doar în fa i afli îndat ce spune.ş ţăş ăÎi f g dui cu toat seriozitatea să ă ă -o încunoştiin eze, ca s -l întîlneasc i ea la urm toareaţ ă ăş ă

lui venire.Cayetano, la rîndul s u, se supuse cu umilin condi iilor îngrozitoare ale spitalului.ă ţă ţ

Lepro ii, în situa ia de moarte civil , dormeau în colibe de palmier cu p mînt b t torit peş ţ ă ă ăă jos. Mul i dintre ei se tîrau cum puteau. Mar ea, ziua cu îngrijirile medicale, era istovitoare.ţ ţ Cayetano î i impuse saş crificiul izb vitor de a sp la trupurile celor mai pu in valizi în albiileă ă ţ din grajd. Cu aceasta se ocupa în cea dintîi mar i de peniten , cu demnitatea sacerdotalţ ţă ă redus la halatul grosolan de infirmier, cînd ap ru Abrenuncio c lare pe arm sarul d ruit deă ă ă ă ă marchiz.

— Cum v sim i i cu ochiul? îl întreb .ă ţ ţ ăCayetano nu-l l s s vorbeasc despre nenoroă ă ă ă cirea lui sau s -l comp timeasc pentruă ă ă

starea în care se afla. Îi mul umi pentru colir care, întrţ -adev r, f cuse să ă ă-i dispar de peă retină imaginea eclipsei.

— N-ave i pentru ce sţ ă-mi mul umi i, îi spuse Abrenuncio. Vţ ţ -am dat tot ce tiu c esteş ă mai bun pentru orbirea pricinuit de soare: pic turi de ap de ploaie.ă ă ă

Îl invit să ă-i fac o vizit . Cayetano îi l muri c nu putea ie i în ora f r permisiune.ă ă ă ă ş ş ă ă Abrenuncio nu-i d du importan .ă ţă

— Dac v sînt cunoscute sl biciunile de pe aceste meleaguri, trebuie s ti i c legileă ă ă ăş ţ ă nu in decît trei zile, îi r spunse.ţ ă

Îi puse biblioteca la dispozi ie pentru aţ - i conş tinua cercet rile, pîn i se va face dreptate.ă ă Cayetano îl ascult cu interes, dar f r nici o iluzie.ă ă ă

— Ia gîndi iţ -v , încheie Abrenuncio. Nici un Dumnezeu nu poate d rui un talent ca ală ă dumneavoastr pentru a-l pr p di cu sp larea bolnavilor.ă ă ă ă

Mar ea urm toare îi aduse în dar volumul cu ţ ă Scrisorile filosofice în latin . Cayetano îlă r sfoi, îl mirosi pe din untru, îi calcul valoarea. Cu cît îl pre uia mai mult cu atît mai pu ină ă ă ţ ţ îl în elegea pe Abrenuncio.ţ

— A vrea s tiu de ce m r sf a i atît, îi spuse.ş ăş ă ă ăţ ţ— Pentru c noi, ateii, nu reu im s tr im f r clerici, r spunse Abrenuncio. Pacien iiă ş ă ă ă ă ă ţ

ne încredin eaz trupurile, dar nu i sufletele, i noi facem pe dracuţ ă ş ş -n patru încercînd s leă smulgem Domnului.

— Asta nu se potrive te cu convingerile dumneaş voastr , spuse Cayetano.ă— Nici eu însumi nu tiu care mai sînt, r spunse Abrenuncio.ş ă— Sfînta Inchizi ie o tie, zise Cayetano.ţ şÎn pofida a ceea ce s-ar fi putut crede, s geata aceea îl entuziasm pe Abrenuncio.ă ă— Veni i la mine i o s st m de vorb pe îndelete, îl îndemn . Nu dorm mai mult deţ ş ă ă ă ă

dou ceasuri pe noapte, i totdeauna cu un ochi deschis, a a c orice moment e potrivit.ă ş ş ăD du pinteni calului i plec în goan .ă ş ă ăCayetano înv repede c o putere mare nu se pierde doar pe jum tate. Acelea iăţă ă ă ş

persoane care înainte îl curtau pentru favorurile lui îl ocoleau acum ca pe un lepros. Prietenii lui din lumea artelor i literelor se d dur la o parte ca s nu se loveasc de Sfînta Inchizi ie.ş ă ă ă ă ţ Îns lui îi era totuna. Inima nuă -i b tea decît pentru Sierva María, dar chiar i a a nuă ş ş -i era de-ajuns. Era încredin at c nţ ă -ar exista oceane ori mun i, nici legi de pe p mînt sau dinţ ă ceruri i nici putere a infernului care sş ă-i poat desp r i.ă ă ţ

Într-o noapte, printr-o inspira ie n valnic , fugi din spital pentru a se strecura prin oriceţ ă ă

mijloc în m n stire. Erau patru por i. Cea principal , turnant ; alta, de aceea i m rime, peă ă ţ ă ă ş ă partea dinspre mare i dou mici de serviciu.ş ă

Pe primele era cu neputin s intre. Lui Cayetano iţă ă -a fost u or s g seasc de pe rmş ă ă ă ţă fereastra Siervei María din pavilionul închisorii, fiind singura care nu mai avea z brele.ă Cercet cl direa piatr cu piatr din afar , c utînd zadară ă ă ă ă ă nic o cr p tur cît de mic pe undeă ă ă ă s se poat urca.ă ă

Era gata s se dea b tut cînd iă ă ş -a amintit de tunelul prin care locuitorii aprovizionau m n stirea în ă ă timpul acelei Cessatio a Divinis. Tunelurile, la caz rmi sau m n stiri, erauă ă ă foarte la mod pe atunci. Existau nu mai pu in de ase cunoscute în ora i deă ţ ş şş -a lungul anilor se descoperir i altele, despre care se povesteau istorii ciudate. Un lepros care fusese groparăş i-l dezv lui lui Cayetano pe cel c utat: un an de scurgere acum nefolosit, ce legaă ă ş ţ m n stirea de un maidan al turat unde, cu un veac în urm , se afla cimitirul c lug ri eloră ă ă ă ă ă ţ clarise. Ie ea chiar de sub pavilionul închisorii în dreptul unui zid înalt i masiv ce p reaş ş ă inaccesibil. Totu i, dup multe încerc ri care d dur gre , Cayetano izbuti s -l escaladeze,ş ă ă ă ă ş ă c ci credea c poate înf ptui orice, gra ie puterii rug ciunilor.ă ă ă ţ ă

În zorii zilei, pavilionul era o oaz de lini te. Convins c gardiana dormea afar , se feriă ş ă ă numai de Martina Laborde, care sfor ia cu u a întredeschis . Pîn în clipa aceea primejdiaă ş ă ă aventurii îl inuse cu sufletul la gur , iar cînd se v zu în fa a celulei inima i se zb tu sţ ă ă ţ ă ă-i sparg pieptul. Împinse u a cu vîrful degetelor, încet s mai tr iasc atît cît dur scrî netulă ş ă ă ă ă ă ş î înelor, i o v zu pe Sierva María adorţ ţ ş ă mit , în lumina candelei de veghe a Sacramentului.ă

Ea deschise ochii pe nea teptate, dar nu-l recunoscu pe dat , îmbr cat cum era în c ma a deş ă ă ă ş pînz a celor care îngrijesc lepro ii. El îi ar t unghiile însîngerate.ă ş ăă

— M-am urcat pe zid, îi spuse f r glas.ă ăSierva María nu se emo iona.ţ— De ce? întreb .ă— Ca s te v d, r spunse el.ă ă ăNu mai tiu ce s spun , n ucit de tremurul mîinilor i de nodul din gît.ş ă ă ă ş— Plecaţi, spuse Sierva María.El f cu semn c nu, cl tinînduă ă ă - i capul de mai multe ori, de team c îi piere vocea.ş ă ă— Duce iţ -v , repet ea. Sau încep s strig.ă ă ăEl ajunsese atît de aproape că-i putea sim i r suţ ă flarea feciorelnic .ă— Chiar dac m omoară ă ă, tot nu plec, spuse.

i dintrŞ -o dat se sim i mai presus de groaz i ad ug cu voce ne ov ielnic :ă ţ ăş ă ă ş ă ă— A a c , dac vrei s strigi, po i s începi.ş ă ă ă ţ ăEa î i mu c buzele. Cayetano se a ez pe pat iş ş ă ş ă ş -i povesti am nun it despre pedepsireaă ţ

lui, îns nuă -i spuse motivele. Ea în elese mai mult decît era el în stare sţ ă-i spun . Îl privi f ră ă ă team i-l întreb de ce nu mai avea plasturele la ochi.ăş ă

— Nu mai am nevoie, spuse el, însufle it. Acum închid ochii i v d ni te plete ca un rîuţ ş ă ş de aur.

