„Oamenii liberi

nu sunt nici

dominaţi, nici

dominatori”

eugen ionescuEste un fapt neîndoios, pus limpede în luminăde statisticile internaţionale, că globalizarea,bazată pe – şi relevantă prin – amplificareacomerţului mondial a generat şi generează,în bună parte, atât în statele dezvoltate, câtmai ales în cele decalate, o anume diminuarea claselor mijlocii – cât există acestea de lacaz la caz. A generat şi generează amplifi-carea unor inegalităţi. A generat şi genereazădiminuarea remuneraţiei muncii. Iar mecanis-

mele sunt simple. Translatarea, fără frontiere,a unor presiuni. Un alt adevăr – demonstratprin cifre de Christine Lagarde, DirectorulGeneral al Fondului Monetar Internaţional –,este şi acesta: cu cât inegalităţile veniturilor şioportunităţilor sunt mai puternice, cu atât maipuţin creşterea economică este echilibrată şidurabilă. Trunchiind ideile, vinovatul „de ser-viciu” s-ar părea că este globalizarea. Ceeace este fals. În realitate, avem de-a-face în maimare măsură cu acele acţiuni fie economice,fie sociale, politice etc. care ar fi trebuit, carear trebui, să însoţească globalizarea, pentrua fi echilibrat şi general profitabilă.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

“Cu cât ne iubim maimult patria și poporul

nostru, cu atât va trebuisă ne înarmăm mintea cu

o rece nepărtinire.“Mihai Eminescu

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 447 anul XIII vineri, 7 aprilie 2017 1 RON

Necesitatea este mamainvenției

platonUn plan referitor la”Tranziția către o economiecirculară”, în cadrul căreiavaloarea produselor, a ma-terialelor și a resurselor săfie menținută în economiecât mai mult timp posibil șigenerarea de deșeuriredusă la minimum,reprezintă o contribuțieesențială la eforturile UE dedezvoltare a unei economiidurabile, cu emisii scăzutede dioxid de carbon,eficientă din punctul devedere al utilizării resurselorși competitivă.

Conf. Univ. Dr. Cornel Jucan, ulbs

Economiacirculară pentru o

Europăcompetitivă

continuare ^n pag. 4-5

Dan popescu

Modificări de optică în cadrulFMI ?

– iluzia culpabilizării comerţului

internaţional şi realitatea

(benefică) a implicării sale –

PUNCTUL PE EUROPA

Arhitectul polonezSiegfried Kofczinsky estecel care, la 41 de ani,proiectează monumen-tala clădire, ajungând înţară la propunerea arhi-

tectului Schulz, chematde Carol I să se ocupe deCastelul Peleş, an în careNicolae Mircea împlinea31 de ani. După planurileacestuia, în 1888 s-audeclanşat lucrări radicalede reconstrucţie, reame-najare şi îmbunătăţiri, fi-nalizate cu mare greutateabia în 1924.

continuare in pag. 2

„Caru’ cu bere” -o legendă vie, unreper pe harta

turismului gastronomic (II)

Conf. Univ. Dr. Virgil nicula, ulbs

continuare in pag. 8

C o n -c e p t e l ede hazardși haossunt, îno p i n i anoastră,cele maii m p o r -t a n t econceptepe care

se fundamentează cunoașterea actualăcu privire la dinamica sistemelor. Un sistem dinamic este acel sistem acărui stare se schimbă cantitativ (se

modifică) în timp pe seama unei ecuațiide mișcare, a unei reguli. După cum sepoate constata, găsirea acestei reguli,ecuația de mișcare, face obiectulcercetărilor științifice în orice domeniu destudiu, fiind în fapt unul dintre obiectiveleimportante ale științei. Alături de acestobiectiv, un alt obiectiv important estecauzalitatea. Ca urmare, se poate con-sidera că, dacă se cunosc cauzalitatea șiecuația de mișcare, sistemul este cunos-cut și evoluția acestuia este bineprecizată.Cu toate acstea, constatăm în realitate cămulte sisteme dinamice au o evoluțiealeatoare sau o evoluție haotică.

- continuare in pag. 5 -

Despre hazard și haos

Conf. Univ. Dr. Vasilebrătian, ulbs

În continuare vom încercasă realizâm un clasamental țărilor din lume în funcțiede poziția ocupată de di-verse universități în clasa-mentele cele maicunoscute pe plan mondial(Ranking Web of Universi-

ties și Shanghai Ranking)și în funcție populația țăriide origine.Conform situației prezen-tate de Ranking Web ofUniversities, primele 100de universitați auurmătoarele țări de origine:

atentat la sankt petersburg caru’ cu bere, bucurești

Conf. Univ. Dr. AdrianMoroșan, ulbs

Subliniam, încă cucirca 20 de ani în urmă,un lucru care astăzi sedezbate amplu atât lanivelul unor instituţii aleUniunii Europene cât şila nivelul unor instituţiiale statelor membre.Era vorba, în Europa,de economiile rapide şieconomiile lente, deeconomii dezvoltate şieconomii decalate, deeconomii ale „dorsaleieuropene” – întinsă, îngeneral, din nordulMarii Britanii până spreRoma dar şi în parteacentrală a Europei – şieconomii ale „periferieieuropene”, de regulăcele învecinate „dor-salei”, mai apropiate deaceasta – „periferii I” –şi mai îndepărtate –„periferii II”.De multe ori, în cur-surile de EconomieGenerală pe care le-am ţinut în Franţa, deasemenea în Repub-lica Moldova, dar şi înItalia, fireşte că şi înRomânia, am analizatcu minuţie acestechestiuni.

Economiirapide,

economiilente

Dan popescu

Un clasament al țărilor în funcțiede universități puțin diferit de

ceea ce crede, în general, lumea

masterand AlexandraMarina, ulbs

- continuare in pag. 6-7 -

- continuare in pag. 3 -

haos în pădure

Massachusetts institute of technology

economia circulară2 VINERI 7 APRILIE 2017

urmare din pagina 1

O astfel de tranziție constituie,în esență, oportunitatea de atransforma economia noastră șide a genera noi avantaje com-petitive și durabile în Europa. Într-un raport se subliniază clarbeneficiile ample ale economieicirculare(1), inclusiv în ceea ceprivește reducerea niveluriloractuale ale emisiilor de dioxidde carbon, cât și măsurile aflateîn strânsă legătură cu priorități-cheie ale UE, printre care senumără: - ocuparea forței de muncă șicreșterea,- agenda în materie de investiții,- combaterea schimbărilor cli-matice și energia,- agenda socială și inovareaindustrială, - eforturile depuse la nivel mon-dial în domeniul dezvoltăriidurabile.Economia circulară va stimulacompetitivitatea UE prin prote-

jarea întreprinderilor împotrivapenuriei de resurse și aprețurilor volatile, contribuind lacrearea unor noi oportunități deafaceri și a unor modalități ino-vatoare și mai eficiente deproducție și consum. Aceastava crea locuri de muncă la nivellocal pentru toate nivelurile decalificări și oportunități pentruintegrarea și coeziunea socială.În același timp, va permiteeconomisirea de energie și vacontribui la evitarea daunelorireversibile în ceea ce priveșteclima și biodiversitatea, precumși poluarea aerului, a solului șia apei, cauzate de utilizarearesurselor într-un ritm caredepășește capacitateaPământului de a le reînnoi. Prin stimularea activității dura-bile în sectoarele-cheie și anoilor oportunități de afaceri,planul va contribui la deblo-carea potențialului economieicirculare în materie de creștereși de ocupare a forței de muncă.Planul include angajamenteample privind proiectarea

