DE TINE DEPINDE…DEPIND DE TINE III (Săptămâna a 34-a) pentru reflectii 2012 2013.pdf ·...

Sugestii pentru reflecţia de dimineaţă Anul şcolar 2012-2013

DE TINE DEPINDE…DEPIND DE TINE III (Săptămâna a 34-a)

LUNI În prima săptămână a acestui an şcolar, reflecţiile de dimineaţă explicau mottoul anului De tine

depinde…depind de tine. Ne propuneam atunci obiective pe care să le avem în vedere, obiective care se

bazau pe valoarea Responsabilităţii. Aceste obiecte sunau în felul următor: Ne vom strădui să favorizăm

experienţe care să ne ajute să participăm în viaţa şcolii, pentru ca astfel să ne simţim protagonişti ai

propriilor procese de învăţare şi de asimilare. Ne vom strădui să căutăm angajamente care să ne ajute să ne

implicăm în activităţile cotidiene şi în ţelurile pe care ni le propunem atât la nivel personal, cât şi la nivel de

grup. Ne vom strădui să dobândim şi să creştem în sentimentul de apartenenţă faţă de şcoala noastră. Nu în

ultimul rând, ne vom strădui să promovăm valoarea gratuităţii şi a responsabilităţii faţă de fiecare persoană

care formează comunitatea educativă. Deoarece anul şcolar este pe sfârşite, săptămâna aceasta vom căuta să

reflectăm împreună, dacă aceste obiective au fost îndeplinite.

MARŢI

Primele două obiective pe care ni le-am propus au fost următoarele: 1. Ne vom strădui să favorizăm

experienţe care să ne ajute să participăm în viaţa şcolii, pentru ca astfel să ne simţim protagonişti ai

propriilor procese de învăţare şi de asimilare. 2. Ne vom strădui să căutăm angajamente care să ne ajute să

ne implicăm în activităţile cotidiene şi în ţelurile pe care ni le propunem atât la nivel personal, cât şi la nivel

de grup. Ambele obiective ne îndemnau să favorizăm, să căutăm activităţi care să ne ajute să ne implicăm

mai mult în viaţa şcolii şi în activităţile zilnice. Acum când vacanţa mare bate la uşă, ne putem întreba: în ce

măsură ne-am implicat în activităţile şcolii? Ne-am simţit noi actorii principali ai proceselor de învăţare

şi de asimilare? Cum am răspuns grijilor şi strădaniilor profesorilor în a ne educa şi forma? Iată

întrebări care aşteaptă răspunsuri urgente şi sincere din partea noastră, dragi elevi, pentru a conştientiza mai

mult gradul nostru de implicare la toate nivelurile, în acest an şcolar.

MIERCURI

Ultimele două obiective propuse au fost următoarele: 3. Ne vom strădui să dobândim şi să creştem în

sentimentul de apartenenţă faţă de şcoala noastră. 4. Nu în ultimul rând, ne vom strădui să promovăm

valoarea gratuităţii şi a responsabilităţii faţă de fiecare persoană care formează comunitatea educativă. Ne-

am propus să dobândim şi să creştem în sentimentul de apartenenţă faţă de şcoală. În ce măsură considerăm

şcoala a doua noastră casă? Cum ne-am comportat faţă de lucrurile şi obiectele pe care le-am folosit în

acest an şcolar? Am ştiut să le păstrăm curate şi în ordine, fără să le deteriorăm? Al patrulea obiectiv ne

îndemna să promovăm valorile gratuităţii şi responsabilităţii faţă de fiecare persoană care formează

comunitatea educativă: colegi, profesori, personal nedidactic. În ce măsură am promovat aceste valori? Am

aşteptat oare vreo recompensă, atunci când am realizat ceva în folosul comunităţii educative sau a

şcolii? Putem afirma cu mâna pe inimă că am fost responsabili în ducerea la îndeplinire a temelor

zilnice pe care le-am primit şi a altor sarcini pe care le-am avut de îndeplinit?

JOI Doamne, recunoaştem că suntem fiinţe slabe, supuse greşelilor şi că nu ne ridicăm mereu la

aşteptările semenilor noştri. Suntem conştienţi că fără harul tău nu putem face nimic. Trimite-l, te rugăm, pe

Duhul tău sfânt, ca el să fie mereu alături de noi cu harul său. Te rugăm, astăzi, cu umilinţă şi cu încredere,

Doamne, ajută-ne să fim mereu fideli promisiunilor făcute şi să ducem la îndeplinire angajamentele pe care ni

le-am asumat, pentru ca astfel să fim bineplăcuţi în faţa oamenilor şi înaintea Ta. Ajută-ne, ca prin exemplul

nostru să atragem pe cât mai mulţi la mântuire. Aşa te rugăm, prin Fiul tău Isus Cristos, prietenul şi fratele

nostru întru credinţă. Amin

Vineri Evanghelia Duminicii a X-a de peste an


A VOI ŞI A FACE (Săptămâna a 33-a)

LUNI

Intrăm pe ultima sută de metri, sfârşitul anului şcolar se apropie cu paşi repezi. Nu este târziu să

putem retuşa ce mai este colţuros în comportamentul nostru, în notele din catalog, pentru ca să nu avem griji şi

probleme la sfârşitul anului şcolar. Cine spune că va face lucruri, se află cu siguranţă departe de cel care nu

doar că spune, ci chiar le face. Este mai bine să acţionăm decât să spunem. De multe ori poate ne-am propus

să ne schimbăm defectele noastre: să nu fim atât de impetuoşi, atât de violenţi, mânioşi… De multe ori ne-am

luat astfel de hotărâri şi sigur că eram sinceri şi bine intenţionaţi în acele momente. Nu credeţi că a venit

timpul să le şi punem în practică? Toate cuvintele şi hotărârile luate la un loc nu cântăresc mai mult decât o

faptă dusă la îndeplinire. Nu este suficient să spunem da, trebuie să mă apuc de învăţat, trebuie să fiu mai

cuminte la ore, daca nu trec şi la a pune în practică toate acestea.

MARŢI

Vorbind cu ceilalţi, cu siguranţă că în mai multe ocazii le-aţi spus cum trebuie să se comporte cu ei

înşişi, cu membrii familiei, cu ceilalţi. Nu credeţi că a sosit timpul să nu mai vorbiţi cu ceilalţi şi să puneţi în

practică ceea ce le sugeraţi celorlalţi să facă? Curaj, începutul este mai greu, restul vine de la sine. Să căutăm

să fim exemple pentru fraţii noştri, colegii noştri de clasă şi de şcoală. Prin exemplu se poate educa cel mai

uşor şi mai eficient. Putem fi exemple pentru colegii noştri de clasă atunci când ne facem temele, când îi

ajutăm pe cei care nu au înţeles bine cele predate la unele materii, când le adresăm o vorbă de încurajare,

atunci când aceştia sunt trişti şi abătuţi. De asemenea putem fi exemple pentru colegii noştri când participăm

la activităţile organizate în cadrul Acţiunii Catolice şi a Grupului Scout şi îi îndemnăm şi pe ceilalţi să se

implice în viaţa comunităţii locale.

MIERCURI

În mod indubitabil promisiunea are valoarea ei, cel puţin denotă de fiecare dată o bunăvoinţă pe care

trebuie să o considerăm sinceră. Dacă însă promisiunea este ceva bun, mult mai importantă este ducerea

acesteia la îndeplinire. Ne petrecem viaţa făcându-ne planuri, pentru noi sau pentru ceilalţi, planuri pe care de

puţine ori ajungem să le şi punem în practică. Nu le realizăm pentru că ne facem alte planuri, în loc să ne

concentrăm asupra realizării acestora. Să încercăm să ne analizăm şi să vedem dacă am respectat promisiunile

făcute la începutului anului şcolar, de a fi mai buni şi de a lua note mai bune decât anul trecut; dacă ne-am

respectat promisiunile faţă de părinţi, faţă de colegi şi faţă de prieteni. Dacă răspunsul nostru este negativ, să

ne pară rău şi să ne luăm hotărârea de a ne schimba.

JOI

Spuneam ieri, că nu ne putem realiza planurile deoarece ne facem mereu alte planuri, în loc să ne

concentrăm asupra realizării acestora. Acţionând astfel nu veţi putea duce vreodată la îndeplinire ceva şi

niciodată nu veţi putea începe ceva, şi uite aşa ne trezim că se sfârşeşte anul şcolar. Există pericolul să

ajungeţi la sfârşitul vieţii în aceeaşi situaţie. Planificaţi-vă lucruri pe care le puteţi realiza. Cred că este mai

bine să puteţi pune în practică lucruri mici, decât să vă gândiţi la planuri măreţe care rămân doar dorinţe.

Treceţi la acţiune. Planificaţi puţin şi realizaţi mult. Nu lăsaţi pe mâine ce puteţi face astăzi. Timpul trece

repede, iar dacă vă obişnuiţi să-l drămuiţi cum se cuvine, veţi avea numai satisfacţii şi realizări.

Vineri Evanghelia Duminicii a IX-a de peste an


COBORÂREA DUHULUI SFÂNT – RUSALII (Săptămâna a 32-a)

LUNI

Cu sărbătoarea de ieri, a Rusaliilor, în Biserica catolică se încheie timpul pascal. A fost un timp

binecuvântat în care inimile şi minţile noastre au fost înălţate către realităţile fundamentale ale credinţei

noastre: Patima, Moartea, Învierea şi Înălţarea lui Isus Cristos. Sărbătoarea Rusaliilor închei această frumoasă

perioadă. Săptămâna aceasta ne vom opri asupra semnificaţiei sărbătorii Rusaliilor şi a importanţei pe care o

are Duhul Sfânt, a treia persoană a sfintei Treimi, în viaţa Bisericii.

Paştele a fost pentru Isus Cristos trecerea la o nouă formă de viaţă plenară şi definitivă: VIAŢA NOUĂ ÎN

DUMNEZEU. Isus înviat ni-L dăruieşte pe Duhul, viaţa lui Dumnezeu. Isus glorificat îl dăruieşte pe Duhul

Sfânt tuturor oamenilor, tuturor celor care îşi deschid inimile în mod sincer adevărului şi binelui, în iubire.

Ceea ce se realizează prin Isus Cristos în toţi oamenii este Împărăţia lui Dumnezeu.

MARŢI

Dumnezeu doreşte ca toţi fiii săi, adică noi toţi, să cunoaştem Vestea cea Bună a Evangheliei şi să

putem trăi bucurându-ne de Împărăţia Sa. Prima comunitate, reunită în jurul apostolilor şi a Sfintei Fecioare

Maria, a fost conştientă de aceasta într-atât încât a început să vestească Evanghelia trecând peste toate

dificultăţile şi pericolele pe care le-a întâmpinat. Isus Cristos, înviat din morţi îl trimite pe Duhul Sfânt asupra

apostolilor şi persoanelor aflate împreună cu aceştia în cenacol. Duhul Sfânt, prin acţiunea sa, a făcut din acel

mic grup Biserica sa înzestrând-o cu putere pentru a fi, în mijlocul oamenilor, martorul care să proclame

sosirea Împărăţiei lui Dumnezeu.

MIERCURI

Textele sfintei Scripturi fac referire la unele imagini care îl simbolizează de Duhul Sfânt. O primă

imagine este aceea a „Vântului”. Vântul este un simbol pe care Biblia îl foloseşte pentru a vorbi despre

prezenţa lui Dumnezeu. În Vechiul Testament, Dumnezeu i se arată profetului Ilie printr-o adiere de vânt. Însă

„vântul puternic” îl simbolizează pe Duhul Sfânt care îi mişcă pe oameni şi-i determină să acţioneze.

Prezentând evenimentul Coborârii Duhului Sfânt, în cartea Faptele Apostolilor, folosind imaginea vântului

puternic, evanghelistul Luca doreşte să spună că Duhul lui Isus cel înviat se comunică discipolilor şi îi

îndeamnă să predice Evanghelia la toţi oamenii.

JOI

În aceeaşi carte a Faptelor Apostolilor, evanghelistul Luca prezintă o altă imagine care simbolizează

prezenţa Duhului Sfânt şi anume limbile de foc”. Acest simbol ni-L prezintă pe Duhul lui Dumnezeu care dă

putere şi lumină tuturor celor cărora se dăruieşte şi-L primesc. Evanghelistul Luca doreşte să spună că Duhul

lui Isus glorificat este dăruit apostolilor şi le dă puterea de a şi realiza bine misiunea lor. Să-l implorăm pe

Duhul Sfânt cu următoarea rugăciune: „Vino, Duhule Preasfânt şi trimite pe pământ a Ta luminoasă rază,

al săracilor părinte, dătător de cele sfinte, vino şi ne luminează.”

Vineri Evanghelia Duminicii Preasfintei Treimi


SĂPTĂMÂNA LA SALLE (Săptămâna a 31-a)

LUNI Pentru a ne pregăti aşa cum se cuvine pentru zilele şcolii, când îl vom sărbători pe Sf. Ioan de La Salle,

patronul tuturor educatorilor creştini, săptămâna aceasta reflecţiile de dimineaţă şi momentele de rugăciune,

din capelă, de la începutul zilei ne vor ajuta să cunoaştem mai bine şi să aprofundăm mai mult spiritul şi

carisma lasalliană. În urmă cu 361 de ani, la 30 aprilie, în oraşul încoronării regilor Franţei, Reims, se năştea,

într-o familie nobilă, micuţul Jean Baptiste de La Salle. La sfârşitul celor 68 de ani de viaţă pământească, Ioan

de La Salle lăsa lumii moştenire o familie de învăţători creştini, numită „Fraţii Şcolilor Creştine”, care avea să

transforme profund învăţământul şi educaţia copiilor şi a tinerilor, în special a celor mai săraci. Să-i

mulţumim, Domnului, pentru darul pe care l-a făcut copiilor şi tinerilor, în persoana sfântului Ioan de La

Salle.

MARŢI Această istorie, începută în urmă cu peste 300 de ani, continuă şi astăzi. Din spiritul şi carisma sfântului Ioan

de La Salle se inspiră astăzi aproximativ 5000 de Fraţi, 300 de Surori, 1.100 membri ai Signum Fidei, 90.000

de profesori, învăţători şi educatori şi 1.000.000 de elevi, în peste 80 de ţări ale lumii. Împreună ducem mai

departe dorinţa sfântului Ioan de La Salle, de a oferi copiilor şi tinerilor, îndeosebi celor mai săraci o educaţie

umană şi creştină de calitate. Şi noi, elevi, profesori, personal auxiliar didactic şi nedidactic, suntem parte a

acestei mari Familii lasalliene. Împreună putem duce mai departe carisma lasalliană şi să facem posibil ca

niciunul dintre cei mici să nu se piardă, ci să ajungă la mântuire. Doamne, ajută-ne să rămânem fideli carismei

şi spiritului lasallian.

MIERCURI În decursul celor trei secole de activitate, cele trei elemente de bază ale carismei lasalliene, pe care trebuie să

se fundamenteze orice comunitate educativă formală sau non-formală lasalliană au fost şi continuă să fie:

credinţa, comunitatea şi slujirea. Credinţa în Dumnezeu Unul şi Întreit, pe care îl considerăm Tată, ne ajută

să ducem împreună, ca şi comunitate, mai departe misiunea de a educa. Ne putem întreba şi noi referitor la

aceste aspecte: Cât de mare este credinţa noastră? Ne putem considera un grup unit, o familie unită? În ce mod

îi slujim pe ceilalţi? Am putea face mai mult, decât până acum, pentru a le veni în ajutor celor de lângă noi?

Doamne, măreşte-ne credinţa, păstrează-ne uniţi şi ajută-ne să fim mai generoşi în slujirea celorlalţi.

JOI Doamne Dumnezeule, Părinte îndurător, Tu l-ai ales pe Sfântul Ioan de La Salle și ai întemeiat prin el, în

Biserica, o familie religioasă de educatori și învăţători a căror menire este educația creștina a tinerilor și a

copiilor săraci; te rugăm, cheamă și în zilele noastre educatori și învăţători care sa se consacre cu generozitate

și devotament formării de oameni și creștini adevărați în rândul noilor generații. Prin Domnul nostru Isus

Cristos Fiul tău, care, fiind Dumnezeu, împreuna cu tine viețuiește și domnește în unire cu Duhul Sfânt în toți vecii vecilor. Amin

Vineri Evanghelia Duminicii de Rusalii


LUNA MAI - LUNA MAICII DOMNULUI (Săptămâna a 30-a)

Luni

Zi libera

Marţi Luna mai este considerată cea mai frumoasă lună a anului. În trecut, celei de-a cincea luni a anului i se

mai spunea şi Florar. Orice explicaţie a acestui cuvânt este de prisos, gândul zburând fără prea mari eforturi

spre cuvântul floare. Este o lună a florilor; a naturii înflorite şi pline de viaţă, a razelor de Soare care mângâie

şi încălzesc Pământul îndemnându-i pe copii să iasă afară şi să se bucure de frumuseţea naturii. În Biserica

noastră catolică, luna mai este închinată Maicii Preacurate – Sfintei Fecioare Maria – care poate fi considerată

„Floarea” cea mai frumoasă de pe Pământ, creatura cea mai gingaşă, fiinţa cea mai perfectă, după Fiul său

Isus Cristos. Despre Sfânta Fecioară Maria vom reflecta şi medita în această săptămână, dorind astfel să fim în

asentimentul Bisericii noastre locale.

Miercuri

Aşa cum bine ştim, Sfânta Fecioară Maria nu a cunoscut putreziciunea trupească, tradiţia spunându-ne

că ea a fost ridicată cu trupul şi cu sufletul la cer. Această realitate a fost consfinţită de Biserica catolică prin

Dogma: Ridicării cu Trupul şi cu Sufletul la Cer a Preasfintei Fecioare Maria, adevăr care este sărbătorit în

Biserică la data de 15 august (Sfânta Maria cea Mare), atât în Biserica ortodoxă, cât şi în cea catolică. Şi

astăzi, Maica Domnului continuă să fie prezentă şi să-i ajute pe oameni în drumul lor pe acest Pământ. Multe

sunt locurile de Pelerinaj închinate Preasfintei Fecioare, două dintre acestea fiind recunoscute în mod oficial

de către Biserică: Lourdes şi Fatima. Spre aceste două centre de pelerinaj se îndreaptă zeci de mii de pelerini,

implorând din partea Preacuratei sprijin şi ajutor în necazurile lor, putere în purtarea crucii zilnice iar

exemplele pot continua. Rugăciunea rostită cu multă evlavie şi încredere, în fiecare zi, de cei prezenţei în

aceste două localităţi este RUGĂCIUNEA ROZARIUL. În toate apariţiile sale, Preacurata insistă ca această

rugăciune să fie rostită cât mai des, îndeosebi în sânul familiei. Ne putem întreba: „ce importanţă are pentru

mine Rozariul?” Ştiu să mă rog Rozariul?