Plec dup dou ceasuri, fericit, fiindc Sierva María acceptase s mai vin , dar cuă ă ă ă ă ă condi ia sţ ă-i aduc dulciurile preferate din tîrg. Sosi atît de devreme în noaptea urm toare că ă ă în m n stire mai erau înc semne de via i ea avea opai ul aprins ca s termine broderiaă ă ă ţăş ţ ă Martinei. În cea de a treia noapte aduse fitil i ulei s între in lumina. În cea de a patra,ş ă ţ ă sîmb t , st tu ceasuri întregi săă ă -o ajute să- i scoat p duchii de care se umpluse iar în celul .ş ă ă ă Cînd p rul r mase curat i piept nat, el sim i din nou sudoarea de ghea a ispitei. Se întinseă ă ş ă ţ ţă lîng Sierva María cu r suflarea întret iat i se pomeni cu ochii ei diafani la o palm de aiă ă ă ăş ă lui. Ame ir amîndoi. El, f cînd rug ciuni de fric , îi sus inu privirea. Ea îndr zni s întrebe:ţ ă ă ă ă ţ ă ă

— Cî i ani ave i?ţ ţ— Am împlinit treizeci i ase în martie, r spunse el.ş ş ăEa îl cercet .ă— Sînte i un b trînel, îi spuse pu in în glum .ţ ă ţ ăLu seama la brazdeleă -i de pe frunte i ad ug cu toat neîndurarea vîrstei:ş ă ă ă— Un b trînel zbîrcit.ăEl o lu cu senin tate. Sierva María îl întreb de ce are o me alb .ă ă ă şă ă— E din na tere, r spunse el.ş ă— Vopsit , spuse ea.ă

— Natural , zise el. i mama a avută Ş -o.Pîn atunci nu contenise să -o priveasc în ochi, iar ea nu d dea semne s iă ă ăş -i plece. El

suspin din r runchi i recit :ă ă ş ăOh, dulci odoare spre-al meu chin g site.ăEa nu pricepu.— E un vers al bunicului str bunicii mele, o l muri. A scris trei egloge, dou elegii,ă ă ă

cinci cîntece i patruzeci de sonete. i cea mai mare parte pentru o portughez f r preaş Ş ă ă ă mult farmec, care n-a fost niciodat a lui, mai întîi fiindc el era c s torit, iar apoi pentru că ă ă ă ă ea s-a m ritat cu altul i a murit înaintea lui.ă ş

— Era tot preot?— Osta , spuse el.şCeva se înfiora în sufletul Siervei María, c ci dori s asculte versul din nou. El îl repetă ă ă

i de data asta recit mai departe, cu voce adînc i armoş ă ăş nioas , pîn la ultimul din celeă ă patruzeci de sonete ale cavalerului îndr gostit i r zboinic, don Gară ş ă cilaso de la Vega, r pusă în floarea vîrstei de un bolovan, într-o lupt .ă

Cînd termin , Cayetano îi lu mîna Siervei María i iă ă ş ş -o puse pe inim . Ea sim iă ţ înl untru zbuă ciumul furtunii.

— Întotdeauna sînt a a, spuse el.şi f r sŞ ă ă ă-i dea timp groazei se eliber de fierea tulbure ce nu-l l sa s tr iasc . Îiă ă ă ă ă

m rturisi c nu trecea o clip f r s se gîndeasc la ea, c tot ce mînca i bea avea gustul ei,ă ă ă ă ă ă ă ă ş c via a era ea, la orice or i pretutindeni, cum numai Domnul avea drepă ţ ăş tul i puterea de aş fi i c bucuria suprem a sufleş ă ă tului s u ar fi s moar împreun cu ea. Vorbi mai departeă ă ă ă f r a o privi, cu aceea i u urin i c ldur cu care recita, pîn cînd i se p ru c Siervaă ă ş ş ţăş ă ă ă ă ă María adormise. Dar era treaz , a intinduă ţ - i asuprş ă-i ochii de c prioar speriat . Abia dacă ă ă ă se încumet s întrebe:ă ă

— i acum?Ş— Acum nimic, spuse el. Mi-e de-ajuns c tii.ăşNu putu continua. Plîngînd în t cere, î i trecu bra ul pe sub capul ei în chip de pern iă ş ţ ăş

ea se ghemui lîng el. Ramaser a a, f r s doarm , f r s vorbeasc , pîn cînd începură ă ş ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă s cînte coco ii, iar el a fost nevoit s se gr beasc pentru a ajunge la timp la slujba de la oraă ş ă ă ă cinci. Înainte de a pleca, Sierva María îi d rui splendidul irag al lui Oddă ş úa, lung de optsprezece degete, de m rgele din sidef i coral.ă ş

Groaza fusese înlocuit de zbuciumul sufletesc. Delaura nă -avea astîmp r, f cea totul cuă ă gîndul aiurea, plutea, pîn în ceasul fericit cînd fugea din spital ca să -o vad pe Sierva María.ă Ajungea gîfîind în celul , ud pîn la piele de ploile necontenite, iar ea îl a tepta cu atîtaă ă ş înfrigurare c doar zîmbetul lui o readucea la via . Întră ţă -o noapte a luat ea ini iativa cuţ versurile înv ate pe de rost de cît le tot auzise.ăţ

— Cînd stau i m gîndesc unde am ajunsş ăi pe ce c i tu miŞ ă -ai purtat orbirea, recit . i întreb ca o treng ri : Cum e maiă Ş ă ş ă ţă

departe?— M voi sfîr i, c ci mă ş ă -am predat nevolnicCui va fi tiind în chinuri s m piard , ş ă ă ă spuse el.Ea repet cu aceea i dragoste i continuar astă ş ş ă fel pîn la sfîr itul c r ii, s rind versuri,ă ş ă ţ ă

schimbînd i r st lm cind sonetele dup bunul lor plac, jucînduş ă ă ă ă -se cu ele cum le poftea inima, st pîni pe m iestria lor. Adormir frîn i de oboseal . Gardiana intr cu gustarea la oraă ă ă ţ ă ă cinci, o dat cu larma coco ilor, i amîndoi se trezir speria i. Le înghe sîngele în vine.ă ş ş ă ţ ţă Gardiana puse mîncarea pe mas , f cu o inspec ie de rutin cu felinarul i ie i f r s -l vadă ă ţ ă ş ş ă ă ă ă pe Cayetano în pat.

— Lucifer e mare mecher, glumi el cînd îi veni inima la loc. Mş -a f cut i pe mineă ş invizibil.

Sierva María a fost nevoit să ă- i pun în joc toat iretenia pentru ca gardiana s nu maiş ă ăş ă intre în celul toat ziua. Noaptea tîrziu, dup o zi întreag de zbenguial , sim eau c seă ă ă ă ă ţ ă iubeau dintotdeauna. Cayetano, mai în glum , mai în serios, se încumet să ă ă-i desfac Sierveiă Mana iretul corsajului. Ea î i feri pieptul cu amîndou mîinile, cu o lucire de furie în ochi,ş ş ă i un val de împurpurare îi încinsese frunş tea. Cayetano îi prinse mîinile cu degetul mare iş

cel ar t tor, de parc lăă ă -ar fi ars ca fierul ro u, i i le d du la o parte. Ea încerc s seş ş ă ă ă

împotriveasc i el dovedi o for blînd dar hot rît .ăş ţă ă ă ă— Repet dup mine, îi spuse: ă ă i iar i vin i ie m predau.Ş ăş ş ţ ăEa ascult .ă— tiu cŞ -o s mor aici, ă continu el, pe cînd îi desf cu corsajul cu degeteleă ă -i înghe ate.ţEa repet aproape f r grai, tremurînd de fric :ă ă ă ă— Ca doar în mine s se învedereze Cum mu c spada în cel ce se pred .ă ş ă ăAtunci el o s rut pe buze pentru prima oar . Trupul Siervei María se înfior cu ună ă ă ă

geam t, se isc o briz ginga de mare i se l s în voia sor ii. El î i trecu vîrfurileă ă ă şă ş ă ă ţ ş degetelor peste pielea ei, aproape f r să ă -o ating , i tr i pentru întîia oar miracolul de a seă ş ă ă sim i în alt trup. O voce l untric îi dezv lui cît de departe fusese de diavol în nop ileţ ă ă ă ţ -i de insomnie petrecute cu latina i greaca, în clipele de extaz ale credin ei, în pustiurileş ţ neprih nirii, pe cînd ea convie uia cu toate puterile dezl n uite ale dragostei libere înă ţ ă ţ colibele sclavilor. Se l s c l uzit de ea, bîjbîind în întuneric, dar se c i în ultima clip i seă ă ăă ă ăş pr bu i prad unui cataclism moral. R mase cu fa a în sus, cu ochii închi i. Sierva María seă ş ă ă ţ ş sperie de t cerea i lini tea lui de moarte i-l atinse cu un degă ş ş ş et.

— Ce-ai p it? îl întreb .ăţ ă— Lasă-m , opti el. Fac o rug ciune.ă ş ăÎn zilele urm toare nu cunoscur clipe de lini te decît cînd erau împreun . Nu seă ă ş ă

saturar s voră ă beasc de chinurile iubirii, se sfîr eau s rutînduă ş ă -se, recitau plîngînd cu lacrimi fierbin i versuri de îndr gosti i, î i cîntau la ureche, se adînceau în abisuri de dorin pîn laţ ă ţ ş ţă ă limita for elor: extenua i dar feciorelnici. Fiindc el hot rîse sţ ţ ă ă ă- i in jur mîntul pîn cîndş ţ ă ă ă avea s primeasc Sfîntul Sacrament, iar ea îi împ rt ea hot rîreă ă ă ăş ă a.