ecologică, dezvoltarea unorabordări strategice privind ma-terialele plastice și substanțelechimice, o inițiativă esențialămenită să finanțeze proiecte in-ovatoare în cadrul programuluiUE pentru cercetare, Orizont2020, precum și acțiuni clardirecționate în domenii cum arfi materialele plastice, deșeurilealimentare, construcțiile, ma-teriile prime critice, deșeurile in-dustriale și miniere, consumul șiachizițiile publice. Vor urma altepropuneri legislative esențialeprivind îngrășămintele și reuti-lizarea apei. În fine, planul in-clude măsuri orizontale defacilitare în domenii cum ar fi in-ovarea și investițiile pentru astimula tranziția către oeconomie circulară. Acțiunilepropuse sprijină economiacirculară în fiecare etapă alanțului valoric, de la producțiepână la consum, reparare și re-fabricare, gestionare adeșeurilor și materii prime se-cundare care sunt reintroduseîn economie. Acțiunile propuse

vor fi întreprinse în conformi-

tate cu principiile unei mai bunelegiferări și vor face obiectulunei consultări și al uneievaluări a impactuluicorespunzătoare. Planul de acțiune se axează pemăsuri la nivelul UE cu o val-oare adăugată ridicată. Trans-formarea în realitate aeconomiei circulare va necesitaînsă o implicare pe termen lungla toate nivelurile, de la statemembre, regiuni și orașe, pânăla întreprinderi și cetățeni.Statele membre sunt invitate săîși îndeplinească pe deplin rolulîn cadrul acțiunii UE, prin inte-grarea și completarea acesteiacu măsuri la nivel național.Economia circulară va trebui,de asemenea, să se dezvolte lanivel mondial. O coerențăsporită în materie de politică încadrul acțiunii interne și externea UE în acest domeniu va ducela o consolidare reciprocă și vafi esențială pentru punerea înaplicare a angajamentelor asu-mate la nivel mondial de Uniuneși de statele membre ale UE, înspecial a Agendei 2030 pentru

dezvoltare durabilă, adoptatăde ONU, și a Alianței G7 privindutilizarea eficientă a resurselor.Prezentul plan de acțiune vajuca un rol fundamental în ceeace privește îndeplinirea obiec-tivelor de dezvoltare durabilă(ODD) până în 2030, în speciala obiectivului 12 de asigurare aunor modele de consum și deproducție durabile.(2)Bibliografie(1) Creșterea internă: o viziuneprivind economia circulară pen-tru o Europă competitivă(„Growth within: a circular econ-omy vision for a competitive Eu-rope”), raport elaborat de EllenMacArthur Foundation, deMcKinsey Centre for Businessand Environment și deStiftungsfonds fürUmweltökonomie und Nach-haltigkeit (SUN), iunie 2015. (2) COMUNICARE A COMISIEICĂTRE PARLAMENTUL EU-ROPEAN, CONSILIU,COMITETUL ECONOMIC ȘISOCIAL EUROPEAN. Brux-elles, 2.12.2015 COM(2015)614 final

Conf. Univ. Dr. Cornel Jucan, ulbs

bruxelles

3VINERI 7 APRILIE 2017 secvențe de statistică universitară

urmare din pagina 1

După situația prezentată de Shanghai Ranking primele 100 de universitați auurmătoarele țări de origine:

În continuare prezentăm clasamentul mediu combinat pe care l-am obținut ținândcont atât de universitățile care apar în Shanghai Ranking cât și de cele care apar înRanking Web of Universities:

Conf. Univ. Dr. AdrianMoroșan, ulbsșimasterand Alexandra Marina, ulbs

În continuare prezentăm populația statelor care apar atât în tabelul 1 cât și întabelul 2:

Clasamentul țărilor din lume realizat de noi în funcție de poziția ocupată de di-verse universități în clasamentele cele mai cunoscute pe plan mondial și înfuncție de populația țării de origine, obținut raportând populația respectivelorțări la numărul de universități din acele țări conform clasamentului mediu com-binat (Tabel 3) și ordonând crescător rezultatele obținute arată astfel:

caMbridge

Fmi VINERI 7 APRILIE 20174

urmare din pagina 1

Dar nu au însoţit-o, încă nuînsoţesc. Comerţul mondial, înspeţă capitalul internaţional,punând pe o piaţă globală, lipsităesenţial, de măsuri de protecţie pepartea celor slabi, economii cuniveluri şi posibilităţi considerabildiferite de dezvoltare, comerţulmondial şi capitalul internaţional,care, în bună parte, au permisieşirea a sute de milioane de oa-meni din sărăcie şi au amplificatputerea de cumpărare în stateleavansate ar fi trebuit să răspundă şiunor asemenea dificultăţi. Respec-tiv, dificultăţilor celor care îşipierdeau şi îşi pierd locul de muncă,pauperizării pentru nu puţini,„dezvoltării” mizeriei în nu puţinezone. Or, nu au făcut-o. „Este ceeace trebuie să luăm în considerarede aici mai departe” spuneadoamna Lagarde oferind deci aceaperspectivă „a globalizării cu avan-taje pentru toţi”.Acţionând astfel, regândindconsecinţele asupra ansamblului,asupra tuturor ţărilor lumii şiposibilităţile respective de în-dreptare, promovând ceea ceînseamnă „creştere incluzivă” (dinpăcate, un concept încă puţin expli-cat, elucidat) se poate diminuacriza evidentă a globalizării, aintegrării. Se poate diminua repli-erea unor ţări, partide politice etc.,din perspectiva naţionalismului ex-cesiv. Se poate lupta mai bine cuterorismul global, care recruteazăoameni şi din terenurile pestilenţialeale ignoranţei şi mizeriei, ale funda-mentalismului și fatalismului. Evi-dent că nu este ușor, cu atât maimult cu cât fabricarea unor bombenucleare este relativ simplă,“rețetele” se pot lua după Internet... Nu putem, practic, condamna unsistem bazat cu precădere pecomerţ internaţional şi dezvoltaredoar pentru că nu am apăsat cumtrebuie şi când trebuie pe levieruldezvoltării echilibrate, cureverberaţii pozitive în toate ţărilelumii. Nefăcând aceasta, şi per-sistând astfel, criza globalizăriirămâne, chiar se accentuează. Im-plicarea unor politici de tipul sec-olului XIX şi prima jumătate asecolului XX, a unor politici de tipcolonial, iată, în secolul XXI, dejasensibilizat în multe privinţe – aca-