Joi

Desigur, că nu putem vorbi îndeajuns despre rolul important pe care l-a avut şi continuă să-l

aibă Preasfânta Fecioară Maria în istoria mântuirii oamenilor. Am avea nevoie de mai multe săptămâni de

reflecţie şi meditaţie pentru a reuşi să atingem toate aspectele rolului jucat de Maica Domnului în această

istorie a răscumpărării noastre. Vă invit să ne oprim, totuşi, asupra Da-ului Mariei pe care Ea l-a adresat

îngerului Gabriel şi prin el lui Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl, pentru a putea duce la îndeplinire planul său de

mântuire, este nevoit să apeleze la om, creatura sa şi să-i ceară colaborarea. Sosind momentul pentru a-L

trimite în lume pe Fiul său preaiubit, Dumnezeu Tatăl, o cheamă pe Maria, o tânără umilă din Nazaret, pentru

a fi Mama Fiului Său. Deşi speriată şi copleşită de această propunere, Maria răspunde: „Fie mie după

Cuvântul tău!”. Această disponibilitate este susţinută de CREDINŢĂ. Ne putem întreba şi noi: În ce măsură

ascultăm şi noi de glasul lui Dumnezeu, care se face prezent prin părinţii noştri, profesorii noştri, preoţii din

sat….?

Vineri Evanghelia Duminicii a VII- a Paştelui.


ZIUA TINERETULUI LA NIVEL DIECEZAN (Săptămâna a 29a)

Luni

Anul acesta Ziua tineretului la nivel diecezan va avea loc pe data de 4 mai, în satul nostru,

Pildeşti. Ca pregătire pentru acest eveniment important tema reflecţiilor din cele două zile de şcoală

din această a 29 –a săptămână de şcoală se va inspira din mesajul sfântului părinte transmis tuturor

tinerilor cu ocazia zilei tineretului la nivel mondial, zi care va avea loc la Rio de Janeiro, în vara

acestui an. Tema mesajului adresat de sfântul Părinte este luată din Evanghelia după sf. Matei 28, 19:

„Mergeţi şi faceţi ucenici din toate naţiunile.” Sfântul Părinte în mesajul său afirmă că în misiunea

de evanghelizare Biserica se bazează pe tineri şi îi îndeamnă folosindu-se de un text al Papei Paul al

VI-lea din data de 8 decembrie 1965 cu următoarele cuvinte: „Vouă, tineri şi tinere din întreaga

lume, Conciliul vrea să vă adreseze ultimul său mesaj. Pentru că voi sunteţi cei care veţi lua flacăra

din mâinile părinţilor voştri şi veţi trăi în lume în momentul celor mai gigantice transformări din

istoria sa. Voi sunteţi cei care, preluând ceea ce este mai bun din exemplul şi din învăţătura

părinţilor voştri şi învăţătorilor voştri, veţi forma societatea de mâine: voi vă veţi mântui sau veţi

pieri cu ea. Construiţi în entuziasm o lume mai bună decât cea actuală!” Dragi tineri omul care-l

uită pe Dumnezeu este fără speranţă şi devine incapabil să-l iubească pe semenul său. Pentru aceasta

este urgent să se dea mărturie despre prezenţa lui Dumnezeu pentru ca fiecare s-o poată experimenta:

este în joc mântuirea omenirii şi mântuirea fiecăruia dintre noi. Oricine înţelege această necesitate,

nu va putea decât să exclame cu sfântul Paul: “Vai mie dacă nu vestesc Evanghelia!” (1Cor9,16).

Marţi

Continuăm, astăzi să spicuim câteva idei mai importante din mesajul Sfântului Părinte în

drumul nostru de pregătire pentru ziua tineretului de sâmbătă: „Dragi prieteni, spune sfântul

Părinte: îndreptaţi ochii şi priviţi în jurul vostru: atâţia tineri au pierdut sensul existenţei lor.

Mergeţi! Cristos are nevoie şi de voi. Lăsaţi-vă implicaţi de iubirea sa, fiţi instrumente ale acestei

iubiri imense, pentru ca să ajungă la toţi, în special la “cei de departe”. Unii sunt departe din punct

de vedere geografic, alţii în schimb sunt departe deoarece cultura lor nu-i lasă spaţiu lui Dumnezeu;

unii încă n-au primit Evanghelia personal, alţii în schimb, deşi au primit-o, trăiesc ca şi cum

Dumnezeu nu ar exista. Să deschidem tuturor uşa inimii noastre; să încercăm să intrăm în dialog, în

simplitate şi în respect: acest dialog, dacă este trăit într-o adevărată prietenie, va aduce rod.

“Popoarele” la care suntem trimişi nu sunt numai celelalte ţări din lume, ci şi diferitele locuri de

viaţă: familiile, cartierele, locurile de studiu sau de muncă, grupurile de prieteni şi locurile timpului

liber. Vestirea bucuroasă a Evangheliei este destinată tuturor locurilor din viaţa noastră, fără nici o

limită.”

Dragi elevi, vă invităm să participaţi cu entuziasm şi multă bucurie la ziua tineretului la nivel

diecezan, care va avea loc în satul nostru, sâmbătă, 4 mai, în biserica cea nouă. Pe cei din Pildeşti îi

încurajăm să se implice în pregătirea acestei zile, contribuind astfel la reuşita ei. Pe ceilalţi elevi, din

satele învecinate, îi încurajăm să participe la evenimentele care vor avea loc cu această ocazie.

Miercuri, Joi şi Vineri – zile libere


DESPRE BUCURIE (Săptămâna a 28-a)

Luni

Săptămâna trecută am avut bucuria de a-i avea în mijlocul nostru pe superiorii Congregaţiei Fraţii

Şcolilor Creştine: pe Superiorul General Fr. Alvaro Rodriguez Echeverria, pe Consilierul general Fr. Jacques

d Huiteau şi pe Fr. Johann Gassner provincialul districtului Europa Centrală. Impresia în urma vizitei a fost

una plăcută, la plecare toţi trei mulţumind pentru primirea călduroasă de care au avut parte. Ne apropiem de

sfârşitul lunii aprilie. Cu paşi mici dar siguri primăvara îşi intră în drepturi: temperaturile au început să

crească, soarele să strălucească mai puternic, iar întreaga natură renaşte la viaţă. În această atmosferă de

primăvară şi cu bucurie în suflete, vă invităm, dragi elevi să aprofundăm împreună în această săptămână

valoarea bucuriei. Cu siguranţă că fiecare dintre noi are motive de bucurie în aceste zile. Dacă nu le avem, ar

fi bine să le căutăm. Sfântul Apostol Paul, în scrisoarea către Filipeni capitolul 4 versetul 4 îi îndeamnă pe

aceştia să se bucure în Domnul! „Bucuraţi-vă pururea în Domnul şi iarăşi vă spun bucuraţi-vă!”

Marţi

Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte bucuria ca: „un sentiment de mulţumire vie, de

satisfacţie sufletească.”. Despre bucurie au rostit cuvinte frumoase şi au lăsat scrise cugetări, care au

străbătut veacurile până la noi, multe personalităţii. Amintim câteva, care ni se par deosebit de sugestive şi

întru-totul potrivite scopului nostru: a) „Bucuria e o stare în care sufletul trăieşte calm şi statornic, netulburat

de nicio frică sau superstiţie sau de vreo altă emoţie.” (Democrit); b) „Bucuria e starea de spirit normală a

omului. Cu cât dezvoltarea intelectuală şi morală a omului este mai ridicată, cu atât omul e mai liber şi viaţa

îi dă mai multă satisfacţie.” (Anton Cehov); c) „Bucuria este rugăciune. Bucuria este tărie. Bucuria este o

plasă a dragostei cu care prinzi suflete.” (Fericita Tereza de Calcuta). Iată câte sensuri poate avea valoarea

bucuriei! Noi pe care dorim să ne-o facem proprie?

Miercuri

Astăzi, ne propunem, dragi elevi, să aprofundăm mai mult afirmaţiile pe care am avut posibilitatea să

le ascultăm ieri, referitoare la valoarea bucuriei. Democrit, spunea, că nicio frică sau vreo altă emoţie nu

trebuie să tulbure bucuria – care este o stare în care sufletul trăieşte calm şi statornic. Pentru a dobândi această

stare de spirit, care ar trebui să fie „starea normală a omului”, după cum afirma Anton Cehov, marele

dramaturg şi prozator rus ( 1860-1904), trebuie să ne aducem şi noi contribuţia. De noi depinde dacă suntem

bucuroşi sau nu. Cehov spunea că viaţa îi dă mai multă satisfacţie omului şi îl face mai liber, cu cât

dezvoltarea intelectuală şi morală a acestuia este mai ridicată. Iată, dragi elevi, de ce este atât de important să

căutăm să ne dezvoltăm din toate punctele de vedere: uman, intelectual, moral şi spiritual: pentru a trăi şi simţi

din plin Bucuria.

Joi

Vorbind despre Bucurie, Fericita Tereza de Calcuta spunea: „Bucuria este rugăciune. Bucuria este

tărie. Bucuria este o plasă a dragostei cu care prinzi suflete.” Nu ştiu dacă ne-am gândit vreodată că felul

nostru de a fi veseli şi bucuroşi – la timpul potrivit – poate fi o rugăciune bineplăcută Domnului. Bucuria

poate fi, de asemenea, şi un element încurajator pentru cei care ne înconjoară. Prin bucuria noastră îi putem

ajuta şi încuraja pe cei care merg alături de noi şi se lasă poate prea uşor doborâţi de greutăţile vieţii. Ceilalţi

văzându-ne plini de bucurie şi dornici de a face binele, se vor lăsa contagiaţi de „virusul bucuriei” şi poate, de

ce nu, îl vor transmite mai departe. Păstrează-ne, Doamne, în inimi bucuria şi ajută-ne să o transmitem mai

departe.


Vineri Evanghelia Duminicii a V- a Paştelui.

Cristos cel Înviat dăruieşte lumii Pacea (Săptămâna a 27-a)

Luni

Ne aflăm în săptămâna a treia a Sfintelor Paşti şi bucuria Învierii încă mai este vie în inimile

noastre. Săptămâna aceasta ne vom opri asupra unei teme care este mereu actuală şi anume asupra

PĂCII. Cuvântul pace derivă din latinescul pax. Pe planul colectiv, pacea înseamnă absenţa

războiului, a violenţei între grupurile umane. Pe planul individual, pacea poate fi înţeleasă ca o stare

de spirit personală, lipsită de mânie, de furie, de acreală, de frică, şi în general de sentimente

negative. Pacea poate fi dorită pentru sine şi pentru ceilalţi, multe salutări tradiţionale fiind bazate pe

această urare (latină pax vobis, arabă salam aleikum, comună în întreaga lume islamică, şalom în

ebraică, devenit şulem în idiş). În limbile semitice are şi sensul de sănătate (ceea ce se aseamănă cu

semnificaţia salutărilor din alte culturi şi limbi - fii sănătos, salve, zdrastvîite, ş.a.m.d.).

Marţi

Vizita Fr. Superior General Alvaro Rodriguez Echeveria – program special

Miercuri

Isus Cristos, după Învierea sa, se arată ucenicilor. Salutul adresat acestora este cel tradiţional

din lumea semitică, salutul păcii: „Era după moartea lui Isus, în seara primei zile a săptămânii. De

frica iudeilor, ucenicii încuiaseră uşile casei în care se aflau. Isus a venit, a stat în mijlocul lor şi le-

a zis: "Pacea să fie cu voi!" După aceste cuvinte le-a arătat mâinile şi coasta. Ucenicii s-au bucurat

văzându-l pe Domnul. Isus le-a zis din nou: "Pacea să fie cu voi! După cum m-a trimis pe mine

Tatăl, la fel vă trimit şi eu pe voi!" După ce le adresează salutul păcii, Isus îi trimite pe ucenici în

lume să predice Evanghelia şi să-i boteze pe toţi cei care vor fi chemaţi la credinţă: În numele Tatălui

şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Sfântul apostol Paul îşi începe scrisorile sale invocând asupra celor

cărora li se adresa „har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos.” Şi noi

suntem invitaţi să apreciem pacea, ca dar venit din partea lui Dumnezeu şi s-o oferim mai departe

semenilor noştri.

Joi

„Doamne, Dumnezeul nostru, caută dintru înălţime, ca un iubitor de oameni asupra inimilor celor

care sunt lipsiţi de dragoste, unire şi sunt îmboldiţi de spinii urii şi ai altor păcate. O picătură din

harul Preasfântului Tău Duh coborând peste dânsele, rourează-le bogat, ca să aducă roade bune şi,

din dragostea cea către Tine, să sporească în fapte bune şi să petreacă în dragoste şi unire. Aşa,

Doamne, înmulţind dragostea în inimile robilor Tăi, păzeşte-ne de tot răul, de asuprirea vrăjmaşilor

văzuţi şi nevăzuţi, de război şi de năvălirile altor neamuri şi totdeauna ne ajută să ne iubim unii pe

alţii şi să facem tot binele spre a ne învrednici de bunătăţile Tale cele cereşti. Aşa te rugăm prin

Domnul nostru Isus Cristos, Fiul Tău, care vieţuieşte şi domneşte împreună cu Tine şi cu Duhul

Sfânt în toţi vecii vecilor. Amin.”

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_latin%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboi

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_latin%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_arab%C4%83

http://www.imaginelife.ro/


Vineri Evanghelia Duminicii a IV- a Paştelui.

Paştele – Învierea Domnului (Săptămâna a 26-a)

Luni

A doua zi de Paşti – zi liberă.

Marţi

Iată că ne aflăm în prima săptămână a marii sărbători a Paştelui şi ecoul acesteia continuă

parcă să răsune în inimile noastre. Mesajul sfintelor sărbători de Paşti: că Isus Cristos a învins

moartea şi, biruitor, a înviat din morţi, străbate veacurile şi de mai bine de 2000 de ani continuă să

rămână mereu actual. Creştinismul nu ar avea sens fără Învierea lui Isus Cristos. În jurul acestui mare

mister gravitează celelalte învăţături creştine. Învierea lui Isus Cristos dă sens credinţei noastre şi

poate explica credinţa înaintaşilor noştri, a miliarde de creştini care ne-au precedat şi care şi-au

fundamentat viaţa lor pe credinţa în învierea lui Isus Cristos. Deoarece evenimentul Învierii

Domnului este de o importanţă covârşitoare pentru întreaga creştinătate, se cuvine să medităm mai

profund acest mare mister.

Miercuri

Toate cele patru Evanghelii îl prezintă pe Isus cel înviat, care se arată femeilor pioase,

apostolilor şi altor ucenici. „În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a mers dis-de-dimineaţă la

mormânt, pe când era încă întuneric. Ea a văzut că piatra fusese înlăturată de pe mormânt. Atunci a

alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care îl iubea Isus şi le-a zis: "L-au luat pe Domnul din

mormânt şi nu ştim unde l-au pus". Petru şi celălalt ucenic au plecat şi s-au dus la mormânt. Alergau

amândoi, dar celălalt ucenic, alergând mai repede decât Petru, a ajuns cel dintâi la mormânt.

Aplecându-se, a văzut fâşiile de pânză pe jos, dar nu a intrat. A ajuns şi Simon Petru care venea după

el. A intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză pe jos, ca şi ştergarul care îi acoperise capul; acesta

din urmă nu era împreună cu fâşiile de pânză, ci era înfăşurat şi pus undeva deoparte. Atunci a intrat

şi celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt. El a văzut şi a crezut. Căci ei încă nu ştiau că,

după Scriptură, Isus trebuia să învie din morţi.” Mormântul gol şi mărturia celor cărora li s-a arătat

cel Înviat dau lumii întregi de ştire că Isus a învins moartea şi că a înviat glorios din morţi.

Joi

Creştinilor, aduceţi Victimei Pascale jertfă de laudă. Mielul a răscumpărat turma; Cristos cel

nevinovat i-a împăcat pe oamenii păcătoşi cu Tatăl ceresc. Moartea şi viaţa s-au înfruntat în mod

minunat: stăpânul vieţii a murit, dar acum e viu şi domneşte. "Spune-ne, Marie Magdalena, ce-ai

văzut pe cale?" "Am văzut mormântul lui Cristos care trăieşte, am văzut mărirea celui înviat. I-am

văzut pe îngeri, martorii învierii lui, giulgiul şi veşmintele. Cristos, speranţa mea, a înviat! El va

merge înaintea voastră în Galileea". Noi o ştim: Cristos Domnul a înviat cu adevărat din morţi. Tu,

rege biruitor al morţii, îndură-te de noi toţi. Aleluia .


Vineri Evanghelia Duminicii a II- a Paştelui.

SĂPTĂMÂNA SFÂNTĂ ( Săptămâna a 25 - a)

Luni

Nici nu s-a încheiat luna martie şi iată-ne, dragi elevi, în preajma marii sărbători a Învierii Domnului.

Tema reflecţiilor din această săptămână va fi în consonanţă cu evenimentele liturgice care vor avea loc în

Săptămâna Sfântă. Aşa cum ne-am obişnuit, şi anul acesta reflecţiile din Săptămâna Mare au scopul de a ne

pregăti sufleteşte pentru sărbătoarea Paştelui. De aceea, în acest timp, vom avea ocazia, ca împreună, să ne

reamintim evenimentele trăite de Isus Cristos, în ultimele sale zile de viaţă: Ultima cină luată cu ucenicii săi,

în Joia Mare, Patima, Moartea şi Îngroparea sa, în Vinerea Mare, precum şi Învierea cea de a treia zi. Tot în

cursul acestei săptămâni, în parohiile din care facem parte, vor fi zile dedicate sacramentului pocăinţei

(spovezii). Să nu lăsăm să treacă marea sărbătoare a Paştelui, fără să ne împăcăm cu Dumnezeu şi cu cei de

lângă noi, în special cu cei cu care poate suntem certaţi.

Marţi

În Joia din săptămâna sfânta, care mai este numită şi Joia Mare, Biserica aminteşte momentul Cinei

Domnului. Isus, împreună cu ucenicii săi, se află la masă, la ultima sa cină. În timpul cinei, El le spune

ucenicilor că va fi vândut şi că va avea de suferit. Ucenicii se întreabă uimiţi cine poate fi cel care-l va vinde,

iar Isus, cu multă delicateţe, fără să-l numească direct pe trădător, dă de înţeles că acesta este Iuda. Biserica

ne învaţă că în această zi, Isus instituie două sacramente: sacramentul Euharistiei şi sacramentul

Preoţie, momentul Cinei celei de Taină fiind considerat ca celebrarea primei Liturghii. În această zi,

episcopii din fiecare dieceză se întâlnesc, în catedralele episcopale cu preoţii din dieceză, şi celebrează

împreună sfânta Liturghie în amintirea acelui moment. Tot în timpul sfintei Liturghii, care se mai numeşte şi a

Crismei, sunt sfinţite uleiurile care vor fi folosite la administrarea anumitor sacramente (Botez, Mir, Ungerea

Bolnavilor şi Preoţie).

