Home >Documents >Definitivat Psiho Pedagogie

Definitivat Psiho Pedagogie

Date post:02-Feb-2016
Category:
View:58 times
Download:8 times
Share this document with a friend
Description:
Def Psih Pedagogie BUN
Transcript:

PEDAGOGIE I ELEMENTE DE PSIHOLOGIA EDUCAIEI

SUBIECTUL 1Formele educatiei1. Educaia formal

2. Educaia non-formal

3. Educaia informal

1. Educaia formal Definitie = se refer la totalitatea influenelor intenionate i sistematice elaborate n cadrul unei instituii specializate (coal, universitate) n vederea formrii personalitii umane; scopul = introducerea progresiv a elevilor n marele parafigme ale cunoaterii i instrumentarizarea lor cu tehnici culturale ce le vor asigura o anumit autonomie educativ. Pregtirea este elaborat n mod contient i ealonat, fiind asigurat de un corp de specialiti pregtii anume n acest sens. permite asimilarea cunotinelor i faciliteaz dezvoltarea unor capaciti, aptitudini i atitudini necesare individului n societate.

Avantajele educaiei formale posibilitatea realizarii unei evalurii individualizate de tip formativ dezvoltarea sistematic a deprinderilor de munc intelectual ale celui care se educ.

Dezavantajele educaiei formale: centrarea pe realizarea competenelor prevzut de programa colar restrngerea libertii de aciune a elevilor (poate conduce la apariia dezinteresului, plictiselii sau monotoniei). Educaia formal ofer:

ca demers iniial, introducerea individului n tainele muncii intelectuale organizate;

posibilitatea de a formaliza cunotinele, plecnd de la achiziii istorice i practici reieite din aciune;

recunoaterea achiziiilor individuale;

formalizarea si concretizarea achiziiilor n alte modaliti educative pe plan social;

2. Educaia non-formal Definitie = totalitatea influenelor educative ce se deruleaz n afara clasei (activiti extra, para i pericolare) sau prin intermediul unor activiti opionale sau facultative. aciunile acestui tip de educatie se caracterizeaz printr-o mare flexibilitate i vin n ntiprirea intereselor variate individuale ale elevilor. aceast educaie a existat dintotdeauna in unele situaii, educaia non-formal poate fi o cale de ajutor pentru cei care au anse mai mici de a accede la o colarizare normal: sraci, izolai, locuitori din zonele retrase, analfabei, tineri n deriv, persoane cu nevoi speciale

Avantajul unui spaiu instructiv-formativ mult mai flexibil dect cel strict colar, oferind astfel individului o mai mare libertate de aciune, i permind celor care se instruiesc att o mai bun selectare a informaiilor i cunotiinelor ct i o mai bun personalizare a modului de valorificare efectiv a acestora. Dezavantaje: absena unor demersuri evaluative sistematice, fapt ce n absena unei autoevaluri riguroase i obiective poate conduce la serioase rmneri n urme a beneficiarelor acestor forme de educaie. riscul apariiei unor abordri i implicari superficiale n activitate a participanilor la acest tip de realizare a instruciei i educaiei. Educaia non-formal:

rspunde adecvat la necesitile concrete de aciune;

faciliteaz contactul cu cunotinte plecnd de la nevoile resimite de educaie;

ofer un prim moment de abstractizare prin extragerea de cunotine din practic;

demetizeaz funcia de predare;

3. Educaia informal Definitie = totalitatea informaiilor neintenionate, difuze, etrogene, voluminoase - sub aspect cantitativ - cu care este confruntat individul n practica de toate zilele i care nu sunt selectate, organizate i prelucrate din punct de vedere pedagogic. ocup ponderea ce a mai mare att n timp ct i ca influene asupra variatelor laturi ale existenei umane, mbogind semnificativ profilul spiritual al individului. aprox 80% din informaiile deinute de ctre cetenii rilor avansate din punt de vedere tehnologic le-au provenit din educaia informala. aceast educaie ofer individului o mai mare libertate de aciune i posibilitatea de a gestiona optim procesul de formare a propriei personaliti.

Educaia informal furnizeaz:

sensibilizare la contactul cu mediul;

momentul declanri unui interes de cunoatere pentru subiect;

posibilitatea trecerii de la un interes circumstanial la o integrare mai cuprinztoare;

posibilitatea unei explorri personale, fr obligaii sau prescripii ferme;

marj de libertate de aciune pentru elaborarea unui proiect personal;

posibilitatea de a gestiona propriul proces de formare.

SUBIECTUL 2Domenii educationalea). educatia intelectuala b). educatia morala c). educatia estetica si artistica d). educatia fizica si sportiva e). educatia tehnologica / profesionala a). educatia intelectuala (igiena muncii intelectuale) urmrete pstrarea sntii fizice i psihice a elevilor, educarea lor astfel nct s-i apere ei nii sntatea fizic i mintal. se au n vedere doi indicatori: spaiul n care elevi desfoar activitatea intelectual, i timpul n care are loc aceasta.

Spaiul: ncperea s aib surs de lumin/natural sau artificial adecvat activiti de nvare, pentru toate situaiile n care elevii citesc, scriu, deseneaz etc.;

mobilierul s corespund fizicului vrstei copiilor i elevilor; bncile, mesele s fie aezate astfel nct lumina natural s vin din partea stng a lor;

aezarea n bnci s fie astfel fcut nct cei cu statur mic sau cu unele handicapuri senzoriale s fie n fa; la grdini ns, toi copiii vor fi aezai pe scunele n timpul activitilor, n form de semicerc, sau n alte moduri pentru ca educatoarea s-i poat cuprinde pe toi cu privirea i n acelai timp s poat fi vzut n egal msur;

s fie asigurat o bun vizibilitate, pentru toi elevii, la tabl i la locul unde se expun materialul didactic i alte mijloace de nvmnt necesare unor demonstraii n timpul leciilor, al activitilor;

s fie asigurat aerisirea slilor de clas, precum i o temperatur adecvat n funcie de anotimp.

Timpul: activitatea colar zilnic a claselor primare s fie stabilit n programul zilnic al colii nainte de amiaz, cnd capacitatea de efort intelectual a elevilor este mai mare; aezarea programului colar n perioada amiezii sau dup amiaz este improprie unei solicitri intelectuale pe o durat de patru ore pentru colarii din clasele primare;

orarul sptmnal pentru cele cinci zile lucrtoare trebuie astfel conceput nct, n funcie de numrul de ore pe sptmn stabilit pentru fiecare clas, disciplinele care solicit un efort

intelectual mai mare s fie aezate n zilele din interiorul sptmnii; n zilele de nceput i de sfrit ale sptmnii s fie introduse discipline care solicit un efort intelectual mai mic;

orarul zilnic al fiecrei clase trebuie s in seama de curba de efort a elevilor. n primele ore de curs se trec discipline, pe ct posibil atractive i interesante pentru elevi, dar care solicit un efort mintal mai mic i care i introduc, treptat, ntr-un ritm mai susinut de activitate intelectual, la care vor fi supui n orele de mijloc ale programului zilnic. Ultima or de curs va fi dedicat unor discipline atractive, relaxante, care permit realizarea unei odihne active, dup efortul depus n ziua respectiv;

att n timpul zilei de curs, ct i n cadrul fiecrei lecii vor fi introduse, la precolari i la colarii mici, i activiti relaxante, inclusiv sub forma unor jocuri (eventual didactice), care vor asigura

alternarea activitii de nvare cu cea de joc, fr a prejudicial unitatea fiecrei lecii, precum i continuitatea fireasc i necesar ntre activitatea intelectual i cea de joc, de divertisment, mai ales c i aceasta din urm presupune, deseori i un real efort intelectual din partea elevilor.

b). educaia moral Morala reflect relaiile ce se stabilesc ntre oameni, n ipostaza lor de subieci reali ce se afl n interaciune delimitat n spaiu i timp

educaia moral const n activarea pedagogic a normelor, principiilor, valorilor morale specifice unei societi n vederea formrii de atitudini, sentimente, convingeri, comportamente, deprinderi i obinuine morale, a trsturilor morale de personalitate. este o activitate organizat de diferite instituii sociale ntre care coala ocup poziia cea mai important. reprezint activitatea de formare-dezvoltare a contiinei morale a personalitii umane, proiectat i realizat la nivel teoretic i nivel practic.

