De la „Cartea Verde privind protecţia penală a …selor economice si financiare ale Uniunii...

1

Publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE)

din 22.9.1976 (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/FR/TXT/

PDF/?uri=OJ:JOC_1976_222_R_0002_01&from=EN)

2

Publicată în JOCE din 27.11.1995 (http://eur-lex.europa.eu/

legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:31995F1127

(03)&from=EN).

3

Gavril Paraschiv, Daniel-Ştefan Paraschiv, „Protectia intere -selor economice si financiare ale Uniunii Europene, prin mijloacede drept penal”, în „Aspecte teoretice şi practice ale procesului de

armonizare a dreptului românesc cu dreptul european”,

coordonatori Cezar Tită, Dănuţ Cornoiu, Constantin Pletea, Diana

Calciu, Dana Tită, Editura SITECH, Craiova, 2009, p. 16.

4 Livre Vert sur la protection pénale des intérêts financierscommunautaires et la création d’un Procureur européen,

(COM(2001) 715 final), prezentată de Comisia Europeană la

11.12.2001, p. 61

(http://ec.europa.eu/anti_fraud/documents/fwk-green-paper-

document/green_paper_fr.pdf)

STUDII, OPINII, INFORMĂRI

De la „Cartea Verde privind protecţia penală a intereselor financiare comunitare

şi crearea unui Procuror European” la „Propunerea de Regulament de instituire a Parchetului European”

Conf. univ. dr. Roxana-Mariana POPESCU

Consilier

Consiliul Legislativ

Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 3

a Tratatului de la Amsterdam, în anul 1999, Tratat

care „permite legiuitorului comunitar să legifereze,într-o măsură limitată, în materia protecţiei penalea intereselor financiare”

4

. Astfel, potrivit art. 280 din

Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (TCE),

aşa cum a fost modificat prin Tratatul de la Am -

sterdam, „Comunitatea şi statele membre combatfrauda şi orice altă activitate ilegală care aduceatingere intereselor financiare ale Comunităţii prinmăsuri (...) care descurajează fraudele şi oferă oprotecţie efectivă în statele membre. Pentru acombate frauda care aduce atingere intereselorfinanciare ale Comunităţii, statele membre adoptăaceleaşi măsuri pe care le adoptă pentru a combatefrauda care aduce atingere propriilor lor interesefinanciare. (...) Statele membre îşi coordoneazăacţiunea urmărind să apere interesele financiare aleComunităţii împotriva fraudei. În acest scop, statelemembre organizează, împreună cu Comisia, ocooperare strânsă şi constantă între autorităţilecompetente. Consiliul (...) adoptă, după consultareaCurţii de Conturi, măsurile necesare în domeniulprevenirii fraudei care aduce atingere intereselor

În anul 2000, cu ocazia Conferinţei inter -

guvernamentale de la Nisa, Comisia Europeană şi-a

stabilit printre obiective şi pe acela referitor la

combaterea fraudei financiare la nivelul Uniunii

Europene, prin crearea instituţiei Procurorului

European. Ideea protejării intereselor financiare ale

Uniunii nu era una nouă la acel moment, aceasta fiind

în atenţia executivului de la Bruxelles încă din anul

1976, odată cu primul proiect de modificare a

Tratatelor de instituire a Comunităţilor Europene

1

.

Ulterior, ideea a fost reluată în cuprinsul mai multor

convenţii, semnificativă fiind cea referitoare la

protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor

Europene

2

(denumită şi Convenţia PIF), din anul

1995, adoptată în cadrul celui de-al treilea pilon al

Uniunii Europene (la acea vreme!) – Justiţie şi afaceri

interne. Convenţia face referire la „acţiunea comunăîn cadrul cooperării judiciare în domeniul penal şivizează, între altele, adoptarea progresivă a măsu -rilor instituind reguli minimale cu privire la elemen -tele constitutive ale infracţiunilor şi la sancţiunileaplicabile în domeniul criminalităţii organizate”

3

.

Consacrarea, însă, a venit odată cu intrarea în vigoare

5

Actualul art. 325 din Tratatul privind funcţionarea UniuniiEuropene.

6

COM(2001) 272

(http://eur-lex.europa.eu/legal-content/FR/TXT/PDF/?uri=

CELEX:52001PC0272&from=EN).

7

COM(2001) 715 final, precitată.

8

Potrivit http://ec.europa.eu/romania/news/17072013_parchetul_

european_ro.htm

9

Propunere de directivă a Parlamentului European și a

Consiliului privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva

intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului

penal, 11 iulie 2012, COM (2012) 363 final.

10

Este vorba despre Cartea verde precitată și de raportul său de

urmărire, 19 martie 2003 COM (2003)128 final.

4 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015

Studii, opinii, informări

care să se integreze în sistemele naţionale, prin

înfiinţarea unui sistem de procurori europeni adjuncţi

în toate statele membre.

La o distanţă de mai bine de 10 ani de la

momentul lansării spre dezbatere a Cărţii Verzi, în

anul 2013 Comisia Europeană relansează propunerea

de instituire a unui organism specific Uniunii

Europene, care să protejeze „banii contribuabililorîmpotriva fraudelor”8. Pornind de la realitatea

potrivit căreia „urmărirea penală a infracțiunilorîmpotriva bugetului UE este (...) de competențaexclusivă a statelor membre”, în domeniu neexistând

„nicio autoritate a Uniunii Europene”, Comisia a

propus, la 17 iulie 2013, instituirea unui Parchet

European. Referitor la propunerea lansată, José

Manuel Barroso, președintele Comisiei Europene la

acea vreme, susţinea faptul că „prin adoptareapropunerii (...), Comisia Europeană își respectăpromisiunea de a aplica o politică de toleranțăzero față de fraudele împotriva bugetului U.E.”.

Propunerea de regulament prezentată de către Co mi -

sie, completează o propunere legislativă anterioară

9

,

care definește infracțiunile, precum și sancțiunile

aplicabile. Trebuie menţionat şi faptul că propunerea

se întemeiază, în special, pe art. 86 TFUE, articol care

prevede faptul că, „pentru combaterea infracțiunilorcare aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii,Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitatecu o procedură legislativă specială, poate institui unParchet European, pornind de la Eurojust (...).Parchetul European are competența de a cerceta, dea urmări și de a trimite în judecată, după caz încolaborare cu Europol, autorii și coautorii infrac -țiunilor care aduc atingere intereselor financiare aleUniunii”.

Pentru elaborarea propunerii de regulament,

Comisia a consultat părțile interesate, bazându-se, în

acelaşi timp, şi pe discuțiile anterioare legate de

Procurorul European, care au durat peste un deceniu

10

.

Consultările pregătitoare au vizat principalele aspecte

abordate în regulament, inclusiv diverse opțiuni în

financiare ale Comunităţii şi al combaterii acesteifraude, pentru a oferi o protecţie efectivă şiechivalentă în statele membre. Măsurile respectivenu se referă la aplicarea dreptului penal intern şi nicila administrarea justiţiei în statele membre (...)”.

În temeiul art. 280 TCE

5

, Comisia Europeană a

prezentat Parlamentului European şi Consiliului, la 23

mai 2001, o propunere de directivă privind pro tecţia

penală a intereselor financiare ale Comunităţii

6

.

Propunerea a fost precedată de o activitate pregă -

titoare aprofundată, fiind implicaţi o serie de experţi

în domeniul penal din toate statele membre. În paralel,

Comisia Europeană a supus dezbaterii pu blice Cartea

Verde privind protecţia penală a intereselor financiare

comunitare şi crearea unui Procuror european

7

.

Necesitatea instituirii funcţiei de Procuror european

rezulta din dorinţa de a crea un sistem capabil să

acţioneze într-o zonă comună de investigaţie şi punere

sub acuzare.

Potrivit Cartei, Procurorul european urma să

fie numit de către Consiliu, la propunerea Comisiei

Europene, pentru un mandat de 6 ani, fără posibili -

tatea reînnoirii. Acesta ar fi fost responsabil pentru

identificarea, punerea sub acuzare şi aducerea în faţa

justiţiei a tuturor celor care, prin acţiunile pe care le

săvârşesc, aduc prejudicii intereselor financiare ale

Comunităţii. Calitatea de Procuror European o putea

obţine numai persoana a cărei independenţă era în

afara oricărei îndoieli şi care avea calificările nece -

sare pentru numirea în cele mai înalte funcţii judi -

ciare în statul al cărei cetăţean era. În exercitarea

atribuţiilor, Procurorul european nu trebuia să solicite

sau să primească nici un fel de instrucţiuni. Atribuţiile

Procurorului european, aşa cum se regăseau în Cartea

Verde, erau, între altele: colectarea probelor, pentru şi

împotriva acuzatului; punerea sub acuzare a celor

care săvârşesc infracţiuni împotriva intereselor

financiare ale Comunităţilor; iniţierea, conducerea şi

coordonarea investigaţiilor; trimiterea făptuitorilor în

judecată, în faţa tribunalelor naţionale ş.a.

Ca structură, Cartea Verde propunea ca biroul

Procurorului European să fie unul descentralizat,

11

Potrivit pct. 2 din Expunerea de motive ce însoţeşte propunerea

de regulament de instituire a Parchetului european, COM (2013)

534 final.

12

Potrivit alin. (1) şi (2) ale art. 8 din propunerea de regulament.



și nu acceptă instrucțiuni de la nici o persoană, stat

membru sau instituție, organism, oficiu sau agenție a

Uniunii în exercitarea funcțiilor lor. Instituțiile, orga -

nismele, oficiile sau agențiile Uniunii și statele

membre trebuie să respecte independența Parchetului

european, prin abţinerea de a încerca să-l influențeze în

exerci tarea sarcinilor sale. Procurorul European

răspunde în fața Parlamentului European, Consiliului

și Comisiei Europene pentru activitățile generale ale

Parchetului European, în special prin prezentarea unui

raport anual.

Structura şi organizarea Parchetului European

sunt prevăzute în art. 6. Astfel, Parchetul European

cuprinde: Procurorul European, adjuncții acestuia,

personalul care îi sprijină în executarea sarcinilor lor,

precum și procurorii europeni delegați stabiliți în

statele membre. Parchetul este condus de Procurorul

european, care conduce și organizează activitățile

parchetului. Procurorul European este sprijinit de

patru adjuncți care îl asistă în toate îndatoririle sale și

acționează ca supleanți atunci când Procurorul Euro -

pean lipsește sau nu-şi poate îndeplini atribuţiile.

Cercetările și urmăririle penale ale Parchetului Euro -

pean sunt întreprinse de procurorii europeni delegați,

sub conducerea și supravegherea Procu ro rului euro -

pean. În fiecare stat membru există cel puțin un

procuror european delegat, care face parte inte grantă

din Parchetul European.

Procurorul European este ales dintre perso -

nalitățile care oferă toate garanțiile de independență

și care, la nivel naţional, întrunesc condițiile cerute

pentru exercitarea celor mai înalte funcții juris dic -

ționale și experiența relevantă ca procuror. Acesta

este numit de către Consiliu, cu aprobarea Parla men -

tului European, pentru un mandat de opt ani, care nu

poate fi reînnoit

12

. Potrivit alin. (3) al art. 8 din propu -

nerea de regulament, selecția procurorului european

se bazează pe un apel deschis pentru candidaturi, care

se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Ulterior, Comisia întocmește și prezintă o listă scurtă

Parlamentului European și Consiliului. Înainte de a

prezenta lista scurtă, Comisia solicită avizul unui

grup alcătuit din șapte persoane alese dintre foștii

membrii ai Curții de Justiție, membrii instanțelor

supreme naționale, serviciile naționale de procuratură

și/sau avocați ale căror competențe sunt recunoscute,

ceea ce privește instituirea din punct de vedere

instituțional, juridic, organizațional și operațional a

unui sistem european de cercetare și urmărire penală

a infracțiunilor relevante

11

.

Potrivit pct. 3.3. din Expunerea de motive ce

însoţeşte propunerea de regulament, principalele

obiective ale acestuia sunt:

– contribuirea la consolidarea protejării inte -

re selor financiare ale Uniunii și continuarea dez -

voltării unui spațiu de justiție, precum și sporirea

încrederii întreprinderilor și cetățenilor UE în insti -

tuțiile Uniunii, respectând, totodată, toate drepturile

fundamentale consacrate în Carta drepturilor funda -

mentale a Uniunii Europene;

– stabilirea unui sistem european coerent

pentru cercetarea și urmărirea penală a infracțiunilor

care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii;

– asigurarea unei cercetări și urmăriri penale

mai eficiente și mai eficace a infracțiunilor care aduc

atingere intereselor financiare ale Uniunii;

– creșterea numărului de urmăriri penale,

conducând la mai multe condamnări și la recuperarea

fondurilor europene obținute în mod fraudulos;

– asigurarea unei cooperări strânse și a unui

schimb eficient de informații între autoritățile

competente la nivel național și european şi

– intensificarea descurajării comiterii de

infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare

ale Uniunii.

Parchetul European urmează a se înfiinţa ca

organism al Uniunii cu structură descentralizată, cu

personalitate juridică. Misiunea acestuia este prevă -

zută în art. 4 din propunere. Astfel, Parchetul Euro -

pean contribuie la combaterea infracțiunilor care

aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. De

asemenea, are competența de a cerceta, de a urmări și

de a trimite în judecată autorii și coautorii infrac -

țiunilor menţionate anterior. În acest sens, Parchetul

European coordonează și supraveghează cercetările

și întreprinde acte de urmărire penală, inclusiv închi -

derea cazului.

Potrivit art. 5, Parchetul European este inde -

pendent. Parchetul European, inclusiv Procurorul

European, adjuncții acestuia și personalul, procurorii

europeni delegați și personalul lor național, nu soli cită



sunt prevăzute „caracteristicile esențiale ale cer -cetărilor și urmăririlor penale întreprinse deParchetul European, inclusiv dispozițiile referitoarela modul în care acestea ar trebui controlate deinstanțele naționale, deciziile pe care le-ar putea luaParchetul european de îndată ce cercetarea estefinalizată, modul în care și-ar putea exercita funcțiilede urmărire penală și modul în care probele colectatevor fi utilizate în instanțele de judecată”

14

. Parchetul

european va avea competența de a solicita sau de a

dispune următoarele măsuri de cercetare în exerci -

tarea competențelor sale

15

:

– „percheziția oricăror sedii, terenuri, mij -loace de transport, locuințe private, haine și oricealte bunuri personale sau sisteme informatice;

– obținerea oricărui obiect sau documentrelevant sau a oricăror date informatice stocate,inclusiv date privind traficul de telecomunicație șidate bancare, criptate sau decriptate, în original sauîntr-o altă formă specificată;

– sigilarea sediilor și a mijloacelor de trans -port și înghețarea datelor pentru păstrarea inte -grității acestora, evitarea pierderii sau conta minăriiprobelor sau asigurarea posibilității de confiscare;

– înghețarea mijloacelor sau produselorinfracțiunii, inclusiv înghețarea activelor;

– interceptarea telecomunicațiilor, inclusiv ae-mail-urilor către și de la persoana suspectată saua oricărei conexiuni de telecomunicații utilizate depersoana suspectată;

– supravegherea în timp real a telecomu ni -cațiilor prin ordonarea transmisiei instantanee adatelor privind traficul de telecomunicații, pentru alocaliza persoana suspectată și pentru a identificapersoanele care au fost în contact cu aceasta la unanumit moment;

– monitorizarea tranzacțiilor financiare șiînghețarea tranzacțiilor financiare viitoare;

– efectuarea de măsuri de supraveghere înlocuri care nu sunt publice, prin ordonarea supra -vegherii audio și video sub acoperire a locurilor carenu sunt publice, excluzând supravegherea video alocuințelor private, și înregistrarea rezultatelor;

dintre care un membru va fi propus de Parlamentul

European. Acestora li se adaugă și președintele

Eurojust, în calitate de observator.

Adjuncţii Procurorului European sunt aleși

dintre personalitățile care oferă toate garanțiile de

independență și care întrunesc, la nivel naţional, toate

condițiile cerute pentru exercitarea celor mai înalte

funcții jurisdicționale și au experiență relevantă în

domeniul urmăririi penale. Şi aceştia, la fel ca şi

Procurorul European, sunt numiţi de către Consiliu

cu aprobarea Parlamentului European, pentru un

mandat de opt ani, care nu poate fi reînnoit

13

.

Procurorii europeni delegați sunt numiți de

Procurorul European dintr-o listă de cel puțin trei

candidați, care întrunesc condițiile cerute pentru

exercitarea, în statele de provenienţă, a celor mai

înalte funcții jurisdicționale și au o experiență rele -

vantă ca procuror. Lista este prezentată de statul

membru sau de statele membre vizate. Mandatul

acestora este de cinci ani şi poate fi reînnoit.

În ceea ce priveşte infracţiunile care intră în

sfera viitorului regulament, potrivit pct. 22 din

Preambulul propunerii de regulament, acestea trebuie

să fie îndreptate împotriva intereselor financiare ale

Uniunii. „În interesul eficienței procedurale și pentrua evita o posibilă încălcare a principiului ne bis inidem, competența Parchetului european ar trebui săincludă și infracțiunile care nu sunt practic definite îndreptul național ca infracțiuni care aduc atingereintereselor financiare ale Uniunii, atunci când fapteleconstitutive sunt identice și indisolubil legate de celeale infracțiunilor care aduc atingere intereselorfinanciare ale Uniunii. În astfel de cazuri mixte, încare infracțiunea care aduce atingere intereselorfinanciare ale Uniunii este preponderentă, com -petența Parchetului European ar trebui exercitată înurma consultării cu autoritățile competente alestatului membru în cauză. Preponderența ar trebuistabilită pe baza unor criterii cum ar fi impactulfinanciar al infracțiunilor pentru Uniune, pentrubugetele naționale, numărul de victime sau altecircumstanțe legate de gravitatea infracțiunii sausancțiunile aplicabile”.

Propunerea de regulament cuprinde, în capi -

tolul al III-lea, normele de procedură privind cerce -

tarea, urmărirea penală și faza de judecată. Astfel,

13

Art. 9.

14

Potrivit pct. 3.3.3. din Propunerea de regulament.

15

Conform http://www.revista22.ro/22-plus-nr-353-proiectul-

initial-al-comisiei-europene-51661.html



domeniul activităților operaționale, administrației și

gestionării.

Potrivit fostului comisar european pentru luptă

antifraudă, Algirdas Šemeta, „Parchetul European vaasigura faptul că se acordă prioritatea cuvenităprotejării bugetului U.E. în întreaga Europă. Acestava reprezenta puntea de legătură între sistemelepenale ale statelor membre, ale căror competențe seopresc la frontierele naționale, organismele Uniuniineputând efectua anchete penale”

16

.

Parchetul European va funcţiona, în mod firesc,

numai în momentul în care propunerea de regulament

va fi adoptată, iar noul regulament va începe să pro -

ducă efecte juridice. În prezent, proce dura legis lativă

la nivelul Uniunii Europene este, încă, în derulare. În

luna martie 2014, Parla mentul European a adoptat

propunerea de Regu lament pri vind instituirea Par che -

tului European, susţinând, între altele, faptul că înfiin -

ţarea acestuia „ar putea conferi spaţiului de libertate,securitate şi justiţie o valoare adăugată deosebită,deoarece interesele financiare ale Uniunii şi, pe calede consecinţă, interesele contribuabililor europenitrebuie protejate în toate statele membre”

17

.

– efectuarea de cercetări sub acoperire, prinordonarea unui agent să acționeze sub acoperire sausub o identitate falsă;

– confiscarea obiectelor necesare ca probe;– obținerea accesului la registrele publice

naționale sau europene și a registrelor păstrate deentități private în interes public;

– interogarea persoanei suspectate și a mar -torilor;

– numirea experților, din oficiu sau la cerereapersoanei suspectate, atunci când sunt necesarecunoștințe de specialitate etc.”.

Propunerea are în vedere, înclusiv, garanțiile

pentru persoanele suspectate și alte persoane impli -

cate în procedurile Parchetului european, care vor

trebui să respecte standardele relevante, în special

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Totodată, propunerea reglementează şi rela -

ţiile Parchetului european cu instituțiile Uniunii sau

cu alte organisme, precum și cu subiecte de drept din

afara Uniunii. Sunt incluse norme speciale, aplica -

bile în relația Parchetului european cu Eurojust,

având în vedere legăturile speciale dintre acestea în

16

http://ec.europa.eu/romania/news

/17072013_parchetul_european_ro.htm

17

http://www.mediafax.ro/externe/europarlamentarii-si-au-dat-

acordul-pentru-infiintarea-parchetului-european-12253504

1

Publicată în Buletinul de Informare Legislativă nr. 4/2014

2

Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din

19 noiembrie 2014

3


10 decembrie 2014

4


5 decembrie 2014

5

Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887

din 5 decembrie 2014

6


22 ianuarie 2015

7


15 ianuarie 2015

8


27 ianuarie 2015



excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor

art. 339-348 din Codul de procedură penală

6

; Decizia

nr. 712 din 4 decembrie 2014 referitoare la excepţia

de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211-217

din Codul de procedură penală7

6

; Decizia nr. 732 din

16 decembrie 2014 referitoare la excepţia de

neconstitu ţionalitate a dispoziţiilor art. 336 alin. (1) şi

(3) din Codul penal

8

.

Prezentăm parte din argumentaţiile reţinute în

motivarea soluţiilor pronunţate de Curtea Constituţio -

nală, după cum urmează:

Decizia nr. 508 din 7 octombrie 2014 refe -

ritoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispo -

ziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal, excepţie

ridicată de procuror în Dosarul nr. 2.074/231/2013 al

Curţii de Apel Galaţi – Secţia penală şi pentru cauze

cu minori

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl

constituie prevederile art. 159 alin. (3) din Codul penal,

care au următorul cuprins: „împăcarea produce efectenumai cu privire la persoanele între care a intervenit şidacă are loc până la citirea actului de sesizare ainstanţei”.

Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 159 alin. (3)

din Codul penal, sub aspectul obiectului, reglemen -

tează o cauză de înlăturare a răspunderii penale. Sub

aspectul scopului reglementării, acestea atribuie un

drept părţilor procesului penal, nefiind o normă care

să reglementeze proceduri. Având în vedere criteriul

rezultatului produs de norma analizată, acesta constă

Prevederi din noile coduri au fost supuse

analizei Curţii Constituţionale, cu ocazia sesizării

unor excepţii de neconstituţionalitate, în acest sens

fiind pronunţate mai multe decizii de admitere a unor

excepţii pentru dispoziţii din Codul de procedură

civilă, Codul penal şi din Codul de procedură penală,

care au fost menţionate în prima parte a informării

1

.

Ulterior, au fost publicate în Monitorul Oficial

al României, Partea I, alte decizii de admitere a unor

excepţii de neconstituţionalitate, pentru dispoziţii din

noile coduri, care nu au fost analizate în materialul

anterior, după cum urmează: Decizia nr. 508 din 7 oc -

tom brie 2014 referitoare la excepţia de neconstitu -

ţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul

penal

2

; Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014 referi -

toare la excepţia de neconstituţionalitate a dispo -

ziţiilor art. 142 alin. (1) teza întâi, art. 143 alin. (1)

cu referire la sintagma „cu darea unei cauţiuni încuantum de 1.000 lei” şi ale art. 145 alin. (1) teza

întâi din Codul de procedură civilă

3

; Decizia nr. 599

din 21 octombrie 2014 referitoare la excepţia de

neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) lit.

f) şi art. 341 alin. (5)-(8) din Codul de procedură

penală

4

; Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a

dispoziţiilor art. 344 alin. (4), art. 345, art. 346 alin.

(1) şi art. 347 din Codul de procedură penală

5

;

Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014 referitoare la

Noile coduri în jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Decizii de admitere (II)

Izabella Nina NAVROŢCHI

Consilier, şef de sector




penal, este pe deplin justificată prin finalitatea

urmărită, constând în limitarea în timp a stării de

incertitudine în derularea raporturilor juridice şi în

restrângerea posibilităţii de exercitare abuzivă a

acestui drept.

Pentru a răspunde exigenţelor principiului

constituţional al aplicării legii penale mai favorabile,

prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituţie, aşa cum

acesta a fost detaliat în jurisprudenţa Curţii Consti -

tuţionale, Curtea reţine că dispoziţiile art. 159

alin. (3) din Codul penal „sunt constituţionale numaiîn măsura în care, până la încetarea situaţiilor tran -zitorii, în virtutea principiului constituţional alaplicării legii penale mai favorabile, împăcareapoate interveni şi în cauzele începute înaintea dateiintrării în vigoare a Codului penal şi în care a fostdepăşit momentul citirii actului de sesizare ainstanţei”.

Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014


dispoziţiilor art. 142 alin. (1) teza întâi, art. 143

alin. (1) cu referire la sintagma “cu darea uneicauţiuni în cuantum de 1.000 lei“ şi ale art. 145

alin. (1) teza întâi din Codul de procedură

civilă, excepţie ridicată de o societate în Dosarul

nr. 134/39/2014 al Curţii de Apel Suceava – Secţia I

civilă

Textele de lege criticate, declarate neconstitu -

ţionale, au următorul cuprins: art. 142 alin. (1) teza

întâi: „(1) Cererea de strămutare întemeiată pe motivde bănuială legitimă este de competenta curţii deapel, dacă instanţa de la care se cere strămutareaeste o judecătorie sau un tribunal din circumscripţiaacesteia.”; art. 145 alin. (1) teza întâi: „(1) În caz deadmitere a cererii de strămutare, curtea de apeltrimite procesul spre judecată unei alte instanţe deacelaşi grad din circumscripţia sa.”

Curtea constată că dispoziţiile art. 142 alin. (1)

teza întâi şi ale art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul

de procedură civilă apar ca fiind neconstituţionale,

încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în

art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces

echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie,

în măsura în care motivul de bănuială legitimă se

raportează la calitatea părţii de judecător la curtea de

apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care

urmează să judece cauza. Competenţa de soluţionare

a unor asemenea cereri de strămutare nu poate reveni

curţii de apel. De aceea, în situaţia dată, strămutarea

urmează să fie făcută „din raza curţii de apel”,

în înlăturarea răspunderii penale, rezultând, astfel, că

norma criticată este de drept penal substanţial, căzând

sub incidenţa aplicării legii penale mai favorabile.

Curtea Constituţională, prin considerentele cu

valoare de principiu ale Deciziei nr. 265 din 6 mai

2014, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, a statuat că nu este

permisă combinarea prevederilor din legi succesive

în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

În acest sens, este evident că în situaţia în care

judecătorul apreciază că legea penală mai favorabilă

este Codul penal din 1969, atunci dispoziţiile art. 159

alin. (3) din Codul penal nu sunt aplicabile. Abia în

situaţia în care instanţa consideră că lege penală mai

favorabilă este Codul penal, vor fi aplicate dispo zi -

ţiile art. 159 alin. (3), condiţie sine qua non pentru a

fi analizată critica de neconstituţionalitate.

Intrarea în vigoare a Codului penal a creat, în

raport cu stadiul soluţionării cauzelor penale având

ca obiect constatarea săvârşirii infracţiunilor anali -

zate, trei situaţii procesuale diferite. Prima dintre

acestea priveşte situaţia cauzelor soluţionate definitiv

până la data intrării în vigoare a Codului penal, cărora

prevederile art. 159 alin. (3) din acest cod nu le sunt

aplicabile. A doua se referă la situaţia cauzelor aflate

în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a

Codului penal, în cazul cărora la data anterior referită

nu a fost depăşit momentul citirii actului de sesizare

a instanţei, cauze în care textul criticat poate fi

aplicat. A treia ipoteză are în vedere situaţia cauzelor

în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a

Codului penal, în care, la data arătată fusese depăşit

momentul citirii actului de sesizare a instanţei. Curtea

reţine că „doar cu privire la această din urmă situaţiese pune problema constituţionalităţii aplicării/neapli -cării dispoziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal însituaţii tranzitorii”. Legiuitorul nu a reglementat însă

in terminis procedura ce se impune a fi urmată în

cazul împăcării ce intervine în cauzele începute sub

imperiul Codului penal din 1969, dar în care momen -

tul citirii actului de sesizare a instanţei a fost depăşit

la data intrării în vigoare a Codului penal. Potrivit

dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală,

în aceste cauze va fi aplicată legea penală mai favo -

rabilă.

Din perspectiva aplicării principiului constitu -

ţional anterior enunţat, reglementarea de către le giu -

itor a termenului citirii actului de sesizare a instanţei,

ca ultim moment în care poate interveni împăcarea,

conform dispoziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul

9


6 martie 1997



adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a liber tă -

ţilor şi a intereselor sale legitime, trebuie să imprime

acestei posibilităţi un caracter echitabil care să con -

fere plenitudine de exerciţiu prin atingerea fina lităţii

urmărite.

Aceasta se poate realiza prin instituirea unei

proceduri care să respecte cerinţele de echitate

instituite de art. 21 alin. (3) în absenţa cărora este

golită de conţinut orice cenzură a soluţiilor de clasare

ori renunţare la urmărire penală dispuse de procuror.

Exigenţa este cu atât mai evidentă cu cât ordonanţa

procurorului, punând capăt conflictului de drept

penal, intră în categoria actelor prin care se înfăp -

tuieşte justiţia a căror verificare de către judecătorul

de cameră preliminară trebuie să fie efectivă. Simplul

drept al persoanei interesate de a se adresa justiţiei

capătă caracter formal atâta vreme cât garanţiile

specifice procesului echitabil nu sunt respectate.

Curtea constată că un aspect fundamental al

dreptului la un proces echitabil constă în faptul că

urmărirea penală trebuie să aibă un caracter contra -

dictoriu şi să existe o egalitate a armelor între acuzare

şi apărare. Principiul egalităţii armelor – unul dintre

elementele conceptului mai larg de proces echitabil –

prevede ca fiecare parte să dispună de posibilitatea

rezonabilă de a-şi prezenta cauza în condiţii care să

nu o plaseze într-o situaţie dezavantajoasă faţă de

adversarul său. Or, din această perspectivă, Curtea

constată că prin absenţa dezbaterilor contradictorii

petentul, partea civilă, partea responsabilă civilmente,

suspectul sau persoana vătămată nu numai că nu

poate, asemeni persoanei care a avut calitatea de

inculpat, să formuleze cereri şi să ridice excepţii cu

privire la legalitatea administrării probelor ori a

efectuării urmăririi penale, dar nu poate contesta în

niciun fel aceste cereri sau excepţii, cu atât mai mult

cu cât, potrivit art. 374 alin. (7) teza întâi din Codul

de procedură penală, probele administrate în cursul

urmăririi penale şi necontestate de părţi nu se

readministrează în cursul cercetării judecătoreşti. De

aceea, în condiţiile în care persoanele interesate ar fi

citate ar avea posibilitatea să se prezinte la dezbateri

şi, prin urmare, ar putea beneficia de dreptul de a-şi

exprima opiniile şi de a răspunde nu numai la aspec -

tele relevate reciproc, dar şi la eventualele întrebări

ale judecătorului de cameră preliminară.

Din perspectiva contradictorialităţii şi orali -

tăţii, ca elemente esenţiale ale egalităţii de arme şi ale

dreptului la un proces echitabil, Curtea constată că

legea trebuie să prevadă posibilitatea părţilor,

noţiune cu aceeaşi finalitate şi semnificaţie juridică

cu cea „de la curtea de apel”, fiind astfel aplicabilă,

mutatis mutandis, în această ipoteză, teza a doua a

art. 142 alin. (1) din Codul de procedură civilă. De

asemenea, Curtea Constituţională reţine că potrivit

art. 147 alin. (1) din Constituţie îi revine legiuitorului

sarcina de a reconfigura regulile de competenţă în

materia strămutării, în condiţiile art. 122 din Codul

de procedură civilă, însă aceasta trebuie să respecte

prezenta decizie şi să creeze un mecanism apt să

surmonteze deficienţele de aplicare a art. 142 alin.

(1) teza întâi şi art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul

de procedură civilă, eventual prin adaptarea, spre

exemplu, a art. 127 din Codul de procedură civilă.

În dispozitivul hotărârii se arată că dispoziţiile

art. 142 alin. (1) teza întâi şi ale art. 145 alin. (1) teza

întâi din Codul de procedură civilă sunt constitu -

ţionale în măsura în care motivul de bănuială legitimă

nu se raportează la calitatea de judecător la curtea de

apel a uneia dintre părţi.

Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014


dispoziţiilor art. 38 alin. (1) lit. f) şi art. 341

alin. (5)-(8) din Codul de procedură penală,

excepţii ridicate în Dosarul nr. 74/32/2014 al Curţii de

Apel Bacău – Secţia penală, cauze cu minori şi familie

şi în Dosarul nr. 266/787/2014 al Judecătoriei Avrig

Textul în cauză are următoarea redactare:

art. 341 alin. (5): „(5) Judecătorul de cameră preli -minară se pronunţă asupra plângerii prin încheieremotivată, în camera de consiliu, fără participareapetentului, a procurorului şi a intimaţilor”.

Curtea constată că procedura instituită de

dispoziţiile art. 341 alin. (5) din Codul de procedură

penală are în vedere soluţia de neurmărire sau

netrimitere în judecată dispusă de procuror, soluţie

care, în urma analizei judecătorului de cameră

preliminară, poate fi confirmată sau infirmată. Raţi -

unea reglementării a fost impusă în legislaţia română

încă din anul 1997 când Curtea, prin Decizia nr. 486


9

, a statuat că „fiind vorba deacte şi măsuri luate de procuror în cursul procesuluipenal, acestea trebuie să fie supuse nu numaicontrolului ierarhic, în cadrul Ministerului Public,dar şi controlului din partea instanţelor judecă -toreşti”. De aceea, legiuitorul, pe lângă obligaţia de a

oferi oricărei persoane posibilitatea efectivă de a se



reţine că acestea sunt excluse ab initio din procedura

de cameră preliminară. Reglementând în acest mod,

legiuitorul a restrâns în mod absolut posibilitatea

părţilor de a avea cunoştinţă şi de a dezbate excepţiile

ridicate din oficiu şi susţinerile parchetului, plasân -

du-le într-o situaţie dezavantajoasă faţă de procuror.

Din perspectiva contradictorialităţii, ca ele -

ment definitoriu al egalităţii de arme şi al dreptului la

un proces echitabil, instanţa constituţională apreciază

că norma legală trebuie să permită comunicarea către

toate părţile din procesul penal – inculpat, parte

civilă, parte responsabilă civilmente – a documen -

telor care sunt de natură să influenţeze decizia

judecătorului şi să prevadă posibilitatea tuturor

acestor părţi de a discuta în mod efectiv observaţiile

depuse instanţei. Or, Curtea observă că normele ce

reglementează procedura camerei preliminare se

rezumă la a indica drept persoane participante în

această fază procesuală doar pe procuror şi pe

inculpat.