Miercuri

În Vinerea Mare, Sfânta Biserică retrăişte Patima şi Moartea lui Isus Cristos. Este o zi aliturgică (nu

se celebrează sfânta Liturghie, ci, seara, credincioşii sunt invitaţi să participe la o celebrare care cuprinde trei

părţi: Celebrarea Cuvântului Domnului, Adorarea sfintei Cruci şi distribuirea sfintei Împărtăşanii). Isus

Cristos, după ce a fost condamnat, după ce a fost dus în faţa lui Ana, Caifa, Pilat şi Irod, după ce a suferit fiind

biciuit, încoronat cu spini, şi după ce şi-a purtat crucea până pe Golgota, este răstignit pe cruce, alături de doi

tâlhari. Pe cruce, îi iartă pe cei care i-au pricinuit atâtea dureri şi, după ce îşi încredinţează sufletul în mâinile

Tatălui său ceresc, moare. Cel nevinovat moare pentru ca să răscumpere păcatele omenirii întregi. Isus m-a

iubit şi a suferit şi pentru mine, cum răspund eu acestei iubirii? Oare voi lăsa mult timp să mai treacă,

până să mă întorc la Dumnezeu? „Ne închinăm, Ţie, Cristoase şi te binecuvântăm, căci prin Sfânta ta Cruce

şi Moarte ai răscumpărat lumea!”.

Joi Moartea nu avea cum să-l ţină prizonier pe „Cel dătător de viaţă”. A treia zi, Isus Cristos învie

glorios din mormânt! Puterea morţii este înfrântă. Dumnezeu triumfă asupra morţii! Martorii învierii lui

Isus: mormântul gol, femeile şi ucenicii, duc mai departe întregii omenirii vestea că Isus Cristos a înviat.

Această veste a învierii lui Isus este mereu actuală de două mii de ani. Este nucleul învăţăturii noastre creştine,

este temelia pe care se bazează şi trebuie să fie fundamentată credinţa noastră. Isus Cristos înviat din morţi

este prezent în mijlocul comunităţilor noastre prin Taina Sfântă a Împărtăşaniei precum şi în Cuvântul său.

Isus doreşte ca fiecare dintre noi să fim martorii săi, martorii învierii sale, care să ducem mai departe această

Veste: Dumnezeu ne iubeşte, L-a înviat pe Fiul său preaiubit şi ne asigură că vom învia şi noi împreună cu El

la a doua sa venire!


DESPRE RUGĂCIUNE ( Săptămâna a 24 - a)

Luni

La începutul Postului Mare aminteam că cele trei mijloace care ne pot ajuta să trăim mai bine acest

timp de întoarcere la Dumnezeu şi de pregătire la marea sărbătoare a Învierii Domnului sunt: rugăciunea,

postul şi pomana. Săptămâna aceasta vom aprofunda mai mult însemnătatea pe care trebuie să o aibă

rugăciunea în viaţa noastră. Despre rugăciune, cu siguranţă, am citit şi auzit multe, încă din copilărie.

Definiţia scurtă şi concisă a rugăciunii, pe care am învăţat-o de mici este următoarea: rugăciunea reprezintă

înălţarea minţii şi a inimii către Dumnezeu. Rugăciunea este dialogul dintre om şi Dumnezeu. Da, rugăciunea

trebuie să fie un dialog şi nu un monolog. Pentru aceasta trebuie, însă, să facem tăcere în interiorul nostru

pentru a auzi vocea lui Dumnezeu. Aşa cum trupul are nevoie de hrană, la fel sufletul are nevoie de rugăciune.

Marţi

Isus Cristos ne este un model în această privinţă. În timpul vieţii sale, Isus s-a rugat mult. Îi făcea

plăcere să se afle în dialog cu Tatăl său din ceruri. Îl întâlnim în rugăciune, înainte de momentele importante

ale vieţii sale. Amintim aici două din aceste momente: se retrage în pustiu pentru 40 de zile pentru a se ruga şi

pregăti înainte de a-şi începe activitatea publică; se roagă în Grădina Măslinilor, înainte de fi dat la moarte,

judecat, batjocorit, răstignit pe cruce şi ucis. În rugăciune, Isus găseşte alinare, mângâiere, putere şi forţă

pentru a-şi duce la îndeplinire misiunea încredinţată Lui de Tatăl. Mereu atent la îndeplinirea voinţei Tatălui,

Isus se abandonează cu totul Tatălui său: „Tată, facă-se voia Ta şi nu voia mea!”. Ne putem întreba şi noi:

când ne rugăm, cerem să se împlinească voinţa lui Dumnezeu, în viaţa noastră, sau ca Dumnezeu să

împlinească voinţa noastră?

Miercuri

Ucenicii lui Isus îi cer ca El să-i înveţe să se roage. Isus le spune: „Voi când vă rugaţi să spuneţi: Tatăl

nostru…”. Este singura rugăciune pe care Isus îi învaţă pe ucenicii săi. Este o rugăciune care iese din orice

tipar existent în liturgia poporului evreu. Este ceva nou care ne arată cum trebuie să ne adresăm lui Dumnezeu

Tatăl şi ce să-i cerem. De asemenea, Isus, adresându-se ucenicilor, îi învaţă cum trebuie să arate adevărata

rugăciune: „Când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage prin sinagogi şi la colţurile uliţelor,

stând în picioare, ca să fie văzuţi de oameni; adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. 6 Tu însă când te rogi, intră

în camera ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va

răsplăti ţie.” Să cutăm zilnic momente în care să ne înălţăm inimile şi glasurile către Dumnezeu.

Joi Dacă ne-am examina cu atenţie, am observa că rugăciunea noastră zilnică cuprinde foarte multe

cereri. Ne rugăm bunului Dumnezeu pentru sănătatea noastră şi a celor dragi, să avem succes în viaţă, să luăm

note bune şi lista poate continua. Este bine ca pe lângă acest mod de rugăciune să ne obişnuim şi cu rugăciuni

de mulţumire, de laudă şi de preamărire. Cu siguranţă că multe sunt motivele pentru care trebuie să-i

mulţumim lui Dumnezeu, fiecare ştie mai bine, în inima sa, în ce mod l-a ajutat Dumnezeu până acum. De

asemenea, nu trebuie să ne descurajăm, dacă avem impresia că Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunea. Trebuie

să continuăm să ne rugăm. „Cereţi şi vi se va da, bateţi şi vi se va deschide”, ne spune Isus. De un lucru

trebuie să fim siguri, Dumnezeu ştie mai bine decât noi de ce avem mai multă nevoie. El ştie înainte de a-i

cere care sunt nevoile noastre.

Vineri Textul Evangheliei Duminica Floriilor


DESPRE ÎNCREDEREA ÎN SINE ( Săptămâna a 23 - a)

Luni

După ce săptămâna trecută am meditat împreună asupra tăriei de caracter şi a importanţei pe care

trebuie să o aibă în viaţa noastră dorinţa de a deveni oameni cu caracter, în săptămâna aceasta ne propunem,

dragi elevi, să aprofundăm rolul pe care-l are în viaţa noastră încrederea în noi înşine şi în capacităţile

noastre. A avea încredere în noi înşine înseamnă a aprecia şi valora propria noastră persoană, mai

exact, a avea o atitudine pozitivă faţă de noi înşine, a ne cunoaşte calităţile pe care le avem şi a fi siguri

de ele şi a ne aprecia în tot ceea ce facem bun. Încrederea în sine reprezintă unul dintre fundamentele

personalităţii noastre, un ax care ne susţine şi ne influenţează pe tot parcursul vieţii. De aceea este important

ca să veghem mereu asupra lui şi să fim convinşi că o încredere puternică în noi înşine ne ajută să depăşim

toate dificultăţile şi problemele care se vor ivi pe parcursul vieţii. În mod normal, încrederea în sine şi în

puterile proprii începe să fie cultivată în familie, în primii ani de viaţă. Ne putem întreba, noi în ce situaţie ne

aflăm? Avem încredere în noi înşine şi în capacităţile noastre?

Marţi Referitor la încrederea în sine există multe maxime, proverbe şi aforisme. Am ales câteva pentru

reflecţiile noastre, cu scopul ca ele să ne motiveze mai mult şi să ne convingă de importanţa pe care o are

aceasta pentru vieţile noastre. Poetul Vasile Alecsandri (1821-1890) afirma că: „Încrederea înfloreşte în

inimile mari”. Fiecare dintre noi trebuie să fim convinşi de faptul că avem o menire pe acest pământ. Sfânta

Biserică ne învaţă că menirea noastră pe pământ este aceea de a-l căuta, cunoaşte şi iubi pe Dumnezeu şi că

această cunoaştere şi iubire, pentru a fi credibile, trebuie să treacă prin iubirea semenilor noştri.

Considerându-ne copii ai lui Dumnezeu, toţi putem ajunge să avem inimii nobile, mari, în care să

înflorească încrederea, în noi înşine şi în ceilalţi. Tudor Arghezi (1880-1967), într-una din operele sale

afirma următoarele, referindu-se la încrederea în sine: „Încrederea în sine este încrederea în rezultatul

lucrului tău.” Pentru a ajunge să avem încredere în noi înşine trebuie, deci, să avem încredere în ceea ce ne

propunem să facem şi să devenim. Dacă ne-am propus ceva pentru viaţă, trebuie să şi avem încredere că

rezultatul acţiunilor noastre nu poate fi decât unul pozitiv!

Miercuri Ieri, afirmam că pentru a avea încredere în noi înşine, trebuie să avem încredere în ceea ce ne

propunem să facem şi să devenim. Soţia fostului preşedinte al SUA Jimmy Carter, Eleonor Rosalynn Carter,

afirma următoarele: „Trebuie să ai încredere în abilităţile tale, şi apoi să fii destul de puternic ca să le

urmezi.” Înainte de orice, trebuie să ne autoanalizăm şi să vedem care sunt punctele noastre forte, calităţile

noastre, abilităţile noastre pentru ca apoi să le facem să rodească şi să ne ajute în atingerea obiectivelor

noastre. În acest drum al nostru nu trebuie să ne lăsăm descurajaţi de nimeni şi de nimic. Cunoscutul autor

american Mark Twain (1835-1910) făcea următoarele afirmaţii în legătură cu cele amintite anterior: „Evitaţi

pe acela care încearcă să sape încrederea în voi înşivă. Această trăsătură est proprie oamenilor mici. Un

om mare, dimpotrivă vă va insufla sentimentul că şi voi puteţi ajunge mari.”. Da, dragi elevi, şi voi puteţi

ajunge mari, puteţi termina cu bine liceul, să luaţi examenul de bacalaureat, să faceţi studii superioare şi să

deveniţi ceva în viaţă. Cei care vă doresc binele: părinţii, profesorii, prietenii buni, vă sunt alături şi vă ajută.

Nu vă fie teamă să apelaţi cu încredere la ei.

Joi Când avem încredere puternică în noi înşine, nimeni şi nimic nu se pot opune atingerii obiectivelor

nostre. Marele dramaturg norvegian, Herink Ibsen, (1828-1906) considerat părintele teatrului european

modern, afirma următoarele: „Când ai încredere deplină în tine, soarta ţi se-nchină.” Cu încredere deplină

în puterile noastre, vom reuşi în tot ce ne propunem şi îi vom putea ajuta şi pe ceilalţi prin exemplul nostru,

aşa cum frumos amintea cel mai mare literat german Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832): „Dacă ai

încredere în tine însuţi, inspiri încredere altora.” Noi, cât încredere inspirăm celorlaţi?


Vineri Textul Evangheliei Duminica aV-a din Postul Mare.

DESPRE TĂRIA DE CARACTER ( Săptămâna a 22 - a)

Luni

Tema reflecţiilor din această săptămână ne va ajuta să înţelegem mai bine ce înseamnă „tăria de

caracter”. În dicţionarul explicativ al limbii române pentru cuvântul caracter există mai multe semnificaţii, noi

ne vom opri asupra următoarei semnificaţii: Ansamblul însuşirilor fundamentale psihice-morale ale unei

persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile şi în acţiunile sale. ♦ Personalitate morală

fermă. ♦ Însuşire morală care se manifestă prin perseverenţă, voinţă fermă şi corectitudine. Considerăm că

această temă se potriveşte bine cu temele din ultimele două săptămâni, când am meditat împreună asupra

nevoii de schimbare şi despre importanţa responsabilităţii în viaţa fiecăruia dintre noi. S-au scris multe tratate

de specialitate referitoare la caracter şi despre modul în care ni-l putem forma. Cu siguranţă că ne simţim bine

şi suntem bucuroşi când cineva spune despre noi că suntem oameni de caracter, acest lucru însemnând că

suntem perseverenţi, avem o voinţă fermă şi suntem corecţi. Ne simţim cu adevărat că suntem oameni de

caracter? Care sunt aspectele la care trebuie să mai lucrăm pentru a deveni adevăraţi oameni de caracter?

Marţi Ca şi de alte ori, şi săptămâna aceasta, ne vom folosi în aprofundarea temei de reflecţie „tăria de

caracter” de unele maxime şi aforisme ale unor filosofi, poeţi, prozatori, istorici, maxime care ne vor ajuta să

reliefăm o mică parte a diversităţii caracterului uman. Cunoscutul filosof şi moralist francez Francois de La

Rochefoucauld (1613-1680), un fin observator al moravurilor şi caracterelor timpului în care a trăit, afirma

următoarele, referindu-se la caracter: „Hotărârea, dreptatea, exemplul şi sinceritatea alcătuiesc ceea ce noi

numim caracter. El este temelia demnităţii personale“. Conform spuselor sale, un om cu tărie de caracter

trebuie să fie hotărât, drept, sincer şi exemplu pentru toţi semenii lui. Putem afirma, oare, cu mâna pe inimă că

suntem oameni de caracter? Cunoscutul filosof german, Immanuel Kant (1724 – 1804), vorbind despre

caracter, afirma următoarele: „Caracterul constă în tăria hotărârii cu care cineva vrea să facă ceva şi

pune acel ceva în execuţie.”Avem un caracter puternic, atunci când suntem hotărâţi să facem ceva ce ne-am

propus, în ciuda oricăror greutăţi care ni se prezintă, greutăţi care ne pot uşor descuraja. Ne putem întreba: noi

în ce situaţie ne aflăm? Ducem la îndeplinire cu multă hotărâre şi determinare, ceea ce ne propunem?

Miercuri Caracterul, dragi elevi, ni-l formăm prin educaţie, în decursul vieţii. Trebuie să veghem mereu şi să

depunem orice efort este necesar pentru a deveni oameni de caracter. Marele academician, geograf şi

geopolitician român, Simon Mehedinţi (1868 – 1962), afirma următoarele: „Caracterul nu e un dar, ci o

sumă de deprinderi tari, dobândite din muncă.” Aşadar noi nu ne naştem oameni de caracter, ci devenim

prin multă muncă, efort şi sudoare. Zilnic trebuie să contribuim la cizelarea caracterului nostru, prin fapte şi

atitudini care ne ajută să fim mai hotărâţi, să iubim dreptatea şi sinceritatea şi să fim exemplu pentru ceilalţi.

Lucrând zilnic la dobândirea acestor deprinderi tari, nu avem cum să nu devenim adevăraţi oameni de

caracter. Autorul american Orison Swett Marden (1850 - 1924) afirma într-una din lucrările sale: „Caracterul

este semnul de neşters care determină valoarea adevărată a fiecărui om şi a muncii sale.” Nu este, în

zadar, dragi elevi şi nici lucru mic să fim oameni de caracter. Caracterul nostru determină valoarea noastră

adevărată şi munca pe care am depus-o în această privinţă. Să nu cedăm ispitei de a renunţa la formarea

caracterului nostru, indiferent de greutăţile pe care le întâmpinăm.

Joi Mulţi autori consideră caracterul la fel de important ca inteligenţa, dacă nu chiar şi mai important.

Marcus Tullius Cicero (106 i.Cr. – 43 î.Cr) afirma în această privinţă: „Caracterul fără inteligenţă poate

mult, dar inteligenţa fără caracter nu valorează nimic.” Degeaba avem o minte sclipitoare şi suntem

superinteligenţi, dacă nu ştim să ne comportăm faţă de ceilalţi şi suntem lipsiţi de caracter. Poetul, prozatorul

şi traducătorul român, Valeriu Butulescu (n. 1953 în Preajba, jud. Gorj) afirma într-una din lucrările sale:

“Avem mulţi oameni inteligenţi, dar puţini oameni cu caracter. Acest paradox explică drama perpetuă

a României, indiferent de regimul ei politic.”Să căutăm, dragi elevi, să devenim oameni de caracter!


Vineri Textul Evangheliei Duminicii a IV-a din Postul Mare.

IMPORTANŢA RESPONSABILITĂŢII ( Săptămâna a 21 - a)

Luni

Pentru a ne reaminti de moto-ul anului acesta şcolar: “De tine depinde...depind de tine” şi de valoarea

pe care dorim să o aprofundăm: RESPONSABILITATEA, săptămâna aceasta vom reflecta împreună asupra

importanţei responsabilităţii în viaţa noastră şi despre cum putem deveni mai responsabili. Timpul liturgic în

care ne aflăm, Postul Mare, cere din partea noastră să fim cât mai atenţi la cuvintele şi faptele noastre, la

relaţiile cu ceilalţi şi cu Dumnezeu. Spuneam la începutul anului şcolar, că termenul de responsabilitate

conţine în esenţa sa cuvântul obligaţie morală sau legală de a duce la îndeplinire sarcinile specifice

statutului sau rolului fiecărei persoane în parte, în situaţia noastră cu precădere cele de fii/fiice, membrii ai

unei familii şi cele de elevi/eleve, membrii ai unei comunităţi educative lasalliene. În ce măsură suntem

convinşi de importanţa valorii responsabilităţii? (pauză după fiecare întrebare) Putem afirma, fără să roşim,

că suntem persoane responsabile? Ce trebuie să întreprindem pentru a fi mai responsabili?

Marţi Gândurile care ne vor însoţi în această săptămână aparţin cunoscutului poet şi om politic chilian Pablo

Neruda. Dragi elevi, să nu învinovăţim pe nimeni şi să nu ne plângem de nimeni şi nimic, deoarece noi

suntem responsabili de ceea ce am devenit şi suntem şi nu ceilalţi. Trebuie să acceptăm responsabilitatea de

a ne edifica pe noi înşine şi valoarea de a ne acuza în caz de eşec, pentru a reîncepe cu mai mult curaj şi

elan, corectându-ne în aspectele mai puţin bune. Trebuie să evităm să ne plângem de mediul în care trăim

sau de cei care ne înconjoară, deoarece există persoane care în aceleaşi situaţii şi condiţii au reuşit să învingă.

Circumstanţele sunt rele sau bune în funcţie de voinţa sau tăria noastră de caracter. Să nu ne amărâm de

propriile noastre eşecuri şi nici să un le punem pe seama celorlalţi; trebuie să ne acceptăm aşa cum suntem, în

caz contrar vom continua să ne justificăm ca nişte copii. Să fim convinşi mereu că orice moment este bun

pentru a începe şi că niciunul nu este atât de înfricoşător pentru a şovăi. Să încetăm de a ne amăgi; noi suntem

cauza a ceea ce ni se întâmplă şi ceea ce suntem, a durerilor şi a eşecurilor noastre.