Coninutul moralei se concretizeaz n idealul moral, valorile, normele i regulile morale. Toate aceste componente constituie structura sistemului moral.

Idealul moral reprezint nucleul oricrui sistem moral. El reflect ceea ce este caracteristic i definitoriu tendinei i opiunilor comportamentale ale membrilor unei comuniti sau ale societii n ansamblul su. Este axa n jurul creia graviteaz toate celelalte elemente ale sistemului moral. El este considerat ca o imagine a perfeciunii din punct de vedere moral, care cuprinde- sub forma unui model- chintesena moral a personalitii umane.

Valorile morale reflect anumite cerine i exigene generale, ce se impun comportamentului uman n virtutea idealului moral. Dintre cele mai semnificative valori morale putem enumera: patriotism, atitudine fa de democraie, libertate, onestitate, cinste, responsabilitate, eroism, cooperare, modestie. Ele au un caracter polar, fiecrei valori corespunzndu-i o antivaloare (necinste, egoism, individualism, nesinceritate, indisciplin).

Normele, preceptele i regulile morale sunt considerate ca fiind modele de comportare moral, elaborate de societate sau de o comunitate mai restrns i aplicabile unei situaii date.

c). educaia estetic Categoriile educaiei estetice sunt:

- idealul estetic este categoria care exprim modelul (prototipul) estetic spre care aspir sa-l cultive si s-1 finalizeze un artist, un individ.

- stilul estetic este o categorie care exprim calitile i capacitate omului de a percepe de a tri frumosul.- gustul estetic este categoria care exprim calitatea i capacitatea omului de a iubi si aprecia frumosul sub raport cognitiv, afectiv i comportamental.

- spiritul de creatie este categoria care exprim capacitatea i abilitatea de a imagina i crea frumosul. Educaia, in general, i educaia estetic, in special, trebuie s treac accentul de pe ipostaza reproductiv a nvmntului pe ipostaza cultivrii potenialului creator al personalittii.

1. Sensibilitatea estetic este capacitatea individului de a percepe, de a sesiza i de a gusta aspectele estetice ale naturii i vieii nconjurtoare. 2. Dezvoltarea capacitii de apreciere a frumosului i a celorlalte categorii estetice (sublim, eroic, comic, tragic)3. Formarea culturii estetice i a atitudinii estetice de preuire i promovare a frumosului4. Dezvoltarea creativitii artisticeEducaiei estetica si artistica se realizeaza prin: literatura ce i propune educarea sensibilitii literare, formarea i consolidarea gustului literar, nsuirea unui spirit critic i dobndirea unor criterii de apreciere a operei literare, formarea atitudinilor i comportamentelor estetice, cultivarea creativitii literare;

muzica care urmrete formarea priceperii de a audia i interpreta, dobndirea unui limbaj muzical, stimularea sensibilitii, dezvoltarea laturii afective a pesonalitii;

desen prin formele sale diverse (dup natur, din memorie, decorativ, tehnic, artistic etc.) i propune s dezvolte aptitudinea de aobserva, imaginaia reproductiv i creatoare, capacitate de a aprecia i reproduce fenomenele i obiectele lumii nconjurtoare.

d). educatia fizicObiective acestei educatii sunt:1. Atingerea si mentinerea unui nivel optim de sanatate2. Dezvoltarea fizic general i specific i a psihomotricitii3. Formarea i dezvoltarea trsturilor psihocomportamentale i de personalitate4. Corectarea unor deficiene fizicePrincipalele coninuturi ale educaiei fizice sunt: exerciiul fizic, gimnastica, jocul, sportul, turismul, dansul

e). educaia tehnologic i profesional

Educaia tehnologic este o dimensiune a educaiei, dar i a culturii generale a omului contemporan, deoarece tehnologia face parte din viaa lui cotidian, nsoindu-l pretutindeni: la locul de munc, acas, pe strad, n activitile de loisir etc.Obiectivele educaiei tehnologice

asimilarea cunotinelor eseniale despre tehnologiile moderne (concepte de baz, principii de construire i funcionare a unor maini, instalaii, aparate etc., modaliti de utilizare n condiii optime .a.m.d.);

formarea deprinderilor de utilizare a tehnologiilor din diverse domenii (profesional, casnic, public etc.), sub aspectul manevrrii, ntreinerii i reglrii diverselor aparate, maini i instalaii;

formarea unei atitudini corecte fa de tehnic, tehnologii, ca i fa de lumea muncii i a profesiilor, prin dezvoltarea spiritului practic aplicativ, a spiritului de organizare i a celui de ordine, disciplin i responsabilitate, educaia tehnologic i asum o seam de obiective noi

dezvoltarea capacitii de proiectare, realizare i evaluare a produselor;

nelegerea dezvolttii tehnicii i a implicaiilor ei asupra mediului i a societii;

dezvoltarea capacitii de cooperare n scopul realizrii umui produs;

orientarea profesional n raport cu evoluia tehnologiilor i cu dinamica pieei muncii;

stimularea receptivitii fa de progresul tehnologic i tendinele acestuia;

formarea i dezvoltarea responsabilitii fa de asigurarea calitii serviciilor i produselor;

manifestarea interesului pentru utilizarea calculatorului i a echipamentelor audio-vizuale n viaa privat i publicSUBIECTUL 3Noile educatii Educatia ecologica sau educatia relativa la mediu vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor de rezolvare a problemelor declansate odata cu aplicarea tehnologiilor industriale si postindustriale la scara sociala, care au inregistrat numeroase efecte negative la nivelul naturii si al existentei umane.

Educatia pentru schimbare si dezvoltare vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor de adaptare rapida si responsabila a personalitatii umane la conditiile inovatiilor si ale reformelor sociale inregistrate in ultimele decenii ale secolului XX, in perspectiva secolului XX.

Educatia pentru tehnologie si progres vizeaza formarea si cultivarea aptitudinilor generale si speciale si a atitudinilor afective, motivationale si caracteriale, deschise in directia aplicarii sociale a cuceririlor stiintifice in conditii economice, politice si culturale specifice modelului societatii postindustriale de tip informational.

Educatia fata de mass-media vizeaza formarea si cultivarea capacitatii de valorificare culturala a informatiei furnizata de presa, radio, televiziune etc, in conditii de diversificare si de individualizare care solicita o evaluare pedagogica responsabila la scara valorilor sociale.

Educatia demografica sau educatia in materie de populatie vizeaza cultivarea responsabilitatii civice a personalitatii si a comunitatilor umane in raport cu problemele specifice populatiei, exprimate la nivelul unor fenomene: crestere, scadere; densitate, migratie; structura profesionala, pe varste, sex; conditii de dezvoltare naturale, sociale (economice, politice, culturale, religioase etc.) - situate in context global, regional, national, teritorial, zonal, local.