În ceea ce priveşte rolul procurorului în

procedura camerei preliminare, din dispoziţiile de

lege criticate, Curtea observă că acesta nu are decât o

participare limitată în această etapă procesuală.

Plecând de la obiectul procedurii camerei preli -

minare, de la importanţa probelor în procesul penal,

precum şi de la rolul pe care procurorul îl ocupă în

procesul penal, Curtea constată că şi acesta din urmă

trebuie să se bucure în egală măsură de dreptul la o

procedură orală. Curtea a statuat, prin Decizia nr. 190

din 26 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial

al României, Partea I, nr. 213 din 20 martie 2008, că

dispoziţia art. 131 alin. (1) din Constituţie se poate

concretiza prin legi organice sau ordinare, dar această

concretizare nu poate să ducă la restrângerea

conţinutului dispoziţiei constituţionale.

Curtea observă că în anumite circumstanţe,

aspectele de fapt ce au stat la baza obţinerii anumitor

probe au relevanţă directă şi implicită asupra

legalităţii probelor; or, imposibilitatea judecătorului

de cameră preliminară de a administra noi probe ori

de a solicita depunerea anumitor înscrisuri, precum

şi lipsa unei dezbateri orale cu privire la aceste

aspecte, îl pun pe acesta în postura de a nu putea

clarifica situaţia de fapt, aspect ce se poate răsfrânge

implicit asupra analizei de drept. Din această pers -

pectivă, Curtea apreciază că rezultatul procedurii în

camera preliminară referitor la stabilirea legalităţii

administrării probelor şi a efectuării actelor proce -

suale de către organele de urmărire penală are o

subiecţilor procesuali principali şi procurorului de a

dezbate, în mod efectiv, observaţiile depuse jude -

cătorului de camera preliminară. Aşa fiind, pentru

realizarea acestor garanţii este necesară citarea lor.

Curtea arată că dispoziţiile art. 341 alin. (5)

din Codul de procedură penală referitoare la

judecarea plângerii „fără participarea petentului, aprocurorului şi a intimaţilor” contravin dreptului la

un proces echitabil în componentele sale referitoare

la contradictorialitate şi oralitate, întrucât atât plân -

gerea petentului, cât şi notele scrise ale procu rorului

şi ale intimaţilor sunt susceptibile de a influenţa

soluţia privind litigiul ce face obiectul acelei pro ce -

duri, determinantă cu privire la confirmarea/infir -

marea stingerii acţiunii penale.

Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014


dispoziţiilor art. 344 alin. (4), art. 345, art. 346

alin. (1) şi art. 347 din Codul de procedură penală,

excepţii ridicate în Dosarul nr. 9/752/2014 al Tri bu -

nalului Militar Cluj – Judecătorul de cameră preli -

minară şi în Dosarul nr. 325/43/2013 al Tribunalului

Harghita – Secţia penală – Judecătorul de cameră

preliminară

Textele în cauză au următoarea redactare:

art. 344 alin. (4): „La expirarea termenelor prevăzutela alin. (2) şi (3), judecătorul de cameră preliminarăcomunică cererile şi excepţiile formulate de cătreinculpat ori excepţiile ridicate din oficiu parchetului,care poate răspunde în scris, în termen de 10 zile dela comunicare”; art. 345 alin. (1): „(1) Dacă s-auformulat cereri şi excepţii ori a ridicat din oficiuexcepţii, judecătorul de cameră preliminară sepronunţă asupra acestora, prin încheiere motivată,în camera de consiliu, fără participarea procuroruluişi a inculpatului, la expirarea termenului prevăzut laart. 344 alin. (4). […]”; art. 346 alin. (1): „(1) Jude -cătorul de cameră preliminară hotărăşte prinîncheiere motivată, în camera de consiliu, fărăparticiparea procurorului şi a inculpatului. Înche -ierea se comunică de îndată procurorului şi incul -patului”; art. 347 alin. (3): „(3) Dispoziţiile art. 343 –346 se aplică în mod corespunzător”.

Curtea apreciază că inculpatul nu se bucură de

posibilitatea reală de a aduce comentarii referitoare

la tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către

adversar şi la tot ceea ce este prezentat de acesta,

fiind limitat doar la a depune cereri şi excepţii după

consultarea rechizitoriului, iar în ceea ce priveşte

partea civilă şi partea responsabilă civilmente, Curtea



cameră preliminară se pronunţă „fără participareaprocurorului şi a inculpatului”

Alin. (10) al art. 341 are următoarea redactare:

„(10) Contestaţia se depune la judecătorulcare a soluţionat plângerea şi se înaintează spresoluţionare judecătorului de cameră preliminară dela instanţa ierarhic superioară ori, când instanţasesizată cu plângere este Înalta Curte de Casaţie siJustiţie, completului competent potrivit legii, care sepronunţă prin încheiere motivată, fără participareaprocurorului şi a inculpatului, putând dispune unadintre următoarele soluţii: a) respinge contestaţia catardivă, inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată şimenţine dispoziţia de începere a judecăţii; b) admitecontestaţia, desfiinţează încheierea şi rejudecăplângerea potrivit alin. (7) pct. 2, dacă excepţiile cuprivire la legalitatea administrării probelor ori aefectuării urmăririi penale au fost greşit soluţionate”.

Curtea constată că soluţia legislativă cuprinsă

la art. 341 alin. (10) este similară cu cea instituită de

art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală şi

identică cu cea instituită în art. 347 alin. (3) raportat

la art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) din acelaşi cod,

cu privire la care, prin Decizia nr. 599 din 21 oc tom -

brie 2014 şi Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014,

a statuat că judecarea plângerii ori a contes taţiei fără

participarea părţilor, subiecţilor procesuali principali

şi procurorului contravine dreptului la un proces

echitabil în componentele sale referitoare la con -

tradictorialitate şi oralitate, întrucât norma legală nu

permite comunicarea către aceştia a documentelor

care sunt de natură să influenţeze decizia judecă -

torului şi nu prevede posibilitatea de a discuta în mod

efectiv observaţiile depuse în faţa instanţei. Din

perspectiva dreptului la un proces echitabil, este

suficient să se asigure posibilitatea participării păr -

ţilor la dezbateri, judecătorul putând decide asupra

finalizării procedurii în camera preliminară şi fără

participarea lor atâta timp cât acestea au fost legal

citate.

În cadrul procesului penal, spre deosebire de

părţi, procurorul îndeplineşte un rol constituţional

consacrat prin art. 131 alin. (1) din Legea funda -

mentală, potrivit căruia, „în activitatea judiciară,Ministerul Public reprezintă interesele generale alesocietăţii şi apără ordinea de drept, precum şidrepturile şi libertăţile cetăţenilor”. Acest fapt nu

trebuie înţeles ca un drept subiectiv propriu al pro -

influenţă directă asupra desfăşurării judecăţii pe fond,

putând să fie decisiv pentru stabilirea vinovăţiei/

nevinovăţiei inculpatului. Or, reglementând în acest

mod procedura camerei preliminare şi având în

vedere influenţa pe care această procedură o are

asupra fazelor de judecată ulterioare, Curtea constată

că legiuitorul a încălcat dreptul părţilor la un proces

echitabil în componenta sa privind contra dic -

torialitatea, oralitatea şi egalitatea armelor.

Curtea constată că soluţia legislativă cuprinsă

în art. 345 alin. (1) şi în art. 346 alin. (1) din Codul de

procedură penală, potrivit căreia judecătorul de

cameră preliminară se pronunţă „fără participareaprocurorului şi a inculpatului”, este neconstitu -

ţională, întrucât nu permite participarea procurorului,

a inculpatului, a părţii civile şi a părţii responsabile

civilmente în procedura desfăşurată în camera de

consiliu, în faţa judecătorului de cameră preliminară.

Curtea reţine că, din perspectiva exigenţelor dreptului

la un proces echitabil, este suficient să li se asigure

părţilor posibilitatea participării în această etapă

procesuală, judecătorul putând decide asupra finali -

zării procedurii în camera preliminară şi fără parti -

ciparea părţilor, atâta timp cât acestea au fost legal

citate.

Curtea observă că, potrivit art. 347 alin. (3) din

Codul de procedură penală, dispoziţiile art. 343 – 346

din acelaşi cod se aplică în mod corespunzător şi în

ceea ce priveşte contestaţia cu privire la soluţia

pronunţată de judecătorul de cameră preliminară. În

aceste condiţii, Curtea reţine că cele expuse anterior

se aplică mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte

procedura contestaţiei împotriva soluţiei pronunţate

de judecătorul de cameră preliminară. Pentru aceste

motive, Curtea urmează să admită excepţia de

neconstituţionalitate şi să constatate că dispoziţiile

art. 347 alin. (3) raportate la cele ale art. 344 alin. (4),

art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) din Codul de

procedură penală sunt neconstituţionale.

Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014


dispoziţiilor art. 339-348 din Codul de procedură

penală, excepţie ridicată în Dosarul nr. 4.844/324/

2013 a1 Tribunalului Galaţi – Secţia penală

Soluţia legislativă declarată neconstituţională

este cuprinsă în art. 341 alin. (10) din Codul de

procedură penală potrivit căreia judecătorul de



alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală], şi

libertatea economică [art. 215 alin. (2) lit. k) din

Codul de procedură penală], reglementate la art. 25,

art. 26, art. 39, art. 41, şi respectiv, art. 45 din

Constituţie.

Curtea constată că dispoziţiile art. 211- 215 din

Codul de procedură penală, ce reglementează insti -

tuţia controlului judiciar, în mod necesar şi evident,

nu pot fi disociate de prevederile art. 216 şi 217 din

Codul de procedură penală, referitoare la controlul

judiciar pe cauţiune, întrucât cele două măsuri

formează împreună subcategoria măsurilor preven -

tive neprivative de libertate, urmând aceleaşi reguli şi

acelaşi regim juridic. Nici pentru controlul judiciar

pe cauţiune, Codul de procedură penală, respectiv art.

216 şi 217 şi art. 241, nu prevăd un termen şi o durata

maximă pentru care această măsură poate fi dispusă.

„Pentru acest motiv, potrivit art. 31 alin. (2) dinLegea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţio -narea Curţii Constituţionale, instanţa de contenciosconstituţional, în caz de admitere a excepţiei deneconstituţionalitate a prevederilor art. 211 – 215 dinCodul de procedură penală, s-a pronunţat şi asupraconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 216 şi 217 dinCodul de procedură penală, constatând că acestoradin urmă le sunt aplicabile mutatis mutandisargumentele de neconstituţionalitate referitoare laprevederile art. 211—215 din Codul de procedurăpenală. În consecinţă, art. 216 şi art. 217 din Codulde procedură penală sunt neconstituţionale, încăl -când art. 23, art. 25, art. 26, art. 39, art. 41 şi art. 45raportate la art. 53 din Legea fundamentală”.

În privinţa efectelor deciziilor Curţii Constitu -

ţionale, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie,

„Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare,precum şi cele din regulamente, constatate ca fiindneconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45de zile de la publicarea deciziei Curţii Constitu -ţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sauGuvernul, după caz, nu pun de acord prevederileneconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pedurata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiindneconstituţionale sunt suspendate de drept.

În cauză, Curtea a reţinut că remedierea

deficienţei de reglementare constatate prin decizie

până la data publicării ei în Monitorul Oficial al

României determină înlăturarea viciului de neconsti -

tuţionalitate şi menţinerea în fondul activ al legislaţiei

curorului, pentru că el, în virtutea rolului mai sus

arătat, este o autoritate competentă să instrumenteze

şi să soluţioneze cauza respectivă, exercitându-şi

atribuţiile în lumina exigenţelor constituţionale

anterior enunţate. Spre deosebire de art. 278

1

alin. (5)

din Codul de procedură penală din 1968, potrivit

căruia prezenţa procurorului era obligatorie, în pre -

zenta reglementare consacrată de dispoziţiile legale

criticate neparticiparea obligatorie a procurorului ar

plasa rolul Ministerului Public într-o zonă inferioară

de cea enunţată de prevederea constituţională. De

aceea, câtă vreme procedura din camera preliminară

supusă prezentului control de constituţionalitate

poate duce la începerea judecăţii şi deci la formularea

unei acuzaţii în materie penală cu consecinţe evidente

ce ţin de drepturile şi libertăţile cetăţenilor, Curtea

constată că, în vederea atingerii acestor obiective de

ordine publică, este insuficientă numai citarea

procurorului, sens în care se impune şi participarea

obligatorie a sa în cadrul procedurii.

Decizia nr. 712 din 4 decembrie 2014


dispoziţiilor art. 211-217 din Codul de procedură

penală, excepţie ridicată în Dosarul nr. 3.407/296/

2014 al Judecătoriei Satu Mare – Secţia penală

Art. 211-217 din Codul de procedură penală se

referă la măsura controlului judiciar.

Potrivit Codului de procedură penală, intrat în

vigoare la 1 februarie 2014, măsurile preventive sunt

reţinerea, controlul judiciar, controlul judiciar pecauţiune, arestul la domiciliu şi arestarea preventivă[art. 202 alin. (4) lit. a) – e)], în cazul controlului

judiciar şi al controlului judiciar pe cauţiune nefiind

reglementate nici termenele şi nici durata maximă

pentru care aceste măsuri preventive pot fi dispuse.

Analizând, din punct de vedere constituţional,

natura măsurilor preventive, Curtea constată că

acestea constituie ingerinţe în dreptul fundamental al

libertăţii individuale, prevăzut de art. 23 din Consti -

tuţie. Măsura controlului judiciar reprezintă, de

asemenea, o măsură intruzivă ce poate afecta şi alte

drepturi şi libertăţi fundamentale, respectiv liberacirculaţie [art. 215 alin. (2) lit. a), b) din Codul de

procedură penală], viaţa intimă, familială şi privată[art. 215 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) lit. c), d), f), g) din

Codul de procedură penală], libertatea întrunirilor[art. 215 alin. (2) lit. h) din Codul de procedură

penală], munca şi protecţia socială a muncii [art. 215

11

publicată in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 123

din 19 februarie 2014

10

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911




condiţiile în care principiul res pectării legilor şi cel al

legalităţii incriminării impun legiuitorului să legife -

reze prin texte suficient de clare şi precise pentru a

putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilităţii

persoanelor inte resate de a se conforma prescripţiei

legale.

În acest sens, prin Decizia nr. 1 din 10 ianuarie

2014

11

, Curtea a reţinut că una dintre cerinţele

principiului respectării legilor vizează calitatea acte -

lor normative şi că, de principiu, orice act normativ

trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative,

printre acestea numărându-se previzi bilitatea, ceea ce

presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi

precis pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu

o precizie suficientă a actului normativ permite

persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la

sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură

rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care

pot rezulta dintr-un act determinat.

* * *

Până la data publicării prezentului articol,

prevederile din noile Coduri, declarate neconstitu -

ţionale prin deciziile mai sus analizate, nu au fost

înlăturate în mod expres din cuprinsul acestora şi nici

modificate, în sensul punerii lor de acord cu deciziile

Curţii Constituţionale, cu excepţia dispoziţiilor din

Codul de procedură penală referitoare la măsura

controlului judiciar. Amintim însă faptul că, în con -

for mitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Con -

stituţie, ele au încetat să mai producă efecte juridice

la 45 de zile de la publicarea deciziilor Curţii

Constituţionale, iar pe durata acestui termen, dispo -

ziţiile în cauză au fost suspendate de drept.

a dispoziţiilor art. 211-217 din Codul de procedură

penală, împreună cu corectivele aduse în sensul arătat

prin prezenta decizie.

Precizăm că prin Ordonanţa de urgenţă a

Guver nului nr. 82/2014

10

, legiuitorul a intervenit

asupra textelor din Codul de procedură penală decla -

rate neconstituţionale prin Decizia nr. 712/2014,

pentru punerea lor de acord cu dispoziţiile Consti -

tuţiei.

Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014


dispoziţiilor art. 336 alin. (1) şi (3) din Codul

penal, excepţie ridicată, din oficiu de instanţa de

judecată în Dosarul nr. 984/255/P/2012 al Curţii de

Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu

minori

Dispoziţia în cauză are următorul cuprins: art.

336 alin. (1): „(1) Conducerea pe drumurile publicea unui vehicul pentru care legea prevede obliga -tivitatea depunerii permisului de conducere de cătreo persoană care, la momentul prelevării mostrelorbiologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/lalcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de launu la 5 ani sau cu amendă.”

Curtea constată că sintagma „la momentulprelevării mostrelor biologice“ din cuprinsul dispozi -

ţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal este neconsti -

tu ţională, întrucât aduce atingere prevederilor

con stituţio nale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul

respectării legilor şi ale art. 20 referitor la preemi -

nenţa tratatelor internaţionale privind drepturile

omului asupra legilor interne, raportate la prevederile

art. 7 pa ragraful 1 referitor la legalitatea incriminării

din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a

libertăţilor fundamentale. Sintagma menţionată lip -

seşte de previzibilitate norma de incriminare, în



Evidențiem, totodată, că în completarea regu -

lilor de bază stabilite prin acte normative, de-a lungul

timpului, printr-o practică repetată, devenită con sta n -

tă și invariabilă, s-au conturat formulări consacrate,

menite să soluționeze aspecte sau detalii neregle -

mentate în mod expres, dar necesare în vederea unei

corecte și complete informări asupra situației juridice

a actelor, a corelării riguroase cu alte reglementări sau

a realizării unei armonii interioare a actului normativ

prin uniformitatea și actualitatea termi nologiei.

Din păcate însă, de cele mai multe ori, la mo -

mentul elaborării formelor republicabile, institu țiile

emitente nu iau în considerare uzanțele ce s-au năs -

cut, în principal, în cursul procesului de avizare și

publicare, fapt ce îngreunează activitatea Consiliului

Legislativ, obligat să opereze numeroasele intervenții

omise de emitenți.

I. Caracteristicile republicării

Republicarea actelor normative, astfel cum

această operațiune juridică are loc în România, nu

este cunoscută în alte țări.

Doar în Germania și Italia consolidările ofi -

ciale au valoare juridică, în primul caz, acestea fiind

De o incontestabilă utilitate practică, actua -

lizarea textelor normative a devenit o activitate

uzuală nu numai a diferitelor edituri, ci și a furni -

zorilor de programe informatice juridice, care vin în

sprijinul specialiștilor, în încercarea de a facilita

accesul la informația în vigoare, în contextul unei

legislații instabile, caracterizată printr-o prea mare

frecvență a intervențiilor asupra actelor normative.

Dar, oricât de mare ar fi acuratețea textului

actului consolidat, această formă nu are caracter

oficial și este lipsită de efecte juridice.

Întâlnită și în Uniunea Europeană, reluarea

într-un singur act a tuturor modificărilor anterioare

nu are însă o deplină valoare juridică.

Spre deosebire de aceste forme unitare ale

acte lor normative, republicarea ca activitate auto -

rizată, reglementată și realizată pe baza unor criterii

legale prestabilite, are valențe juridice recunoscute și

apreciate atât în literatura de specialitate, cât și în

practică.

Vom încerca să explicăm în cele ce urmează

caracteristicile operațiunii oficiale a republicării, subli -

niind diferitele „accidente” ce pot surveni în realizarea

acesteia, precum și noile soluții de simplificare, preco -

nizate recent în unele proiecte legislative.

Republicarea actelor normative – probleme actuale și de perspectivă

Maria Luiza MANEA Alina ISTUDOR

Director, Consiliul Legislativ Expert, Consiliul Legislativ

„Considerăm greșită optica potrivit căreia republicareaeste o operațiune strict materială, poate mai mult tipograficădecât juridică. Dimpotrivă, nu credem că greșim afirmândînsemnătatea cu adevărat juridică a republicării.

Republicarea, în sens juridic, reprezintă un act oficial,el neputându-se realiza decât în baza unei dispoziții expresedintr-un act normativ. Ea se deosebește așadar de compilațiileprivate, care nu au altă autoritate decât cea decurgând dinacuratețea realizată.”

(V. D. Zlătescu)

practicate pe baza unei abilitări legislative, iar în al

doilea, textele unice fiind inserate în publicația ofi -

cială a statului.

După cum vom vedea pe parcursul expunerii

noastre, datorită complexității sale, operațiunea repu -

blicării este supusă îndeplinirii riguroase a dispo -

zițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică

legislativă pentru elaborarea actelor normative,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

1. Definiția și scopul republicării

Actele normative, ca principale instrumente de

reglementare și de reflectare a relațiilor sociale, sunt

supuse pe parcursul existenței lor anumitor inter -

venții, ca urmare a dinamicii legislative, determinate

fie de schimbările cu caracter politic, social, eco -

nomic sau cultural ce apar în domeniul reglementat,

fie de continue armonizări, adaptări ori alinieri la

legislația internațională.

Astfel, în perioada de timp în care actele nor -

mative sunt active, ele pot fi modificate, completate,

suspendate, abrogate, republicate, rectificate sau pot

suporta derogări, toate aceste operațiuni fiind denu -

mite generic ”evenimente legislative”.

Întrucât aceste intervenții parțiale îngreunează

perceperea integrală a prevederilor actelor normative,

pentru a simplifica regăsirea informației juridice în

ansamblul său, s-a recurs la operațiunea juridică a

republicării.

Spre deosebire de modificare, completare sau

abrogare, republicarea prezintă unele particularități,

în sensul că aceasta nu aduce atingere fondului

reglementării, ci doar actualizează textul actului

normativ, ca urmare a modificărilor, completărilor,

abrogărilor și rectificărilor ulterioare.

Republicarea actului normativ, în sens juridic,

reprezintă o activitate oficială care constă în inclu -

derea tuturor intervențiilor legislative la care a fost

supus un act normativ în forma originară a acestuia,

operațiune în urma căreia reglementarea dobândește

o nouă redactare, dându-se textelor și o nouă nume -

rotare, dacă este cazul.

Republicarea asigură astfel integralitatea,

într-un singur act, a unei reglementări ce a suferit mai

multe evenimente legislative. Prin urmare, textul

republicat cuprinde prevederile nemodificate din

actul de bază, precum și normele modificate sau

introduse prin completare.

De asemenea, textul republicat ține seama de

abrogările parțiale exprese operate asupra actului de

bază, prin neincluderea dispozițiilor abrogate în

textul republicat, și de rectificările intervenite până

la data republicării sale.

În noua sa configurare, textul republicat pri -

mește o nouă numerotare a articolelor, ce este deter -

minată de introducerea prevederilor cu care actul de

bază a fost completat și de eliminarea dis pozițiilor

abrogate.

Deși nu este opera legislativului sau a execu -

tivului, republicarea produce efecte juridice: de la

data republicării în Monitorul Oficial al României,

Partea I, citarea textelor, precum și modificările și

completările ulterioare se vor face prin raportare la

forma republicată.

”Scopul republicării actelor normative modi fi -cate sau completate este acela de a ușura activitateade aplicare a unei reglementări amendate, expri -mând-o într-o formă unitară, într-un singur act.”1

2. Sediul materiei

Stabilirea prin lege a procedurii republicării

unui act normativ a devenit necesară pentru evitarea

situațiilor în care, prin intermediul unei asemenea

operațiuni, s-ar realiza unele modificări, introduceri

de noi texte sau schimbarea structurii interne a

reglementărilor, eludându-se procedura legală a

adoptării actelor normative.

Prin Legea nr. 202/1998 privind organizarea

Monitorului Oficial al României a fost reglementată

pentru prima dată procedura republicării actelor

normative. La acea vreme, în această manieră a fost

completată implicit Legea nr. 73/1993 pentru înfiin -

ţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legis -

lativ, prin stabilirea unor noi atribuții în sarcina

acestei instituții, și anume aceea de avizare a cererilor

de republicare a legilor, ordonanțelor, ordonanțelor

de urgență și hotărârilor Guvernului, respectându-se

principiul simetriei în materia avizării actelor nor -

mative.

2

Procedura republicării este în principal regle -

mentată prin art. 70 din Legea nr. 24/2000 privind

1

I. Mrejeru, Tehnica legislativă, Ed. Academiei, București,

1979.

2

A se vedea S. Popescu, V. Țăndăreanu, Probleme actualeale tehnicii legislative, Ed. Lumina Lex, București, 2003.





impactului social, economic, financiar și asupra siste -

mului juridic, precum și măsurile de implementare

necesare, consultările derulate în vederea elaborării

proiectelor și activitățile de informare privind ela -

borarea și implementarea acestora.

Prin urmare, având în vedere domeniul de

reglementare, sfera de interes și impactul social al

normelor edictate prin actele modificatoare, legiu i -

torul apreciază importanța intervenției legislative,

întrucât nu orice simplu eveniment are drept con-

secință o republicare.

Așadar, instituind condiția ca amendamentul

să afecteze în mod semnificativ actul normativ de

bază, legiuitorul a ținut seama nu numai de am -

ploarea și de însemnătatea intervenției ulterioare,

evaluate în baza unei fundamentări temeinice a

soluțiilor propuse, ci și de complexitatea procesului

realizării unei republicări, care angrenează eforturile

mai multor instituții, după cum vom detalia mai jos.

De asemenea, realizarea efectivă a unei repu -

blicări presupune pe de o parte, un amplu proces nu

numai redacțional, ci și de analiză tehnică, ce include

verificări succesive și actualizări ale infor mațiilor

juridice cuprinse în actele normative, iar pe de altă

parte, o implicare activă și o colaborare interinsti -

tuțională.

În acest context, o problemă delicată și con tro -

versată o reprezintă republicarea codurilor, întrucât

de frecvența acestei operațiuni depinde însăși sta -

bilitatea legislației din domeniile reglementate prin

asemenea structuri unitare. În cazul în care amen -

damentele aduse unui cod nu sunt substanțiale, dar

ele presupun renumerotarea întregului act, apreciem

că securitatea relațiilor juridice specifice acelei ra -

muri de drept ar fi afectată prin republicări succesive.

Prin urmare, considerăm că republicarea co -

durilor trebuie să reprezinte o excepție, în caz contrar

generându-se o instabilitate legislativă de natură a

perturba activitatea instanțelor judecătorești.

Luând în considerare toate aceste aspecte, dis -

punerea republicării rămâne în sarcina legiuitorului,

ca singură autoritate îndrituită să aprecieze în mod

optim și fundamentat oportunitatea și necesitatea

realizării ei.

Pentru a se înlătura orice echivoc, intenția

legiu itorului de a dispune republicarea nu rezultă din

simpla determinare a întinderii noii reglementări, ci

ea trebuie exprimată în mod explicit, într-un articol

distinct al ultimului act modificator.

normele de tehnică legislativă pentru elaborarea

actelor normative, republicată, cu modificările și

com pletările ulterioare.

Pe de altă parte, Ordinul secretarului general

al Guvernului nr. 591/2012 privind procedurile

publicării, republicării și rectificării, precum și ale

publicării în numere speciale, cu tiraj limitat, a actelor

în Monitorul Oficial al României, prin art. 8 – 11,

ilustrează clar etapele pe care le parcurge actul nor -

mativ ce se intenționează a fi republicat, regle-

mentează aspecte referitoare la obligațiile emitenților

implicați în procedura republicării, precum și la

evidența cererilor de republicare, stabilind circuitul

acestora între instituțiile cu atribuții în acest domeniu.

3. Procedura republicării

A. Condiții preliminare

Alin. (1) al art. 70 din Legea nr. 24/2000,

republicată, cu modificările și completările ulterioare,

dispune în mod expres că ”Actul normativ modificatsau completat în mod substanțial se republică avândla bază dispoziția cuprinsă în actul de modificare,respectiv de completare.”

Prin urmare, dintru început, în vederea reali -

zării republicării, sunt stabilite două condiții, ce

trebuie întrunite în mod cumulativ:

a) actul normativ să fie modificat sau com -

pletat în mod substanțial și

b) intenția legiuitorului să fie exprimată ex -

plicit.

Analizând aceste două condiții, constatăm că

ele decurg în mod firesc și logic din succesiunea

etapelor pe care le parcurge un act normativ încă din

faza de proiect.

Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr. 24/2000,


anterior adoptării, elaborarea actelor normative este

precedată, în funcție de importanța și complexitatea

acestora, de o activitate de documentare și analiză

științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților

economico-sociale care urmează a fi reglementate, a

istoricului legislației în acel domeniu, precum și a

normelor similare din legislația străină, în special cea

a Uniunii Europene.

Totodată, în etapa anterioară adoptării, actele

normative sunt însoțite de instrumente de prezentare

și motivare ce conțin evaluările preliminare ale



Textul originar, publicat în Monitorul Oficial

al României, Partea I, trebuie fidel reprodus, acor -

dându-se atenție semnelor diacritice, pentru a nu se

schimba sensul cuvintelor.

Nu sunt permise niciun fel de omisiuni sau alte

intervenții.

Subliniem, așadar, că republicarea actului

normativ trebuie să fie absolut fidelă conținutului

intelectual al acestuia, astfel cum rezultă din ultimele

intervenții legislative, chiar dacă același text a fost

modificat de mai multe ori.

În concluzie, nu este vorba despre intro du -

cerea unor texte noi, nu se pot modifica normele

existente, nici măcar nu se poate nuanța redac -

tarea actului normativ.

Cu toate acestea, în cazul în care, odată cu

republicarea, s-a dispus și renumerotarea articolelor,

iar asupra actului originar s-a intervenit prin abrogări,

modificări, atunci elementele structurale la care se

face referire vor dobândi numărul rezultat ca urmare

a renumerotării; în caz contrar, trimiterile vor fi

incorecte și vor genera confuzii prin lipsa de corelație

între articole.

Precizăm că abrogările parțiale sunt asimilate

modificărilor, astfel încât și acestea vor fi avute în

vederea la întocmirea unei forme republicabile. Prin

urmare, se vor elimina toate articolele sau subdi vi -

ziunile acestora care au fost abrogate în mod expres;

de acest fapt se va ține seama atât în cadrul renu -

merotării textelor, cât și în cazul corelării trimiterilor

dintre normele actului de bază.

Trebuie specificat totodată că integrarea modi -

fi cărilor și completărilor presupune și încorporarea

în forma republicabilă a tuturor rectificărilor, acestea

făcând corp comun cu textul inițial și producând

efecte juridice din ziua intrării sale în vigoare.

Deși pare simplă, practica a relevat numeroase

capcane ale acestei operațiuni de integrare a modi -

ficărilor:

– în textele nemodificate ale actului de bază

pot fi cuprinse trimiteri la articole abrogate ulterior

sau se face referire la un act temporar ale cărui efecte

s-au consumat între timp;

– în actul normativ ce urmează a fi republicat

se face referire la norme declarate neconstituționale;

– apar inadvertențe între textele nemodificate

și cele asupra cărora s-a intervenit ulterior, cum ar fi,

de exemplu, situația în care norma de trimitere

rămasă nemodificată nu mai este corectă, întrucât

B. Reguli generale

Operațiunile permise în cadrul republicării sunt

enumerate în alin. (2) al art. 70 din Legea nr. 24/2000,

republicată, cu modificările și completările ulterioare:

”În vederea republicării actului normativ se reali -zează integrarea prevederilor modificate sau a celorde completare în ansamblul reglementării, actuali -zându-se denumirile schimbate între timp, cum ar ficele ale unor instituții sau localități, dându-se, atuncicând s-a dispus expres, o nouă numerotare arti -colelor, alineatelor, capitolelor și celorlalte structuriale actului”.

Trebuie menționat de la bun început că repu -

blicarea nu semnifică o simplă alăturare de texte, o

asamblare a noilor reglementări în corpul actului de

bază, ci presupune o prelucrare a informației juridice,

operată de data aceasta nu de legiuitor, ci de experții

instituțiilor implicate în realizarea acestui proces, în

limitele stabilite de lege.

Pentru o mai bună înțelegere a intervențiilor

specifice în cadrul republicărilor, este necesară expli -

carea fiecăreia dintre operațiunile amintite mai sus:

a) integrarea modificărilor și completărilor se

realizează prin corelarea lor cu ansamblul reglemen -

tării în care se încorporează.

Potrivit art. 23 din Legea nr. 202/1998, repu -

bli cată, reproducerea legilor și a celorlalte acte nor -

mative se face numai după textele publicate în

Monitorul Oficial al României, Partea I. Pe cale de

consecință, la întocmirea unei forme republicabile,

textul actului originar, din care au fost eliminate

normele abrogate și în care au fost încorporate recti -

ficările și dispozițiile de modificare și completare, va

fi redactat astfel încât să se respecte întru totul

ortografia, punctuația și prezentarea în pagină, fără a

se interveni prin reformulări, stilizări sau orice alte

modificări asupra normelor editate în Monitorul

Oficial al României, Partea I.

De asemenea, modalitatea de redactare a capi -

tolelor (cu denumirea integrală și cu numerotarea

corespunzătoare, cu cifre romane), titlurile acestora

(cu caractere boldite), alinierea dispozițiilor artico -

lelor față de numărul acestora, precum și numerotarea

alineatelor cu cifre arabe cuprinse între paranteze vor

fi respectate până în cel mai mic detaliu.

Totodată, termenii redactați cu litere italice,

îngroșate sau subliniate își vor păstra grafia și în

forma republicabilă.



În asemenea ipoteze, actualizarea automată

este exclusă, existând riscul ca republicarea să nu

ofere o informație actuală și corectă destinatarilor ei.

De aceea este recomandabilă intervenția

legiuitorului, în vederea soluționării aspectelor

neclare și a înlăturării normelor căzute în desuetudine

între timp.

Pe de alta parte nu sunt de neglijat nici situa țiile

în care, prin acte normative ce reglementează un

anumit domeniu de activitate, se prevede înlocuirea

„în toate actele în vigoare” a unor denumiri. De aceste

dispoziții generale se va ține seama și la ela borarea

formelor republicabile, în textul cărora denu mirile

schimbate între timp trebuie actualizate, uti li zându-se

termenii consacrați.

Deși nespecificată în mod expres, actualizarea

informațiilor privind stadiul actelor normative refe -

rite în textul republicat este esențială. De data aceasta,

o contribuție majoră au instituțiile emitente ale

formelor republicabile, împreună cu experții Con -

siliului Legislativ și ai Redacției Părții I a Moni -

torului Oficial.

Pentru acuratețea informației juridice, până în

momentul publicării se realizează verificări succe -

sive, în cadrul instituțiilor amintite, cu scopul de a

identifica în mod corect actele normative la care se

face trimitere în cuprinsul formei republicabile, prin

indicarea categoriei juridice, a numărului și a anului

adoptării, a titlului cu care au fost publicate în

Monitorul Oficial al României, Partea I, precum și a

tuturor evenimentelor legislative ulterioare, inclusiv

republicările, intervenite de la data adoptării actului

originar și până la momentul publicării formei

republicabile.