Miercuri

Ieri am văzut împreună că reuşitele sau eşecurile vieţii depind de noi în cea mai mare măsură şi că nu

trebuie să învinovăţim pe nimeni şi nimic. Reflecţia din această zi ne va ajuta să căpătăm mai mult curaj şi

încredere în propriile noastre puteri. Trebuie, dragi elevi, să învăţăm de la cei puternici, de la cei curajoşi şi

îndrăzneţi. Să-i imităm pe cei energici şi învingători, pe cei care nu acceptă situaţiile de mediocritate, pe cei

care au învins în ciuda oricăror dificultăţi. Să ne gândim mai puţin la problemele şi dificultăţile noastre şi mai

mult la activităţile şi responsabilităţile noastre de la şcoală şi din familie. Să învăţăm să renaştem din suferinţă

şi să creştem. Să începem să fim sinceri cu noi înşine, recunoscându-ne valorile pe care le avem şi slăbiciunile

pentru a ne justifica. Să ne amintim că în interiorul nostru există o forţă care poate face totul posibil.

Recunoscându-ne pe noi înşine mai liberi, mai puternici, vom înceta să mai fim marionete ale circumstanţelor,

pentru că noi singuri ne făurim soarta, de noi depinde totul.

Joi Este deosebit de important, dragi elevi, să avem curaj să dorim mereu mai mult, să tindem şi să visăm

la lucruri măreţe, mai bune, mai frumoase, decât cele pe care le avem şi le experimentăm deja. Acum, la

vârsta voastră nu trebuie să vă fie ruşine şi nici teamă să tindeţi spre mai mult. Chiar cu riscul de a greşi şi de

a vă simţi dezamăgiţi, dacă eventual veţi da de greu sau nu veţi reuşi în ceea ce v-aţi propus. Nu vă fie teamă

să încercaţi să visaţi cu ochii deschişi, deoarece visurile voastre pot deveni realitate. Această atitudine vă

permite să vă imaginaţi opţiuni multiple pentru rezolvarea anumitor situaţii problemă, atât în ceea ce vă

priveşte pe voi ca persoane, cât şi situaţiile cotidiene cu care vă confruntaţi. Curaj, visaţi, lăsaţi-vă liberă

imaginaţia, dacă doriţi să fiţi mai creativi şi să daţi naştere la ceva nou!


Vineri Textul Evangheliei Duminicii a III-a din Postul Mare.

NEVOIA DE SCHIMBARE ( Săptămâna a 20- a)

Luni

Tema reflecţiilor din această săptămână se axează pe cuvântul schimbare şi nevoia de schimbare.

Este necesar să analizăm evoluţia noastră de până acum, atât în ceea ce priveşte rezultatele la materiile de

studiu, cât şi atitudinile pe care le-am avut faţă de studiu, faţă de colegi sau faţă de profesori şi să vedem ce

trebuie să îmbunătăţim. Cu siguranţă că este loc pentru mai bine! Scriitorul american Gail Sheely afirma, într-

una din lucrările sale: „Dacă nu ne schimbăm, nu creştem. Dacă nu creştem, nu trăim cu adevărat.”. Nu

este bine să ne mulţumim cu puţin, trebuie să căutăm mereu să ne autodepăşim şi să dorim să fim mai buni,

mai competitivi, mai bine informaţi, mai bine pregătiţi pentru viaţă. Trebuie să fim convinşi de faptul că orice

mică schimbare în viaţa noastră în bine ne va da curaj pe viitor să facem alte schimbări, care ne vor îmbunătăţi

viaţa şi ne vor ajuta să ne împlinim dorinţele şi visurile. Viitorul vostru, dragi elevi, va arăta aşa cum vi-l

pregătiţi de pe acum. Pregătiţi-l bine! Noi, profesorii, vă stăm la dispoziţie, atât cât ne stă în putinţă, să vă

ajutăm să vă atingeţi scopurile pe care vi le propuneţi.

Marţi

Este important să îngrijim aspectele care privesc modul nostru de relaţionare faţă de studiu şi nevoia

de a fi mereu interesaţi şi atenţi la ore şi de a ne pregăti constant la materiile de studiu pe care le avem. Cu

adevărat, aici, trebuie să schimbăm ceva. Înţeleptul chinez Confucius spunea că: „Numai cei foarte înţelepţi

şi foarte ignoranţi nu se schimbă”. Dacă ar trebui să ne alăturăm vreuneia dintre cele două categorii

enumerate de Confucius, cărei categorii ne-am alătura? Cu siguranţă că majoritatea dintre noi ne vom afla la

mijloc, nici foarte înţelepţi şi nici foarte ignoranţi. Şi, atunci, nu avem altceva de ales decât să ne schimbăm în

bine! Este important să credem în capacitatea noastră de schimbare. În acest sens, cuvintele lui H. Jackson

Brow Jr: „Să nu vă subestimaţi niciodată puterea de a vă schimba” şi ale cunoscutului psihoterapeut

austriac Alfred Adler: „Speranţa stă la baza oricărei schimbări. Fără speranţă nu se trece la faptă” să ne

ajute să începem să lucrăm la propria noastră schimbare.

Miercuri

Orice schimbare este dureroasă, deoarece necesită din partea noastră efort şi sacrificiu. Nevoia de

schimbare în ceea ce priveşte studiul şi pregătirea zilnică pentru şcoală ne îndeamnă să fim mai atenţi, mai

harnici, mai plini de iniţiativă şi acest fapt pentru unii este o povară. Specialistul american în bussines

management, Tom Peters, afirma, referitor la schimbare, următoarele cuvinte: „Schimbarea produce în viaţa

noastră o ruptură… Dar asta n-are nicio importanţă. Oricum trebuie să ne schimbăm. Trăim într-o eră

în care singura cale de a supravieţui este să iubim schimbarea.”. Oricât de mult ar dori, însă, părinţii noştri

şi profesorii noştri ca noi să ne schimbăm în bine şi să fim mai conştienţi de faptul că numai de noi va depinde

viitorul nostru, schimbarea rămâne numai în mâinile noastre. Rămâne, deci, ca noi să dorim să ne schimbăm!

Să-l rugăm pe Domnul să ne ajute să ne schimbăm!

Joi

Toţi vom fi schimbaţi prin victoria Domnului nostru Isus Cristos. Doamne, ia-ne de unde ne

aflăm acum şi condu-ne acolo unde Tu vrei să mergem. Fă să nu fim numai purtătorii unei moşteniri, ci şi

semne vii ale împărăţiei tale care vine. Aprinde-ne pasiunea pentru dreptate şi pace între toate popoarele.

Umple-ne de credinţa, speranţa şi iubirea care se află în inima Evangheliei şi fă-ne una în puterea Duhului

Sfânt: ca lumea să creadă, ca numele tău să fie sfinţit în lumea întreagă, ca Biserica ta să poată fi recunoscută

efectiv reunită într-un singur trup. Ne angajăm să te iubim, să te slujim şi să te urmăm nu ca nişte străini unii

de alţii, ci ca peregrini. Ajută-ne, Doamne, să ne schimbăm în bine. Dă-ne harul de a trece de la cuvinte la

fapte şi să nu ne descurajăm pe drumul nostru de schimbare. Amin.


Vineri Textul Evangheliei Duminicii a II-a din Postul Mare.

POSTUL MARE ( Săptămâna a 19- a)

Luni În fiecare an, marea sărbătoare a creştinismului, Învierea Domnului nostru Isus Cristos, este precedată

de un timp de pregătire numit Postul Mare sau Postul Paştelui. Anul acesta deoarece este un decalaj mare între

săbătoarea Paştelui în Biserica romano-catolică (31 martie) şi Biserica ortodoxă (5 mai), la fel este şi în cazul

începerii Postului Mare. Fiecare dintre noi, la momentul potrivit suntem invitaţi, ca în acest timp sfânt, care se

întinde pe o durată de patruzeci de zile, să ne pregătim cum se cuvine pentru această mare sărbătoare.

Mijloacele care pot fi folosite pentru o mai bună pregătire trupească şi sufletească la sărbătoarea Învierii

Domnului pot fi următoarele: participarea la Sfânta Liturghie şi la Calea Sfintei Cruci în zilele de miercuri,

vineri şi duminică, momente de rugăciune în timpul zilei, gesturi de solidaritate faţă de cei din jurul nostru

(pomană) şi mici jertfe şi renunţări zilnice (post). Lecturile din prima zi a Postului Mare – Miercurea Cenuşii

-, pe care le vom medita în cursul săptămânii ne vor ajuta să pătrundem mai adânc semnificaţia acestui timp

sfânt.

Marţi Citire din cartea profetului Ioel Domnul zice:

12 "Acum întoarceţi-vă la mine din toată inima, cu post, cu plâns şi cu tânguire.

13

Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru, căci el este milostiv şi îndurător,

îndelung răbdător şi plin de bunătate, şi nu se bucură de pedeapsa pe care a trimis-o asupra voastră. 14

Cine

ştie? Poate că (Domnul) se va întoarce şi vă va ierta şi va revărsa asupra voastră binecuvântarea sa, aşa încât

să puteţi aduce jertfă şi ofrande Domnului Dumnezeului vostru. 15

Sunaţi din trâmbiţă în Sion, rânduiţi un timp

de post sfânt, chemaţi pe toţi la adunare! 16

Strângeţi poporul, vestiţi o adunare sfântă; aduceţi-i pe bătrâni,

strângeţi copiii, chiar şi pe pruncii de la sân! Să iasă mirele din camera lui şi mireasa din odaia ei. 17

Preoţii,

slujitorii Domnului, să plângă între pridvor şi altar şi să zică: «Iartă-ne, Doamne, iartă pe poporul tău! Nu da

de ocară moştenirea ta, ca să nu-şi bată joc de ea popoarele păgâne!» Pentru ce să se spună printre neamuri:

«Unde este Dumnezeul lor?»" 18

Iar Domnul s-a arătat plin de grijă pentru ţara lui şi s-a îndurat de poporul

său.

Miercuri Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 6,1-6.16-18

În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 1

"Luaţi aminte să nu săvârşiţi faptele voastre bune înaintea

oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altfel, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri. 2

Deci când

dai pomană, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; vă

spun adevărul: aceştia şi-au primit răsplata. 3

Tu însă când dai pomană, să nu ştie stânga ce face dreapta, 4

pentru ca pomana ta să fie dată în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. 5

Când vă rugaţi,

nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage prin sinagogi şi la colţurile uliţelor, stând în picioare, ca să fie

văzuţi de oameni; adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. 6

Tu însă când te rogi, intră în camera ta şi, închizând

uşa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. 16

Când postiţi

să nu vă arătaţi trişti, ca făţarnicii, căci ei îşi schimonosesc feţele, ca să arate oamenilor că postesc. Vă spun

adevărul: şi-au luat răsplata. 17

Tu însă când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, 18

ca să nu te arăţi oamenilor

că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

Joi În fiecare an, cu ocazia Postului Mare, Sfântul părinte adresează un mesaj tuturor membrilor Bisericii.

Anul acesta, tema mesajului se focalizează asupra raportului stringent dintre credinţă şi caritate, aşa cum ni-l

reafirmă apostolul Ioan: "Noi am cunoscut şi am crezut în iubirea pe care Dumnezeu o are faţă de noi" (1In

4,16): A crede în caritate trezeşte caritate. În contextul Anului Credinţei, în acest Post Mare ne este oferită

posibilitatea de a reflecta asupra raportului care subzistă între aceste două virtuţi teologale: credinţa şi

caritatea. Între a crede în Dumnezeu, în Dumnezeul revelat de Isus Cristos, şi caritate, care este rod al

Duhului Sfânt şi ne proiectează într-un orizont de deschidere profundă spre Dumnezeu şi spre aproapele.

Doamne ajută-ne să păstrăm un echilibru între credinţă şi caritate, să credem în tine şi să te slujim în cei care

sunt lângâ noi! Amin.


Vineri Textul Evangheliei Duminicii I din Postul Mare.

CUM SĂ DEPĂŞIM FRUSTRĂRILE ( Săptămâna a 18- a)

Luni

Tema reflecţiilor din această săptămână se află în strânsă legătură cu cea de săptămâna trecută. Vom

încerca împreună să găsim modalităţile cele mai potrivite pentru a depăşi frustrările pe care le-am avut sau

poate continuăm să le avem, din diferite motive. Ideile care ne vor însoţi pe tot parcursul săptămânii îi aparţin

psihologului venezuelean Renny Yagoseski. Dicţionarul explicativ al limbii române oferă următoarele

definiţii cuvântului frustrare: Acţiunea de a frustra şi rezultatul ei. 2. (PSIH., SOCIOL.) Stare afectivă

negativă, creată unui individ sau unui grup, atunci când o reacţie orientată spre un scop este contrariată sau

când aspiraţiile cresc peste nivelul mijloacelor disponibile pentru realizarea lor; sentiment generat de

această situaţie. Cu siguranţă că ni s-a întâmplat şi nouă ca uneori, din anumite motive, să ne simţim frustraţi.

Fiinţa umană est o fiinţă complexă, care are dorinţe şi temeri. Acţionează pentru a trăi bine, caută să-şi atingă

ţelurile propuse, să câştige şi evită să piardă sau să aibă eşecuri. A-şi propune obiective bine definite, produce

bucurie, satisfacţie, fericire; a nu atinge aceste obiective conduce la stări de frustrare, însoţite de experienţe

asociate: tristeţe, ură, vină sau decepţie. Frustrarea poate fi definită, deci, ca fiind rezultatul

confruntărilor dintre aşteptări şi realitate.

Marţi Se poate observa uşor că percepţia realităţii, diferă de la o persoană la alta. De multe ori, însă, această

percepţie a realităţii este afectată de propriul nostru mod de a ne imagina această realitate. Aceasta poate fi

observat atunci când comparăm reacţiile diferitelor persoane în faţa unor evenimente asemănătoare. În timp ce

unii se sperie, se victimizează şi dezvoltă o serie de gânduri pesimiste, alţii prezintă o atitudine mentală şi

emoţională mai optimistă care include: realism, acceptare, creativitate şi dispoziţie optimistă. Când vorbim de

frustrare trebuie să ţinem cont de trei aspecte principale: 1. o dorinţă care vrem să ni se îndeplinească sau un

obiectiv la care vrem să ajungem, 2. un impediment pentru a putea ajunge la acest obiectiv sau dorinţă şi 3. o

interpretare a situaţiei în care ne vedem şi acţionăm ca victime şi judecători ai propriilor noastre persoane.

Adesea, frustrarea apare atunci când nu atingem ceea ce ne-am propus (a nu trece un examen); când

putem atinge unele obiective, însă uzanţele şi legea bunului simţ ne învaţă că nu este corect să profităm de

anumite situaţii şi persoane pentru a ne atinge acele obiective; sau când evaluarea riscurilor ne sugerează să ne

gândim şi la consecinţe (de exemplu, într-o firmă cineva doreşte să-i spună un adevăr dur şefului său, însă

pericolul pierderii locului de muncă îl îndeamnă la prudneţă şi moderaţie).

Miercuri Este important să nu uităm că fiecare moment al vieţii noastre este unic şi că înglobează o serie

infinită de posibilităţi care să ne ajute să gândim pozitiv şi să ne atingem scopurile propuse. Din fericire există

multe posibilităţi care să prevină momentele de frustrare şi care să ne ajute să le depăşim. Iată câteva care ne

pot ajuta în această privinţă: 1. Responsabilitatea: Să ne asumăm faptul că orice stare emoţională răspunde

mai mult interpretării pe care noi o dăm unui eveniment, decât evenimentul în sine care poate da naştere unei

frustrări; 2. Realism: Să acceptăm că faptele sunt aşa cum sunt şi că nu putem să le modificăm imediat; 3.

Amploare: Să dezvoltăm o viziune sistematică şi amplă. Să înţelegem că fiecare eveniment este cauzat de mai

mulţi factori şi nu de unul singur; 4. Răbdare: Trebuie să înţelegem că unele obiective cer din partea noastră

mai multă atenţie, mai mult timp şi mai mult efort. Nu totul este uşor şi rapid.

Joi 5. Moderaţia: Să fim atenţi la ce obiective ne propunem şi ce dorinţe avem. Să fim convinşi de faptul

că aşteptările prea mari aduc cu sine şi deziluzii mari; 6. Învăţarea: Să căutăm să învăţăm din situaţiile pe

care le-am experimentat şi să găsim alte mijloace care să ne ajute să reuşim în situaţii viitoare ; 7.

Actualitatea: Să ne centrăm atenţia noastră pe momentul de faţă, deoarece orice viitor începe astăzi; 8.

Credinţa: Tot ceea ce trăim trebuie să vedem cu ochii credinţei. Să avem încredere că Dumnezeu ne ajută pe

drumul nostru şi că El ştie mai bine decât noi de ce avem nevoie mai multă în momentul de faţă.


Vineri Textul Evangheliei Duminicii a V a din timpul de peste an.

ATITUDINE MENTALĂ POZITIVĂ ( Săptămâna a 17- a)

Luni

Viaţa noastră de zi cu zi prinde formă în funcţie de atitudinea mentală pe care o avem. Modul nostru

de a fi sau de a ne comporta ne creează realitatea pe care o trăim. De aceea este foarte important pentru fiecare

dintre noi să cultivăm, în fiecare zi, o atitudine mentală pozitivă! Prin atitudine se înţelege ţinuta sau poziţia

corpului şi felul de a fi şi de a se comporta al unei persoane. Faptul acesta este deosebit de important, putând fi

comparat cu pământul în care punem seminţe. Pentru ca acestea să dea roade, trebuie să ne asigurăm că

pământul este roditor. La fel şi atitudinea pozitivă reprezintă contextul favorabil în care toate intenţiile şi

obiectivele pe care ni le-am stabilit pot deveni cândva realitate! Ne putem întreba, noi ce atitudine am cultivat

până astăzi? Dacă eventual atitudinea cultivată până acum a fost una negativă, să facem tot posibilul să

schimbăm ceva în viaţa noastră şi să privim viaţa noastră în mod mai optimist!

Marţi Dobândirea atitudinii mentale pozitive poate fi influenţată de familie, de grupul de prieteni, de şcoală,

şi de mijloacele de comunicare în masă. Învăţăm să facem ceea ce alţi fac şi ne identificăm cu modurile lor de

a gândi, simiţi şi acţiona, ba chiar de a-i imita şi a ne asuma modul lor de a trăi. Persoanele optimiste tind să-şi

folosească la maxim potenţialul pe care îl au, îşi ating mai uşor obiectivele pe care şi le propun, nu acceptă

erorile şi greşelile ca pe nişte eşecuri definitive, învaţă mai mult din experienţele pe care le au şi dau dovadă

de mai multă creativitate, iniţiativă şi perseverenţă. De asemenea sunt mai flexibile, mai îndrăzneţe şi mai

entuziaste. Persoanele optimiste privesc toate evenimentele vieţii ca fiind oportunităţi pentru a creşte şi a se

dezvolta. La polul opus, persoanele pesimiste nu profită de oportunităţile pe care viaţa le oferă. Sunt trişti şi

speriaţi; văd viaţa ca pe o luptă continuă, se identifică cu eşecurile şi le este teamă să un eşueze. Depind mai

mult de motivaţiile externe, sunt mai rigizi, mai inconstanţi, mai nerăbdători şi aproape niciodată nu fac ceea

ce le place.