Educatia pentru pace si cooperare vizeaza formarea si cultivarea aptitudinilor si a atitudinilor civice de abordare a problemelor sociale prin dialog si participare efectiva la rezolvarea pedagogica a contradictiilor obiective si subiective care apar in conditii de (micro)grup sau in contextul comunitatii sociale (profesionale, economice, politice, culturale, religioase etc), la nivel national, teritorial, zonal, local.

Educatia pentru democratie vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor de intelegere si de aplicare a democratiei la nivelul principiilor sale valorice de conducere sociala eficienta Areprezentarea, separarea puterilor, legitimitatea) si a institutiilor sale recunoscute la scara universala, care promoveaza drepturile omului, incluse si in programele scolare si universitare in cadrul unor module sau discipline de invatamant.

Educatia sanitara moderna vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor specifice de proiectare si de organizare rationala a vietii in conditiile rezolvarii unor probleme specifice educatiei pentru petrecerea timpului liber, educatiei casnice moderne, educatiei nutritionale, educatiei sexuale.

SUBIECTUL 4Alternative educationale1. Waldorf 2. Montessori 3. step-by-step

1. Pedagogia Waldorf i propune educarea omului n ansamblul su, prin mijloace specifice i accesibile fiecrei vrste, cunoaterea nemijlocit a lumii prin aciune, toate cunotinele fiind rezultatul unei activiti proprii. Elevului trebuie s i plac cea ce face, s nu fie constrns, de aceea nu se utilizeaz catalogul, nu se dau note, examene sau teme pentru acas.

Vizeaz transformarea fiinei omeneti, dezvoltarea sa armonioas, stabilirea unei relaii sntoase ntre individ i lumea nconjurtoare i integrarea sa n realitatea social.

Consider cunotinele nu ca scop n sine, ci ca un instrument important pentru formare, pentru asigurarea legturii cu viaa.

un loc important l ocup artele, lucrul manual, artizanatul, care ofer elevilor un contact cu diverse materii i nenumrate activiti de baz ale omului (torsul, esutul, sculptura, pictura, forjarea, modelarea etc.); lor li se adaug limbajul (vorbirea, scrierea i lectura), istoria, geografia, limbile strine, matematica i geometria, tiinele, desenul, activitile corporale, religia . a. Unitatea funcional o reprezint clasa, n care sunt reunii elevi de aceeai vrst i care este neleas nu doar ca o unitate administrativ, ci ca o individualitate; componena unei clase nu se modific n timp (repetarea anului colar este evitat, considerndu-se c ea are consecine dezastruoase; excepie fac cazurile n care toi profesorii clasei, medicul colar i prinii stabilesc, de comun acord, c dezvoltarea elevului este ntrziat din punct de vedere psihic i fizic). Esena acestei pedagogii este considerat relaia elev-profesor.

Profesorul ine legtura cu prinii elevilor

Profesorul pred materia cu cuvinte proprii, fr a recurge la cri didactice, iar elevii i fac propriile cri, adic nite caiete bine alctuite i ilustrate, care conin esenialul leciei predate, redat pe baza memoriei; astfel, fiecare caiet are amprenta personalitii autorului.

Evaluarea nu se bazeaz pe probe, teste, extemporale, teze sau examene, ci are n vedere toi factorii ce permit s fie evaluat personalitatea elevului: scrisul, dedicaia, forma, fantezia, logica i flexibilitatea gndirii, stilul, ortografia i, desigur, cunotinele reale.

se ia n considerare efortul real pe care elevul l-a fcut pentru a atinge un anumit rezultat, comportamentul su, spiritul social. 2. Pedagogia Montessori Scopul educaiei Montessori este de a nva copilul s gndeasc i s acioneze independent, ntr-o manier responsabil Sloganul acestei alternative se poate traduce prin ajuta-ma sa pot face singur.

se bazeaz pe preocuparea de a oferi tuturor copiilor oportunitatea de a se dezvolta la potenialul lor maxim i libertatea de a gsi soluii pentru propriile lor probleme. Cheia nvrii complete este considerat automotivarea, de aceea, copilul i nvarea sunt situate pe primul loc, iar predarea i programa de educaie pe locul al doilea.

este o metod bazat pe observarea copilului, pe pregtirea mediului de instruire pe baza observaiilor realizate i pe conceperea programei de educaie n mod creativ, funcie de nevoile copilului. Alternativa Montessori are la baz 2 principii:

pregtirea unui mediu ct mai natural, care s ajute i la dezvoltarea copilului;

observarea copilului care triete n acest mediu, astfel conturndu-i-se potenialul fizic, mental, emoional i spiritual;se opteaz pentru grupe combinate, unde cei mari i ajut pe cei mici

Finalitatea acestei alternative este cunoaterea realitii, preuirea valorilor morale si estetice ale vieii

3. Programul step by step susine necesitatea crerii unui model educaional care s fac elevul contient c tot ce se ntmpl n via este interdependent. pune accent pe colaborarea colii cu familiile elevilor, pe implicarea prinilor acestora n conceperea i organizarea activitilor din coal. la baza activitilor didactice se afl munca n grupuri, scopurile acestor activiti fiind de a-i nva pe copii s i dezvolte un sim al identitii i preuirii de sine, s coopereze, s se respecte unii pe alii i s se integreze n comunitatea elevilor. vizeaz abordarea individualizat a elevilor clasei, innd cont de nivelul de dezvoltare al fiecruia.

exemple de centre de activitate: de alfabetizare, de lectur, de tiine, de matematic, de arte, de teatru i jocuri etc.

Activitile de nvare ale elevilor sunt bazate pe cercetare, pe asocierea informaiilor noi cu cele asimilate i a materialelor noi cu cele pe care le cunosc deja. Programul Step by step adopt 3 iniiative majore:a) constructivismul: procesul de nvare apare pe msur ce copilul ncearc s neleag lumea nconjurtoare

b) adecvarea la stadiul de dezvoltare: respectarea particularitilor de vrst;

c) educaia progresiv : privit ca un proces de via i nu ca o pregtire pentru viaa viitoare.

SUBIECTUL 5Structura si dinamica personalitatii1. Temperament 2. Aptitudini 3. Caracter4. Motivatia pentru cariera didactica

1. Temperament constituie latura personalitatii care furnizeaza informatii cu privire la felul cum este individul si ne arata care este cantitatea de energie de care dispune individul si modul in care este consumata aceasta energie. se exprima in conduita si comportament se manifesta cel mai de timpuriu.

Identificarea temperamentului se face prin:

Impresionabilitate = adancimea si taria cu care sunt traite fenomenele psihice;

Impulsivitate = caracterul brusc al raspunsurilor;

Ritmul reactiilor si al trairilor interioare;

Tempoul modificarilor neuropsihice temperamentale = frecventa fenomenelor pe unitatea de timp;

Expresivitate psihica = intonatia vorbirii, debitul si viteza limbajului, mersul, expresiile emotionale si mimice, acte voluntare complexe, relatii interpersonale.

Temperamentul coleric Se caracterizeaza prin:

neechilibru inegalitatea in manifestare sentimente intense dar de scurta durata nestapanire stari de panica teama furie individul este inclinat spre exagerare

se constata o evolutie sinusoidala a capacitatii de munca. reactivitate prompta nerabdare agresivitate impulsivitate iritabilitate schimbator nelinistit predispus la explozii afective, la furie, violenta dar si la afectiuni neobisnuite.

