Doxologia/ Lucian Filip: De ce mor copiii nevinovai?Un rspuns dat de Mitropolitul Hierotheos Vlachos:Ori de cte ori au loc tragedii, ca cea din Connecticut, cu acte de violen mpotriva copiilor nevinovai, oamenii ncep s i pun probleme existeniale, ntrebndu-se de ce s-a ntmplat aa ceva i cu ce scop.Exist un mic tratat al Sfntului Grigorie de Nyssa intitulat Despre copii care mor de timpuriu, adic, cei luai din viaa acesta nainte s apuce s guste aceast via pentru care s-au nscut. Tratatul i este adresat Guvernatorului Hierios al Capadociei, care l-a ntrebat pe Sfntul Grigorie de Nyssa ce ar trebui s tim despre cei ce prsesc aceast via foarte timpuriu, a cror moarte este mpreunat cu naterea lor. Acesta se ntreba cum se ntmpl ca viaa unei persoane s se ntind pn la o vrst naintat n timp ce viaa altcuiva s se termine chiar la intrarea n aceast via.

Aceasta este ntr-adevr o problem existenial.Sfntul Grigorie ne explic foarte frumos. La natere, o fiin uman intr n scena vieii, trage o gur de aer n piept, ncepndu-i viaa cu un ipt de durere, i pltete naturii tributul vrsnd o lacrim, gustnd din tristeile vieii nainte de a apuca s guste din dulceile ei, i nainte ca ncheieturile s i se fi ntrit, aa firav cum este, moare, poate din cauz c nou-nscut fiind a fost lsat nesupravegheat, fie c a fost sufocat, fie ca vreo boal i-a curmat viaa. Odat cu asta, se pune ntrebarea dac un prunc va fi judecat de ctre Judector ca ali oameni, dac va primi o rsplat rcorit de roua binecuvntrii. i aceast neclaritate izvorte din faptul c pruncul nu a fcut nimic n viaa sa, nici bine, nici ru. Cu msura cu care msori cu aceea i se va msura, prin urmare, dac pruncii nu au svrit nici o fapt i nu au fcut nici o alegere, atunci nu exist nici un motiv pentru ca acetia s ctige ceea ce i noi ndjduim. Dac pruncul intr n mpria Cerurilor n ciuda acestora, atunci acesta este ntr-o poziie mai avantajoas dect cei ce au trit i s-au luptat toat viaa. Dac gndim aa, atunci ar fi mai bine pentru toat lumea dac nu am tri.

Dup ce a stabilit ntrebrile i rspunsurile, Sfntul Grigorie continu oferindu-ne un rspuns exhaustiv. Desigur c mrturisete de la nceput c aceste idei aparin gndirii de neptruns a lui Dumnezeu, i prin urmare exclam cu Apostolul: O, adncul bogiei i al nelepciunii i al tiinei lui Dumnezeu! Ct sunt de necercetate judecile Lui i ct sunt de neptrunse cile Lui! Cci cine a cunoscut gndul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui? (Rom. 11, 34-35).

Primul argument pe care l lmurete este c natura uman vine de la Dumnezeu. Mai mult dect att, cauza originii tuturor fpturilor este n Dumnezeu i nu n ele nsele. Natura necreat, care este tot a lui Dumnezeu, surclaseaz orice sens de dimensiune; ea nu crete nici nu descrete, i este ntr-adevr dincolo de orice definiie. Prin contrast, natura creat este schimbtoare, adic ea crete i descrete. Natura uman este compus, fcut din elemente eterogene, noetice (raionale, nelegtoare, spiritual) i sensibile, i este o imagine vie a puterii divine i transcendente. Natura noetic aparine puterilor ngereti i celor fr de trup, care slluiesc n spaiul supra-lumesc, pentru c acesta este cel mai potrivit loc pentru natura lor spiritual. Aici Sfntul Grigorie vorbete despre trupul pe care l au ngerii, pe care l numete un trup ceresc luminos i subtil aflat ntr-o continu micare, pentru c natura noetic este fin, pur, fr de greutate i mereu aflat n micare. Prin contrast, natura sensibil nu este asemntoare celei noetice. Prin urmare, pentru ca pmntul s nu fie blestemat i s-i lipseasc o motenire din partea naturii noetice, Dumnezeu a creat omenirea, aa nct noeticul i sensibilul s fie unite n aceast natur. Cu alte cuvinte, omul este o nsumare a ntregii creaii ntruct este compus i din noetic i din sensibil.Al doilea argument este c scopul crerii omului este ca Dumnezeu s fie preaslvit de ctre natura noetic n ntreaga creaie. Aa cum trupul este meninut n via de alimentele de pe pmnt tocmai pentru c este pmntesc, aa exist i o via inteligibil aa nct natura noastr noetic s fie meninut. Aa cum mncarea care circul prin trupul nostru i confer acestuia putere, aa i naturii noetice i este dat putere prin participarea acesteia n Dumnezeu. Prin urmare, viaa potrivit pentru natura spiritual (noetic) este trirea n Dumnezeu. Fiecare lucru are un organ potrivit pentru el. Organul potrivit pentru bucuria luminii este ochiul iar nu degetul sau alt membru al trupului omului. Aadar, n om, vederea lui Dumnezeu are loc prin intermediul noeticului. Prin urmare viaa este participarea i comuniunea cu Dumnezeu.Instrumentul potrivit pentru comuniunea cu Dumnezeu este partea noetic a sufletului. Prin aceasta omul particip n Dumnezeu i ajunge s aib cunotin de El, ceea ce i va aduce viaa.Sfntul Grigorie ne d ca exemplu ochii notri. Capacitatea ochilor notri de a vedea nu este un premiu i o rsplat, ci o condiie natural a ochilor sntoi. i incapacitatea de a vedea nu este o condamnare i rezultatul unei pedepse, ci boala unui om. Prin urmare, viaa fericit este nnscut i proprie celor ce i-au curit simirile. Cei ce nu i-au curit ochii cei sufleteti i nu-L cunosc pe Dumnezeu nu pot avea comuniune cu El. Aceasta nu este o pedeaps, ci o stare natural a unei boli ce afecteaz partea noetic a sufletului lor.Al treilea argument, ce se afl n strns legtur cu precedentele, este c binele pe care l ndjduim este prin natur propriu umanitii. i n mod natural, aceast plcere, este, ntr-un fel, numit rsplat. Bucuria acestei viei nu este o problem de dreptate, ci o stare natural de sntate a sufletului. Sfntul Grigorie spune aceasta datorit modului n care i-a fost adresat ntrebarea: Cum va fi judecat pruncul sau unde va fi el trimis, innd seama c nu a fcut nici bine nici ru n viaa sa? Sfntul Grigorie spune c nu trebuie s privim lucrurile din aceast perspectiv ntruct nu e o problem de dreptate, ci de o stare natural de sntate sau boal a naturii umane.Aceasta poate fi neleas mai uor din exemplul urmtor. S presupunem c doi oameni au o boal ce le afecteaz ochii, i unul dintre ei se supune tratamentului i primete orice sfaturi i ofer tiina medical, n timp ce cellalt nu numai c nu accept nici un fel de sfat de la medici, ci mai mult, triete necumptat. Primul dintre ei, dintr-o cauz natural se va bucura de darul vederii i va vedea lumina, n timp ce cel ce-al doilea, tot dintr-o cauz natural, va fi privat de vederea luminii. Acest exemplu arat foarte clar c este propriu naturii umane s se bucure de via, n timp ce boala ignoranei predomin n cei ce triesc doar pentru trup. Persoana care i curete i i purific ochii spirituali i i spal ignorana atinge aceast via natural. Cellalt, ntruct evit curirea i triete plcerile iluzorii, fcnd ca boala s fie greu de vindecat, este nstrinat de ceea ce este firesc, triete o via n contradicie cu ceea ce este firesc i devine absent n viaa din comuniunea cu Dumnezeu.Dac acesta este cursul i sfritul firesc al unui om, n care, potrivit modului n care a trit, ochiul sufletului su, este vindecat sau nu, nu aa stau lucrurile i n cazul unui prunc. ntruct el nu are nici un fel de boal, i nu trebuie s fie vindecat i purificat, el triete n concordan cu natura i prin urmare, ntruct nu a fcut fapte rele, nu este mpiedicat de nici o boal a sufletului s se bucure de comuniunea cu Lumina.Aceast nvtur a Sfntului Grigorie de Nyssa ne d oportunitatea de a evidenia aici c sufletul omului este pur la natere i nu impur. nc de la natere omul experimenteaz iluminarea ochiului inimii sale. Prin urmare putem vedea chiar c i pruncii pot avea rugciune noetic, corespunztoare bineneles cu imaginile i reprezentrile vrstei lor. Cnd o persoan este creat, ochiul inimii sale este ntr-o stare de iluminare. Am observat de multe ori c sunt prunci care se roag, chiar i n somn. Un clugr de la Sfntul Munte Athos spunea c atunci cnd un copil i ndreapt atenia ntr-o anumit direcie i rde fr motiv, nseamn c a vzut un nger. Ce se ntmpl n vieile sfinilor, pentru care este ntru totul firesc s fie mpreun cu ngerii, se ntmpl i cu pruncii.Dac pruncii au o minte luminat care este ntr-o stare haric, i dac acetia au o rugciune noetic, atunci de ce i botezm? Rspunsul, aa cum l vedem n toat tradiia patristic, este c prin Taina Sfntului Botez suntem altoii n Trupul lui Hristos, Biserica, i astfel ni se d puterea de a birui moartea. Aa nelegem noi botezul copiilor. i botezm astfel nct acetia s devin membri ai Bisericii, membri ai Trupului lui Hristos, aa nct s poat birui moartea, s biruiasc vemintele patimilor trupului, decderea i moartea. Asta nseamn c pe msur ce vor crete, oricnd mintea o s li se ntunece din cauza patimilor i a ntunericului ce ne nconjoar, ei vor putea s biruiasc moartea n Hristos, s biruiasc patimile i s i curee nc odat partea noetic a sufletului.

ntruct acest fapt are o importan crucial, voi cita cuvintele Sfntului Grigorie de Nyssa despre puritatea sufletelor copiilor: ntruct patimile nu mpiedic ochii inimii unui copil s vad lumina, acesta continu s existe n viaa aceea fireasc; el nu are nevoie de sntatea care vine prin pocin, deoarece patima nu a intrat nc n sufletul su. Mintea pruncului este curat, nu a fost bolnav, i se distinge prin sntate i starea natural, prin urmare nu este deloc mpiedicat de la mprtirea cu Lumina divin.Sfntul Grigorie de Nyssa folosete mereu exemple din viaa aceasta pentru a explica viaa ce va s vie. El spune c este o analogie, o asemnare ntre modul n care ne trim viaa aceasta pmnteasc i cea viitoare. Aa precum pruncii sunt alptai i hrnii cu lapte la nceput, dar mai apoi sunt hrnii cu alte mncruri la timpul potrivit, la fel este i cu sufletul. Acesta ia mereu parte la viaa noastr n succesiunea i rnduiala potrivit. Acest lucru l-a spus Apostolul Pavel, care mai nti i-a hrnit pe corinteni cu lapte i le-a dat hran solid doar celor ce au ajuns la vrsta potrivit. Exist o diferen ntre ceea ce place pruncului i omului matur. Omul este mulumit de aciunile sale, de recunoaterea social, de darurile i onorurile pe care i le ofer ceilali, de viaa de familie, de distracii, spectacole, vntoare, i aa mai departe, n timp ce pruncul este mulumit atunci cnd este hrnit cu lapte, cnd este luat n brae i cnd este legnat pn adoarme linitit.Gndirea Sfntului Grigorie de Nyssa este c sufletul este prin natura sa nclinat spre bine, spre comuniunea cu Harul divin. Potrivit cu deschiderea de care d dovad o persoan acesteia i este mprtit harul divin i se mbogete din el. Asta este o perspectiva prin care cineva ar trebui s priveasc starea viitoare a unei alte persoane, i nu ar trebui s compare viaa virtuoas a unei persoane mature cu viaa unui prunc.Al patrulea aspect analizat de Sfntul Grigorie este de ce permite Dumnezeu ca un copil s moar la o vrst aa de fraged. Dup ce a artat mai nainte c n ceea ce privete comuniunea cu Harul divin, numrul anilor pe care l-am trit nu joac un rol important, Sfntul Grigorie continu s ne explice de ce Dumnezeu permite o prsire aa prematur a acestei viei.