Miercuri Dacă dorim cu adevărat, putem să ajungem să avem o atitudine mentală pozitivă care să ne fie de

folos atât nouă, cât şi celorlalţi. Pentru ca ceva să devină realitate trebuie mai întâi să existe la nivel mental.

Stabiliţi-vă mai întâi câteva obiective pe care doriţi să le atingeţi în viaţă. După stabilirea obiectivelor, primii

paşi pe care trebuie să-i faceţi sunt: decizie, concentrare şi vizualizare. Dragi elevi, gândiţi-vă în fiecare zi la

ceea ce doriţi să deveniţi şi să obţineţi în viaţă şi lăsaţi-vă copleşiţi de aspectele pozitive şi frumoase ale vieţii,

chiar dacă o parte din „trupul şi mintea voastră”, vă spune să rămâneţi cu picioarele pe pământ şi să fiţi

realişti. Imaginaţi-vă că sunteţi fericiţi şi că v-aţi atins obiectivele propuse. După acest prim pas, este deosebit

de important să treceţi la acţiune şi să faceţi tot posibilul ca gândurile voastre să devină realitate. În fiecare zi,

faceţi ceva care să vă conducă la atingerea obiectivelor. Dacă doriţi să învăţaţi să cântaţi la pian, exersaţi să

cântaţi; dacă doriţi să ştiţi matematică, faceţi exerciţii zilnic şi învăţaţi formule; dacă doriţi să luaţi examenul

de bacalaureat, nu lăsaţi să treacă vreo zi fără să rezolvaţi o variantă de examen, la materiile de bacalaureat.

Creierul uman este obişnuit să transforme un lucru dificil în unul uşor, dacă acea acţiune sau lucru se repetă

zilnic.

Joi Pentru a dobândi o atitudine mentală pozitivă putem profita şi de ambientul în care trăim şi de relaţiile

pe care le avem. Este bine să ne obişnuim să ne întâlnim cu persoane optimiste. Să învăţăm de la acestea. Să

petrecem mai mult timp în locurile care ne ajută să ne simţim bine cu adevărat. Să ne obişnuim să citim cărţi

despre persoane care au reuşit în viaţă şi care sunt exemple de urmat. Să ne schimbăm limbajul, să suprimăm

tot ceea ce este negativ în gândirea noastră şi în conversaţiile noastre. Să încetăm de a ne plânge mereu şi de a

da vina pe viaţă şi să fim mai curajoşi. De asemenea, să nu uităm că cel mai sigur ajutor îl găsim la

Dumnezeu. Să-i cerem zilnic, în rugăciune să ne ajute cu harul său ca să reuşim în tot ce ne propunem, ca

astfel să fim de folos la cât mai mulţi semeni de-ai noştri!


Vineri Textul Evangheliei Duminicii a IV a din timpul de peste an.

SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE PENTRU UNITATEA CREŞTINILOR ( Săptămâna a 16- a) Luni

În fiecare an, Bisericile creştine, din emisfera nordică celebrează, între 18 şi 25 ianuarie, Săptămâna

de rugăciune pentru unitatea creştinilor. Bisericile din emisfera sudică, unde luna ianuarie este timpul

vacanţelor de vară, adoptă frecvent altă dată pentru a celebra Săptămâna de Rugăciune pentru unitatea

creştinilor, de exemplu în jurul Rusaliilor care reprezintă de asemenea altă sărbătoare simbolică pentru

unitatea Bisericii. La nivelul şcolii noastre, alături de reflecţiile de dimineaţă vom mai avea o celebrare

ecumenică, marţi, 22 ianuarie, la orele 12.00. Prin aceste activităţi ne simţim uniţi cu întreaga Biserică şi cu

toţi creştinii care se roagă cu acest scop. Mişcarea Studenţească Creştină din India a fost invitată să

pregătească materialele pentru această Săptămână de rugăciune pentru unitate. Într-un context de mare

nedreptate faţă de comunităţile creştine – dalit - din India şi din Biserică, unitatea vizibilă nu se poate disocia

de demontarea sistemului de caste şi recunoaşterea contribuţiilor la unitate de către cei mai săraci dintre

săraci. Fiind un motiv de dezbinare eclezială, sistemul castelor este, de asemenea, o gravă problemă

doctrinală. În acest context, materialele pentru SRUC din acest an ne invită să aprofundăm textul din Mihea

6,6-8, centrându-ne pe întrebarea „Ce cere Domul de la noi?” ca temă principală.

Marţi

Mihea era unul dintre cei doisprezece profeţi mici din Vechiul Testament, care a profeţit în Iuda

aproximativ între anii 737-690 î.C. Provenea din Moreset, la sud-est de Ierusalim, şi a profeţit în timpul

domniilor lui Iotan, Ahaz şi Ezechia, regii lui Iuda (Mih 1,1). A trăit în aceleaşi condiţii politice, economice,

morale şi religioase ca şi contemporanul său Isaia şi cu el a fost martor al distrugerii Samariei şi al invadării

Regatului de Sud de către relege Asiriei în anul 701 î.C. Suferinţa sa deplângând situaţia poporului său

marchează tonul cărţii sale; îşi îndreaptă supărarea sa împotriva conducătorilor (Mih 2,1-5) şi a preoţilor care

au trădat poporul lor. Cartea lui Mihea aparţine tradiţiei literare a profeţiei. În centrul mesajului său se situează

oracolul judecăţii. În multe feluri situaţia poporului lui Dumnezeu din timpurile lui Mihea se poate compara

cu situaţia comunităţii dalit – de creştini - din India. Şi dalits se confruntă cu asuprirea şi nedreptatea din

partea acelora care vor să le nege drepturile şi demnitatea.

Miercuri Cele opt subteme pentru Săptămâna de Rugăciune, care evocă diferite maniere de a merge, ne permit

să concretizăm diferitele dimensiuni ale unei ucenicii creştine autentice care merge „pe cărarea dreptăţii, care

conduce la viaţă”. Ziua întâi: A merge conversând: Reflectăm asupra importanţei dialogului şi a conversaţiei

ca un mijloc pentru a depăşi obstacole. Ziua a doua: A merge cu trupul despărţit al lui Cristos: Recunoscând

solidaritatea dintre Cristos răstignit şi „popoarele despărţite” din lume, cum sunt dalits, încercăm împreună ca

și creştini să împărtăşim între noi această solidaritate într-o manieră mai profundă. Ziua a treia: A merge spre

libertate: Suntem invitaţi să celebrăm eforturile comunităţilor oprimate din toată lumea, cum sunt dalits în

India, când protestează împotriva a tot ceea ce înrobeşte fiinţele umane. Ziua a patra: A merge ca fii ai

pământului:A conştientiza locul nostru în creaţia lui Dumnezeu ne uneşte pe unii cu alţii, pentru că ne face să

vedem interdependenţa noastră, între noi şi cu pământul.

Joi Ziua a cincea: A merge ca prieteni ai lui Isus: Reflectăm asupra imaginilor biblice ale prieteniei şi

iubirii umane ca modele ale iubirii lui Dumnezeu faţă de fiecare fiinţă umană. Ziua a şasea: A merge dincolo

de bariere:A merge cu Dumnezeu înseamnă a merge dincolo de barierele care-i despart şi-i prejudiciază pe

fiii lui Dumnezeu. Ziua a şaptea: A merge în solidaritate:A fi smerit înaintea lui Dumnezeu înseamnă a

merge în solidaritate cu toţi cei care luptă pentru dreptate şi pace. A merge în solidaritate are implicaţii nu

numai pentru cei care cred ca indivizi, ci şi pentru natura însăşi şi misiunea întregii comunităţi creştine.

Biserica este chemată şi întărită pentru a împărtăşi suferinţa tuturor prin apărarea şi atenţia faţă de cei săraci,

cei nevoiaşi şi cei marginalizaţi. Ziua a opta: A merge în celebrare. Marţi ne-am unit în rugăciune în cadrul

celebrării ecumenice şi ne-am rugat în mod concret cu această intenţie.


Vineri Textul Evangheliei Duminicii a III a din timpul de peste an.

SEMESTRUL AL II-LEA ( Săptămâna a 15- a)

DE TINE DEPINDE...DEPIND DE TINE

Luni

După trei săptămâni de vacanţă, în care am avut timp să ne odihnim şi să ne refacem forţele,

iată-ne din nou la şcoală. Începem semestrul al II-lea. Să profităm din plin de această nouă

oportunitate de a creşte, asemenea lui Isus, înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor: „în înţelepciune, în

statură şi în har” (Lc 2, 52). Orice nou început, în cazul nostru de an calendaristic şi de semestru, ar

trebui să constituie pentru fiecare dintre noi, o ocazie de a ne întrece pe noi înşine şi de a deveni mai

buni, în toate aspectele: comportament, învăţătură, relaţii interpersonale... Mottoul anului acesta

şcolar „DE TINE DEPINDE...DEPIND DE TINE„ ne va ghida şi în această a doua parte a

cursurilor. Să încercăm, în săptămâna aceasta, să căutăm momente de linişte şi de reflecţie, în care să

ne oprim asupra hotărârilor pe care ni le-am luat la început de an calendaristic şi şcolar şi să vedem

ce trebuie să schimbăm sau să îmbunătăţim. Nu vom avea de pierdut, ci doar de câştigat.

Marţi

Sfinţirea sălilor de clasă, a atelierelor şi a tuturor celor ce învaţă şi lucrează în ele.

Miercuri

La începutul acestui nou semestru, este bine să ne reamintim obiectivele pe care ni le-am

propus la începutul anului şcolar, obiective care se bazează pe valoarea RESPONSABILITĂŢII,

prezentă în mottoul deja amintit: DE TINE DEPINDE … DEPIND DE TINE. Ne vom strădui să

favorizăm experienţe care să ne ajute să participăm în viaţa şcolii, pentru ca astfel să ne simţim

protagonişti ai propriilor procese de învăţare şi de asimilare. Ne vom strădui să căutăm

angajamente care să ne ajute să ne implicăm în activităţile cotidiene şi în ţelurile pe care ni le

propunem atât la nivel personal, cât şi la nivel de grup. Ne vom strădui să dobândim şi să creştem în

sentimentul de apartenenţă faţă de şcoala noastră. Nu în ultimul rând, ne vom strădui să promovăm

valoarea gratuităţii şi a responsabilităţii faţă de fiecare persoană care formează comunitatea

educativă.

Doamne, ajută-ne ca toate aceste propuneri să prindă viaţă, spre binele nostru şi al celor din jurul

nostru. Amin.

Joi

Pentru ziua de astăzi am ales ca material pentru reflecţie o lectură biblică, foarte frumoasă,

luată din Vechiul Testament, din cartea Numerilor 6,22-27, care a fost citită la Sfânta Liturghie din

prima zi a anului, în sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria Născătoare de Dumnezeu: „22

Domnul i-a zis

lui Moise: 23

"Aron şi urmaşii lui să-i binecuvânteze pe fiii lui Israel cu aceste cuvinte: 24

«Să te

binecuvânteze Domnul şi să te păzească. 26

Domnul să-şi lumineze faţa asupra ta şi să se îndure de

tine. Domnul să-şi îndrepte faţa către tine şi să-ţi dăruiască pacea». 27

Astfel să chemaţi numele meu

asupra fiilor lui Israel şi eu Domnul îi voi binecuvânta.”

Vineri Textul Evangheliei Duminicii a II a din timpul de peste an.


CRĂCIUNUL – MISTERUL ÎNTRUPĂRII ( Săptămâna a 14- a)

Luni

Cu paşi mărunţi dar repezi, frumoasa sărbătoare a Crăciunului se apropie. A mai rămas o săptămână.

În această săptămână, temele reflecţiilor de dimineaţă vor face referire la semnificaţia acestei sărbători. De

mare ajutor ne vor fi scrierile Sfântului Ioan de La Salle, atât cele catehetice, cât şi cele cu tematică spirituală.

În scrierile sale, referinţele la misterul Întrupării sunt numeroase. Enumerăm câteva scrieri: „Îndatoririle

creştinului”, „Exerciţii de pietate care se fac în timpul zilei în Şcolile Creştine”, „Instrucţiuni şi rugăciuni”,

„Explicarea metodei de meditaţie” şi „Meditaţiile pentru Sărbători”. În Dicţionarul Limbii Franceze din

secolul al XVII-lea, cuvântul „Întrupare” avea următoarea semnificaţie: „Unirea Fiului lui Dumnezeu cu

natura umană, mister prin care Cuvântul etern s-a făcut om, pentru a ne asigura mântuirea”. Sfântul Ioan de

La Salle, vorbind despre acest mister al Întrupării, dă următoarea definiţie: „ Unirea trupului şi a sufletului lui

Isus Cristos în persoana Fiului lui Dumnezeu.

Marţi

În scrierile sale catehetice, Sfântul Ioan de La Salle, folosindu-se de întrebări şi de răspunsuri,

prezintă elevilor elementele esenţiale ale acestui mare mister, al Întrupării. Astfel, sfântul Fondator, consideră

că scopul final al Întrupării pare să fie fondat pe dorinţa lui Dumnezeu de a-l elibera pe om din starea de păcat

în care se afla; pentru aceasta Fiul s-a făcut om luând un trup şi un suflet asemenea nouă, oamenilor. Fiul lui

Dumnezeu, făcut om, se numeşte Domnul nostru Isus Cristos sau Cuvântul Întrupat. Este o singură persoană

care are două naturi, cea divină şi cea umană, în toate asemănător oamenilor afară de păcat, înclinaţiei spre

păcat şi spre ignoranţă. Isus Cristos a fost conceput de Preasfânta Fecioară Maria, prin puterea Duhului Sfânt.

Acest mister al Întrupării este sărbătorit în Biserică pe 25 martie – în sărbătoarea Bunei Vestire.

Miercuri

Ioan de La Salle considera că sărbătoarea misterului Întrupării trebuie să îmbrace un caracter festiv,

cu totul special. De aceea, pentru a o celebra cum se cuvine fiecare trebuia să: adore în această sfântă zi pe

Fiul lui Dumnezeu întrupat în sânul Preacuratei Fecioare Maria; să-i aducă mărire Fecioarei în calitatea sa de

Mamă, pe care a primit-o în această zi; să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru harul pe care l-a făcut întregii

omeniri şi pentru iubirea pe care a mărturisit-o trimiţându-l în lume pe propriul său Fiu; să ceară de la Duhul

Sfânt harurile cu care Isus Cristos a fost umplut, în momentul conceperii sale, pentru a le putea împărtăşi

tuturor oamenilor şi nu în ultimul rând, să ceară de la Isus Cristos, prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria,

o curăţie interioară şi exterioară, precum şi o umilinţă profundă care să-l dispună pe fiecare să-l primească cu

demnitate pe Isus Cristos în taina sfântă a Împărtăşaniei.

Joi

În cartea sa „Exerciţii de pietate care se fac în timpul zilei, în Şcolile Creştine”, Ioan de La Salle

rezumă propria sa credinţă, pe care doreşte să o transmită mai departe Fraţilor şi tuturor educatorilor creştini,

într-o frumoasă rugăciune, care trebuia să fie rostită, în fiecare miercuri în şcoală.: „Isus Cristoase,

Mântuitorul meu, cred cu tărie că eşti Fiul Tatălui şi că te-ai făcut om din iubire faţă de noi şi că ai luat un

trup şi un suflet asemănător alor noastre, în sânul Preasfintei Fecioare Maria, mama ta, şi în această

credinţă te ador şi te iubesc din toată inima.”. Amin.

Vineri Textul Evangheliei Duminicii a IV - a din Advent


SEMESTRUL I – MOMENT DE BILANŢ (Săptămâna a 13- a)

Luni

Iată-ne ajunşi în penultima săptămână de şcoală din semestru I. Un semestru scurt, care poate fi numit mai

degrabă trimestru. Ne place să credem, totuşi că au fost săptămâni de activitate şcolară intensă, cu ore de

teorie şi ore de practică petrecute în ateliere sau în laboratorul de informatică. Zeci de ore petrecute împreună

cu colegii de clasă şi cei de şcoală, însoţiţi de cadrele didactice şi personalul auxiliar. Cu siguranţă, că au fost

momente plăcute şi frumoase de care ne aducem aminte cu bucurie şi altele (ca de exemplu note mici luate la

anumite obiecte, mici neînţelegeri cu cei din clasă…) care ne-au nemulţumit şi întristat. Acum, spre sfârşitul

primului semestru din anul şcolar 2012-2013, este bine, ca împreună să facem un scurt bilanţ al activităţilor

şcolare şi extraşcolare realizate până acum. Pentru a fi mai uşor, să facem un mic exerciţiu acasă: pe o foaie de

hârtie să enumerăm activităţile efectuate în semestrul acesta la nivel personal, de clasă sau de şcoală şi modul

nostru de implicare în acestea.

Marţi

Dacă ieri am reuşit să alcătuim lista cu activităţile efectuate în semestrul acesta, cu siguranţă ne-am putut da

uşor seama că ele au fost destul de numeroase. Nu le vom reaminti, deoarece ne va lua mult timp. Ar fi bine

totuşi să reflectăm asupra modului nostru de implicare în aceste activităţi. Putem începe cu modul nostru de

implicare la orele de curs, comportamentul în timpul orelor, pregătirea temelor primite pentru acasă,

pregătirea zilnică şi constantă a materiei predate şi să ne întrebăm: Cât interes am acordat tuturor acestor

activităţi enumerate? Care au fost motivele pentru care am fost interesat, în cazul în care răspunsurile mele

sunt pozitive şi care sunt motivele pentru care nu am fost interesat, în cazul în care răspunsurile mele la

prima întrebare sunt negative? Sunt conştient de faptul că pregătirea viitorului meu începe de astăzi?

Miercuri

O primă atitudine pe care ar trebui să o aibă fiecare dintre noi este aceea de mulţumire. Mulţumire adusă

Domnului, pentru toate harurile şi binefacerile primite din partea Lui pe tot parcursul semestrului I. Mulţumire

pentru că ne-a păstrat în viaţă, pentru că ne-a păstrat sănătoşi. Mulţumire pentru informaţiile interesante şi

utile pe care le-am acumulat de-a lungul semestrului, pentru momentele şi experienţele frumoase trăite

împreună cu colegii de clasă sau de şcoală, pentru activităţile extraşcolare efectuate împreună… iar motivele

pot continua. O a doua atitudine pe care ar trebui să o avem este dorinţa de a fi mai buni, mai atenţi, mai

silitori, mai prietenoşi, mai bucuroşi în semestrul al II-lea.