Totodată, atunci când în textul ce urmează a fi

republicat există trimiteri către articole din cuprinsul

unui alt act normativ republicat între timp, pentru

actualizarea informației, respectivele articole vor fi

identificate prin numărul rezultat ca urmare a

renumerotării operate în cadrul republicării.

O situație aparte o reprezintă aceea în care, în

cuprinsul actului originar, se face trimitere la un alt

act normativ, al cărui titlu a fost între timp modificat.

În asemenea cazuri, în textul republicabil va fi redat

noul titlu, corect și actual, al respectivului act

normativ.

Mai delicate sunt situațiile în care în textul

republicabil sunt menționate acte normative abrogate.

structura și conținutul articolului referit s-au schimbat

ori titlul unui capitol, rămas nemodificat, nu mai este

corelat cu noul său conținut;

– există trimiteri la articole din alte acte nor -

mative, ulterior republicate, ale căror numere s-au

schimbat.

În primele două situații, normele în discuție

din forma republicabilă rămân lipsite de obiect, iar în

cea de a treia, conflictul dintre normele noi și cele

vechi nu poate fi remediat în cursul republicării. Ca

urmare a acestor blocaje, emitentul trebuie să inter -

vină în mod expres, eliminând, modificând sau rec -

tificând, dacă este cazul, textele conflictuale, întrucât,

în caz contrar, republicarea nu este posibilă.

În a patra ipoteză, înlăturarea problemei ar

putea fi realizată de instituția emitentă a formei

republicabile, în colaborare cu Consiliul Legislativ și

Redacția Părții I a Monitorului Oficial.

Așadar, trimiterile la articolele din alte acte

normative, ulterior republicate, se vor corecta prin

menționarea numerelor actuale, astfel cum acestea au

rezultat ca urmare a renumerotării operate în cursul

republicării actului normativ din care fac parte;

b) actualizarea denumirilor schimbate între

timp, cum ar fi cele ale unor instituții sau localități, în

conformitate cu noile dispoziții legale, presupune

utilizarea în cuprinsul formei republicabile a noii

titulaturi a instituției, redată complet și corect, astfel

cum figurează în ultimul act de reorganizare/înfiin -

țare sau în anexa la hotărârea Guvernului privind

organizarea ministerului căruia această instituție i se

subordonează.

Aceeași instituție la care se face referire în text

nu poate figura cu două titulaturi, fiind necesară nu

numai uniformitatea terminologică, ci şi actualizarea

denumirii respective. Această situație poate apărea

atunci când asupra actului originar s-au operat modi -

ficări parțiale.

Această operațiune însă nu se realizează fără

o analiză minuțioasă, căci practica poate descoperi

probleme insurmontabile în unele cazuri, cum ar fi

urmă toarele împrejurări apărute de-a lungul existen -

ței unui act normativ:

– unele organisme menționate în text au fost

desființate;

– atribuțiile unei singure instituții au revenit

parțial altor entități;

– două instituții au fost comasate, de activi -

tățile anterioare fiind responsabile alte structuri.



tului (titulatura nu se actualizează în cazul unui act

normativ adoptat anterior republicării ).

Când s-au succedat mai multe acte normative

având același obiect de reglementare, emise în baza

aceleiași dispoziții din forma republicabilă, în nota

de subsol se vor menționa toate aceste acte,

precizându-se care este cel în vigoare la momentul

republicării.

c) renumerotarea textelor, atunci când a fost

prevăzută expres, are ca rezultat o nouă configurare

a actului normativ de bază, în cuprinsul căruia au fost

inserate capitole, secțiuni, articole sau alineate noi.

Totodată vor fi înlăturate elementele structurale

abrogate.

În cazul articolelor conținând mai multe ipo -

teze, acestea vor fi renumerotate astfel încât să fie

marcate cu cifre arabe incluse între paranteze.

De acest aspect se va ține seama și în cazul

trimiterilor, când menționarea cifrei alineatelor se va

face cu încadrarea între paranteze.

Totodată, atunci când în cuprinsul unui alineat

există enumerări prezentate distinct prin liniuțe,

acestea se vor identifica prin utilizarea literelor

alfabetului.

În cazul trimiterilor la elementele structurale

ale actului originar, emitentul va ține seama de inter -

vențiile legislative ulterioare (modificări, com ple tări,

abrogări), astfel încât renumerotarea să fie corectă.

O atenție deosebită trebuie acordată trimi -

terilor la articolele cu indici. În mod evident, acestea

vor dobândi un alt număr, astfel cum rezultă în urma

renumerotării.

În concluzie, trimiterea la alte elemente struc -

turale din interiorul actului republicat trebuie făcută

ținând cont de noua lor numerotare, astfel încât

referirea să se realizeze la elementul deja renu me -

rotat, menționându-se nu numai articolele și literele,

ci și alineatele din care acestea fac parte.

Necesitatea renumerotării este apreciată de

legiuitor în funcție de caracteristicile actului normativ

supus republicării și de consecințele pe care aceasta

le-ar putea avea asupra aplicării respectivei măsuri.

În literatura de specialitate poate fi amintită o

părere autorizată referitoare la această operațiune:

„Teoretic, dacă actul care a dispus republicarea numenționează că articolelor li se va da o nouănumerotare, actul normativ va trebui republicat cunumerele de articole, care uneori sunt cu indici saucu mențiunea bis, pe care le-a dobândit cu ocazia

Într-o asemenea ipoteză, sunt posibile două variante

de rezolvare, analizând anumite aspecte:

– dacă actul în cauză a fost abrogat cu mult

timp înaintea întocmirii formei republicabile și norma

în cuprinsul căreia se regăsește trimiterea a rămas

nemodificată, se poate considera că aceasta este

desuetă, fiind necesară intervenția legiuitorului sau

– dacă actul referit a fost recent abrogat și

înlocuit cu o nouă reglementare în domeniu, se va

insera un asterisc în finalul textului, căruia îi va

corespunde o notă de subsol cu informații privind

abrogarea și cu toate datele de identificare ale actului

abrogator.

În acest caz, republicarea poate avea loc, deși

nu sunt de dorit asemenea soluții.

O excepție de la această regulă poate fi con -

siderată situația în care, în cuprinsul unei legi prin

care se abrogă o reglementare anterioară, se prevede

în mod explicit că, ori de câte ori într-o lege specială

sau în alt act normativ anterior se face trimitere la

actul abrogat, trimiterea se va socoti făcută la dispo -

zițiile corespunzătoare din noua lege.

În acest caz, în chiar textul republicării, deși

nemodificat în mod expres, se va opera înlocuirea

actului normativ abrogat cu noua reglementare.

Un alt aspect legat de actualizarea informației

juridice îl reprezintă inserarea notelor de subsol

conținând datele de identificare și toate intervențiile

legislative ulterioare ale unor acte adoptate în temeiul

prevederilor actului originar.

Nu sunt puține cazurile în care un act cuprinde

dispoziții referitoare la emiterea unor norme, instruc -

țiuni sau metodologii, într-un anumit termen. De cele

mai multe ori, până la data întocmirii formei

republicabile, respectivele acte de executare au fost

deja publicate.

Pentru o corectă informare juridică, despre

acest lucru se va face mențiune în notele de subsol,

corespunzătoare asteriscurilor inserate în textul

republicabil, în finalul respectivelor dispoziții.

Atunci când în actul originar se menționează

în mod generic faptul că o normă juridică urmează să

fie adoptată de către o instituție a cărei denumire a

fost actualizată, în forma republicabilă, aceasta va

figura cu noua titulatură.

Însă, dacă norma respectivă a fost deja emisă,

pentru a nu se crea confuzii, considerându-se că actul

respectiv urmează să fie adoptat, în nota de subsol va

figura actul normativ cu titulatura inițială a emi ten -

modificărilor succesive prin care a trecut. Înfățișareaunui astfel de act republicat va fi pestriță, iar citareatextelor, dificilă.

Iată de ce dispoziția de a se da textelor o nouănumerotare este nu numai necesară, dar, am puteaspune, din punct de vedere tehnic, chiar obliga torie.”

3

C. Etapele procedurii republicării

Alin. (3) al art. 70 din Legea nr. 24/2000,


prezintă în mod succint etapele pe care le parcurge

un act normativ destinat republicării, precum și

termenele de realizare a acestora: „Republicarealegilor, a ordonanțelor și hotărârilor Guvernului seface în Monitorul Oficial al României, Partea I, pringrija autorității publice care a emis actul demodificare, respectiv de completare. Republicarea seface în cel mult 45 de zile de la data publicării actuluicare a dispus această măsură. Transmiterea formeirepublicabile a actului pentru obținerea avizuluiConsiliului Legislativ se face în termen de 30 de zilede la data publicării actului care a dispus repu -blicarea. În cazul codurilor, termenele se prelungesccu 15 zile.”

Pentru construirea unei imagini cât se poate de

clare și corecte asupra traseului unei forme repu -

blicabile, vom prezenta în cele ce urmează etapele pe

care aceasta le parcurge, precum și rolul instituțiilor

implicate în realizarea procedurii republicării.

a) Întocmirea formei republicabile de către

inițiator/emitent

Astfel cum prevede textul de lege analizat,

instituția căreia îi revine obligația întocmirii formei

republicabile este aceea care a emis ultima actul de

modificare și/sau de completare.

Dar, intrând în culisele procedurilor de legi -

ferare la nivelul Parlamentului și al Guvernului,

putem constata că, în realitate, elaborarea formelor

republicabile revine instituțiilor inițiatoare ale

actelor normative de modificare și completare, care

pot fi ministerele, celelalte organe de specialitate ale

administrației publice centrale, aflate în subordinea

Guvernului ori în subordinea sau în coordonarea

ministerelor, prin intermediul acestora din urmă,

precum și autoritățile administrative autonome.

Elaborarea unei forme republicabile nu poate

începe fără verificarea, în prealabil, a existenței

dispoziției în baza căreia această operațiune poate fi

realizată.

Odată întocmite, potrivit regulilor generale și

uzanțelor prezentate la literei B de mai sus, formele

republicabile sunt însușite și analizate de către

emitenți, care au obligația să le trimită Secretariatului

General al Guvernului, spre a fi înregistrate și trans -

mise Consiliului Legislativ, așa cum prevede și art. 9

din Ordinul secretarului general al Guvernului

nr. 591/2012.

În cazul legilor, emitentul formei republicabile

este Camera decizională, care a adoptat proiectul legii

de modificare și/sau completare.

Termenul prevăzut de Legea nr.24/2000, repu -

bli cată, cu modificările și completările ulterioare,

pentru realizarea acestei prime etape, calculat de la

data publicării actului normativ ce conține dispoziția

de republicare și până la momentul transmiterii for -

mei republicabile Consiliului Legislativ spre avi zare,

este de 30 de zile.

Menționăm că sunt rare situațiile în care acest

termen poate fi respectat, din cauza numeroaselor

probleme tehnice pe care le poate ridica analiza și

elaborarea unei forme republicabile, cum am precizat

la litera B de mai sus. Chiar și atunci când forma

republicabilă este transmisă în timp util, aceasta poate

conține diferite inadvertențe, ceea ce presupune

depășirea datei stabilite.

Deși pentru elaborarea formelor republicabile

ale codurilor, legiuitorul a stipulat că termenul poate

fi prelungit cu încă 15 zile, având în vedere am -

ploarea și importanța unei asemenea reglementări,

este greu de apreciat dacă această amânare este sau

nu suficientă.

b) Avizarea formei republicabile de către


Pentru a conferi autoritate operațiunii de

republicare, activitatea de avizare este încredințată în

mod explicit Consiliului Legislativ prin dispozițiile

art. 70 alin. (3) și alin. (5) din Legea nr. 24/2000,

repu blicată, cu modificările și completările ulterioare.

Așadar, după înaintarea formelor republicabile

Secretariatului General al Guvernului, acestea sunt

transmise spre avizare Consiliului Legislativ, care

trebuie să se pronunțe în termen de 15 zile.

Consiliul Legislativ, elaborând observațiile și

propunerile cuprinse în avizul său, practic reia și



3

V. D. Zlătescu, Introducere în legistica formală, Ed. Rompit,

București, 1995.

com pletează activitatea emitenților, în vederea defi -

ni tivării unei forme republicabile corecte atât din

punct de vedere redacțional, cât și tehnic, aplecân -

du-se cu minuțiozitate asupra fiecărui detaliu.

În îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin potrivit

legii, Consiliul Legislativ examinează forma repu -

blicabilă sub toate aspectele precizate la litera B, ținând

seama în același timp și de uzanțele create de-a lungul

practicii de avizare și publicare a acestor forme.

Pentru ilustrarea activității specifice Consi -

liului Legislativ în materia republicărilor, redăm mai

jos câteva exemple de probleme care în mod curent

sunt omise de emitenți în redactarea formei

republicabile a actelor normative sau sunt concepute

incomplet ori defectuos:

1) întrucât forma republicabilă încorporează

toate evenimentele legislative operate asupra actului

de bază (modificări, completări, abrogări sau recti -

ficări), pentru a prezenta în mod complet intervențiile

survenite, se redactează o notă de subsol, căreia îi va

corespunde un asterisc, plasat în finalul titlului.

Această notă de subsol va cuprinde mai multe

paragrafe, cu următoarele informații:

– actul normativ ce constituie temeiul republi -

cării, cu toate elementele de identificare (categoria

juridică, numărul și anul adoptării, titlul, datele de

publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I),

inclusiv menținea că a fost rectificat, dacă este cazul,

indicându-se numărul și data Monitorului Oficial al

României, Partea I, în care a fost publicată recti fi-carea.

Dacă reglementarea ce constituie temeiul

republicării intervine în subsidiar asupra actului de

bază și dacă celelalte dispoziții ale sale au suferit

modificări sau completări, pentru a reflecta în mod

corect istoricul legislativ al acestui act normativ, după

datele de identificare se va insera mențiunea „cumodificările și completările ulterioare”.

În situația în care există mai multe regle men -

tări succesive cu dispoziții de republicare a aceluiași

act, se va considera temei al republicării ultima dintre

acestea, în ordine cronologică.

Atragem atenția asupra faptului că, în ipoteza

în care, după intrarea în vigoare a actului ce dispune

republicarea, este emisă o nouă reglementare prin

care se intervine asupra actului de bază, fără a se

prevedea republicarea lui, această operațiune nu

poate avea loc.

De asemenea, în cazul în care temeiul repu bli-

cării se regăsește într-un act normativ ce intră în

vigoare la o dată ulterioară, republicarea nu poate

avea loc anterior împlinirii termenului respectiv,

textele modificate și dispoziția de republicare nefiind

încă în vigoare.

Formularea uzitată pentru partea introductivă a

notei de subsol este: „Republicată în temeiul art ....din ..............., publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. ... din .....”, precizându-se,

dacă este cazul, că s-a dispus renumerotarea textelor,

prin utilizarea, în final, a sintagmei consacrate:

“dându-se textelor o nouă numerotare”;– actul de bază ce se republică, fără reluarea

titlului acestuia, ci doar cu indicarea numărului și

datei Monitorului Oficial al României, Partea I, în

care a fost publicat.

În situația în care actul de bază este o ordo -

nanță a Guvernului, pe lângă datele de publicare se va

menționa și legea de aprobare, cu toate datele de

identificare (număr și an al adoptării, numărul și data

Monitorului Oficial al României, Partea I în care a

fost publicată).

Dacă actul respectiv a mai fost republicat, nu

se va mai face referire la datele publicării inițiale, ci

doar la cele ale republicării anterioare;

– toate intervențiile legislative, în ordine cro no -

logică, ulterioare publicării sau republicării actului de

bază, indiferent dacă au operat rectificări, modi ficări,

completări sau abrogări, cu toate datele de identificare,

precum și cu toate evenimentele lor ulterioare.

Din suita acestor evenimente se va exclude

actul care constituie temeiul republicării, fiind primul

menționat în nota de subsol;

2) formula introductivă a actului supus republi -

cării se va elimina, nemaifiind necesară în acest stadiu;

3) în situația în care într-un act modificator se

constată o eroare materială, aceasta nu poate fi

îndreptată cu ocazia republicării actului originar, ci

va trebui mai întâi publicată rectificarea, apoi repu -

blicarea în care se va include corectura în cauză;

4) notele de subsol, cuprinzând datele de

identificare și toate intervențiile legislative ulterioare

ale actului normativ adoptat în temeiul unor dispoziții

din forma republicabilă, sunt redactate potrivit unei

formulări consacrate, în mod constant utilizate în

Monitorul Oficial al României, Partea I.

În situația în care este necesară menționarea

aceleiași norme în cuprinsul mai multor note de

subsol, corespunzătoare asteriscurilor inserate în

forma republicabilă, pentru a nu încărca inutil textul



și pentru o percepere mai facilă, recomandăm ca,

după prima ocurență, notele subsecvente să fie

formulate astfel:

„

*)A se vedea nota de subsol corespunzătoareasteriscului din finalul art...”;

5) în ipoteza în care unele prevederi din actul

originar au fost supuse controlului de constituțio na -

litate, pentru evitarea situațiilor discutabile, este

necesară analizarea efectelor deciziilor Curții Consti -

tu ționale.

Atunci când Curtea s-a pronunțat asupra anu -

mi tor prevederi, declarându-le neconstituționale,

acestea nu mai aparțin fondului activ al legislației,

ca efect specific al deciziei Curții Constituționale și

anume acela de pierdere a legitimității constitu -

ționale, „sancțiune diferită și mult mai gravă decât osimplă abrogare a unui text normativ”

4

. În plus, nor-

mele de trimitere către o normă declarată neconstitu -

țională rămân fără obiect.Astfel cum Curtea a statuat în Decizia

nr. 169/1999, „Parlamentul sau, după caz, Guvernulare obligația de a interveni în sensul modificării sauabrogării actului normativ declarat ca fiind neconsti -tuțional. Dar aceasta nu înseamnă că, în situația încare o asemenea intervenție nu s-ar produce ori arîntârzia, decizia Curții Constituționale și-ar încetaefectele. Dimpotrivă, acestea se produc în conti -nuare, fiind opozabile erga omnes. […]

Ca o consecință a caracterului obligatoriuerga omnes al deciziilor Curții Constituționale, princare se constată neconstituționalitatea unei legi sauordonanțe, prevederea normativă a cărei neconstitu -ționalitate a fost constatată nu mai poate fi aplicatăde nici un subiect de drept (cu atât mai puțin deautoritățile și instituțiile publice), încetându-și dedrept efectele pentru viitor, și anume de la datapublicării deciziei Curții Constituționale în Moni -torul Oficial al României.”

Prin urmare, opinia noastră este că formele

republicabile ce conțin norme declarate neconstitu -

ționale, nu ar putea fi promovate, decât după modi -

ficarea actului respectiv, în sensul conformării cu

decizia Curții Constituționale, având în vedere că

scopul însuși al republicării este acela de a ușura

activitatea de aplicare a unei reglementări amendate,

exprimând-o într-o formă unitară, într-un singur act,

conținând toate dispozițiile în vigoare.

În situațiile în care este vorba despre decizii

interpretative ale Curții Constituționale, prin inter -

mediul cărora, pentru salvarea constituționalității

textului, este posibilă o singură interpretare a normei

în cauză, precizăm că aceasta nu își încetează aplica -

bilitatea, ci continuă să existe în fondul activ al

legislației, fiind înlăturată doar interpretarea necon -

stitu țională. Însă, „chiar dacă norma constatatăconsti tuțională sau neconstituțională într-o anumeinterpretare continuă să se aplice în interpretareastabilită ca fiind constituțională, este de dorit caacțiunea Curții Constituționale să fie complinită decea a legiuitorului, în sensul redactării normei prinînlăturarea sensului constatat neconstituțional saude a adăuga completările necesare în sensul decizieiCurții Constituționale.”

5

Prin urmare, Curtea constată o redactare defec -

tuoasă a textului normativ, fapt ce nu înlătură nece -

sitatea intervenției legiuitorului.

Și în acest caz, apreciem că, până la înlăturarea

oricăror dispute asupra actului în cauză, republicarea

ar trebui amânată;

6) o situație pe cât de neobișnuită, pe atât de

rară este aceea în care o formă republicabilă este

supusă spre avizare Consiliului Legislativ într-un

moment de tranziție administrativă, ce poate influ -

ența demersul inițiatorului, sub aspectul corelării

actelor normative.

Atunci când în urma emiterii unor acte norma -

tive ce anunță o apropiată reformă administrativă,

până la momentul publicării formei republicabile,

devine previzibilă o iminentă intervenție legislativă,

vizând redenumirea sau desființarea unor instituții

referite în text și determinând lipsa de actualitate a

acestuia, este recomandabilă amânarea republicării,

până la clarificarea în totalitate a situației politice și

administrative;

7) în ipoteza în care unele dispoziții referitoare

la aplicarea în timp a legii au rămas nemodificate (ex:

termenul de intrare în vigoare), pentru a nu crea

confuzii în interpretare, se recomandă inserarea unui

asterisc în finalul textului în discuție, căruia să îi



4

A se vedea deciziile Curții Constituționale nr. 414/2010 și nr.

1039/2012.

5

Tudorel Toader, Marieta Safta, Dialogul judecătorilorconstituționali, Editura Universul Juridic , Bucureşti, 2015, p.57.

corespundă o notă de subsol cu menționarea datelor

de publicare inițială a actului supus republicării;

8) pentru o înțelegere completă a actului supus

republicării, unele dispoziții tranzitorii din actele

modificatoare, care nu pot fi încorporate în textul

originar, dar au legătură cu acesta, și care rămân

dispoziții proprii ale actelor modificatoare, vor fi

cuprinse într-o notă finală.

Aceasta nu mai este necesară în cazul în care

prevederile respective și-au epuizat efectele sau atunci

când ele figurau și în forma republicată anterior.

Totodată, în nota finală vor fi incluse doar

dispozițiile care nu se regăsesc în cuprinsul formei

republicabile.

Dacă în finalul textului actului originar sau al

unui act modificator figurează mențiunea referitoare

la transpunerea normelor comunitare, aceasta va fi

reluată și în finalul formei republicabile, în cuprinsul

unei note.

Ca urmare a analizării formei republicabile,

Consiliul Legislativ emite un aviz favorabil, favorabil

cu observații și propuneri sau negativ. În ultimele

două situații, avizul va fi motivat, emitentul urmând

să țină seama de recomandările astfel primite, în

vederea îmbunătățirii formei republicabile, în acord

cu rigorile normelor de tehnică legislativă. În prac -

tică, anterior emiterii unui aviz definitiv, Con siliul

Legislativ a restituit, din diferite motive, unele forme

republicabile, pentru ca acestea să fie refăcute de

către emitenți.

Avizul de specialitate al Consiliului Legislativ

se transmite Secretariatului General al Guvernului,

în termen de cel mult 15 zile de la primirea cererii de

republicare, respectiv 30 de zile în cazul codurilor.

c) Refacerea formei republicabile de către

emitent

Secretariatul General al Guvernului transmite

de îndată emitentului avizul Consiliului Legislativ, în

vederea întocmirii formei finale a actului normativ

supus republicării, astfel cum prevede art. 10 alin. (3)

din Ordinul secretarului general al Guvernului

nr. 591/2012.

Emitentul are obligația să se conformeze

obser vațiilor și recomandărilor cuprinse în avizul

Consiliului Legislativ, reanalizând și corectând forma

republicabilă.

Din păcate însă, pentru elaborarea formei

finale a republicării, nu este prevăzut vreun termen,

astfel încât aprecierea urgenței rămâne la latitudinea

emitenților.

Din economia textului Ordinului secretarului

general al Guvernului nr. 591/2012 se deduce faptul

că, după realizarea formei finale a republicării,

emitentul o transmite din nou secretarului general al

Guvernului, în vederea publicării.

d) Publicarea în Monitorul Oficial al

României, Partea I

Conform art. 11 alin. (1) din actul normativ

amintit mai sus, secretarul general al Guvernului

dispune republicarea și transmiterea, de îndată, către

Regia Autonomă „Monitorul Oficial” a formei finale

a actului normativ supus republicării, împreună cu

avizul Consiliului Legislativ.

Remarcăm în acest context care este rolul pe

care Redacția Părții I a Monitorului Oficial îl joacă în

realizarea acestui proces: republicarea nu reprezintă

o simplă operațiune redacțională, corectură de literă

și publicare, ci reluarea analizei pe care au realizat-o

atât emitentul, cât și Consiliul Legislativ, de către

juriști, care verifică întregul text (prin compararea

acestuia cu textele din monitoarele oficiale, în care

actul originar și rectificările, modificările și/sau

completările sale ulterioare au fost publicate) nu

numai sub aspectul redactării, ci și al corectitudinii

și actualității informației juridice.

De asemenea, tot aici este examinată confor mi -

tatea ultimei forme a republicării cu avizul Consiliului

Legislativ.

În cadrul Redacției Părții I a Monitorului Oficial

are loc ultima corectură a formei republi cabile, actua -

lizându-se informațiile necesare prin adăugarea unor

note de subsol suplimentare, ca urmare a noilor regle -

mentări publicate între timp.

Se întâmplă adeseori ca între data emiterii

avizului Consiliului Legislativ și transmiterea formei

finale spre publicare să treacă un termen destul de

lung, în interiorul căruia pot avea loc alte intervenții

asupra aceluiași act normativ.

De exemplu, este posibilă publicarea unei

rectificări de care emitentul nu ține seama în

redactarea formei finale a republicării. În acest caz, în

urma verificării tuturor intervențiilor ulterioare

publicării actului originar, în cadrul Redacției Părții I

a Monitorului Oficial are loc corectarea textului, în

sensul integrării rectificării publicate.



O altă situație posibilă este cea a emiterii unui

nou act modificator, caz în care republicarea nu mai

are loc.

Pare greu de crezut ca același emitent să nu

țină seama de stadiul în care se află forma repu bli -

cabilă, dar nu trebuie exclusă ipoteza în care printr-

un act normativ al unui alt emitent s-ar interveni în

subsidiar asupra actului a cărui republicare se inten -

ționează.

În aceeași ordine de idei, datorită complexității

procedurilor parlamentare, ar putea apărea cazuri în

care un departament să realizeze republicarea unei

legi, în timp ce o modificare a aceleiași legi să fie

aprobată de Parlament și publicată în perioada de

timp dintre finalizarea republicării și publicarea ei

propriu-zisă în Monitorul Oficial.

În aceste situații, forma republicabilă va trebui

restituită Secretariatului General al Guvernului cu o

adresă explicativă.

Termenul acordat pentru republicarea actului

normativ de către Regia Autonomă „Monitorul

Oficial”, potrivit art. 11 alin. (2) din Ordinul

secretarului general al Guvernului nr. 591/2012, este

de cel mult 10 zile de la primirea acestuia.

Menționăm că acest termen nu poate fi întot -

deauna respectat, nu numai din cauza problemelor de

ordin tehnic și redacțional, care fac dificilă includerea

unei republicări în cuprinsul – cu număr fix de pagini –

al unui monitor oficial, ci și din cauza aglomerării

Redacției Părții I cu acte normative urgente, aflate în

primă reglementare, care sunt prioritare față de repu -

blicare, sau anterioare acesteia, precum și din motive ce

au legătură cu dimensiunea și complexitatea actului în

cauză.

Concluzionând, având în vedere numeroasele

operațiuni și intervenții asupra unui act originar,

numărul instituțiilor îndrituite cu efectuarea acestora,

precum și dificultățile practice, inerente procesului

republicării, termenul de 45 de zile stipulat de art. 70

alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modi -

ficările și completările ulterioare, calculat de la data

publicării actului care a dispus republicarea și până la

realizarea efectivă a acesteia, pare a fi greu de respectat.

D. Reguli speciale

O condiție sine qua non este impusă de alin. (4)

al art. 70 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, prin care se

dispune că: „Republicarea actelor normative modi -

ficate sau completate prin ordonanțe ale Guvernuluise face după aprobarea acestora din urmă prin lege,pentru a nu se crea eventuale discrepanțe cu actul deaprobare, în cazul în care acesta aduce alte modi -ficări ordonanței supuse aprobării.”

Analizând această reglementare, trebuie să su bli -

niem că, potrivit jurisprudenței Curții Constitu ționale,

„ordonanțele Guvernului aprobate de Parla ment prinlege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) dinConstituție, încetează să mai fie acte normative de sine-stătătoare și devin, ca efect al aprobării de cătreautoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter delege, chiar dacă, din rațiuni de tehnică legislativă,alături de datele legii de aprobare, conservă și ele -mentele de identificare atribuite la adoptarea lor decătre Guvern.”

De asemenea, „în calitatea sa de unică auto -ritate legiuitoare, Parlamentul este suveran în aaproba, cu sau fără modificări, inclusiv abrogări,ordonanțele emise de Guvern ori de a le respinge,pur și simplu.”

Astfel cum prevede art. 115 alin. (8) din Cons -

tituție, prin legea de respingere, Parlamentul va

reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu

privire la efectele juridice produse pe perioada de

aplicare a ordonanței.

Prin urmare, în situația în care un act normativ

propus spre republicare a fost modificat succesiv prin

mai multe ordonanțe, este necesar ca acestea să fi

fost, anterior, aprobate sau respinse.

Dacă o ordonanță modificatoare, cuprinzând o

dispoziție de republicare, a fost respinsă de Parla -

ment, dispare nu numai legitimitatea efectelor juri -

dice produse de aceasta, ci și temeiul republicării.

În practică, s-a observat că respingerea unei

ordonanțe modificatoare se datorează, de multe ori,

includerii prevederilor sale în corpul legii de aprobare

a ordonanței care constituie actul normativ de bază.

În asemenea cazuri, legiuitorul reia dispoziția de

republicare.

Pentru identitate de rațiune, aceeași regulă spe -

cială se aplică și în ipoteza republicării ordo nanțelor

care, modificate, completate sau abrogate parțial prin

acte normative ulterioare, trebuie mai întâi să fie

aprobate prin lege.

II. Propuneri de lege ferenda

În cursul activității sale de avizare a proiectelor

de acte normative, Consiliul Legislativ a analizat mai



multe proiecte succesive, prin intermediul cărora se

intenționa modificarea art. 70 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elabo -

rarea actelor normative, republicată, cu modificările

și completările ulterioare și a Legii nr. 202/1998

privind organizarea Monitorului Oficial al României,

republicată, în sensul schimbării radicale a procedurii

de republicare a actelor normative în Monitorul

Oficial al României, Partea I, ca măsură destinată a

asigura accesibilitatea și previzibilitatea normelor

juridice.

Astfel, în anii 2005, respectiv 2006, au existat

două propuneri de amendare a Legii nr. 24/2000, în

sensul ca republicarea unui act să se realizeze con co-

mitent cu actul de modificare/completare, pro puneri

legislative care au fost respinse definitiv de Parlament.

De asemenea, un ultim proiect, primit în anul

2014, a fost avizat negativ de către Consiliul Legislativ.

În cele ce urmează, ne propunem să prezentăm

argumentele care au condus la această soluție de

excepție în activitatea curentă a Consiliului Legis -

lativ, precum și măsurile pe care instituția noastră le

întrevede în scopul îmbunătățirii procedurii republi -

cărilor.

1. Față de propunerile amintite, acest din urmă

proiect de lege configurează aceleași soluții inițiale,

fără luarea în considerare a recomandărilor din avi-

zele anterioare.

Ca observație de principiu, s-a considerat că,

deși obiectivele propuse – de accesibilitate și pre vi -

zibilitate a normelor juridice – erau necesare și

oportune pe fond, în practică nu puteau fi atinse și

nici realizate în forma preconizată. Mai mult, prin

măsurile propuse, dispărea rațiunea operațiunii de

republicare, aceea de a oferi accesibilitate, simplitate

și actualitate, pe fondul unei dorite și necesare

stabilități legislative, astfel încât efectele unui

asemenea proiect puteau fi total contrare intențiilor

avute în vedere de inițiator.

În acest sens, s-a arătat că o practică devenită

constantă a Consiliului Legislativ în materia republi -

cării actelor normative a fost cea a dialogului cu

inițiatorii și emitenții actelor normative, pentru asigu -

rarea corectitudinii și acurateței formelor republi -

cabile, astfel încât, ca urmare a recomandărilor din

avizele emise:

– s-au stopat, de exemplu, republicările actelor

normative care intrau în vigoare la date ulterioare

publicării republicărilor;

– au fost respinse de către legiuitor acele

proiecte de acte normative care propuneau eliminarea

temeiului de republicare;

– nu s-au dat curs republicărilor acelor acte

normative care conțineau contradicții interne, până la

soluționarea acestora pe cale legislativă.

În acest context, având în vedere că schim -

barea procedurii aplicabile republicării privea în mod

direct și legile emise de Parlament, ar fi trebuit să se

fi solicitat un punct de vedere și celor două Camere

ale Parlamentului, Consiliul Legislativ, care are atri -

buții în această materie, fiind un organism al Parla -

mentului. Totodată, prin amploarea efectelor practice

și juridice pe care această schimbare le-ar fi presupus,

era de analizat dacă nu s-ar fi impus și adoptarea unor

norme metodologice prin care să fie detaliate toate

operațiunile necesare punerii în aplicare a soluției

republicării concomitente.

Din cuprinsul acestui proiect de lege expunem

selectiv aspectele mai deosebite:

a) În ceea ce privește temeiul republicării,

proiectul propunea să fie eliminat acest element legal

și esențial din cuprinsul actelor normative care regle -

mentează această procedură. Însă Consiliul Legis lativ

a subliniat că acest element, care reflectă voința

expresă a legiuitorului de a se realiza republicarea,

nu poate fi înlăturat.

După cum am arătat la pct. I subpct. 3 litera a,

realizarea unei republicări nu poate fi dispusă pe

criterii subiective, legea nu lasă la latitudinea legiu -

itorului, la bunul său plac, edictarea unei asemenea

măsuri.

Fără indicarea unui temei legal, republicarea

ar deveni o activitate aleatorie, fără reguli clare și

precise referitoare la momentul întocmirii lor;

b) Cât despre inserarea unei mențiuni cu pri -

vire la „începutul datei «intrării în vigoare» a formeirepublicate”, din punct de vedere tehnic, în cazul

actelor cu dată ulterioară de intrare în vigoare, s-ar

crea confuzii majore cu privire la textele în vigoare.

Luând în calcul faptul că intervențiile legislative pot

viza abrogări sau modificări de elemente structurale

ale actului (articole, alineate, litere, puncte), în cazul

acestui tip de acte, ar fi practic imposibil de realizat

o republicare înainte de intrarea în vigoare a actului

de modificare.