pararea resurselor, plata impozitu-lui pe profit în „metropolă”,despăduririle etc – poate generaerori grave.Problema se complică mai mult dinperspectiva securităţii naţionale,securităţii economiilor integrate,securităţii globale. Cum s-a depăşitde mult un anume timp al autarhieişi izolaţionalismului, orice derapajîn dezvoltarea generală produceefecte însemnate pe întreaga zonăde interrelaţii şi invers. Mă gândesccu precădere şi la faptul că, înprezent, conceptul de securitatenaţională, la toate nivelurile am-intite, se vădeşte cu mult mai com-plex decât cel abordat în urmă cu osută de ani sau chiar în urmă cucâteva zeci de ani. Nu ţine de doarde un segment de oameni,îmbrăcaţi sau nu în haină militară,care se ocupă cu astfel de treburi,nu ţine doar de reprimarea spi-onilor, a celor direct şi explozibil răuintenţionaţi etc. În opinia mea – şinu doar a mea – el integrează nudoar reacţii stricte, militare de multeori, intervenţii faţă de evenimentenegative mai mult sau mai puţinsubterane, faţă de afaceri murdareşi escrocherii nemijlocite de mareamploare, ci se referă, deopotrivă,la chestiunile esenţiale alesecurităţii alimentare, la securitateaenergetică, la sănătatea naţiuniisau naţiunilor, la securitateainformatică, la probleme legate deecologie, de dezvoltare durabilă, şi– de ce nu – legate de sărăcie, deînvăţământ etc. Un exemplu la îndemână îl oferăînsăşi istoria economică recentă aRomâniei. În speţă, anii legaţi dePrimul Război Mondial. Existauatunci în ţară forţe, nu doar politice,importante care militau fervent şi ju-dicios, dar şi entuziasmant pentruintrarea României în război nu departea Puterilor Centrale, ci, cumult mai firesc, de partea Antantei.Intrăm în război, dar cum? – se în-trebau şi Regele şi Primul ministruliberal Ionel Brătianu, meditând lapartea covârşitoare a populaţiei ţăriiocupată cu agricultură, lipsită deproprietate agrară, suportând în-voieli arendăşeşti şi boiereşti încădeosebit de rele. Răscoala din1907 a relaxat doar în mică măsurăo astfel de problemă – vădindu-se,în bună parte o mare proprietatemoşierească relativ epuizată şiepuizabilă în utilitatea ei, vădindu-se o ţărănime, în pofida unui rol de-

osebit de benefic al preoţilor şiînvăţătorilor, fără prea multe per-spective, fără prea multe speranţe.Deseori, deloc cu speranţe. Puteaoare ea, ţărănimea, să lupte eroic,deoarece constituia grosul trupelor,pentru patrie dacă „Patria” s-a gân-dit şi se gândea atât de puţin la ea?Mulţi afrmau, pe bună dreptate, cănu. Atunci s-a conceput – pusăgrabnic în viaţă – o mare Reformăagrară, care a dat masiv pământsoldaţilor, văduvelor de război,ţăranilor fără pământ, dând olovitură grea marii proprietăţimoşiereşti. Spre cinstea lor, nupuţini au fost acei moşieri care,pierzând 60-70% din proprietăţilelor şi chiar mai mult, au îmbrăţişatideea acestei Reforme şi nici pe de-parte nu s-au opus ei. Iar încă din1918, Reforma promisă a fost pusăîn practică, încă în tranşee soldaţiiprimeau pământ. Simţeau că esteşi patria lor. Revenind, dar: cum săapere, cum să vegheze cu efecteleaşteptate o ţară, o comunitate, olume ca atare, oameni săraci lipiţi,mizeri, debili, bolnavi, ignoranţi, oa-meni fără perspective, oameni „fărăimportanţă”? Nu au cum. Negândim, de exemplu, rămânând înistorie, și la armata rusă„ţărănească” în Primul Război Mon-dial. O țărănime în mare partemizeră și debusolată. O armată cupierderi cumplite şi înfrângeri grele.Lupta ca lupta, dar ideile„Revoluţiei” au câştigat-o, aducând-o în debandadă.Revenind în timpul prezent, ne

gândim la carnagiile şi crimele înmasă ce s-au petrecut şi se petrecîn mai multe state din Africa, maiales, dar şi în Asia, state care şi-audobândit doar de câteva deceniiindependenţa politică, dar scu-fundându-se chiar mai adânc decâtîn vremea „colonialismului clasic” înmarasmul economic, în zona con-trastelor uluitoare de viață și avereetc. Iar şirul exemplelor, atât în pro-funzime, cât şi în diversitatea lor, in-clusiv financiară, ar putea continua.Oricum, „Trebuie să ne înhamăm lalupta împotriva inegalităţilor”, de-clara şi declară Christine Lagardeîntr-un interviu publicat cu câtevaluni în urmă în „LˈObservateur”(„LˈObs”) dar și cu alte prilejuri.Sunt teme şi idei de o relevantăînsemnătate. Cu atât mai mult cucât doar acum FMI s-a referit maiclar în acest sens. „Dispunem detrei leviere, arată astfel Directorul

General al FMI. În primul rând,analiza economică, supravegherea, care ne permit să dăm sfaturi, pro-grame de finanţare pentru ţările înmare dificultate, însoţite derecomandări. Trebuie să neînhamăm la lupta împotrivainegalităţilor în relaţie, în coor-donare cu OCDE, OIT sau OMC”.Să spunem că vreme îndelungată,analizele FMI priveau, esenţial,politicile monetare, politicile fiscaleşi politicile bugetare. „De acum în-colo trebuie să examinăm dimensi-uni neobişnuite până în prezent:contribuţia femeilor în activitate,investiţiile în sănătate sau educaţie,cu precădere cele aferente copiilordar şi celor tineri”. Iată, dar, un lim-baj modificat al FMI-ului, pe carenoi l-am susţinut încă cu mulţi ani înurmă. Trebuie să examinăm,împreună cu guvernele respective,posibilităţile de a diminua sărăcia şisă ne condiţionăm şi astfelacţiunile, continua Legarde. Estevorba şi de o creştere în mai maremăsură „incluzivă”, dar şi de o re-distribuire de venituri prin inter-mediul unor pârghii instituţionale. ÎnStatele Unite, de exemplu, s-a re-comandat creşterea salariuluiminim, ceea ce reprezintă atât oformă de redistribuire în sistemulprivat, cât şi o formă de distribuireprin intermediul statului a unui com-plement de venituri pentrugospodăriile (căminele) cele maimodeste etc. Cuvinte, cuvinte, darde recomandările FMI-ului, cu atâtmai mult în condiţiile unor acorduri,trebuie ţinut seama. Iar asemeneachestiuni trebuie să privească toateeconomiile în relaţie cu FMI-ul.Se ridică, însă, o întrebare: cedevine „neoliberalismul”, cu atâtmai mult cu cât chiar în interiorulFMI-ului mai mulţi economişti aupurces la o critică acerbă a politi-cilor de liberalizare şi de austeritatedeseori recomandate de FMI? De-sigur, FMI nu a renunţat şi nurenunţă la conceptele sale – veri-tabile convingeri – potrivit căroraschimburile internaţionale sunt şinecesare şi deosebit de însemnate,activitatea comercială fiind maieficientă pentru parteneri în cadrulpieţei. Este adevărat, nu chiar pen-tru toţi partenerii, ceea ce a făcut cainegalităţile să slăbeascăcreşterea... O lume egală? Nicide-cum, dar condiţii de plecare egalepentru toţi. Tocmai de aceea, nu demult FMI a creat un Oficiu de Eval-