Joi

Îţi mulţumim, Doamne, pentru tot ce ne înconjoară, pentru natură, pentru satele în care locuim, pentru viaţa pe

care ne-ai dat-o şi de la care aşteptăm să realizăm multe lucruri bune şi frumoase. Îţi mulţumim, Doamne,

pentru persoanele care formează umanitatea, pentru cei care se străduiesc să-şi îndeplinească cu sârguinţă

activităţile lor zilnice, pentru toţi cei care-şi dedică viaţa în a-i sluji pe ceilalţi. Îţi mulţumim, Doamne, pentru

familiile din care facem parte, pentru că ele ne învaţă toate şi sunt primele care ne învaţă să iubim, pentru

părinţii noştri, pentru fraţii şi surorile noastre, pentru rudele şi prietenii noştri. Îţi mulţumim, Doamne, pentru

profesorii care ne educă, pentru colegii de clasă şi de şcoală, pentru tot ce am primit de la tine, Doamne.

Ajută-ne să fim mai buni, mai sârguincioşi, mai dedicaţi învăţăturii şi practicii, mai buni, mai înţelegători, mai

solidari cu cei care suferă, cu cei care sunt marginalizaţi şi uitaţi de societate. Aşa te rugăm, Doamne, prin Isus

Cristos, Fiul tău, care fiind Dumnezeu vieţuieşte şi domneşte în unire cu Tine şi cu Duhul Sfânt, în toţi vecii

vecilor. Amin.

Vineri - Textul Evangheliei din Duminica a III-a din Advent


ADVENT – Postul Crăciunului (Săptămâna 12)

LUNI

De ieri, 2 decembrie, în Biserica Romano-catolică a început Adventul sau Postul Crăciunului. Această

perioadă variază în funcţie de confesiune şi de rit, de la patru săptămâni, la şase săptămâni. Adventul, în

lumina învăţăturii creştine, poate îmbrăca mai multe aspecte în funcţie de perspectiva în care este privit.

Adventul istoric constituit din perioada de timp scursă dintre promisiunea lui Dumnezeu, făcută omului căzut

în păcat în Eden, de a-i trimite un Mântuitor, şi realizarea împlinirii acestei promisiuni prin venirea în lume a

lui Isus Cristos. Acest advent a fost trăit cu intensitate maximă de poporul Vechiului Legământ. Adventul

misterios este vizita permanentă a lui Cristos, prin harul său, în ambianţa eclezială, conform orânduirii sale,

dar şi în afara Bisericii, în alte moduri numai de el cunoscute. Adventul glorios ce se va împlini în parusie, la

a doua venire a lui Cristos, îmbrăcat în gloria divină, ce va străluci în corpul său transfigurat de înviere, pentru

a duce la desăvârşire opera creaţiei şi a răscumpărării.

MARŢI

Adventul este un timp de bucurie, de profundă dorinţă a venirii Mântuitorului şi de pregătire spirituală în

vederea acestei veniri. Cum purificarea de păcat este cea mai bună pregătire spirituală e normal ca Adventul

să aibă o nuanţă de pocăinţă, însă nu atât de pronunţată ca în Postul Mare. Ca semn de pocăinţă culoarea

veşmintelor liturgice în Advent este violetă. În duminica a III-a se poate folosi şi culoarea roză. Postul, care în

Advent a fost iniţial o practică existentă în mănăstiri pentru zilele de luni, miercuri şi vineri a căpătat ulterior

un caracter obligatoriu pentru toţi. Ulterior postul s-a redus numai la abstinenţă de la carne, în zi de vineri. Să

căutăm ca, cel puţin în acest timp sfânt al Adventului, purificarea de păcat şi postul să fie mijloacele prin care

să ne apropiem mai mult de Dumnezeu şi de aproapele nostru.

MIERCURI

Un alt semn exterior vizibil în bisericile noastre este coroana de Advent. Coroana de Advent are o formă

circulară. Cercul este încă din antichitate un semn al veşniciei şi al unităţii; aici indică şi soarele şi ciclul său

anual, modul său continuu de a se reproduce, fără a se consuma vreodată; exprimă foarte bine misterul lui

Cristos care este propus mereu. La fel ca şi inelul, care este un tot continuu, coroana este şi semn de fidelitate,

fidelitatea lui Dumnezeu faţă de promisiunile sale. Dată fiind această semnificaţie, coroana de Advent trebuie

să-şi menţină forma sa circulară şi nu trebuie să devină o compoziţie florală cu patru lumânări. Coroana este şi

semn al regalităţii şi al victoriei. Ramurile mereu verzi de brad sau de pin care ornează coroana sunt semnele

speranţei şi ale vieţii fără de sfârşit, ale vieţii veşnice.

JOI

Cele patru lumânări arată cele patru săptămâni ale timpului Adventului. Aprinderea succesivă a lumânărilor

indică apropierea progresivă a Naşterii lui Isus, progresiva victorie a luminii asupra întunericului. De aceea e

bine ca aprinderea lor să aibă loc seara, pe întuneric. La început lumânările erau trei de culoare violet şi una de

culoare roşie: violet pentru a indica penitenţa şi convertirea la Dumnezeu, roşie ca semn al bucuriei pentru

iminenta naştere a lui Isus; cea roşie se aprinde în a treia duminică de Advent, numită chiar Gaudete (bucuraţi-

vă). Ele pot fi însă toate de culoare albă sau în patru culori diferite. Fiecare lumânare îşi are semnificaţia sa

religioasă. Conform tradiţiei, prima este lumânarea profetului, a doua a Betleemului, a treia a păstorilor, a

patra a îngerilor. Maranatha! Vino, Doamne Isuse!

VINERI Evanghelia duminicii II din Timpul Adventului – Ciclul C


CAMPANIA DE SOLIDARITATE: „De tine depinde… să fii generos”

( Săptămâna a 11- a)

Luni Cu paşi repezi ne apropiem de timpul sfânt al Adventului, un timp de har, un timp de pregătire la

Sărbătoarea Naşterii Domnului. Postul Crăciunului (Adventul) ne oferă posibilitatea de a fi mai buni, mai

înţelegători şi mai darnici faţă de semenii noştri. Atât de la TV cât şi din presă aflăm informaţii despre diferite

campanii de solidaritate făcute de diferite organizaţii şi instituţii non-guvernamentale, campanii în scop

caritativ. Astfel de campanii sunt de dorit şi de încurajat. Şi în Şcoala noastră, a devenit deja o tradiţie ca

înainte de Crăciun să iniţiem o campanie de solidaritate, pentru a veni în ajutor celor care sunt în nevoi. Anul

acesta campania de solidaritate va fi făcută în beneficiul copiilor din Centrul de Plasament „Căminul La

Salle”. Campania din acest an am intitulat-o „De tine depinde… să fii generos”, inspirându-ne din moto-ul

anului şcolar „De tine depinde… depind de tine!”

Marţi

Centrul de Plasament „Căminul La Salle”, după cum ne sugerează şi numele este a doua operă a

Fraţilor Şcolilor Creştine, în România, alături de Liceul nostru. Casa Fraţilor de la Iaşi a fost inaugurată la 28

iunie 2003, iar Centrul de Plasament, „Căminul La Salle” funcţionează cam din aceeaşi perioadă, în clădirea

Fraţilor din Iaşi. În acest Cămin, locuiesc în anul acesta şcolar un număr de 18 copii şi tineri care provin din

familii cu probleme de diferite naturi. Atât Fraţii cât şi colaboratorii laici sunt alături de aceşti copii şi tineri şi

se străduiesc să le ofere o atenţie şi grijă deosebită şi să-i facă să se simtă ca într-o familie. Proiectul „Căminul

La Salle” devine realitate şi datorită contribuţiei multor binefăcători. Anul acesta campania de solidaritate cu

ocazia Adventului va fi în beneficiul acestor copii şi tineri din Căminul „La Salle”. Să fim darnici şi să

contribuim fiecare dintre noi la această campanie!

Miercuri Dicţionarul explicativ al limbii române prezintă cuvântul generozitate ca fiind calitatea omului

generos. Pentru cuvântul generos se oferă următoarele explicaţii: (despre oameni şi manifestările lor) – 1. care

este gata să ajute în mod dezinteresat pe alţii; mărinimos, darnic, altruist; 2. însufleţit de idei sau de

sentimente alese, nobile. Primul sens al cuvântului este şi cel mai des întâlnit şi utilizat: cineva este generos

atunci când este gata să-i ajute pe alţii în mod dezinteresat. Sfântul apostol Paul, în a doua scrisoare a sa către

Corinteni capitolele 8 şi 9, scriindu-le corintenilor despre generozitatea Bisericilor din Macedonia faţă de

Biserica din Ierusalim, schiţează un veritabil tablou al generozităţii: Aceste comunităţi ale Bisericilor din

Macedonia au dăruit: cu generozitate - deşi erau în sărăcie - , cu bucurie, de bunăvoie, cu sacrificiu,

fără zgârcenie, fără părere de rău şi fără să se simtă obligaţi. Cum se manifestă generozitatea, dărnicia în

viaţa noastră?

Joi Doamne învaţă-ne să nu fim egoişti, să nu ne mulţumim să-i iubim doar pe ai noştri, să nu negăm

iubirea faţă de cei care nu ne iubesc. Învaţă-ne să nu ne gândim numai la noi, ci şi la ceilalţi; învaţă-ne să ne

gândim în special la cei care au mai mare nevoie şi sunt uitaţi. Nu permite ca doar noi să fim fericiţi, ca doar

noi să trăim în pace, ca doar noi să avem de toate. Doamne, nu permite ca să fim liniştiţi şi în pace, în timp ce

alţii suferă, în timp ce există atâţia oprimaţi, atâta lume care nu are ce mânca, ce bea şi cu ce se îmbrăca.

Învaţă-ne, Doamne, ca din bunăstarea noastră să oferim şi celorlalţi, ca pacea noastră să fie şi a celorlalţi, ca

iubirea noastră să ajungă la cât mai mulţi dintre semenii noştri. Învaţă-ne, Doamne, ca în cei nevoiaşi să te

vedem şi să te recunoaştem pe tine şi să nu-ţi întoarcem spatele. Aşa te rugăm, în unire cu Fiul tău, Isus

Cristos şi cu Duhul Sfânt, Mângâietorul. Amin!

Vineri Sfântul Apostol Andrei – zi liberă


TALENTELE PERSONALE (Săptămâna 10)

LUNI

Tema reflecţiilor din această săptămână vine în continuarea celei de săptămâna trecută, cea a dorinţei

de autodepăşire, şi se intitulează talentele personale. Gândurile şi ideile care vor fi prezentate, ca de altfel şi

cele de săptămâna trecută, aparţin unui reputat psiholog venezuelean Renny Yagoseski. Într-o anumită

măsură, fiecare persoană posedă talente şi abilităţi. Din păcate, însă, nu toţi le descoperă sau nu le folosesc

îndeajuns şi acest fapt îi conduce să trăiască o „viaţă limitată”, sub adevăratul potenţial al lor. Unii se

deosebesc în diferite sporturi, alţii în afaceri. Unii posedă calităţi impresionante de lideri iar alţii talente

deosebite în artă (muzică, pictură, arhitectură, sculptură…). Fiecare dintre noi suntem cu siguranţă

buni într-un anumit domeniu. Să căutăm să răspundem, acum, la următoarele două întrebări: Am avut

posibilitatea de a mă analiza până acum, în această privinţă? Dacă răspunsul este da, în ce domeniu pot

încadra talentele pe care mi le-a dăruit Dumnezeu? Dacă răspunsul este nu, să mă hotărăsc să nu las să treacă

ziua de astăzi, fără să mă analizez şi să descopăr talentele pe care Dumnezeu mi le-a dăruit!

MARŢI

Problema majorităţii dintre noi nu este faptul că nu posedăm talente, ci mai de grabă că nu suntem

conştienţi de faptul că le avem sau că le ignorăm. Viaţa celor care au descoperit talentele pe care le posedă şi

le împart cu ceilalţi, punându-le în folosul acestora este cu totul diferită de a celor care încă nu au ajuns la

aceasta. Pornind de la răspândirea teoriilor inteligenţelor multiple expuse de Gardner, Elaine de Beauport şi

Daniel Goleman, este mai evident faptul că toţi suntem inteligenţi dar în domenii diferite. Nimeni – dintre cei

sănătoşi – nu duce lipsă de inteligenţă, există însă inteligenţe distincte. De acest aspect trebuie să fie

conştienţi în mod special părinţii şi profesorii pentru a înceta de a-i mai compara pe fii/fiicele lor între ei/ele

sau pe elevi/e între ei/ele. Fiecare persoană are obligaţia şi oportunitatea de a trece mai departe de

tradiţiile familiare, sugestiile prietenilor şi moda societăţii, pentru a căuta în interiorul său sunetul

melodiei sale proprii şi strălucirea luminii sale. Dacă reuşeşte să facă aceasta, se va regăsi şi va trăi mai

fericit şi va putea să-i facă şi pe ceilalţi fericiţi.

MIERCURI

Primul pas îl reprezintă, deci, descoperirea talentelor pe care le avem. Al doilea pas utilizarea

acestora, spre binele nostru şi al celorlalţi. Trebuie însă să fim foarte atenţi la ce spun cei din jurul nostru,

care încearcă cu tot dinadinsul să ne descurajeze. Nu trebuie să ne plecăm urechea la toate generalizările

bazate pe reuşitele sau eşecurile celorlalţi. Să nu uităm că fiecare persoană are propria sa viaţă, cu

trăsături şi caracteristici personale şi oportunităţi particulare. Există persoane cu şi fără succes peste

tot. Cei care doresc să-şi găsească talentele proprii, se pot opri asupra ceea ce le place şi în ceea ce se

descurcă bine, cu uşurinţă şi în care ies în evidenţă. Uneori opiniile persoanelor bine formate şi care ne

doresc cu adevărat binele, referitor la lucrurile pe care le facem bine, pot fi deosebit de utile şi încurajatoare.

Odată găsite, aceste talente trebuie şi puse în practică, atât pentru reuşita proprie, cât şi pentru binele celorlalţi.

JOI Trebuie să fim conştienţi de faptul că simpla descoperire a talentelor pe care le avem nu este

suficientă. Este nevoie de multă muncă şi de efort pentru ca aceste talente să se dezvolte şi să ajungă la

maturitate. Augustine Og Mandino un psiholog american, cunoscut pentru scrierile sale cu mesaj de încurajare

şi de auto-ajutor, a afirmat următoarele: “Apele liniştite nu-l fac pe marinar puternic şi capabil. Furtunile sunt

cele care ţin treze facultăţile şi trezesc inventivitatea, prudenţa, capacitatea şi tăria navigatorului”. Noi,

oamenii, suntem obişnuiţi să dorim mult şi să lucrăm puţin pentru a atinge ceea ce dorim. Trebuie să ne

schimbăm mentalitatea. Să privim în oglinda sufletului nostru, să ne descoperim calităţile şi talentele pe

care ni le-a dăruit Dumnezeu şi, descoperindu-le, să ne bucurăm de ele punându-le în slujba tuturor.

VINERI Evanghelia duminicii XXXIV - CRISTOS REGELE UNIVERSULUI


DORINŢA DE AUTODEPĂŞIRE (Săptămâna 9)

LUNI

Am trecut deja de prima parte a semestrului întâi şi am primit şi rezultatele parţiale la majoritatea

materiilor pe care le studiem. Cu siguranţă că am avut posibilitatea de a face o analiză serioasă a situaţiei

noastre actuale la învăţătură şi de a trage anumite concluzii. Pentru a vă veni în ajutor, vă propunem ca temă

de reflecţie în această săptămână dorinţa de autodepăşire. Viaţa reprezintă un proces continuu de învăţare şi

de schimbare, care ne permite, reflectând asupra experienţelor trăite, să depăşim greşeli şi defecte, să întărim

calităţile pe care le avem şi să luăm decizii mai efective adaptate valorilor, circumstanţelor şi credinţelor

noastre. Fără îndoială a reuşi să ajungem la această schimbare evolutivă, care implică învingerea noastră de

sine în sensuri multiple şi de a depăşi comportamente nepotrivite, este necesar să contăm pe un aspect fără de

care nicio schimbare nu este posibilă, şi anume dorinţa de autodepăşire. Această dorinţă de autodepăşire

reprezintă un impuls puternic de schimbare în bine pe care o experimentează unele persoane când se

simt împovărate de rutină sau de alte crize, sau atunci când întrevăd la orizontul vieţii lor posibilităţi

de a-şi duce la îndeplinire visurile. Este vorba de o chemare interioară care îndeamnă la asumarea riscurilor

şi luarea unor iniţiative considerate favorabile pentru viitorul persoanelor.

MARŢI Este adevărat că nu toate persoanele simt aceeaşi intensitate în dorinţa lor de autodepăşire, unele se

lasă învinse din cauza resemnării, a fricii sau a lenei, altele, în schimb, par să aibă ca aliaţi un temperament

sau o dorinţă de a învăţa care le insuflă curaj şi multă voinţă. Trebuie să fim convinşi de faptul că dorinţa

de autodepăşire poate să fie însuşită prin învăţare. Există trei mijloace sau mecanisme utile în procesul de

învăţare: împărtăşirea succeselor, imitarea pozitivă şi activarea ambiţiei. Există o vorbă în popor care

spune că „ a ne aminti înseamnă a trăi” . A ne aminti de experienţele pozitive ne ajută să trăim momente

pozitive, care stimulează dorinţa de autodepăşire şi dau naştere unor noi motivaţii. Ar fi bine, ca un mic

exerciţiu, să ne gândim de două sau trei ori pe săptămână, timp de o lună, la rezultatele bune pe care le-am

obţinut în diferite aspecte ale vieţii, cu ajutorul propriilor noastre puteri, şi să ne amintim care au fost emoţiile

plăcute experimentate atunci. Consecinţele le vom simţi cu siguranţă în starea noastră de spirit care va fi

cuprinsă de bucurie, mulţumire, curaj şi încredere.

MIERCURI Imitarea pozitivă. Albert Bandura, un cunoscut psiholog canadian, şi mai nou teoreticienii

Programării Neurolingvistice învaţă că imitarea reprezintă un mijloc natural de a învăţa. Copii, tineri şi

adulţi copiem comportamente utile şi eficace în tot timpul procesului de socializare. Putem imita

comportamentele persoanelor entuziaste şi a copia modul lor de gândire şi atitudinile acestora. A ne comporta

asemenea persoanelor care au reuşit în viaţă şi a sta în preajma lor, inspirându-ne din spiritul lor de

învingători, ne ajută să ajungem mai sus şi mai departe, chiar fără a ne da seama. A imita comportamentele şi

atitudinile pozitive ale celorlalţi nu înseamnă nimic ruşinos sau nelalocul lui. Totodată trebuie să fim mereu

atenţi la exemplul pe care îl oferim şi noi celorlalţi prin tot ceea ce facem ca să nu scandalizăm.

JOI Activarea ambiţiei. Activarea ambiţiei reprezintă un factor cheie pentru a putea depăşi mediocritatea

care ne împiedică să deschidem aripile şi să zburăm cât mai sus. Fără ambiţie nu există autodepăşire.