Totodată, pentru asigurarea aceluiași deziderat

al predictibilității normelor, republicarea unui act nu

poate fi realizată decât numai după intrarea în vigoare



a actului modificator, evitându-se situațiile care

presupun indicarea datei cu care va fi în vigoare o

anumită formă republicată a unui act de bază.

În acest sens, contrar normelor de tehnică

juridică, formularea din alin. (10) al art. 70 care

propunea sintagma „În prezenta formă ... (semenționează titlul actului normativ) este în vigoareîncepând cu data de .... (se va preciza data intrăriiîn vigoare a actului normativ de modificare și/saucompletare)” putea duce la interpretări de genul că o

anumită normă ar fi în vigoare de la data menționată

în text, deși asupra respectivei norme nu s-a intervenit

legislativ de la data adoptării actului de bază. Odată

în plus, se puteau crea confuzii și datorită renu me -

rotării articolelor și, prin urmare, a dificultății de

identificare a normelor.

Având în vedere acest principiu, textele pro -

puse pentru art.70 alin.(10) și (11) din Legea

nr.24/2000, republicată, cu modificările și comple -

tările ulterioare, nu se justificau, îngreunând nu

numai aplicarea legii, ci și identificarea facilă a

informației juridice;

c) Referitor la instituirea obligației de republi -

care în orice situație și a oricărui act normativ,

indiferent de numărul, întinderea și importanța

modificărilor și/sau completărilor, odată cu actul

normativ modificator, aceasta trebuia reanalizată,

existând cazuri în care asupra unui act normativ se

intervine în mod nesemnificativ, prin amendarea

chiar a unui singur element structural. În același timp,

în cazul actelor de mare întindere, republicarea își

putea dovedi ineficiența, atât timp cât modificarea era

redusă sau nu modifica esențial actul pe fond (ex.

modificările de denumiri sau titluri, înlocuirile de

termeni etc.);

d) În ceea ce privește necesitatea republicării

întregului fond legislativ, s-a precizat faptul că, pe de

o parte, există acte de mică întindere, cu modificări

care nu sunt de natură a afecta structura și fondul

reglementării în mod substanțial, iar pe de altă parte

există acte de mare întindere și complexitate, cu

modificări multiple într-un interval scurt de timp.

Astfel, în acest ultim caz, întocmirea formelor

republicabile solicită un timp mai mare, fiind nece -

sară stabilirea unui termen maxim. Un exemplu în

acest sens este Legea nr. 31/1990 privind societățile,

la care inițiatorul a întocmit forma republicabilă pe

parcursul unei lungi perioade de timp; în aceste

cazuri, desigur, preferabil ar fi ca actul normativ să

fie înlocuit în totalitate.

De asemenea, există și situații în care un act

normativ, cum ar fi cazul „pachetelor legislative”

conține modificări aduse unei serii de alte acte

normative de mare complexitate (de exemplu Legea

nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprie -

tății și justiției, precum și unele măsuri adiacente),

astfel încât realizarea formelor republicabile ale

tuturor acestor acte, într-un timp scurt, nu este

posibilă.

Luând în considerare cele două situații expuse

mai sus, frecvența republicărilor într-un interval scurt

de timp ar trebui analizată și prin prisma argu -

mentului economic;

e) Totodată s-a apreciat că republicarea actului

modificat concomitent cu actul modificator este prac -

tic imposibil de realizat, mai ales în lumina textului

constituțional conform căruia o lege intră în vigoare

după 3 zile de la data publicării.

De altfel, este de principiu că republicarea este

o operațiune subsecventă intrării în vigoare a actului

modificator, situație care face imposibilă publicarea

concomitentă a actului modificator cu textul actului

modificat în forma republicată.

În mod logic, republicarea trebuie să aibă în

vedere modificările publicate în Monitorul Oficial al

României, Partea I, deci textele oficiale și, ca urmare,

acestea trebuie să preceadă republicarea actului

normativ, soluția impunându-se mai ales datorită

faptului că, în practică, există situații în care se

constată diferențe între textul adoptat, cel transmis

spre publicare și textul publicat oficial.

Nu este exclus ca modificări de fond să apară

chiar și în timpul ședinței Guvernului/ședinței

camerei Parlamentului în care se aprobă actul modi -

fi cator, iar corecturi gramaticale sau de tehnică legis -

lativă pot surveni în orice moment până la publicarea

actului în Monitorul Oficial al României, Partea I,

ceea ce ar impune o corectare simultană atât a actului

modificator, cât și a republicării, care, în practică, ar

întârzia nepermis de mult aplicarea actelor normative

modificatoare.

La aceasta se mai adaugă și elementul timp,

care este necesar pentru întocmirea formei republi -

cabile a actului de către organul emitent și circuitul

acestei operațiuni, precum și procedurile specifice de

întocmire a formelor republicabile, respectiv luarea

în considerare numai a textelor adoptate și publicate



în Monitorul Oficial al României, Partea I, inclusiv

obținerea și operarea observațiilor din avizul Con -

siliului Legislativ.

În acest sens, în practică, data republicării este

întotdeauna ulterioară publicării actului modificator

datorită complexității procesului de redactare a

actului normativ în forma cerută pentru republicare.

În realitate, Consiliul Legislativ nu poate aviza

republicarea decât după publicarea în Monitorul

Oficial al României, Partea I a actului care dispune

modificarea, întrucât numai acest text are caracter

oficial.

În lumina celor expuse mai sus, soluția preco -

ni zată prin proiectul analizat, care avea drept con -

secință întocmirea formei republicabile înaintea

publicării ultimului act modificator, nu poate fi avută

în vedere, actualul cadru legislativ fiind funcțional în

ceea ce privește operațiunile pe care le implică o

republicare și garantând corectitudinea acestora.

O eventuală transmitere concomitentă spre

avizare atât a actului de modificare și/sau completare,

cât și a formei republicabile a actului de bază ar lipsi

de orice efect avizul pe care Consiliul Legislativ l-ar

emite pentru actul modificator. Astfel, observațiile și

propunerile Consiliului Legislativ referitoare la actul

de modificare, care ar trebui să fie preluate în textul

final al acestuia, implică totodată caducitatea formei

republicabile primite în același timp cu actul de

modificare, întrucât această formă ar trebui să includă

și ea aceleași recomandări ale Consiliului Legislativ.

În cazul transmiterii spre avizare Consiliului

Legislativ a formei republicabile a actului de bază

doar după încheierea întregii proceduri de adoptare a

actului modificator (inclusiv avizarea lui de către

Consiliul Legislativ și adoptarea în ședință a Guver -

nului), publicarea ambelor acte la aceeași dată ar

presupune trecerea unei anumite perioade de timp,

necesară analizei formei republicabile a actului de

bază. Astfel, actul de modificare, pentru a putea fi

publicat, ar trebui să aștepte să se termine și proce -

dura de avizare a formei republicabile, fiind exclusă

posibilitatea publicării în Monitorul Oficial a actului

de modificare imediat după adoptarea sa.

Totodată, în această situație trebuie luată în

calcul și posibilitatea ca forma republicabilă a actului

de bază să nu fie avizată favorabil de Consiliul

Legislativ din diverse motive, unele putând să nu aibă

legătură cu ultimul act de modificare, ci cu acte ante -

rioare de modificare. În acest mod, actul de modi -

ficare, care aștepta avizarea formei republicabile a

actului de bază pentru publicarea simultană, nu ar

mai putea fi promovat până la rezolvarea aspectelor

care au împiedicat avizarea favorabilă de către

Consiliul Legislativ;

f) Un alt aspect pe care proiectul în discuție

nu îl avea în vedere se referea la situația avizării

favorabile a formei republicabile de către Consiliul

Legislativ, dar cu unele observații și propuneri.

În perioada dintre adoptarea actului de modi -

ficare și terminarea procedurii de avizare a formei

republicabile a actului de bază, în practică este posibil

ca unele denumiri ale instituțiilor să se schimbe sau

să fie adoptate noi acte prin care să se aducă inter -

venții asupra actului de bază, aspecte care implică

imposibilitatea publicării simultane a celor două acte

și reluarea procedurii legislative pentru adoptarea

unui nou act de modificare a actului de bază.

2. În concluzie, luând în considerare cele

expuse mai sus, s-ar putea ajunge la atingerea obiec -

tivului propus, fără a fi schimbate procedurile actuale

în ceea ce privește republicarea și fără atragerea unor

eventualele critici de neconstituționalitate, care ar

viza acest proiect.

Prin urmare, apreciem că procedura de repu -

blicare ar trebui să presupună următoarele:

a) menținerea temeiului legal de republicare,

pentru toate actele normative;

b) amânarea republicării până la modificarea,

în acord cu Legea fundamentală, a textelor declarate

neconstituționale;

c) în cazul modificării hotărârilor Guvernului,

transmiterea, prin grija Secretariatului General al

Guvernului, a formei republicabile întocmite de ini -

țiator către Consiliul Legislativ, anterior sau simultan

cu trimiterea hotărârii de modificare spre publicare,

avizul Consiliului Legislativ urmând a fi dat în cel

mai scurt termen posibil, însă numai după publicarea

actului modificator.

Pe de altă parte, în cazul unor acte importante

care suferă modificări multiple, o altă soluție ar fi

înlocuirea întregului act cu o nouă reglementare,

asemănător operațiunilor practicate la nivel european,

sau modificarea actului în integralitatea sa, prin

reproducerea directă a textului, utilizându-se formula

„Legea nr. .... se modifică și va avea următorulcuprins:”.

Totodată, ar trebui analizată posibilitatea intro -

ducerii unei noi prevederi cu rol sancționator, prin



intermediul căreia Guvernul și Parlamentul, pe baza

unei situații pe care Consiliul Legislativ o poate

transmite trimestrial, să tragă la răspundere emitenții

care nu întocmesc formele republicabile în cadrul

termenului legal.

În ceea privește practica în materia siste ma -

tizării legislative, rămâne o problemă ritmul accelerat

de adoptare a actelor modificatoare care, în unele

cazuri, fac aproape imposibilă descifrarea actelor

normative modificate, aglomerarea legislativă din -

tr-un anumit domeniu fiind, de asemenea, un aspect

care trebuie luat în considerare în încercarea de a

simplifica accesul la legislație atât al cetățeanului, cât

și al funcționarilor sau specialiștilor.

Această preocupare există și la nivelul Uniunii

Europene, în cazul unor acte comunitare modificate

frecvent, al căror text este dificil de reconstituit, fiind

întocmite „versiuni consolidate”, asemănătoare for -

melor republicabile din legislația română. Precizăm

însă că, spre deosebire de acestea din urmă, versiunile

consolidate sunt lipsite de efect juridic, vizând doar

să răspundă unor nevoi specifice ale profesioniștilor.

Această situație este similară cu variantele întocmite

de către editurile private din România, care publică

forme consolidate ale actelor, fără ca acestea să aibă

caracter oficial, ci doar orientativ.

Semnalăm totodată că, în Regulile de tehnică

legislativă elaborate de Comisia Europeană, alături

de „consolidare”, există și conceptele de „refacere”

(eng. recasting, fr. refonte) şi „codificare”, primul

constând în adoptarea unui nou act juridic care încor -

porează într-un singur text atât modificările de fond

aduse unui act modificator, cât și dispozițiile rămase

neschimbate din acel act. Noul act înlocuiește și abro -

gă actul anterior.

În schimb, operațiunea de codificare regru -

pează mai multe acte comunitare într-un singur text și

fără o modificare pe fond, numerele de articole sunt

refăcute în caz de introducere sau suprimare a artico -

lelor, iar noile acte conțin tabele de corespondență

între vechile și noile numerotări.

Se constată deci că, la nivel european, simpli -

ficarea legislativă are în vedere mai multe operațiuni, pe

lângă versiunile consolidate, asemănătoare republicării.

Astfel, în Comunicarea COM (2005) 535 a

Comisiei Europene către Parlamentul European,

Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul

Regiunilor privind strategia de simplificare a imple -

mentării programului Lisabona, ca instrumente de

acțiune, sunt prevăzute operațiunile de „recast” și

„revision”, care nu presupun numai operațiunea de

republicare, ci și o înlocuire a legislației, care să faci -

liteze punerea în aplicare a actelor comunitare.

În finalul propunerilor amintite mai sus,

Consiliul Legislativ a sugerat că soluția legislativă

vizând modificarea procedurii republicării ar trebui

regândită și elaborată în comun, cât mai rapid, de

Ministerul Justiției, împreună cu Consiliul Legislativ,

aparatul de specialitate al Parlamentului și Secre -

tariatul General al Guvernului.



Gheorghe Puricel a fost cooptat

în rândul consilierilor temporari ai

celui de-al doilea Consiliu Legislativ

(din perioada 1971 – 1989) pentru

bogata sa practică judiciară acumulată

în timp. De fapt practica judiciară

joacă un rol deosebit în procesul de

reexaminare a legislaţiei, a elaborării şi publicării

Evidenţei oficiale a legislaţiei României, cât şi în

activitatea de avizare a actelor normative. În practică

se reflectă impactul legislaţiei în viaţa socială. Even -

tualul vid legislativ în unele domenii, necesitatea

completării şi modificării unor acte normative, greu -

tăţile întâmpinate în aplicarea legilor, conjun ctura

care a făcut necesară apariţia unor acte normative,

toate acestea conturează oglinda tehnicii juridice,

componentă a tehnicii legislative.

Gheorghe Puricel s-a născut la 1 februarie

1914 în Câmpulung Muscel, oraş în care a urmat

Liceul Negru Vodă. A absolvit, în 1934, Facultatea

de Drept a Universităţii din Bucureşti. Ulterior, a in -

trat în ma gistratură,

des fă şu rând o carieră

de jude cător şi procuror

până când s-a pensionat

în 1974. De altfel,

Gheor ghe Puricel a fost

un încercat pro curor în

cadrul Pro cura turii Ge -

ne rale şi s-a remar cat ca

un bun cunoscător al le -

gislaţiei din diverse ra -

muri ale dreptului.

La Consiliul Le-

gis lativ a venit în cali -

tate de delegat din partea Procu raturii Generale. De

remarcat că s-a integrat din prima zi în activitatea

Consiliului, cu unii dintre membrii acestuia fiind

coleg sau bun prieten. Avea o fire exigentă, meti cu -

loasă. Aparent era aspru cu colegii săi din colectivul

de reexaminare a legislaţiei, dar, în realitate, sub

platoşa intransigenţei se ascundea un suflet sensibil,

fiind un mare iubitor de literatură, în special de

poezie.

Setea pentru poezie şi frumos s-a datorat şi

convieţuirii sale în familia scriitorului Ion A. Bassara -

bescu (1870–1952), ales membru corespondent al

Academiei Române în 1909, exclus de regimul co mu -

nist și repus în drepturi în această calitate la 3 iulie

1990. Tatăl scriitorului fusese coleg de bancă, la

Colegiul „Sfântul Sava”, cu Ion Ghica, Nicolae Băl -

cescu şi Nicolae Filimon. Ion A. Bassarabescu a urmat,

ca şi tatăl său, cursurile Colegiului „Sf. Sava” (1884-

1891). A fost student, în perioada 1892-1896, al

Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, iar în

1899 a obţinut licenţa în ştiinţe istorice cu o teză despre

Cicero ca om politic. A ocupat diferite funcții și

demnități. Astfel, a fost inspector pentru sprijinirea

operelor artistice şi literare la Casa Şcoalelor, inspec -

tor general al învăţământului primar (1912), prefect de

Prahova (1918) şi senator (1926-1927). A făcut parte,

alături de D. Anghel, Şt. O. Iosif, M. Sado veanu, Em.

Gârleanu, Al. Brătescu-Voineşti, din pri mul comitet al

Societăţii Scriitorilor Români. În 1930 a devenit

laureat al Premiului național pentru literatură.

Gheorghe Puricel s-a căsătorit, în 1949, cu

singura fiică a lui I. A. Bassarabescu, Cireşica, care,

după bunică, provenea din familia Boteanu, cea care a

ctitorit cunoscuta Biserică Boteanu din capitală, de

lângă muzeul “Aman”. Familia Puricel a locuit mai


PERSONALITĂŢI ALE CONSILIULUI LEGISLATIVde-a lungul timpului

M e d a l i o n

GHEORGHE PURICEL – un jurist de excepţie, cu o bogată practică judiciară

Sorin POPESCU Tudor PRELIPCEANU

Preşedinte de Secţie


Ion A. Bassarabescu,

socrul lui Gheorghe Puricel

întâi la Ploieşti şi

apoi la Bucureşti.

Cireşica a profesat

ca avocat, fiind şi

poetă. Din căsătoria

lui Gheorghe Puri cel

cu Cireşica Bassa -

rabescu au rezul tat

doi fii. Cel mare,

Şerban Puricel, este

muzician, fiind ab-

sol vent al Conserva -

torului din Bucu-

reşti, clasa de vioară.

Soţia sa este de ori -

gine poloneză, iar în

prezent familia este stabilită în Germania. Cel de-al

doilea fiu, Valentin

1

, a urmat dreptul şi a profesat ca

avocat la Baroul din Bucureşti până a plecat din ţară,

înainte de 1989. Ulterior a urmat teologia la Uni -

versitatea Sorbona din Paris, obţinând de asemenea

doctoratul în teologie. În prezent, locuiește în Elveția,

lângă Zürich. Are un cabinet de avocatură, dar slujește

și ca preot. Printre parohiile unde oficiază este şi cea de

la Baden, cea mai veche parohie ortodoxă română din

Elveţia. Valentin Puricel are doi băieţi şi o fată.

Urmaşii lui Gheorghe Puricel au recuperat casa din

Ploieşti în care a trăit scriitorul Ion A. Bassarabescu şi

unde se perpetuează amintirea acestuia.

Gheorghe Puricel era perfecţionist din fire.

Astfel, în munca de reexaminare a legislației, până

hotăra sorgintea unui act normativ analizat, refăcea

de zeci de ori concluziile. Punea suflet şi pasiune în

realizarea tuturor lucrărilor ce i se repartizau. Maria

Leiss, consilier permanent, şefa Secţiei a IV-a a celui

de al doilea Consiliu Legislativ, îşi amintea: „Amasistat adesea la discuţii aprinse, în registru de sus,cu Geo Oprişan, un alt perfecţionist. Dar din con -fruntarea punctelor de vedere diferite răzbătearespectul pentru opinia adversarului, grija pentru

ţinuta discuţiilor, în cadrul cărora nu-şi făceau locjignirile; şi mai totdeauna când tonul se domoleaizbucneau în hohote de râs, recunoscând astfeltriumful punctului de vedere al «învingătorului»”.

„L-am cunoscut îndeaproape pe GheorghePuricel, pe când acesta fusese detaşat la cel de-aldoilea Consiliu Legislativ, înfiinţat în 1971, subconducerea profesorului Ioan Ceterchi. El venise dela Procuratura Generală, unde lucra pe atunci, dupăcum un alt coleg de generaţie, Mihai Botez, deasemenea detaşat temporar la Consiliu, provenea dela Tribunalul Suprem, unde era consultant, iarDumitru Lucinescu, fost director al Direcţiei de studiidin Ministerul Justiţiei, venea de la acest minister.

Mi-a rămas întipărită în minte imaginea luiGheorghe Puricel: masiv, jovial, totdeauna cu ofigură de care atârna un zâmbet larg, mereu gatasă-ţi servească o poantă ori o anecdotă care să neamuze. Era însă dublat de un profesionist desăvârşit,care-şi etala cunoştinţele fără ostentaţie, nefăcândparadă de ele şi neimpunându-şi cu orice preţopiniile.

Vorbea cu plăcere despre familie, iar faptul căîşi avea rădăcinile la Ploieşti – oraşul în care mănăscusem şi în care tatăl meu lucrase peste 10 ani, camedic militar la Spitalul «Boldescu» -, făcuse să-midevină cu atât mai simpatic. Aşa am aflat că socrulsău era scriitorul Ion A. Bassarabescu, pe care îlstudiasem în liceu.

Profesor ca formaţie, Ion A. Bassarabescu seimpusese în proza românească ca autor de schiţe şinuvele, pe linia lui Caragiale şi Brătescu-Voineşti, cuo galerie de eroi aleşi dintre oamenii obişnuiţi, fărămari aspiraţii. În scrierile sale, care păstrau o tentăumoristică, până la urmă « fiorul liric învinge »,observa George Călinescu, în monumentala saIstorie a literaturii”. (S.P.)

Spre regretul bunilor săi prieteni, dar şi al juriş -

tilor care l-au cunoscut, Gheorghe Puricel a murit în

1982 la Bucureşti, fiind bolnav de cancer.

1

Datele personale pe care le-am utilizat în medalion ne-au fost

oferite de Valentin, cel de-al doilea fiu al lui Gheorghe Puricel, în

anul 2009, astfel încât nu cunoaștem dacă mama sa mai este în

viață.


Personalități ale Consiliului Legislativ de-a lungul timpului

Ion A. Bassarabescu

NOI APARIŢII EDITORIALE

In memoriam Octavian IONESCU(1901 – 1990)

Profesor de Drept civil la Universitatea din Iași

Membru al Consiliului Legislativ al României

Volum îngrijit de Tudorel Toader, Marina Mureșanu Ionescu,

Lucian Ionescu

Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2014, 550 p.

1 In memoriam Octavian Ionescu (1901-1990), Iași, Editura

Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2014, p.9.

2

Idem, p.11


surprinzătoare continuitate, în ciuda vicisitudinilorcare i-au marcat viața și cariera. Volumul cuprindetexte de importanță majoră, cele mai multe inedite înRomânia”1

.

În Cuvânt înainte, Tudorel Toader evidențiază:

„Profesorul Octavian Ionescu face parte din galeriamarilor personalități care au dat strălucire Facultățiide Drept din cadrul Universității «Alexandru IoanCuza » din Iași, încă de la înființarea acesteia, la6 octombrie 1855”. Pe de altă parte, Tudorel Toader

arată că: „Fragmentele de manuscris, selectate dinlucrarea «Amintiri din viața mea» (elaborată de

Octavian Ionescu), descriu evoluțiile înregistrate înactivitatea Consiliului Legislativ, dificultățiledeterminate de faptul că, din martie 1944 și până învara anului 1945, Facultatea de Drept a fost mutatăla Alba Iulia, precum și particularitățile procesuluide epurare a cadrelor didactice, din 1950”2

.

În prima secțiune a cărții, intitulată „Biografie”,

este reprodus medalionul: Octavian Ionescu: Unremarcabil civilist și filosof al dreptului, realizat de

Sorin Popescu și Tudor Prelipceanu, publicat în

volumul Personalități ale Consiliului Legislativ de-alungul timpului, Ediția a II-a revăzută și adăugită,

În 2014 a apărut la Editura Universității

„Alexandru Ioan Cuza” din Iași valorosul volum „Inmemoriam Octavian Ionescu (1901 – 1990)”, îngrijit

de profesor universitar doctor Tudorel Toader, decan

al Facultății de Drept a Universității „Alexandru Ioan

Cuza” din Iași, judecător la Curtea Constituțională a

României, de profesor universitar doctor Marina

Mureșanu Ionescu, specialist recunoscut internaţional

în literatură franceză, literatură comparată, franc -

ofonie, fiica cea mică a lui Octavian Ionescu și de

profesor universitar doctor Lucian Ionescu, fost

director al Institutului Național de Expertize Crimi -

nalistice și președinte executiv al Societății Române

de Criminologie și Criminalistică, fiul cel mare al lui

Octavian Ionescu, care s-a remarcat ca un continuator

de marcă al ilustrului său părinte pe tărâm juridic. Din

nefericire, Lucian Ionescu a decedat la 21 ianuarie

2015, după apariția cărții, spre regretul celor care l-au

cunoscut.

Monografia consacrată profesorului Octavian

Ionescu, o personalitate universitară și științifică

marcantă a României, ce și-a câștigat un binemeritat

prestigiu și în afara granițelor țării, face parte din

prestigioasa colecție „Personalități ale Universității

Alexandru Ioan Cuza Iași”.

În Notă asupra ediției, Marina Mureșanu

Ionescu precizează că această monografie este „primaîncercare de reunire a scrierilor profesoruluiOctavian Ionescu într-un volum care să ofere oviziune de ansamblu asupra operei sale, marcată de o

7

Ibidem, p.10

3

Ibidem, p.260


„Droits de l’Homme”, din finalul secțiunii „Studii”,

este inedit și reprezintă comunicarea la cel de-al

XIV-lea Congres Mondial de Filosofia Dreptului și

Filosofie Socială, Edinburgh, Scoția, Marea Britanie

17-23 august 1989.

O secțiune importantă a volumului este cea

privind textele inedite. Ea cuprinde fragmente din

lucrarea autobiografică Amintiri din viața mea. Au

fost alese cu precădere pagini care se referă la istoria

Consiliului Legislativ al României din perioada

interbelică și a Facultății de Drept a Universității din

Iași, precum și la viața universitară.

De remarcat că fragmentele referitoare la

Consiliul Legislativ interbelic au fost pentru prima

dată publicate în numărul 3 din 1998 al revistei

„Buletin de informare legislativă”, editată de actualul

Consiliu Legislativ, sub titlul: Octavian Ionescu –Membru al Consiliului Legislativ din perioadainterbelică. Fragment din lucrarea nepublicată„Amintiri din viața mea”.

Volumul cuprinde o secțiune în care sunt pre -

zentate articole semnificative ale unor cunoscuți

specialiști despre Octavian Ionescu, după cum

urmează: Georges Kalinowski: Octavian Ionescu(1901-1990); Mihail Jakotă: Un profesor de dreptpentru drepturile omului; Gheorghe Scripcaru: InMemoriam prof. dr. Octavian Ionescu; Sofia

Popescu: Octavian Ionescu; Alexandru Zub:

Octavian Ionescu: Memento cordial; Dănuț Doboș:

Am avut privilegiul de a-l cunoaște pe profesorulOctavian Ionescu.

La sfârșitul cărții sunt redate documente din

arhiva personală a profesorului Octavian Ionescu.

După cum subliniază Marina Mureșanu Ionescu în

Notă asupra ediției, „anexa din finalul volumuluicuprinde un eșantion de 27 de documente din vastaarhivă personală a profesorului Octavian Ionescu,de o inestimabilă valoare documentară, atât pentrupropria carieră, cât și pentru contextul epocii, fie căe vorba de viața universitară pariziană dintre celedouă războaie mondiale, de viața universitară șimediul academic românesc ante- și postbelic sau debrutalele transformări și răsturnări de situații șivalori impuse de instaurarea regimului comunist înRomânia”4

.

Tudor Prelipceanu

București, Editura Lumina Lex, 2006, p. 124-129;

totodată, este prezentată familia lui Octavian Ionescu.

De remarcat că personalitatea complexă a lui

Octavian Ionescu a mai fost prezentată și în volumele

Personalități ale Consiliului Legislativ de-a lungultimpului, București, Editura Lumina Lex, 2004,

p. 77-82 și A doua carte cu personalități ale Consi -liului Legislativ de-a lungul timpului, București,

Editura Lumina Lex, 2009, p.43-59, volume realizate

de Sorin Popescu și Tudor Prelipceanu. Reluarea

prezentării lui Octavian Ionescu, membru de seamă al

Consiliului Legislativ interbelic, în toate aceste trei

cărți, s-a datorat faptului că autorii au descoperit

aspecte noi privind viața și activitatea marelui jurist

ieșean.

Secțiunea referitoare la opera lui Octavian

Ionescu cuprinde o listă a lucrărilor sale științifice,

urmată de reproducerea în întregime a tezei de

doctorat, intitulată La notion de droit subjectif dans ledroit privé, susținută de Octavian Ionescu la

Facultatea de Drept a Universității din Paris, așa cum

a apărut în ediția a doua revăzută și adăugită,

Bruxelles, Etablissement Emile Bruylant, 1978. Sunt

publicate de asemenea Amintiri de la susținerea tezei

sale de doctorat. Octavian Ionescu scria în aceste

Amintiri: „Încă mai resimt uriașa emoție de care amfost cuprins. Am impresia că un nou orizont sedeschide în fața mea și simt că zilele suferințelormele care mi-au pregătit sufletul pentru bucuria deastăzi sunt undeva, foarte departe, în urmă”3

.

În volum este inclus amplul studiu Conside -rațiuni asupra normei juridice, tipărit la Tipografia

Alex Țerek și Gheorghe Caminschi, la Iași, în 1933,

precum și șapte studii și articole publicate de Octavian

Ionescu în perioada 1967-1983, deci după înlăturarea

de la universitate, și anume: Le problème de la partieintroductive du Code civil; La Philo sophie du Droitet la Sociologie juridique en Roumanie jusqu’à laveille de la seconde guerre mondiale; Tendances derapprochement des concep tions fondamentales endroit privé; L’Égalite, la Liberté et le Droit; L’avenirde la société et le droit privé; Le droit: expression dela latinité du peuple roumain; Les Principes Générauxdu Droit et le Droit Naturel. Textul L’Universalité des

Noi apariții editoriale

În colecţia Eseuri, coordonată de prof. univ.

dr. Ovidiu Predescu, semnalăm apariţia volumului

Elogiul tăcerii, a distinsului prof. dr. Vasile Stănescu,

membru de onoare al Academiei Române.

Lucrarea, care abordează un subiect interesant și

neobişnuit, este structurată în patru capitole, având un

Cuvânt-înainte semnat de domnul Ovidiu Predescu. El

subliniază ineditul temei şi recomandă lecturarea ei în

linişte, în singurătate, cu meditaţie şi reflecţie, de către

„toate categoriile de vârstă şi de profesii … de toţi ceicare consideră că au încă mult de învăţat de la viaţă,natură şi semeni, adică de toţi”.

Capitolul I denumit Incursiune prealabilăconţine precizări şi încercări de identificare a feno -

menului care se petrece în creier, cu scopul revelării

mecanismului care duce de la creier la tăcere. Capi -

tolul are subcapitole, precedate fiecare de maxime ale

diferiţilor gânditori ai lumii care şi-au pus problema

acestui fenomen. Astfel, despre minte autorul citează

pe Democrit din Abdera (c.460-370 î.Hr., filozof grec)

care spunea că „dacă nu există minte, gloria şi bogăţiasunt nesigure”. Referitor la memorie autorul îl citează

pe Milan Kundera (scriitor francez de origine cehă, n.

1929) care spunea: „cultura e memo ria poporului,conştiinţa colectivă a continuităţii istorice, felul de agândi şi de a trăi”. Despre gân dire, despre vorbire şi

limbaj autorul mai face unele precizări în subcapitolul

2 al primului capitol. „Teza urul cel mai de preţ aloamenilor este vorbirea chibzuită” spunea Hesiod

(sec.VIII-VII î.Hr.), iar Platon ne sfătuia „să vorbimca şi cum va trebui să dăm socoteală”. Din opera

scriitorilor români, acad. Vasile Stănescu aminteşte în

context pe Lucian Blaga, care într-un catren spunea:

„Limba nu e vorba ce-o faci / Singura limbă, limba tadeplină, / Stăpână peste taină şi lumină / e-aceea-ncare ştii să taci”. Subcapitolul 3 intitulat Inteligenţă şiînţelepciune conţine pe lângă definiţiile clare ale

acestor noţiuni, o serie de cugetări, maxime şi proverbe

culese din lumea întreagă. Informaţie şi comunicareeste ultimul subcapitol care încheie prima parte a

lucrării. Având în vedere era tehnologică în care ne

aflăm, viteza cu care comunicăm precum și diver -

sitatea mijloacelor de comunicare, autorul nu poate să

nu ia în considerare evoluţia extraordinară care a avut

loc în acest domeniu şi care a condus la o dezvoltare

fără precedent în istoria cunoscută a tuturor dome -

niilor, „comunicarea devenind, în acelaşi timp, oindustrie şi o ştiinţă”.

Capitolul al II-lea Tăcerea tratează pe larg

noţiunea sub toate aspectele ei, începând cu o încer -

care de definire. În Fenomenologia tăcerii, al doilea

subcapitol, autorul arată că aceasta „evidenţiază unspectru extrem de larg, a cărui descifrare (mimică,voce, gestică, durată, intensitate) depinde de scopulşi destinaţia tăcerii”. O serie de citate din scriitori şi

gânditori celebri sunt menţionate, în scopul argu -

mentării fenomenului. Subcapitolul următor trece în

revistă forme şi modalităţi de exprimare a tăcerii,printre care amintim: proverbele, zicalele, aforismele,

anecdotele sau pamfletul. Referitor la pamflet, au -

torul apreciază că cel mai mare pamfletar român a

fost Tudor Arghezi, care definea această specie lite -

rară ca fiind „un fel de a slobozi condeiul în răspăr”.

Este dificil a găsi „criterii pertinente de calificareîntr-un gen literar sau altul a diferitelor modalităţi(forme) de exprimare a tăcerii şi ca urmare, de



Vasile Stănescu

Elogiul tăcerii

Bucureşti, Editura „Universul Juridic”, 2015, 149 p.



nu îngăduie opoziţie. Mitologia, miturile vorbescprofund tocmai prin bogăţia semnificaţiilor, a răs-punsurilor nonverbale şi fără echivoc la întrebărifundamentale, întrebări şi răspunsuri realizate,exclusiv, prin tăcere”, se arată în finalul acestui sub -

capitol. O serie de alte tipuri de tăcere, pe care de

obicei nu le sesizăm, fiind noţiuni cu care ne-am

obişnuit şi pe care le trecem uşor cu vederea, ca fiind

subînţelese: tăcerea naturii, tăcerea în medicină (ca

manifestare interioară nonverbală – printre altele

între celulele corpului uman şi între organele aces -

tuia). Există identificată în această carte şi tăcerearealităţii virtuale, o construcţie specifică şi non-ver -

bală cu ajutorul calculatorului, prin care se remo -

delează realitatea, se comprimă şi se îndoaie timpul.

În sfârşit, moartea ca tăcere, expresie a ultimei stări,

ca ultimă trecere, fără întoarcere, o eliberare, o ple -

care, de data aceasta definitivă. „Moartea vinecu aceeaşi nepăsare şi la cocioaba săracului şila palatul regelui”, citează autorul pe poetul latin

Horatius. Tăcerea are şi în drept efecte juridice,

conform adagiului latin qui tacet consentire videtur(cine tace pare să consimtă). Simpla tăcere în acest

caz este plină de semnificaţii, dând naştere unor

consecinţe juridice care nu sunt de neglijat. Dar drept

la tăcere are şi jurnalistul, care nu este obligat să

deconspire sursa informaţiilor sale.

În capitolul al IV-lea, Concluzii, după o atât de

amănunţită şi surprinzătoare identificare a formelor

pe care le îmbracă tăcerea, autorul este în măsură să

concluzioneze că deşi e „mută”, aceasta este „cel maibogat limbaj lăuntric, care pune în operă întreagamorfologie biogenetică, fizică şi chimică a fiinţeiumane, a cărei cultură continuă să fie insuficientcunoscută”.