În clipele de r gaz ale patimii î i d dur unul altuia dovezi nem surate. El îi spuse c ară ş ă ă ă ă fi în stare de orice de dragul ei. Sierva Mana îi ceru cu o cruzime copil reasc s m nînceă ă ă ă un gîndac. El prinse unul i, înainte ca ea s -l poat opri, îl mînc viu. În alt moment deş ă ă ă incitare smintit el o întreb dac iă ă ăş -ar t ia p rul de dragul lui i ea r spunse c da, îns îlă ă ş ă ă ă avertiz , mai în glum , mai în serios, c atunci ar trebui s se însoare cu ea pentru aă ă ă ă - i ineş ţ jur mîntul f cut. El aduse în celul un cu it de buc t rie iă ă ă ţ ă ă ş -i zise:

— S vedem dac este adev rat.ă ă ăEa se întoarse cu spatele pentru ca el s poat t ia din r d cin . Îl îndemn :ă ă ă ă ă ă ă— Îndr zne te!ă şNu îndr zni. Cîteva zile mai tîrziu, ea-l întreb dac să ă ă -ar l sa să ă-i fie t iat gîtul ca unuiă

ied. El r spunse hot rît c da. Ea scoase cu itul i se preg ti s -l încerce. El s ri îngrozit,ă ă ă ţ ş ă ă ă scuturat de fiorii mor ii.ţ

— Tu nu, zise. Tu nu.Ea, pr p dinduă ă -se de rîs, vru s afle de ce, iar el îi spuse adev rul.ă ă— Pentru c tu te încume i deă ţ -a binelea.În clipele de r gaz ale pasiunii începeau s se bucure i de plictisul dragostei de zi cu zi.ă ă ş

Ea f cea cur enie i ordine în celul pentru cînd venea el, cu naturale ea b rbatului care seă ăţ ş ă ţ ă întoarce acas . Cayetano o înv a s citeasc i s scrie iă ăţ ă ăş ă ş -o ini ia în tainele poeziei i aleţ ş devo iunii fa de Sfîntul Duh, în a teptarea zilei fericite în care vor fi liberi i c s tori i.ţ ţă ş ş ă ă ţ

În zorii zilei de 27 aprilie, Sierva María era gata s adoarm dup ce Cayetano plecaseă ă ă din celul , cînd intrar să ă -o caute f r să ă -o previn penă tru a se începe exorcizarea. A fost ritualul unui condamnat la moarte. O duser cu for a pîn la jgheabul din curte, o sp lară ţ ă ă ă aruncînd peste ea g le i de ap , îi smulser iragurile de m rgele iă ţ ă ăş ă ş -i puser c ma a barbară ă ş ă a ereticilor. O c luă g ri care se ocupa de gr din îi t ie p rul pîn la ceaf , din patruă ţă ă ă ă ă ă ă mu c turi ale foarfecii de l st rit, i-l arunc în focul aprins în curte. C lug ri a frizeri îiş ă ă ă ş ă ă ă ţ ţă tunse restul pîn la jum tate de deget de la r d cin , cum obi nuiau s -l poarte clarisele peă ă ă ă ă ş ă sub v l, aruncînd în foc smocurile pe m sur ce le t ia. Sierva María v zu explozia aurie,ă ă ă ă ă auzi trosnetul lemnului virgin i sim i miroş ţ sul în ep tor de corn ars f r s i se mi te unţ ă ă ă ă ş mu chi de pe chipuş -i împietrit. În cele din urm , îi puser o c ma de for , o acoperir cuă ă ă şă ţă ă o pînz cernit i doi sclavi o purtar pîn la capel pe o brancard sold easc .ă ăş ă ă ă ă ăţ ă

Episcopul convocase Consiliul Ecleziastic, alc tuit din prela i de vaz , care beneficiauă ţ ă de prebend , i ace tia aleseser patru dintre ei pentru a-l asista la exorcizarea Siervei María.ă ş ş ă

Printr-un suprem efort de voin , episcopul î i învinse sl biţă ş ă ciunea pricinuit de boal .ă ă Ordon ca ceremonia s nu aib loc în catedral , ca în alte ocazii memoraă ă ă ă bile, ci în capela m n stirii Santa Clara, iă ă ş - i asum el însu i înf ptuirea exorciz rii.ş ă ş ă ă

C lug ri ele clarise, în frunte cu stare a, se a ezar în corul capelei înc dinainteaă ă ţ ţ ş ă ă rug ciunii de diminea i o cîntar acolo, acompaniate de org , tulburate de solemnitateaă ţăş ă ă zilei ce începea. Intrar imediat prela ii Consiliului Ecleziastic, capii a trei ordine iă ţ ş superiorii Sfintei Inchizi ii. În afara acestora din urm , nu participa i nu avea s mai fie deţ ă ş ă fa nici o persoan civil .ţă ă ă

Episcopul intr ultimul, în ve minte de mare ceremonie, purtat pe sus de patru sclavi, cuă ş o aur de mîhnire adînc . Se a ez în fa a altarului princiă ă ş ă ţ pal, lîng catafalcul de marmură ă rezervat funeraliilor solemne, într-un jil turnant ceţ -i u ura mi c rile. La ora ase fix, cei doiş ş ă ş sclavi o aduser pe Sierva María pe brancard în c ma a de for i acoperit cu pînzaă ă ă ş ţăş ă vine ie.ţ

C ldura deveni insuportabil în timpul slujbei cîntate. Sunetele grave ale orgii bubuiauă ă în lambriuri, l sînd anevoie loc vocilor searbede ale clariselor invizibile de dup por ileă ă ţ corului. Cei doi sclavi pe jum tate despuia i care purtaser brană ţ ă carda cu Sierva María r maser de paz lîng ea. O dezvelir la sfîr itul slujbei i o întinser , ca pe o prin esă ă ă ă ă ş ş ă ţ ă moart , pe catafalcul de marmur . Sclavii episcopului îl aduser cu jil ul lîng ea iă ă ă ţ ă ş -i l sară ă singuri în spa iul vast din dreptul altarului princiţ pal.

Domneau o încordare invizibil i o t cere absoăş ă lut ce p reau preludiul unui miracolă ă ceresc. Un asistent puse la îndemîna episcopului vasul cu ap sfin it . El apuc sfe tocul caă ţ ă ă ş pe o arm de lupt , se aplec asupra Siervei María i o stropi pe tot trupul, murmurînd oă ă ă ş rug ciune. Deodat slobozi o imă ă plora ie ce cutremur temeliile capelei.ţ ă

— Oricine ai fi, strig . La porunca lui Cristos, Domn i St pîn a toate cele v zute iă ş ă ă ş nev zute, a tot ce fiin eaz , ce a fost sau va s fie, ie i din trupul acesta izb vit prin botez iă ţ ă ă ş ă ş întoarce-te în bezn !ă

Sierva María, înnebunit de groaz , strig i ea. Episcopul ridic vocea pentru a o faceă ă ăş ă s tac , dar ea strig i mai tare. Episcopul r sufl adînc i deschise gura spre a continuaă ă ăş ă ă ş implora ia, îns aerul îi r mase în piept i nu-l mai putu da afar . Se pr bu i cu fa a în jos,ţ ă ă ş ă ă ş ţ sufocîndu-se ca un pe te pe uscat, i ceremonia lu sfîr it întrş ş ă ş -o larm asurziă toare.

În noaptea aceea, Cayetano o g si pe Sierva María tremurînd de febr în c ma a deă ă ă ş for . Cel mai mult îl indign batjocorirea cu raderea capului.ţă ă

— Dumnezeule mare, opti cu o furie surd , pe cînd îi desf cea curelele. Cum e cuş ă ă putin s îng dui o asemenea crim ?ţă ă ă ă

Îndat ce se sim i liber , Sierva María îi s ri de gît i r maser îmbr i a i f r să ţ ă ă ş ă ă ăţş ţ ă ă ă- iş vorbeasc , în timp ce ea plîngea. El o l s s se u ureze.ă ă ă ă ş

— Gata cu lacrimile, spuse apoi, ridicîndu-i fa a, i relu versurile lui Garcilaso:ţ ş ă Ajung cele plînse pentru tine.ă

Sierva María îi povesti îngrozitoarea experien din capel . Îi vorbi de bubuitulţă ă corurilor ce p reau de r zboi, de strig tele halucinante ale episcopului, de r suflareaă ă ă ă -i arz toare, de frumo ii lui ochi verzi înv p ia i de mînie.ă ş ă ă ţ

— Era însu i diavolul, spuse.şCayetano încerc să -o lini teasc . O asigur c , în ciuda corpolen ei de titan, a vociiş ă ă ă ţ

tun toare i a metodelor lui mar iale, episcopul era un om bun i în elept. Astfel încît groazaă ş ţ ş ţ Siervei María era de în eles, îns era în afara oric rei primejdii.ţ ă ă

— Vreau s mor, spuse ea.ă— Te sim i furioas i învins , a a cum m simt i eu, fiindc nu te pot ajuta, zise el.ţ ăş ă ş ă ş ă

Dar Domnul o s ne r spl teasc în ziua învierii.ă ă ă ăÎ i scoase iragul lui Oddş ş úa d ruit de Sierva María i i-l puse ei în locul celor careă ş -i

fuseser luate. Se întinser în pat, unul lîng altul, iă ă ă ş - i împ rt ir durerile, pe cînd lumeaş ă ăş ă pierea i r mînea numai fo netul cariilor în lambriuri. Fierbin eala sc zu. Cayetano vorbi înş ă ş ţ ă bezn :ă