Ambiţionarea înseamnă a orienta dorinţa spre un obiect, persoană, calitate sau eveniment plăcut. Un

posibil exerciţiu, care ar putea să ne ajute să stimulăm ambiţia, ar putea fi următorul: să facem o listă

detaliată, cu ceea ce dorim să fim, să avem şi să facem, fără a ne opri prea mult asupra posibilităţilor pe care

le avem în acest moment de a le realiza. Să ne permitem să ne imaginăm cu multă libertate şi să ne bucurăm

de ceea ce ar putea să ne facă fericiţi în viaţă, sau ce am putea deveni. Aceste imagini ajută la neutralizarea

mentalităţii copleşite de resemnare, de teama de a nu greşi sau de a eşua, mentalitate tipică persoanelor care

sunt dispuse să rişte puţin sau deloc. Să nu uităm că acţiunea îmbunătăţeşte şi întăreşte acţiunea deja

făcută. În cuvinte mai simple, paşii pe care îi facem astăzi ne ajută să facem mai uşor alţi paşi mâine.

VINERI Evanghelia duminicii a XXXIII –a de peste an.


DESPRE COERENŢĂ (Săptămâna 8)

LUNI

Coerenţa este valoarea care ne face să fim oameni dintr-o bucată, acţionând mereu conform

principiilor noastre. Coerenţa reprezintă comportamentul corect pe care trebuie să-l păstrăm mereu, bazat pe

principiile dobândite în familie, la şcoală, la Biserică, în societate, de-a lungul întregii noastre vieţi. Cu această

valoare suntem capabili de a împlini cu mai multă eficacitate obligaţiile noastre, care trebuie să fie oneste şi

împlinite cu multă responsabilitate. În relaţiile noastre este fundamental să fim sinceri, demni de încredere şi

să exercităm un rol pozitiv. Pentru propria noastră persoană, a fi coerenţi, este un mijloc pentru a ne întări

caracterul şi a cultiva prudenţa, printr-un comportament cu adevărat autentic. Dificultatea principală pe care o

întâlnim în trăirea acestei valori, a coerenţei, este aceea că noi, oamenii, suntem deosebit de influenţaţi de

persoanele şi situaţiile cu care ne confruntăm; de teamă, de multe ori tăcem, evităm să contrazicem idei care

sunt greşite, iar de multe ori ne adaptăm situaţiilor pentru a nu ne pune rău cu nimeni. Trebuie să fim

conştienţi că nu este posibil să ne formăm caracterul şi criteriile noastre personale, dacă suntem incapabili să

apărăm principiile după care ne ghidăm în viaţă. Cel mai bine este să ne păstrăm coerenţi, chiar dacă în joc se

află vreo funcţie, opinie sau prietenie de-a noastră.

MARŢI Putem presupune că acţionând conform principiilor noastre proprii, este suficient pentru a fi coerenţi,

însă există riscul de a adopta o atitudine care poate fi rezumată în următoarele cuvinte: „sunt aşa cum sunt şi

aşa gândesc”. În mod efectiv, coerenţa cere o anumită atitudine şi hotărâre, însă este important să avem

criterii bine formate, pentru a nu cădea în „împietrire” şi „încăpăţinare”. Trebuie să fim convinşi mereu că

valoarea coerenţei poate fi flexibilă până la un anumit punct. Pe de o parte trebuie să învăţăm să renunţăm şi

să tăcem în lucruri, situaţii care sunt mai puţin importante, însă pe de altă parte, ori de câte, în situaţii în care

prestigiul şi securitatea persoanelor, unitatea clasei sau a familiei se află în joc, suntem obligaţi să înfruntăm

situaţiile pentru a evita încălcarea drepturilor celorlalţi. Acesta este motivul pentru care exerciţiul prudenţei

este determinant, pentru a şti să ne comportăm, în mod potrivit, în orice situaţie. Ne putem întreba de ce este

nevoie pentru a fi coerenţi: de voinţă sau de cunoaşterea valorilor? În sens strict, este nevoie de ambele.

Voinţă pentru a ne depăşi teama de a fi „diferiţi”, cu dorinţa de a fi mai buni şi de a-i ajuta pe ceilalţi să-şi

formeze un set de valori în viaţa lor. Cu ajutorul cunoştinţelor asimilate, ne întărim mai mult principiile în

care credem şi după care acţionăm, descoperind adevăratul lor sens şi scop, fapt care ne conduce să ne trăim

valorile şi să le punem în practică, într-un mod cât mai natural.

MIERCURI Pentru o mai bună trăire şi punere în practică a valorii coerenţei, vă puteţi ajuta de următoarele

sugestii: Examinaţi dacă acţiunile şi cuvintele voastre nu se schimbă, în mod radical, în funcţie de locul şi

persoanele împreună cu care vă aflaţi. Este bine ca peste tot, toţi să aibă aceeaşi părere despre voi. Gândiţi-vă

la coerenţa pe care o solicitaţi din partea celorlalţi şi căutaţi ca şi voi, la rândul vostru, să răspundeţi cel puţin

la fel de mult pe cât pretindeţi din partea celorlalţi. Fiţi prudenţi în a vă alege prieteniile, locurile şi

evenimentele la care participaţi, în acest mod, nu veţi fi puşi să vă ascundeţi, să minţi şi să vă comportaţi

contrar principiilor voastre. Evitaţi să înşelaţi sau să vă împliniţi obligaţiile numai pe jumătate, chiar dacă

acestea au loc în lucruri mici şi nu sunt resimţite de ceilalţi ca atare, pe moment.

JOI Căutaţi să evitaţi să fiţi încăpăţinaţi. Acceptaţi că uneori puteţi să vă înşelaţi. În aceste situaţii,

ascultaţi, reflectaţi, informaţi-vă şi corectaţi-vă, dacă este cazul. Evitaţi discuţiile şi confruntările pentru

lucruri puţin importante. Dacă vă aflaţi în situaţia de a trebui să apăraţi şi să clarificaţi ceva, nu vă pierdeţi

bunul simţ, seninătatea, politeţea şi înţelegerea. Coerenţa vieţii noastre, în gânduri, cuvinte şi fapte,

contribuie la creşterea prestigiului personal, profesional şi moral, ceea ce garantează din partea

celorlalţi stima, respectul şi încrederea.

VINERI Evanghelia duminicii a XXXII –a de peste an.


DESPRE PUNCTUALITATE (Săptămâna 7)

LUNI

După două săptămâni, în care am acordat o atenţie specială la două teme de actualitate în Biserica

noastră: începutul Anului credinţei şi a 86 –a Zi Mondială dedicată Misiunilor, revenim la tema moto-ului

anului acesta şcolar RESPONSABILITATEA, oprindu-ne asupra unui aspect al responsabilităţii, şi anume

PUNCTUALITATEA. Valoarea punctualităţii reprezintă obişnuinţa de a fi la timp pentru a ne îndeplini cum

se cuvine obligaţiile noastre: o reuniune cu prietenii, orele de curs, temele primite pentru acasă, participarea la

activităţile stabilite pentru întreaga clasă. Valoarea punctualităţii este importantă pentru a ne întări

personalitatea şi cizela caracterul cu valorile ordinii şi a eficienţei. Trăind această valoare cu plinătate suntem

în stare să realizăm mai multe activităţi, să ne desfăşurăm munca noastră (studiul) mai bine şi să creştem în

ochii celorlalţi meritând încrederea. Lipsa punctualităţii în viaţa noastră vorbeşte de la sine despre slaba

noastră capacitate de organizare şi planificare a timpului şi a activităţilor noastre. A trăi valoarea

punctualităţii înseamnă a le face celorlalţi - colegilor, profesorilor, prietenilor, părinţilor - viaţa mai

plăcută; vă ajută să fiţi mai ordonaţi şi vă transformă în persoane demne de toată încrederea.

MARŢI Pentru a fi punctuali trebuie, înainte de orice, să fim conştienţi că orice persoană, eveniment,

reuniune, activitate sunt deosebit de importante pentru noi. Cuvântul nostru ar trebui să fie sinonim cu

garanţia prezenţei noastre în momentele precise şi necesare. Un aspect important al punctualităţii îl

reprezintă concetrarea asupra activităţii şi în timpul activităţii pe care o întreprindem, străduindu-ne să fim

atenţi şi să profităm din plin de timpul pe care îl avem la dispoziţie, fără să divagăm prea mult şi să fim

“împrăştiaţi”. Este trist când întâlnim persoane care se evidenţiază, ba chiar mai mult, le face plăcere să fie

cunoscuţi şi să se “deosebească” prin modul lor de a fi nepunctuali. În mod normal, a sosi târziu la orele de

curs, la un eveniment sau activitate reprezintă un mod de a atrage atenţia şi o anumită lipsă de siguranţă şi de

caracter. Exită persoane care se cred importante şi afirmă: “dacă vor să fiu şi eu ... să mă aştepte” sau “de ce

să ajung la timp, dacă...” sau “nu se întâmplă şi aşa nimic... dacă întârzi puţin” iar exemplele pot continua.

Astfel de comportamente reprezintă o lipsă de respect şi de apreciere faţă de persoane, faţă de timpul şi

activităţile lor şi nu ar trebui să ne caracterizeze.

MIERCURI Pentru a creşte şi a putea face mai prezentă în vieţile voastre valoarea punctualităţii, dragi elevi, puteţi

începe să puneţi în practică următoarele sugestii:

Examinaţi-vă şi descoperiţi cauzele nepunctualităţii voastre: dezordinea, uitarea, lenea, iresponsabilitatea etc.

Stabiliţi un mijloc potrivit pentru a soluţiona cauza principală a problemelor voastre – amintindu-vă

că aceasta necesită voinţă şi sacrificiu: reduceţi distracţiile şi odihna în cursul zilei; sculaţi-vă mai devreme

pentru a avea timp să vă pregătiţi pentru şcoală în timp optim; puneţi-vă deşteptătorul cât mai departe de pat

pentru a fi nevoiţi să vă ridicaţi...

Chiar dacă este ceva plictisitor, elaboraţi-vă zilnic, în scris, un program şi un plan al activităţilor din

ziua următoare sau zilele următoare pe care să-l respectaţi. Aminitiţi-vă că veţi reuşi să respectaţi programul

doar având o voinţă puternică şi mult spirit de sacrificiu.

JOI Implementaţi un sistem de “alarme” care să vă ajute să aveţi noţiunea timpului (nu neapărat sonore) şi

schimbaţi-le cu regularitate, pentru ca să nu vă obişnuiţi cu ele: schimbaţi ceasul de pe o mână pe alta, însoţiţi-

i pe colegii care obişnuiesc să fie punctuali, utilizaţi foi pe care să vă notaţi activităţile pe care urmează să le

faceţi...

Stabiliţi, într-un mod corect, priorităţile voastre şi oferiţi-le locul cel mai potrivit, în special dacă

trebuie să realizaţi ceva important, chiar dacă nu vă place. A trăi valoarea punctualităţii înseamnă a le face

celorlalţi - colegilor, profesorilor, prietenilor, părinţilor - viaţa mai plăcută; vă ajută să fiţi mai

ordonaţi şi vă transformă în persoane demne de toată încrederea.

VINERI Evanghelia duminicii a XXXI –a de peste an.


IMPORTANŢA MISIUNII ÎN VIAŢA BISERICII (Săptămâna 6)

LUNI Ieri, duminică, 21 octombrie, a fost sărbătorită în Biserică a 86-a Zi Mondială a Misiunilor. Tema de

anul acesta, sub egida căreia s-a desfăşurat această zi a fost: "Chemaţi pentru a face să strălucească Cuvântul

adevărului" (Scrisoarea apostolică Porta fidei, 6). Cu această ocazie sfântul Părinte Benedict al XVI-lea a

adresat un mesaj întregii Bisericii. Pe parcursul acestei săptămâni, în timpul reflecţiilor de dimineaţă ne vom

hrăni cu învăţăturile acestui mesaj. „Celebrarea Zilei Mondiale a Misiunilor se încarcă anul acesta cu o

semnificaţie total deosebită. Împlinirea a 50 de ani ai decretului conciliar Ad gentes, deschiderea Anului

Credinţei şi Sinodul episcopilor cu tema noii evanghelizări colaborează la reafirmarea voinţei Bisericii de a se

angaja cu mai mare curaj şi ardoare în missio ad gentes pentru ca evanghelia să ajungă până la marginile

pământului. Conciliul Ecumenic Vatican II, cu participarea episcopilor catolici veniţi din toate colţurile

pământului, a fost un semn luminos al universalităţii Bisericii, primind, pentru prima dată, un număr aşa de

mare de părinţi conciliari veniţi din Asia, Africa, America Latină şi Oceania.”

MARŢI „[…] Neliniştea de a-l vesti pe Cristos ne stimulează să citim şi istoria pentru a vedea în ea

problemele, aspiraţiile şi speranţele omenirii, pe care Cristos trebuie să o vindece, să o purifice şi să o umple

de prezenţa sa. De fapt, mesajul său este mereu actual, coboară în însăşi inima istoriei şi este capabil să dea

răspuns la cele mai profunde nelinişti ale oricărui om. Pentru aceasta Biserica, în toate componentele sale,

trebuie să fie conştientă că "orizonturile imense ale misiunii ecleziale şi complexitatea situaţiei prezente cer

astăzi modalităţi reînnoite pentru a putea comunica în mod eficient cuvântul lui Dumnezeu" (Benedict al XVI-

lea, Exortaţia apostolică postsinodală Verbum Domini, 97). Acest lucru cere, înainte de toate, o reînnoită

adeziune de credinţă personală şi comunitară la evanghelia lui Isus Cristos, "într-un moment de profundă

schimbare ca acela pe care omenirea îl trăieşte" (Scrisoarea apostolică Porta fidei, 8). Întâlnirea cu Cristos ca

persoană vie care potoleşte setea inimii nu poate decât să ducă la dorinţa de a împărtăşi cu alţii bucuria acestei

prezenţe şi de a-l face cunoscut pentru ca toţi să o poată experimenta. Trebuie reînnoit entuziasmul de a

comunica credinţa, pentru a promova o nouă evanghelizare a comunităţilor şi a ţărilor cu veche tradiţie

creştină, care pierd referinţa la Dumnezeu, în aşa fel încât să redescopere bucuria credinţei.”

MIERCURI „ […] Punctul central al vestirii rămâne mereu acelaşi: kerigma lui Cristos mort şi înviat pentru

mântuirea lumii, kerigma iubirii lui Dumnezeu absolută şi totală faţă de fiecare bărbat şi de fiecare femeie,

culminată în trimiterea Fiului veşnic şi unic născut, Domnul Isus, care nu a ezitat să asume sărăcia naturii

noastre umane, iubind-o şi răscumpărând-o, prin intermediul oferirii de sine pe cruce, din păcat şi din moarte.

Credinţa în Dumnezeu, în acest plan de iubire realizat în Cristos, este înainte de toate un dar şi un mister care

trebuie primit în inimă şi în viaţă şi pentru care trebuie să-i mulţumim mereu Domnului. Însă credinţa este un

dar care ne este dat ca să fie împărtăşit; este un talant primit ca să aducă rod; este o lumină care nu trebuie să

rămână ascunsă, ci să lumineze toată casa. Este darul cel mai important care ne-a fost oferit în existenţa

noastră şi pe care nu-l putem ţine pentru noi înşine.”

JOI „ […]"Vai mie dacă nu vestesc evanghelia!", spunea apostolul Paul (1Cor 9,16). Acest cuvânt răsună

cu putere pentru orice creştin şi pentru orice comunitate creştină în toate continentele. Şi pentru Bisericile din

teritoriile de misiune, cele mai multe dintre ele tinere, adesea recent întemeiate, misionaritatea a devenit o

dimensiune naturală, chiar dacă ele însele încă au nevoie de misionari. Mulţi preoţi, călugări şi călugăriţe, din

orice parte a lumii, numeroşi laici şi chiar familii întregi părăsesc propriile ţări, propriile comunităţi locale şi

merg la alte Biserici pentru a mărturisi şi a vesti numele lui Cristos, în care omenirea are mântuirea. Este

vorba de o exprimare de profundă comuniune, împărtăşire şi caritate între Biserici, pentru ca orice om să poată

asculta sau reasculta vestea care vindecă şi să se apropie de sacramente, izvor al vieţii adevărate.”

VINERI Evanghelia duminicii a XXX –a de peste an.


ANUL CREDINŢEI ŞI FAMILIA (Săptămâna 5)

LUNI Prin reflecţiile din această săptămână dorim să fim în unire cu toţi cei care, începând de joi 11

octombrie 2012 şi până la 24 noiembrie 2013 vor sărbători Anul Credinţei, stabilit de sfântul Părinte Benedict

al XVI-lea, în cinstea aniversării a 50 de ani de la inaugurarea lucrărilor Conciliului Vatican al II-lea. Cu

această ocazie, episcopul nostru , preasfinţitul Petru Gherghel, a trimis o scrisoare pastorală adresată tuturor

preoţilor, persoanelor consacrate, întregului popor al lui Dumnezeu şi tuturor familiilor din dieceza de Iaşi.

Vom spicui, pe parcursul întregii săptămâni, ideile cele mai importante ale acestei scrisori, străduindu-ne să

intrăm şi noi în atmosfera şi spiritul acestei aniversări. Chemarea pe care ne-o face Sfântul Părinte papa

Benedict al XVI-lea, prin scrisoarea apostolică Porta fidei (Poarta credinţei), spune preasfinţitul, „ este un dar,

un semn de mare preţuire şi o adevărată dovadă a grijii şi iubirii divine şi a preţuirii sale pastorale faţă de

noi. El ne cheamă să redescoperim harul credinţei şi să reînnoim fidelitatea noastră faţă de Dumnezeu, prin

trăirea de fii şi de membri vii ai Bisericii sale.”

MARŢI „Credinţa este bucuria întâlnirii noastre cu el, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru, care ne face să ştim

că toate ne sunt descoperite şi oferite pentru fericirea noastră şi pentru gloria trăirii în comuniune cu el, care

ne primeşte în familia sa. Pentru aceasta îl preamărim prin cuvintele apostolului: "Binecuvântat să fie

Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care în marea sa îndurare ne-a renăscut la o speranţă vie prin

învierea lui Isus Cristos din morţi pentru o moştenire nepieritoare, neîntinată, neofilită, păstrată pentru voi în

ceruri. Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu prin credinţă pentru mântuirea care este gata să fie

manifestată în timpul de pe urmă. Pentru aceasta să vă bucuraţi, pentru ca valoarea credinţei voastre mai

preţioasă decât aurul pieritor să fie un motiv de laudă, mărire şi cinste la arătarea lui Isus Cristos" (1Pt 1,3-5)

şi îl rugăm împreună cu ucenicii săi: "Doamne, măreşte-ne credinţa" (Lc 17,5).”