Temperamentul sangvinic Se caracterizeaza prin:

mobilitate ritmicitate echilibrul pe fondul vioiciunii si rapiditatii reactiei efervescenta emotionala sensibilitate inegal in trairile afective productiv in activitati de scurta durata individul isi fixeaza greu scopurile, prezinta mobilitate si flexibilitate intelectuala se angajeaza usor in activitati dar nu le duce pana la capat

este vioi, mobil, dar nepersistent

in plan relational individul este vesel, vorbaret, destins spiritual, influentabil, nestatornic, renunta usor fara a suferi, este sociabil si se adapteaza repede.Temperamentul flegmatic Se caracterizeaza prin:

individul este capabil de trairi afective intense si durabile este predispus la explozii afective datorita acumularii in sine. datorita rabdarii obtine performante de lunga durata

individul manifesta o mare capacitate de munca individul se angajeaza greu in activitate dar este perseverent

individul este foarte calm, rabdator, temperat, imperturbabil

individul este inert, manifesta reactii intarziate, stereotipe

individul este usor nesociabil si se adapteaza mai greu.

Temperamentul melancolic Se caracterizeaza prin:

individul prezinta un tonus scazut, posibilitati energetice scazute. individul din punct de vedere emotional prezinta hipersensibilitate, procese afective intense, de lunga durata

este predispus la depresii si manifesta blocaj este productiv in activitati migaloase si prezinta o tendinta de subapreciere se angajeaza cu toata fiinta sa este persistent, desi se descurajeaza des

este interiorizat, constiincios, meticulos, linistit, sobru, retras, anxios, pesimist, nesigur, rigid, nesociabil.2. Aptitudinile

sunt un complex de insusiri si procese psihice individuale care permit efectuarea cu succes a anumitor activitati. presupun un ansamblu de elemente componente, insa este semnificativ modul lor de structurare.

putem diferentia persoanele care detin aptitudini din domenii diferite, insa mai greu diferentiem persoanele care detin aptitudini din domenii asemanatoare sau identice.

Clasificarea aptitudinilor:

I. Dupa natura psihologica a elementelor componente:

1. aptitudini senzoriale

2. aptitudini psihomotorii

3. aptitudini intelectuale

II. Dupa structura lor si dupa gradul lor de complexitate:

1. aptitudini simple

2. aptitudini complexeIII. Dupa gradul de operationalitate si aplicabilitate:

1. aptitudini generale 2. aptitudini speciale Cea mai inalta forma de dezvoltare a aptitudinii este geniul (el presupune crearea de valori de importanta istorica pentru viata societatii).

3. Caracterul

reprezinta cea mai inalta formatiune a personalitatii apare ca expresie a intregului sistem de personalitate; este cel care regleaza sistemul de conduite in raport cu solicitarile socialului. Este format din atitudinile esentiale fata de lume si din trasaturile mai stabile si mai constante, manifestate in raport cu munca, cu ceilalti indivizi, fata de valorile individuale si fata de propria persoana.

a fost definit ca amprenta care se imprima in comportament, ca un mod de a fi al individului. este o structura psihica individuala, relativ stabila si definitorie pentru om, cu mare valoare adaptativa, deoarece pune in contact individul cu societatea.

in structura caracterului conceptia despre lume si viata, convingerile, mentalitatile, aspiratiile si idealurile, continutul si calitatea actiunilor, stilul de viata al individului trebuie privite nu izolat, fluctuant, ci ca fiind corelate si integrate intr-o structura caracteriala prin mecanisme de selectie si valorizare.

este un ansamblu inchegat de atitudini si trasaturi care determina o modalitate stabila, constanta de orientare si raportare a individului la cei din jur, la sine, la activitate, la societate.

cand vorbim de caracter ne referim la conduita umana. omul nu actioneaza la intamplare, ci comportamentele lui izvorasc dintr-o anumita atitudine, pozitiva pe care individul o ia fata de anumite aspecte ale realitatii. fiindca caracterul este un sistem de atitudini stabile in fata diverselor situatii, el se exprima prin diferite atitudini. Atitudinile fac parte integranta din caracter. atitudinea caracteriala este rezultatul interactiunii dintre eu si lume si rezulta din relationarea dintre interior si exterior.

atitudinea este o structura complexa si durabila dobandita prin invatare, ce se manifesta ca tendinta a individului de a aprecia afectiv, conform conceptelor si convingerilor sale, un anumit obiect.

atitudinea include motive, sentimente, idei, deprinderi, scopuri.

intre atitudini pot exista relatii de coordonare, cooperare, sustinere reciproca, dar si relatii de contradictie, de incompatibilitate, de excludere reciproca. Toate aceste tipuri de relatii conduc la profilul caracterial al persoanei. Particularitatile structurale ale acestui profil sunt:

Unitatea caracterului

Expresivitatea caracterului

Originalitatea caracterului

Bogatia caracterului

Statornicia caracterului

Plasticitatea caracterului

Taria sau forta de caracter.

Caracterul este un ansamblu de trasaturi caracteriale. Orice trasatura caracteriala trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

Sa fie esentiale, definitorii sau specifice pentru om;

Sa fie stabile, durabile, sa determine un mod constant de manifestare a individului si sa permita anticiparea reactiilor viitoare ale individului;

Sa fie corelate cu toate celelalte trasaturi caracteriale;

Sa aiba o valoare morala sau etica;

Sa fie specifice si unice, irepetabile, ireductibile, diferentiatoare de la un individ la altul, formandu-se prin istoria personala a fiecarui individ.

Trasaturile caracteriale care exprima atitudinea fata de societate sunt:

Umanismul;

Principialitatea;

Solidaritatea de grup;

Sociabilitatea;

Sinceritatea;

Increderea in oameni;

Independenta;

Spiritul critic si autocritic;

Compativitatea;

Spiritul revolutionar. Trasaturile caracteriale care exprima atitudinea fata de munca sunt:

Dragostea fata de munca;

Sarguinta;

Constiinciozitatea;

Initiativa;

Spiritul novator;

Disciplina in munca.

Trasaturile caracteriale care exprima atitudinea fata de propria persoana sunt:

Demnitatea personala;

Modestia;

Increderea in fortele proprii;

Siguranta de sine;

Autocontrolul;

Amorul propriu. Trasaturile voluntare de caracter sunt:

Spiritul hotarat;

Perseverenta;

Stapanirea de sine;

Curajul.

Spiritul hotarat = capacitatea de a lua decizia cea mai adecvata la momentul oportun, atunci cand o situatie cere acest lucru, si capacitatea de a executa fara tergiversari inutile si fara ezitari.

Perseverenta = capacitatea de a depune un efort continuu prin statornicie si staruinta in lupta pentru executarea scopurilor. Se caracterizeaza prin multa rabdare, tenacitate si rezistenta.

Stapanirea de sine = controlul propriei emotionalitati si dominarea impulsurilor primare. Implica prezenta de spirit prin capacitatea de a stapani anumite porniri emotive sau impulsive, prin pastrarea calmului, prin dominarea situatiei si luarea deciziei corespunzatoare. Pe plan moral, se manifesta si prin rezistenta la tentatii si infrangerea dorintelor.

Curajul = capacitatea omului de a infrunta si depasi cu succes situatiile primejdioase fara a tine seama de riscurile propriei vieti. Implica placerea de a lupta cu obstacolele si satisfactia dupa invingerea lor. Implica constiinta riscului care trebuie infruntata.