uare Independentă (IEO) privind,printre altele, calitatea evaluăriloreconomice pentru toţi subiecţii,potrivit şi ţintelor sociale actuale aleFMI.Astfel de acţiuni pun oare sub sem-nul îndoielii „Consensul de la Wash-ington”, respectiv liberalizareacomerţului şi a mişcărilor de capital,privatizările, chiar dacă sunt on-este, rigorile bugetare, alterecomandări ale FMI? Nu, daracum se examinează toateconsecinţele comerţuluiinternaţional – şi cele dorite şi celenedorite. Ceea ce altă dată nu s-afăcut, faptul actual vădindu-se „ca oautocritică”, cum spunea doamnaLagarde. Tot „o autocritică” oreprezintă şi „subestimarea im-pactului negativ al măsurilor deausteritate recomandate” deunăzi.Şi tot autocritică sunt şi rateurilemai ales pentru ţările subdezvoltateşi emergente – să nu uităm de crizaeconomico-financiară din Asia deSud-Est, din anii 1998-1999 etc.,care au compromis mai multe dinpoliticile recomandate de FMI. Cumastfel de ţări deţin 60% din econo-mia mondială şi circa 80% dincreştere, ce să mai vorbim de „pon-derea” demografică – vrem, nuvrem, ele dau, finalmente, tonul,cine pe cine păzeşte, istoriaeconomică a lumii evocând maricatastrofe atunci când nu s-a ţinutseama şi astfel. Nu mai este fez-abil, astăzi, în condițiile generale deemancipare a individului, a multorindivizi, ca atare, ca unele state sădețină imperii (coloniale, zic nupuțini) economice, să stabileascădoar ele “ce” și “cum” pentru toți, înraport chiar cu țări cu o populație depână la 10-15 de ori mai maredecât a, să le spunem,“metropolelor”. Și nici în raport cuțări mult mai mici. Reiese limpedeo anume revizie importantă a politi-cilor Fondului, cu precădere în cepriveşte „pornirile” de producţie, deinvestiţii, de cercetare, şi mai ales„socialul”. Nu este vorba atât de oschimbare de ciclu. Cât mai ales,cred, în etapă actuală, este vorbade o ranversare de roluri. Inclusivprotecţionismului i se acordă unul.Ceea ce este însă de reţinut, dinorice parte am privi problema, estedoar iluzia dezvoltării oricăroreconomii fără comerţ internaţional,realitatea fiind cu totul alta.Rămâne, dar, să se facă și practic,ceea ce se spune și nu altfel...

Dan popescu

christine lagarde

VINERI 7 APRILIE 2017 5

urmare din pagina 4

Potrivit celor afirmate mai sus,am putea considera, din punctde vedere logic, că atunci cândcele două condiții nu suntsatisfăcute concomitent (cauzeși ecuații de mișcare), nu putemspune nimic cu privire laevoluția unui sistem dinperspectivă științifică.La o analiză atentă asupraacestei problematici, seconstată faptul că avem soluțiiintelectuale la îndemână. Estevorba de teoria probabilităților șiteoria haosului.Teoria probabilităților ne spunecă atunci când nu sunt cunos-cute cauzele, evoluția unui sis-tem poate fi descrisă cu ajutorulunor legi de mișcare carecapătă forma unor funcții derepartiție. Cea mai cunoscută șicea mai utilizată funcție derepartiție, care confirmă în mareparte realitatea, este funcția derepartiție normală, expresie alegii normale de repartiție.Această teorie este teoria debază în cunoașterea evoluțieisistemelor sociale, dar esteconfirmată și în științele naturii.Spre exemplu, la nivel macro-cosmic, spectrul (distribuțiaintensității după frecvență)radiației cosmice de fond de mi-crounde are o distribuție subforma unei funcții log-normale(Hawking, 2006, pg. 38); la nivelmicrocosmic (cuantic) funcția deundă a electronului în jurul nu-cleului are formă log-normală(Baggott, 2012, pg. 21).Teoria haosului ne spune că unsistem determinist, pentru caresunt cunoscute cauzele șiecuația de mișcare, are oevoluție aparent aleatoaredatorită condițiilor la limită,

condițiilor inițiale.Această teorie este, în opinianoastră, una dintre cele maireușite creații ale minții și peseama căreia realitatea capătănoi valențe. Realitatea, care nureprezintă altceva decât ceea cerezistă experiențelor,reprezentărilor și formulărilornoastre matematice (așa cum odefinea foarte clar BasarabNicolescu, în cadrul unei dezba-teri la Academia Română),privită prin ”ochelerii” teorieihaosului este una dintre celemai fascinante realizăriștiințifice. A ne gândi la faptul căo evoluție aparent aleatoare,adică haotică, este în fapt oevoluție deterministă străpungegranițele minții umane cu caresuntem obișnuiți. Acest fapt sedatorează unor oameni deștiință pentru care nu putemavea decât toată considerațianoastră. Este mai mult decât evident fap-tul că astfel de teorii care de-scriu realitatea trebuie ”iubite” șitrebuie să le abordezi sistem-atic, cu răbdare, pentru a leînțelege, ...altfel, așa cumspunea Goethe ”nu spune cuivacare nu este interesat de științăceva științific, deoarece s-arputea sa devii penibil”.Acestea fiind spuse, în contin-uare vom creiona câteva reperenonexhaustive cu privire la ceeace implică aceste teorii, cuscopul de a atrage atențiaasupra importanței acestora îndomeniul cunoașterii naturii.Conceptul de hazard este de-scris înt-o formă foarteaccesibilă de către Ian Stewartîn lucrarea sa, intitulată ”Dăoare Dumnezeu cu zarul” (Stew-art, 20115, pg. 356).„Cheia pentru a înțelegealeatorul (hazardul) este să neimaginăm un astfel de sistemîntr-o anumită stare și să-llăsăm să evolueze. Închipuiți-vă

apoi că îl aduceți înapoi exact înstarea inițială și reluați întregulexperiment. Dacă obțineți exactacelași rezultat, atunci sistemule determinist. Dacă nu, ealeator”. Acest caracter aleatoreste întâlnit, cu precădere, înrealitate, atunci când discutămde nivelul microfizic (sistemecuantice) sau când facemreferire la sistemele sociale,caracterizate de o mare com-plexitate (un număr mare deinteracțiuni între elementelecomponente). Dar de ce suntastfel de sisteme caracterizatede hazard? O posibilă explicațieeste că astfel de sisteme suntincluse de alte sisteme mult maivaste. Ce putem spune despreevoluția acestor sisteme carac-terizate de hazard? Ajutorul neeste dat de teoriaprobabilităților.Teoria probabilităților face cahazardul să fie ”domesticit” șieste una dintre creațiileștiințifice indispensabile pentrua face comprehensibilă natura.Hazardul face parte din viațanoastră de toate zilele și nuputem nega această realitate,sau cel puțin percepția noastrăeste aceasta. Probabilitatea este o măsură șia fost explicată de Kolmogorov,care a formulat cele trei axiomeale probabilităților, în anul 1930.Mai concis, Kolmogorov a definitun câmp al probabilităților.Acesta cuprinde o mulțime X(numită mulțimea rezultatelorposibile ale experienței), ocolecție B de submulțimi ale luiX (numite evenimente) și omăsură m pe B. Una dintre ax-iomele probabilităților ne spunecă m este o măsură și că m(X)=1. Adică, probabilitatea să seîntâmple ceva este întodeauna1 sau 100%. (Stewart, 2011, pg.294).Cu ajutorul teorieiprobabilităților, am ajuns să