— În Apocalips se veste te ziua în care nu va mai r s ri niciodat soarele, spuse. Deieă ş ă ă ă Domnul s fie ast zi.ă ă

Sierva María nu dormise decît un ceas de la plecarea lui Cayetano, cînd o de tept unş ă alt zgomot, în fa a ei, înso it de stare , st tea un preot b trîn, de statur impun toare, cuţ ţ ţă ă ă ă ă

pielea brun t b cit de salpetru, o coam de p r r sculat, sprîncene zburlite, mîiniă ă ă ă ă ă ă butuc noase i ni te ochi ce inspirau încredere. Înainte ca Sierva María s apuce s seă ş ş ă ă trezeasc deă -a binelea, preotul îi spuse în limba yoruba:

— iŢ -am adus iragurile tale de m rgele.ş ăLe scoase din buzunar, a a cum i le d duse, la cererea lui, c lug ri a administratoare aş ă ă ă ţ

m n stirii. Pe m sur ce i le punea Siervei María la gît, le enuă ă ă ă mera i le descria în limbiş africane: ro u i alb, cel al iubirii i sîngelui lui Changş ş ş ó, ro u i negru, cel al vie ii i mor iiş ş ţ ş ţ lui Elegguá, albastru celest i str vezii ca apa, cele apte m rgele ale lui Yemayş ă ş ă á. Trecea cu u urin i plin de tact de la ş ţăş yoruba la congo, de la congo la mandinga, iar ea îl urma cu gra ie i volubilitate. Dac la sfîr it a vorbit în spaţ ş ă ş niol , a f cută ă -o numai din considera ieţ pentru stare , c reia nuţă ă -i venea s cread c Sierva María ar fi în stare de atîta blînde e.ă ă ă ţ

Era p rintele Tomă ás de Aquino de Narváez, fost procuror al Sfintei Inchizi ii dinţ Sevilla i paroh în mahalaua sclavilor, ales de episcop s -l înlocuiasc , din pricina s n t iiş ă ă ă ăăţ lui ubrede, în procesul de exorş cizare. Antecedentele lui de om aspru erau în afara oric reiă îndoieli. Dusese la rug unsprezece eretici, evrei i mahomedani, dar faima lui se întemeiaş mai cu seam pe faptul c izbutise s smulg nenum rate suflete din ghearele diavolilor ceiă ă ă ă ă mai vicleni din Andaluzia. Avea gusturi i purt ri alese i graiul dulce al celor din Canare.ş ă ş Se n scuse aici, fiind copilul unui administrator al regelui care se c s torise cu sclava lui,ă ă ă metis dar i cu sînge spaă ş niol, iş - i f cuse noviciatul la seminarul local, odat doveditş ă ă ă ascenden a stirpei sale de patru genera ii de albi. Rezultatele bune îi îng duir sţ ţ ă ă ă- i deaş doctoratul la Sevilla, unde tr i i predic pîn la vîrsta de cincizeci de ani. Întorcînduă ş ă ă -se pe meleagurile natale solicitase parohia cea mai umil , se sim i atras de religiile i limbileă ţ ş africane i tr i ca un sclav printre sclavi. Nimeni nu p rea mai potrivit s se în eleag cuş ă ă ă ţ ă Sierva María i sş ă-i înfrunte cu mai mult temei diavolii.

Sierva María îl recunoscu pe dat ca pe arhanghelul ei salvator, i nu gre i. În prezen aă ş ş ţ ei demont argumentele proceselor verbale iă ş -i demonstr stare ei c nici unul nu eraă ţ ă hot rîtor. Îi explic cele patru reguli obi nuite pentru a se recunoa te o fiin posedat deă ă ş ş ţă ă diavol i o f cu s vad cît de u or îi era diavolului s se foloseasc de ele spre a se credeş ă ă ă ş ă ă tocmai dimpotriv . Se desp r i de Sierva María, ciupindă ă ţ -o dr g stos de obraz.ă ă

— Dormi lini tit , îi spuse. Am avut eu a face cu du mani i mai înver una i.ş ă ş ş ş ţStare a era întrţ -o dispozi ie atît de bun , încît îl pofti la faimoasa ciocolat aromat aţ ă ă ă

clariselor, cu pi coturi cu anason i delicatesele de patiserie rezerş ş vate oaspe ilor ale i. Înţ ş timp ce erau servi i în sufrageria particular , el d du instruc iuni pentru pa ii urm tori.ţ ă ă ţ ş ă Stare a le ascult bucuroas .ţ ă ă

— Nu m intereseaz în nici un fel ca acestei nefericite să ă ă-i mearg bine sau prost,ă spuse. Tot ce-l rog eu pe Domnul e s plece cît mai curînd din m n stire.ă ă ă

P rintele îi f g dui c î i va da toat silin a ca s fie vorba de cîteva zile, ori, s deaă ă ă ă ş ă ţ ă ă Domnul, doar de cîteva ceasuri. Luîndu- i r mas bun la vorbitor, amîndoi mul umi i, nu leş ă ţ ţ putea trece prin minte, nici lui, nici ei, c nă -aveau s se mai vad vreodat .ă ă ă

A a se întîmpl . P rintele Aquino, cum îl numeau enoria ii, se duse pe jos pîn laş ă ă ş ă biserica lui, fiindc de mult vreme se ruga pu in i compensa aceasta în fa a Domnuluiă ă ţ ş ţ retr induă - i în fiecare zi martiriul nostalgiilor. Z bovi în dreptul portalurilor, n ucit deş ă ă strig tele vînz torilor de tot felul, a teptînd apusul soarelui ca s traverseze mla tinaă ă ş ă ş portului. Cump r pr jiturile cele mai iefă ă ă tine i un loz la loteria s racilor, cu speran a incoş ă ţ -rigibil de a cî tiga pentru aă ş - i putea restaura l ca ul gata s se n ruie. Petrecu o jum tate deş ă ş ă ă ă ceas stînd de vorb cu matroanele negrese, a ezate ca ni te idoli monumentali în fa aă ş ş ţ fleacurilor de artizanat expuse pe jos, pe rogojini de iut . C tre cinci, trecu pe podul mobilă ă din Getsemaní, unde tocmai spînzuraser le ul unui cîine gras i sinistru, spre a se da deă ş ş tire c murise de turbare. V zduhul mirosea a trandafiri de început de mai, iar cerul era maiş ă ă

diafan ca oriunde pe lume.Cartierul sclavilor, chiar la marginea mla tinii, te f cea s te cutremuri de atîta mizerie.ş ă ă

În cocioabele de lut cu acoperi ul din frunze de palmier se tr ia laolalt cu ulii i porcii, iarş ă ă ş copiii beau ap din b l ile din drum. Era, cu toate acestea, cartierul cel mai vesel, plin deă ă ţ culori tari i de voci radioase, mai cu seam la asfin it, cînd oamenii scoteau scaunele s seş ă ţ ă bucure de r coare în mijlocul str zii. Parohul împ r i pr jiturile copiilor din jur i p str treiă ă ă ţ ă ş ă ă pentru masa lui de sear .ă

Biserica era un bordei cu pere i de lut, acoperit cu frunze late de palmier i cu o cruceţ ş de lemn în vîrf. Avea b nci din scînduri groase, un singur altar cu un singur sfînt i ună ş amvon de lemn unde parohul î i inea predicile duminic de duminic , în limbi africane.ş ţ ă ă Casa parohial era o prelungire a bisericii prin spatele altarului principal, în care preoă tul tr ia în condi ii minime, întră ţ -o înc pere cu un pat de campanie i un scaun rustic. În fund eraă ş o curticic plin de pietre, cu o bolt de vi cu ciorchinii usca i i un gard de tufe care oă ă ă ţă ţ ş desp r ea de mla tin . Singura ap de b ut era cea dintră ţ ş ă ă ă -un pu din zid, întrţ -un col al cur ii.ţ ţ

Un dasc l b trîn i o feti orfan de paiă ă ş ţă ă sprezece ani, amîndoi africani mandinga converti i, îi erau ajutoare în biseric i în cas , dar nu mai avea nevoie de ei dupţ ăş ă ă rug ciunea de sear . Înainte de a închide u a, parohul mînc ultimele trei pr jituri i b u ună ă ş ă ă ş ă pahar cu ap , apoi se desp r i de vecinii a eza i în strad cu formulaă ă ţ ş ţ ă -i obi nuit în spaniol :ş ă ă

— S v dea Domnul tuturor o noapte bun i sfînt .ă ă ăş ăLa patru diminea a, dasc lul care locuia la cî iva zeci de metri de biseric trase primeleţ ă ţ ă

clopote pentru singura slujb a zilei, înainte de cinci. Dat fiind c p rintele întîrzia, se duseă ă ă s -l caute la el în camer . Nu era acolo. Nu-l g si nici în curte. Îl c ut mai departe prină ă ă ă ă împrejurimi, pentru c uneă ori se ducea s stea de vorb foarte devreme prin cur ile vecine.ă ă ţ Nu d du de el. Le spuse pu inilor enoria i care se strînser c nu se ine slujba deoareceă ţ ş ă ă ţ parohul nu era de g sit. La opt, cînd soarele era deja puternic, fata de serviciu se duse să ă scoat ap din pu i acolo se afla p rintele Aquino, plutind cu fa a în sus, cu pantalonii peă ă ţ ş ă ţ care iş -i punea ca s doarm . A fost o moarte trist , deplîns îndelung, un mister ce nu seă ă ă ă limpezi niciodat i pe care stare a îl proclam drept dovada categoric a du m nieiăş ţ ă ă ş ă diavolului fa de m n stirea ei.ţă ă ă