Exista si trasaturi negative de caracter, si anume: lenea, minciuna, egoismul, impertinenta, grosolania, timiditatea, negativismul.

SUBIECTUL 6Finalitatile educatiei1. Clasificare: a). ideal educational b). scop c). obiective 2. Proceduri de operationalizare. Avantaje si limite ale operationalizarii

1. Clasificare

Finalitatile educatiei se structureaza pe 3 niveluri ierarhice:

ideal educational

scopuri educationale

obiective educationale

a). idealul educational

exprima cerintele si aspiratiile unei societati intr-o anumita etapa istorica sub forma unui model dezirabil de personalitate umana

are un nivel ridicat de generalitate si se atinge pe termen lung, la realizarea sa contribuind sistemul educativ in- ansamblul sau

reprezinta legatura dintre ceea ce este si ceea ce trebuie sa devina omul in procesul educatiei

oricare ar fi societatea in care functioneaza idealul educational, acesta urmareste sa atinga aspectele definitorii pentru contextul istoric si socio-economic in care acesta urmeaza a se realiza. b). scopurile educationale reprezint finalitati educationale cu nivel mediu de generalitate care se realizeaza in intervale medii de timp

sunt anticipari mentale ale diverselor actiuni de formare a personalitatii umane si se refera la rezultatele ce urmeaza sa se obtina in cadrul unui sir de actiuni educationale

detaliaza practic idealul educational la nivelul diverselor situatii instructiv-educative; astfel, daca idealul este unul singur, scopurile educationale vizeaza finalitati educationale particulare, specifice diverselor laturi ale educatiei, diferitelor nivele si profile de invatamant si diferitelor tipuri de scolic). obiectivele educationale enunturi cu caracter finalist care dau expresia intentiei de a produce o schimbare in personalitatea elevului ca urmare a implicarii acestuia intr-o activitate de predare-invatare.

Functiile obiectivelor educationale:

De orientare valorica a procesului de invatamant (rezultata din conceptia despre societate, cunoastere si om);

Evaluativa: obiectivul este astfel formulat incat sa fie realizabil si sa devina o norma in evaluarea rezultatelor elevilor;

De reglare a procesului de invatamant: metodele, formele de organizare, strategiile didactice, etc, sunt alese in functie de obiectivele preformulate, a.i. sa conduca la realizarea lor; modificarea sau nerealizarea unui obiectiv atrage dupa sine modificari in toate componentele procesului de invatamant, fapt ce va genera obligatoriu o regandire, reproiectare a situatiilor de instruire;

De anticipare a rezultatelor scolare: obiectivele includ, in formularea lor, rezultatul ce se asteapta sa se obtina la sfaritul unei perioade de desfasurare a activitatii instructiv-educative.

Clasificarea obiectivelor educationale

1. Obiectivele generale: vizeaza schimbarile pe care dorim sa le producem in personalitatea elevilor in concordanta cu idealul educational, finalitatile si scopurile educatiei; au caracter global si sintetic, sunt date prin decizii politice si stabilite in functie de nivelul de dezvoltare culturala, economica, politica atins de societate intr-o anumita etapa istorica.

in elaborarea obiectivelor generale se aplica 2 modele:1. Modelul morfologic are la baza conceptia despre inteligenta in functie de acest criteriu, obiectivele tin seama de operatiile mentale implicate in invatare acest model este partial acceptat si neutilizat

2. Modelul clasificarii ierarhice est larg acceptat si utilizat are 2 dimensiuni una de continut (bazata pe distinctia dintre componentele cognitive, afective si psihomotorii ale activitatii psihice implicate in invatare) si una de diferentiere si ordonare a proceselor psihice implicate in invatare in funtie de gradul lor de complexitate.

2. Obiectivele specifice (intermediare) sunt proprii obiectelor de invatamant si reliefeaza continutul acestora; decurg din cele generale se definesc in termeni de capacitati sau de operatii mentale.

sunt asociate cu continuturile ariilor curriculare. Conceptul de arie curriculara este un concept nou in pedagogia romaneasca, oferind o viziune multi si/sau interdisciplinara asupra obiectelor de studiu. Curriculum National din Romania este structurat pe 7 arii curriculare

1. Limba si comunicare

2. Matematica si Stiinte ale Naturii

3. Om si societate

4. Arte

5. Educatie fizica si sport

6. Tehnologii

7. Consiliere si orientare3. Obiectivele operationale sunt exprimate in termeni concreti si foarte precisi, pentru ca se refera la acele schimbari pe care dorim sa le producem prin invatare la sfarsitul unei perioade de instruire. se refera la ce stie elevul sa faca cu acele cunostinte noi se formuleaza in functie de cele generale si specifice, utilizand anumite tehnici de operationalizare. Obiectivele operationale au 2 dimensiuni:

Una de continut, care constituie obiect al invatarii;

Una de forma sau operationala care indica sarcina de invatare pentru elev, adica ce trebuie elevul sa faca la sfarsit cu acel continut (sa-l aplice, sa-l memoreze, sa-l transfere, etc.).

Obiectivele operationale trebuie sa indeplineasca anumite cerinte:

1. Cerinte de continut:

precizarea clara a continutului supus invatarii si a modului de abordare a lui;

precizarea sarcinii de invatare pentru elevi;

alegerea metodelor, mijloacelor, resurselor necesare pentru insusirea acestui continut;

sarcina de invatare sa fie accesibila elevilor si sa faca apel la experiente dobandite de ei pana atunci.

2. Cerinte de forma:

sa se refere la activitatea elevilor si nu la activitatea cadrului didactic;

sa aiba aria tematica bine delimitata;

sa cuprinda o singura sarcina de invatare;

sa fie redactate in termeni clari, precisi, concisi, concreti, fara redundanta;

sa specifice mijloacele prin care se va realiza obiectivul si criteriile prin care se va evalua.

2. Operationalizarea obiectivelor reprezinta actiunea de derivare si de specificare a conditiilor in care urmeaza sa se produca un comportament. Operationalizarea are 2 sensuri:

1. de derivare a obiectivelor din cele generale si specifice, ceea ce echivaleaza cu prezentarea aspectelor concrete ale unui concept general si abstract

2. de specificare a conditiilor in care urmeaza sa se produca comportamentul vizat incat obiectivul sa devina operational, concret.

El are 2 criterii:

Performanta (criteriul comportamental)

este expresia nivelului de realizare a unei sarcini de invatare.

trebuie sa se manifeste intr-un comportament vizibil, masurabil si observabil.

obiectivul operational trebuie sa descrie cat mai exact cu putinta comportamentul final asteptat, sa surprinda specificitatea schimbarii, sa descrie mijloacele prin care se va realiza aceasta si criteriile de reusita.

Competanta (criteriul dezvoltarii capacitatilor intelectuale)

este capacitatea intelectuala care dispune de posibilitati multiple de transfer si aplicabilitate in operarea cu continuturiu diverse. se manifesta intr-un timp mai lung si nu poate fi masurata intotdeauna cu exactitate. Cei doi indicatori nu se exclud reciproc, ci sunt complementari.

SUBIECTUL 7Teoria si metodologia curriculum-ului1. Concepte 2. Tipuri 3. Documente curriculare

1. Concepte

Intr-un sens foarte larg, un curriculum este un proiect educativ care defineste:

1. Scopurile si obiectivele unei actiuni educative;

2. Caile, mijloacele si activitatile folosite pentru atingerea acestor scopuri;

3. Metodele si instrumentele pentru a evalua in ce masura actiunea a dat roade (DHainaut, Programe de invatamant si educatie permanenta).