Ca rspuns la aceast ntrebare el arat c nimeni nu-l poate nvinui pe Dumnezeu n cazurile n care femeile i ucid pruncii ca urmare a sarcinilor nedorite. Dar n cazurile n care pruncii prsesc aceast lume n urma unor infirmiti chiar dac prinii au avut grij i s-au rugat pentru ei, trebuie s privim aceste cazuri prin perspectiva Proniei Divine. Pentru c purtarea de grij desvrit este aceea care nu doar vindec suferinele ce au avut deja loc, ci apr persoana chiar i de la a gusta din greutile ce se vor afla n viitor. Oricine cunoate viitorul, ca n cazul lui Dumnezeu, va preveni n mod firesc creterea pruncului, aa nct acesta s nu ajung la un sfrit ru. Aadar n cel de-al doilea caz, Dumnezeu nu permite ca viaa pruncului s continue tocmai pentru c El vede un viitor ru al copilului. Dumnezeu face asta din iubire i mil, fr a-l priva de vreuna din binecuvntrile pe care urma s le primeasc dup cum am vzut.Pentru a lmuri pe deplin aceast iconomie a lui Dumnezeu, Sfntul Grigorie ne ofer un exemplu foarte frumos i foarte plastic. S presupunem c ne aflm n faa unei mese pline cu tot felul de bunti mbietoare. S presupunem n continuare c este un supraveghetor care, pe de o parte tie totul despre toate felurile de mncare care sunt duntoare i nepotrivite i care sunt bune de mncat i pe de alt parte cunoate foarte bine dorinele fiecrui invitat la cin. S presupunem de asemenea, c acest supraveghetor are putere absolut s permit unei persoane s mnnce un anumit fel de mncare i s opreasc pe alta, aa nct fiecare s mnnce ceea ce este folositor pentru el, n aa fel nct cel bolnav s nu se mbolnveasc mai tare i nici cel sntos s nu cad de la prea mult mncare. Dac supraveghetorul va afla c o persoan s-a mbuibat prea mult cu mncare i butur sau c alta a nceput s se mbete, l va scoate afar din acel loc. Exist cazul unui om care a fost scos afar din acel loc i s-a ntors cu mnie mpotriva supraveghetorului, acuzndu-l pe acesta c l-a lipsit din cauza invidiei de buntile de acolo. Dar dac s-ar fi uitat atent la cei ce au rmas i au suferit din cauza greurilor i durerilor de cap cauzate de beie, i i-au adresat cuvinte urte, atunci ar fi mulumit supraveghetorului c l-a izbvit de durerile mbuibrii.Acesta exemplu se potrivete de minune cu viaa omului. Viaa omului e o mas cu multe mncruri. Cu toate acestea, viaa nu e dulce ca mierea, ci are i multe mncruri mai puin agreabile precum sarea sau oetul, care fac viaa dificil. Unele mncruri fac pe cei ce le consum s intre ntr-un fel de frenezie, i s-i piard judecata, i altora le provoac boli. Supraveghetorul mesei, care este Dumnezeu, ndeprteaz grabnic de la mas, pe cel ce s-a purtat corespunztor aa nct s nu fie ca aceia care sufer datorit excesului de plcere cauzat de lcomia lor.n acest fel, Pronia Divin vindec bolile nainte ca acestea s se manifeste. Din moment ce Dumnezeu, prin atottiina Sa, tie c pruncul atunci cnd va crete i va folosi viaa ca s fac cele rele, ngduie ca acesta s fie ndeprtat de la banchetul vieii. Pruncul este trecut din aceast via aa nct s nu i foloseasc lcomia la masa acestei viei. Vedem aici marea iubire i milostivire a lui Dumnezeu.

Cel de-al cincilea aspect, care rezult din cel din urm, este ntrebarea: de ce Dumnezeu face o distincie n alegerea Lui, de ce pe unul l ia din aceast via n mod providenial, n timp ce pe altul l las s devin att de ru nct ne-am dori s nu se fi nscut. De ce copilul este luat din aceast via n chip providenial, n timp ce tatl lui este lsat, care bea la banchet pn la o vrst naintat.

Ca rspuns la aceast ntrebare el spune c motivul este cuvntul cel mai recunosctor, adic cei ce i sunt recunosctori lui Dumnezeu, i, care sunt nclinai spre bine n mod natural. n plus, acestea sunt taine pe care raiunea uman nu le poate cuprinde, chiar din cauza faptului c raiunea lui Dumnezeu este diferit de raiunea omului. Sfntul Grigorie menine ideea c ceea ce Dumnezeu mplinete nu este la ntmplare i iraional. Dumnezeu este raiune, nelepciune, virtute i adevr, i El nu va accepta nimic din ceea ce nu e legat de virtute i adevr. Aadar, uneori, din motivele pe care le-am menionat, pruncii sunt luai din viaa aceasta de timpuriu, i cteodat Dumnezeu ngduie ceva diferit, pentru ca El are n vedere un sfrit mai bun.

Dumnezeu permite i ca oameni ri s rmn n via pentru a oferi anumite nvturi prin ei. Referindu-se la israelii, el spune c Dumnezeu le-a permis egiptenilor s-i asupreasc, pentru a le da o lecie, aa cum tot El a scos poporul lui Israel din Egipt aa nct israeliii s nu ajung ca egiptenii, mprumutndu-le obiceiurile. Prin lovituri puternice, pe nicoval, chiar i cel mai rezistent fier, care nu se nmoaie n foc, poate lua forma unei unelte folositoare.

Un alt argument este acela c unii oameni i menin prerea c nu toi s-au lepdat n aceast via de roadele vicleniei, i nici cei virtuoi nu i-au primit rsplata pentru c au practicat nevoinele virtuilor. Acestui argument Sfntul Grigorie de Nyssa i rspunde c cei virtuoi se vor bucura pururea n viaa venic, comparnd binecuvntarea acestora cu necazul celor osndii. Aceasta s-a spus din punctul de vedere conform cruia comparaia contrariilor devine o sporire a plcerilor i o bucurie a celor virtuoi. Cu siguran, asta nu nseamn c se bucur de osndirea altor oameni, ci i mulumesc lui Dumnezeu pentru mntuirea lor, pentru c au parte de fericirea ca rsplat a virtuilor n contrast cu nefericirea ca rsplat a pcatelor i patimilor.

Aadar, pruncii sunt trecui prematur din viaa aceasta aa nct s nu cad n patimi grele. Sigur este faptul c pruncii care prsesc prematur viaa aceasta nici nu se afl ntr-o stare de chin nici nu se bucur la fel cu cei ce s-au nevoit s se cureasc de patimi prin virtui. Ei se afl n grija Proniei Divine. n orice caz, cltoria spre Dumnezeu i comuniunea cu Harul divin este o stare natural a sufletului, i pruncii nu pot fi privai de aceasta.DE CE SUFERA COPIII? Despre pacatele parintilor si bolile copiilorDaca este raspunzator fiul pentru tataSfanta Scriptura si Sfanta Traditie sustin ca faptele parintilor se rasfrang in mod tainic asupra sanatatii copiilor. Ca sa intelegem aceasta legatura, vom recurge pentru explicatii la Vechiul Testament. Dreptul Noe si-a blestemat nepotul Hanaan pentru purtarea necugetata a tatalui lui, Ham (vezi Fac. 9, 20-27). De aici a si provenit cuvantul hamstvo [Bdran", necioplit in limba rusa (n.trad.)].Apare intrebarea: de ce din cauza pacatului a avut de suferit fiul, si nu tatal? In cazul dat, aceasta este lesne de inteles. Imediat dupa potop, Dumnezeu i-a binecuvantat pe Noe si pe cei trei fii ai sai, printre care se numara si Ham (vezi Fac. 9,1). Noe nu a indraznit sa blesteme ceea ce a fost binecuvantat de Dumnezeu. Blestemul lui a cazut pe unul din nepoti. Dar vom sublinia ca aceasta a fost o exceptie.

Legile lui Moise explica in ce situatii copiii raspund pentru pacatele parintilor. De exemplu, imediat dupa a doua porunca (sa nu-ti faci chip cioplit) urmatorul verset spune:

Eu, Domnul Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina parintilor c e Ma urasc pe Mine, pana la al treilea si al patrulea neam si Ma milostivesc pana la al miilea neam catre cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele (Ies. 20, 5-6).

Aceste randuri nu pot fi scoase din context, caci in caz contrar se denatureaza sensul lor. Prin cuvantul copil se au in vedere urmasii directi din prima generatie, precum si nepotii, stranepotii si ceilalti urmasi. Atottiitorul nu-i pedepseste pe toti copiii, ci numai pe cei care Il urasc si nu pentru orice fel de fapte ale parintilor, ci numai pentru incalcarea celei de a doua porunci. Mila lui Dumnezeu este promisa fiecarei generatii ca rasplata pentru implinirea tuturor poruncilor.In celelalte noua porunci, pedeapsa pana la a treia si pana la a patra generatie nu este mentionata, ceea ce se explica in a patra carte a lui Moise:

Parintii sa nu fie pedepsiti cu moartea pentru vina copiilor si nici copiii sa nu fie pedepsiti cu moartea pentru vina parintilor; ci fiecare sa fie pedepsit cu moartea pentru pacatul sau (Deut. 24, 16).

Totodata se mentioneaza greselile pentru care sunt pedepsiti ei. Este interesant de mentionat ca, urcand pe tronul Iudeii, regele Amasia i-a omorat pe toti ucigasii tatalui sau, dar pe copiii ucigasilor nu i-a ucis (IV Regi 14, 1-6).

Dupa randuiala pamanteasca, nu intotdeauna pedeapsa urmeaza imediat dupa ce pacatul a fost savarsit. Uneori e nevoie de trecerea multor ani si a catorva generatii. Departarea pacatului de pedeapsa permite celui care a gresit sa realizeze gravitatea pacatului si sa se caiasca. Iar pe cei credinciosi rabdarea lui Dumnezeu ii invata sa cerceteze amanuntit si sa implineasca exact poruncile vietii duhovnicesti. Dumnezeu distruge lucrul celor care nu iau aminte la faptele Lui (vezi Ps. 27, 5).

Dreptatea rasplatii se pastreaza mereu:

Iar daca nu vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tau si nu te vei sili sa implinesti toate poruncile si hotararile Lui Blestemat sa fii tu Blestemat sa fie rodul pantecelui tau si rodul pamantului tau Atunci Dumnezeu te va bate pe tine si pe urmasii tai cu plagi nemaiauzite, cu plagi mari si nesfarsite si cu boli rele si necurmate pana vei fi starpit (Deut. 28, 15-18; 59-61).

Cu alte cuvinte, ce ai meritat aceea ai primit. Dumnezeu nu ameninta, ci doar avertizeaza. El descrie acea situatie la care poate sa ajunga omul, impreuna cu copiii lui, cand foloseste in mod gresit libertatea. Principiul pedepsirii pentru pacate este acelasi in Vechiul si in Noul Testament. Daca omul stia voia lui Dumnezeu, dar nu a implinit-o,va fi batut mult. Iar daca n-a stiut, dar a facut lucruri vrednice de bataie, va fi batut mai putin. Si oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, si cui i s-a incredintat mult, mai mult i se va cere(Lc. 12, 47-48).

Aici nu e vorba doar de viata pamanteasca. Judecata lui Dumnezeu are puteri asupra sufletului si dupa moartea trupului. Scriptura ne invata:

Ca lesne este inaintea Domnului in ziua sfarsitului sa dea omului dupa caile lui (Sirah 1,28).

Iata un exemplu din istoria biblica. Dumnezeu i-a spus dinainte necredinciosului rege Ieroboam ca ii va nimici casa. Insa in fiul regelui s-a gasit ceva bun inaintea Domnului Dumnezeului lui Israel si de aceea el va fi singurul care va fi ingropat in mormantul stramosilor lui si va primi speranta vietii vesnice (III Regi 14, 13).Asa se proceda in timpurile vechi-testamentare. Inainte de venirea Mantuitorului Hristos, Dumnezeu isi pregateste poporul pentru a primi o noua invatatura.

Pentru ce spuneti voi in tara lui Israel pilda aceasta si ziceti: Parintii au mancat agurida si copiilor li s-au strepezit dintii? Precum este adevarat ca Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot asa este de adevarat ca pe viitor nu se va mai grai pilda aceasta lui Israel (Iezechiel 18, 2-3).

Via si agurida inseamna responsabilitatea omului fata de propriile lui pacate si fata de cele straine.La intrebarea de ce fiul sa nu poarte nedreptatea tatalui sau?, Dumnezeu raspunde: Pentru ca fiul a facut ceea ce era drept si legiuit si toate legile Mele le-a tinut si le-a implinit; de aceea va trai. Dupa Dumnezeu, sufletul pacatosului moare daca acesta nu se caieste. Dar Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului, ci ca sa se intoarca de la caile sale si sa fie viu. Dumnezeu promite ca

fiul nu va purta nedreptatea tatalui si tatal nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rau, rautatea sa (Iez. 18, 18-23).