Vestea nu ajunse pîn la celula Siervei María, care îl tot a tept pe p rintele Aquino cuă ş ă ă o speran inocent . Nţă ă -a tiut sş ă-i explice lui Cayetano cine era, dar îi împ rt i recuno tin aă ăş ş ţ ce i-o purta fiindc îi d duse înapoi iragurile de m rgele iă ă ş ă ş -i f g duise să ă -o salveze. Pînă atunci li se p ruse amîndurora c dragostea le era deă ă -ajuns pentru a fi ferici i. Sierva María aţ fost cea care iş -a dat seama, dezam git de p rintele Aquino, c libertatea depindea numaiă ă ă ă de ei în i i. În zorii unei zile, dup ceasuri nesfîr ite de s rut ri, îl implor pe Delaura s nuş ş ă ş ă ă ă ă plece. El o lu în glum i vru să ăş ă- i ia r mas bun cu înc o s rutare. Ea s ri din pat iş ă ă ă ă ş - iş desf cu bra ele în u .ă ţ şă

— Sau r mîi sau plec i eu.ă şÎi spusese odat lui Cayetano c iă ă -ar fi pl cut s se refugieze cu el în San Basilio deă ă

Palenque, un sat de sclavi fugari, la dou sprezece leghe dep rtare, unde avea s fie primită ă ă ă negre it ca o regin . Lui Cayetano i se p ru o idee providen ial , dar nş ă ă ţ ă -o leg în nici un felă de fug . Avea mai curînd încredere în procedurile legale. În faptul c marchizul î i vaă ă ş rec p ta fata cu dovada de n t g duit c nu era posedat i c el va ob ine iertareaă ă ă ă ă ă ăş ă ţ episcopului i permisiunea de a intra întrş -o comunitate civil unde c s toriile preo ilor sauă ă ă ţ c lug ri elor erau atît de frecvente c nu mai scandalizau pe nimeni. A a încît atunci cîndă ă ţ ă ş Sierva María îl sili s cump neasc dac s r mîn sau s o ia cu el, Delaura încerc să ă ă ă ă ă ă ă ă ă-i abat gîndul de la asta. Ea i se prinse de gît i-l amenin c o s strige. Se cr p de ziu .ă ş ţă ă ă ă ă ă Însp imînă tat, Delaura izbuti s se elibereze cu un brînci i o rupse la fug în clipa în careă ş ă începea slujba de diminea .ţă

Reac ia Siervei María a fost cumplit . Pentru o nemul umire m runt o zgîrie peţ ă ţ ă ă gardian pe fa , se închise punînd drugul la u i amenin c o s dea foc celulei, arzîndă ţă şăş ţă ă ă în untru, dac nă ă -o l sau s plece. Paznica, scoas din min i din pricina fe ei însîngerate, îiă ă ă ţ ţ strig :ă

— Îndr zne te, fiar a lui Belzebut.ă ş ăDrept unic r spuns, Sierva María d du foc saltelei cu candela Sfîntului Sacrament.ă ă

Interven ia Martinei, cu felul ei lini titor de a fi, împiedic tragedia. Oricum, gardiana ceruţ ş ă în raportul din ziua aceea ca fata s fie mutat întră ă -o celul mai bine p zit din pavilionul deă ă ă claustrare.

Înfrigurarea Siervei María îl f cu pe Cayetano s se gr beasc spre a g si o caleă ă ă ă ă neîntîrziat în afara fugii. Încerc s -l vad în dou rînduri pe marchiz i în amîndou a fostă ă ă ă ă ş ă împiedicat de dul ii pe careă -i afl slobozi i de capul lor în casa f r st pîn. Adev rul era că ş ă ă ă ă ă

marchizul n-avea s se mai întoarc niciodat acolo. R pus de spaimeleă ă ă ă -i nesfîr ite,ş încercase s se refugieze sub aripa ocrotitoare a Dulcei Olivia, dar ea nu-l încuraja. Oă chemase în toate felurile de cînd începuse s -l apese singur tatea, dar nu primise decîtă ă r spunsuri zeflemitoare prin p s rele de hîrtie. Î i f cu apari ia pe nea teptate, f r a mai fiă ă ă ş ă ţ ş ă ă chemat i f r a se anun a. M tur i f cu ordine în buc t rie, care nu mai era bun deăş ă ă ţ ă ăş ă ăă ă nimic de atîta amar de vreme de cînd nu mai fusese folosit i oala bolborosea la foc veselăş pe plit . Era îmbr cat de s rb toare, cu rochia cu volane de organdi, sulemenit cu vopseleă ă ă ă ă ă i balsamuri la mod , neavînd nimic dintrş ă -o nebun , în afar de p l ria cu boruri mari, cuă ă ăă

pe ti i p s ri de cîrp .ş ş ă ă ă— Î i mul umesc c ai venit, îi spuse marchizul. M sim eam tare singur. i sfîr iţ ţ ă ă ţ Ş ş

lamentîndu-se: Am pierdut-o pe Sierva.— E vina ta, spuse ea, f r s -l ia în seam . Ai f cut totul s se piard .ă ă ă ă ă ă ăCina era o toc ni creol , cu trei feluri de carne i tot ce era mai bun din gr dina deă ţă ă ş ă

zarzavat. Dulce Olivia îl servi cu maniere de st pîn a casei care i se potrivea de minune cuă ă îmbr c mintea. Cîinii neîmă ă blînzi i o urmau peste tot gîfîind, i se încurcau printre picioare,ţ iar ea le optea cuvinte de îndr gosş ă tit . Se a ez la mas în fa a marchizului, cum ar fi putută ş ă ă ţ sta pe vremea cînd erau tineri i nu le era team de dragoste, i cinar în lini te, f r s seş ă ş ă ş ă ă ă priveasc , asudînd din bel ug i mîncînd supa cu indiferen a unei perechi c s torite de oă ş ş ţ ă ă groaz de vreme. Dup primul fel, Dulce Olivia î i lu r gazul s ofteze i deveni con tientă ă ş ă ă ă ş ş ă de anii pe care-i aveau.

— A a am fi fost, spuse.şMarchizul se molipsi de luciditatea-i brutal . O v zu gras i îmb trînit , cu doi din iă ă ăş ă ă ţ

lips i ochii stin i. A a ar fi fost, poate, dac el ar fi avut curajul săş ş ş ă ă- i contrarieze p rintele.ş ă— Pari cu des vîr ire întreag la minte, îi spuse.ă ş ă— Întotdeauna am fost a a, r spunse ea. Tu ai fost cel care nu mş ă -a v zut niciodat cumă ă

eram de fapt.— Te-am deslu it din mul ime, cînd toate era i tinere i frumoase, i era greu sş ţ ţ ş ş -o

distingi pe cea mai mîndr , spuse el.ă— M-am distins eu singur pentru tine, zise ea. Tu îns nă ă -ai f cută -o. Ai fost mereu ca

acum: un biet am rît.ă— M insul i în propriaă ţ -mi cas , spuse el.ăIminen a certeiţ o entuziasma pe Dulce Olivia.— E la fel de mult a mea ca i a ta, spuse. Tot a a precum a mea e i feti a, chiar dac aş ş ş ţ ă

n scută -o o c ea. i, f r săţ Ş ă ă ă-i lase r gaz s r spund , încheie: i cel mai groaznic e că ă ă ă Ş -ai l sată -o pe mîini rele.

— Pe mîinile Domnului, spuse el.Dulce Olivia strig mînioas :ă ă— Pe mîinile fiului episcopului, care a f cut din ea o tîrf i a l sată ăş ă -o grea.— Dacă- i mu ti limba te otr ve ti! strig marchizul, scandalizat.ţ ş ă ş ă— Sagunta le înflore te, dar nu minte, spuse Dulce Olivia. i nu încerca s m umile ti,ş Ş ă ă ş

c numai eu î i mai r mîn să ţ ă ă- i pudrez fa a cînd ai s mori.ţ ţ ăEra ve nicul final. Începur sş ă ă-i picure lacrimile în farfurie, ca ni te stropi mari de sup .ş ă

Cîinii adormiser , îns încordarea stîrnit de ceart îi trezi iă ă ă ă ş - i în l ar capetele în alert ,ş ă ţ ă ă mîrîind înfundat. Marchizul sim i c se sufoc .ţ ă ă

— Vezi bine, spuse furios. A a am fi fost.şEa se ridic f r s termine de mîncat. Plec de la mas , sp l farfuriile i crati ele cu oă ă ă ă ă ă ăă ş ţ

îndîrjire sordid , i pe m sur ce le sp la le sp rgea în lighean. El o l s s plîng , pîn cîndă ş ă ă ă ă ă ă ă ă ă se apuc s arunce cioburile ca o avalan de grindin la co ul de gunoi. Plec f r să ă şă ă ş ă ă ă ă- i iaş r mas bun. Marchizul nă -a tiut niciodat , i nimeni nş ă ş -a tiutş -o, care a fost clipa cînd Dulce Olivia încetase s mai fie ea îns i i continua s fie doar o n luc în nop ile casei.ă ăş ş ă ă ă ţ

Zvonul dup care Cayetano Delaura era fiul episcopului luase locul altuia, mai deă demult, c erau aman i înc din Salamanca. Versiunea Dulcei Olivia, adeverit iă ţ ă ăş r st lm cit de Sagunta, sus inea întră ă ă ă ţ -adev r c Sierva María era sechestrat la m n stireă ă ă ă ă pentru a potoli poftele satanice ale lui Cayetano Delaura i c z mislise un copil cu douş ă ă ă capete. Orgiile ei, spunea Sagunta, molipsiser întreaga comunitate a c lug ri elor claă ă ă ţ rise.