G. de Landsheere defineste curriculum ca ansamblu de actiuni planificate pentru declansarea si desfasurarea instruirii care cuprinde:

1. Definirea obiectivelor invatarii;

2. Definirea continuturilor;

3. Stabilirea metodelor, inclusiv a celor de evaluare;

4. Precizarea materialelor, inclusiv a manualelor scolare.

2. Tipuri de curriculum:

Curriculum formal - are valoare de curriculum national si reprezinta documentele scolare oficiale care proiecteaza activitatea instructiv-educativa la toate nivelurile sistemului si ale procesului de invatamant.

Curriculum comun este denumit si curriculum central, general, trunchi comun de cultura generala, curriculum de baza, correcurriculum; defineste obiectivele pedagogiei generale, necesare la nivel de baza.

Curriculum specializat defineste obiectivele educationale specifice unor profiluri de studii; vizeaza semicalificarea si calificarea.

Curriculum ascuns reprezinta efectele subliminale ale programelor scolare, ca urmare a influentelor explicite sau implicite, interne sau externe (mediul clasei, relatiile educationale).

Curriculum nonformal defineste obiectivele pedagogice specifice anumitor activitati extrascolare, complementare, dar institutionalizate.

Curriculum informal reprezinta efectele pedagogice indirecte provenite din diferite medii sociale: familie, grupul de prieteni, strada, etc.

Curriculum local reprezinta obiectivele pedagogice si continuturile rezultate din specificitatea mediului in care isi desfasoara activitatea scoala respectiva.

Concepte conexe (reprezinta aplicarea la specificul romanesc a conceptelor fundamentale din teoria curriculum-ului):

Curriculum nucleu desemneaza numarul minim si maxim de ore de la fiecare disciplina obligatorie prezenta in Planul Cadru de invatamant;programele pentru aceste discipline din Curriculum nucleu cuprind: obiectivele cadru, obiective de referinta, continuturile corespunzatoare, standardele curriculare de performanta obligatorii pentru toate scolile si pentru toti elevii. 3. Documente curriculare

Exista mai multe tipuri de curriculare:

1. planul de invatamant

2. programele scolare

3. manuale

4. metodicile speciale

5. orare

6. planificari calendaristice

7. proiecte pedagogice

1. Planul cadru de invatamant document oficial in care se structureaza continutul invatamantului pe niveluri si profiluri de scoli.

se stabileste nr. de ore (maxi/minim) pe diferite discipline/arii curriculare

este o baza de pornire in locul unui cardu unic pt. toate scolile de acelasi tip prin planul cadru se fixeaza un trunchi comun de discipline obligatorii (75-80% din totalul disciplinelor) , inst. scolare avand posibilitatea de a decide asupra restului de discipline din programul educativ

2. Programa scolara document care configureaza continutul procesului instructiv educativ la o disciplina

instrumentul de la care se porneste proiectarea didactica

3. Manualul scolar instr. de lucru cel mai important (pt elevi/pt. profesor)

concretizeaza programele scolare in diferite unitati didactice sau experiente de invatare

continuturile invatarii sunt sistematizate pe capitole, subcapitole,lectii,teme

are urmatoarele functii pedagogice:

functia de informare realizata prin mijloace didactice si grafice specifice

functia de formare a cunostintelor / capacitatilor vizate de ob. instructiv-educative

functia de antrenare a capacitatilor cognitive, afective, psiho-motrice sau a aptitudinilor

functia de autoinstruire SUBIECTUL 8Invatarea1. Concept

2. Conditii interne si externe

3. Stiluri de invatare

1. Concept

Invatarea reprezinta o transformare de comportament pe baza unei experiente organizate scolar, organizare supusa structurarii, observatiei, controlului, in conditiile activitatii si ambiantei scolare.

Invatarea ca proces: succesiune de operatii, actiuni, stari si evenimente interne de transformare in plan cognitiv, afectiv si actional.

Invatarea ca produs: ansamblul rezultatelor (performantelor) obtinute de elevi care se concretizeaza in cunostinte, deprinderi, capacitati, structuri cognitive, etc.

Invatarea ca functie de alti factori: in procesul invatarii intervin cauze exterioare sau interioare care pot favoriza sau defavoriza invatarea, care o pot stimula sau bloca. 2. Conditii interne si externe

INVATAREACONDITII

INTERNEFactori biologiciEreditate

Varsta

Sex

Dezvoltarea fizica

Stare de sanatate

Factori psihologiciCunostiinte

Capacitati

Nivel de dezvoltare intelectuala

Motivatie

Vointa

CONDITII

EXTERNEOrganizare scolaraSistem de cerinte

Continuturi

Calitatea instruirii

Cadre didactice

Relatie profesor-elev

Factori socio-culturaliFamilia

Mediul socio-cultural

Mediul socio-economic

Mediul local

Mass-media

3. Stiluri de invatare

Stilul de nvare = dispoziii personale care influeneaz capacitatea elevului de a achiziiona informaia, de a interaciona cu colegii i profesorii i de a participa la experienele de nvare. Aceste dispoziii personale se concretizeaz n motive, capaciti perceptive, modaliti de prelucrare a informaiei, preferinele pentru o anumit modalitate senzorial, relaiile sociale i caracteristicile mediului fizic. Ricki Linksman identific 4 stiluri principale de nvare: 1. vizual (elevii nva vznd materiale tiprite sau grafice), 2. auditiv (elevii nva cel mai bine prin ascultare i conversaie), 3. tactil (elevii nva prin atingerea obiectelor, prin perceperea senzorial a materiei sau prin folosirea minilor i degetelor) 4. kinestezic (elevii nva prin acionarea maselor musculare).

Alte stiluri:

1. Stilul participativ elevilor le place s participe la ct mai multe activiti, fiind dornici s fac ceea ce li se cere. Prefer expuneri urmate de discuii, ocazii de a dezbate un anumit material, precum i profesori cu sim analitic i sintetic.

2. Stilul evitativ nu prefer participarea i colaborarea la activiti, sunt neinteresai de ceea ce se ntmpl n clas; nu le place s fie nominalizai , ierarhizai.3. Stilul colaborativ elevii prfer activitile n grupuri mici, dezbaterile, activitile centrate pe elev i proiectele de grup.4. Stilul competitiv elevii concureaz cu ceilali, prefernd s fie n centrul ateniei, s fie lider n grupurile de discuie, s fie evideniai pentru performanele obinute. Le plac activitile n care se pot diferenia de ceilali.5. Stilul dependent elevii nva doar la cerina profesorului, nemanifestnd curiozitate intelectual. Profesorii i colegii sunt vzui ca surse de sprijin. Elevii sunt caracterizai prin implicare, concentrare pe detaliu, de multe ori din motive emoionale. Capacitatea de concentrare pe aspectele problematizate este sczut. 6. Stilul independent elevilor le place s gndeasc singuri, sunt ncreztori n capacitile lor de a nva. Au capacitatea i prefer s extrag esenialul, domin spiritul logic. Desfoar activiti instructive n ritm propriu, fr a solicita ajutor din afar. Au capacitate ridicat de a face fa dificultilor de nvare. Elevii manifest atitudini mai degrab neutre dect implicative. Pot construi situaii problematizante, sunt critici, adreseaz ntrebri.7. Stilul analitic se caracterizeaz prin

operare cu multiple argumente i argumentare solid a concluziilor

examinarea materialului naintea studiului, pentru a fi asigurat o perspectiv de ansamblu; se prefer mprirea materialului n pri logice, restructurat la final

formularea anticipat a unor enunuri pariale n temeiul crora sunt formulate, ulterior, concluzii; fixarea ideilor se face pe parcursul nvrii

8. Stilul sintetic extrage esenialul i are o capacitate ridicat de organizare a materialului

se prefer schemele care cuprind informaiile de baz

i ofer o perspectiv prin rezumarea coninuturilor i evidenierea cuvintelor-cheie

Stilul vizual

Vederea informaiei n form tiprit ajut retenia.

