Home >Documents >Descrierea Pietelor de Capital

Descrierea Pietelor de Capital

Date post:03-Jul-2015
Category:
View:101 times
Download:0 times
Share this document with a friend
Transcript:

CAPITOLUL 1

Descrierea pietelor de capital

CAPITOLUL 1.

DESCRIEREA PIETELOR DE CAPITAL.1.1 Caracterizare generala a finantelor.

Dupa celebrele aprecieri ale lui Modigliani si Miller (1958), finantele oricat de moderne ar fi acestea, nu reprezinta nimic fara o activitate economica intensa care sa le sustina. In esenta finantele indeplinesc trei functii: De evaluare (de masurare) a averii; De repartizare a rezultatelor; De protectie a investitorilor; Cu alte cuvinte ,finantele nu sunt un mediu unde se creaza bogatii din nimic. Spunem acest lucru intrucat sunt numerosi cei care cred ca, prin finante, se poate ajunge la acest miracol. Finantele nu au decat misiunea de a masura bogatiile produse in economie si de a letransfera spre diferitii participanti la obtinerea lor, veghind sa se opereze o distributie eficace a riscurilor. Orice economie nationala, indiferent de nivelul sau de dezvoltare, este caracterizata de existenta si functionarea unor piete specializate, unde se intalnesc si se regleaza, liber sau dirijat, cererea si oferta de active financiare, necesare crearii de resurse pentru dezvoltare productiei de bunuri si servicii in cadrul firmelor. Trebuie sa ne intoarcem cu mult inaintea erei crestine, ca sa descoperim urmele primelor piete financiare. Dupa traditia greca, moneda a fost inventata de lidieni, piesele de aur sau argint inlocuind progresiv trocul. Avantul pe care comertul l-a luat in Mesopotamia i-a determinat pe comercianti sa imprumute bani ca sa-si poata dezvolta activitatile. Astfel, primele operatiuni bancare s-au bazat pe imprumutul cu dobanda. Cateva secole mai tarziu, romanii perfectionau acest sistem si inventau sistemul bursier. Principiul acestuia avea sa fie uitat aproape 500 de ani, apoi redescoperit de catre italieni, in timpul Evului Mediu. In secolul al XIV-lea se va crea un centru unde sa se regrupeze toate schimburile care anterior se faceau prin constituirea temporara a societatii pe actiuni care functiona pe durata unei activitati. Acel centru se va stabili in Flandra, mai precis la Anvers.

1

CAPITOLUL 1

Descrierea pietelor de capital

1.2 . Segmentarea pietei financiare. In economia financiara, circuitul activelor financiare are loc intre multimea ofertantilor de fonduri (investitorii) si multimea utilizatorilor acestora, in vederea realizarii unicului scop: satisfacerea nevoii economice, a carei finalizare este profitul. Tranzactiile financiare (cu titluri) se releva a fi partea superioara a echilibrului dintre cererea si oferta totala de bunuri si servicii dintr-o economie de piata. Reluand celebra relatie de echilibru macroeconomic: Y + M = C + I + X*) Se poate relativ usor evidentia sursa si destinatia fluxurilor financiare (de capital): Y C = I +X M S = I + SBP , in care S reprezinta economiile; SBP soldul balantei de plati. In ipoteza maximizarii utilitatii consumului prezent (Co), dar si a celui viitor (I + SBP), agentii care vor realiza economisiri, vor transfera capitalurile lor (le vor investi) catre antrpenori. Acestia folosesc capitalurile mobilizate pentru a finanta proiecte de investitii prin care garanteaza economisitorilor o rentabilitate scontata. Daca facem ipoteza unei balante de plati echilibrate (cu SBP = 0), atunci principala ecuatie de echilibru din economie este cea dintre economisiri si investitii (in imobilizari si stocuri): S=I Aceasta ecuatie sintetica de echilibru evidentiaza existenta, pe de o parte, a unor surplusuri de capital (+ K), rezultate din procese de economisire (renuntari la procese de consum in prezent pentru cresterea averii in viitor) si, pe de alta parte, a unor nevoi de capitaluri (- K), aparute la antreprenori care dezvolta procese de investitii reale si care depasesc capacitatea lor de autofinantare. Rolul finantelor este deci de a face transferuri eficient, sigur si operativ al capitalurilor disponibile de la econmisitori la antreprenori. Se evidentiaza astfel existenta a doua categorii de agenti care opereaza pe piata financiara: investitorii de capital si antreprenorii. 1) Investitorii de capital sunt cei care au realizat, prin gestiunea lor financiara, un excedent de capital (Y C = S) sau care i-si propun sa disponibilizeze*)

in care 1=PIB; M-importurile; C-consumul final; I-investitiile si X - exporturile 2

CAPITOLUL 1

Descrierea pietelor de capital

capitaluri, in raport cu nevoile lor prorii de consum. Ei formeaza la un loc oferta de capital national (MS), economiile publice ale tarii (de aceea sunt numiti si economisitori). Regasim in aceasta categorie in primul rand, gospodariile familiale (menajele) care pe ansamblul tarii, formeaza un potential financiar apreciabil (in functie de rata medie de economisire). Regasim apoi intreprinderile rentabile, performante, cu excedente permanente de trezorerie si care urmaresc un plasament strategic, rentabil si sigur. In sfarsit, pe parcursul executiei bugetului de stat central si a bugetelor locale, trezoreria publica poate inregistra surplusuri temporare de incasari in raport cu platile curente, surplusuri ce vor cauta un plasament rentabil (fie si temporar).