MIERCURI „Sfântul Părinte ne invită la o reîmprospătare a darului credinţei, parcurgând un drum special în Anul

Credinţei, în aprofundarea învăţăturii transmise de autorii sacri, de sfinţii apostoli şi evanghelişti şi de

îndelunga tradiţie a Bisericii, prezentată cu o grijă părintească de Biserică şi magisteriul ei. Preocupat ca darul

credinţei să fie cât mai bine cunoscut şi trăit, Sfântul Părinte ne cheamă, acum la împlinirea celor 50 de ani de

la deschiderea Conciliului Vatican II, de către fericitul Ioan al XXIII-lea, şi a celor 20 de ani de la publicarea

Catehismului Bisericii Catolice, "depositum fidei" (depozitul credinţei) elaborat din dorinţa şi sub îndrumarea

neuitatului şi fericitului papă Ioan Paul al II-lea, la o reflecţie profundă şi la o redescoperire a credinţei mereu

aceeaşi, conştientizând astfel ce chemare nobilă ne revine din credinţă şi cât de importantă este misiunea de a

o transmite prin mărturia proprie. "Reînnoirea Bisericii trece şi prin mărturia oferită de viaţa celor care cred.

Cu însăşi existenţa lor în lume, creştinii sunt chemaţi, de fapt, să facă să strălucească acel cuvânt al

adevărului pe care Domnul Isus ni l-a lăsat", subliniază Sfântul Părinte în scrisoarea sa apostolică.”

JOI

“Iubirea lui Cristos, descoperită prin credinţa, care umple inimile noastre, ne stimulează să

evanghelizăm. Aşa cum el i-a ales pe apostoli şi pe ucenici să meargă şi să vestească evanghelia la toate

popoarele, aşa o face şi cu noi, trimiţându-ne "pe drumurile lumii, pentru a proclama evanghelia sa tuturor

popoarelor" (cf. Mt 28,19). Iată menirea acestui An al Credinţei, iată chemarea noastră ce trebuie să o

cunoaştem şi să o împlinim, din voinţa şi alegerea expresă a Mântuitorului. Continuând să înţelegem, în

acelaşi timp, rolul pe care îl are familia creştină, căreia îi dedicăm mai departe cea de-a treia etapă a anului

pastoral local, ne vom îndrepta atenţia spre acea misiune pe care o au părinţii de a transmite copiilor, odată cu

viaţa şi grija pentru sănătate, şi tezaurul credinţei primit din străbuni, ca un testament ce luminează şi

călăuzeşte paşii făcuţi prin poarta credinţei deschisă prima dată prin sfântul Botez şi alimentată de viaţa

sacramentală.”

VINERI

Evanghelia duminicii a XXIX –a de peste an.


DESPRE VALOAREA RESPONSABILITĂŢII (Săptămâna 4)

LUNI

În primele două săptămâni am avut posibilitatea să aprofundăm împreună semnificaţia logoului şi a

motoului anului acesta şcolar. Şi pentru că valoarea RESPONSABILITĂŢII ne va însoţi pe parcursul

întregului an este bine să reflectăm asupra semnificaţiilor acestei valori. Dicţionarul explicativ al limbii

române prezintă următoarea definiţie pentru cuvântul Responsabilitate: s. f. Obligația de a efectua un lucru,

de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta și suporta consecințele; răspundere. ♦ Funcție,

sarcină de responsabil. – Din fr. responsabilité. Conceptul de responsabilitate conţine în esenţa sa cuvântul

obligaţie morală sau legală de a duce la îndeplinire sarcinile specifice statutului sau rolului fiecărei persoane

în parte. Responsabilitatea (sau iresponsabilitatea) este uşor de observat în viaţa de zi cu zi, îndeosebi faţeta

negativă a acesteia: în muncitorul care-şi face munca de mântuială, în funcţionarul public care foloseşte

bunurile publice în propriile interese, în elevul care nu-şi pregăteşte temele şi nu învaţă, în prietenul care-şi dă

cuvântul şi nu-l respectă…iar exemplele pot continua. În ce măsură suntem convinşi de importanţa valorii

responsabilităţii? Putem afirma, fără să roşim, că suntem persoane responsabile?

MARŢI

Responsabilitatea face trimitere la un alt concept fundamental şi anume la ÎNCREDERE. Din

experienţă putem afirma că ne încredem în acele persoane care sunt responsabile. Ne punem încrederea în ele

şi suntem loiali faţă de persoanele care duc la îndeplinire promisiunile făcute. De aceea, putem afirma fără

teamă de a spune cuvinte măreţe că responsabilitatea este un semn de maturitate, deoarece îndeplinirea unei

obligaţii de orice fel nu este mereu un lucru uşor şi plăcut, ci implică efort. Responsabilitatea poate fi

asemănată cu o misiune sau sarcină, neîndeplinirea acesteia putând avea consecinţe deosebite asupra multor

persoane. Responsabilitatea înţeleasă la adevărata sa valoare şi experimentată în fiecare zi conduce la buna

înţelegere între oameni şi ne dă o stare de bine, de siguranţă şi de încredere. Ne putem întreba: Suntem

convinşi că putem deveni mai responsabili? Dacă da, în ce aspecte trebuie să lucrăm mai mult?

MIERCURI

Responsabilitatea trebuie să fie continuă şi stabilă. Toţi putem tolera lipsa de responsabilitate

ocazională a unei persoane, deoarece ni se poate întâmpla fiecăruia ca uneori să nu ne ridicăm la aşteptările

celorlalţi. În schimb, nu putem tolera lipsa de responsabilitate continuă, care riscă să devină obicei, al

anumitor persoane. Încrederea într-o persoană, indiferent la cel nivel dorim să discutăm (la serviciu, în

familie, la şcoală, în grupul de prietenii) este fundamentală deoarece este o corespondenţă de îndatoriri.

Pierderea încrederii poate pune capăt oricărui tip de relaţii. De aceea trebuie să veghem să nu ajungem în

situaţii limită de acest fel. Să fim mai responsabili! Să ducem la îndeplinire promisiunile făcute şi

angajamentele pe care ni le-am asumat!

JOI Doamne, recunoaştem că suntem fiinţe slabe, supuse greşelilor şi că nu ne ridicăm mereu la aşteptările

semenilor noştri. Suntem conştienţi că fără harul tău nu putem face nimic. Trimite-l, te rugăm, pe Duhul tău

sfânt, ca el să fie mereu alături de noi cu harul său. Te rugăm, astăzi, cu umilinţă şi cu încredere, Doamne,

ajută-ne să fim mereu fideli promisiunilor făcute şi să ducem la îndeplinire angajamentele pe care ni le-am

asumat, pentru ca astfel să fim bineplăcuţi în faţa oamenilor şi înaintea Ta. Ajută-ne, ca prin exemplul nostru

să atragem pe cât mai mulţi la mântuire. Aşa te rugăm, prin Fiul tău Isus Cristos, prietenul şi fratele nostru

întru credinţă. Amin

VINERI

Evanghelia duminicii a XXVIII –a de peste an.


ZIUA INTERNAŢIONALĂ LASALLIANĂ A PĂCII (Săptămâna 3)

LUNI Ziua de 21 septembrie este sărbătorită la nivel mondial ca fiind ziua internaţională a Păcii. Puţin dintre

noi sunt familiarizaţi cu această dată, deoarece la nivel bisericesc această zi este amintită la data de 1 ianuarie,

cu această ocazie sfântul părinte Papa transmiţând întregii Bisericii un mesaj de pace. La nivelul Institutului

nostru, începând cu anul 2006, Consiliul Internaţional al Tinerilor Lasallieni a făcut o propunere întregii

Familii Lasalliene ca în intervalul 21 septembrie – 21 octombrie să fie organizate diferite activităţii care să

amintească de importanţa păcii în zilele noastre. Anul acesta se sărbătoreşte a şasea ediţie a Zilelor

internaţionale lasalliene ale păcii. Motoul ales este: A crea legături de pace împreună, logoul din posterul

realizat cu această ocazie fiind realizat de către Odeh A. Amarin, din Colegiul La Salle, din Amman –

Iordania şi îl reprezintă pe Sf. Ioan de La Salle purtând în braţe mai mulţi copii. Din rabat pornesc stoluri de

porumbei – care după cum bine ştim sunt simbolul prin excelenţă ai păcii. Ne putem întreba şi noi: Prin

comportamentul nostru am creat legături de pace în familiile noastre, în clasa noastră, în grupul de prieteni?

MARŢI Astăzi pacea este ameninţată pe întregul pământ. Ziarele sunt pline de articole care prezintă

conflictele care mocnesc în lume. Harta focarelor de război pe glob cuprinde spaţii imense, din Europa (zona

Balcanilor) până în Extremul Orient (Japonia şi China). Sub aceste ameninţări trăiesc miliarde de oameni, care

nu sunt vinovaţi cu nimic că trebuie să locuiască în aceste zone. Indiferent de motivele care ar sta la baza

acestor neînţelegeri, s-a dovedit de-a lungul istoriei, că recurgerea la violenţă şi la arme nu este o soluţie

viabilă. Vieţile a miliarde de oameni sunt cu mult mai importante şi preţioase decât resursele energetice de

orice natură sau eventuale noi teritorii care pot fi deţinute. Este adevărat că noi, în situaţia noastră, nu putem

influenţa prea mult viitorul în această privinţă, însă ne putem ruga ca bunul Dumnezeu să-i lumineze pe mai

marii lumii să se gândească la cei care le sunt încredinţaţi grijii şi conducerii lor.

MIERCURI Cu ocazia celei de-a şasea Zi internaţionale lasalliene pentru pace, Superiorul General al Congregaţiei

Fraţii Şcolilor Creştine, Fr. Alvaro Rodriguez Echverria a transmis un mesaj tuturor membrilor Familiei

Lasalliene, în mod cu totul special tuturor Tinerilor Lasallieni. Tema pentru anul acesta face referire la

modalităţi de a crea legături de pace împreună şi în ce mod putem fi făuritori de pace pentru copiii şi

tinerii de astăzi. Sfântul Ioan de La Salle ne îndeamnă să pornim mereu de la realitatea în care ne aflăm,

pentru ca aici să-l întâlnim pe Dumnezeu şi să colaborăm la planul său de mântuire. Din păcate această

realitate care ni se prezintă astăzi este tragică, devenind o adevărată chemare la solidaritate şi angajament din

partea noastră. Superiorul General afirmă că apărarea drepturilor copiilor ar trebui să fie o caracteristică a

tuturor lasallienilor. Să avem un gând, astăzi, pentru toţi copiii cărora le sunt încălcate drepturile şi să ne

rugăm pentru ei.

JOI Dumnezeul vieţii şi al celor care speră, te rugăm ascultă rugăciunea noastră pentru lumea întreagă,

pentru pace între popoare şi prosperitate pentru toate ţările. Te rugăm, ca răul să fie învins şi războaiele să se

sfârşească. Te rugăm, în mod special, pentru toţi membrii Familiei Lasalliene care suferă din cauza

războaielor, a nedreptăţilor de orice fel şi a intoleranţei şi pentru toţi copiii şi tinerii îndeosebi pentru cei care

sunt săraci şi abandonaţi. Te rugăm, de asemenea, Doamne, pentru pace în vieţile noastre: în satele noastre, în

familiile noastre, în şcolile noastre şi în inimile noastre. Te rugăm, dăruieşte-ne pacea pe care lumea aceasta

nu ne-o poate oferi, pacea care ne permite să ne realizăm în mod plenar şi să ne transformăm în ambasadori ai

dreptăţii Tale. Doamne, dă-ne pacea Ta. ! Amin

VINERI

Evanghelia duminicii a XXVII –a de peste an.


DE TINE DEPINDE…DEPIND DE TINE II (Săptămâna 2)

LUNI Tema reflecţiilor din această săptămână va face referire tot la mottoul anului şcolar: De tine

depinde… depind de tine şi la valoarea responsabilităţii. Vom încerca să analizăm împreună semnificaţia

logo-ului şi a elementelor variate pe care acesta le cuprinde. În cadrul zilelor de convieţuire vom avea

posibilitatea de a aprofunda mai mult toate aceste aspecte iar pe parcursul întregului an ne vom strădui să

punem în practică toate propunerile noastre bune, interesante şi folositoare. Posterul are ca temă valoarea

responsabilităţii, înţeleasă ca un echilibru între a dărui şi a primi. Fiecare individ îşi proiectează valorile şi

calităţile spre ceilalţi şi primeşte de la aceştia produsul responsabilităţii împărtăşite. Imaginea centrală

reprezintă un drum colorat care se formează pornind de la contribuţiile aduse de fiecare mână, într-o acţiune

creatoare şi coresponsabilă. Pe acest drum pot fi trăite diferitele experienţe şi proiecte ale procesului

instructiv-educativ. Fiecare persoană este protagonista creaţiei sale şi, în acelaşi timp, parte de neînlocuit în

cadrul colectivului. Întreaga imagine constituie un flux constant fără început şi fără sfârşit, al cărui echilibru

este posibil, doar dacă se ţine cont de fiecare dintre părţile sale integrante.

MARŢI

Un prim element important al posterului – logo sunt cele Patru mâini de patru culori diferite

reprezentând diversitatea fiecărui individ. Fiecare persoană îşi aduce aportul său unic la diversitatea întregului.

Mâinile reflectă un evantai de atitudini care merg de la a dărui spre a primi. Mâna albastră se află într-o

atitudine de a da viaţă şi culoare dinamismului fluxului care se naşte din ea. Mâna portocalie tinde să creeze

iar mâna verde tinde să primească şi se află în tranziţie spre cea roşie care, la rândul ei, se află într-o

atitudine de a primi.

MIERCURI Un al doilea element este drumul colorat! Îşi are originea în acţiunea creatoare şi coresponsabilă a

fiecărui individ, constituindu-se într-un spaţiu unde se trăiesc proiecte şi experienţe. În orizontul său, steaua

„La Salle” reprezintă valorile şi idealurile care ghidează întregul proces. Reprezintă fuziunea fiecărei

contribuţii individuale. Din ea emană produsul final care se reîntoarce la persoană pe care o reînnoieşte,

închizând cercul. Culorile sale corespund cu cele ale mâinilor: primele două fac referinţă la identitatea vizuală

a „La Salle” şi se situează în partea acţiunii de a dărui. Celelalte două corespund atitudinii de a primi:

Albastrul reprezintă siguranţă, încredere şi calm. Portocaliul reprezintă creativitate, entuziasm, tinereţe.

Verdele reprezintă viaţă şi reînnoire personală. Iar Roşul reprezintă energie, forţă şi vigoare.

JOI Al treilea element important sunt copiii. Aceştia se află într-un spaţiu în continuă mişcare,

reprezentând experienţe diferite şi valori care trebuie luate în considerare. Băieţii albaştri (în picioare):

Dinamism şi acţiune. Merg urmând drumul care se deschide în faţa lor. Reprezintă proiectele şi dorinţa de a

dezvolta activitatea educativă. Băiatul albastru (aşezat): Creativitate şi iniţiativă. Face să „sară” culorile

fiecărei linii ale fluxului amestecându-le. Le transformă într-o ploaie de culori deasupra cuvântului „Depind”.

Fata portocalie: Seninătate şi interioritate. Pas ferm şi relaxat. Legătură cu „eu-l interior” şi experienţa

transcendenţei. Fata verde: Locaţie şi decizie. Întruchipează problemele cărora trebuie să le dăm un răspuns.

A fi conştienţi de locul pe care trebuie să-l ocupe fiecare persoană. Respect faţă de ritmurile individuale.

Băieţi roşii: Colaborare şi proiecţie spre exterior. Reprezintă analiza responsabilă a realităţii. A fi una cu

ceilalţi fiind atenţi faţă de nevoile celor din jur. A face echipă şi a trăi acest proces într-o formă împărtăşită.

VINERI

Evanghelia duminicii a XXVI –a de peste an.


DE TINE DEPINDE…DEPIND DE TINE (Săptămâna 1)

LUNI Participarea la sfânta Liturghie de început de an şcolar în biserica parohială din Pildeşti.

MARŢI După o vacanţă meritată, prelungită cu o săptămână, iată-ne la un nou început de an şcolar. În mod

normal, orice nou început reprezintă şi o nouă posibilitate de a porni cu mai mult entuziasm la realizarea

obiectivelor propuse, la construirea viitorului nostru. În situaţia noastră nu începem de la zero: am trecut deja

printr-o perioadă de formare care nu trebuie decât să fie continuată cu mai mult entuziasm şi în acest nou an

şcolar. Pentru aceasta trebuie să avem curaj să ne propunem obiective realiste, concrete, pe care să le atingem

cu uşurinţă. În primul rând, va trebui să găsim un răspuns potrivit şi personal la următoarele întrebări: Sunt

conştient de faptul că de buna mea pregătire acum ca elev/ă va depinde viitorul meu? Sunt dispus ca în anul

acesta şcolar să depun mai mult efort în pregătirea mea umană, intelectuală, morală şi creştină?

MIERCURI

Pentru cei care suntem deja de mai mult timp în această şcoală, nu este o noutate că în fiecare an au

existat un motto şi un logo care au însoţit activităţile şcolare şi extraşcolare. Pentru cei mai noi – elevii de

clasele a IX-a şi ceilalţi elevi de la celelalte clase veniţi anul acesta, poate este o noutate. În anii anteriori

moto-ul şi logo-ul s-au inspirat din cele trei aspecte fundamentale ale carismei lasalliene: Credinţa,

Fraternitatea şi Slujirea, şi din valorile lasalliene precum Creativitatea şi Interioritatea. Motto-urile au fost

următoarele: Şcoala un loc pentru a crede şi a visa împreună; Cu tine prieteni şi fraţi; La Salle – o privire

solidară; Noul începe în tine şi Caută-ţi lumina eşti stea. Valoarea asupra căreia ne vom opri anul acesta este:

RESPONSABILITATEA, iar mottoul: DE TINE DEPINDE … DEPIND DE TINE. Vom avea timp, pe

parcursul întregului curs şcolar, să aprofundăm această valoare şi să încercăm să o punem în practică în

fiecare zi.

JOI La fiecare început de drum nou sau al unei etape a vieţii obişnuim să ne luăm hotărâri, ne propunem

obiective pe care dorim să le atingem. Vă invităm, dragi elevi, şi la începutul acestui an nou şcolar, să ne

propunem câteva obiective pe care să le avem în vedere, obiective care să se bazeze pe valoarea

Responsabilităţii, prezentă în moto-ul deja amintit: DE TINE DEPINDE … DEPIND DE TINE. Ne vom

strădui să favorizăm experienţe care să ne ajute să participăm în viaţa şcolii, pentru ca astfel să ne simţim

protagonişti ai propriilor procese de învăţare şi de asimilare. Ne vom strădui să căutăm angajamente care să

ne ajute să ne implicăm în activităţile cotidiene şi în ţelurile pe care ni le propunem atât la nivel personal, cât

şi la nivel de grup. Ne vom strădui să dobândim şi să creştem în sentimentul de apartenenţă faţă de şcoala

noastră. Nu în ultimul rând, ne vom strădui să promovăm valoarea gratuităţii şi a responsabilităţii faţă de

fiecare persoană care formează comunitatea educativă.

Doamne, ajută-ne ca toate aceste propuneri să prindă viaţă, spre binele nostru şi al celor din jurul nostru.

Amin.

VINERI

Evanghelia duminicii a XXV –a de peste an.

Date post:	01-Feb-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	2 times
Download:	0 times

DE TINE DEPINDE…DEPIND DE TINE III (Săptămâna a 34-a) pentru reflectii 2012 2013.pdf ·...

Documents