Folosirea culorilor, ilustraiilor i diagramelor ca ajutor n procesul de nvare.

Sublinierea cuvintelor cheie i realizarea schemelor faciliteaza concentrarea ateniei i nelegerea textelor.

ntmpin dificulti la concentrarea asupra activitilor verbale.

Prefer sa priveasca dect sa vorbeasca sau s treaca la aciune.

i amintete cu uurin ceea ce vede.

i place s citeasc i ortografiaz bine. Observ detaliile.Stilul auditiv

Ascultarea explicaiilor ntrete nvarea.

Discutarea unei idei noi i explicaii folosind propriile cuvinte.

Este folositoare analiza verbal, verbalizarea gndurilor i ideilor cu propriile cuvinte.

optete n timp ce citete.

i place s asculte pe alii citind ceva cu voce tare.

Are nevoie s vorbeasc n timp ce nva lucruri noi.

i plac discuiile.

Folosirea metodelor de ascultare activ, incluznd aici chestionarea i rezumarea.

Zgomotul este un element de distragere a ateniei.Stilul practic

Scrierea lucrurilor n ordinea lor, pas cu pas, este o cale eficient de a le ine minte.

Efectuarea unei activiti practice faciliteaz adesea nelegerea (ex. experimente la fizic, probleme la matematic etc.)

Urmrirea cu degetul a titlurilor, cuvintelor cheie, etc. apoi pronunarea respectivelor cuvinte urmat de scrierea lor din memorie.

Preferina pentru a atinge i a face.

Scrisul la tastatur este adesea mai uor dect scrierea de mn.

Utilizarea scrisului cursiv este mai uoar dect cea a scrisului tiprit (cu litere separate)

SUBIECTUL 9Predarea1. Concept

2. Stiluri de predare.

1. Concept

Notiunea de proces de invatamant este strans legata de notiunea de schimbare deoarece are la baza invatarea. In acceptiune larga, invatarea inseamna producerea unor schimbari de comportament ca urmare a unei experiente personale. Aceste schimbari se produc in timp si spatiu, au caracter procesual si se refera la asimilarea unor cunostinte, formarea unor priceperi, deporinderi, atitudini, capacitati de aplicare, competente, dezvoltarea unor procese si structuri mentale, etc. Schimbarile comportamentale produse de procesul de invatamant sunt de natura

1. Cognitiva 2. Afectiva3. Psihomotorie

Actiunile / activitatile fundamentale ale procesului de invatamant sunt:

1. Predarea2. Invatarea3. Evaluarea A preda inseamna:

A prevedea , a planifica, a proiecta schimbarile;

A organiza situatiile de invatare, succesiunea si continutul lor;

A stimula angajarea activa;

A oferi momente de feed-back;

A asigura conditiile necesare retinerii si transferului noilor achizitii;

A evalua efectele schimbarilor produse;

A evalua eficacitatea si eficienta acestor actiuni, inclusiv rezonanta lor formativa si educativa;

A ameliora si regla invatarea.

Predarea nu incepe in clasa, ea este precedata de actiuni ca:

Planificare si proiectare pedagogica;

Prelucrarea pedagogica a noilor continutiuri in functie de particularitatile de varsta si individuale ale elevilor;

Confectionarea materialului didactic;

Selectarea strategiilor de instruire adecvate.

2. Stiluri de predare

Una dintre primele clasificri a fost realizat de N. Bennett, n 1976, care considera c profesorii din nvmntul primar pot manifesta dou tipuri de comportament formal i informal ns, n funcie de situaia educaional, acetia trebuie s opereze cu ambele stiluri de predare: PROFESORII FORMALIPROFESORII INFORMALI

promoveaz achiziia de deprinderi de baz n citit i calcul matematic i atingerea unui nivel informaional naltaccentueaz rolul creativitii elevilor, al autoexprimrii acestora, al valorizrii scopurilor sociale i emoionale; accentueaz importana plcerii de a nva sau de a veni la coal

Stilul autoritar profesorul este cel care decide obiectivele, selecteaz activitile, etapele de desfurare, mijloacele, metodele i sarcinile de realizare, astfel nct membrii grupului nu vor cunoate n avans ceea ce urmeaz s se realizeze; controlul asupra mediului educaional este absolut;

profesorul manifest o atitudine impersonal n care spiritul de echip este anihilat;

structureaz timpul, nu ncurajeaz iniiativele, sancioneaz atitudinile i rezultatele instruirii elevilor, iar atitudinea sa este mai degrab distant;

accentueaz rolului educatorului in defavoarea celui educat, ceea ce blocheaz canalele de conexiune invers extern;

profesorul hotrte colaboratorii cu care va desfura activitatea;

profesorul personalizeaz elogiile i criticile, dup criterii strict definite; profesorul i asum o responsabilitate total n predarea i n dirijarea mersului nvarii, precum i n ce privete rezultatele aciunilor sale;

reprezint o ndrumare care impune noile cunotine fr s lase elevilor timp i loc de gndire, s formuleze ntrebri, s aprecieze i nu face dect s stnjeneasc afirmarea spontaneitii, a gndirii, a imaginaiei i a creativitii;

EFECTE = antipatizat de elevi, ofer rezultate bune numai pe termen foarte scurt.Stilul democratic profesorul propune i negociaz cu membrii grupului obiectivele activitile, etapele de desfurare, mijloacele, metodele i sarcinile de realizare, dezvoltnd astfel relaii de cooperare i sprijin reciproc;

se ncurajeaz implicarea activ a elevilor n procesul nvarii, iniiativa, potenialul lor creativ;

caracterizat printr-o atmosfer participativ, strategia de predare-nvare e definit prin colaborare i cooperare ntre profesor i elev;

folosete criterii comune de apreciere, pe care le respect mpreun cu elevii;

valorific integral resursele corelaiei dintre subiectul i obiectul aciunii educaionale;

ncurajeaz participarea activ a tuturor membrilor n dezbaterea obiectivelor generale ale grupului; desfurarea activitilor este rezultatul unor decizii colective; repartizarea sarcinilor este decis de grup, iar alegerea colaboratorilor se face n mod liber, atmosfera este agreabil;

profesorul se comport ca un membru obinuit i egal cu ceilali membrii ai grupului, climatul este deschis, relaiile sunt apropiate n colectiv (dar rolul de lider al profesorului rmne decisiv) ;

cadrul didactic elaboreaz i propune mai multe variante de predare-nvare, elevii avnd posibilitatea s aleag;

elevii au libertatea s se asocieze cu cine doresc pentru a rezolva anumite sarcini de nvare, dobndesc mentalitatea de participare voluntar, contiina caracterului facultativ al sarcinilor nvrii;

relaionarea permanent conduce la productivitate i la mplinirea ateptrilor;

profesorul este nevoit s fac uz de strategii psihopedagogice complexe, s cunoasc punctele forte i punctele slabe la nivel individual;