Aceeasi idee o gasim si in Cartea prorocului Ieremia:

Fiecare va muri pentru faradelegea sa; cine va manca agurida aceluia i se vor strepezi dintii (Ier. 31, 30).

De remarcat ca acest verset este urmat de altul care vorbeste despre Legea Noua a Domnului nostru Iisus Hristos.

Morala crestina a asimilat cuvintele prorocilor vechi-testamentari si le-a dat un sens aparte. Este vorba de Jertfa de pe Cruce a Mantuitorului.Dupa Cuviosul Isaac Sirul, nu Il putem numi pe Dumnezeu drept, deoarece, pentru pacatele lumii, El nu L-a crutat pe Fiul Sau Unul-Nascut. Cel drept a patimit fara sa aiba vreo vina pentru pacatosi. Apostolul Pavel afirma:

Dumnezeu isi arata dragostea Lui fata de noi prin aceea ca, pentru noi, Hristos a murit cand noi eram inca pacatosi (Rom. 5, 8).

Suferintele Fiului lui Dumnezeu sunt mai presus de orice imagine omeneasca despre dreptate. El Si-a dat viata de bunavoie nu ca plata pentru pacatele personale, ci pentru rascumpararea neamului omenesc. Caci ati fost cumparati cu pret, spune Apostolul Pavel (I Cor. 6, 20).

Cugetand la unele texte biblice si patristice, gasim cheia pentru intelegerea multor probleme vitale, mai ales pentru intrebarea: In ce masura suferintele copiilor depind de pacatele parintilor?Intre pacatele parintilor si bolile copiilor observam legaturi evidente. Sa analizam cateva exemple concrete. Dumnezeu condamna cu asprime inchinarea la idoli, pentru ca ea vatama sufletele si este insotita de ritualuri imorale, chiar si de jertfe sangeroase. Astfel, indepartandu-se de credinta adevarata, evreii au slujit idolilor, au jertfit pe fiii lor si pe fetele lor idolilor; au varsat sange nevinovat (Ps. 105,36-38).

Iata si cateva fapte din viata noastra cotidiana. Sa presupunem ca parintii nu-l invata pe copil lucrurile elementare care tin de igiena si curatenie. Astfel, apare riscul imbolnavirii de dizenterie (boala mainilor nespalate) si a altor boli infectioase. Daca intr-o familie toate problemele se rezolva numai cu strigate, copilul va fi cu greu dezvatat sa nu strige si el din orice motiv. El nu este obisnuit sa-si controleze emotiile si sentimentele. Cu timpul, enervarea capata un caracter nevrotic. Copilul devine de necontrolat, agitat si nervos. Psihicul dezechilibrat, aproape sfasiat de neplacerile din familie, provoaca crize si-l impinge la gesturi neadecvate.

Printre cauzele duhovnicesti ale imbolnavirii copiilor din pricina parintilor exista si unele mai putin evidente.Pe parcursul practicii sale, pediatrul ortodox T. Kostenko s-a confruntat cu una dintre cele mai mari dureri ale timpurilor noastre copiii abandonati. Fapta unei singure mame provoaca un soc moral-duhovnicesc. Cat timp fetita nou-nascuta i-a fost adusa mamei spre alaptare, micuta zambea, se comporta bine, adauga in kilograme. Dar, cum s-a intamplat tragedia, fetita s-a schimbat. A inceput sa arate jalnic. Pe chipul ei s-au intiparit urmarile tragediei interioare si singuratatea. A inceput sa manance tot mai putin, parea trista si fara viata. In general, copiii simt acut tradarea mamei, singuratatea care se napusteste brusc asupra lor, instrainarea si deznadejdea. Medicii pediatri au ajuns la concluzia ca micuta s-a imbolnavit. Dar cateva zile mai tarziu, dupa ce s-a adaptat noii situatii, fetita a inceput sa se indrepte. Cu toate acestea, privirea ei continua sa-i uimeasca pe cei din jur. In ochii ei se citea cand o intrebare, cand o rugaminte. Ochii fetitei abandonate se deosebeau mult de cei ai copiilor care aveau parte de iubirea si de mangaierea mamei.

Din punct de vedere teologic, aici totul e de inteles. Abandonarea constienta a copilului pentru placerile personale (dorinta de pastrare a modului obisnuit de viata, a libertatii etc.) se numeste nepasare fata de copil. Este un pacat sa refuzi alaptarea unui copil din orice alt motiv afara de boala. Aceasta denatureaza instinctul matern, contravine principiului despre familie si casatorie.

Pe plan psihologic, trecerea brusca la alimentarea artificiala provoaca un stres puternic. Pruncul este lipsit de ceea ce este cei mai important convorbirea cu mama, de grija si caldura ei, de ceea ce in popor se numeste vitamina M (dragostea materna). Contactul real cu mama ii ofera copilului o dezvoltare psihofizica normala, relatii bazate pe incredere, legatura duhovniceasca intre ei. Instrainarea de la sanul mamei si obisnuinta cu biberonul ii impune copilului sa comunice nu cu o persoana vie, ci cu un obiect.

Si, in sfarsit, din punct de vedere medical, laptele mamei este hrana cea mai pretioasa si de neinlocuit pentru un bebelus. El contine albumina, grasimi, microelemente, vitamine, hormoni, fermenti si anticorpi. El ii mareste imunitatea si il apara de infectii. De obicei, copiii care au fost alaptati de mame sunt mai linistiti si se imbolnavesc mai rar in comparatie cu cei care au fost lipsiti de aceasta posibilitate. Laptele strain (mai ales, cel de animale sau artificial) este mai putin potrivit pentru copil din punct de vedere imunologic decat cel al mamei lui.In concluzie, vom spune ca renuntarea la copil sau refuzul neintemeiat de a-l alapta se rasfrang negativ asupra pruncului. Acest lucru trebuie stiut mai ales acum, cand procentul copiilor abandonati si al celor hraniti artificial a crescut considerabil, iar alaptarea fireasca nu mai este la moda.Pacatele parintilor le provoaca copiilor dereglari psihosomatice, de exemplu astmul bronsic, la care se adauga si factorii alergici si infectiosi. Inceputurile astmului bronsic pot fi gasite in dorintele blocate si nerealizate, in pornirile sexuale inabusite neindemanatic, in contradictia dintre dorinta de a castiga increderea si frica fata de aceasta. In copilarie, acestui bolnav mama ii refuza grija si mangaierea (lipsirea foarte timpurie de mediul matern).Copilul, care are inca nevoie de ocrotirea parinteasca, reactioneaza la atentia insuficienta cu un sentiment acut de neajutorare. Pe cand mama, care se straduie sa-l faca pe copil independent, de fapt, obtine contrariul. Ea ii accentueaza si mai mult sentimentul de neajutorare si de iubire fata de ea. Acest conflict este numit plansul retinut (fara voce) al copilului. Plansul o instraineaza de obicei si mai mult pe mama care nu-l accepta pe copil. Iar pruncul nedreptatit, ca sa nu planga si ca sa provoace cei putin mila mamei fara inima, isi incordeaza muschii abdomenului, ai gatului si ai diafragmei. El isi retine astfel plansul si din aceasta cauza incepe sa se sufoce.Lipsa lacrimilor nu-i da posibilitatea sa-si descarce necazul si emotiile. Savantii considera ca intre plans si iesirea din starile extreme exista o stransa legatura. Pe langa transpiratie si aerul expirat, lacrimile curata organismul de toxine. Analiza lacrimilor permite diagnosticarea unor boli si reglarea administrarii medicamentelor. Cercetarea componentelor chimice a lacrimilor provocate de o puternica stare emotionala, arata ca ele contin combinatii biologic active. Lacrimile provocate de alte pricini (de exemplu, de taierea cepei) nu contin aceste substante. Plansul este o reactie normala si a-l retine este foarte daunator pentru sanatate. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa-l mangaiem si sa-l linistim pe cel care plange, mai ales daca sufera de astm.Vom sublinia ca anume pacatul mamei (educatia gresita din punct de vedere psihologic si pedagogic) se face vinovat de aceasta boala la un copil. Boala ar fi putut fi evitata, daca s-ar fi urmat sfatul Apostolului Pavel:

nu atatati la manie pe copiii vostri, ca sa nu se deznadajduiasca (Col. 3, 21), ci cresteti-i intru invatatura si certarea Domnului (Efes. 6, 4).

Cu timpul, la bolnavii astmatici apar schimbari evidentiate in sfera emotionala (predispozitie spre neliniste si deprimare, oboseala, panica inainte de accese). La randul lor, emotiile negative agraveaza boala. Afara de aceasta, simptomele astmului sunt provocate si de factori neastmatici (cosmarurile, nelinistea, tristetea mare, frica etc). Ei nu constituie cauzele bolii, dar o pot potenta. Treptat, accesele se agraveaza tot mai mult, ceea ce joaca un rol considerabil in cazurile de moarte neasteptata de astm (sufocatie in timpul spasmului bronhiilor).

Un alt caz. Sa presupunem ca un adolescent nu doreste sa mearga la scoala. Deseori, aceasta este o reactie anormala. El, intentionat, se impotriveste cerintelor corecte ale adultilor: gaseste scuze, chiuleste de la lectii, simuleaza o boala, uneori fuge de acasa de la asa-numitii tirani si, demonstrativ, ameninta sa-si puna capat zilelor. Motivele acestor fapte sunt diverse: de la trandavie obisnuita si dorinta de a atrage atentia pana la dorinta de a scapa de grija exagerata si de a intari propriul eu pe care il stirbesc ambitiile educatorilor. In orice caz, tanarul nu este respectuos fata de parinti si respinge diferite norme sociale acceptate de toti in anumite conditii, reactiile anormale, in particular reactiile anormale comportamentale (RAC), mai ales cele personale, se transforma in stari nevrotice sau psihopatice, provoaca schimbari patologice in sistemele nervos, imun si endocrin. Pe baza RAC se formeaza diferite variante ale starilor de adaptare si de adaptare psihica: astenica, psihovegetativa si dismnezica. Sindromul astenic se caracterizeaza prin labilitate emotionala, iritare marita, istovire, micsorarea concentrarii atentiei; cel psihovegetativ, prin palpitatii, dereglari ale tranzitului intestinal, schimbarea culorii tesutului pielii etc; sindromul dismnezic, prin dereglari ale memoriei. Cand evolutia este nefavorabila, aceste sindromuri trec in forme clinice evoluate nevroze, psihopatii, stari nevrotice si psihopatice.Si, in sfarsit, exista asemenea legaturi intre pacatele parintesti si bolile copiilor pe care le poate rezolva doar un preot duhovnic cu experienta. Una si aceeasi boala, spune episcopul Varnava (Beleaev), poate aparea la un om din cauza necinstirii parintilor, la altii pentru furt, si chiar la unul si acelasi om, o data pentru un pacat si alta data pentru un alt pacat.Stiinta traditionala nu se ocupa cu aceasta parte a vietii omenesti. De aceea, este mai logic sa apelam la izvoarele crestine, fara trimiteri la practica si teoria stiintei. Avem dreptul sa meditam asupra factorilor concreti, mai ales, din Sfanta Scriptura si Traditie. Veridicitatea exemplelor extrase din ele este sfintita de autoritatea traditiei Bisericii Ortodoxe.

Un exemplu biblic avem in viata regelui David. El s-a lasat ademenit de frumusetea Virsaviei, sotia comandantului ostirii sale, Urie. David l-a trimis pe Urie la moarte sigura si, eliberandu-i locul, a induplecat-o pe Virsavia sa se casatoreasca cu el. Pentru omor premeditat, pentru desfranare, pentru nepocaire de cele savarsite, Dumnezeu l-a pedepsit pe rege. Prorocul Natan i-a deschis ochii si, astfel, regele si-a recunoscut vina. Natan i-a spus:

Domnul a ridicat pacatul de deasupra ta si tu nu vei muri. Dar fiindca tu prin aceasta fapta ai dat vrajmasilor Domnului pricina sa-L huleasca, de aceea va muri fiul ce ti se va naste Iar Domnul a lovit pe copilul pe care i-l nascuse femeia lui Urie si acela s-a imbolnavit (II Regi 12, 13-15).David s-a cait mult. La rugaciunea fierbinte, el a adaugat si post aspru. Regele credea ca Dumnezeu se va milostivi de el si copilul va ramane in viata. Strigatul sufletului indurerat s-a personificat in minunatul Psalm 50. Insa copilul a murit S-a implinit cuvantul Scripturii: Fiecare este ispitit cand este tras si momit de insasi pofta sa. Apoi pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, odata savarsit, aduce moarte (Iac. 1, 14-15).