Lucica-Violeta NICULAE

Expert


clasificare”, apreciază distinsul academician, adău -

gând că „tăcerea are un pluralism incomensurabilsemantic, de semnificaţii şi sensuri, de finalităţi,pluralism, determinat de o serie de factori obiectivi şisubiectivi”.

Capitolul al III-lea Tăceri cu un conţinutspecial (trăiri speciale) ia în considerare semnificaţia

tăcerii în diferite etape ale vieţii individului, care sunt

aproape invariabile aceleaşi pentru toţi: semnificaţia

tăcerii în dragoste, în căutarea alter ego-ului, ca

modalitate esenţială (unde amintim meditaţia,

revelaţia) sau tăcerea în mediul cultic. Referitor la

aceasta din urmă, autorul citează pe marele filozof

roman Constantin Noica (1909-1987) care spunea că

„mai întâi de toate este tăcerea, iar tăcerea faceoprire, oprirea face umilinţă şi plângere; iar plân -gerea face frică, şi frica face smerenie, smerenia facesocoteala de cele ce vor să fie, iar acea soco tealăface dragostea, iar dragostea face sufletele săvorbească cu îngerii”. Un subcapitol special este

des tinat tăcerii în artă, indiferent de forma de mani -

festare. În artă, tăcerea are două valenţe: cea a auto -

rului operei, în clipa inspiraţiei ca tensiune creatoare

în momentul producerii actului artistic şi una a privi -

torului, a consumatorului de artă exprimată adesea

non-verbal, ca „… meditaţie şi reflecţie care, prinnatura lor, presupun tăcere”, se arată de către dom -

nul academician. Se face amintire în continuare des -

pre tăcerea instituţionalizată care se petrece în spaţii

anume destinate: biblioteci, case ale cărţii, expoziţii

de pictură, muzee, lăcaşe de cult, etc., locuri ce pre -

supun un comportament tăcut. O formă inedită de

tăcere identificată de autor în acest volum este tăce -rea mitică. „Mitul este expresia unui evenimentprimordial, anistoric … un adevăr indiscutabil care

MANIFESTĂRI ŞTIINŢIFICE

Academicianul VASILE STĂNESCU90 de ani de viaţă

Academic ianul

Vasile Stănescu a îm pli -

nit la 4 februarie ve ne -

rabila vârstă de 90 de ani.

S-a născut la 4 februarie

1925 la Bucureşti. În

1948, obține licenţa Aca -

de miei de Studii Econo -

mice din Capitală. Vasile

Stănescu este, totodată,

licențiat și în drept, fiind

specialist cu precădere în

dreptul comercial. În

1965 ob ține, la Academia

de Ştiinţe Economice, titlul ştiin ţific de doctor în

economie.

Ca tânăr absolvent, Vasile Stănescu şi-a înce -

put cariera în cadrul Ministerului Culturii, unde a

coordonat activitatea editorială şi de difuzare a cărţii.

Vasile Stănescu a fost redactor, apoi, în peri -

oada 1958–1972, redactor şef coordonator la Editura

Ştiinţifică, îndrumând apariţia de lucrări în diverse

domenii de specialitate, calitate în care a iniţiat o

serie de colecţii, inclusiv în domeniul dreptului, şi a

recuperat multe valori ale culturii române, pentru

istoria ştiinţei din România.

În cursul timpului, Vasile Stănescu a deţinut

funcţii ministeriale de director, director general,

arbitru şef interdepartamental şi consilier ministerial

cu probleme editoriale, economice, juridice şi de

arbitraj comercial.

Concomitent cu munca editorială, Vasile Stă -

nes cu a desfăşurat o îndelungată şi apreciată activi -

tate didactică, atât în cadrul Academiei de Studii

Economice, fiind la un moment dat chiar asistentul

renumitului profesor Andrei Rădulescu – fost pre şe -

dinte al Academiei Române –, cât şi în cadrul Facul -

tăţii de Drept a Universităţii Bucureşti, unde a predat

cursuri de economie politică.

Vasile Stănescu a fost consilier permanent şi

şef al Secţiei a III-a a celui de al doilea Consiliu

Legis lativ, chiar din momentul înființării acestei

instituţii juridice prestigioase, în 1972, şi până în

1984, fiind, pentru scurt timp, și Președinte interimar

al Consiliului.

Încă din primii ani de activitate desfăşurată în

cadrul Consiliului Legislativ, Vasile Stănescu s-a

remarcat prin valoroasele sale lucrări de specialitate.

Activitatea sa ştiinţifică a constat în elaborarea şi

publicarea, în ţară şi străinătate, a circa 40 de volume

şi cursuri, precum şi a peste 350 de articole şi studii. A

abordat teme variate între care: unitatea econo mică,

dreptul economic, managementul, teoria patri mo -

niului, personalitatea juridică şi capacitatea juri dică a

unităţilor economice, dreptul şi mecanis mul economic.

Cercetările multidisciplinare, pe care le-a efectuat

singur sau în colaborare, au condus, prin modul de

abordare dinamică şi prin rezultatele obţinute, la

reevaluarea unor concepte din literatura economică şi

juridică.

Vasile Stănescu a lansat noul concept al „eco -

dreptului”, recunoscut de literatura de specialitate. A

realizat, pentru prima dată, conexiuni între drept şi

economie în studierea unor instituţii fundamentale ale

celor două discipline, precum patrimoniul şi bilanţul.

Totodată, Vasile Stănescu s-a afirmat ca unul dintre

promotorii dreptului economic, punând bazele teore -

tice ale acestuia ca o nouă ramură de drept.

Vasile Stănescu şi-a adus o contribuţie deose -

bită la studierea globalizării. A elaborat practic bazele

teoretice ale unei noi ştiinţe în lucrarea pe care a inti -

tulat-o sugestiv Ştiinţa globalizării, care a repre -

zentat, se pare, o premieră mondială sub aspectul

tratării sistematice a unui fenomen ce preocupă intens

lumea contemporană. Preocupările în acest domeniu

sunt continuate de Vasile Stănescu în lucrarea

Globalizarea spre o nouă treaptă de civilizație.Ca urmare a meritelor ştiinţifice deosebite ale

lucrărilor pe care le-a elaborat, Vasile Stănescu a

devenit, la 29 ianuarie 1999, membru de onoare al

Academiei Române.

Vasile Stănescu a luat parte, de asemenea, la

toate acţiunile de evaluare a stării economiei naţio -



nale (ESEN). De remarcat implicarea sa în ela borarea,

la solicitarea Uniunii Europene, a Strate giei naţionalede dezvoltare economică a României, înaintată, în

martie 2000, Comisiei Europene de la Bruxelles şi a

capitolului „Dreptul muncii” din lucrarea România2000. Şi-a adus contribuţia la realizarea volumului

Probleme ale integrării României în UE – cerinţe şievaluări, 2001 – 2002. A participat la numeroase

conferinţe, simpozioane şi congrese, în ţară şi stră -

inătate.

Din 1975 este membru titular al Asociaţiei

Oamenilor de Ştiinţă din România (AOŞR), devenind

membru în Consiliul Naţional Ştiinţific al AOŞR. De

asemenea, Vasile Stănescu este membru AGER şi al

Asociaţiei Juriştilor, membru de onoare al Fundaţiei

„Ioan Basgan” din 2002, membru de onoare al

„American Sorunco Group 2000”, membru fondator

al Comisiei de Management (1972), membru al So -

cietăţii de Management din China, membru în

Consiliul de orientare şi evaluare ştiinţifică ESEN,

membru în Comisia de fundamentare a strategiei na -

ţionale de dezvoltare economică a României, mem -

bru în Consiliul Ştiinţific al Institutului de Cercetări

Juridice al Academiei Române, membru în Consiliul

redacţional al revistei „Romanian Econo mic Review”

şi al revistei „Revue roumaine des sciences eco nomiques”,

cetăţean de onoare al mai multor localităţi din

România.

De peste 40 de ani, Vasile Stănescu funcţio -

nează în conducerea Fundaţiei „Familia Menachem

H. Elias”, iniţiind şi conducând cu succes acţiunile

pentru recuperarea, reconstituirea, consolidarea şi

dezvoltarea patrimoniului acesteia, ca şi pentru pro -

mo varea ima ginii şi sprijinirea statornică a Acade miei

Române şi a instituţiilor fundamentale ale culturii

române. Vasile Stănescu a devenit, de altfel, conti -

nuator, la Fundaţie, al profesorului universitar doctor

docent Ioan Ceterchi, fost preşedinte al Consiliului

Legislativ, fiindu-i, totodată, colaborator şi prieten

apropiat.

Pentru întreaga sa activitate, ca şi pentru cali -

tăţile sale morale şi civice este deosebit de preţuit şi

respectat, fiind distins cu numeroase ordine şi me -

dalii, între care şi înalta distincţie „Ordinul naţionalServiciul credincios în grad de cavaler”.

Lucrările academicianului profesor universitar

doctor Vasile Stănescu sunt apreciate pentru orien -

tarea modernă, multi şi interdisciplinară în cercetare,

pentru temeinicia investigaţiei, ca şi pentru propu -

nerile de lege ferenda, fiind considerate contribuţii

remarcabile, fundamentale atât la ştiinţa dreptului, cât

şi la ştiinţa economică.

Sorin POPESCU

Preşedinte de Secţie, Consiliul Legislativ

Tudor PRELIPCEANU

Manifestări științifice

La 1 februarie 2015 –

acad. Ion Dogaru a împlinit

80 de ani. Născut în comuna

Licurici – jud. Gorj, a urmat

cursurile Școlii Normale de

Băieți din Târgu-Jiu (1945-

1952). A absolvit în 1958

Facultatea de Drept din Bucu -

rești. Ca student al acestei

facultăți a reușit performanța

de a primi bursă republicană timp de șapte semestre

și, mai ales, de a fi considerat de profesorul Tudor R.

Popescu discipolul său preferat. În volumul Elementede teoria generală a dreptului3

, Ion Dogaru își

amintea: „Socot că soarta a hărăzit promoției 1958(București, din care fac parte) rarul privilegiu de a fiputut poposi un semestru, un an sau mai mult în fațacatedrei de la care ni s-au adresat – sub cople -șitoarea cupolă a fascinației – corifei ai școliijuridice românești: academicianul Traian Ionașcu,Tudor R. Popescu, membru de onoare al Academiei,academicianul Ion Filipescu, profesorii Mihail-Dodel Eliescu, Ilie Stoenescu, Constantin ȘtefanTomulescu, Zeno Oprea, Gheorghe Nedelschi, EmilCernea, Paul Gogeanu, Nestor Prisca, S. Kahane,S. Zilberstein, Camil Suciu, Constantin Stătescu,C. Bulai ș.a. I-am audiat în particular – cu aceleașiprofunde emoții – pe profesorii Vintilă Dongoroz,Salvator Brădeanu și Ion Lipovanu … îi așez înicoana sufletului și minții mele cu credința că dinefort neîntrerupt, din valoare și din respect pentruînaintași s-a născut, se cultivă și se dezvoltă tradițiaîn domeniul dreptului.”

Zece ani mai târziu, în 1969, a devenit doctor

în drept civil.

Și-a început cariera ca profesor suplinitor la

Școala generală din Târgu Cărbunești (1952-1953)

urmând ca din 1958 până în 1963 să activeze ca

judecător la Tribunalul Raional din Craiova. În 1968

era judecător și președinte al Tribunalului din

Craiova, același an fiind și începutul carierei de cadru

didactic la Universitatea din Craiova, unde, peste alți

10 ani, în 1978, Ion Dogaru devine profesor uni -

versitar. Între anii 1976 – 1980 este prorector al

Universității din Craiova, iar din 1992 este decan al

Facultății de Drept din cadrul acestei universități.

La 6 iunie 2001 profesorul Ion Dogaru devine

membru corespondent al Academiei Române, semn

al recunoașterii meritelor sale în domeniul dreptului

civil, dreptului comerțului internațional, dreptului

familiei, teoriei generale a dreptului și filosofiei

dreptului.

Cercetările sale se regăsesc în cele 50 de

volume (tratate, monografii, manuale scrise singur

sau în colaborare), precum și în peste 70 de studii

apărute în publicații de profil din țară și de peste

hotare.

Iată numai câteva din volumele apărute sub

semnătura sa: Drept economic (1968); Obligațialegală de întreținere. Drept comparat (1969); Ele -mente de teorie generală a dreptului și de dreptconstituțional (1971); Elemente de drept civil (1971);

Elemente de drept obligațional (1971); Dreptulcomerțului internațional (1977); Principii și instituțiiîn dreptul comerțului internațional (1981, în colab.);

Contractul. Considerații teoretice și practice (1983);

Valențele juridice ale voinței (1986); Elemente deteoria generală a dreptului (1993); Elementeledreptului civil (2 vol., 1993-1994); Drept civil. Tratat(3 vol., 1995-1996, în colab.); Dicționar de ergo -nomie (1997, în colab.); Teoria generală a dreptului(1999); Teoria generală a obligațiilor (1999); Între -ținerea în contextul drepturilor fundamentale (2001,

în colab.); Elemente de dreptul familiei (2001, autor

principal); Filosofia dreptului. Marile curente (2002,

în colab.); Drept civil. Idei producătoare de efectejuridice (2002, autor principal şi coordonator);



1

Ion Dogaru : Elemente de teoria generală a dreptului, Editura

Oltenia, Craiova, 1994, pag. 281

Academicianul ION DOGARU 80 de ani de viaţă

Soberania – qual rumo? [Suveranitatea – Încotro ?

(Mackenzie, Sao Paulo, Brazilia, 2002, coautor)];

Drept civil. Teoria generală a obligațiilor (2002,

autor principal); Drept civil. Ideea curgerii timpuluiși consecințele ei juridice (2003, autor principal,

coordonator); Drept civil. Succesiunile (2003, autor

principal și coordonator).

De numele său se leagă apariția publicației

plurilingve „Revista de Științe Juridice“.

Recunoașterea activității și operei de-a lungul

timpului, a acad. Ion Dogaru, personalitate remar -

cabilă a științei juridice românești contemporane, se

regăsește și în premiile cu care a fost distins: Premiul

„Petre S. Aurelian“ al Academiei Române (1985);

titlul de Profesor Emerit (1986); titlul de Profesor deOnoare al Universității din Craiova (1995); Premiul

„Istrate Micescu“ al Uniunii Juriștilor din România

pe anul 2002 pentru cartea Filosofia dreptului. Marilecurente; Ordinul „Steaua României“ în gradul de

cavaler; Cetățean de onoare al municipiului Craiova.

Ca un omagiu adus întregii sale activități ca

specialist al dreptului românesc și în același timp ca

eminent profesor, întemeietor al școlii juridice de la

Craiova, în anul 2014 a apărut la Editura Academiei

Române volumul O viață dedicată dreptului: IonDogaru.

Sub coordonarea lui Mircea Duțu și a lui Dan

Claudiu Dănișor, volumul reunește o serie de articole

despre viața și activitatea acad. Ion Dogaru, scrise de

reprezentanți de seamă ai dreptului românesc contem -

poran, impresionanta listă de lucrări publicate până în

prezent, precum și o serie de studii juridice alese.

Sorin POPESCU

Preşedinte de Secţie, Consiliul Legislativ

Mihaela BORA

Expert, Consiliul Legislativ



Zilele și nopțile fierbinți din preajma și imediat

după evenimentele revoluționare din decembrie 1989

au însemnat, negreșit, o cotitură decisivă și în trans -

formarea fostei Asociații a Juriștilor într-o instituție

pusă în slujba aspirațiilor democratice ale tuturor

categoriilor de slujitori ai dreptului din România, în

angajarea sa cu toate forțele de partea noilor autorități

statale și revenirea hotărâtă la cinstirea și înfăptuirea

idealurilor umane fundamentale de progres, dreptate

și adevăr.

Am avut onoarea să particip nemijlocit la

unele dintre aceste evenimente, intim legate de

breasla din care făceam parte, pe care doresc să le

consemnez aici, pentru a nu fi date pe nedrept uitării,

cu atât mai mult cu cât unii dintre protagoniști nu mai

sunt astăzi din păcate printre noi.

Totul a pornit de la un telefon primit acasă, în

după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, de la cole -

gul și prietenul meu, eminentul jurist Victor Dan

Zlătescu, care, de altfel, mi-a fost și naș de cununie.

Mă ruga să vin împreună cu fiica mea Cristina,

pe atunci grefieră la Sectorul 1 din Capitală (în

prezent absolventă a Facultății de Drept și consilieră

la Senat) pentru a scrie un material important, în

numele tuturor categoriilor de juriști din București.

Inutil să amintesc că pe vremea aceea nu exista

computer, iar toate materialele, inclusiv la instanțe,

se băteau la arhaica mașină manuală de scris. Fiica

mea fusese de dimineață, împreună cu mai mulți

salariați ai instanței, printre care judecătorul Mihai

Eftimescu, la manifestațiile din Piața Palatului, care

precedaseră plecarea lui Ceaușescu și era foarte

marcată de evenimentele la care asistase. De altfel,

întreaga atmosferă care domnea atunci pe străzi, unde

se auzeau destul de des împușcături, se vedeau oa -

meni panicați, fugind, dar și grupuri compacte care

strigau „moarte dictatorului”, ridicau baricade sau

legitimau unele persoane considerate suspecte, deve -

nise una de coșmar, dar în același timp, îți inocula o

senzație nouă, de eliberare, de trezire dintr-un somn

adânc ori, cel puțin, dintr-o amorțire înde lungată a

simțurilor.

După telefon, m-am îndreptat împreună cu fiica

spre sediul Uniunii Avocaților din str. Dr. Râureanu,

lângă Palatul CEC, unde fuseserăm convocați. Acolo

se afla și sediul unuia dintre colectivele de asistență

juridică (de avocați), al cărui președinte era la acea

dată colegul meu de facultate, viitorul profesor Ioan

Alexandru. În încăperile care forfoteau de lume îmi

amintesc că am zărit mai multe figuri cunoscute:

Teodor Vasiliu, fost ministru al justiției, generalul

Adrian Nițoiu, membru al Tribunalului Suprem,

avocații Iulian Florescu și Bogdan Ionescu (ultimul

tocmai apăruse la televizor, alături de Caramitru și

Dinescu, pentru a aduce salutul Uniunii avocaților),

vărul meu Lazăr Arjocianu și Nicolae Cerveni (pe

care l-am cunoscut cu acea ocazie și care va deveni

ulterior un om politic important, conducător al unui

partid desprins din mișcarea liberală, Partidul Socialist

Liberal, redenumit apoi Partidul Național Liberal –

CD), judecătorul Cristian Iordănescu (care va ocupa

în anii următori funcția de președinte al Baroului

bucureștean) etc. Cele mai multe dintre persoanele

prezente erau avocați, printre care se numărau, în

afară de prietenii Victor Zlătescu și Ioan Alexandru,

unii dintre maeștri cunoscuți ai barei, precum George

Carpet sau N. Cerveni.

Țin minte că ne-a luat ceva timp pentru a

redacta un mesaj de susținere, din partea juriștilor, a

noilor autorități, respectiv a Frontului Salvării Națio -

nale, mesaj pe care urma să-l înmânăm celui care ne

reprezenta în cadrul Frontului, respectiv prof. univ.

Dumitru Mazilu, pe atunci prim-vicepreședinte al

Consiliului Frontului.



25 de ani de la renașterea Uniunii Juriștilor (Democraţi) din România

Sorin POPESCU

Preşedinte de Secţie


Câțiva dintre noi, printre care avocații Bogdan

Ionescu, Ioan Alexandru, Iulian Florescu, Victor Dan

Zlătescu și cu mine am fost desemnați să ducem

mesajul în cauză a doua zi, personal prof. Mazilu și

să-l asigurăm de sprijinul tuturor categoriilor de

juriști, precum și de a ne pune la dispoziția noilor

autorități, pentru conceperea și redactarea, la nevoie,

a proiectelor de acte ale acestora sau a oricăror alte

materiale.

A doua zi de dimineață, cu mașina lui Victor

Zlătescu, am ajuns cu destule greutăți în preajma

clădirii fostului Comitet Central și am încercat să

intrăm pe una dintre porțile laterale, în partea opusă

străzii Onești. Cu chiu cu vai, după multe legitimări

și interogări din partea celor care păzeau intrările, am

fost lăsați să pătrundem înăuntru însoțiți de un militar

înarmat, pentru a ajunge la cabinetul prof. Mazilu,

care se afla undeva la un etaj superior. Îmi amintesc

că în ultima parte a drumului am fost forțați să

străbatem un culoar lung de-a bușilea, târându-ne

efectiv, întrucât se trăgea încontinuu, iar ferestrele

erau făcute țăndări. În sfârșit, am ajuns la biroul prof.

Mazilu, unde era un vacarm și un du-te-vino de

nedescris. Până la urmă, am reușit să-l prindem între

două convorbiri, să-i remitem mesajul și să-l asigu -

răm și verbal de susținerea noastră necondiționată.

Recent, cu prilejul sărbătoririi Zilei Justiției, i-am

amintit prof. Dumitru Mazilu despre aceste eveni -

mente, îngropate de-atunci în memorie.

În după-amiaza zilei de 24 decembrie 1989,

adică de Ajunul Crăciunului, familia Chiuzbaian, care

avea o fetiță, Luiza, cam de vârsta fiului nostru, Vlad,

a insistat să venim cu toții acasă la ei – stăteau într-o

vilă în apropierea Academiei Militare – pentru a

aprinde luminile bradului. Ne-am îmbarcat în mașina

personală (bineînțeles o Dacie) și am pornit din

cartierul Tineretului cu inima îndoită, având în vedere

situația de pe străzi; și, într-adevăr, am avut parte de

numeroase opriri, în care patrule înarmate ne

controlau și ne întrebau unde mergem. Într-un târziu

am ajuns cu bine la destinație și, deși discuția cu

familia Chiuzbaian se purta cu precădere în jurul

evenimentelor din București și din țară, bucuria

copiilor care-și descopereau darurile și se extaziau în

fața pomului tradițional ne-au făcut să mai uităm

pentru un timp prezentul nesigur, dar mai ales să nu

ne mai gândim la zilele ce vor urma.

De la un timp am început să auzim din ce în ce

mai des împușcături, dându-ne seama ca ele veneau

din direcția Academiei Militare, care se afla imediat

după micul parc care străjuia strada unde ne aflam.

Până la urmă, văzând că focurile de armă nu

numai că nu se potoleau, ci păreau chiar să se

întețească, am hotărât să rămânem peste noapte cu

toții acolo. Inutil să spun că acea noapte a fost una de

coșmar; ni se părea că împușcăturile se aud tot mai

puternic și tot mai aproape, dându-ne impresia la un

moment dat că se trage chiar din curtea imobilului.

Întrucât dimineața totul se liniștise, împreună

cu Gabi Chiuzbaian, lăsând familiile în apartamentul

acestuia, am plecat pentru a vedea situația pe străzi.

Trecând pe strada dr. Lister, am zărit într-o curte un

corp nemișcat și am presupus că fusese împușcat în

timpul nopții. Ne-am îndreptat apoi spre locuința lui

Alexandru Limona, care era situată pe Splaiul Unirii,

aproape de Facultatea de Drept. Acolo l-am găsit și

pe Toni Iorgovan și, fără să mai zăbovim, am plecat

pe jos spre B-dul Aviatorilor, vrând să ajungem la

Televiziune, unde se pare că se desfășurau cele mai

importante evenimente.

În drum ne-am oprit la Casa Titulescu de la

Șosea, care era plină cu tot felul de oameni, cunoscuți

și necunoscuți. Acolo, prietenul nostru Pavel Suian,

împreună cu colegii săi Petrina și Iftene Pop și alți

câțiva deschi seseră o listă de adeziuni pentru reîn -

ființarea Parti dului Național Țărănesc. Multă lume își

depunea semnătura și mi se pare că și Antonie

Iorgovan a făcut-o. De aici am pornit către sediul

Televiziunii, însă ne-a fost imposibil să pătrundem

înăuntru; cordoane dese de oameni înarmați nu ne-au

lăsat nici măcar să staționăm în curtea clădirii,

nicidecum să intrăm în incintă.

Dându-ne seama că nu avem nicio șansă să

pătrundem în clădirea Televiziunii, am făcut cale

întoarsă până la locuința lui Gabi Chiuzbaian, unde

ne aștepta masa de Crăciun. Deși copiii nu realizau ce

se întâmplă afară, gândurile noastre nu erau îndrep -

tate decât la modul cum se vor desfășura eveni -

mentele și ce va urma apoi.

La un moment dat, după anunțuri repetate, la

televizor a început să se desfășoare așa-zisul proces

al soților Ceaușescu, urmat de execuția acestora. Am

privit fără o vorbă de comentariu, reflectând poate în

sinea noastră atât despre efemeritatea și deșertăciunea

puterii, dar și despre mascarada la care asistaserăm,

cu toate că toți ne doream sfârșitul unei dictaturi care

adusese întregul popor la exasperare și îl lăsase fără

speranță.



În colaborare cu Curtea Supremă Adminis -

trativă a Republicii Cehe, Asociaţia Consiliilor de

Stat şi a Jurisdicţiilor Administrative Supreme din

Uniunea Europeană (ACA-Europe), a organizat la

Brno, în data de 7 noiembrie 2014, un seminar

având ca tematică „Reţeaua de informaţii a ACA-Europe”.

Seminarul a fost prezidat de organizatorul

aces tui eveniment, respectiv dl. J. Baxa, preşedintele

Curţii Supreme Administrative a Republicii Cehe şi,

totodată, preşedintele ACA-Europe.

Agenda seminarului a fost divizată în trei părţi,

în prima fiind dezbătută problematica Forumului

ACA – o platformă comună de schimb de informații

pentru practicienii din Uniunea Europeană şi ai

dreptului european, pentru ca în cea de-a doua parte

să fie prezentate bazele de date ale ACA-Europe:

Dec.Nat şi JuriFast. Menţionez faptul că instituţia

noastră, Consiliul Legislativ, este membru doar al

Forumului ACA.

Cea de-a treia parte a seminarului a fost dedi cată

prezentării tematicii „E-Justice: evoluţii recente (din

ultimii 5 ani)”. O expunere interesantă a pro cedurii

electronice în Belgia a fost realizată de dl. G.

Debersaques, Președintele unei Camere a Consiliului de

Stat al Belgiei și Secretar General al ACA-Europe.

Totodată, dl. L. Dutheillet de Lamothe, responsabilul cu

petiţiile la Consiliul de Stat din Franţa, a prezentat

procedura electronică din Franţa, iar dl. A. Roztočil,

judecător la Curtea Supremă Administrativă a Republicii

Cehe a prezentat procedura electronică din ţara sa.

Menţionez că fiecare prezentare a fost urmată

de interesante schimburi de opinii între participanţii la

seminar, privind aspectele analizate, bazate pe

experienţele proprii, remarcându-se punctele de vedere

formulate de domnul E. Thibaut, secretarul general

adjunct al ACA-Europe și prim auditor, șef de secție la

Consiliul de Stat din Belgia, precum şi de doamna

C. Butz, şefa direcţiei de informare și documentare a

Curții Administrative Federale din Germania.

Liviu-Marian VÎTCĂ

Consilier, șef sector


În zilele următoare, în sala de festivități, plină

ochi, de pe str. Dr. Râureanu, a avut loc ședința de con -

stituire a Uniunii Juriștilor Democrați din România, al

cărui președinte a fost ales avocatul George Carpet, iar

ca prim-vicepreședinte, Gavril Iosif Chiuzbaian (venit

acolo la îndemnul meu) subsemnatul având cinstea de

a face parte, alături de alți confrați, din primul orga -

nism de conducere permanentă al Uniunii. Ulterior,

sub ministeriatul la Justiție al lui Victor Babiuc, Uni -

unii Juriștilor i s-a restituit, prin Hotărârea Guvernului

nr. 335 din 6 mai 1991, întregul imobil în care se află

și astăzi sediul acesteia, imobil construit înainte de

război de Asociația magistraților și avocaților (AMA),

reparându-se astfel încă o nedreptate a regimului

comunist.

Din nefericire, mulți dintre membrii fondatori

ai Uniunii, care au fost aleși în primul comitet de

conducere, nu mai sunt astăzi în viață. Îmi fac o da -

torie de onoare de a-i consemna aici, pentru eter -

nitate, cerându-mi umil iertare dacă nu i-am putut

reține pe toți. Este totuși vorba de juriști, care pe

lângă strălucirea ce-au adus-o profesiei, s-au făcut

remarcați, totodată, și ca devotați slujitori ai intere -

selor și aspirațiilor colective ale breslei: George

Carpet, Ilie Tudor, Gavril Iosif Chiuzbaian, Nicolae

Cerveni, Lazăr Arjocianu, Teodor Vasiliu, Victor Dan

Zlătescu, Cristian Iordănescu, Iulian Florescu,

Alexandru Limona ș.a.

Dumnezeu să-i aibă în pază și să le păstreze

vie amintirea!



Seminarul „Reţeaua de informaţii a ACA-Europe”desfăşurat la Brno, 7 noiembrie 2014



Dintre evenimentele, acţiunile, întrunirile şi

simpozioanele mai importante la care au participat

recent reprezentanţi ai Consiliului Legislativ, amin tim

a III-a conferință anuală cu tema Administrația Publicăîn situații de criză, organizată la data de 24 oc tombrie

2014 de Centrul de Drept Public și Științe Admi -

nistrative din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice

şi Administrative, Prima conferință anuală cu par -

ticipare internațională „Justice and Administrative Lawfrom an Interdisciplinary Perspective”, orga ni zată în

perioada 21-22 noiembrie 2014 de Depar tamentul de

Drept al Facultății de Administrație Publică din cadrul

Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative,

precum şi Simpozionul cu tema „Drepturile omului –

365 de zile”, consacrat Zilei Internaţionale a Drep -

turilor Omului.

Prima dintre aceste manifestări ştiinţifice, care

s-a aflat la a III-a ediţie, a apărut inițial pe baza unei

platforme de diseminare a rezultatelor cercetării

științifice şi de analiză a cadrului administrativ

existent. În timp, conferința – la care se reunesc în

mod tradițional peste 50 de specialiști în drept public

și științe administrative – s-a transformat într-un for

de dezbatere și reflecție asupra unor chestiuni

fundamentale ale normativității și practicii guver -

nării.

Co-organizatori ai acestei conferinţe au fost

Societatea Academică de Științe Administrative și

Institutul de Drept Public și Științe Administrative al

României, evenimentul fiind sprijinit şi de Ministerul

Educației Naționale.

Dezbaterile din cadrul manifestării s-au desfă -

şurat la Centrul Internaţional de Conferinţe al SNSPA

şi au fost structurate în două secţiuni, prima

referitoare la Starea de criză şi manifestările socialeale acesteia, iar cea de a doua la Modificări impusecadrului normativ şi practicii administrative destarea de criză.

La lucrările conferinţei au participat specialiști

de prestigiu ai mediului universitar din București,

Cluj-Napoca, Timișoara, Sibiu, Brașov, Constanța,

Craiova, Chișinău, magistrați, avocați, înalți funcțio -

nari publici, care au dezbătut teme de actualitate şi

au surprins aspecte ale funcționării administrației

publice în circumstanțe excepționale, mai exact în

situații de criză. Printre participanţi s-au numărat şi

specialişti ai Consiliului Legislativ, respectiv d-na

conf. univ. dr. Benonica Vasilescu şi dl. dr. Cătălin

Ciora.

În cuvântul de deschidere a manifestării, în

numele comitetului de organizare, dl. prof. univ. Emil

Bălan a reliefat cadrul general al conferinţei şi a

evidenţiat aşteptările referitoare la răspunsurile la

temele abordate.

Astfel, s-a precizat că anumite circumstanțe

excepționale, în raport de natura valorilor amenințate

şi de efectele pe care le creează, pot apărea stări de

criză, în situaţia cărora funcţionarea organelor admi -

nistraţiei publice se abate de la starea de normalitate.

Pornind de la realitatea existenței crizelor, a

rezultat necesitatea constituirii unui sistem de gestio -

nare a acestora, statul trebuind să-și dezvolte o capa -

citate administrativă corespunzătoare pentru a da un

răspuns adecvat. În acest sens, un rol important

trebuie acordat inclusiv consolidării sistemelor de

alertă timpurie.

S-a mai precizat că dreptul, în special cel pu -

blic, în cadrul căruia un rol important revine științelor

administrative, este chemat să ofere soluții normative

sau pe planul politicilor publice, temeinice, funda -

men tate științific, care să stea la baza deciziilor admi -

nistrative pentru reducerea efectelor unei crize care

poate afecta toate dimensiunile unui stat: institu -

ționale, economice, sociale, juridice, etc.

În acest context, dorinţa organizatorilor a fost

aceea de dezbatere şi formulare de răspunsuri la teme

precum: starea de criză şi manifestările sociale ale

acesteia; adaptarea cadrului normativ şi a practicii

administrative la starea de criză; situaţiile de criză

(excepţionale) – temei pentru mobilizarea specială a

societăţii, reglementare primară delegată puterii exe -

cu tive, modificare/ denunţare unilaterală a conven -

Conferinţe naţionale şi internaţionale cu participareareprezentanţilor Consiliului Legislativ

ţiilor, din raţiuni de interes general şi/sau restrângerea

exerciţiului unor drepturi şi libertăţi.

Fiecare prezentare din cadrul conferinţei a

prilejuit un moment de reflexie asupra unor proble -

matici actuale şi a generat dezbateri la care a

participat marea majoritate a celor prezenţi.

Ca o recunoaştere a muncii depuse în cadrul

conferinţei, s-a decis ca lucrările acesteia – comu -

nicări, dezbateri, puncte de vedere – să fie reunite și

aduse la cunoştiinţă publicului larg printr-un volum

publicat la o editură de prestigiu recunoscută

CNCSIS sau la o editură internațională, pentru a

constitui astfel un reper al cercetării științifice a

problematicii.

Cea de a doua manifestare ştiinţifică, intitulată

„Justice and Administrative Law from an Inter dis -ciplinary Perspective”, a fost organizată în perioada

21-22 noiembrie 2014 de Departamentul de Drept din

cadrul Facultății de Administrație Publică a Şcolii

Naţionale de Studii Politice şi Administrative în

parteneriat cu Facultatea de Ştiinţe Economice şi

Administrative din cadrul Universităţii Sakarya din

Turcia şi cu participarea Institutului Român pentru

Drepturile Omului – IRDO.