EFECTE = este cel mai eficient, producnd rezultate superioare att n plan psihosocial, ct i n plan didactic.Stilul permisiv exprim un profesor care consider c ntotdeauna este suficient ce pred, ct pred i cum pred, fiind sigur ca elevii neleg, acordndu-le ns ajutor la cererea lor;

reflect o atitudine de pasivitate din partea cadrului didactic, acesta implicndu-se doar n recomandarea de mijloace i suport informaional;

membrii grupului sunt cei care fixeaz activitile i modalitatea de realizare a acestora;

ndrumarea i evaluarea activitilor grupului sunt deficitare, deseori fiind omise;

minimalizeaz etapele semnificative n procesul instruirii;

accepta deciziile elevilor, comune ori individuale

nu face evaluri la adresa comportamentelor elevilor, de aceea nu primete feedback pentru reglarea propriului comportament;

manifest un nivel sczut al aspiraiilor i exigenelor pedagogice ale predrii; favorizeaz obinerea de rezultate slabe ale elevilor la nvtur i manifestarea conduitelor deviante; dezechilibreaz corelaia educator educat prin accentuarea rolului celui educat;

nivel sczut al aspiraiilor i exigenelor pedagogice ale predrii, las demersul didactic s mearg de la sine;

EFECTE = este total neproductiv.

SUBIECTUL 10Strategii didactice si metode de invatamant1. Strategii didactice

2. Metode si mijloace de invatamant.

1. Strategii didactice

Definire: modul in care cadrul didactic reuseste sa aleaga, sa combine si sa organizeze, intr-o ordine cronologica, ansamblul de metode, materiale si mijloace in vederea realizarii anumitor obiective.

Elaborarea unei strategii eficiente se realizeaza in functie de:

conceptia pedagogica generala a epocii despre educatie;

obiectivele instructiv-educative;

natura continutului;

tipul de experienta de invatare propusa elevilor;

principiile/ normele, regulile didactice;

dotarea didactico-materiala a scolii;

timpul scolar disponibil; Tipuri de stategii didactice:

strategii inductive care conduc elevul de la analiza faptelor concrete la elaborarea notiunilor noi, de la perceptia intuitiva la gandirea abstracta, de la particular la general;

strategii deductive care conduc elevul pe traseul invers celui inductiv, de la notiunre la exemplul concret, de la general la particular;

strategii analogice bazate pe simulare;

strategii mixte

strategii algoritmice care prescriu, pas cu pas, cu mare rigurozitate, actiunile si operatiile instruirii, comportamentele cadrului didactic si ale elevului;

strategii semi-algoritmice de invatare semiindependenta;

strategii nealgoritmice ( euristice) dirijarea invatarii este redusa la minimum, accentul punandu-se pe invatarea independenta, pe spontaneitate si originalitate.

2. Metode si mijloace de invatamant.

Notiunea de metoda = calea de urmat catre realizarea eficienta a obiectivelor educationale. Metoda include in structura sa mai multe procedee didactice. Procedeul reprezinta o tehnica de actiune, un detaliu, o componenta, o particularizare a metodei. Astfel, o metoda poate deveni procedeu in cadrul altei metode, iar un procedeu poate fi ridicat la rang de metoda. (ex.: Explicatia poate deveni procedeu in cadrul demonstratiei).

EXPUNEREA Prezentarea orala a unei teme, intr-o ierarhizare riguroasa a ideilor, o motivatie a tezelor a caror prezentare respecta un plan bine inchegat.

Cerinte:

1. esentializarea informatiei;

2. ierarhizarea stricta a ideilor;

3. enuntarea unor ipoteze si teorii;

4. analiza si interpretarea critica a unor puncte de vedere.

Variantele expunerii:

Expunerea cu oponent: forma dramatizata a expunerii, presupunand participarea unui al doilea cadru didactic sau a unui elev in calitate de oponent, care, prin intermediul unui simt critic bine dezvoltat, poate interveni in desfasurarea expunerii cu intrebari, observatii, dinamizand si inviorand cursul acesteia.

Expunerea dezbatere: debuteaza cu o scurta expunere realizata de profesor, acesta expunandu-si tezele principale ale unui continut stiintific si creand fundamentul pentru dezbateri.

Expunerea dialogata: ingemanare a prelegerii cu interventiile conversative ale auditoriului, creandu-se astfel posibilitatea explicitarii elementelor mai putin intelese si constituindu-se, pe aceasta cale, un cadru afectiv si interactional favorabil participarii active a elevilor.

CONVERSATIA

Modalitatea de angajare a unui intreg sistem de interactiuni verbale profesor-elev, elev-profesor, interactiuni care contribuie la clasificarea si precizarea noilor cunostinte, la aprofundarea intelegerii si integrarii acestora, la sistematizarea si verificarea lor.

Forme:

conversatia euristica: succesiune de intrebari adresate cu abilitate de profesor, in alternanta cu raspunsurile elevilor care sunt stimulati sa intreprinda o investigatie in sfera informatiilor existente deja in mintea lor, si prin prelucrarea acestor informatii sa ajunga la elaborarea unor noi cunostinte, a unor noi generalizari, la imaginarea unor solutii sau alternative la problemele luate in discutie.

conversatia de consolidare si sistematizare a cunostintelor;

conversatia de verificare sau de control;

conversatia formativa: de sensibilizare, de intarire a convingerilor, de influentare a atitudinilor, convingerilor.

of 33/33
SUBIECTUL 1 Formele educatiei 1. Educaţia formală 2. Educaţia non-formală 3. Educaţia informală 1. Educaţia formală Definitie = se referă la totalitatea influenţelor intenţionate şi sistematice elaborate în cadrul unei instituţii specializate (şcoală, universitate) în vederea formării personalităţii umane; scopul = introducerea progresivă a elevilor în marele parafigme ale cunoaşterii şi instrumentarizarea lor cu tehnici culturale ce le vor asigura o anumită autonomie educativă. Pregătirea este elaborată în mod conştient şi eşalonat, fiind asigurată de un corp de specialişti pregătiţi anume în acest sens. permite asimilarea cunoştinţelor şi facilitează dezvoltarea unor capacităţi, aptitudini şi atitudini necesare individului în societate. Avantajele educaţiei formale posibilitatea realizarii unei evaluării individualizate de tip formativ dezvoltarea sistematică a deprinderilor de muncă intelectuală ale celui care se educă. Dezavantajele educaţiei formale : centrarea pe realizarea competenţelor prevăzută de programa şcolară restrângerea libertăţii de acţiune a elevilor (poate conduce la apariţia dezinteresului, plictiselii sau monotoniei). Educaţia formală oferă: ca demers iniţial, introducerea individului în tainele muncii intelectuale organizate; posibilitatea de a formaliza cunoştinţele, plecând de la achiziţii istorice şi practici reieşite din acţiune; recunoaşterea achiziţiilor individuale; formalizarea si concretizarea achiziţiilor în alte modalităţi educative pe plan social; 2. Educaţia non-formală Definitie = totalitatea influenţelor educative ce se derulează în afara clasei (activităţi extra, para şi perişcolare) sau prin intermediul unor activităţi opţionale sau facultative. acţiunile acestui tip de educatie se caracterizează printr-o mare flexibilitate şi vin în întipărirea intereselor variate individuale ale elevilor. această educaţie a existat dintotdeauna
Embed Size (px)
Recommended