facem inteligibile procese de-spre care mai ieri nu știamnimic. Astăzi, putem spune,datorită acestei teorii, că uneveniment are sau nu șanse dea se produce, chiar dacă nucunoaștem cauzele care îlgenerează. Mai mult decât atât,putem spune, cu o anumităprobabilitate, care este inter-valul de valori în care putemgăsi o variabilă aleatoare chiardacă aceasta este caracterizatăde o infinitate de valori pe carele poate lua. Trebuie sărecunoaștem că e fascinantăaceastă teorie a hazardului.Referitor la unele aspecte prac-tice ale teoriei probabilităților îndomeniul finanțelor, cititorul in-teresat de această problematicăpoate consulta lucrarea noastră,Finanțe cantitative – Evaluareavalorilor mobiliare și gestiuneaportofoliului.După cum am precizat mai sus,teoria haosului este un con-curent de același calibru alteoriei probabilităților, sau poatemai mare – viitorul ne vademonstra cu siguranță, ...dacăomenirea va mai avea parte deun Poincaré.Iată cum definește Poincarécomportamentul haotic al sis-temelor dinamice: ”O cauzăfoarte mică, dar care ne scapă,determină un efect considerabil,pe care nu putem să nu îlvedem și atunci spunem căefectul se datorează hazardului”(Ruelle, 2013, pg. 54). ...Genial,să intuiești așa ceva în natură șisă reușești mai apoi să șidemonstrezi. Acesta a fost Poin-caré. Ceea ce numim astăzi haos esteo evoluție temporală cudependență senzitivă decondițiile inițiale. Jim Yorke,specialist în matematici apli-cate, botează aceastăparadigmă haos. După cum putem deducece

foarte simplu, paradigma haosu-lui ne spune că evoluția unuisistem dinamic estedeterministă, dar datorităsensibilității la condițiile inițiale,vom avea o evoluție aparentaleatoare, adică haotică. Haosuleste determinist. Este supărătorcă noi nu putem determina cuexactitate condițiile inițiale,acest fapt conducând pe termenlung la o evoluție pusă peseama hazardului. Dar ceexplicație putem avea? Poate săfie vorba de faptul că observa-torul este indiscernabil de obiec-tul observat și asta conduce laimprecizie în stabilireacondițiilor inițiale. Cum vomdepăși această problemă?Foarte greu de spus. Dar, dacăvom reuși, atunci vom avearăspunsul la întrebările: Dum-nezeu joacă zaruri sau a știutdintodeauna ce face? Evoluțiaunivesului este întâmplătoaresau este deterministă? ...Des-tinul nostru este la întâmplaresau este dat de condițiile inițialela care ne-am născut și, ca ur-mare, este unul determinist?...Secretul, evident, se află îndeterminarea cu exactitate acondițiilor inițiale, apoi totul îșiurmează cursul într-un mod de-terminist.

bibliografie:1. Baggott, J., Inventareași descoperirea particulei luiDumnezeu, Ed. Humanitas,20152. Hawking, S., Universulîntr-o coajă de nucă, Ed. Hu-manitas, 20063. Ruelle, D., Hazard șihaos, Ed. Curtea Veche, 20134. Stewart, I., Dă oareDumnezeu cu zarul?, Ed. Hu-manitas, 20155. Stewart, I., Îmblânzireainfinitului, Ed. Humanitas, 2011

hazard si haos

Conf. Univ. Dr. Vasilebrătian, ulbs

paris, gare de l’est

rapizii și lenții VINERI 7 APRILIE 20176

urmare din pagina 1

Au fost urmărite cu mult interesde studenţi, dar şi de colegi pro-fesori care-mi dădeau dreptate.Printre altele, solicitam, în fapt,2 lucruri: a) o concentrare aeforturilor în economiile deca-late spre a se ridica la niveluleconomiilor din „dorsală”; b) unsprijin efectiv din partea statelordezvoltate tocmai în acest sens.Neglijate sau uitate, o vreme,asemenea probleme au izbuc-nit şi izbucnesc în prezent cu omare forţă, inacţiunea riscândsă divizeze Uniunea Europeanăîn două mari părţi. Mă integrezunor ample dezbateri astfel,publicând, de exemplu, unstudiu al meu din urmă cu 23ani, apărut în „Economie şiFinanţe”, nr. 7-8/1995 cât și încartea mea “Economii înmișcare”. Poate reprezenta unbun prilej de reflecţie.

Au existat, de-a lungul timpului,numeroase criterii de împărţirea societăţilor economice: dinpunct de vedere al parcurgeriirevoluţiei industriale, al tipuluide economie dintr-o ţară saualta, al „valurilor” – primul, aldoilea, al treilea – în care se în-scria şi se înscrie economiaunei ţări şi multe, multe altele.Restricţiile de acceptare într-una sau într-alta din diviziuni nuau fost şi nu sunt – nu trebuiesă fie – foarte ferme. Existăpenetrări într-un sens sau altul,pluralism tehnologic, tranziţii cuprocese mai greu decantabilepe termen scurt, segmente neg-ative ale unui tip sau altul deeconomie care nu îi anuleazătrăsăturile ce o personalizeazăci, dimpotrivă, i le diversifică, ile nuanţează. Or, toate acesteaimpun aprecieri mai laxe,

judecăţi fundamentale şi pru-dente în locul celor pripite saude tip „dictatorial”, executive.Analizele impun termene lungi– uneori de zeci şi chiar sute deani – necesare limpeziriifaptelor şi principiilor abordatedin toate unghiurile, relativizăriisituaţiilor, desprinderii argu-mentelor care pot realmenteconfirma, consolida sau com-promite, anemia, consideraţiipână atunci privite ca inex-pugnabile. Viaţa economică afost şi este atât de complexăîncât o realitate în continuămişcare, transformare, modifi-care – influenţată de concepţii,teorii, idei izvorâte tot dinaceastă realitate – interfereazăcontinuu cu planul spiritualităţiieconomice, îi amplifică acestuiadinamismul, calitatea, diversifi-carea, puterea de acreditaresau de infirmare.Unul sau altul din detaliile unuiastfel de tablou – detalii care,de altfel, reprezintă deseori onoutate – pot fi, deci, apreciate,în acelaşi timp în mod totaldiferit, cu „da” şi cu „nu”, dinperspective abordate concomi-tent. Şi numai investigareaminuţioasă, lucidă şinepărtinitoare a unor argu-mente rafinate – argumentecare, în numeroase cazuri,îmbracă veşmintele atât deînşelătoare ale sofismelor şispeculaţiilor în exces – poatedemonstra imperativulrelativizării judecăţilor absolute.Mereu s-a întâmplat, seîntâmplă şi se va întâmpla aşa.Desigur, se poate discuta la in-finit pe această temă, congre-sele, conferinţele,simpozioanele, colocviile profe-sionale demonstrând-o pedeplin. Desigur, nu sunt puţinenici situaţiile în care opinii elab-orate, emise, susţinute dindirecţii foarte variate se pot în-

drepta în acelaşi sens. Un astfelde sens considerăm a fi imper-ativul formulării unor noi para-digme pentru teoria economică.Iar în acest cadru, ca un ele-ment – criteriu de întemeiere şiexprimare a acestora – se im-pune tot mai pregnant, evidentprintre altele, împărţirea„societăţilor economice”, aeconomiilor ţărilor lumii, îneconomii „rapide” şi în economii„lente”. Funcţie de acest criteriu– avansat şi analizat destul deriguros, dar nu chiar într-operspectivă identică, decercetătorul american Alvin Tof-fler, savantul ce a şocat şişochează încă gândirea socialăa acestor ultime trei decenii alesecolului XX, gradul decuprindere economică şi desinteză a realităţilor existenteeste – ni se pare – mai înalt,comparativ cu cel aferentbunăoară (desigur, real şiacesta) divizării economiilorlumii în economii de piaţă,economii centralizate şieconomii în faze de tranziţie.Oricum, totul are legătură cutotul. Dar, orizontul de timp,spaţiu şi profunzime al anal-izelor desfăşurate în lumina„rapizilor” şi „lenţilor” pare mailarg, reverberaţiile pentruperspectivă ni se par mai se-rioase, redundanţele ştiinţificeaproape că lipsesc, fiind agre-sate, distruse chiar, de mişcărileondulatorii prezente mereu înpreajma esenţei: reuşitaeconomică de la individ şi pânăla societate, comunitate, uman-itate.Cine au fost şi sunt, dar,„rapizii”, cine au fost şi sunt, dar,„lenţii”? Câteva trăsături aleconceptelor ca atare suntesenţiale pentru a-i putea local-iza, urmări, pentru a privi în timppierderea calităţilor respective,ca şi dobândirea, tot în timp, de