Cu toate acestea, iubirea dintre David si Virsavia nu s-a sfarsit pe aceasta nota tragica. Dupa ce ei s-au pocait, Dumnezeu a sfintit casnicia lor si le-a daruit un fiu, legendarul rege Solomon. Domnul l-a iubit pe acesta, precizeaza Sfanta Scriptura (II Regi 12, 24). Regele Solomon a intrecut pe toti regii pamantului prin bogatie, slava si intelepciune. Datorita credintei tatalui lui, el a trait multi ani si fericit. Dar, cu toate acestea, spre sfarsitul vietii, sotiile lui i-au intors inima ca sa se inchine la idoli. Pentru aceasta, Dumnezeu l-a pedepsit pe Solomon: i s-a nascut un fiu, Roboam cel cu putina intelepciune, care prin nebunia lui a facut multe rele poporului (III Regi 11,43 51, Sirah 47, 28).

Sa cugetam putin: cel mai intelept dintre oameni a avut un copil slab la minte! Aceasta s-ar putea explica printr-o intamplare fatala sau prin cunoscuta zicala: Natura se odihneste in copiii geniului. Insa aici este vorba de Pronia lui Dumnezeu. Lui Dumnezeu nu-i este greu sa binecuvanteze pe toti urmasii pentru credinta parintilor.

Un caz asemanator il descrie si Sfantul Ignatie (Briancianinov). Cand era inca un copil, viitorul Avva Elisei s-a imbolnavit si a fost la un pas de moarte. Cu toate eforturile medicilor, ii mai ramasesera de trait mai putin de trei zile. Tatal sau, desi ii ura foarte mult pe calugari s-a grabit sa ajunga la Biserica Sfantului Evanghelist Marcu. Acolo, l-a intampinat un sfant parinte si l-a intrebat: Ce ti s-a intamplat, domnule Procopie? Ce necaz iti apasa sufletul? Tatal i-a raspuns: Cel Care ti-a descoperit numele meu iti va descoperi si pricina necazului meu. Nevoitorul clarvazator, impreuna cu tatal, l-a vizitat pe muribund si a invitat-o in camera si pe mama copilului, care era o femeie credincioasa. Dupa aceea, placutul lui Dumnezeu i-a spus tatalui: Dumnezeu cere de la tine implinirea a trei porunci si, daca le vei pazi, El va lasa in viata pe fiul tau. Tatal a chemat ca martor pe Sfantul Evanghelist Marcu si a jurat ca va face intocmai. Batranul a continuat:

Sunt15 ani de cand traiesti in desfranare, spurcand patul sotiei tale. De aceea, Dumnezeu a chemat la El pe cei cinci copii ai tai. Aceasta este in primul rand. In al doilea rand, sa nu-i impui fiului tau sa se insoare, ci sa-l lasi sa primeasca calugaria. Si, in al treilea rand, sa nu mai stai de vorba cu ereticii.Tatal a ascultat cu atentie si a spus staretului: Voi implini cuvintele tale pana la sfarsitul vietii. Batranul calugar s-a rugat lui Dumnezeu, iar a treia zi copilul s-a vindecat. Se pare ca pricina duhovniceasca a bolii copilului au fost pacatele grele ale tatalui desfranarea, educatia gresita data fiului, in urma careia el putea sa cada si sa urmeze calea tatalui,precum si conceptiile anticrestine .Intr-adevar, nerespectarea de catre parinti a poruncii sa nu desfranezi se rasfrange negativ asupra sanatatii urmasilor. Odata, Cuviosul Leonid de la Optina a fost vizitat de doi soti care aveau un copil bolnav psihic. Sfantul le-a explicat ca prin aceasta boala Dumnezeu i-a pedepsit pentru neinfranarea lor de la relatiile intime in ajunul marilor sarbatori bisericesti.La fel, si Cuviosul Serafim de Sarov atentiona ca pentru nerespectarea curatiei dintre soti in timpul posturilor si in zilele de post, li se nasc copii morti. Mai multe femei mor in timpul nasterii din cauza nerespectarii sarbatorilor bisericesti si a duminicilor.Sa nu uitam ca Sfantul Serafim a spus aceste cuvinte la inceputul secolului al XIX-lea unui tanar care se pregatea sa se casatoreasca. Mirele a venit la Cuviosul din Sarov pentru a primi binecuvantare si, de asemenea, si un sfat. Probabil ca sfantul a intrezarit frica de Dumnezeu si credinta mare a tanarului si de aceea i-a dat o povata ascetica atat de grea.

*[Parerea celor doi mari Batrani este confirmata indirect de faptul ca Biserica Ortodoxa nu savarseste cununii in vremea posturilor, a Saptamanii branzei si a Saptamanii luminate, de la Nasterea pana la Botezul Domnului, in zilele de dinaintea sarbatorilor mari (inclusiv a hramului bisericii parohiei), precum si in ajunul zilelor de miercuri, vineri si duminica de peste an, n.ed.].

Fiind oameni slabi duhovniceste, sa ne amintim dialogul dintre Apostoli si Mantuitor care se refera la porunca Sa nu desfranezi: Ucenicii I-au zis: Daca astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos sa se insoare. Iar El le-a zis: Nu toti pricep cuvantul acesta, ci aceia carora le este dat Cine poate intelege sa inteleaga (Mt. 19, 10-12).

Sensul acestui raspuns este explicat in Bazele conceptiei sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse:Perpetuarea neamului omenesc este unul din scopurile fundamentale ale intemeierii casatoriei Refuzul intentionat de a naste copii din scopuri egoiste depreciaza casatoria si este un pacat. Pe langa aceasta, sotii sunt raspunzatori inaintea lui Dumnezeu pentru cresterea copiilor.Una din caile de realizare a unei atitudini responsabile in ceea ce priveste nasterea de copii este abtinerea de la relatii sexuale pentru o anumita perioada.Trebuie amintite cuvintele Apostolului Pavel cand se adreseaza sotilor crestini:

Sa nu va lipsiti unul de altul, decat cu buna invoiala pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea, si iarasi sa fiti impreuna, ca sa nu va ispiteasca satana, din pricina neinfranarii voastre (I Cor. 7, 5).

La aceasta hotarare sotii trebuie sa ajunga de comun acord, apeland la sfatul duhovnicului. Cel din urma va lua in considerare conditiile vietii lor, varsta, starea sanatatii, masura maturizarii lor duhovnicesti si altele, facand diferenta dintre cei care pot pricepe cerintele infranarii si cei carora nu le este dat (Mt. 19, 11), ingrijindu-se, in primul rand, de pastrarea si intarirea familiei. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, prin decizia din 28 decembrie 1998, a indicat preotilor care poarta slujirea duhovniceasca inadmisibilitatea impunerii sau indemnarii credinciosilor, impotriva voii lor, la refuzul implinirii obligatiilor sotilor si le-a amintit necesitatea respectarii neintinarii si atentie mare in discutiile cu credinciosii, in legatura cu anumite aspecte ale vietii lor. Din pacate, de cele mai multe ori, din cauza pacatelor parintilor, copiii devin bolnavi psihic si chiar indraciti. Vom da cateva exemple. Intr-o zi, la Avva Amun, care locuia in pustia Nitriei, a fost adus un copil in lanturi. El a fost muscat de un caine turbat si, istovit de dureri insuportabile, s-a muscat pe sine pana la sange. Vazandu-i pe parintii care au venit la el sa ceara ajutor pentru fiul lor, Avva le-a spus:

De ce ati venit la mine, cerand ceea ce este peste puterile mele? Chiar in mainile voastre veti gasi ajutorul necesar. Rasplatiti pe vaduva de la care ati luat pe ascuns boul si astfel fiul vostru se va vindeca.Demascati de fapta lor rusinoasa, parintii au implinit cuvintele sfantului parinte si, pentru rugaciunile lui, copilul s-a vindecat.Desigur, cauza directa a bolii (manifestata si prin frica de apa) este un virus care ataca sistemul nervos pana in faza letala. Daca aceasta boala nu se trateaza la timp, omul care a fost muscat de un caine turbat moare de paralizia inimii si a respiratiei. Judecand dupa descriere, copilul avea forma avansata a turbarii si chiar daca ar fi fost internat intr-o clinica ultramoderna, oricum ar fi murit, cu toate tratamentele intensive. Acestea sunt opiniile cu caracter medical. Insa in plan duhovnicesc, boala si vindecarea copilului nu sunt legate de turbare, ci de pacatul parintilor pentru furt si de dauna adusa unui sarac.Al doilea exemplu este luat din viata Cuviosului Arsenie Capadocianul. Cand vedea un copil paralizat sau demonizat, el cauta mai intai cauza acestei suferinte. Daca era vina parintilor, sfantul le dadea epitimie, si numai dupa aceea il vindeca pe cel bolnav. Intr-una din zile, niste parinti si-au adus la el copilul, care era strans legat. Batranul le-a poruncit sa-l dezlege imediat, dar parintii s-au speriat: Baiatul este nebun si cu greu l-am putut lega. Parintele Arsenie a insistat: Dezlegati-l si sa nu va fie frica. De indata ce copilul a fost eliberat, diavolul care il chinuia l-a parasit si el s-a vindecat. Baiatul s-a apropiat de calugar si, bland ca un miel, s-a asezat la picioarele lui.Cuviosul a inteles ca parintii purtau o vina dubla. In primul rand, copilul s-a nascut demonizat din cauza lor (amanuntele nu se mentioneaza). In al doilea rand, parintii se purtau urat cu fiul lor suferind. Ei il tineau flamand ca sa-l slabeasca fizic si prin aceasta sa-l poata controla.Si acum un alt exemplu. La Cuviosul Partenie al Lampsacului a fost adus un copil chinuit de diavol. De obicei, cu ajutorul harului dumnezeiesc si fara sa astepte ca sa fie rugat, cuviosul ii ajuta pe ceilalti in suferinte. Insa de data aceasta, el si-a aratat nemultumirea. Cazand la picioarele sfantului, parintii l-au rugat cu lacrimi sa le izbaveasca fiul de aceasta nenorocire. Dar calugarul le-a raspuns:- Fiul vostru nu este vrednic de a fi tamaduit, caci duhul care il chinuie ii este dat ca pedeapsa pentru ca era cat pe ce sa savarseasca o crima.Parintii s-au ingrozit, iar cuviosul le-a explicat:-El va necajea deseori?- Da, a raspuns cu durere tatal.- Cand erati necajiti, v-ati rugat lui Dumnezeu ca sa-l pedepseasca?- Da, am pacatuit in fata lui Dumnezeu, au raspuns parintii.Sfantul le-a spus:- Atunci sa sufere, dupa cum si merita.Insa parintii iubitori nu incetau sa verse lacrimi si sa-l roage pe facatorul de minuni. Induplecat de rugamintile lor fierbinti, el a cerut pentru tanar iertare de la Dumnezeu, l-a binecuvantat si, dupa ce s-a rugat, l-a vindecat.Sa fim atenti in cererile noastre: Binecuvantati pe cei ce va prigonesc si nu-i blestemati Nu va razbunati singuri, iubitilor, ne invata Apostolul Pavel, ci lasati loc maniei lui Dumnezeu Daca vrajmasul tau este flamand, da-i de mancare; daca ii este sete da-i sa bea Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul cu binele (Rom. 12, 14 si 19-21).Ultimul exemplu care ilustreaza complexitatea legaturii dintre pacatele parintilor si bolile copiilor este luat din viata minunatului nevoitor al timpurilor noastre, Cuviosul Paisie Aghioritul. Un barbat a venit la Cuviosul Paisie. Fiica lui avea cancer. El a adus cu el si cateva hainute de-ale ei, ca parintele sa le binecuvanteze.Parintele i-a spus nefericitului tata:- Eu ma voi ruga, dar si tu trebuie sa jertfesti cu ceva si Dumnezeu Se va milostivi.Tatal fetitei a intrebat:-Cu ce sa jertfesc, parinte?-Jertfeste una din patimile tale.Barbatul, care avea putine cunostinte despre viata duhovniceasca, a raspuns:-Nu am nici o patima.Atunci staretul a intrebat:-Fumezi?- Da.- Din iubire pentru fiica ta, lasa-te de fumat si Dumnezeu o va vindeca, a cerut staretul.Tatal s-a lasat de fumat si astfel fiica lui a inceput sa se vindece. Peste un timp, ea era complet sanatoasa, ceea ce au confirmat si medicii. Dar in curand tatal a uitat si nu si-a tinut promisiunea. Ce s-a intamplat? Fetitei i s-a depistat din nou cancer si starea ei s-a agravat. Tatal a cerut din nou ajutorul parintelui, insa a auzit raspunsul:- Daca tu, fiind tata, nu ai avut evlavie si nu ai jertfit in numele vietii copilului patima care dauneaza trupului tau, eu nu te mai pot ajuta cu nimic.Ce lectie buna! Staretului Paisie i-a fost descoperita legatura nevazuta dintre procesul cancerigen al fetitei si patimile tatalui ei. Prin rugaciunile placutului lui Dumnezeu, tatal a invins patima si boala s-a indepartat. Dar barbatul a avut un comportament usuratic. In pofida juramantului, el nu s-a izbavit de obiceiul care dauna chiar si sanatatii lui. Cu adevarat, este mai bine sa nu fagaduim decat sa promitem si sa nu implinim! Mai ales, cand este vorba de Dumnezeu si de viata copilului, aflat la un pas de moarte. Cum spune Sfanta Scriptura:Dragostea acopera multime de pacate (I Petru 4,8 ) si Cui se iarta putin, putin iubeste (Mc. 7, 47).Practic, prin gestul sau tatal a demonstrat ca nu si-a iubit indeajuns fiica. In acest caz, cererea lui a fost respinsa.Sa rezumam cele spuse mai sus. Relatia dintre pacatele parintilor si bolile copiilor este mult mai complicata decat pare la prima vedere. Pacatul poate duce la boala, iar boala la pacat. In aceasta ordine de idei, pacatul joaca rolul de factor duhovnicesc al stresului, al conflictelor si al trasaturilor negative ale caracterului si ale persoanei, al traumelor psihice si ale obiceiurilor proaste si, prin urmare, al acelor boli de care este legat.Bineinteles ca in multe situatii putem observa mecanisme care tin de cele pamantesti, care sunt firesti si care ne duc la pacat, iar prin el la boli somatice, psihice sau duhovnicesti. Insa de multe ori aceste legaturi sunt mascate, transmise prin intermediul unor imprejurari, ascunse de privirea omeneasca. Varietatea legaturilor din interiorul pacatelor, precum si cea dintre bolile somatice si psihice nu permit intotdeauna oamenilor sa clasifice clar bolile, sa faca o diferenta intre ele. Cu toate acestea, uneori se reuseste sa se explice concret cum un anumit pacat poate duce la boala. Aceasta nu este o nascocire, ci se bazeaza pe date concrete. A ignora o asemenea realitate este o greseala, iar atitudinea serioasa fata de ea ar fi de mare folos atat medicilor, cat si pacientilor.Puterea de a rezista in fata bolilor depinde de ereditate, de imunitate, de educatie, de mediul inconjurator, de puterea influentelor negative etc. Un rol major il au reactia noastra fata de anumite evenimente, stapanirea de sine, capacitatea noastra de a ne controla emotiile si sentimentele. Slabiciunea caracterului, iritarea, neincrederea, tinerea de minte a raului, supararea, iubirea de sine si alte patimi ale adultilor sunt aliatii puternici ai bolilor. De aceea, in multe situatii, suferintele copiilor nostri apar chiar din cauza noastra. Mantuitorul Hristos explica ucenicilor Sai:Caci dinauntru, din inima omului ies cugetele cele rele, desfranarile, hotiile, uciderile, adulterul, lacomiile, vicleniile, inselaciunea, nerusinarea, ochiul pizmas, hula, trufia, usuratatea (Mc. 7, 21-22).Vom preciza inca o data urmatorul fapt: copiii nu platesc ,,pentru pacatele parintilor cu pretul sanatatii lor dar pot suferi in virtutea urmarilor acestor pacate. Nefiind raspunzatori pentru faradelegile neamului lor, urmasii sunt legati de stramosii lor genetic, psihologic, social, cultural si duhovniceste. Ambele generatii (atat cea tanara, cat si cea mai in varsta) se influenteaza reciproc, negativ si pozitiv. Aceasta nu este karma, nu este razbunarea oarba a sortii pentru anumite fapte savarsite in timpul vietilor anterioare, ci este rezultatul unirii fizice, sufletesti si duhovnicesti dintre parinti si copii.Pacatul parintesc ii duce pe urmasi in mod direct sau indirect la boala si moarte. El nu implica deloc factorii genetici, biochimici, fiziologici, sociali etc. si alti factori ai aparitiei si dezvoltarii bolilor, dar toate cauzele actioneaza impreuna, de parca ar transmite stafeta una alteia. De multe ori, pacatul devine prima treapta a imbolnavirii unei persoane. Medicina si psihologia moderna demonstreaza aceasta in mod convingator.Asadar, am analizat pe scurt unele cauze duhovnicesti ale suferintelor copiilor. Cu siguranta, exemplele aduse vor trezi unora obiectii, intrebari, nedumeriri. Altora, le vor parea neconvingatoare, incidentale si naive. Nu vom impune cititorului punctele noastre de vedere, ci ne vom impartasi cu acele concluzii care, cum se spune, au iesit la suprafata.A nega factorii duhovnicesti si procesele care duc la boli si la moarte este absurd. Desi se afla in afara sferei stiintei traditionale, ii vom lua in considerare impreuna cu alti factori cercetati de oamenii de stiinta. Punctul de vedere crestin se prezinta ca fiind foarte actual. Cu o mie de ani inainte de aceste cercetari, Biblia a aratat legatura dintre pacat si boala, dintre starea emotionala si sanatatea fizica: Barbatul limbut nu se va indrepta pe pamant; pe omul nedrept rautatea il va duce la pieire (Ps. 139, 12); O inima fara patima este viata trupului, pe cand pornirea patimasa este ca un cariu pentru oase (Pilde 14, 30); O inima vesela este un leac minunat, pe cand un duh fara curaj usuca oasele (Pilde 17, 22);Cununa intelepciunii este temerea de Domnul, care odrasleste pace si sanatate nevatamata; dar si una si alta sunt daruri de la Dumnezeu (Sirah 1, 17). Dependenta duhovniceasca a bolii de pacat a existat dintotdeauna, dar nu dovedita si pe plan medical-psihologic. Pe de o parte, cu cat parintii pacatuiesc mai mult si se pocaiesc mai putin, cu atat este mai mare probabilitatea imbolnavirii copilului lor.Pe de alta parte, cu cat parintii pacatuiesc mai putin si se pocaiesc mai mult, cu atat este mai mare probabilitatea ca fii lor sa creasca sanatosi. Vom preciza ca este vorba de starea sufletului. Insa in masura in care sanatatea trupeasca depinde mult de cea sufleteasca, concluzia data se refera si la sanatatea trupului.Fiecare om are ceva propriu, individual, este infrumusetat cu particularitati personale. Intr-o astfel de problema, cum ar fi cea a inceputurilor duhovnicesti ale suferintelor copiilor, trebuie evitate generalizarile si concluziile. Trebuie sa fim atenti la opiniile care se refera la demonizare si la alte boli sufletesti. Aici (ca de altfel peste tot) un rol considerabil il au Pronia dumnezeiasca, vicleniile demonilor, neputintele omenesti si, nu in ultimul rand, educatia copilului. Mediul in care se formeaza personalitatea omului lasa o amprenta adanca in particularitatile mostenite sau dobandite, in trasaturile de caracter si de temperamente in necesitati si in inclinari.Informatiile despre factorii duhovnicesti ai bolilor sunt imbogatite de constatarile medicilor. Ele maresc eficienta sedintelor medicale si ajuta la tratarea bolnavului si nu a bolii. Datorita acestor cunostinte, sunt mult mai usor de inteles necesitatea metodelor duhovnicesti de vindecare, particularitatile bolii si ale vietii pacientului. Nu este un secret ca deseori una si aceeasi boala se manifesta in mod diferit. Exista aceleasi forme de nevroze, dar nu exista pacienti care sufera de aceeasi boala. Se pare ca aceasta logica poate fi aplicata la toate bolile.Cum sa procedeze cei care au constientizat ca pricina bolii copilului lor se gaseste, de fapt, chiar in ei? La aceasta intrebare nu se poate raspunde simplu. In primul rand, nu vom deznadajdui, ci vom constientiza ca e nevoie de o pocainta sincera si de o rugaciune fierbinte catre Dumnezeu. Pacatul il mutileaza pe om, iar pocainta il vindeca. Parintii care nu-si educa corect copiii savarsesc o crima atunci cand irosesc timpul care le-a fost dat pentru pocaire si pentru rugaciune. Astazi se savarseste minunea despre care spunea si Sfantul Ioan Botezatorul: Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam (Mt. 3, 9).Si atunci, pentru evlavia parintilor, Multmilostivul Dumnezeu va spune copiilor acestor parinti cuvintele spuse odata vamesului Zaheu: Astazi s-a facut mantuire casei acesteia, caci si acesta este fiu al lui Avraam. Caci Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut (Lc. 19, 9-10).Boala este un semnal de alarma pe care sufletul il trimite trupului. Sufletul este diferit de la om la om. Sa luam aminte ce ne spune Pronia lui Dumnezeu prin boala copilului si sa nu fim banuitori si ingrijorati de sine. Si atunci, de exemplu, depresia va spune: Linisteste-te! Esti prea nervos si ai pretentii prea mari; iar astmul bronsic va afirma: Tu nu-l intelegi pe copilul tau si ii acorzi prea putin timp. Un asemenea dialog interior ne va ajuta sa intelegem corect si sa evitam boala care ne paste. El va fi un pas catre insanatosire. In cazul in care ne vom grabi sa ne debarasam de semnalele trimise de organism, le vom inabusi cu medicamente si vom ajunge in mod negresit la medicina primitiva de genul: Pentru dureri de cap sa luati analgetice, iar pentru cele de stomac, nospa.Recunoasterea componentei duhovnicesti a bolii ne impune sa ne asumam responsabilitatea pentru comportamentul nostru si pentru educatia copiilor. Cu adevarat, are deplina dreptate Apostolul Pavel:Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos toate imi sunt ingaduite dar nu toate zidesc (I Cor. 6, 12; 10, 23).Iar intelepciunea populara spune:Vei semana o fapta, vei culege o obisnuinta; vei semana o obisnuinta, vei culege caracter; vei semana caracter, vei culege soarta.Si inca o precizare: sanatatea duhovniceasca a parintilor preintampina greselile care apar in procesul educatiei copiilor. Un copil care provine dintr-o familie sanatoasa din punct de vedere duhovnicesc are imunitate fata de bolile duhovnicesti. Aceasta este una din legitatile principale. De aceea, in capitolul urmator, vom vorbi doar despre dereglarile duhovnicesti, care sunt caracteristice timpurilor noastre. Mai intai de toate, aceasta ii va ajuta pe parinti sa aiba un comportament adecvat fata de Dumnezeu si de aproapele. In al doilea rand, bolile duhovnicesti reprezinta pericolul real care pandeste generatia viitoare in cazul in care ea nu va primi o educatie corecta.Sfantul Teofan Zavoratul despre atitudinea in fata bolii: Ce rugaciune ii trebuie bolnavului? Multumire si suspinareMilostivirea lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! Daca totul e de la Domnul, si boala dumneavoastra este tot de la El. Daca tot ce este de la Domnul e spre mai bine, inseamna ca si boala dumneavoastra. Vrajmasul va insufla: Nu vei rezista. Raspundeti-i: nici nu ma gandesc sa rezist de una singura, ci nadajduiesc ca Milostivul Domn nu ma va lasa singura, ci ma va ajuta sa tin piept cum m-a ajutat si pana acum. Iarasi boala! Sa va dea Domnul rabdare si seninatate, si sa va izbaveasca de cartirea cea pacatoasa! Nu priviti cu mohorare la neputinte. Ele arata mai degraba mila si luarea-aminte a lui Dumnezeu fata de noi decat lipsa Lui de bunavointa. Tot ce este de la Dumnezeu spre bine este.

Sunt boli a caror vindecare este oprita de Domnul atunci cand El vede ca boala e mai de trebuinta ca sanatatea pentru mantuire. Nu pot sa spun ca asta nu s-ar intampla si in ceea ce ma priveste. Dumnezeu a trimis boala. Dati multumita Domnului, fiindca tot ce e de la Domnul spre bine este. Daca simtiti si vedeti ca insiva sunteti vinovata, incepeti cu pocainta si parere de rau inaintea Domnului pentru faptul ca n-ati pazit darul sanatatii, cel de la El primit. Iar apoi trebuie sa va ganditi doar ca boala e de la Domnul si ca nimic nu are loc intamplator. Si dupa aceea multumiti din nou Domnului. Boala smereste, inmoaie sufletul si-i usureaza obisnuita povara a grijilor de multe feluri.*

V-ati imbolnavit! Ce este de facut? Rabdati si multumiti lui Dumnezeu, spunand in sinea dumneavoastra:Aceasta boala este pentru pacatele mele mari si nenumarate. Domnul imi ia puterile ca prin aceasta sa ma faca mai infranat. El nu mai stie cum sa ma indrepte altfel. A incercat si cu mila, si cu necazurile, si nimic nu a folosit. Iar ceasul mortii se apropie si, cand va veni, ce va face ticalosia mea? Doamne, Dumnezeul meu! Cruta zidirea Ta cea neputincioasa.