Marchizul nu iş -a mai revenit niciodat . Bîjbîind prin smîrcurile memoriei c ut ună ă ă

refugiu împotriva groazei, dar nu afl decît amintirea Bernardei, înnoă bilat de singur tate.ă ă Încerc să -o alunge cu gîndul la tot ce detesta mai mult la ea, vînturile pestilen iale, ie irileţ ş necontrolate, monturile ca ni te pinteni de coco i, cu cît voia sş şş -o înjoseasc mai tare, cuă atît i-o idealizau amintirile. Cotropit de nostalgie, îi trimisese mesaje de încercare la fabrica de zah r de la Mahates, unde b nuia c se afl de cînd plecase, i întră ă ă ă ş -adev r era acolo. Îiă trimise vorb să ă- i uite ranchiuna i s se întoarc acas , pentru ca amîndoi s aib cel pu inş ş ă ă ă ă ă ţ cu cine muri. Neprimind nici un r spuns, se duse să -o caute.

A fost silit s-o ia pe firul apei pîn la izvoarele memoriei. Planta ia care fusese cea maiă ţ mîndr din tot viceregatul ajunsese praf i pulbere. Era cu neputin s întrez re ti drumulă ş ţă ă ă ş prin h i . Din faăţş bric nu mai r m seser decît gr mezi de moloz, ma in riile roase deă ă ă ă ă ş ă rugin i oasele ultimilor doi boi, înc înjugate la roata morii. Bazinul plin de fream t p reaăş ă ă ă singurul loc însufle it la umbra arborilor uria i, înainte de a deslu i casa printre tufeleţ ş ş calcinate de m r cini de pe cîmpurile de trestie, marchizul sim i parfumul s punuriloră ă ţ ă Bernardei, care pîn la urm ajunsese mirosul ei natural, iă ă ş - i d du seama cît de ner bd torş ă ă ă era s-o vad . Se afla acolo, lîng balustrada galeriei, a ezat întră ă ş ă -un balansoar i mestecîndş cacao, cu privirea a intit în zare. Avea o tunic de bumbac trandafiriu i p rul înc umed,ţ ă ă ş ă ă c ci se sc ldase de curînd în bazinul plin de fream t.ă ă ă

Marchizul o salut înainte de a urca cele trei trepte de la intrarea principal :ă ă— Bun ziua.ăBernarda îi r spunse f r s -l priveasc , de parc salutul ar fi fost al nim nui. Marchizulă ă ă ă ă ă ă

urc pîn la balustrad i de acolo î i roti ochii, cuprinzînd tot orizontul, privind neîncetată ă ăş ş peste h i uri. Pîn unde izbutea s vad nu erau decît p duri s lbatice i arborii uria i deăţş ă ă ă ă ă ş ş lîng bazin.ă

— Ce s-a întîmplat cu oamenii? întreb .ăBernarda, la fel ca tat l s u odinioar , îi r spunse f r s -l priveasc .ă ă ă ă ă ă ă ă— Au plecat cu to ii, spuse. Nuţ -i suflet de om o sut de leghe de jură -împrejur.El intr s caute un scaun. Casa era în ruin i ni te tufe cu floricele vine ii se iveauă ă ăş ş ţ

printre c r mizile de pe jos. În sufragerie era masa veche cu acelea i scaune roase de cari,ă ă ş orologiul oprit la o or de cine tie cînd i totul plutea întră ş ş -un aer saturat de un praf invizibil ce se sim ea cînd respirai. Marchizul î i lu un scaun, se a ez lîng Bernarda iţ ş ă ş ă ă ş -i spuse în oapt :ş ă

— Am venit pentru dumneata.Bernarda nu se tulbur , dar f cu din cap un semn afirmativ abia deslu it. El îi povesti înă ă ş

ce stare se afla: casa pustie, sclavii piti i pe dup copaci cu cu itele preg tite, nop ileţ ă ţ ă ţ interminabile.

— Asta nu-i via , spuse.ţă— N-a fost niciodat , zise ea.ă— Poate ar putea fi, spuse el.— Nu mi-ai spune a a ceva deş -ai ti cu adev rat cît te ur sc, r spunse ea.ş ă ă ă— i eu am crezut întotdeauna c te ur sc, spuse el, dar mi se întîmpl acum s nu maiŞ ă ă ă ă

fiu a a sigur.şBernarda î i dezleg atunci b ierile inimii, penş ă ă tru ca el s se vad înl untru la luminaă ă ă

zilei. Îi povesti cum se petrecuse totul, cum tat l ei o trimiă sese cu pretextul că-i aduce heringi i mur turi, cum îl îmbrobodiser cu vechiul truc al ghicitului în palm , cum seş ă ă ă în eleseser ca ea s -l violeze cînd el se f cea c nu pricepe i cum pl nuiser cu sînge receţ ă ă ă ă ş ă ă manevra f r gre de a o concepe pe Sierva María ca s -l prind în curs pe via . Singurulă ă ş ă ă ă ţă lucru pentru care el trebuia să-i mul umeasc era c nţ ă ă -avusese inima s s vîr easc iă ă ş ăş ultimul act pus la cale cu tat l ei, adic să ă ă-i toarne cîteva pic turi de laudanum în sup , ca să ă ă nu fie nevoit s -l suporte.ă ă

— Mi-am pus cu mîna mea funia de gît, spuse. Dar nu regret. Era prea mult s sper c ,ă ă pe deasupra, trebuia s-o mai i iubesc pe nenorocita aia de feti n scut la apte luni, sau peş ţă ă ă ş dumneata, care ai fost cauza nefericirii mele.

Totu i, ultima treapt a degrad rii ei fusese pierderea lui Iuda Iscariotul. C utîndu-l înş ă ă ă al i b rba i, sţ ă ţ -a dedat desfrîului f r nici o opreli te cu sclavii de pe planta ie, ceea ceă ă ş ţ -i stîrnea cea mai mare scîrb înainte de a se încumeta să -o fac pentru prima oar . Îi alegea înă ă grupuri iş -i poseda unul dup altul în haturile dintre bananieri, pîn cînd mierea fermentată ă ă

i tabletele de cacao îi ofilir farmecele i ajunse umflat i slut , dar poftele trupului nu i seş ă ş ăş ă mai potoleau. Atunci începu s pl teasc . Mai întîi cu podoabe str lucitoare, de tinichea, peă ă ă ă cei mai tineri, dup frumuse e i caliă ţ ş bru, iar la sfîr it cu aur curat, pe cei pe careş -i mai putea prinde. Descoperi destul de tîrziu c fugeau în mas la San Basilio de Palenque, pentru a seă ă pune la ad post de h meseala ei nes ioas .ă ă ăţ ă

— Mi-am dat atunci seama c-a fi fost în stare sş ă-i omor cu cu itul de t iat trestie, zise,ţ ă f r o lacrim . i nu numai pe ei, ci i pe dumneata i pe feti , i pe negustorul de tat lă ă ă Ş ş ş ţă ş ă meu, i pe oricine î i b tuse joc de via a mea. Dar nu mai era nimeni de omorît.ş ş ă ţ

R maser t cu i, privind asfin itul peste tufele de m r cini. Se auzi în zare un cîrd deă ă ă ţ ţ ă ă animale îndep rtate, i o voce de femeie nemîngîiat le strig pe nume, unul dup altul, pînă ş ă ă ă ă se l s noaptea. Marchizul oft :ă ă ă

— V d bine c nă ă -am de ce să- i mul umesc penţ ţ tru nimic.Se scul f r grab , puse scaunul la locul lui i plec pe unde venise, f r să ă ă ă ş ă ă ă ă- i ia r masş ă

bun i f r o lumin de speran .ş ă ă ă ţă

Martina Laborde f cuse în ziua aceea o edin de brodat ce dur toat diminea a pentruă ş ţă ă ă ţ a putea termina un lucru întîrziat. Mînc de prînz în celula Siervei María, iar apoi se duse laă ea să- i fac siesta. Dupş ă ă-amiaza, o dat cu ultimele împuns turi, îi vorbi cu o triste eă ă ţ ciudat .ă

— Dac scapi vreodat din închisoarea asta, sau dac scap eu mai întîi, aminte teă ă ă ş - iţ întotdeauna de mine, îi spuse. Va fi singura mea bucurie.