Deşi aflată la prima sa ediţie, această confe -

rinţă internaţională s-a bucurat de o prezenţă masivă

a unor membri ai comunității academice juridice din

România, parteneri ai Departamentului de Drept din

cadrul Facultății de Administrație Publică a Şcolii

Naţionale de Studii Politice, a numeroase perso na -

lităţi din domeniul juridic, cadre didactice din această

facultate, studenți, absolvenți, precum şi magistraţi,

membri ai Consiliului Superior al Magistraturii şi ai

Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cadre din adminis -

traţia centrală şi locală atât din ţară, cât şi de peste

hotare. Din partea Consiliului Legislativ la această

conferinţă a participat dl. dr. Cătălin Ciora.

Lucrările conferinţei au fost deschise de doam -

na prof. univ. dr. Irina Moroianu Zlătescu, directorul

IRDO şi unul dintre amfitrionii întâlnirii, care a evi -

denţiat munca deosebită depusă de organizatori

pentru ca această conferinţă, încă de la prima sa

ediţie, să poată fi considerată ca un important forum

pentru schimburi de opinii şi prezentarea de rezultate

ale cercetărilor care să atragă, la ediţiile viitoare, din

ce în ce mai mulţi participanţi de vază ai lumii drep -

tului, şi care a mulţumit în mod deosebit Departa -

mentului de Drept, structură care poartă numele

soţului dânsei, cel care a fost reputatul jurist Victor

Dan Zlătescu.

În cadrul celor şase secţiuni tematice pe care

s-au desfăşurat lucrările conferinţei au fost prezentate

materiale, care au prilejuit ample incursiuni şi dezba -

teri referitoare la problematicile abordate.

Scopul conferinţei, a constat în iniţierea şi sus -

ţi nerea unui dialog, dintr-o perspectivă interdisci -

plinară, al specialiştilor şi practicienilor din domeniul

dreptului şi al justiţiei administrative, precum şi

constituirea unui forum pentru schimburi de opinii şi

prezentarea de rezultate ale cercetărilor în aceste arii

de analiză.

Pentru ca subiectele abordate în cadrul con -

ferinţei să fie cunoscute şi de alte persoane interesate,

care au aceleaşi preocupări ştiinţifice, în special

practicieni şi cadre universitare din domeniul drep -

tului din ţară şi de peste hotare, s-a decis ca lucrările

prezentate să fie publicate într-un număr special al

„Revistei Europene de Drept Social”.

Lucrările susţinute de participanţi în cadrul

celor două conferinţe internaţionale au avut menirea

de a pune în evidenţă rezultatele cercetărilor între -

prinse, fiind de o înaltă ţinută ştiinţifică şi răspunzând

pe deplin exigenţelor unor manifestări de o asemenea

amploare, remarcându-se prin rigoarea expunerilor şi

înaltul nivel tehnic al prezentărilor, constituind un

model de claritate aplicată complexităţii raţio na -

mentului.

De asemenea, prin calitatea materialelor ela -

borate şi prezentate, cele două evenimente ştiinţifice,

au prilejuit ample incursiuni şi dezbateri referitoare la

problematicile abordate, realizându-se un schimb util

de idei, consolidându-se bazele unor colaborări pro -

miţătoare care vor impulsiona în viitor, în mod cert,

interesul pentru activităţile de cercetare care vor ge -

nera alte reuniuni ştiinţifice de acest gen.

Reuşita acestor manifestări este rezultatul efor -

tului conjugat al comitetelor de organizare şi al struc -

turilor şi instituţiilor academice şi administrative

implicate, cărora li se cuvin mulţumiri în acest sens.

Un alt eveniment ştiinţific a fost reprezentat de

Simpozionul cu tema „Drepturile omului – 365 de

zile”, consacrat Zilei Internaţionale a Drepturilor

Omului şi organizat pe data de 10 decembrie 2014 de

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele

minorităţilor naţionale a Camerei Deputaţilor, Insti -

tutul Român pentru Drepturile Omului – IRDO, în

colaborare cu Subcomisia parlamentară pentru moni -





torizarea executării hotărârilor CEDO pronun ţate

împotriva României şi Asociaţia pentru Naţiunile

Unite din România – ANUROM.

La acest simpozion au participat pe lângă

reprezentanţi ai instituţiilor organizatoare, persona -

lităţi ale vieţii politice, ale mediului academic şi ale

societăţii civile.

Evenimentul a fost moderat de doamna prof.

univ. dr. Irina Moroianu Zlătescu, directorul Institu -

tului Român pentru Drepturile Omului.

Participanţii, printre care s-a numărat şi

dl. dr. Cătălin Ciora, au analizat, în luările de cuvânt,

diferite faţete ale drepturilor fundamentale ale

omului, conturându-se ideea că, din punct de vedere

legislativ, este nevoie nu numai de norme care să

reglementeze restricţionări ale drepturilor, ci mai ales

de norme care să garanteze, să recunoască şi să

permită realizarea acestor drepturi.

Din punct de vedere social este nevoie ca,

fiecare în parte şi toţi împreună, să cunoaştem aceste

drepturi, să le respectăm, să le punem în echilibru cu

obligaţiile care decurg din aceste drepturi, şi să mani -

festăm o mai mare toleranţă pentru cei din jurul

nostru, o societate inteligentă putând fi doar o soci -

etate incluzivă. De asemenea, au fost citite mesajele

Secretarului General ONU, dl. Ban Ki-Moon şi Înal -

tului Comisar pentru Drepturile Omului, dl. Zeid

Raʹad Al Hussein, cu ocazia aniversării Zilei Drep -

turilor Omului.

În finalul dezbaterilor, s-a desprins concluzia

că drepturile omului trebuie respectate nu doar o zi pe

an, ci în fiecare zi, timp de 365 de zile.

dr. Cătălin Ciora

Consilier, şef de sector


O delegație a Curții Constituționale din Repu -

blica Tadjikistan, condusă de domnul președinte

Mahkam Mahmudov, a efectuat o vizită în România,

la invitația domnului Augustin Zegrean, președintele

Curții Constituționale din România.

În data de 5 decembrie 2014, delegația Curții

Constituționale din Republica Tadjikistan a avut o

întâlnire şi cu domnul Dragoș Iliescu, președintele

Consiliului Legislativ, și a avut discuții ample cu

membri din conducerea acestei instituții.

Cu acest prilej, domnul Sorin Popescu, pre -

ședintele Secției de evidență oficială a legislației și

documentare, a făcut o prezentare a organizării și

funcționării Consiliului Legislativ, precum și a rolului

care îi revine în cadrul procesului legislativ.

Oaspeții tadjici au manifestat un deosebit

interes față de atribuțiile ce revin Consiliului Legis -

lativ în domeniul controlului de constitu ționalitate,

inclusiv prin comparație cu competențele în materie

ale Curții Constituționale.

Bogdan Dobrescu

Expert


Vizita delegaţiei Curţii Constituţionale din Republica Tadjikistan

Uniunea Juriștilor din România și Societatea

“Titu Maiorescu” au organizat, în ziua de 17 decem -

brie 2014, ceremonia de decernare a premiilor pentru

cele mai reprezentative lucrări științifice în domeniul

dreptului, conform unei tradiții ce s-a instituit acum

mai bine de două decenii.

Prin premiile și diplomele oferite cu această

ocazie au fost recunoscute și recompensate valorile

și excelența din domeniul dreptului. Cu aceeași oca -

zie au fost omagiate marile personalități ale culturii

juridice românești.

La festivitatea de decernare a premiilor au

participat un mare număr de reprezentanți ai dreptului

românesc, cuvântul de deschidere aparținând dom -

nului Ioan Chelaru – președintele Uniunii Juriștilor

din România.

Printre personalitățile care au fost prezente la

festivitate s-au numărat Robert Cazanciuc – ministrul

justiției, Adrian Bordea – președintele Consiliului

Suprem al Magistraturii, Bogdan Ciucă – președin -

tele Comisiei juridice a Camerei Deputaților, acad.

Răzvan Theodorescu fiind invitatul de onoare.

Lucrarea A patra carte cu personalități aleConsiliului Legislativ de-a lungul timpului, apărută

la Editura Lumina Lex, ai cărei autori sunt Sorin

Popescu și Tudor Prelipceanu, a primit Premiul

revistei „Palatul de Justiţie” oferit de Societatea

„Titu Maiorescu”.

Prezentăm în continuare lista volumelor premiate:

Premiul „Mihail Eliescu” – Domnului pro -

fesor Dan Chirică, pentru lucrarea „Tratat de dreptcivil. Succesiunile și liberalitățile”, apărută la Edi -

tura C.H. Beck;

Premiul „I.L. Georgescu” – Domnului pro -

fesor Ioan Macovei, pentru lucrarea „Tratat de dreptal comerțului internațional”, apărută la Editura Uni -

versul Juridic;

Premiul „Vintilă Dongoroz” – Colecti vului

de autori coordonat de profesorul Nicolae

Volonciu, pentru lucrarea „Noul Cod de procedurăpenală – comentat”, apărută la Editura Hamangiu;

Premiul „Anibal Teodorescu” – Domnului

dr. Cătălin-Silviu Săraru, pentru lucrarea „Carteade contracte administrative – modele, comentarii,explicații”, apărută la Editura C.H. Beck;

Premiul „Andrei Rădulescu” – Institutului

de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu”

al Academiei Române, pentru elabo ra rea lucrărilor

„Le patrimoine: évolutions et accep tions possibles.Journées juridiques franco-roumaines” și „Istoriaștiințelor juridice în România”, apărute la Editura

Academiei Române;

Premiul „Gavril Iosif Chiuzbaian” – Dom -

nului dr. Bogdan Dima, pentru lucrarea „Conflictuldintre palate. Raporturile de putere dintre Parlament,Guvern și Președinte în România postcomunistă”,apărută la Editura Hamangiu

Premiul revistei „Dreptul” – Domnului

profesor Ion Traian Ștefănescu, pentru publicistică

științifică în domeniul dreptului;

Premiul revistei „Palatul de Justiţie” oferit

de Societatea „Titu Maiorescu” – Domnilor Sorin

Popescu și Tudor Prelipceanu, pentru publi cistică

juridică, articole reunite în lucrarea „A patra carte cupersonalități ale Consiliului Legislativ de-a lungultimpului”, apărută la Editura Lumina Lex

Diplome de onoare:

• Doamnei profesor Verginia Vedinaș, pentru

volumul de publicistică „Identitate națională și iubirede țară”;

• Domnului profesor Alexandru Țiclea, pentru

lucrarea „Tratat de dreptul muncii”;• Colectivului de autori coordonat de profe -

sorul Dumitru Andreiu Petre Florescu, pentru

lucra rea „Călăuza juristului”;Premiul de excelență al Uniunii Juriștilor și

Societății „Titu Maiorescu” – Domnului profesor

Dumitru Mazilu, pentru întreaga sa activitate pusă

în slujba dreptului, cu prilejul împlinirii vârstei de

80 de ani.



Premiile Uniunii Juriștilor din România 2014

1. BELIGRĂDEANU, ŞERBAN. – Înţelesul, sfera de aplicare şi efectele măsurilor „denunţării” sau

„desfacerii” contractelor de muncă de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar reglementate

prin art. 123 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

În: Dreptul. – nr.11, 2014, p. 112-125.

Autorul consideră că, de lege ferenda, apare necesară modificarea Legii nr.85/2014 sub două aspecte, şi anume:

– pe de o parte, completarea art. 123 alin. (4) în sensul conturării cât mai exacte a textului, în scopul de a preciza care poate

fi obiectul despăgubirii vizate de text;

– pe de altă parte “denunţarea” ad nutum a contractului individual de muncă [la care se referă art. 123 alin. (1) şi alin. (7) ar

trebui înlocuită printr-o formă simplificată de concediere a salariaţilor, care să armonizeze interesele legitime ale salariaţilor

cu finalitatea Legii nr.85/2014, într-o manieră echitabilă, raţională şi eficientă]. În cazul în care s-ar considera că ultima

propunere ar fi prea complicat de tradus în fapt, autorul formulează o propunere minimală, mai simplă, şi anume:

– a se înlătura orice referiri exprese sau implicite cu privire la contractele individuale de muncă în cuprinsul art. 123 din Legea

nr.85/2014;

– în schimb, în locul acestor referiri, art. 65 din Codul muncii urmează a fi completat cu două alineate [alin. (3) şi alin. (4)] astfel:

“(3) Concedierea potrivit alin. (1), pe perioada cât angajatorul se află în procedură de insolvenţă sau faliment se dispune de

către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, fără a se avea în vedere dispoziţiile alin. (2);

(4) În situaţia concedierii în temeiul alin. (3), administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va acorda personalului concediat

numai termenul legal de preaviz, iar dacă sunt aplicabile dispoziţiile prezentului Cod privind concedierea colectivă, termenele

prevăzute la art. 71 şi art. 72 alin. (1) ale Codului de faţă se reduc la jumătate.”

Subiect: administrator judiciar ; contract de muncă, denunţare ; contract de muncă, desfacere; insolvenţă ; Legea nr.85/2014 ; lichidator

judiciar.

2. BELIGRĂDEANU, ŞERBAN. – Necesitatea obiectivă şi stringentă a adoptării unei noi legislaţii

privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, precum şi statutul acestei profesii juridice.

În: Dreptul. – nr.12, 2014, p.21-35.

Autorul consideră, de lege ferenda, că în viitoarea legislație privitoare la consilierii juridici urmează să se precizeze, asemănător

art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările

ulterioare, că toate societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare constituite

de consilierii juridici în temeiul art. 21 din Statutul profesiei de consilier juridic, încă în fiinţă, „îşi încetează de drept activitatea”,

iar „continuarea unor asemenea activităţi constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale”; totodată urmează să înceteze

de drept şi efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicţional prin care au fost recunoscute ori înfiinţate atari societăţi.

Subiect: consilier juridic ; Legea nr.514/2003 ; profesie juridică ; statut.

3. BODOAŞCĂ, TEODOR. – Discuţii în legătură cu reproducerea umană asistată medical cu terţ

donator în reglementarea Codului civil. În: Dreptul. – nr.7, 2014, p. 50-71.

În aplicarea art. 477 din Codul civil a fost elaborat „Proiectul de lege privind reproducerea umană asistată medical”. Din

analiza acestui proiect de lege, autorul face o serie de propuneri de lege ferenda:

– modificarea dispoziţiilor art. 441 alin. (3) din Codul civil şi reformularea art. 4 lit. b) din „Proiect”, în sensul de a dispune

că „viitori părinţi sunt un bărbat şi/sau o femeie, indiferent de starea lor civilă. Cu acest prilej ar putea fi eliminată şi formularea

negativă a art. 441 alin. (3) din Codul civil, contrară normelor de tehnică legislativă pentru adoptarea actelor normative;

– modificarea denumirii marginale a art. 442 din Codul civil în „Consimţământul viitorilor părinţi”;

– introducerea unei norme de trimitere, eventual în conţinutul art. 447 din Codul Civil, care să prevadă că „dispoziţiile acestei

secţiuni se completează corespunzător cu cele privind stabilirea filiaţiei din prezentul capitol”;

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

Propuneri de lege ferenda extrase din articolele publicateîn revistele de drept româneşti

(semestrul II 2014)

– Bibliografie indexată și adnotată* –

∗Lucrare realizată de Mihaela Bora şi Lucica Violeta Niculae, Consiliul Legislativ


– reformularea textului art. 443 alin. (1) din Codul civil, în sensul că „nimeni nu poate contesta filiaţia copilului pentru motive

ce ţin de reproducerea umană asistată medical cu terţ donator şi nici copilul nu poate reclama o altă filiaţie”;

– instituirea aceleiaşi reguli a răspunderii, indiferent de modalitatea „concepţiunii”. Eventual, în cazul prevăzut de art. 428 din

Codul civil, răspunderea ar trebui angajată şi faţă de copil, iar conţinutul ei ar trebui să fie generic. În schimb, în cazul

reglementat în prezent de art. 444 teza I din Codul civil, dreptul la despăgubiri ar putea fi prevăzut printr-o normă de trimitere

la dispoziţiile art. 428 din Codul civil;

– modificarea dispoziţiilor art. 444 teza a II-a din Codul civil, în sensul de a face trimitere la art. 424 şi urm. din Codul civil;

– modificarea textului din art. 446 din Codul civil în sensul că „părinţii au aceleaşi drepturi şi obligaţii faţă de copilul conceput

şi născut printr-o tehnică de reproducere umană asistată medical cu terţ donator ca şi faţă de copilul conceput şi născut pe cale

naturală”. De asemenea, textul ar putea fi formulat în sensul în care „copiii concepuţi şi născuţi printr-o tehnică de reproducere

umană asistată medical cu terţ donator sunt egali în faţa legii cu copiii concepuţi şi născuţi pe cale naturală”.

Subiect: Codul civil ; donator ; filiaţie ; reproducere medical asistată.

4. BODOAŞCĂ, TEODOR. – Decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti potrivit actualului

Cod civil. În: Dreptul. – nr.11, 2014, p. 126-143.

În urma analizelor efectuate în cadrul articolului, autorul prezintă următoarele propuneri de lege ferenda:

– reconsiderarea structurii textului art. 508 alin. (1) din Codul civil, astfel încât „cauza” să fie evocată înaintea „efectului”;

– art. 508 alin. (1) din Codul civil ar putea avea următorul conţinut: „Instanţa de tutelă, la cererea autorităţilor administraţiei

publice cu atribuţii în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, poate dispune decăderea din exerciţiul drepturilor

părinteşti dacă părintele îşi îndeplineşte drepturile părinteşti împotriva interesului superior al copilului şi, prin aceasta, îi pune

în pericol viaţa, sănătatea, dezvoltarea şi bunurile.“;

– să se modifice art. 509 alin. (2) din Codul civil, în sensul de a înlocui „creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională

a copiilor” cu „viaţa, sănătatea sau dezvoltarea copiilor”, pentru „identitate de raţiune” şi din motive de simetrie a normării;

– să se reformuleze art. 512 alin. (1) din Codul civil, în sensul că „instanţa de tutelă, la cererea autorităţilor administraţiei

publice cu atribuţii în domeniul protecţiei drepturilor copilului, poate să dispună redarea exerciţiului drepturilor părinteşti,

dacă părintele nu mai săvârşeşte fapte din cele prevăzute la art. 508 alin. (1) şi nu mai pune în pericol viaţa, sănătatea şi

dezvoltarea copilului”. De asemenea, ar trebui introdusă o nouă teză, care să prevadă că „dispoziţiile art. 508 alin. (2) rămân

aplicabile”.

Subiect: Codul civil ; decădere ; drepturi părinteşti.

5. BODOAŞCĂ, TEODOR. – Discuţii referitoare la competenţa teritorială exclusivă a instanţelor

de judecată pentru soluţionarea litigiilor referitoare la drepturi reale imobiliare în reglementarea noului

Cod de procedură civilă. În: Dreptul. – nr.12, 2014, p. 106-113.

Pentru identitate de raţiune, autorul consideră că, de lege ferenda, în situația în care imobilul/imobilele se află în circumscripţiile

teritoriale a două ori mai multe judecătorii, ar putea fi extinsă aplicarea dispoziţiilor art. 117 alin. (2) din Codul de procedură

civilă şi, cu acelaşi prilej, ar putea fi eliminată şi lacuna referitoare la „sediul” pârâtului. În concret, acestea ar putea fi

reformulate, în sensul că, „atunci când acelaşi imobil ori două sau mai multe imobile sunt situate în circumscripţiile teritoriale

ale unor instanţe diferite, competenţa revine instanţei de la domiciliul sau reşedinţa ori sediul pârâtului, dacă acestea se află

în vreuna dintre aceste circumscripţii şi, în caz contrar, la oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora sunt situate

imobilele.”

Subiect: competenţă teritorială ; drepturi reale imobiliare ; noul Cod de procedură civilă ; proprietate imobiliară

6. BODOAŞCĂ, TEODOR. – Discuţii, parţial critice, privitoare la posesia de stat în reglementarea

noului Cod civil. În: Dreptul. – nr.8, 2014, p. 31-42.

Următoarele propuneri de lege ferenda au fost formulate în acest articol:

– modificarea art. 410 alin.(1) lit. a) din Codul civil în sensul de a evoca doar generic „comportamentul reciproc” al părintelui

şi copilului, fără să fie nominalizate obligaţii pe care aceştia le îndeplinesc unul faţă de celălalt. În acest mod, ar fi eliminat şi

riscul omiterii unor obligaţii legale ce incumbă părintelui faţă de copil şi copilului faţă de părinte;

– art. 411 alin.(1) din Codul civil să fie pus în acord cu art. 422-423 din Codul civil; astfel, art. 411 alin. (1) şi (2) ar putea avea

următorul conţinut:

– „(1) Copilul şi părinţii acestuia nu pot reclama o altă filiaţie decât cea care rezultă din actul de naştere şi posesia de stat

conformă cu acesta.”;

– „(2) Nimeni nu poate contesta filiaţia persoanei care are o posesie de stat conformă cu actul său de naştere.”

– art. 411 alin.(2) din Codul civil să fie pus în acord cu art. 421 alin. (1) din Codul civil;

Subiect: Codul civil ; posesia de stat

7. BUŞCĂ, AMELIA RALUCA. – Efectele modificării societăţii conform Legii nr.31/1990. În:

Curierul judiciar. – nr.10, 2014, p. 565-570.

În legătură cu Legea societăților nr.31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, autoarea prezintă următoarea

propunere de lege ferenda, referitoare la completarea art. 3 cu două noi alineate, alin. (4) și (5) cu următorul conținut :

– „(4) În cazul în care, anterior modificării societăţii, asociaţii care răspundeau pentru obligaţiile sociale numai până la

concurenţa capitalului social subscris au devenit asociaţi în societate în nume colectiv sau asociaţi comanditaţi în societatea

în comandită simplă sau în societate în comandită pe acţiuni, alin. (2) este aplicabil şi obligaţiilor sociale contractate anterior

efectuării modificării, în afară de situaţia în care creditorul a consimţit expres, în scris, la modificarea societăţii.”


Referințe bibliografice



– „(5) În cazul în care, anterior modificării societăţii, asociaţii care răspundeau pentru obligaţiile sociale în mod nelimitat şi

solidar au devenit asociaţi comanditari în comandită simplă sau în societatea în comandită pe acţiuni, acţionarii în societatea

pe acţiuni ori asociaţi în societatea cu răspundere limitată, alin. (2) este aplicabil şi obligaţiilor sociale contractate anterior

efectuării modificării, în afară de situaţia în care creditorul a consimţit expres, în scris, la modificarea societăţii.”

Subiect: act constitutiv ; drept de opoziţie ; Legea nr.31/1990 ; societate

8. COCA, GEORGE. – Durata maximă a arestului la domiciliu în cursul judecăţii în primă

instanţă. În: Dreptul. – nr.7, 2014, p. 195-199.

Din analiza făcută în cadrul articolului, autorul constată că în noul Cod de procedură penală durata maximă a arestului la

domiciliu pe timpul judecăţii în primă instanţă nu este reglementată. Ca atare, cele două măsuri preventive, respectiv arestarea

preventivă şi arestul la domiciliu, fiind de sine stătătoare, cel puţin în ceea ce priveşte durata în timpul judecăţii în primă

instanţă, autorul consideră că se impune, de lege ferenda, fie reglementarea separată a duratei maxime a arestului la domiciliu

în cursul judecăţii în primă instanţă, aşa cum se precizează în art. 239 alin. (1) din noul Cod de procedură penală, în cazul

arestării preventive, fie să se facă o trimitere la acest articol în secţiunea a 5-a („Arestul la domiciliu”) din Capitolul I („Măsurile

preventive”) din Titlul V („Măsurile preventive şi alte măsuri procesuale”) a noului Cod de procedură penală. Una din cele două

propuneri legislative ar rezolva aspectele care lasă loc de ambiguităţi şi interpretări.

Subiect: arest la domiciliu ; judecată în primă instanţă.

9. COTUŢIU, AURELIA. – Unele consideraţii asupra hotărârilor prealabile pronunţate în materiile

dreptului civil şi penal. În: Curierul judiciar. – nr.10, 2014, p. 555-561.

Din analiza efectuată în acest articol, autoarea consideră că este evidentă precaritatea şi inutilitatea condiţiei noutăţii chestiunii

de drept cuprinsă în art. 519 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care este necesar să se renunţe la aceasta, susţinând,

de lege ferenda, modificarea reglementării prin suprimarea cerinţei noutăţii. De asemenea, autoarea consideră că se impune

revizuirea cu acurateţe a modificărilor introduse în Codul de procedură penală, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului

nr.3/2014 şi eliminarea art. 477

1

, fiind suficientă trimiterea din art. 477 alin. (4), la art. 474

1

, cu privire la încetarea sau

modificarea efectelor deciziei. Tot de lege ferenda, autorul consideră necesară introducerea, în ambele coduri (civil şi penal),

a unui nou motiv de revizuire a hotărârilor în care nu s-a ţinut cont de obligativitatea deciziilor pronunţate de Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie date în scopul unei practici judiciare unitare.

Subiect: drept civil ; drept penal ; hotărâre prealabilă

10. DUMITRU-NICA, MARIA. – Reducerea clauzei penale vădit excesive – „la cerere” sau şi „din

oficiu”. În: Dreptul. – nr.8, 2014, p. 42-52.

Referitor la reducerea clauzei penale, autoarea prezintă în acest articol două propuneri de lege ferenda:

– introducerea în textul art. 1541 alin.(1) lit. b) din Codul civil a expresiei „la cerere” ori „din oficiu”;

– intervenţia legiuitorului în sensul de a preciza în conținutul art. 1541 din Codul civil, dacă judecătorul poate reduce clauza

penală vădit excesivă „la cerere” sau doar „din oficiu”.

Subiect: clauză penală ; reducere ; sancţiuni.

11. GAVRILESCU, ALIN-GHEORGHE. – Discuţii în legătură cu rudenia ca impediment la

căsătorie în actuala reglementare a Codului civil. În: Dreptul. – nr.7, 2014, p. 87-95.

Autorul consideră că legătura biologică existentă între copilul conceput şi născut prin reproducere umană asistată medical şi

terţul donator ar trebui să constituie o piedică la încheierea căsătoriei, motiv pentru care prezintă următoarele propuneri de legeferenda:

– să se reglementeze posibilitatea de informare a copilului cu privire la concepţiunea lui medical asistată când vârsta și gradul

său de maturitate o permit, însă nu mai târziu de împlinirea vârstei de 16 ani, dată de la care acesta se poate căsători în condiţiile

art. 272 din Codul civil;

– să se prevadă că informaţiile pe care persoana concepută şi născută prin reproducere asistată medical şi care doreşte să se

căsătorească le deţine referitor la reproducerea umană asistată medical trebuie comunicate, sub rezerva păstrării confi den -

ţialităţii, ofiţerului de stare civilă la momentul depunerii declaraţiei de căsătorie;

– să se instituie obligaţia ofiţerului de stare civilă ca, odată ce a fost informat despre reproducerea umană asistată medical, să

se efectueze verificările necesare pentru lămurirea unei atari situaţii şi, totodată, pentru îndeplinirea acestei obligaţii, să i se

recunoască posibilitatea de a cere şi de a obţine informaţii cu privire la reproducerea asistată medical şi, evident, cu privire la

terţul donator, sub rezerva de a păstra confidenţialitatea acestora, astfel încât să se poată constata direct dacă între viitorii soţi

există o legătură biologică de natura celei care, în temeiul art. 274 din Codul civil, împiedică încheierea căsătoriei.

Subiect: căsătorie ; reproducere medical asistată ; rudenie

12. GÂRBULEŢ, IOAN. – Aspecte prioritare pentru înfăptuirea actului de justiţie din perspectiva

profesiei de executor judecătoresc. În: Dreptul. – nr.12, 2014, p. 42-53.

Autorul consideră, de lege ferenda, că se impun unele modificări ale textelor de lege existente şi care au drept scop celeritatea

procedurilor execuţionale şi eliminarea, cel puţin în parte, a formalismului excesiv în această materie, după cum urmează:

– modificarea art. 664 din Codul procedură civilă, cu titlul marginal „Înregistrarea cererii de executare”;

– modificarea art. 665 din Codul procedură civilă, cu titlul marginal „Încuviinţarea executării silite”;

– completarea art. 671 din Codul procedură civilă, cu titlul marginal „Comunicarea actelor de procedură”;

– modificarea art. 697 alin. (1) din Codul procedură civilă, cu titlul marginal „Constatarea perimării. Efecte”;

– modificarea art. 761 alin. (1) din Codul procedură civilă, cu titlul marginal „Publicitatea vânzării”;



– modificarea art. 811 din Codul procedură civilă, cu titlul marginal „Încetarea urmăririi”;

– modificarea art. 819 din Codul procedură civilă, cu titlul marginal „Înregistrarea cererii de urmărire (imobiliară)” [paranteza

noastră I.G.];

– modificarea art. 830 alin. (1) şi (2) din Codul procedură civilă, cu titlul marginal „Administrarea imobilului urmărit”;

– modificarea art. 835 alin. (1) din Codul procedură civilă, cu titlul marginal „Evaluarea imobilului urmărit”;

– modificarea art. 837 alin. (1) din Codul procedură civilă, cu titlul marginal „Punerea în vânzare”;

– modificarea art. 853 din Codul procedură civilă, cu titlul marginal „Predarea şi comunicarea actului de adjudecare”;

– completarea art. 886 din Codul procedură civilă, cu titlul marginal „Sumele neridicate”;

– modificarea Legii nr.188/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul acordării posibilităţii

executorului judecătoresc de a angaja la biroul său alţi executori judecătoreşti sau personal de specialitate care să poată exercita,

cel puţin în parte, atribuţiile pe care acesta le are în cadrul executării silite, precum şi posibilitatea deschiderii sediilor secundare

de către birourile executorilor judecătoreşti.

Subiect: executare silită ; executor judecătoresc ; Legea nr.188/2000, republicată ; noul Cod de procedură civilă

13. ISPAS, OANA. – Reflecţii critice asupra unor aspecte ale sezinei în reglementarea Codului civil

în vigoare. În: Dreptul. – nr.11, 2014, p. 144-153.

Autoarea propune, de lege ferenda, extinderea sezinei la toate categoriile de moştenitori cu vocaţie succesorală legal prevăzută

în acest sens. De asemenea, propune ca sintagma „moştenitori” să fie înlocuită cu cea de „succesibili sezinari”, deoarece până

la momentul exercitării dreptului de opţiune succesorală prin acceptare și eliberarea certificatului de moştenitor, persoanele

cu vocaţie generală la moştenire sunt considerate succesibili. O ultimă propunere de lege ferenda este ca textul art. 1125 din

Codul civil să aibă următorul conţinut: „Pe lângă stăpânirea de fapt a bunurilor moştenirii, sezina le conferă succesibililor

sezinari şi dreptul de a administra patrimoniul succesoral şi de a exercita drepturile şi acţiunile moştenirii.”.

Subiect: Codul civil ; sezină

14. MAREŞ, CRISTIAN. – Consideraţii în legătură cu taxele judiciare de timbru pentru unele

acţiuni şi cereri în materia raporturilor de familie reglementate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. În: Dreptul. – nr.8, 2014, p. 135-153.

Referitor la cuantumul taxelor judiciare de timbru pentru unele acţiuni şi cereri în materia raporturilor de familie, autorul

prezintă următoarele propuneri de lege ferenda:

– instituirea unei taxe de timbru mai mari pentru divorțul din culpă, faţă de taxa de timbru pentru divorţul prin acordul soţilor;

– modificarea cuantumului taxei judiciare de timbru pentru cererea privind acordarea despăgubirilor sau pentru stabilirea

prestaţiei compensatorii, în sensul instituirii unei taxe de timbru egale cu cea prevăzută pentru cererile reglementate de art. 13

lit. a) şi art. 7, respectiv 100 lei.

Având în vedere că cererile reglementate de art.15 lit. e) pot fi accesorii nu doar unei cereri de divorţ, pentru evitarea unor

interpretări diferite, autorul propune, de lege ferenda, următoarele:

– amendarea lit. e) a art. 15, în sensul includerii atât a unei cereri în nulitatea căsătoriei, cât şi a uneia privind filiaţia, în plus

faţă de cererea de divorţ;

– modificarea lit. e) a art. 15, în sensul scutirii de plata unei taxe judiciare de timbru a cererilor de stabilire a numelui copilului,

exercitarea autorităţii părinteşti şi obligaţia părinţilor de a-l întreţine pe copil, indiferent dacă sunt sau nu accesorii unei cereri

privitoare la filiaţie;

– modificarea lit. e) a art. 15, în sensul scutirii de plata unei taxe judiciare de timbru a cererilor privind exercitarea autorităţii

părinteşti, indiferent dacă sunt sau nu accesorii ale unei cereri de divorţ;

– modificarea lit. e) a art. 15, în sensul scutirii de plata unei taxe judiciare de timbru a cererilor de stabilire a contribuţiilor

părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, indiferent dacă sunt sau nu accesorii ale unei cereri de divorţ.

Subiect: O.U.G. nr.80/2013 ; raporturi de familie ; taxă judiciară de timbru

15. MARINESCU, ANA-MARIA. – Analiza Directivei 2014/26/UE a Parlamentului European şi a

Consiliului privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe. În: Revista română

de dreptul proprietăţii intelectuale. – nr.3, 2014, p. 108-121.