către alţii a acestor calităţi. De-sigur, va fi vorba doar derepere, o astfel de abordarenecesitând cel puţin scrierea amai multor volume de profil.Pentru economiile „rapide”,deci, spunem că s-ar putea dis-tinge ca trăsături posibile latoate nivelurile de decizie şiintervenţie economică: a) accel-erarea producţiei de cătretehnologii; promovarea celormoderne, de mare randamentasigurând profitabilitate, pene-trare, expansiune; b) o mareviteză a realizării tranzacţiilor; c)formularea şi circulaţia rapidă adeciziei; d) viteza mare de pen-etrare şi aplicare a ideilor ce iesdin laboratoare; e) mişcareacapitalului cu o mare viteză, înritm rapid, ceea ce practic îlamplifică continuu după cum seamplifică şi profiturile pe care elle generează; f) informaţiile şicunoaşterea parcurg cu vitezămare segmentele ce le revinsau sistemul economic în total-itatea lui; g) adaptabilitatea, cuoperativitate, ca model de com-portament economic; h) flexibil-itatea pronunţată şi replierirapide spre segmentele cevădesc într-un moment saualtul maximum de profitabilitate;i) abordarea permanentă a unuiprezent în mişcare, în termeniiviitorului.La rândul lor, „lenţii” ar putea ficaracterizaţi de: a) economii rel-ativ primitive, înzestrate cu sis-teme neuronale lente; b)societăţile „ţărăneşti”, departede sensul eufemistic al cuvân-tului nominativ, a căror lentoareîn desfăşurarea proceselor eco-nomice le fac să pară invari-abile, inflexibile, imuabile,înţepenite; c) nu atât tradiţiilecât situaţiile abordate dintr-operspectivă generală, ignoranţamanifestată la scară mareprezintă funcţii de restricţie, din

punct de vedere social, al opti-milor acceptabile; d) încas-trarea profundă a unui model deviaţă şi acţiune format şi con-solidat din perspectivamanifestării unor secole destagnare marcate doar arareoride momente de înnoire; e)circulaţia în societatearespectivă a ideilor, informaţiei,cunoaşterii, deciziei, a capi-talurilor este desfăşurată şi lentşi nesigur; f) abordarea prezen-tului şi a viitorului privindu-se cuprecădere înapoi şi nu înainte.Ca o economie să fie „rapidă”sau „lentă” considerăm că nueste nevoie să se manifestetoate aceste trăsături, la toatenivelurile de decizie. Din în-sumarea aspectelor „rapide” cucele „lente” ce se pot releva însânul aceleiaşi economii, într-opondere sau alta, desigur, maimult sau mai puţin caracteris-tice, rezultă o tendinţă. Eapoate acţiona ca atare dar, dinperspectiva articulaţiilor,relaţiilor şi corelaţiilor organis-mului economic – privit ca enti-tate naţională – îşi pune apoiamprenta atât asupra unor seg-mente şi perimetre, unde iniţialera mai puţin prezentă, cât şiasupra modelului comporta-mental de ansamblu. Să sublin-iem, deopotrivă, interferenţeledintre „rapizi” şi „lenţi” abordaţieconomic, pe de o parte, şimodelele culturale respective,pe de altă parte, efectele provo-cate, induse, dezvoltate astfel,care determină comportamenteîntr-un cadru mai larg şi firescintegrat, corelat celui economic,respectiv social, cultural, politic,religios etc. Iată, dar, violenţa şibogăţia – surse clasice de put-ere – „agresate” de o a treia, re-spectiv „factorul C”:cunoaşterea privită într-uncadru general şi viteza ei depropagare.

Dan popescu

strasbourg

continuare în pagina 7

paris

rapizii și lențiiVINERI 7 APRILIE 2017 7

urmare din pagina 6

Pentru timpul nostru, Statele Unite,Japonia, state din EuropaOccidentală, cele din Asia de Sud-Est s-au vădit, astfel, cu economii„rapide”, decalând sub aspectul„vitezei” fostele state socialiste, încăcentralizate, uneori dictatoriale,mişcându-se mai greoi. O astfel deordine însă nu a fost şi nu estestabilită odată pentru totdeauna. Cerelevă experienţa istorică, ce şanse,ce oportunităţi şi favorabilităţi areRomânia, respectiv economia ei,spre a penetra perimetrul „rapizilor”?Actualmente România, economia ei,nici vorbă să se încadreze în sistemul„economiilor rapide”. Ne încadrăm,neîndoielnic, în sistemul „economiilorlente”, „beneficiind” de întreaga lipsăde perspective care decurge dinacest fapt. Iată, respectând coordo-natele modelului menţionat: a) Sevădesc oare la noi o accelerare aproducţiei sectoriale sau generale decătre tehnologii moderne, un procesde expansiune economică, de pene-trare, mai mult sau mai puţinspectaculoasă, a pieţei externe? Nicipe departe. Cu mici excepţii – auto-turisme, poate oţel, încălţăminte,poate mobilă, marochinărie ş.a. –excepţii şi ele confruntate cu un blo-caj financar înăbuşitor, cu maridificultăţi în aprovizionarea cu materiiprime şi prefabricate de calităţilenecesare, cu efectele redundante alefatidicei producţii în „lohn” etc. Acesteexcepţii nu infirmă, ci doar confirmăregula, noi „reuşind” continuarea de-gringoladei şi chiar prăbuşirii uneifoarte mari părţi din industrianaţională. b) Realizăm rapidtranzacţii? Nici vorbă, sunt înăbuşitede un aparat birocratic trist, deseoricorupt, care se mişcă greoi şi nudoreşte privatizarea, aparat cedoreşte în schimb (presa odemonstrează zilnic) comisioane deun fel sau altul pentru orice tip deafaceri. Tranzacţiile se desfăşoară şi