Sierva María nu în elese pîn a doua zi, cînd gardiana o trezi, ipînd ca din gur deţ ă ţ ă arpe, fiindc pe Martina nş ă -o prinseser zorile în celula ei. Cerceă taser cu temeinicieă

m n stirea i nu g siser nici o urm . Singura veste care să ă ş ă ă ă -a aflat despre ea a fost un bilet scris cu caligrafia-i înflorit , descoperit de Sierva María sub pern : ă ă Voi face rug ciuni deă trei ori pe zi ca s fi i nespus de ferici i.ă ţ ţ

Era înc n ucit de surpriz , cînd intr stare a cu administratoarea i alte c lug ri e,ă ă ă ă ă ţ ş ă ă ţ aducînd o patrul de osta i de gard înarma i cu muschete. Întinse o mîn furibund ca să ş ă ţ ă ă -o ating pe Sierva María iă ş -i strig :ă

— E ti complice i ai s fii pedepsit .ş ş ă ăFeti a î i ridic mîna slobod cu o hot rîre ce o f cu pe stare s încremeneasc .ţ ş ă ă ă ă ţă ă ă— I-am v zut plecînd, spuse.ăStare a r mase uluit .ţ ă ă— Nu era singur ?ă— Erau ase, spuse Sierva María.şNu p rea cu putin i mai ales s fi plecat de pe teras , a c rei singur cale de sc pareă ţăş ă ă ă ă ă

era curtea fortificat .ă— Aveau aripi de liliac, zise Sierva María fîlfîindu- i bra ele. i leş ţ Ş -au desf cut pe terasă ă

i au purtatş -o pe sus, zburînd, zburînd, pîn peste mare.ăC pitanul patrulei î i f cu speriat cruce i c zu în genunchi.ă ş ă ş ă— Sfînt Maic Preacurat , spuse.ă ă ă— F r p cat z mislit , rostir în cor.ă ă ă ă ă ăA fost o evadare perfect , pe care Martina o puă sese la cale în cele mai mici am nunte,ă

inînd totul întrţ -un secret absolut, de cînd descoperise c Delaura î i petrecea nop ile laă ş ţ m n stire. Singurul lucru pe care nu-l prev zuse, sau de care nuă ă ă -i p s , a fost c trebuia să ă ă ă închid pe din untru intrarea canalului, spre a evita orice b nuial . Cei care cercetar fuga îlă ă ă ă ă g sir deschis, îl explorar , descoperir adev rul i-l închiser imediat cu bolovani laă ă ă ă ă ş ă amîndou capetele. Sierva María a fost mutat cu for a întră ă ţ -o celul cu lac t din pavilionulă ă celor îngropate de vii.

În noaptea aceea, sub razele unei luni splendide, Cayetano î i zdrobi mîinile încercîndş s înl ture pietrele care închideau tunelul.ă ă

Mînat de o for dement fugi s -l caute pe marchiz. Împinse poarta cea mare f r sţă ă ă ă ă ă bat i intr în casa pustie, a c rei lumin de din untru era cea din strad , pentru c zidurileăş ă ă ă ă ă ă v ruite p reau str vezii în str lucirea lunii. Cur enia, orînduiala mobilelor, r zoarele deă ă ă ă ăţ ă flori, totul era f r cusur în casa p r sit . Scîr îitul balamalelor stîrnise dul ii, îns Dulceă ă ă ă ă ţ ă ă

Olivia îi f cu s tac brusc cu o porunc mar ial . Cayetano o v zu printre umbrele verzi dină ă ă ă ţ ă ă gr din , frumoas i fosforescent , cu tunica de marchiz i p rul împodobit cu cameliiă ă ăş ă ăş ă proaspete r spîndind miresme frenetice i î i ridic mîna f cînd cu degetul mare i celă ş ş ă ă ş ar t tor semnul crucii.ăă

— Pentru numele Domnului, cine e ti? întreb .ş ă— Un suflet r t citor, r spunse ea. i dumneata?ăă ă Ş— Sînt Cayetano Delaura, spuse el, i vin s -l rog în genunchi pe domnul marchiz sş ă ă

m asculte o clip .ă ăOchii Dulcei Olivia scînteiar de furie.ă— Domnul marchiz n-are ce s asculte de la un codo , spuse.ă ş— i cine sînte i dumneavoastr ca sŞ ţ ă -ave i drepţ tul s spune i a a ceva?ă ţ ş— Sînt st pîna acestei case, zise.ă— Pentru numele lui Dumnezeu, spuse Delaura. Anun a i-l pe marchiz c am venit sţ ţ ă ă-i

vorbesc despre fata lui.i spuse deŞ -a dreptul, cu mîna pe piept:

— M pr p desc de dragul ei.ă ă ă— Înc un cuvînt i dau drumul la cîini, spuse Dulce Olivia indignat iă ş ăş -i ar t poarta:ăă

Afar de aici.ăPuterea autorit ii ei era atît de mare, încît Cayetano ie i din cas , mergînd cu spatele caăţ ş ă

s nă -o scape din ochi.Mar i, cînd Abrenuncio intr în cameraţ ă -i mic de la spital, îl g si pe Delaura distrus deă ă

îngrozitoarele nop i de veghe. Îi povesti totul, de la motivele reale ale pedepsirii lui pîn laţ ă nop ile de dragoste în celul . Abrenuncio r mase uluit.ţ ă ă

— Mi-a fi imaginat orice despre dumneavoastr , numai aceste excese demen iale nu.ş ă ţ— N-a i trecut niciodat prin asta?ţ ă— Niciodat , fiule, spuse Abrenuncio. Sexul este un tă alent, iar eu nu-l am.Încerc s -l fac să ă ă ă- i schimbe gîndul. Îi spuse c dragostea era un sentiment contraş ă

naturii, condamnînd doi necunoscu i la o dependen meschin i nes n toas , cu atît maiţ ţă ăş ă ă ă efemer cu cît e mai intens . Dar Cayetano nu-l auzi. Obsesia lui era s fug cît mai departeă ă ă ă cu putin de tirania lumii cre tine.ţă ş

— Numai marchizul ne poate ajuta fiindu-i p rinte, spuse. Am vrut s -l implor înă ă genunchi, îns nu lă -am g sit acas .ă ă

— N-o s -l mai g si i niciodat , zise Abrenuncio. Iă ă ţ ă -au ajuns la urechi zvonuri c a iă ţ încercat s abuza i de copil . i acum v d c , din punctul de vedere al unui cre tin, nuă ţ ă Ş ă ă ş -i lipse te temeiul. Îl privi drept în ochi: Nu v teme i c v ve i afla pierzania?ş ă ţ ă ă ţ

— Cred c miă -am i aflatş -o, dar nu prin Sfîntul Duh, spuse Delaura netulburat. Am crezut întotdeauna c ia seama mai mult la iubire decît la credin .ă ţă

Abrenuncio nu- i putu ascunde admira ia pe care iş ţ -o trezea b rbatul acela de curîndă eliberat de servitutile ra iunii. Dar nuţ -i f cu promisiuni minciă noase, cu atît mai mult cu cît la mijloc era Sfînta Inchizi ie.ţ

— Dumneavoastr ave i o religie a mor ii care v insufl curajul i fericirea de a oă ţ ţ ă ă ş înfrunta, îi spuse. Eu nu: cred c esen ialul este s fii în via .ă ţ ă ţă

Cayetano fugi la m n stire. Intr în plin zi pe poarta de serviciu i str b tu gr dina f ră ă ă ă ş ă ă ă ă ă nici o precau ie, încredin at c e invizibil gra ie puterii rug ciunii. Urc la catul al doilea,ţ ţ ă ţ ă ă travers un coriă dor solitar cu tavanul foarte scund care lega cele dou aripi ale m n stirii iă ă ă ş intr în lumea t cut i amor it a celor îngropate de vii. F r să ă ăş ţ ă ă ă -o tie, treş cuse prin fa a noiiţ celule unde Sierva María plîngea dup el. Era gata s ajung la pavilionul închisorii, cînd îlă ă ă opri un strig t în spatele lui:ă

—Stai!Se întoarse i v zu o c lug ri cu chipul acoperit de v l i un crucifix ridicat împotrivaş ă ă ă ţă ă ş

lui.F cu un pas înainte, dar c lug ri a îl opri cu semnul lui Cristos.ă ă ă ţ— Vade retro! îi strig .ăÎn spatele lui auzi alt voce:ă— Vade retro!Iar apoi înc una, i înc una:ă ş ă

— Vade retro!Se întoarse de mai multe ori, privind de jur împrejur, iş - i d du seama c se afla înş ă ă

centrul unui cerc de c lug ri e fanatice cu chipurile acoperite, care-l h ituiau strigînd, cuă ă ţ ă crucifixe în mîini:

— Vade retro, Satana!Cayetano ajunse la cap tul puterilor. A fost pus la dispozi ia Sfintei Inchizi ii iă ţ ţ ş

condamnat într-un proces inut în pia a public , ce arunc asuprţ ţ ă ă ă-i b nuieli de erezie iă ş provoc tulbur ri în popor i controverse în sînul Bisericii. Printră ă ş -o clemen speţă cial , î iă ş isp i osînda ca infirmier la spitalul Amor de Dios, unde tr i mul i ani împreun cu bolnavii,ăş ă ţ ă mîncînd i dormind cu ei, direct pe podea, i sp lînduş ş ă -se în ligheanele lor chiar i cu apaş folosit de ace tia, dar nu izbuti să ş ă- i vad împlinit dorin a înfrigurat i m rturisit de a seş ă ă ţ ăş ă ă molipsi de lepr .ă