Cand omul e bolnav, fie si usor, moartea ii vine in minte ca sufletul sa cunoasca cu lucrul cat de adevarat este cuvantul inteleptului: Adu-ti aminte de cele mai de pe urma ale tale. Si in veac nu vei pacatui (Sirah 7, 38).

*

Insufletiti-va! Priviti cu veselie in ochii bolii! Lasati-va insa mai putin in voia inchipuirilor Va vor veni in cap multe nimicuri de tot felul.. Va veti certa cu toata lumea.. Toate astea in gand dupa aceea va trece totul. Fiti senin! Pesemne ca in drum v-ar fi intampinat vreo primejdie si iata ca Domnul v-a tintuit prin boala acasa Dati multumita Domnului. Si, oricum, rugati-va ca sa binevoiasca a va face sanatos. Sa va mantuiasca Domnul! Domnul sa va binecuvanteze!

Gandurile dumneavoastra despre starea deznadajduita in care va aflati, sunt cu totul netrebnice. La mijloc e vrajmasul, care va tulbura. Cine poate sa spuna ce va fi? Unul e Dumnezeu insa vrajmasul paganeste, dandu-se pe sine drept Dumnezeu, tulburand cu prorocia sa vicleana, clatinand credinta si alungand linistea din inima. Nu-l ascultati, ci stati neclintita in credinta ca boala e de la Dumnezeu si spre binele dumneavoastra, iar dupa ce-si va face treaba va pleca si veti fi sanatoasa, si veti sluji Domnului intr-o manastire.

Pentru toate multumiti Domnului si pentru boala multumiti. Mie, din afara, imi e usor sa vorbesc astfel; dumneavoastra poate ca in fapt nu va este usor sa simtiti asa. Oricum, vorbind despre rabdare ma si rog sa va dea Domnul a indura cu seninatate boala, si de asemenea sa trageti oarecare invataturi din ea.Cine stie pentru ce v-a tintuit la pat Domnul? Neindoielnic este insa ca si lucrul acesta a fost ingaduit de El pentru ajutorarea felului de viata pe care vi l-ati ales si pe care va straduiti sa il pastrati cumva. Din aceasta latura nici nu mai trebuie iscodita boala dumneavoastra. Pentru a rabda cu seninatate in clipa intetirii suferintelor, cautati-va barbatie si in aducerea-aminte de rabdarea tuturor sfintilor, si mai ales a mucenicilor. Cat si cum au rabdat ei? Ne este greu si sa ne inchipuim. De altfel, tuturor prin multe necazuri li se cuvine a intra intru Imparatia Cerurilor (Fapte 14,22). Si ceea ce a fost fagaduit de Domnul se numeste cununa. De ce? Fiindca nu ne putem inalta la ea fara patimiri. Calea intr-acolo este crucea luata de buna voie sau trimisa de Dumnezeu.*

Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! V-ati imbolnavit? Dar slava lui Dumnezeu ca va inzdraveniti sau v-ati inzdravenit deja. Slava lui Dumnezeu si pentru ca ati indurat nu fara folos boala. Invataturile pe care le-ati primit din cele intamplate cu dumneavoastra sunt foarte insemnate si in viata lumeasca, cu atat mai mult in cea duhovniceasca.Nu este nimic de asteptat din partea oamenilor si toata grija trebuie aruncata la Domnul; pe langa asta, trebuie sa asteptam mereu moartea in credinta ca Domnul ne mai lasa sa mai traim ca sa ne curatim de pacate, lucru spre care trebuie sa ne intoarcem toata grija. Aceste puncte sunt parghiile si directiile vietii duhovnicesti. Din punctul de vedere al refacerii puterilor, felul mancarii este un lucru secundar Lucrul de capetenie il constituie mancarea proaspata, aerul curat si mai presus de toate linistea duhului.Nelinistea duhului si patimile strica sangele si lovesc chiar in inima sanatatii. Postul si indeobste viata ascetica sunt cel mai bun mijloc de a pastra sanatatea si de a o face sa infloreasca.Neamtul Gufeland a scris o carte despre prelungirea vietii, unde ridica in slavi si viata ascetica. Cei ce ridica in slavi stiinta trebuie sa asculte de el, iar noi avem alti dascali, mai de seama decat acest neamt. Rugaciunea inalta duhul pe taramul lui Dumnezeu, in care este radacina vietii iar prin duh si trupul se impartaseste din aceasta viata. Duhul umilit, simtamintele si lacrimile de pocainta nu rapesc, ci dau putere omului, fiindca aseaza sufletul intr-o stare de bucurie. Bine ati facut ca nu v-ati supus indemnurilor lumesti.*

Hristos a inviat! Puterile dumneavoastra, desi nu s-au refacut deplin, se arata indestulatoare totusi pentru ingrijirea unui bolnav care nu merita o asemenea ingrijire; insa Domnul Cel milostiv nu Se va uita la nevrednicia bolnavului si va tine in socoteala ingrijirea ca si cum I-ar fi fost data chiar Lui - iar dupa aceea va trimite in schimb mangaiere, sau deplina insanatosire, sau va pune deoparte rasplata cuvenita pentru veacul cel viitor.

*

Sunt foarte bucuros ca v-ati pus in cele din urma pe picioare. Omul care s-a insanatosit se simte indeobste innoit. Cred ca aveti acelasi simtamant. Trebuie sa faceti in asa fel ca innoirea trupeasca sa fie insotita de o innoire duhovniceasca. Dumnezeu v-a dat-o sau v-a aratat-o in scurta rugaciune pe care ati facut-o atunci. Mi-a si venit in minte sa va indemn: apucati-va de o rugaciune scurta si faceti-o mereu si la lucru si cand nu lucrati, si cand mergeti si cand sedeti, fara incetare.La inceput va veti sili sa faceti aceasta mica rugaciune, iar dupa aceea se va spune de la sine. Doar apucati-va de ea si dati-va osteneala fara incetare E rugaciunea: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatoasa. Iar cand faceti aceasta rugaciune sa va tineti luarea-aminte nu in cap, si nu in cer, ci in inima, acolo inauntru, sub sanul stang. Dupa ce o veti deprinde, veti alunga prin ea toata tulburarea si veti aduce pace in sufletul dumneavoastra.

*

Totul e de la Dumnezeu: si bolile, si sanatatea. Si de la Dumnezeu totul ni se da spre mantuirea noastra. Asa sa iti primesti si tu boala si sa dai multumita pentru ea lui Dumnezeu, Care Se ingrijeste de mantuirea ta. Cum anume slujeste spre mantuire boala trimisa tie de Dumnezeu poti sa nici nu incerci sa afli, fiindca se prea poate sa nici nu reusesti. Dumnezeu trimite boala uneori ca pe o pedeapsa, ca pe un canon, alteori spre invatare de minte, ca omul sa isi vina in fire, alteori ca sa il izbaveasca de un necaz ce ar cadea asupra lui de ar fi sanatos, alteori ca omul sa vadeasca rabdare si prin aceasta mai mare rasplata sa merite, iar alteori ca sa se curateasca de vreo patima, ca si din multe alte pricini.*

Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! Va tot vaitati, dar va vaitati in chip mantuitor, pentru lucrarea mantuirii. Sa binecuvanteze Domnul grijile dumneavoastra in aceasta privinta. Sunteti bolnava cu trupul, iar lucrarea mantuirii cere osteneli si lipsuri. Ce sa faceti? Rabdati cu seninatate sanatatea dumneavoastra subreda si multumiti pentru ea lui Dumnezeu fiindca de n-ar fi ea poate ca ati umbla cu picioarele in sus, in vreme ce acum sedeti si umblati cum trebuie.Alt folos este si acela ca daca ati fi fost sanatoasa ati fi fost nevoita, daca v-ati fi hotarat sa va dati osteneala pentru mantuirea dumneavoastra, sa tineti posturi aspre, sa faceti privegheri, rugaciuni lungi, sa stati la slujbele bisericesti de obste si inca alte lucruri anevoioase sa intreprindeti. Acum insa, in loc de toate acestea vi se socoteste rabdarea sanatatii subrede.Rabdati deci, si de nimic nu va tulburati. Atata doar: sa tineti sufletul in starea cuviincioasa. Partea duhovniceasca va e intreaga. Ca atare, cu ea trebuie sa slujiti lui Dumnezeu intru toata deplinatatea: sa va trezviti si sa privegheati sa aveti duh infrant si smerit, sa petreceti in rugaciune (a mintii si a inimii, in a-L avea pe Domnul pururea inainte), sa alungati gandurile, sa hraniti smerenia, sa nu osanditi, sa va bucurati cu cei ce se bucura, sa va necajiti cu cei necajiti, sa va aduceti aminte de Dumnezeu si de ceasul mortii, si toate cele de acest fel. Iata-va mantuirea!Iar cat priveste cele ce mi-ati scris despre mancare si bautura, cu ele nu e nici o impiedicare daca totul este intrebuintat cu masura. Mantuiti-va!*

Sanatatea dumneavoastra s-a subrezit. Sanatatea subrezita poate sa subrezeasca si mantuirea atunci cand din gura bolnavului se aud cuvinte de cartire si strigate de nemultumire. Sa va ajute Dumnezeu a va izbavi si de un necaz si de celalalt! Vedeti unde vreau sa ajung? La dumneavoastra se strecoara anumite cuvinte; cuvintele vin, fireste, din simtaminte si ganduri pe potriva, iar acestea din urma sunt de asa un fel, ca lucrarea mantuirii nu se poate implini cu ele. Binevoiti a lua aminte la aceasta si a va indrepta.Sanatatea si boala sunt in mainile purtarii de grija a lui Dumnezeu mijloace pentru mantuire atunci cand atat una, cat si cealalta sunt folosite in duhul credintei.Dar ele duc la pierzanie atunci cand omul se poarta in privinta lor dupa toanele sale.Lucrul de care aveti deosebita nevoie este rabdarea senina si supusa lui Dumnezeu. Indata ce se va arata in sufletul dumneavoastra o asemenea asezare veti intra fara intarziere pe calea mantuirii, care duce la rai. Si luati aminte! sa prindeti suflet atunci.

*

Inca o durere pentru dumneavoastra boala fiicei. Iata ce va voi spune: de vreme ce ati incercat deja toate mijloacele omenesti, nu mai ramane decat sa va impacati cu aceasta amaraciune si s-o purtati cu supunere fata de Dumnezeu, avand credinta ca aceasta boala e de neaparata trebuinta pentru mantuirea dumneavoastra si a fiicei dumneavoastra, precum si a sotului ei.Dupa aceasta impacare, sa va pastrati linistea si tot cu liniste ajutati-va si fiica. Aduceti-va aminte ca cei ce rabda supusi lui Dumnezeu amaraciunile si durerile sunt in ceata mucenicilor. Aduceti-va aminte de mucenici, care uneori erau lasati in temnita, fiind chinuiti mereu, cativa ani 5, 10, 20; insa rabdau cu supunere si seninatate, avand raiul inaintea ochilor pentru rabdare. Sa va binecuvanteze Domnul! Mantuiti-va!

*

Pentru faptul ca nu v-ati insanatosit inca imi pare rau. Sa va daruiasca Domnul insanatosire deplina Totusi boala ne invata sa fim smeriti si supusi voii lui Dumnezeu. Fiti senina si pentru toate multumiti lui Dumnezeu cu incredintarea ca totul merge spre cel mai bun deznodamant, chiar daca asta nu se vede acum. Veti vedea dupa. In boala deprindeti smerenia, rabdarea, seninatatea si recunostinta fata de Dumnezeu.In ce priveste faptul ca navaleste asupra-va nerabdarea, este omeneste sa fie asa. Daca vine, trebuie sa o alungati. Simtamantul de apasare pricinuit de boala este tocmai ca sa aveti ce rabda. Unde nu se simte apasare, acolo nu-i nici o rabdare; insa cand vine simtamantul de apasare impreuna cu dorinta de a o inlatura, nu e nici un pacat in asta. Este un simtamant firesc. Pacatul incepe cand in urma acestui simtamant sufletul se lasa prada nerabdarii si incepe sa se incline spre cartire.*

Sanatate sa va daruiasca Dumnezeu; iar daca aceasta nu va este de folos acum, sa va dea rabdare plina de recunostinta. In ce priveste faptul ca intoarcerea launtrica spre Dumnezeu nu mai este aceeasi in boala, sa stiti ca este o urmare a slabiciunii. Cine isi simte netrebnicia inaintea lui Dumnezeu nu-si va ingadui simtaminte necuvenite nici in vremea bolii, inteleptiti-va! Sufletul neincercat prin ispite nu este bun de nimic.Impliniti pravila facand rugaciunea lui Iisus in tacere. Totodata, daca puteti face matanii, faceti cate puteti; de nu, stati in picioare. Daca nu puteti sta in picioare, sedeti; daca nu puteti sedea, stati intinsa. Atata doar: nu incetati a fi cu mintea impreuna cu Domnul. V-ati imbolnavit atat de greu, incat va pregatiti de moarte. Intotdeauna trebuie sa ne pregatim de moarte, cu atat mai mult in vreme de boala. Dar daca veti muri sau inca vi se vor mai da zile de trait, lucrul acesta tine de voia lui Dumnezeu.Veti mai trai si va veti mai osteni. De-abia ati inceput.