În cadrul articolului autoarea prezintă mai multe propuneri de lege ferenda:

– definirea noţiunii de „utilizator” în Legea nr.8/1996;

– includerea în Legea nr.8/1996 privind drepturile de autori și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, a

principiilor cuprinse în art. 4 din Directiva 2014/26/UE;

– actualizarea evidenţei membrilor organismelor de gestiune colectivă să fie adusă la cunoştinţa publică prin postare pe site-ul

organismului de gestiune colectivă şi prin comunicarea la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA). Sub acest ultim

aspect, art. 135 din Legea nr.8/1996 ar trebui să fie modificat şi completat;

– completarea art. 127 din Legea nr.8/1996, astfel încât:

1. „Statutul organismelor de gestiune colectivă trebuie să cuprindă şi drepturile titularilor de drepturi care nu sunt membri ai

organismului de gestiune colectivă”, conform art. 7 din Directivă;

2. „Statutul organismelor de gestiune colectivă trebuie să cuprindă, în ceea ce priveşte Adunarea Generală, atribuţiile acesteia”,

conform art. 8 alin. (4)-(8) din Directivă;

3. „Statutul organismelor de gestiune colectivă trebuie să cuprindă, în ceea ce priveşte dreptul de vot în Adunarea Generală,

criteriile de vot şi de reprezentare”, conform art. (8) alin. (9)-(10) din Directivă;

– funcţia de supraveghere – stabilită conform art. 9 din Directivă – să fie realizată fie de Comisia de cenzori (prevăzută deja

în legislaţia internă), fie de auditori externi. Indiferent de soluţia aleasă, atribuţiile vor fi cele stabilite conform art. 9 alin. (4)

din Directivă;



– persoanele care administrează activitatea unui organism de gestiune colectivă trebuie să transmită anual Adunării Generale

a membrilor o declaraţie care să conţină informaţiile prevăzute la art. 10 alin. (2) paragraful 2 din Directivă;

– în ceea ce priveşte colectarea şi utilizarea remuneraţiilor se impune modificarea şi completarea art. 134 alin. (2) din Legea

nr.8/1996, în sensul precizării faptului că veniturile provenite din drepturi şi orice active proprii sunt ţinute separat de

organismele de gestiune colectivă în conturile lor, conform art. 11 alin. (3) din Directivă, iar în ceea ce priveşte investirea

veniturilor provenite din drepturi sau orice alte venituri derivate se impune modificarea şi completarea art. 134 alin. (2) din

Legea nr.8/1996, în sensul precizării regulilor prevăzute de art. 11 alin. (5) din Directivă;

– modificarea şi completarea art. 134 alin. (2) din Legea nr.8/1996, în sensul precizării distincţiei dintre repartiţia remuneraţiilor

şi plata acestora, precum şi extinderea termenului privind repartiţia şi plata remuneraţiilor, dar nu mai târziu de 9 luni de la

încheierea exerciţiului financiar în care au fost colectate veniturile provenite din drepturi – conform art. 13 alin. (1) paragraful

2 din Directivă, în ceea ce priveşte repartizarea sumelor datorate titularilor de drepturi; totodată trebuie transpuse excepţiile

de la termenul prevăzut mai sus, precum şi situaţia în care titularii de drepturi nu sunt localizaţi sau nu au putut fi identificaţi.

Dacă excepțiile nu sunt aplicabile, aceste sume trebuie evidenţiate contabil distinct şi trebuie ţinute separat în conturile

organismului de gestiune colectivă, conform art. 13 alin. (2) din Directivă;

– transpunerea procedurii privind identificarea şi localizarea titularilor de drepturi prevăzută de art. 13 alin. (3) din Directivă,

precum şi asupra termenului de la care se constată că aceste sume nu pot fi repartizate [art. 13 alin. (4) din Directivă] şi asupra

deciziei privind utilizarea acestor sume [art. 13 alin. (5)-(6) din Directivă];

– completarea art. 131

1

din Legea nr.8/1996 referitoare la criteriile principale de negociere, în ceea ce priveşte relaţiile cu

utilizatorii (art. 16 din Directivă);

– dispoziţiile din Legea nr.8/1996 privind cele 3 categorii de obligaţii de transparenţă ale unui organism de gestiune colectivă:

faţă de publicul larg (art. 125

1

), faţă de membri [art. 127 alin. (3), art. 134

1

] şi faţă de ORDA (art. 135) trebuie completate în

măsura dispoziţiilor din Directivă.

Subiect: Directiva 2014/26/UE ; drept de autor ; drepturi conexe ; gestiune colectivă ; Legea nr.8/1996

16. MIHAI, CRISTINA ; FLOREA, FLAVIUS. – Efecte ale insolvenţei antreprenorului cu privire

la contractul de antrepriză în contextul noii legi a insolvenţei. În: Revista română de drept al afacerilor. –

nr.11, 2014, p. 27-38.

Autorii propun, de lege ferenda, punerea în practică a unui eventual acord între beneficiar şi administratorul judiciar al

antreprenorului în ceea ce priveşte încetarea sau continuarea executării contractului, cât şi recepţia lucrării, predarea materialelor

şi eventualele despăgubiri, cu respectarea condiţiilor prevăzute de Codul insolvenţei.

Subiect: contract de antrepriză ; drept de proprietate ; insolvenţă ; încetare ; prejudiciu

17. MOŢIU, DANIELA. – Contractul de muncă în procedura insolvenţei. În: Revista română de

drept al afacerilor – nr.11, 2014, p.39-61.

În acest articol autoarea face o serie de propuneri de lege ferenda după cum urmează:

a) în privinţa art. 123 din Legea nr.85/2014, legiuitorul ar fi trebuit să menţioneze că denunţarea unilaterală a contractului nu

este aplicabilă şi în materia dreptului muncii (nici în privinţa contractului individual de muncă, nici în privinţa contractului

colectiv de muncă);

b) alin. (7) al art. 123, în ceea ce priveşte contractul individual de muncă, a devenit de prisos, fiind înglobat în cuprinsul

alin. (8) al aceluiaşi articol, care prevede că administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va acorda personalului concediat

doar termenul legal de preaviz, iar art. 342 alin. (1) dispune că dispoziţiile legii insolvenței se completează, în măsura în care

nu contravin, cu cele ale Codului de procedură civilă şi ale Codului civil;

c) utilizarea terminologiei specifice dreptului muncii în cadrul art. 123 alin. (8), în sensul că „după data deschiderii procedurii

« încetarea » (nu desfacerea) contractelor individuale de muncă ale salariaţilor se va putea face ...”

d) dreptul de a decide încetarea contractelor de muncă ale salariaţilor după data deschiderii procedurii (mai exact în perioada

de observaţie şi cel târziu până la conformarea planului de reorganizare) ar trebui să aparţină debitorului, prin administrator

special, sub supravegherea administratorului judiciar [corelarea dispoziţiilor legale ale art. 5 pct. 66, art. 87 alin. (1) cu cele

ale art. 123 alin. (8) din Legea nr.85/2014];

e) nedefinindu-se „urgenţa” în care se poate pune capăt contractelor individuale de muncă, există pericolul ca cel puţin în

prima parte a perioadei de observaţie să nu se ia nicio măsură privind restructurarea de personal sau modificări ale contractului

colectiv de muncă, ceea ce determină inevitabil creşteri ale datoriilor debitorului în defavoarea intereselor creditorilor;

f) cu privire la parcurgerea etapelor concedierii colective în procedura simplificată de faliment sau în procedura de faliment,

ar fi fost util ca, dat fiind „sfârşitul” previzibil al activităţii debitorului şi pentru evitarea aplicării unor măsuri pur birocratice,

legiuitorul să fi prevăzut o procedură simplificată de concediere colectivă, prin reglementarea dreptului individual al salariaţilor

afectaţi de concediere colectivă cu privire la perioada de preaviz, concomitent cu obligaţia lichidatorului judiciar de a solicita

sprijin legal din partea autorităţilor competente în vederea găsirii unor noi locuri de muncă acestora (prin cursuri sau stagii de

calificare sau recalificare profesională).

Subiect: administrator judiciar ; concediere individuală ; contract individual de muncă ; contract colectiv de muncă ; debitor

18. MURARIU, OANA ; IEPURE, MIHAI-FLORIN. – Formulări contradictorii în legislaţia

privind expertizele medico-legale, cu referire specială asupra expertizelor medico-legale în cazurile de

malpraxis medical. În: Dreptul. – nr.10, 2014, p. 109-129.

De lege ferenda, autorii consideră că s-ar impune, pe de o parte, modificarea art. 1 din Ordonanța Guvernului nr.1/2000 în sensul

prevederii exprese a posibilităţii efectuării expertizelor medico-legale strict pe înscrisuri medicale sau medico-legale. Pe de

altă parte, modificarea propusă ar trebui întregită, de asemenea, şi cu posibilitatea ca atari expertize medicale pe înscrisuri să



poată fi completate şi cu opinia unui specialist, în lumina art. 330 alin. (3) din Codul de procedură civilă şi art. 172 alin. (7)

din Codul de procedură penală, dacă atare completare se vădeşte, în speţă, necesară.

Subiect: expertiză medico-legală ; malpraxis ; O.U.G. nr.1/2000

19. NICOLAE, MARIAN. – Strămutarea ipotecii în cazul cesiunii de creanţă în temeiul Codului

civil. În: Dreptul. – nr.12, 2014, p. 61-79.

Autorul consideră că, de lege ferenda, întrucât dispozițiile în materie de publicitate sunt disparate și, parțial, imperfecte dând

naștere unor interpretări eronate sau contradictorii, ele ar trebui revăzute și amendate.

Subiect: cesiune de creanţă ; Codul civil ; ipotecă

20. PARASCHIV, GAVRIL ; PARASCHIV, RAMONA-GABRIELA. – Natura juridică a infracţiunii

progresive şi tratamentul penal al acesteia în lumina noului Cod penal. În: Dreptul. – nr.9, 2014,

p. 144-159.

Autorii consideră că ar fi necesară, de lege ferenda, introducerea unei reglementări în noul Cod penal care să consacre regula

potrivit căreia „stabilirea stării de recidivă, revocarea beneficiului amânării aplicării pedepsei sau al liberării condiţionate”, în

cadrul infracţiunii progresive, să se raporteze la momentul săvârşirii activităţii infracţionale, cu reţinerea încadrării generate

de rezultatul final. La fel şi în cazul aplicării legii mai favorabile, a principiului legalităţii incriminării, stabilirea răspunderii

pentru minori, aplicarea actelor de clemenţă, ş.a.

Subiect: infracţiune progresivă ; Noul Cod penal

21. POPA, MANOLE CIPRIAN. – Regulile speciale aplicabile societăţilor de grup în procedura

insolvenţei. În: Revista română de drept privat. – nr.5, 2014, p. 117-137.

Având în vedere că Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență defineşte noţiunea de

„grup de societăţi”, autorul consideră că, de lege ferenda, ar trebui ca această definiție să fie valorificată, iar art. 117 alin. (4)

din lege să se refere la actele intra-grup, acoperind astfel întreaga categorie de acte care ar trebui să preocupe procedura

insolvenţei.

Subiect: grup de societăţi ; insolvenţă ; Legea nr.85/2014

22. POSTOLACHE, RADA. – Regimul juridic al dării în plată în reglementarea Codului de

procedură fiscală. În: Dreptul. – nr.8, 2014, p. 189-198.

Integrarea dării în plată într-un spaţiu distinct decât cel alocat plăţii poate fi suspectată de o confuzie asupra naturii juridice a

acesteia – modalitate specifică de stingere a obligaţiei fiscale, distinctă de plată. În esenţă, aceasta nu reprezintă un alt concept

şi nu are alt sens decât cel atribuit de dreptul comun, art. 1492 din Codul civil. În acest context, cât şi pentru un caracter unitar

al reglementării, de lege ferenda, autoarea consideră oportună integrarea sa în spaţiul juridic alocat plăţii obligaţiei fiscale,

asemănător dreptului comun.

Subiect: bunuri imobile ; creanţă fiscală ; creditor ; debitor ; proprietate publică ; transfer de bunuri ; Codul de procedură fiscală

23. PUIE, OLIVIU. – Aspecte privitoare la implicaţiile noului Cod de procedură civilă în materia

soluţionării de către instanţele judecătoreşti a litigiilor derivate din contractele civile. În: Dreptul. – nr.11,

2014, p. 154-172.

Autorul consideră că se impune, de lege ferenda, o corelare a dispoziţiilor art. 104 din noul Cod de procedură civilă în raport

cu dispoziţiile art. 31 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr.80/2013, cu modificările și completările ulterioare, în sensul ca

dispoziţiile art. 104 din noul Cod de procedură civilă să fie completate cu un nou alineat prin care să se instituie regula ca, în

ipoteza în care valoarea impozabilă a imobilului este contestată sau când instanţa apreciază această valoare ca derizorie,

criteriul care va sta la baza determinării competenţei instanţei judecătoreşti să fie grila notarială.

Subiect: Codul de procedură civilă ; contract civil ; instanţă judecătorească ; jurisdicţie

24. PUIE, OLIVIU. – Consideraţii referitoare la stabilirea dreptului de proprietate privată asupra

imobilelor (terenuri şi construcţii) în contextul Legii nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea

procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada

regimului comunist în România. În: Dreptul. – nr.8, 2014, p. 116-134.

Având în vedere că unele dintre prevederile Legii nr.165/2013, cu modificările și completările ulterioare, prin modalitatea

defectuoasă de redactare, încalcă normele de tehnică legislativă instituite prin Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, autorul consideră că se impune, de lege ferenda, modificarea şi completarea Legii nr.165/2013, în

sensul corelării unor dispoziţii ale acesteia cu alte dispoziţii din cuprinsul aceleiaşi legi, în acord cu obiectul de reglementare

al legii. În acelaşi context, se impune, de asemenea, modificarea şi completarea Legii nr.165/2013, în acord cu celelalte acte

normative speciale în materia restituirii proprietăţilor imobiliare, precum şi în acord cu prevederile Convenţiei (europene) a

drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Subiect: construcţii ; Legea nr.165/2013 ; proprietate privată ; imobile, restituire

25. PUIE, OLIVIU. – Aspecte privitoare la implicaţiile noului Cod de procedură civilă în materia

determinării competenţei instanţelor de contencios administrativ care soluţionează litigii derivate din

acte administrative şi contracte administrative. În: Dreptul. – nr.10, 2014, p. 52-79.

Din aspectele analizate de autor în cadrul acestui articol, au rezultat următoarele propuneri de lege ferenda:



– modificarea prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, în funcţie de prevederile art. 209 alin. (1) al Codului de procedură fiscală, în vederea respectării principiului unităţii

de reglementare;

– modificarea prevederilor art. 66 alin. (2) din O.U.G. nr.54/2006, care să aibă următorul conţinut: „Acţiunea în justiţie se

introduce la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicţie se află domiciliul sau sediul reclamantului

ori a tribunalului în a cărui jurisdicţie se află sediul concedentului.”;

– corelarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr.554/2004 în raport cu dispoziţiile art. 209 al Codului de procedură fiscală,

în sensul stabilirii criteriului valoric instituit prin art. 10 alin. (1) din Legea nr.554/2004 în funcţie de care se partajează

competenţa instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ prin raportare la suma de 5 milioane lei;

– în ipoteza în care legiuitorul nu optează pentru abrogarea expresă a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr.554/2004,

dispozițiile art. 17 alin. (2) ar trebui să aibă următorul cuprins: „pentru cererile formulate în baza prevederilor prezentei legi

se percep taxele de timbru prevăzute de O.U.G. nr.80/2013” (fără a distinge între cauzele neevaluabile în bani şi contractele

administrative, după cum prevăd dispoziţiile art. 17 alin. (2) din Legea nr.554/2004, necorelate cu prevederile art. 16 din

O.U.G. nr.80/2013);

– dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr.554/2004 ar trebui să aibă următorul conținut: „Reclamantul se poate adresa instanţei

de la domiciliul sau sediul său ori instanţei de la sediul pârâtului.”

Subiect: act administrativ ; Codul de procedură civilă ; Codul de procedură fiscală ; contencios administrativ ; contract administrativ ;

jurisdicţie ; Legea nr.554/2004

26. PUIE, OLIVIU. – Aspecte privitoare la procedura insolvenţei reglementată prin Legea

nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, precum şi unele aspecte

referitoare la procedura insolvenţei reglementată prin acte normative speciale. În: Dreptul. – nr.12, 2014,

p. 148-175.

În ceea ce priveşte insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale reglementată prin Ordonanța de urgență a Guvernului

nr.46/2013, cu modificările ulterioare, autorul consideră că se impune, de lege ferenda, modificarea titlului ordonanţei în acord

cu conţinutul acesteia, precizându-se expres că acest act normativ se aplică unităţilor administrativ-teritoriale, subunităţilor

acestora, precum şi instituţiilor publice de interes local sau judeţean.

Subiect: faliment ; insolvabilitate ; insolvenţă ; jurisdicţie ; Legea nr.85/2014 ; O.U.G. nr.46/2013

27. PUŞCAŞU, ANDREI-LUCIAN. – Consideraţii critice asupra reglementării confiscării extinse.

În: Dreptul. – nr.10, 2014, p. 155-165.

Autorul propune de lege ferenda ca măsura confiscării extinse prevăzute în art. 112

1

din Codul penal să fie dispusă şi dacă

pedeapsa aplicată de instanţă (nu cea prevăzută de lege) pentru săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute în alin. (1) al

acestui articol este de 4 ani sau mai mare. În aceste condiţii, textul alin. (1) al art. 112

1

din Codul penal ar urma să fie reformulat

şi ar avea următorul conţinut: „Sunt supuse confiscării şi alte bunuri decât cele menţionate la art. 112, în cazul în care persoana

este condamnată pentru comiterea uneia dintre următoarele infracţiuni, dacă fapta este susceptibilă să îi procure un folos

material şi pedeapsa aplicată este închisoarea de 4 ani sau mai mare”. Deopotrivă, autorul consideră necesară modificarea

dispoziţiilor alin. (2) lit. b) ale art. 112

1

din Codul penal, în sensul că instanţa trebuie să aibă convingerea că bunurile provin

din activităţi infracţionale de natura celor care au atras condamnarea. Formularea textului invocat ar urma să fie următoarea:

„instanţa are convingerea că bunurile respective provin din activităţile infracţionale de natura celor prevăzute la alin. (1) care

au atras condamnarea”.

Subiect: confiscare extinsă ; Decizia-cadru nr.2005/212/JAI a Consiliului Uniunii Europene ; Directiva 2014/42UE ; Legea nr.63/2012 ;

Noul Cod penal

28. ROLEA, ALEXANDRA-GABRIELA. – Redresarea societăţii prin procedura mandatului ad-

hoc. În: Pandectele Române. – nr.11, 2014, p. 67-75.

Autoarea apreciază că, de lege ferenda, ar contribui la asigurarea procedurii mandatului ad-hoc o completare a alin. (3) al

art. 13 din Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, în sensul de a se menţiona că se

pot lua în acord cu creditorii şi alte măsuri considerate a fi necesare, chiar dacă ele se vor realiza efectiv după trecerea

termenului de 90 de zile impus pentru încheierea înţelegerii. Pentru precizia juridică a termenilor, alin. (1) al aceluiaşi articol

13 ar trebui să prevadă că obiectul procedurii (şi nu „obiectul mandatului ad-hoc”) constă în realizarea unei înţelegeri între

debitor şi unul sau mai mulţi creditori ai săi, că scopul procedurii este depăşirea stării de dificultate financiară şi salvgardarea

debitorului, păstrarea locurilor de muncă şi acoperirea creanţelor asupra debitorului, că mandatarul ad-hoc este obligat să

realizeze înţelegerea în maximum 90 de zile de la desemnarea sa.

În opinia autoarei, ar fi oportun ca, de lege ferenda, să fie modificat art. 23 lit.a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

nr.86/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că poate dobândi calitatea de practician în insolvenţă

persoana care deţine o diplomă de studii de învăţământ superior de lungă durată în drept şi în economie sau, având una din

aceste diplome, să fi absolvit un curs de masterat ori alte cursuri de specializare recunoscute în celălalt domeniu.

Subiect: concordat ; mandat ad-hoc ; redresare financiară ; societăţi ; Legea nr.85/2014

29. ROMAN, ALEXANDRU. – Acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi implicaţiile sale în procesul

penal român. În: Dreptul. – nr.9, 2014, p. 177-184.

În prezentul articol autorul face următoarele propuneri de lege ferenda:

– adăugarea unui nou alineat, alin. (7), la art. 478 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: „(7) Procurorul va

înştiinţa persoana vătămată asupra acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi va solicita punctul de vedere scris al acesteia, în



toate cazurile. Nedepunerea la dosar a acestui punct de vedere în termen de 7 zile de la încunoştinţarea persoanei vătămate nu

constituie un impediment pentru sesizarea instanţei cu privire la acordul de recunoaştere a vinovăţiei.”;

– modificarea alin. (1) al art. 483 din Codul de procedură penală, care va avea următorul conţinut: „(1) După încheierea

acordului de recunoaştere a vinovăţiei, procurorul sesizează instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond,

trimiţând acesteia acordul de recunoaştere a vinovăţiei, însoţit de dosarul de urmărire penală şi de punctul de vedere al părţii

vătămate sau de dovada înştiinţării acesteia cu privire la încheierea acordului”.

Subiect: inculpat ; proces penal ; procuror ; vinovăţie, recunoaştere

30. ROŞU, CLAUDIA. – Calificarea recursului în cauzele în care este suprimată calea de atac a

apelului, potrivit noului Cod de procedură civilă. În: Dreptul. – nr.7, 2014, p. 25-37.

De lege ferenda autoarea propune reintroducerea în actualul Cod de procedură civilă a prevederilor ce erau înscrise în art. 304

1

din Codul de procedură civilă anterior (1865), în sensul că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu

poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele indicate în art. 488 (din noul Cod procedură civilă), instanţa putând examina

cauza sub toate aspectele.

Subiect: apel ; cale de atac ; recurs

31. SAHAROV, NATALIA. – Consideraţii referitoare la sancţiunea excluderii probelor în

reglementarea noului Cod de procedură penală. În: Dreptul. – nr.10, 2014, p. 80-95.

Sunt prezentate următoarele propuneri de lege ferenda:

– introducerea, la art. 101 din Codul de procedură penală, a unui nou alineat, alin. (4), care să prevadă fie că „nerespectarea

principiului loialităţii administrării probelor atrage sancțiunea excluderii probelor astfel obţinute”, fie „probele neloial obţinute

nu pot fi folosite în procesul penal”;

– completarea art. 102 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu o nouă teză, care să prevadă fie că „probele obţinute prin

tortură, tratamente inumane sau degradante, precum şi probele derivate din acestea nu pot fi folosite în procesul penal”, fie că

„probele obţinute prin tortură, tratamente inumane sau degradante, precum şi probele derivate din acestea atrag sancţiunea

excluderii”;

– autoarea consideră că o alternativă la aceste propuneri de lege ferenda ar fi introducerea, după art. 102 din Codul de procedură

penală, a unui nou articol (art. 102

1

) cu denumirea marginală „Excluderea probelor”, care să prevadă fie că „probele neloial

obţinute, probele obţinute prin tortură, tratamente inumane sau degradante, probele nelegal obţinute, precum şi probele derivate

din acestea nu pot fi folosite în procesul penal”, fie că „probele neloial obţinute, probele obţinute prin tortură, tratamente

inumane sau degradante, probele nelegal obţinute, precum şi probele derivate din acestea atrag sancţiunea excluderii”;

– în ceea ce priveşte art. 102 din Codul de procedură penală, din considerente ce ţin de unitatea şi simetria normării, autoarea

sugerează ca acesta să reglementeze principiul legalităţii administrării probelor şi să fie instituit chiar sub această denumire

marginală;

– pentru a evita asimilarea condiţiilor sancţiunii excluderii probelor cu condiţiile nulităţii, autoarea sugerează introducerea, la

art. 280 din Codul de procedură penală, a unui nou alineat, alineatul (4), care să preia conţinutul art. 102 alin. (3) din Codul

de procedură penală.

Subiect: probe, administrare ; probe, excludere ; prejudiciu ; proces echitabil ; sancţiune.

32. STANCA, IOANA ALINA. – Despre dreptul de superficie în reglementarea noului Cod civil.

În: Revista română de drept al afacerilor. – nr.9, 2014, p. 75-97.

Autoarea consideră că, de lege ferenda, s-ar impune reformularea art. 693 alin. (1) din noul Cod civil în sensul de a se prevede

că: “dreptul de superficie este dreptul de a avea sau de a edifica o construcţie pe imobilul altuia (...)”. De asemenea, autoarea

apreciază că, de lege ferenda, s-ar impune modificarea reglementării actuale în sensul introducerii ne uzului superficiei ca

modalitate de stingere a acesteia.

Subiect: accesiune imobiliară artificială ; drept de superficie ; Noul cod civil ; superficie, încetare

33. ŞTEFĂNESCU, ANA; GEORGESCU, LAURA. – Stabilirea elementelor generale obligatorii

într-un contract individual de muncă „standard” – legislaţie, procedură, management, aspecte practice.

În: Revista română de dreptul muncii. – nr.9, 2014, p. 35-50.

Ţinând cont de dificultatea întocmirii unui contract de muncă, atât „standard” cât şi special, de lege ferenda, autorii consideră

că s-ar impune un nou model-cadru al contractului individual de muncă prevăzut în Anexa la Ordinul Ministerului Muncii şi

Solidarităţii Sociale nr.64/2003, cu modificările ulterioare, care să vină în întâmpinarea unei proceduri cât mai corecte, mai

ales pentru publicul larg (pentru nespecialişti), având în vedere numărul mare al acestor contracte.

Subiect: contract individual de muncă ; egalitate de tratament ; legalitate ; practică judecătorească.

34. ŞTEFĂNESCU, ANA. – Consideraţii şi propuneri de lege ferenda în legătură cu riscul

angajatorilor care continuă, fără forme legale, raportul de muncă cu salariatul pensionabil. În: Revista

română de dreptul muncii. – nr.11, 2014, p. 15-18.

De lege ferenda autoarea propune eliminarea sancțiunii contravenționale pentru continuarea, fără întocmirea unui nou contract,

a raportului de muncă cu salariatul pensionabil, pentru că se continuă cu bună-credință plata salariului, a contribuțiilor sociale

și a impozitului pe salariu, care nu este același lucru cu munca fără forme legale care are ca (principal) scop sustragerea de la

astfel de obligații.



Tot de lege ferenda, se propune instituirea prezumției formei scrise pentru contractul nou încheiat – începând cu data îndeplinirii

condițiilor de pensionare – în aceleași condiții cu contractul inițial, pentru eliminarea răspunderii angajatorului – contravenționlă

sau penală, după caz.

Subiect: contract de muncă, încetare ; salariat pensionabil ; răspundere contravenţională ; răspundere penală.

35. VASIESCU, MIHAELA. – Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei

condamnate. În: Dreptul. – nr.9, 2014, p.160-175.

Pentru a evita conturarea unor practici neunitare în aplicarea art. 466 alin. (2) şi art. 469 alin. (2) şi (5) din Codul de procedură

penală, autoarea este de părere că este necesară, de lege ferenda, intervenţia legiuitorului pentru modificarea acestor texte,

precum şi pentru completarea art. 258 alin. (1) din Codul de procedură penală, astfel:

– la art. 258 alin. (1) după litera f) să se introducă litera f

1

) cu următorul cuprins: “ f

1

) mențiunea că poate fi pronunţată o

hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces”;

– art. 466 alin. (2) să se modifice şi să aibă următorul cuprins: „(2) Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată

care nu a fost personal citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre aceasta, respectiv, deşi a avut

cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată

în lipsă: (i) persoana condamnată care, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, l-a mandatat pe avocatul său

ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod

efectiv de către avocatul respectiv; (ii) persoana condamnată care a solicitat să fie judecată în lipsă; (iii) persoana condamnată

care, după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras

apelul”;

– corelativ cu modificarea art. 466 alin. (2), alin. (4) al acestui articol este necesar să fie abrogat;

– art. 469 alin. (2) şi (5) să se modifice şi să aibă următorul cuprins: “(2) Cererea se examinează de urgenţă, iar în cazul în care

persoana condamnată se află în executarea pedepsei cu închisoarea aplicate în cauza a cărei rejudecare se cere, instanţa poate

suspenda motivat, în tot sau în parte executarea hotărârii şi poate dispune respectarea de către condamnat a uneia dintre

obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (1) şi (2). Dacă executarea pedepsei cu închisoarea nu a început, instanţa poate dispune

respectarea de către condamnat a uneia dintre obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (1) şi (2). Împotriva încheierii se poate

formula contestaţie în 48 de ore de la pronunţare. Contestaţia formulată este suspensivă de executare. Contestaţia se

soluţionează de către instanţa ierarhic superioară în termen de 3 zile de la înregistrare. Dispoziţiile art. 597 alin. (2)-(5) se aplică

în mod corespunzător. ... (5) Încheierea prin care este admisă cererea de redeschidere a procesului penal poate fi atacată odată

cu fondul şi este executorie.”

Subiect: judecare în lipsă ; proces penal ; proces penal, redeschidere.

36. VEDINAŞ, VERGINIA; VEDINAŞ, LAURENŢIU; DUŢĂ, MIHAELA. – Unele aspecte

privind aplicabilitatea prevederilor legale referitoare la indemnizaţia de dispozitiv. Concluzii rezultate

din activitatea Curţii de Conturi a României. În: Revista de drept public. – nr.3, 2014, p. 114-120.

În acest articol autorii au semnalat faptul că legislaţia actuală creează unele situaţii discriminatorii – nerecunoaşterea legală a

indemnizaţiei de dispozitiv în ceea ce priveşte poliţiştii locali. Pentru a nu se perpetua această situaţie discriminatorie, autorii

propun, de lege ferenda, consacrarea, prin lege, a unei dispoziţii exprese în acest sens şi anume completarea Legii poliţiei

locale nr.155/2010, republicată, cu completările ulterioare, cu o prevedere care să fie introdusă la cap. V intitulat „Drepturile

şi obligaţiile poliţistului local” şi al cărei conţinut să fie următorul: „Personalul poliţiei locale beneficiază de o indemnizaţie

de dispozitiv lunară de 25% din salariul de bază”.

Subiect: administraţie publică locală ; autorităţi publice ; discriminare ; funcţionar public ; instituţii publice ; politică fiscală ; poliţie

locală ; salariu.

37. VERDEŞ, E. VLAD. – Consideraţii privind protecţia investitorilor în contextul ofertelor publice

de preluare. În: Revista română de drept al afacerilor. – nr.9, 2014, p. 135-151.

Autorul consideră că, de lege ferenda, se impune modificarea art. 197 alin. (2) din Legea nr.297/2004, cu modificările și

completările ulterioare, privind piaţa de capital, în sensul că odată convocată adunarea generală extraordinară (fie de către

consiliu, fie de către un acţionar semnificativ), prerogativa de formulare a unui punct de vedere final referitor la operaţiunea

de preluare să se transfere de la consiliu la adunare, în caz contrar şedinţa adunării generale având scop pur informativ, ceea

ce contravine principiului protecţiei acţionarilor ce stă la baza acestei materii. De asemenea, pentru a contracara eventualele

tendinţe abuzive ale acţionarilor minoritari în perioada de suspendare a drepturilor de vot, autorul apreciază că se impune, delege ferenda, reglementarea operaţiunilor care nu pot fi aprobate de adunarea generală în acest interval de timp, cum ar fi cele

prevăzute la art. 115 alin. (2) din Legea societăților nr.31/1990, precum şi cele privind ridicarea dreptului de preferinţă în cazul

majorării capitalului social cu aporturi în numerar sau natură (art. 240 din Legea nr.297/2004), pentru care sunt necesare

întrunirea unor majorităţi calificate, deoarece dacă drepturile de vot în discuţie nu ar fi suspendate, majorităţile şi cvorumurile

respective nu ar putea fi întrunite în cazul în care entitatea ale cărei drepturi fac obiectul suspendării ar vota împotrivă.

Subiect: consiliu de administraţie ; Directiva nr.2004/25/EC ; Legea nr.297/2004 ; ofertă de preluare ; investitori, protecţie.



Articole din revistele de drept străineintrate în Biblioteca Consiliului Legislativ

– Bibliografie adnotată* -

JOURNAL DU DROIT INTERNATIONAL

1. BACHOUÉ-PEDROUZO, GÉRALDINE. – Le chef d’Etat et l’accès au territoire étranger.

Quelques précisions... = Şeful statului şi accesul lui pe un teritoriu străin. Câteva precizări... În: Journal du

droit international. – nr.4, 2014, 1195-1217.

Problema deplasărilor internaţionale ale şefului statului este abordată ca urmare a hotărârii în cauza Ungaria c/ Slovacia din

16 octombrie 2012, dată de CJUE pe fondul conflictelor vechi legate de minorităţi şi decupaje teritoriale. Articolul nu-şi

propune un comentariu al acestei hotărâri, ci profitarea de ocazie pentru a reflecta asupra accesului pe teritoriu al unui şef de

stat străin în dreptul internaţional public. Statutul internaţional al şefului de stat este unul specific şi accesul acestuia pe teritoriul

străin depinde de puterea suverană a statului. Mai mulţi noi parametri sunt luaţi în calcul din această abordare: opinia publică,

posibilitatea angajării responsabilităţii penale a şefului de stat în faţa instanţelor internaţionale cât şi naţionale cu caracter

universal, libera circulaţie organizată între statele membre ale Uniunii Europene. Speţa adusă în faţa CJUE deschide noi

perspective privind raporturile între dreptul internaţional şi dreptul Uniunii Europene, întrucât soluţia reţinută de Curte poartă

amprenta concilierii între cele două.

Subiect: drept internaţional ; statut ; şef de stat ; Uniunea Europeană.

2. KLEINER, CAROLINE. – Les droits de l’homme et le secret bancaire: opposition ou subsomption? =

Drepturile omului şi secretul bancar: opoziţie sau obedienţă? În: Journal du droit international. – nr.4, 2014,

p.1171-1194.

Secretul bancar, instituţie care există în toate statele europene care vizează protejarea vieţii private a clienţilor băncilor, ridică

două probleme atunci când este confruntat cu problematica drepturilor omului. Prima este aceea de a şti dacă acest drept

trebuie să fie asimilat unui drept al omului, beneficiind de arsenalul convenţional care pune protecţia acestui drept subiectiv

peste sfera naţională a dreptului. Al doilea, la fel de important, constă în arbitrarea conflictelor dintre drepturile omului pe care

le suscită secretul bancar. Acesta riscă să perturbe atât dreptul la accesul la justiţie (descompus în diferite forme ca dreptul la

probă, la apărare şi la dezincriminare) cât şi dreptul la transparenţă, formulat încă fără o mare precizie, dar care se situează în

centrul unor drepturi ale omului şi, mai mult chiar, egalitatea tuturor în faţa impozitelor. Faţă de drepturile omului, „dreptul”

la secretul bancar, care nu este o obligaţie de confidenţialitate în sarcina bancherului, ar trebui să se încline.

Subiect: auto-incriminare ; confidenţialitate ; drept la respectul vieţii private ; drepturile omului ; secret bancar ; transparenţă.

3. ROS, NATHALIE. – Au-delà de la borne 602: la frontière maritime entre l’Espagne et la France

en mer Méditerranée = Dincolo de borna 602: frontiera maritimă dintre Spania şi Franţa în MareaMediterană. În: Journal du droit international. – nr.4, 2014, p.1099-1141.

Demarcată de la vest la est, frontiera terestră dintre Spania şi Franţa se termină la borna 602, situată pe litoralul mediteranean,

dincolo de care nicio delimitare maritimă n-a putut fi stabilită. Chiar dacă există un dezacord între cele două state datând din

anii 70, această lipsă de demarcare nu a împiedicat cele două state să întreţină relaţii excelente de bună vecinătate, dimpotrivă.