Piata bunurilor si serviciilor

G y I Guvern

MD

Imprumuturi guvernamentale

Firme MS

MS Piata financiara MD

Gospodarii Y y y Piata factorilor de productie

Figura 1.1 2) Antreprenorii publici si privati sunt cei care se confrunta cu nevoi de finantare a proiectelor de dezvoltare mai mari decat capacitatea acestora de autofinantare. Pentru realizarea proiectelor lor de investtitii ei sunt nevoiti sa apeleze la surse externe de finantare , dintre care economisirile reprezinta o alternativa (uneori singulara , alteori mai interesanta decat creditul bancar sau alte surse externe). Intr-o econpmie de piata, distribuirea profitului poate fi insa oricand substituita de distribuirea riscului in unei utilizari neprofitabile a fondurilor care au facut3

CAPITOLUL 1

Descrierea pietelor de capital

obiectul transferului. Astfel cei doi parteneri devin prin propria vointa noduri ale unui circuit financiar, a carui finalizare poate fi profitul sau esecul. Tranzactiile intre cele doua categorii de particianti la fluxul financiar se realizeaza prin intermediul pietelor financiare (figura 1.2).

PIATA FINANCIARA

INVESTITORI

P. bancara

P. monetara

UTILIZATORI

P. de capital

Figura 1.2. Fuxul activelor financiare Dupa tipul activelor care se negociaza si mecanizmul prin care acestea sunt introduse in circuitul economic piata financiara este formata din trei mari sectoare constituiteca piete distincte: piata bancara ,piata monetara si piata de capital. Apelul la aceste economii publice prin intermediul pietei de capitaluri se face ptin emisiunea si vinzarea catre investitori a doua categorii clasice de titluri: a) Actiuni, respectiv titluri care confera cumparatorului un drept de asociat, de coproprietar si b) obligatiuni care confera detinatorului un drept de creanta asupra capitalului investit si asupra dobanzii nominale. Aceste titluri vor garanta investitorilor de capital o remunerar4e a economisirilor lor (S0),la o rata de rentabilitate (r ), care va determina cresterea veniturilor viitoare cu S0(1+r), n fiind durata, in ani, a investitiei de capital Motivatia economisirii si atransferului constau, deci, in marimea si garantarea factorului de fructificare r. Emitentii de titluri financiare formeaza cu toti cererea de capital (Md) national. In toate tarile cu economie de piata , principalii emitenti sunt institutiile publice (de stat) centrale si locale, (guvernul),care atrage economiile publice pentru finantarea deficitului lor bugetar (pe calea imprumutului public).Acest deficit se masoara prin indicatorul psbr-necesarul de imprumut al sectorului bublic.Titlurile emise sunt cunoscutele obligatiuni(pe termen mijlociu si lung0si bonuri de trezorerie publica (pe termen scurt). In categoria emitentilor urmeaza apoi intreprinderile (firmele) care fac apel la economiile publice fie pentrucresterea capitalului propriu (prin4

CAPITOLUL 1

Descrierea pietelor de capital

emisiunea de actiuni noi), fie pentru cresterea capitalurilor imprumutate a datoriilor, prin emisiunea autorizata de obligatiuni si/sau bilete de trezorerie). Piata bancara se caracterizeaza prin tranzactii cu active bancare nonnegociabile, cele rezultate din operatiunile specifice bancilor si institutiilor asimilate; specific pentru aceste active, care produc dobinzi, este ca ele nu au caracter negociabil, dar prezinta un grad ridicat de siguranta (risc redus); societatile bancare au rol de intermediere intre posesorii de disponibilitati siutilizatorii de fonduri, pe baza relatiilor de credit. Rolul acestor piete este de absorbtie a excedentului de active monetare ale celor care economisesc si care doresc sa dispuna de posibilitatea retragerii inorice moment. Piata monetara este caracterizata prin tranzactii cu active financiare pe termen scurt de catre societatile financiare.Tranzactiile includ depozitele bancare, la vedere si la termen ale persoanelor fizice sau juridice,biletele de ordin, cambiile, cecurile,certificatele de depozit si alte titluri mobiliare pe termen scurt (pana la un an). Activele sunt mobilizate, in general de catre agentii economici prin credite bancare pentru producerea de bunuri si servicii dar si de unele nevoi temporare ale bancii si tezaurului sau investitii in nume propriu ale societatilor bancare. Participantii la oferta si cererea de active monetare pot fi: guvernul, municipalitatile si autoritatile locale; bancile centrale si comerciale; societatile de asigurare si alte institutii financiare; intreprinderile sisocietatile comerciale sau industriale; persoane fizice. Pietele monetare sunt puternic influentate de nivelul economic al tarilor respective, fiind sensibile la diferentele dintr

Click here to load reader

Embed Size (px)
Recommended