Date post: | 21-Dec-2015 |
Category: |
Documents |
Upload: | ralucachetan |
View: | 68 times |
Download: | 0 times |
Delta Dunării — un tărâm al contrastelor
unărea se naşte în munţii Pădurea Neagră din Germania. Cu elan tineresc, torentul se avântă
spre est, traversează Austria, după care mărgineşte sudul Slovaciei. Puternicul râu se năpusteşte
apoi spre sud, pătrunde în Ungaria, continuându-şi periplul de-a lungul graniţei dintre
Croaţia şi Serbia. Istovit de-atâta drum, fluviul
se potoleşte şi se lărgeşte formând hotarul
dantelat dintre Bulgaria şi România. Coteşte
apoi spre nord şi intră în România, scăldând
în cele din urmă o fâşie din graniţa sudică a
Ucrainei.
Încărcată cu aluviuni şi apă de la cei
aproximativ 300 de afluenţi ai săi, Dunărea,
ajunsă acum la deplină maturitate, zămisleşte
pe ţărmurile Mării Negre o splendidă deltă. Nu
departe de oraşul Tulcea, din sud-estul
României, „fiicele“ Dunării, principalele ei
braţe Chilia, Sulina şi Sf. Gheorghe, îşi încep propria călătorie spre mare.
Pe măsură ce se apropie de gura de vărsare, cele trei braţe se fărâmiţează în nenumărate gârle şi canale
mai mici, care alimentează bălţile şi ghiolurile peisajului deltaic. Aici, unindu-şi forţele cu nisipul mării,
sedimentele aduse de Dunăre formează grinduri masive şi ostroave. Pe grindul Caraorman, bunăoară, unele
dune ating o înălţime de 7 m, dând priveliştii o notă deşertică.
Totuşi, Delta Dunării nu e doar un peisaj supus capriciilor artistice ale nisipurilor şi aluviunilor.
Delta este cel mai vast habitat mlăştinos din Europa, având o suprafaţă de circa 4300 km2. Aici te afli
realmente în împărăţia stufului; după câte se pare, Delta Dunării adăposteşte cea mai mare întindere de stuf
din lume, nu mai puţin de 1 700 km2!
Păduri bătrâne de ulmi, stejari şi anini îmbracă multe dintre grindurile deltei. Încâlcite printre
trunchiurile copacilor, viţa sălbatică, iedera,
lianele şi alte plante agăţătoare se iau la
întrecere spre vârfuri pentru râvnita lumină
a soarelui. Într-un fel, delta e un filtru
organic, fiind cel mai mare sistem de
purificare a apelor aflat în Europa.
Paradis al sălbăticiunilor
În acest paradis sălăşluiesc o
puzderie de păsări, peste 300 de specii. În
Delta Dunării cuibăresc aproximativ
D
jumătate din populaţia mondială
de pelicani şi peste 60% din
populaţia mondială de cormorani
mici. Tot aici iernează aproape
toate exemplarele de gâşte cu pieptul
roşu, o specie ameninţată pe glob.
În martie, pelicanii îşi construiesc
cuiburile şi clocesc pe plauri
ascunşi în inima deltei. Odată cu
sosirea toamnei însă, ei părăsesc
meleagurile dunărene, zburând în
cârduri spre Delta Nilului, Grecia
şi coastele asiatice, până în India.
Nu doar habitatul ideal
atrage păsările în Delta Dunării, ci şi peştele. Gârlele deltei mişună de tot soiul de peşti, numărul speciilor
reprezentate fiind de peste 90. De fapt, Delta Dunării asigură jumătate din cantitatea de peşte de apă dulce
consumată în România. Unul dintre reprezentanţii de seamă ai lumii subacvatice este sturionul, care în
sezonul împerecherii înoată în susul fluviului pentru a-şi depune ouăle. Cunoscute sub numele de caviar, aceste
icre sunt o delicatesă foarte apreciată şi, totodată, scumpă.
Pe puţinul uscat disponibil — numai 13% din deltă se ridică deasupra apelor — îşi duc traiul lupi,
vulpi, iepuri şi bizami. Delta este şi refugiul unor specii periclitate precum vidra sau nurca. Cândva, la blana
preţioasă a nurcii doamnele cochete tânjeau îndelung. Din acest univers faunistic însă nu lipsesc nici
gângăniile; peste 1 800 de specii de insecte bâzâie şi se târăsc în nesfârşita împărăţie a apelor.
O biosferă ce trebuie conservată
În 1991, Delta Dunării a fost înscrisă pe Lista patrimoniului mondial, un an mai târziu căpătând
recunoaştere internaţională ca
rezervaţie a biosferei. În
prezent, centrul administrativ
al rezervaţiei se află în oraşul
Tulcea. Deşi există prevederi
legale privind practicarea
pescuitului comercial,
braconajul rămâne o
ameninţare.
În pofida măsurilor
menite să ocrotească delta,
sănătatea ei este în pericol;
oraşele şi centrele industriale
pe care le străbate Dunărea în
călătoria-i de 2 850 km spre mare
îşi deversează fără milă apele
reziduale în fluviu. În trecut,
păşuni mănoase străjuiau cursul
inferior al Dunării, filtrându-i
apele înainte de popasul lor în
deltă. Până în prezent însă,
aproape 80% din aceste păşuni au
dispărut.
Şi totuşi, delta cucereşte an
de an câte 30 m din Marea Neagră.
Da, fidelă muncii ei de milenii,
Dunărea îşi construieşte şi îşi
înnoieşte neostenită delta, acest tărâm al contrastelor.