se încheie lent, cu mişcări greoaie,pierzându-se cel mai adesea mo-mentul lor oportun, favorabil deîncheiere. c) Sunt oare elaboraterapid şi circulă rapid deciziile? Nici pedeparte, de unde atâta rapiditate?Responsabilităţile sunt difuze, ceeace întârzie – şi deteriorează înaceeaşi măsură – elaborarea decizi-ilor. Pe urmă legile, Hotărârile Guver-namentale şi ordonanţele ce se daucel mai adesea însoţite de un noiande instrucţiuni de aplicare, instrucţiunicare, în multe situaţii, le schimbăacestora sensul. Presupunând totuşică au fost gândite cu bune intenţii,faptul amintit face ca din intenţiile re-spective să nu mai rămână nimic. Sămai notăm acest „mixtum composi-tum” între o proprietate de stat relativnefuncţională, în totalitateneprogramată, lăsată practic în voiasorţii – aceasta nu înseamnă, de-sigur, că ea nu este stoarsă de cătreprofitorii ei birocraţi sau nu – şi o pro-prietate privată într-un proces foartetimid de formare, caracterizată, de-seori, de un mediu ostil de afaceri, re-spectiv suspiciuni, controale unuldupă altul şi foarte categorice dinpartea unor specialişti care nu aufăcut niciodată afaceri, fiscalitate în-robitoare, ruinătoare, verigi adminis-trative şi politice la nivele locale,regionale, naţionale sau chiarinternaţionale care intervin doar pen-tru a critica fără să sprijine cu nimicfirmele, doar pentru a lua fără să deanimic în schimb. d) Viteza mare depenetrare şi aplicare a ideilor ce iesdin laboratoare? Mai întâi, care labo-ratoare şi care idei, în condiţiile în carecercetarea noastră ştiinţificăfundamentală şi aplicativă – în în-treaga ei paletă de exprimare – s-aconfruntat şi se confruntă cu loviturimortale. Să mai vorbim de „viteza depenetrare a noului”? Nu are nici unrost. e) Mişcarea capitalului cu omare viteză, amplificându-i astfelvolumul şi profiturile? Să fim din nou,cel puţin, circumspecţi. Care capital,mai întâi. Datorită mediului ostil afac-erilor, ceea ce se face este mult prea

puţin şi în raport cu ceea ce s-arputea totuşi face şi în raport cu ceeace ar trebui făcut. Cunosc cazul adouă mari firme private, instituţii se-rioase, cu investiţii pentru producţie,pentru construcţii de maşini, pe care„dobânzile indexate”, efectivruinătoare, la creditele luate mai de-mult în condiţiile – să spunem – de-cente, le-au adus sub spectrulfalimentului. În vreme ce mari între-prinderi de stat, doveditenefuncţionale nu în sine, ci prin eroride management la nivel micro, mezoşi macroeconomic, cu datorii cătrestat şi privaţi de sute de miliarde, îşivăd pe mai departe liniştite „detreabă”, dacă acest lucru se poatenumi „treabă”. Putem vorbi de oviteză notabilă de rotaţie a capitaluluiîn astfel de condiţii, în condiţiile unuiblocaj financiar ale cărui consecinţeau devenit şi devin în tot mai maremăsură atotcuprinzătoare, în sensfigurativ până sub cupola Parlamen-tului şi în Palatul Cotroceni,influenţând negativ legi, hotărâri, de-cizii? Să fim cât de cât serioşi. f) Numai are nici un rost să analizăm dacăinformaţiile şi cunoaşterea „parcurgcu viteză mare segmentele ce lerevin sau sistemul economic în total-itatea lui”. E limpede: nu parcurg.Cum să parcurgă dacă industria„cade” mai departe, agricultura estefărâmiţată la nivelul agriculturii desubzistenţă, transporturile merg cummerg, cercetarea este deja prăbuşită,învăţământul tehnic superior în dis-perare de cauză se repliază – dese-ori inabil şi în forme grosiere – spremanagement economic general şimarketing? Cum să parcurgă dacăînvăţământul economic – aflat totuşiîn ascensiune – diminuează, condusparcă de o mână „oarbă”, pachetuldisciplinelor fundamentale orien-tându-se aproape exclusiv spredomeniile care nu concură atât la lu-area unor decizii majore, cât la apli-carea în practică a unor hotărâri luatede alţii? g, h, i) Adaptabilitate? Com-portament economic adaptabil?Flexibilitate şi repliere rapidă spre

segmentele ce vădesc profitabilitateridicată? Abordarea unui prezent înmişcare în termenii viitorului? Poateîn ipostaze subţiri, în discursurilepoliticienilor de toate nivelurile, politi-cieni care îşi apără scaunele grasplătite sau în unele cărţi, în manuale.Oricum, nu în economiaromânească reală.Ne caracterizează, în schimb,trăsăturile „lenţilor”: a) Tranziţia sedesfăşoară deseori în expresii primi-tive, lent, sistemele neuronale, dacăexistă, nu sunt reactive. b) Am de-venit deja o „societate ţărănească”,nu în sensul bun al cuvântului, ci încel rău, cu lentoare în desfăşurareaproceselor economice, inflexibilă,imuabilă, înţepenită. c) Situaţiile suntabordate dintr-o perspectivă multprea generală, ignoranţa la politicienişi la decidenţi s-a dovedit că estemare, toate acestea restricţionândopţiunile acceptabile. d) Încastrareaprofundă a unui model de viaţă şiacţiune format şi consolidat din per-spectiva manifestării unor secole destagnare marcate arareori de mo-mente de înnoire? Chiar aşa. e)Abordarea prezentului şi viitoruluiprivind cu precădere înapoi şi nuînainte? Din păcate, deseori, fărădoar şi poate.Analiza oferă realmente un tabloudescurajator. Cauzele şi situaţiilemenţionate sunt, desigur, nu-meroase, complexe, profunde, vari-ate, economice, dar şi sociale,neapărat politice, interdisciplinare,multidisciplinare, transdisciplinare.Lucru clar: viitorul este al „rapizilor”.„Lenţii” vor trăi, fireşte, dar în posturisubordonate. Ce motivaţii atât deadânci ne-au plasat oare în catego-ria „lenţilor”? Avem capitalism încă dela mijlocul secolului al XVIII-lea(Pacea de la Kuciuk-Kainargi 1774),iar Revoluţia Franceză s-a desfăşuratnumai în 1789. În perioadainterbelică am fost bine cotaţi în Eu-ropa, mult peste Grecia şi aproapede Cehoslovacia. Or, unde suntacestea astăzi? Avem o şcoală deînvăţământ economic foarte bună,

care a „dat” mari personalităţi la nivelmondial, ale ştiinţelor economice –P.S. Aurelian, George Bariţiu, MihailManoilescu, Sabin Manuilă, N.Georgescu-Roegen, Anghel Ruginăetc. În vechiul sistem – pe care nu l-am dorit şi care ne-a fost impus demarile puteri – pe fondul unor „regulide joc” cunoscute au fost perioade încare economia românească s-a„mişcat” rapid, ne-au vizitat ţara,printre alte personalităţi, treipreşedinte ai SUA, am avut ani dezile „clauza”. Specialişti din România– şi nu puţini – matematicieni, fizicieni,ingineri, destul de mulţi economişti,umanişti, care au plecat peste hotare,foarte bine pregătiţi în ţară, au reuşitîn scurt timp, situaţii profesionale,ştiinţifice, didactice de excepţie,probând astfel şi nivelul de pregătireridicat şi calitatea umană înaltă aspecialiştilor români. Avemcomercianţi, bancheri, industriaşi,agricultori, transportatori, cercetători,întreprinzători şi executanţi de marecalitate, repliaţi rapid şi profitabil cătreeconomia de piaţă, pe care, prin sis-temul de pregătire, o cunoşteau, iarprin maniera de a fi o „aveau însânge”. Avem încă, chiar dacă relativşi arareori, factori de producţie nece-sari unei dezvoltări de calitate – fac-tori de producţie care pot fi priviţi casupraabundenţi în raport cu cei dinalte state dezvoltate, însă mai săraceîn unele resurse sau pot fi priviţi calipsind eminamente în raport cu ceidin state slab dezvoltate, dar foartebine dotate din punctul de vedere alunor factori de producţie. Şi atunci?Ce s-a întâmplat, ce se întâmplătotuşi, în condiţiile de libertatecucerite? Cât din nereuşiteînseamnă „costul decalajelor”,„motivaţiile obiective”, „costul firesc” altranziţiei, „atitudinile anacronice în-castrate în comportamentul individu-lui român” şi cât „erorile”?„Economie şi Finanţe” nr.7-8/1995, vezi şi volumul „Idei economice înmişcare” Edit. Continent, Sibiu-Bucureşti, şi Edit. Universităţii Eco-logice din Deva, 1998, pp.109-117

Dan popescu

londra

Farmecul vietii VINERI 7 APRILIE 20178

Articolele ap@rute în revist@ exprim@ punctele de vedere

ale autorilor, care pot fi diferite de cele ale redac]iei.