*

Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra!

Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca acelora este Imparatia Cerurilor. Fericiti veti fi cand va vor ocari pe voi si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind pentru Mine. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri. Daca lumea va va uri, sa stiti ca pe Mine mai inainte M-a urat. Daca ati fi fost din lume, lumea ar fi iubit ce este al sau; dar fiindca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, pentru aceasta va uraste pe voi lumea. Aduceti-va aminte de cuvantul pe care l-am grait voua: nu este sluga mai mare ca stapanul sau. Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni (Ioan 15,18 si urmatoarele). In lume necazuri veti avea, dar indrazniti, ca Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33).Iubitilor nu va mirati de aprinderea care este intru voi, care se face voua spre ispita, ca si cum s-ar intampla voua ceva strain; ci intrucat va faceti partasi patimilor lui Hristos, bucurati-va, ca si intru aratarea slavei Lui sa va bucurati, veselindu-va (I Petru 4,12-13).Pe cine iubeste Domnul cearta si bate pe tot fiul pe care il primeste. De veti suferi certarea, ca unor fii se va afla voua Dumnezeu (Evrei 12, 6).Adaugati alte asemenea locuri din Scriptura, si sa le tot cititi. Ele vor curata ochiul inimii dumneavoastra si va vor invata cum sa priviti necazurile, stramtorarile, ocarile. Intariti-va intru incredintarea ca totul este de la Dumnezeu, chiar si cele mai mici lucruri care ni se intampla, si primiti tot ce se abate asupra dumneavoastra ca si cum ar veni chiar de la El.

Si fiti senina, si multumiti: fiindca totul e spre binele dumneavoastra, fie in chip vazut, fie in chip nevazut. Stiti cum se calesc lucrurile din fier? Dupa ce s-a incheiat faurirea lor, sunt incinse pana la alb si apoi varate in apa rece. Tocmai asta se savarseste acum cu dumneavoastra. Toate aceste lucruri nu sunt noi pentru dumneavoastra si deja le infaptuiti. Dar locurile acestea din Scriptura este bine sa le cititi. Din ele vine lumina si se risipeste intunericul. Stramtorarile sunt de la Dumnezeu. Sa le rabdam si sa multumim. Dar daca sunt la indemana mijloace de a le indeparta, si asta-i de la Dumnezeu, si nu-i nici un pacat sa ne folosim de ele ca sa ne slobozim din stramtorari. Aveti asemenea mijloace? Aveti.

*

Va simtiti foarte slabita si credeti ca va apropiati de iesirea sufletului din trup. Boala aminteste de moarte, insa nu proroceste ceasul ei. Totusi, de vreme ce ati primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit sa va pregatiti de ea. Dat fiindca sunteti mereu bolnava, nu va este greu sa va insusiti gandul la iesirea din trup, dupa pilda Cuviosului Nicanor si aceasta iesire nu va va lua pe neasteptate. Fericita este pomenirea mortii; ea, impreuna cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei randuieli crestinesti a duhului.Va plangeti de dumneavoastra insiva ca va rugati prost si nu va tineti de nevointe. In aceasta privinta va lamureste Sfintul Tihon de Zadonsk, care a zis:

Ce rugaciune ii trebuie bolnavului? Multumire si suspinare. Acestea inlocuiesc orice nevointa. Deci, fiti senina! Nu puteti merge la biserica din pricina bolii, asa incat ati ramas la pravila de chilie. Impliniti-o dupa putere. Sa stiti ca pravila este de trebuinta din pricina neputintei noastre, nu pentru rugaciunea in sine, care se poate face si fara pravila. Stati cu gandul la Liturghie nu ca un savarsitor, ci ca unul ce e de fata (prin mutarea cu gandul) la Liturghia savarsita de altul. Nu aveti ganduri prea vesele in ce va priveste? Era in Egipt un batran duhovnicesc, Apollo, mi se pare. Acesta le spunea cu tarie tuturor fratilor, si strainilor, de asemenea:

Noua, crestinilor, nu ni se cuvine sa ne mahnim. Sa se mahneasca paganii si jidovii. Iar noi, cei mantuiti de Domnul, al nostru este raiul, a noastra este Imparatia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfantului Duh, Maica lui Dumnezeu, ostirile ceresti si sfintii toti.Aceste ganduri si cele asemanatoare lor sa le tineti in minte, iar pe cele de mahnire lepadati-le. Ce mare lucru ca trebuie sa stati in chilie, ca nu mergeti la biserica (nu din lenevie, ci din boala)? Cand va rugati, va faceti de fiecare data biserica lui Dumnezeu (II Cor. 6,16), fiindca Dumnezeu este pretutindeni. Cititi mai des Tatal nostru si Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-te. Dumnezeu este Tatal nostru, iar Nascatoarea de Dumnezeu este Maica noastra Sfintele Taine sunt sanii prin care ea ne da laptele harului.

Asa sa va umpleti mintea. Sa mai aveti inaintea ochilor, deschise, Evanghelia, si Apostolul. Cititi cate un verset si straduiti-va sa cugetati la fiecare cuvant. Daca Dumnezeu va va da vreun gand ziditor, insemnati-l in scris. Sa aveti intotdeauna o foaie de hartie pe masa. Si celelalte ganduri bune sa vi le insemnati in scris. Sa binecuvanteze Domnul si va doresc toata mangaierea.

*

A va ruga pentru insanatosire nu este un pacat. Trebuie sa adaugati insa:Daca este voia Ta, Doamne! Deplina supunere fata de Domnul, cu primirea supusa a bolii trimise ca pe un lucru bun de la Domnul Cel bun da pace sufletului si il pleaca spre milostivire pe Domnul. Si El fie ca insanatoseste, fie ca umple de mangaiere, in ciuda stramtorarii pricinuite de boala. Pe sufletul dumneavoastra apasa mai mult decat orice boala fiicei. Indurerati-va pentru ea si cu durere strigati catre Domnul, si pe fiica dumneavoastra indemnati-o sa faca acelasi lucru, si pe toti casnicii dumneavoastra. Atunci toate rugaciunile pentru ea se vor impreuna si vor alcatui un glas de trambita, in stare sa atraga luarea-aminte a Domnului... S-o izbaveasca Domnul de neputinta ei!

*

Sa va ajute Dumnezeu! Bolile tin loc de canon. Rabdati cu seninatate: ele sunt pentru Dumnezeu ca sapunul pentru spalatorese. La biserica, fiind bolnava, nu sunteti indatorata sa mergeti. Strigati acasa mai des catre Dumnezeu! Daca nu faceti ceea ce nu va sta in putere, asta nu inseamna ca sunteti pentru Dumnezeu ca un copil vitreg.

*

Cereti ajutorul doctorului, dar totodata mai vartos rugati pe Domnul si pe sfintii Lui sa-i dea intelepciune doctorului. Si cereti mijlocirea oamenilor bineplacuti lui Dumnezeu si faceti tot ce fac oamenii evlaviosi in atare imprejurari (numai la vrajitoare sa nu mergeti).Nu stiti dumneavoastra unde este ascuns ajutorul lui Dumnezeu pentru sora dumneavoastra. Poate ca Dumnezeu a gasit de cuviinta ca ea sa fie bolnava fiindca acest lucru e pentru ea mantuitor. Si atunci ea va ramane bolnava toata viata sa, ca sa se mantuiasca. Sau Dumnezeu i-a trimis aceasta boala pentru o vreme, ca sa puna la incercare credinta ei si a parintilor ei. Numai Dumnezeu stie cum stau de fapt lucrurile. Boala nu este un semn al lepadarii de catre Dumnezeu. Dimpotriva, este un semn al milei lui Dumnezeu.De la Dumnezeu totul este mila si boala, si saracia, si necazul. Sora dumneavoastra sa se roage mai cu osardie lui Dumnezeu, dar rugandu-se sa nu spuna

Da-mi sanatate, ci Fie voia Ta, Doamne! Slava Tie, Doamne! Daca asa este placut inaintea Ta, fie voia Ta! Cred ca si boala este buna, dupa cum este buna sanatatea, Iti multumesc, Milostivule Ziditor! Deprinde-o sa citeasca, si sa scrie, si sa faca lucru de mana, si asa sa se mantuiasca. Binecuvantarea lui Dumnezeu fie asupra ta!

*

E bine ca ati randuit sa se faca rugaciune pentru fiica dumneavoastra. Doua molifte pe saptamana si pomenire la proscomidie. S-ar parea ca este destul. Dar cine se roaga cu durere pentru bolnava? Dumnezeu ia aminte la rugaciune atunci cand pentru bolnav se roaga cineva cu sufletul. Daca nimeni nu suspina din suflet, slujba va fi o poliloghie, iar rugaciune adevarata pentru bolnava nu va fi.La fel cu proscomidia, la fel si cu liturghia. Dumneavoastra mergeti la slujbele pe care le-ati comandat? Daca nu, credinta dumneavoastra este fara putere. Slujbele le-ati comandat insa, dand bani ca sa se roage altii, dumneavoastra v-ati lepadat de pe umeri orice grija. Nu este nimeni care sa se indurereze pentru bolnava. Celor care savarsesc slujba nici prin minte nu le trece sa se indurereze cu sufletul inaintea Domnului pentru cei pe care ii pomenesc la slujbe. Si de unde sa se indurereze ei pentru toti?Altceva este daca sunteti de fata la slujba atunci cand este pomenita. Atunci durerea dumneavoastra este purtata de rugaciunea Bisericii si inaltata mai grabnic la Scaunul lui Dumnezeu. Si face indurerata insasi rugaciunea Bisericii, chiar daca cei care slujesc nu sunt indurerati. Vedeti deci unde sta puterea! Mergeti la slujbe dumneavoastra insiva si indurerati-va cu sufletul pentru bolnava. Si treaba va iesi bine.

In biserica, la Liturghie, frangeti-va sufletul in vremea proscomidiei si mai ales cand dupa Pe Tine Te laudam se canta cantarea Nascatoarei de Dumnezeu: Cuvine-se cu adevarat. Atunci sunt pomeniti din nou viii si mortii. Pomenirea la Liturghie este mai puternica decat numai cea de la proscomidie, fiindca ea arata o mai puternica impreuna-patimire a dumneavoastra cu bolnava si totodata credinta si nadejdea cat se poate de tare ca Domnul nu va va lipsi de ajutorul Sau.Unde sa dati Liturghii? Unde va trage sufletul, acolo sa dati. Lucrul cel mai insemnat este insa durerea sufletului dumneavoastra pentru bolnava. Si ajutati mai mult saracilor. Nu numai celor care umbla pe strada, ci dati usurare unei familii apasate de saracie. Rugaciunea ei va va usura povara de pe inima. Sa va binecuvanteze Dumnezeu pe voi, pe toti!*

Ca nu este pacat sa te tratezi, in aceasta privinta nici nu incape vorba. Multi insa nu s-au folosit de acest mijloc, dupa credinta si rabdarea lor: nici acest lucru nu e lipsit de pret. In atare caz totusi este nevoie de rabdare senina pentru a nu cadea in cartire. Cartirea e deja pacat. Cine nu se simte plin de barbatie asa cum suntem noi toti, pacatosii mai bine sa ceara ajutorul doctorilor, asteptand insa ajutorul de la Dumnezeu: fiindca El da doctorilor pricepere.Mila Lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! Sunteti tot bolnava imi pare foarte rau. Sa va ajute Domnul fie sa va insanatositi, fie sa indurati cu seninatate boala. Sa fie nu precum voim noi, ci precum Dumnezeu vrea. Impotrivirea dumneavoastra la indicatiile doctorilor nu prea e vrednica de lauda. Dumnezeu a facut si doctorii si doctoriile nu ca sa existe degeaba, ci ca de ei sa se foloseasca bolnavii. Totul e de la El; El ingaduie ca omul sa boleasca si tot El ne-a inconjurat cu mijloace de vindecare.

