PRINCIPIILE SPECIALE ALE DENDROGEOMORFOLOGIEI

Principiile generale ale dendrocronologiei pot fi aplicate cu succes în procesul de alegere a siturilor cu arbori afectaţi de acţiunea agenţilor geomorfologici, în prelucrarea statistică şi în interpretarea datărilor.

Pe lângă acestea însă, dendrogeomorfologii trebuie să cunoască şi alte principii speciale, care sunt în măsură să permită datarea cu acurateţe a unei suite de răspunsuri de creştere anormală, ce apar ca efect al proceselor geomorfologice ce afectează arborii.

De asemenea, trebuie să fim conştienţi că, spre deosebire de cronologiile dendro, care indică o variaţie continuă în timp a creşterii arborilor, sub impulsul diverşilor factori de mediu, cele dendrogeomorfologice nu se caracterizează prin continuitate, deoarece procesele geomorfologice accelerate nu afectează arborii dintr-un sit în fiecare an, ci doar ocazional, prin concursul unui complex de factori care le-a generat. Astfel, în dendrogeomorfologie vor fi evidenţiaţi doar anii în care diversele forme de creştere anormală a arborilor indică o magnitudine ridicată a proceselor geomorfologice.

răspunsurile de creştere ale arborilor

procese geomorfologice (alunecări de pământ, scurgeri de pietre/bolovani, rostogoliri de bolovani, avalanşe, creep (bolovani/zăpadă)

evenimente

înclinarea de trunchiuri;dezvelirea de rădăcini şi dezrădăcinări;

coraziunea scoarţei de pe trunchiuri şi ramuri; ruperea trunchiurilor, rădăcinilor şi ramurilor;

îngroparea bazei trunchiurilor;inundarea arealelor cu arbori;

defrişarea în masă a unor astfel de areale

Principiul proces-eveniment-răspuns

acest principiu a fost utilizat pentru prima dată în dendrogeomorfologie de către J. F. Shroder Jr. în anii 1978, 1980

principiul se bazează pe faptul că diversele procese geomorfologice pot produce evenimentele anterioare care afectează creşterea arborilor dintr-un areal dat

răspunsurile de creştere se pot materializa prin:

apariţia lemnului de reacţie

creşterea excentrică a inelelor anuale sau schimbarea bruscă a direcţiei excentricităţii acestora

creşterea de noi lăstari verticali din tulpinile înclinate sau din tulpinile şi ramurile rupte, precum şi din rădăcinile adventive ale arborilor cu baza tulpinii îngropată în sedimente

creşterea marginilor întărite şi îngroşate în procesul de vindecare a cicatricilor mecanice şi de incendiu

traumatizarea celulelor din inele şi a canalelor rezinifere

inhibarea creşterii prin apariţia de inele foarte înguste sau prin apariţia benzilor false intraanuale sau chiar prin suprimarea totală a creşterii într-un an (inele absente)

relaxarea sau sporirea creşterii prin formarea de inele exagerat de groase

apariţia rădăcinilor adventive şi epicormice

moartea arborilor

succesiunea unei noi generaţii de arbori

Datarea proceselor geomorfologice pe baza răspunsurilor de creştere

Lemnul de reacţie apare în procesul de basculare a arborilor. El este un răspuns de creştere gravitaţional ca urmare a dezvoltării de tensiuni longitudinale în trunchiurile înclinate care au apoi tendinţa de a se îndrepta în sus, pentru a redobândi poziţia verticală de dinaintea evenimentului de basculare.

La conifere lemnul de reacţie poartă numele de lemn de compresiune, are culori gălbui sau cafenii, celule foarte dense şi se dezvoltă la baza trunchiurilor înclinate şi apoi curbate, pe partea dinspre amonte în raport cu linia de cea mai mare pantă sau cu direcţia de înclinare.

La foioase, lemnul de reacţie este cunoscut sub numele de lemn de tensiune, are culoare gălbuie sau cenuşie, celule dense şi se dezvoltă tot pe partea dinspre amonte a bazelor de trunchiuri basculate şi apoi curbate în direcţie zenitală.

În majoritatea situaţiilor, creşterea lemnului de reacţie este însoţită de apariţia excentricităţii inelelor de arbori în secţiune transversală sau de schimbarea direcţiei excentricităţii, dacă cumva secţiunea a prezentat deja inele excentrice. Prin urmare, datarea inelelor cu lemn de reacţie are o importanţă majoră în stabilirea evenimentelor de înclinare ce pot surveni în urma unor procese geomorfologice cum sunt alunecările de teren, curgerile noroioase, creep-ul solului, cel al zăpezii şi al trenelor de grohotişuri sau avalanşele de zăpadă.

Creşterea excentrică a inelelor este unul dintre semnalele cu aplicabilitatea cea mai mare în dendrogeomorfologie şi care oferă, totodată, posibilitatea unor analize statistice de mare fineţe.

În aproape toate situaţiile, creşterea excentrică a inelelor este cauzată de înclinarea trunchiurilor de arbori care apoi se curbează la bază, ca efect al restabilirii creşterii verticale însă, în funcţie de specie, excentricitatea diferă.

Astfel, la speciile de angiosperme inelele excentrice vor fi foarte înguste în direcţia de înclinare şi foarte largi pe partea opusă sensului înclinării. Invers se întâmplă la gimnosperme, unde inelele groase apar în direcţia înclinării, în timp ce acelea înguste se dezvoltă pe partea opusă direcţiei înclinării.

Lemn de reacţie în inelele unui arbore de molid (Picea abies), afectat de creep-ul zăpezii şi avalanşe. Eşantion prelevat din Valea Doamnei (Munţii Făgăraş)

în data de 28.09.2005.

CREŞTEREA ARBORILOR

PRINCIPII ÎN DATAREA RELIEFULUI

INELELE EXCENTRICE

LĂSTĂRIREA

CICATRICI

Bascularea arborelui este indusă de către o alunecare de teren, însă creşterea excentrică a inelelor anuale apare ca

efect al curbării bazei trunchiului în procesul de redobândire a creşterii verticale