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Articole la: euroeconomiaxxi@gmail.com

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:

DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGENEUGEN IORD~NESCUIORD~NESCUNICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Eduard STOICASTOICA

Leonard {ERBAN{ERBANsecretar general de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIU“DE TOATE PENTRU TO[I”SC. TRIBUNA SRL

urmare din pagina 1

În prezent, imobilul administratde omul de afaceri Dragoș Pe-trescu, care gestionează oafacere de aproape 6 milioanede euro anual numai din restau-rant, este format din două cor-puri de clădire: corpul A estecompus din pivniță cu bolți decărămidă, parter și mezanin,etajul I și II, mansardă (pod).Sala de consumație situată laparter și mezanin are 7 mînălțime, decorată în stil gotic cucoloane și tavane de stucatură,cu lambriuri sculptate și picturi.Comunicația se face prin scăride stejar sculptate. La etaje seaflă câte 10 încăperi șidependințe, scara principalăfiind construită din marmură.Corpul B are pivniță cu grinzi defier cu bolțișoare, parter undese găsesc 2 prăvălii spațioaseși 2 etaje, din care unul unde seaflă cele 8 camere, şi altul,parțial mansardat, unde suntcamerele de serviciu.

La demisol, în vecheacramă, a fost amenajat restau-rantul-muzeu Caru’ cu Bere,unde clienţii pot afla mai multedespre istoria berii, dar pot şiadmira un adevărat munte dehalbe. Dacă adăugăm muzeuluipicturile ce acoperă pereţiiberăriei, prezentândîmprejurările de consum al beriiîn Evul Mediu, ornamentaţiile cusimboluri ale breslelortradiţionale, impuse în aceeaşiepocă şi sala de boutique (sau“gift shop”), unde turiştii şi ad-miratorii locaţiei au posibilitateade a achiziţiona diverse halbedin istoria sa şi alte suvenirurispecifice, observăm că, înclădire, memoria beriidomneşte pretutindeni.Intrarea în local se face printr-ouşă rotativă din lemn masiv, iarla exterior, ne întâmpină siglaCarului, ce alătură un cocoş înstânga şi o pisică în dreapta șiare semnificaţia “trezeşte-te dedimineaţă, ca un cocoş, şi fiager toată ziua, ca o pisică”.Cupolele înalte, pictate în

nuanţe de verde şi ocru, cuinserţii de auriu şi roşu, cande-labrele sau vitraliile intens col-orate reuşesc să atragăîndelung privirea vizitatorilor.Lambriuri de stejar împrejmui-esc toate saloanele, acordând onotă distinsă încăperilor.În opinia arhitectului şi profe-sorului universitar Peter Derer,clădirea este rezultatulinfluenţei romantismului deşcoală germană, vizibil atât prinarhitectura exterioară, cât şiprin arhitectura şiornamentaţiile interiorului. Lam-briurile, pictura cu tematica sa,vitraliile, bogatele decoraţii înmetal, stucaturile policromepoleite cu foiţă de aur (console,blazoane, plafoniere, capiteluri,baze de coloane, motive florale,benzi ornamentale, ancadra-mente), emblemele cu însem-nele tuturor breslelor dinRomânia şi cu cele ale armateiromâne, precum şi structurilede tâmplărie executate cumeşteşug, sunt elementele careamintesc de tipul medieval.

Încă din construcţie, berăriaavea sistem propriu de climati-zare și ventilare a aerului, sursăproprie de apă - realizată ulte-rior, iar reziduurile erau distruseîntr-o instalaţie de ardere, carefuncţionează şi astăzi, cu unelecompletări şi îmbunătăţiri real-izate de-a lungul anilor.

Vitraliile sunt cele originale,din 1924, o bună parte dintreele fiind restaurate, ceea ce aconstituit o premieră în Româ-nia. Tot din 1924 datează şi par-doseala, groasă de câţivacentimetri şi fabricată la Turda.Mesele, scaunele, lambriurile sirestul mobilierului de lemn,toate piese originale, au fostrestaurate de o echipă cumedia de vârsta de 78 de ani.Carul este o berărie autentică,concepută după standardeleimpuse de locaţiile similare dinAustria şi Germania (suntprezente ciolanul nemţesc lacuptor sau celebrii cârnaţi frank-furter). La loc de cinste s-auaflat crenvurștii cu hrean, franc-furterii, salata de boeuf,mazărea bătută, ridicheaneagră şi măslinele oferite gra-tuit lângă nelipsita "baterie

mică" de vin "Lacrima Cristi", decare s-a îngrijit în cramă, vremede un sfert de veac, moş Ghiţăpivnicerul. Amatorilor de bere lise servea preţiosul lichid directdin butoi, fără acid, la halbă orisub formă de şniţ.Berăria din Strada Stavropoleoseste un loc încărcat de tradiţie,unde fiecare obiect are propriapoveste. Este unul dintrepuţinele locuri ale Bucureştiuluiunde parcă nu s-a schimbatnimic, iar arhitectura aminteștecelor care-i calcă pragul de ceBucureştiul a fost consideratodată Micul Paris. Pe lângăberea casei fabricată după oreţetă originală secretă, înprezent produsă special decătre Ursus, Caru’ cu Bere estefaimos şi pentru cele mai gus-toase specialităţi culinare,păstrându-se o mare parte din

meniurile de altădată. În cursulunei luni, se consumă peste3.000 de ciolane de porc, iarmicii tradiţionali sunt preparaţidupă o reţetă proprie, păstrată“în familie”.Aproximativ 2.500 de cliențitrec, în fiecare zi, pragul restau-rantului, iar 36% dintre ei suntturişti străini. Caru’ cu Bere este unul dintrecele mai vechi restaurante dinRomânia şi cel mai vechirestaurant funcţional dinBucureşti. Însă mai deţine o“exclusivitate”: aici lucrează şicel mai longeviv ospătar dinRomânia, Ion Botescu, ospătarde peste 43 de ani, care este şicel mai solicitat ospătar dinlocal, fiind un fel de carte devizită a localului. Nea Ion, cum iispun colegii, s-a angajat ca pi-colo la Caru’ cu Bere în 1973,

când nici nu terminase şcoala,în berărie lucrând 44 deospătari şi 40 de picoli (înprezent restaurantul are 170 deangajaţi). Dl. Ion Botescumenţiona într-un interviu al re-vistei City Grill că printre vede-tele pe care le-a servit s-aunumărat: Edward Kennedy,fratele fostului preşedinte amer-ican, actorii francezi JeanMarais și Jean-Paul Belmondo,prinţul moştenitor al Japonieisau actriţa Demi Moore.

Trecut prin numeroasetransformări, Caru`cu bere încăaminteşte de atmosferaBucureştiului de la începutulsecolului XX, devenind olegendă vie, reper atât pentruturiştii străini, cât şi pentrubucureştenii căutători ai „como-rilor de altă dată” ale capitalei.

Conf. Univ. Dr. Virgil nicula,ulbs