Daca a pazi darul dumnezeiesc al vietii este o datorie, tot datorie este si a te trata atunci cand esti bolnav. Poti sa nu te tratezi asteptand vindecarea de la Dumnezeu, dar asta presupune o mare indrazneala. Poti sa nu te tratezi, ca sa-ti calesti rabdarea, incredintandu-te voii lui Dumnezeu, dar acesta este un lucru foarte inalt, si atunci fiecare of i se socoate drept vina omului; aici are loc doar bucuria plina de recunostinta Domnul sa va indrepteze ca sa aveti cea mai buna asezare sufleteasca!(Din: Sfantul Teofan Zavoratul, Boala si moartea, Editura Sophia, Bucuresti, 2002)Din nelepciunea Sfinilor Prini

Despre ncercare, boal i suferin

Anul Sfntului Maslu

Diac. Ionu FurtunVineri, 2 martie 2012

De amintit este faptul c Prinii ortodoci nu pot separa termenul de boal de tema general a suferinei (de exemplu, suferina psihologic i suferina ca urmare a rzboiului, a foametei etc.). Totodat, folosesc cuvinte precum "pcat", "pedeaps" i "rsplat", fr a avea n vedere nelesurile date de societatea modern. De pild, pcatul este o nclcare a Legii dumnezeieti. Dar, n gndirea patristic, el este mai mult dect att, este un act de trdare, o necredin fa de iubirea lui Dumnezeu pentru om i o "nclcare arbitrar a comuniunii sfinte dintre Dumnezeu i om" (Ivan Mihailovici Andreev, "Teologia apologetic ortodox").

"Toi cei bolnavi s caute rugciunea altora, ca s se fac sntoi"Despre atitudinea cretin n faa bolii, Sfntul Ambrozie scria urmtoarele: "Dac nevoia o cere, un om nelept va primi cu bucurie neputina trupeasc, dndu-i chiar i ntregul su trup la moarte pentru Hristos. (...) Dac sntatea lui va fi afectat, acest om nu se va simi rnit n suflet sau sfiat de suferina trupeasc. El este mngiat de lupta pentru desvrire n virtui" (Sfntul Ambrozie, "Scrieri exegetice"). Omul acestei lumi, auzind acestea, este foarte probabil s exclame: "Cum poate un om s primeasc cu bucurie boala i neputina!?" Pentru un om necredincios, acest lucru este de neneles. El nu poate mpca faptul suferinei umane cu propria lui concepie despre Dumnezeu; pentru el, nsui gndul c Dumnezeu ngduie suferina este respingtor; de obicei, el vede fiecare tip de suferin ca un ru n sens absolut. Fr ajutorul Revelaiei dumnezeieti, omul nu poate nelege originea i cauza suferinei, nici scopul ei.

Mntuitorul nostru ne-a nvat: "Cerei i vi se va da; cutai i vei afla; batei i vi se va deschide; c oricine cere, primete" (Matei 7, 7-8). De aceea, se cuvine ca atunci cnd ne aflm n dureri, s ne rugm pentru nelegerea bolii noastre, pentru suportarea cu rbdare i pentru izbvirea de ea, dac aa este voia sfnt a lui Dumnezeu. Este bine s cerem rugciunile altora i n special ale Bisericii, pentru c "mult poate rugciunea struitoare a dreptului" (Iacob 5, 16); i marea rugciune a Bisericii pentru cei bolnavi este slujba Sfntului Maslu. Aceasta o exprim i Sfntul Ambrozie: "Toi cei bolnavi s caute rugciunea altora, ca s se fac sntoi; astfel ca, prin rugciunea altora, partea bolnav a trupului i cltinrile pailor faptelor noastre s se fac sntoase. (...) Luai n urechi, voi cei ce suntei bolnavi, dac voii s v recptai sntatea, nu lepdai cu nici un chip rugciunea. Cutai rugciunea altora, chemai Biserica s se roage pentru voi, i Dumnezeu, cutnd la Biseric, v va da ceea ce ar fi putut s v refuze" (Sfntul Ambrozie, "Despre vindecarea slbnogului").

nc un exemplu despre nsemntatea rugciunii la vreme de boal este relatarea Sfntului Grigorie de Nazianz despre boala tatlui su: "Pe toat durata bolii era copleit de dureri. Singura lui uurare era dumnezeiasca Liturghie, n timpul creia durerea nceta, de parc asculta de vreun edict de interzicere". "Acest timp trece degrab, lupta e grea i boala mea cumplit; aproape c nu m las s m mic. Ce mi-a mai rmas dect s m rog lui Dumnezeu" (Sfntul Grigorie de Nazianz, "Scrisori").

Boala ne ajut s vedem unde ne gsim pe drumul vieii: "boala e o lecie de la Dumnezeu, fiindu-ne de ajutor n sporirea noastr dac o primim cu mulumire de la El" (Sfinii Varsanufie i Ioan, "Filocalia"). Nu te poi folosi ns de boal ca scuz pentru a te odihni n urma eforturilor duhovniceti: "Poate c unii ar putea crede c boala i neputina trupeasc mpiedic lucrarea de desvrire deoarece nu mai poi lucra, nici realiza ceva cu propriile mini. Dar boala nu este o piedic", spune Sfntul Ambrozie ("Iacob i viaa fericit").

"Cununa fr ncercare nu se poate"Celor care cred c pot spori n viaa duhovniceasc numai atunci cnd toate celelalte "sunt n regul", Sfntul Ioan Casian le rspunde: "S nu-i nchipui cumva c poi deveni virtuos dac eti stpnit de mnie - pentru c nu este n puterea ta s mpiedici ca necazurile s se ntmple. Ci, mai degrab, trebuie s practici rbdarea, care vine din smerenie i din suferina ndelungat, iar rbdarea depinde numai de voia ta" (Sfntul Ioan Casian, "Rnduielile"). Asemenea i Sfntul Ioan Gur de Aur spune: "Cununa fr ncercare nu se poate; nici rsplata fr lupt, nici rgaz fr oropsire i nici var fr iarn" (Sfntul Ioan Gur de Aur, "Despre statui", Omilia a patra). "Fie c Dumnezeu aduce peste noi foamete, rzboi sau vreo alt nenorocire, El face aceasta dintr-o mare grij i buntate", mai spune Sfntul Ioan Gur de Aur ("Despre statui", Omilia a aptea). i, n alt loc: "Singura regul pe care trebuie s o urmm este s suferim cu mulumire fiecare lovitur a bolii, pentru c acestea ne sunt trimise pentru pcatele noastre, ... Cte necazuri nu vin peste noi n fiecare zi? Ce fel de suflet trebuie s ai, ca s nu te mnii, nici s te necjeti, ci s mulumeti, s slveti, s te nchini Celui ce a ngduit s vin peste tine aceste ncercri? Cte necazuri neateptate, cte strmtorri! i trebuie s striveti gndurile cele rele i s nu ngdui limbii s rosteasc cuvnt lipsit de cuviin. Aa cum a fcut fericitul Iov; a ndurat mii i mii de suferine i a mulumit mereu lui Dumnezeu".

Tlcuind Parabola despre bogatul nemilostiv i sracul Lazr, Sfntul Ioan Gur de Aur arat: "(...) De vin peste noi pedepse (necazuri), s mulumim lui Dumnezeu prin cin, prin zdrobirea inimii i prin deas mrturisire. Iar dac am fcut vreun pcat n viaa aceasta, sa-l ispim, tergnd ntinciunea cu toat rvna sufletului nostru".

Sfntul Vasile cel Mare spune: "Nici sntatea trupeasc, nici floarea tinereii, nici fericirea din casa noastr, nici bogia cealalt a vieii nu dinuiesc mult, ci, dac eti pe calea cea linitit n viaa aceasta, vei primi totui i vijeliile. Fiindc va veni boala, va veni i srcia, printr-un vnt care nu va fi totdeauna favorabil. Dar i pe brbatul vrednic de admiraie i de urmat n toate l cuprind multe rele neateptate i necazuri venite deodat tulbur toat fericirea lui ca nite vrtejuri de vnt. Iar relele ce sosesc unele dup altele nencetat sunt ca valurile care vin unul dup altul. Desigur, vei vedea c i aceste rele au trecut odat i viaa ta o vei vedea c se va schimba n bucurie i n linite deplin i veselie. n acelai fel n care nu este cu putin ca marea s rmn aceeai mult vreme, cci pe aceea pe care acum o vezi linitit i statornicit, o vei zri dup puin timp mniat de puterea vnturilor. Iar marea pe care o vei vedea nfuriat i fierbnd de tulburarea apei se potolete n curnd ntr-o linite adnc" ("Despre bucurii i necazuri i despre nelepciune").

Lund aminte la nelesul adnc sau duhovnicesc al unor cuvinte precum "pcat", "rsplat" i "pedeaps", i mulumim lui Dumnezeu pentru credina noastr care "a rmas curat datorit unor Sfini nelepi i nvai" (Sfntul Cosma Etolul), deoarece "cu adevrat, a te cunoate pe tine nsui este cel mai greu lucru dintre toate", scria Sfntul Vasile cel Mare. Sfinii Prini ne arat calea. Boala este una dintre cile prin care putem nva ceea ce suntem cu adevrat, "cci tim c pn acum toat fptura suspin laolalt i sufer n durerile naterii" (Romani, 8-22).

Reflecii cretine

Despre boal i ngrijirea sufletului

Florin CaragiuDuminic, 30 octombrie 2011

Boala e n general o pacoste, pentru cei mai curajoi o provocare, pentru nc mai puini o binecuvntare. Primii de obicei o provoac, o atrag prin propriul lor mod de via, cei curajoi o nfrunt ca pe un obstacol, iar ultimii o folosesc ca remediu pentru suflet. Se spune c nu e uor s stai n preajma unui om bolnav.

Compasiunea afiat se consum repede n faa unei lupte de uzur cu boala. Afeciunea noastr, a celor sntoi, e pus la ncercare. Iubirea uman, ct este, se clatin. Avem sentimentul c viaa merge nainte i nu putem rmne la nesfrit n urm cu bolnavul. Ne purtm cu el mai expeditiv, mai tehnic, mai aspru chiar. ncercm s ne dozm forele.

n acest punct ne dm seama c iubirea noastr e extrem de fragil. Precar chiar. Dau nval sentimente contradictorii. Un exerciiu util este s realizezi ce ateptri are bolnavul. S simi ritmul lui, diferit de cel normal, s-l respeci, punndu-te n locul lui. i reciproc, dac eti tu bolnavul, s te pui n locul celuilalt, s-i nelegi greutile de adaptare. Aa s-ar putea evita multe adversiti care fac din boal un iad. n fond, suntem pui la ncercare.

Boala este o ncercare a unui om sntos, a spune, parafrazndu-l pe Beethoven, care zicea c btrneea este o ncercare prin care trebuie s treac un tnr. Ne este, de regul, foarte greu s svrim un "maraton" al binelui. Dup entuziasmul de nceput, ni se taie vlaga omeneasc.

De aceea, o fapt bun fr ajutor dumnezeiesc e ca o ap al crei curs nu mai e alimentat de la izvoare. Se risipete, e absorbit de cele din jur, bltete i se evapor n scurt vreme. "Cel ce se roag numai atunci cnd se roag acela nu se roag", spunea un printe.

Fariseismul pctuiete prin nenelegerea faptului c binele e tot ce poate fi mai firesc, n sens originar, pentru fptura creat, nedesprins de izvorul dumnezeiesc. Asta poate prea neverosimil, ct vreme nu ndrznim s gustm din inefabilul credinei.

Credina este o punte luminoas peste abisul impenetrabil ntre ceea ce este cu neputin la om i harul lui Dumnezeu, cel atotputernic. Astfel, exerciiul binelui are nevoie de o continuitate de fond, pentru a nu-i pierde pe drum substana. Continuitatea de fond este dat de familiaritatea cu Dumnezeu. De aceea este att de important rugciunea. i taina n care respir harul, inepuizabilul. A iubi pe un om bolnav, presupunnd ntr-o anume msur purtarea mpreun cu el a greutilor, nu este uor.

i dac nu gsim n noi resurse s-o facem, e pentru c n-am dobndit nc acea iubire despre care spune Hristos: "S v iubii unii pe alii cu iubirea cu care Eu v-am iubit".

Orice astfel de ncercare e un prilej care ni se ofer spre a o face. ns aceast iubire se pogoar i i face simit cu adevrat prezena n inimile curite de patimi. O curire pe msura aplecrii dorinei ctre cele dumnezeieti. De aceea, ngrijirea unui bolnav se cere unit cu ngrijirea propriului suflet. Dup Evanghelie, purtarea neputinelor celor slabi e o poart de aur spre mpria cerurilor.

Credina i smerenia aduc tmduirea de boal i nvierea din mori

Miercuri, 3 n