Sierva María îl a teptase în zadar. Dup trei zile, încet s mai m nînce, întrş ă ă ă ă -o izbucnire de revolt ce agrava semnele că -ar fi fost posedat . Tulburat de c derea lui Cayetano, deă ă moartea misterioas a p rintelui Aquino, de ecoul public al unei nenorociri ce sc p de subă ă ă ă controlul în elepciunii i puterii lui, episcopul î i lu din nou asuprţ ş ş ă ă-i sarcina exorciz rii, cuă o energie de neconceput în starea i la vîrsta lui. Sierva María, de data aceasta cu easta rasş ţ ă cu briciul i în c ma de for , îl înfrunt cu o ferocitate diaş ă şă ţă ă bolic , vorbind în diferite limbiă s u cu ipete de p s ri infernale. A doua zi se auzi un r get asurzitor de vite înfuriate,ă ţ ă ă ă p mîntul se cutremur i nă ăş -a mai fost cu putin s se cread c Sierva María nu se afla laţă ă ă ă cheremul tuturor demonilor din iad. Dup ce o aduser înapoi în celul îi f cur o sp l tură ă ă ă ă ăă ă cu ap sfin it , dup metoda francez , pentru aă ţ ă ă ă -i scoate afar pe cei care ar fi putut r mîne înă ă m runtaiele ei.ă

Prigoana inu înc trei zile. De i nu mai mîncase de o s pt mîn , Sierva María izbutiţ ă ş ă ă ă să- i elibereze un picior iş ş -i d du episcopului o lovitur cu c lcîiul în josul pîntecelui,ă ă ă doborîndu-l la p mînt. Numai atunci î i d dur seama c putuse să ş ă ă ă ă- i desprind piciorulş ă fiindc trupul îi era atît de slab încît curelele nu-l mai ineau. Zarva stîrnit impuneaă ţ ă întreruperea exorciz rii i astfel hot rî Consiliul Ecleziastic, îns episcopul se împotrivi.ă ş ă ă

Sierva María nu în elese niciodat ce se întîmţ ă plase cu Cayetano Delaura, de ce nu se mai întorsese cu co ul plin de bun t i din tîrg i cu pasiuneaş ă ăţ ş -i din nop ile acelea f r sa . Peţ ă ă ţ 29 mai, f r puterea de a mai rezista, vis iar fereastra deschis spre un cîmp acoperit deă ă ă ă ninsoare, unde Cayetano Delaura nu se afla i nş -avea s se afle în veci. inea în poal ună Ţ ă ciorchine de struguri aurii ce cre teau imediat la loc de cum îi mînca. Dar de data asta nu luaş boabele una cîte una, ci din dou în dou , inînduă ă ţ - i aproape r suflarea, c ci tînjea cuş ă ă înfrigurare s ajung la ultima. Gardiana care intr să ă ă -o preg teasc pentru cea de a aseaă ă ş exorcizare o g si moart de dragoste în pat, cu ochii str lucitori i pielea de pruncă ă ă ş nou-n scut. uvi ele p rului i se iveau în bucle pe capul ras i se vedeau crescînd.ă Ş ţ ă ş

-----------------------------------

PREFA A AUTORULUIŢ

ZIUA DE 26 octombrie 1949 n-a fost o zi a marilor tiri. Maestrul Clemente Manuelş Zabala, eful de redac ie al ziarului unde îmi f ceam ucenicia de reporter, încheie edin a deş ţ ă ş ţ diminea cu dou sau trei sugestii de rutin . Nu încredin o sarcin conţă ă ă ţă ă cret nici unuiă redactor. Cîteva minute mai tîrziu, afl prin telefon c tocmai se începuse golirea cripteloră ă funerare din vechea m n stire Santa Clara, iă ă ş -mi ordon f r prea multe iluzii:ă ă ă

— Du-te pîn acolo s vezi dac e rost de ceva.ă ă ăIstorica m n stire a c lug ri elor cl tise, prefă ă ă ă ţ ă ăcut în spital de aproape un secol, urmaă

s fie vînă dut pentru a se construi în loc un hotel de cinci stele.ăNepre uita sa capel era aproape sub cerul liber datorit n ruirii lente a acoperi ului, darţ ă ă ă ş

în criptele ei r mîneau îngropate trei genera ii de episcopi i stare e i tot felul de oameni deă ţ ş ţ ş vaz . Primul pas era să -o goleasc , s dea r m i ele celor care le reclam i s arunce restulă ă ă ăşţ ăş ă la groapa comun .ă

M-a surprins primitivismul metodei. Muncitorii deschideau mormintele cu tîrn copul iă ş sapa, scoteau sicriele putrezite care se f rîmau la cea mai mic mi care i separauă ă ş ş

osemintele de amestecul de pulbere, fî ii de îmbr c minte i uvi e de p r ofiş ă ă ş ş ţ ă lite. Cu cît mortul era mai ilustru, cu atît mai anevoioas era munca, fiindc trebuiau s scoră ă ă monească printre ruinele trupurilor i apoi s cearn foarte fin reziduurile pentru a recupera pietreleş ă ă pre ioase i orfevr riile.ţ ş ă

eful antierului copia datele de pe lespede întrŞ ş -un caiet de coal , orînduia oasele înş ă gr mezi separate, i punea deasupra fiec reia foaia cu numele ca s nu se încurce. Astfel că ş ă ă ă prima imagine pe care am v zută -o intrînd în l ca ul sfînt a fost un lung ir de movili e deă ş ş ţ oseminte, încinse de cumplitul soare de octombrie ce se rev rsa n valnic printre sp rturileă ă ă tavanului, i f r nici o alt identitate decît numele scris cu creionul pe o bucat de hîrtie.ş ă ă ă ă Dup aproape o jum tate de veac mai simt înc stupoarea stîrnit de m rturia aceeaă ă ă ă ă îngrozitoare a trecerii devastatoare a anilor.

Erau acolo, printre mul i al ii, un vicerege din Peru i amanta sa tainic ; Toribio deţ ţ ş ă Caceres y Virtudes, episcop al acestei dioceze; mai multe stare e ale m n stirii, printre careţ ă ă maica Josefa Miranda, i licen iatul în arte don Cristobal de Eraso, careş ţ - i consacraseş jum tate din via conă ţă struirii tavanelor ornamentate cu muluri i fleuroni. Se mai afla oş cript acoperit cu lespedea celui de al doilea marchiz de Casalduero, don Ygnacio deă ă Alfaro y Duenas, îns cînd au deschisă -o, s-a v zut c era goal i nefolosit . În schimb,ă ă ăş ă r m i ele marchizei sale, doă ăşţ ña Olalla de Mendoza, z ceau sub propria lespede în criptaă al turat . eful antierului nă ă Ş ş -a dat nici o importan : nu era ceva neobi nuit ca un nobil dinţă ş partea locului să- i fi preg tit mormîntul i s fi fost îngropat în aş ă ş ă ltul.

În a treia firid de la altarul principal, pe partea Evangheliei, acolo era tirea. Lespedeaă ş s ri în buc i la cea dintîi lovitur de tîrn cop i ni te plete vii de culoarea aramei înfl c rateă ăţ ă ă ş ş ă ă se rev rsar în afara criptei. eful antierului a vrut s le scoat întregi cu ajutorulă ă Ş ş ă ă muncitorilor, dar cu cît tr geau de ele cu atît p reau mai lungi i mai bogate, pîn cînd seă ă ş ă ivir ultimele uvi e lipite înc de o east de feti . În firid nu mai r maser decît ni teă ş ţ ă ţ ă ţă ă ă ă ş oscioare m runte i împr tiate, iar pe lespedea de piatr cioă ş ăş ă plit mîncat de salpetru seă ă putea citi doar un nume de botez, f r cele de familie: Sierva María de Todos los Angeles.ă ă Întinse pe jos, pletele splendide m surau dou zeci i doi de metri i unsprezece cenă ă ş ş timetri.

eful antierului îmi explic , f r uimire, c p rul uman cre tea un centimetru pe lunŞ ş ă ă ă ă ă ş ă chiar i dup moarte, i dou zeci i doi de metri îi p rur o medie obi nuit pentru dou suteş ă ş ă ş ă ă ş ă ă de ani. Mie, în schimb, nu mi s-a p rut ceva obi nuit, fiindc bunic îmi povestea înă ş ă ă copil rie legenda unei micu e marchize de doisprezece ani, cu pletele tîrînduă ţ -i-se pe p mîntă ca o tren de mireas , care murise de turbare dintră ă -o mu c tur de cîine, i era venerat înş ă ă ş ă satele din Caraibi gra ie nenum ratelor minuni pe care le s vîr ise. Gîndul c acel mormîntţ ă ă ş ă ar putea fi al ei a fost pentru mine tirea acelei zile i obîr ia acestei c r i.ş ş ş ă ţ

GABRIEL GARCIA MaRQUEZCartagena de Indias, 1994