Dar mize noi au apărut şi perspectiva exploatării de petrol şi gaze a schimbat datele de până acum, ducând la conturarea unei

dispute de delimitare maritimă, născută dintr-o dublă proclamare a zonelor economice exclusive în 2012-2013. Printr-un soi

de deviere instituţională proprie Mediteranei, aceste noi Z.E.E. reprezintă de fapt strategii „offshore” în perspectiva concretă

a unei delimitări maritime în devenire, cu atât mai complexă cu cât priveşte toate spaţiile maritime referitor la care cele două

state au de multă vreme poziţii antagoniste, din punct de vedere juridic ireconciliabile, iar o reglementare jurisdicţională pare

mai mult decât improbabilă. Dacă subsolul Golfului Lion nu conţine bogăţiile promise, delimitarea nu ar fi necesară, dar în

caz contrar, ar trebui găsită o soluţie de compromis. Franţa ar putea mâine să nu mai negocieze cu Spania, ci cu un nou stat,

independent şi exclusiv mediteranean, Catalonia.

Subiect: delimitare ; exploatare resurse ; frontieră maritimă ; Mediterana.

* Lucrare realizată de Maria Luiza Manea şi Lucica Violeta Niculae, Consiliul Legislativ



REVUE CRITIQUE DE DROIT INTERNATIONAL PRIVÉ

4. LARDEUX, GWENDOLINE. – La loi applicable à la représentation conventionnelle = Legeaaplicabilă reprezentării convenţionale. În: Revue critique de droit international privé. – nr.3, 2014, p.513-530.

Eşecul Convenţiei de la Haga din 14 martie 1978 asupra legii aplicabile contractelor de intermediere şi reprezentare sugerează

căutarea echilibrului între previzibilitatea şi proximitatea legii aplicabile înspre sediul obişnuit al mandantului, mai degrabă

decât cel al intermediarului, făcând din primul pivotul reglementării conflictului, pe modelul adoptat în materia împuternicirilor,

fie conform Convenţiei de la Haga din 13 mai 2000 asupra protecţiei internaţionale a adulţilor sau prin jurisprudenţa referitoare

la conducerea societăţii. Obiectivul de securitate al terţilor care ar compromite legea autonomiei ar fi asigurat prin dezvoltarea

jurisprudenţei „Lizardi” care ar completa sarcina de a se informa printr-o obligaţie de informare în sarcina mandatarului.

Subiect: contract ; intermediere ; mandat ; reprezentare convenţională ; terţ.

REVUE DE SCIENCE CRIMINELLE ET DE DROIT PÉNAL COMPARÉ

5. CASTRONUOVO, DONATO. – Les défis de la politique criminelle face aux génération futures

et au principe de précaution: le cas des OGM = Provocările politicii penale faţă de generaţiile următoareşi faţă de principiul de precauţie: cazul OMG. În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé. – nr.3,

2014, p.523-541.

Chiar dacă caracterul nedeterminat al principiului de precauţie poate fi redus, cel puţin în parte, prin valorizarea alocării unei

doze de “stiinţificitate” incertitudinii riscului ipotetic, acest principiu se arată mai dificil pentru protecţia (istorică) a generaţiilor

viitoare: o provocare atât de grea, încât este inevitabilă. Plecând de la constatarea iruperii principiului în dreptul penal, autorul

îi analizează limitele de compatibilitate cu categoriile dogmatice clasice (cauzalitate, imprudenţă, infracţiuni clare/obstacole)

recunoscând o asimilare parţială a infracţiunilor din lipsa prevederii urmărilor cu formele noi de infracţiune rezultate din

simplă neascultare. În sfârşit, dificultăţile de punere la punct a unei protecţii penale a generaţiilor viitoare sunt evidenţiate

prin referirea la unele norme paradoxale din legislaţia italiană asupra OMG, de o manieră emblematică, inspirată de principiul

de precauţie.

Subiect: neascultare ; politica penală ; precauţie ; prevenţie ; principiul de precauţie.

6. PARIGUET, MARIE. – Une autre rationalité pénale. Comprendre autrement le but et les fonctions

du procès pénal, de la peine et de son exécution pour redéfinir la place de l’homme et de la justice pénale =

O altă raţiune penală. Un alt înţeles al funcţiilor procesului penal, al pedepsei şi al execuţiei, pentru redefinirealocului persoanei şi jusţiţiei penale. În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé. – nr.3, 2014,

p.543-558.

Seculară şi mutantă, justiţia penală se bazează pe fundamente şi urmăreşte scopuri care nu încetează a fi puse sub semnul

întrebării, modificate şi uneori restabilite. Stau mărturie reformele penale avute în vedere de către ministrul justiţiei. Aceste

schimbări permanente au umbrit raţiunea care animă justiţia penală. Articolul de faţă îşi propune să limpezească unele aspecte

mai întunecate şi să evidenţieze întorsătura pe care această raţiune pare azi să o ia.

Subiect: justiţia penală ; persoana sau acţiunea ei ; raţiunea ca argument ; raţiunea ca motiv ; scopul procesului penal.

7. VERVAELE, JOHN A.E. – Violations graves des droits de l’homme et crimes internationaux =Încălcări grave ale drepturilor omului şi crime internaţionale. În: Revue de science criminelle et de droit pénal

comparé . – nr.3, 2014, p.487-521.

Convenţiile drepturilor omului şi jurisprudenţa curţilor drepturilor omului, în special Curtea Interamericană a drepturilor

omului, impun obligaţii pozitive de informare, judecare şi sancţionare a delictelor internaţionale care constituie încălcări grave

ale drepturilor omului. În mai multe ţări din America Latină aceste sarcini pozitive se lovesc fie de legislaţia naţională, fie de

practica judiciară la nivelul anchetei, al urmăririi sau al judecăţii. Problemele cheie tratate ar putea fi formulate astfel: ce ar fi

deber puniendi al statelor privind violarea gravă a drepturilor omului/crimelor internaţionale şi cum se articulează aceste

sarcini cu jus puniendi al statelor cu principiile generale ale dreptului penal, în special cu principiul legalităţii? Oare deberpuniendi obligă o transformare a adagiului nullum crimen, nulla poena sine lege et nullum crimen, nulla poena sine jure (drept

internaţional cutumiar – jus cogens)?

Subiect: delict internaţional ; drepturile omului ; încălcare ; pedeapsă ; sancţiune.

REVUE DU DROIT PUBLIC

8. CAYLET, SYLVAIN. – A propos de l’euro compatibilité de la transmission du rapport du

rapporteur public = Despre euro-compatibilitatea comunicării raportului raportorului public. În: Revue du

droit public. – nr.4, 2014, p. 891-914.



Raportorul joacă un rol esenţial în studierea dosarului: este primul care ia cunoştinţă şi examinează problemele pe care le

ridică şi orientează de manieră decisivă felul în care este abordată acţiunea. El este cel care propune o soluţie sprijinită,

reprezentată printr-un proiect de hotărâre, justificat prin nota ce însoţeşte elementele de cercetare. Totuşi, în ciuda caracterului

său important, raportul constituit din aceste documente nu este transmis şi părţilor. Această poziţie, constantă în dreptul intern

vizează în special garantarea independenţei judecătorilor.

Subiect: cauza François Marc-Antoine c/France ; raport ; raportor public

9. CORTÈS, THOMAS. – Les fictions juridiques en droit administratif. Linéaments pour une

théorie des formes juridiques = Ficţiunile juridice în dreptul administrativ. Aliniamentele unei teorii pentruformele juridice. În: Revue du droit public. – nr.4, 2014, p.915-944.

În mod paradoxal, în timp ce ficţiunea a ajutat la exemplificarea tehnicii juridice, ea nu trebuie să justifice ansamblul de

instrumente specifice, şi cu atât mai puţin să recupereze elementele anterioare, reaşezate şi reutilizate pentru scopuri noi şi

neaşteptate – ceea ce contribuie/a contribuit la conferirea unui caracter artizanal şi aproximativ al dreptului. Evidenţierea

ficţiunilor nu ar trebui să ducă la repudierea lor. Dacă ficţiunea juridică ridică întrebări referitoare la legitimitatea unor practici,

ea evidenţiază în acelaşi timp şi o gestiune activă şi delicată a “patrimoniului normativ”, care solicită prudenţă pe măsura

iniţiativei.

Subiect: ficţiune ; indice de ficţiune ; lectură şi interpretare ; prezumţie ; teoria formelor juridice.

10. DILLOARD, ARNAUD. – Les observations du Premier ministre dans le cadre de la QPC =

Observaţiile prim-ministrului făcute în cadrul chestiunii prealabile de constituţionalitate. În: Revue du droit

public. – nr.4, 2014, p.967-982.

Viitorul observaţiilor primului ministru, având în vedere înăsprirea constrângerilor constituţionale, este nesigur. Pare totuşi

îngrijorător, în măsura în care acest lucru va duce inevitabil la un paradox. Fie Consiliul Constituţional menţine refuzul de a

publica observaţiile – iar Curtea Europeană de la Strasbourg nu va întârzia să sancţioneze acest comportament, pe baza violării

principiului transparenţei, de exemplu – fie Consiliul acceptă să le facă publice, dar expunându-se unor furtuni şi mai violente,

bazate de această dată pe încălcarea principiului imparţialităţii. Dacă, după un raţionament uşor de făcut, aceste observaţii

imaginând litigiile a priori, sunt fructul negocierilor dintre Secretariatul General al Guvernului şi „les Sages” atunci ele vor

evidenţia carenţe procedurale grave. Negocierea mijloacelor sau rezervelor excluzând o parte din proces nu este acceptabilă

din punctul de vedere al exigenţelor procedurale moderne. Sperăm că aduc, pe fond, garanţii de imparţialitate şi de neutralitate

în apărarea textelor, pe măsura funcţiei lor.

Subiect: constituţionalitate ; constrângeri europene ; dizarmonie ; observaţii ; QPC

11. HOUSER, MATTHIEU. – Les droits incorporels des collectivités territoriales = Drepturileimateriale ale colectivităţilor teritoriale. În: Revue du droit public. – nr.4, 2014, p. 915-965.

Apărarea teritoriilor şi a imaginii lor nu este coerentă, ceea ce explică dificultatea definirii drepturilor imateriale ale

colectivităţilor teritoriale. Rezultă de aici că ar trebui lăsat Dreptul să abordeze această problematică într-o manieră disparată,

cu elemente aparţinând fie dreptului public, fie dreptului proprietăţii intelectuale sau chiar dreptului responsabilităţii

administrative, sau ar trebui gândit un alt tip de articulare? Ipoteza inversă ar consta în a crea un principiu fondator, poate cu

valoare constituţională, care să apere imaterialitatea teritoriului sau care să consacre în mod real drepturile imateriale ale

colectivităţilor teritoriale. Această ipoteză merită totuşi o oarecare extrapolare şi implică reconsiderarea locului colectivităţilor

teritoriale, acestea constituind fundamentul instituţiilor reprezentative ale teritoriului.

Subiect: apărarea imaginii localităţii ; colectivitate teritorială ; drepturi imateriale ; limbi regionale ; patrimoniu cultural ; patrimoniu

natural ; specific local ; tradiţii locale

12. KLEIN, LUC. – La décision militaire dans la Code de la Défense: à la recherche de l’autorité

politique = Decizia militară în Codul de Apărare: în căutarea autorităţii politice. În: Revue du droit public. –

nr.4, 2014, p.983-1003.

Scopul acestui studiu este acela de a căuta autoritatea politică în Codul de Apărare, urmărind o linie de demarcare. Referitor

la decizia de utilizare a forţei, dreptul pozitiv urmăreşte o linie coerentă: unilateralism prezidenţial când e vorba de foc nuclear

şi exigenţa consensului între Guvern şi Preşedinte pentru desfăşurarea trupelor convenţionale. În schimb, în legătură cu deciziile

privitoare la urmărirea operaţiunilor pe teren, Codul de Apărare lasă să se vadă o fractură între interpretarea textelor şi practica

care ar fi de dorit să o acopere.

Subiect: Cod de apărare ; decizie convenţională ; decizie nucleară ; decizie politică

REVUE FRANÇAISE DE DROIT CONSTITUTIONNEL

13. ARNOLD, RAINER. – L’Etat de droit comme fondement du constitutionalisme européen =

Statul de drept ca bază a constituţionalismului european. În: Revue française de droit constitutionnel. – nr.100,

2014, p.777-782.

Statul de drept constituie fundamentul şi apologia ordinii constituţionale, centrul valorilor fundamentale ale Statului. Aceste

valori, democraţia şi protecţia individului graţie drepturilor fundamentale, sunt reunite în statul de drept („unitate funcţională

orizontală”). Prin conceptul de stat „deschis” valorile CEDO se armonizează cu valorile naţionale. Printr-un mecanism



supranaţional, Carta drepturilor fundamentale ale UE (cea din urmă în caz de aplicare de manieră complementară la Constituţia

naţională) se încorporează în ordinea internă. Statul de drept cuprinde în dimensiunea sa externă aceste fenomene, care ajung

la o „unitate funcţională verticală” a valorilor.

Subiect: constituţionalism ; dimensiune internă şi externă ; stat de drept ; unitate funcţională orizontală şi verticală.

14. BADINTER, ROBERT. – Aux origines de la question prioritaire de constitutionnalité = Laoriginile chestiunii prioritare de constituţionalitate. În: Revue française de droit constitutionnel. – nr.100, 2014,

p. 777-782 .

Multă vreme chestiunea controlului de constituţionalitate a legii a fost marcată în Franţa de o ostilitate profundă din partea

mediului politic şi judiciar în ceea ce priveşte aşa-numita „guvernare a judecătorilor”. După o lungă şi dificilă evoluţie, Consiliul

constituţional poate, începând cu 1 martie 2010 să declare neconstituţională o dispoziţie legislativă care aduce atingere

drepturilor şi libertăţilor garantate de Constituţie. Aceasta constituie o reformă considerabilă în dreptul francez. Autorul pune

în acest articol accentul pe originea istorică a chestiunii prioritare de constituţionalitate, din perspectiva istoriei agitate a

Consiliului constituţional: cum s-a născut, dar mai ales care sunt perspectivele de viitor pentru Consiliul constituţional?

Adoptarea chestiunii prioritare de constituţionalitate a pus capăt unei rezistenţe tradiţionale franceze la controlul legii, ceea ce

a întărit rolul Consiliului constituţional la fel cu alte instanţe constituţionale existente în Europa.

Subiect: chestiunea prioritară de constituţionalitate ; excepţia de neconstituţionalitate ; rolul Consiliului constituţional.

15. BOURGORGUE-LARSEN, LAURENCE. – Chronique d’une théorie en vogue en Amérique

latine. Décriptage du discours doctrinal sur le contrôle de conventionalité = Istoria unei teorii în vogă înAmerica Latină. Decriptarea discursului doctrinal asupra controlului de convenţionalitate. În: Revue française

de droit constitutionnel. – nr.100, 2014, p.831-863.

Lansând teoria controlului de convenţionalitate, Curtea interamericană s-a evidenţiat, o dată în plus, prin creativitate. Nu

pentru că în Europa controlul de convenţionalitate este o figură procedurală necunoscută – fiecare judecător naţional îl exercită

sponte sua în ceea ce priveşte configurarea organizării constituţionale interne – dar o asemenea configurare a judecătorului

naţional în ce priveşte dreptul convenţional, n-are un echivalent în sistemul Convenţiei europene. Nicicând Curtea de la

Strasbourg n-a elaborat de o manieră atât de structurată, o teorie similară ale cărei consecinţe să încadreze, explicit şi fără

complexe, competenţele juridice naţionale. În schimb trebuie constatat că o astfel de încadrare a venit mai degrabă din sistemul

de integrare economică europeană, unde judecătorul Uniunii – cel al Cuţii de la Luxembourg – în cadrul unui proces care, deşi

a dorit lăsarea unei marje de manevră autorităţilor naţionale – nu a mai contribuit cu nimic la restrângerea influenţei sale

procedurale. Trebuie spus că miza, pentru integrare europeană este majoră: este vorba de a asigura eficacitatea principiilor ce

primează şi de efectul direct al dreptului Uniunii; altfel spus, asigurarea viabilităţii unui „drept comun” în câmpul integrator.

În America Latină, controlul de convenţionalitate are ca obiect asigurarea eficacităţii şi viabilităţii unui „drept comun”; nu este

vorba totuşi de un drept economic (ca dreptul Uniunii), ci de un drept umanist, cel al sistemului american al dreptului omului.

Subiect: constituţionalism deschis ; control de convenţionalitate ; drept comun ; judecător

16. DELVOLVÉ, PIERRE. – L’autonomie constitutionnelle des Etats dans les droits européens =

Autonomia constituţională a statelor în drepturile europene. În: Revue française de droit constitutionnel. –

nr.100, p.887-906.

Subiectul autonomiei constituţionale a statelor în dreptul european este de două ori ambiguu. Pe de-o parte expresia „drepturi

europene” poate fi înţeleasă în mai multe sensuri: poate fi vorba de dreptul Uniunii europene, de cel al Consiliului Europei,

în special cel rezultat din Convenţia europeană a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, apoi de cele ale statelor

europene ele însele, în număr de 28 dacă ne referim doar la membrii Uniunii, 47 dacă luăm în calcul statele din Consiliul

Europei. Pentru a trata acest subiect trebuie ţinut cont de toate aceste drepturi – cele ale instituţiilor europene (UE, CEDO) şi

ale statelor europene – ceea ce este enorm. Pe de altă parte, expresia „autonomie constituţională” nu este doar ambiguă, ci rară

şi contradictorie. În doctrină se întâlneşte „autonomia procedurală” sau „autonomia instituţională” între instrumentele oficiale,

„identitate naţională”, „identitate constituţională”, dar „autonomia constituţională” nu se regăseşte în textele de acest nivel,

singurul exemplu fiind acela din avizul Comisiei de la Veneţia din 17 – 18 iunie 2011 asupra noii Constituţii a Ungariei, care

observă că „dispoziţiile legate de identitate sau de tradiţiile naţionale [...] pot fi privite ca evidenţiind autonomia constituţională

naţională”. Doctrina nu a folosit deloc această expresie.

Subiect: adeziunea la normele europene ; autonomie constituţională ; drepturile europene ; Uniunea europeană.

17. FATIN-ROUGE STÉFANINI, MARTHE. – Vingt-cinq ans de débats et de réformes sur les

référendums en France: entre apparences et réalités = Douăzeci şi cinci de ani de dezbateri şi de reformeasupra referendumurilor în Franţa: între aparenţe şi relităţi. În: Revue française de droit constitutionnel. –

nr.100, 2014, p. 907-919.

Problema câmpului de aplicare al referendumurilor, modalităţilor de declanşare şi mai ales controlul lor, face parte dintre cele

mai discutate aspecte ale ultimilor douăzeci şi cinci de ani. Aceste discuţii au început încă de la referendumul din 1962, prin

care Preşedintele Republicii, Charles de Gaulle a supus votului un proiect de lege ce permitea alegerea preşedintelui republicii

prin vot universal direct. În anul 1990 aceste dezbateri încă nu încetaseră. Azi Franţa numără 25 de referendumuri la nivel

naţional, de la adoptarea Constituţiei din 1793 şi 7 din 1958. În aceşti douăzeci şi cinci de ani au fost organizate numai trei,

dintre care două referendumuri în legătură cu procesul de integrare în Uniunea Europeană. Referendumul din 20 septembrie

1992 asupra legii de ratificare a tratatului de la Maastricht a primit 51% din voturile favorabile; referendumul din 24 septembrie

2000 referitoare la reducerea mandatului preşedintelui a avut o participare foarte slabă, (doar 30,2% din electorii înscrişi), dar



a permis adoptarea revizuirii convenţionale cu 72,3% din voturile pozitive; în sfârşit, referendumul din 29 mai 2005 asupra

legii de ratificare a tratatului asupra Constituţiei pentru Europa a fost respins de 54,7% din voturile exprimate. În acest timp,

au fost adoptate reforme, dar cu măsură şi precauţie, exprimând dorinţa unei mai mari participări a cetăţenilor la treburile

publice şi neîncrederea în procedeele democraţiei directe din cauza factorului perturbator pe care-l conţin.

Subiect: Constituţie ; referendum

18. GAÏA, PATRICK. – Le Conseil constitutionnel peut-il encore résister à l’Europe? = Consiliulconstituţional mai poate rezista în faţa Europei? În: Revue française de droit constitutionnel. – nr.100, p. 921-

941.

În timpul unui colocviu care a avut loc recent, un membru al Consiliului constituţional admis faptul că, în faţa Curţii europene

a drepturilor omului, Consiliul pierde iremediabil. Cea mai mică dorinţă de rezistenţă a acestuia din urmă, în caz de divergenţă

între cele două curţi referitoare la probleme de drept comparabile, dacă nu identice, este în zadar, din moment ce Curtea de la

Strasbourg „dictează dreptul”. Aceasta înseamnă că ea se pronunţă definitiv „în ultimă instanţă” pentru că pur şi simplu are

faţă de ea „puterea ultimului cuvânt” care revine celui al cărui cuvânt nu poate fi nici combătut, nici negat, nici răsturnat...decât

prin propria sa voinţă; altfel spus, jurisdicţia europeană se pronunţă de o manieră atât de categorică încât îi obligă pe toţi cei

interesaţi să devină „destinatarii” imediaţi şi obligaţi rapid să adere la discursul său: legiuitor, administraţie, particulari, dar

mai ales judecători, devenind fără excepţii, comişi ai acestei puteri. Pentru aceştia din urmă se evidenţiază o formă de supunere

marcă a puterilor subordonate, şi identificarea unei forme de supremaţie, altfel spus, dispunerea de calitatea de a fi subiect

suveran.

Subiect: Consiliul Constituţional ; hotărâri ale CEDO ; judecător ; supremaţia hotărârilor Curţii de la Strasbourg

19. GÉLARD, PATRICE. – Vingt-cinq ans depuis la chute du Mur = Douăzeci şi cinci de ani de lacăderea Zidului. În: Revue française de droit constitutionnel. – nr.100, 2014, p. 943-951.

Apariţia publicaţiei “Revue française de droit constitutionnel” coincide cu căderea Zidului Berlinului, deci cu debutul

transformărilor vechilor regimuri comuniste. Putem face astfel o analiză asupra acestor perturbări care au afectat totul: dreptul

constituţional, viaţa politică şi relaţiile internaţionale. Reluând diverse articole apărute succesiv în revistă şi care au analizat

schimbările constituţionale din Rusia, din statele membre ale Comunităţii Independente, din statele Europei orientale şi din

cele care au păstrat elemente esenţiale ale vechilor regimuri comuniste, este posibil să retrasăm liniile de forţă care au schimbat

sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea.

Subiect: Comunitatea Statelor Independente ; Europa Centrală şi Orientală ; Rusia

20. GREWE, CONSTANCE. – Contrôle de constitutionnalité et contrôle de conventionalité: à la

recherche d’une frontière introuvable = Controlul de constituţionalitate şi controlul de convenţionalitate: încăutarea unei frontiere de negăsit. În: Revue française de droit constitutionnel. – nr. 100, p. 961-970.

Dreptul constituţional francez nu a reuşit să construiască un regim unitar de la integrarea în Europa, ci a făcut să prevaleze o

viziune dualistă. Astfel, sistemul comportă două tipuri de constituţionalitate, împărţite de o manieră arbitrală: condiţiile esenţiale

de exerciţiu a suveranităţii naţionale şi principiile inerente identităţii constituţionale a Franţei. Cât despre organizarea judiciară,

dualitatea se află în controlul legii care duce la o disociere clară între controlul de constituţionalitate şi controlul de

convenţionalitate. Separarea dintre cele două controale, apărută din dubla evoluţie jurisprudenţială a instanţelor judecătoreşti

în cauza Jacques Vabre şi Consiliul constituţional dată prin decizia IVG, a marcat puternic dreptul constituţional francez. În

primul rând a contribuit la o aplicare efectivă a dreptului internaţional, a CEDO în special. Dar a avut ca efect şi deconectarea

Constituţiei de la dreptul european.

Subiect: control de constituţionalitate ; control de convenţionalitate ; drepturile fundamentale ale omului ; organizare judiciară ;

separarea controalelor

21. MARTINEZ, JÉRÉMY. – L’action en justice du président de la République: un citoyen comme

un autre? = În cererea adresată instanţei, Preşedintele Republicii este un cetăţean ca oricare altul? În: Revue

française de droit constitutionnel. – nr.99, 2014, p.533-556.

Recent s-a petrecut un fapt legat de viaţa privată a Preşedintelui Republicii, care a dat naştere unor discuţii referitoare la

posibilitatea pentru acesta de a acţiona în justiţie ca un „cetăţean obişnuit”. Afară de circumstanţele acestui fapt, asupra cărora

nu se va insista, este important totuşi să subliniem problemele juridice – în primul rând constituţionale – incluzând dreptul

Preşedintelui Republicii de a acţiona în justiţie. Preşedintele însuşi s-a exprimat asupra subiectului, indicând că este îndreptăţit

„în calitate de cetăţean” să urmărească organul responsabil de publicarea unor elemente referitoare la viaţa sa privată. Care sunt

urmările acestei acţiuni?

Subiect: admisibilitate ; cetăţean ; cetăţean-preşedinte ; plângere în justiţie ; preşedinte.

22. MATHIEU, BERTRAND. – La Constitution cadre et miroir des mutations de la société =

Constituţia: cadru şi oglindă a modificărilor societăţii. În: Revue française de droit constitutionnel. – nr.100,

p.1011-1019.

Dreptul constituţional s-a transformat într-un instrument normativ ca oricare altul, uneori fundamental şi concurent, pe care

judecătorul îl foloseşte în mod frecvent, demonstrat şi de aplicarea chestiunii prioritare de constituţionalitate şi concomitent

de complementaritate între dreptul constituţional şi drepturile europene. Şi totuşi, societatea, pentru care Constituţia este şi cadru

şi oglindă, se transformă adânc. Alte ordini juridice se construiesc, concurente ordinii statale, alte logici – comunitare, adunând

indivizi chiar dacă desenul unui destin comun este neclar şi sunt privilegiate drepturile individuale. Separarea puterilor,

moştenită din secolul luminilor nu mai pune faţă în faţă o putere executivă, o putere legislativă şi una judiciară, dar prefigurează

azi o repartizare net bipartită între puterea judecătorească şi puterea politică.

Subiect: constituţie ; democraţie ; drept comun

23. ROSA, AUDREY. – La référence aux travaux parlamentaires dans la jurisprudence du Conseil

constitutionnel: un instrument de renforcement de la légimité du juge et du législateur = Referirea lalucrările parlamentare în jurisprudenţa Consiliului Constituţional: un instrument de întărire a legitimităţiijudecătorului şi a legiuitorului. În: Revue française de droit constitutionnel. – nr.99, 2014, p.641-664.

Judecătorul constituţional a reamintit legiuitorului că „legea nu exprimă voinţa generală decât în măsura în care respectă

Constituţia”. Raporturile între Consiliul Constituţional şi Parlament atestă evoluţii ale acestor instituţii, începând cu cea de-a

V-a Republică. Şi una şi cealaltă şi-au asumat un rol diferit de cel primit iniţial, neîngrădit de numeroasele revizuiri

constituţionale şi de jurisprudenţa Consiliului Constituţional. Şi totuşi, acesta din urmă este „însărcinat cu regularizarea şi

orientarea activităţii autorităţilor care au fost însărcinate cu edictarea de acte normative. Organul regulator nu este, în principiu

şi organ normativ”. Prin deciziile sale, Consiliul Constituţional a depăşit rolul de organ regulator al activităţii puterii publice

şi ar fi dobândit statutul instituţional şi o autoritate morală, care l-au autorizat să combată cu vigoare „degradarea legislaţiei,

sursă de insecuritate juridică pentru justiţiabil”. Referitor la Parlament, revizuirea constituţională din 23 iulie 2008 a avut ca

principal scop operarea unei reechilibrări a puterilor publice, valorizând instituţia parlamentară.

Subiect: buna legiferare ; Consiliu Constituţional ; control de coerenţă al legii ; judecător ; leguitor ; Parlament ; voinţa legiuitorului

REVUE INTERNATIONALE DE DROIT COMPARÉ

24. BOUABDALLAH, SAFIA. – L’enseignement transsystémique du droit en Europe, vers

l’enseignement juridique de demain? = Studierea trans-sistemică a dreptului în Europa, calea cătreînvăţământul juridic de mâine? În: Revue internationale de droit comparé. – nr.3, 2014, p.791-815.

Studiul dreptului în Europa este încă marcat de o abordare naţională a materiilor studiate în ciuda contextului de

internaţionalizare şi europenizare a dreptului. Această abordare contrastează cu unele experienţe (olandeză şi luxemburgheză)

care promovează un învăţământ trans-sistemic. Conform acestei metode, studenţii nu sunt concentraţi doar pe a găsi

răspunsurile date de dreptul pozitiv, ci pe desprinderea de tradiţia juridică naţională pentru a sesiza marile provocări la care

răspund regulile de drept pozitiv. Acest articol vizează prezentarea acestor proiecte, evidenţierea punctelor dificile şi mai ales

delimitarea actorilor şi a vectorilor acestei transformări în studiul dreptului.

Subiect: învăţământ trans-sistemic ; studiul dreptului ; şcoli de drept

25. MALLTEZI, ARGITA. – L’influence française et les rapports commerciaux entre l’Albanie et

la France dans une perspective historique = Influenţa franceză şi raporturile comerciale dintre Albania şiFranţa dintr-o perspectivă istorică. În: Revue internationale de droit comparé. – nr.3, 2014, p. 817-842.

Relaţiile dintre Franţa şi Albania există de multă vreme şi în domenii diverse. Atenţia pe care i-au dat-o istoricii, călătorii şi

cronicarii francezi, ca şi oamenii politici ca Justin Godart sau Elise Aubry care au susţinut eforturile albanezilor de apărare a

independenţei şi integrităţii teritoriale, a contribuit la urzirea firului francofoniei în Albania, la fel ca şi vechile schimburi

comerciale care atestă pătrunderea comercianţilor francezi până în inima ţării. Franţa face parte din puţinele state europene,

în afara vechiului Bloc de Est, cu care Albania a păstrat deschise relaţiile economice şi culturale pe durata celor cincizeci de

ani de izolare sub regimul comunist. Dar aceste schimburi, care au jucat un rol important în formarea elitelor, nu reprezintă

singura formă a influenţei franceze în Albania. Prezentul studiu constituie o tentativă de prezentare a panoramei istorice a

influenţei franceze în Albania, în special în domeniul instituţiilor şi legislaţiei comerciale albaneze, ca şi pentru rememorarea

drumului schimburilor comerciale intervenite între cele două ţări.

Subiect: Albania ; francofonie în Albania ; Franţa ; relaţii comerciale

26. MOCCIA, LUIGI. – Droit communautaire et droit européen = Drept comunitar şi drept european.

În: Revue internationale de droit comparé. – nr.3, 2014, p.773-790.

Articolul propune o reflectare asupra expresiilor de „drept comunitar” şi „drept european”, care sunt adesea utilizate ca

sinonime, într-o manieră generică şi fără o conştientizare a implicaţiilor. Referindu-se la modelele istorice de „drept uniform”

şi după analiza trecerii procesului de integrare economică la o uniune din ce în ce mai strânsă între popoarele Europei, articolul

ajunge la definirea raportului dintre spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, pe de-o parte, şi piaţă pe de altă parte,

concentrându-se pe fundamentul unei noţiuni şi a unei legitimări unitare a „dreptului comun european”, ancorat pe cetăţenia

Uniunii ca element de legătură între ordinea juridică europeană înţeleasă ca ordine internaţională (de cooperare între statele

membre) şi ordinea juridică europeană înţeleasă ca ordine constituţională având în centru individul şi formată din valori

comune, bazate pe cei trei piloni reprezentaţi de Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii, de Convenţia Europeană a

Drepturilor Omului şi tradiţiile constituţionale comune Statelor membre, ca principii generale ale Uniunii.

Subiect: concetăţenie ; drept comunitar ; drept european

27. MOUCHETTE, JULIEN. – “L’autonomie budgétaire” du Défenseur des droits: complément ou

obstacle à son indépendance? = “Autonomia bugetară” a Avocatului de drepturi: complement sau obstacolla independenţa lui? În: Revue française de droit constitutionnel. – nr.99, p.557-580.



Independenţa Avocatului de drepturi constituie o trăsătură caracteristică a instituţiei, o condiţie a autorităţii sale, diferită de cea

a autorităţilor administrative independente, acest lucru fiind o garanţie a credibilităţii sale. Statutul de independenţă a unei

instituţii implică prevederea de garanţii, atât în planul structurii, cât şi în cel al dreptului ce-i este aplicabil. Altfel, această

independenţă n-ar fi decât un cuvânt gol, iar organul în chestiune o administraţie obişnuită. Dacă Avocatul de drepturi, prin

statutul său constituţional şi prin organizare, nu aparţine ierarhiei administrative propriu-zise, finanţarea lui, asigurată prin

credite deschise de la bugetul general de stat, poate apărea a fi de aceeaşi natură ca şi cea a autorităţilor administrative

independente, dar cu o limitare serioasă a independenţei [sale] faţă de Guvern.

Subiect: autonomie bugetară ; Avocat de drepturi ; gestionarea bugetului ; independenţă

REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT CIVIL

28. ALBIGES, CHRISTOPHE. – L’obligation d’exploiter un bien = Obligaţia de exploatare a unuibun. În: Revue trimestrielle de droit civil. – nr.4, 2014, p.795-815.

Obligaţia de exploatare a unui bun are ca şi particularitate aceea de a fi prevăzută punctual de către legiuitor, în domenii foarte

variate, fie că e vorba de dreptul proprietăţii intelectuale, dreptul rural sau dreptul contractelor comerciale. Sunt vizate o

pluralitate de bunuri, mai precis un brevet, o marcă, un fond rural sau chiar un fond de comerţ. Completând exigenţele legale,

jurisprudenţa a impus şi ea o asemenea obligaţie de exploatare a unui bun. În toate ipotezele, unul din aspectele specifice ale

acestei obligaţii rezultă din incidenţele juridice pe care punerea sa în aplicare le evidenţiază, în special asupra modalităţilor de

exercitare a dreptului de uzufruct asupra bunului sau prerogativele exercitate de proprietar în baza dreptului de uzufruct şi de

proprietate la momentul încetării lor.

Subiect: bun ; bunuri dinamice ; consecinţa încălcării dreptului de proprietate ; exploatare ; sancţiuni pentru neexploatare

29. CHAZAL, JEAN-PASCAL. – La propriété: dogme ou instrument politique? = Proprietatea:dogmă sau instrument politic? În: Revue trimestrielle de droit civil. – nr.4, 2014, p.763-794.

Acest articol depăşeşte cu mult spaţiul pe care i-l poate acorda această revistă: au fost tăiate aproape toate notele, dar pot fi

consultate pe internet. S-a decis totuşi publicarea lui pentru că incită printr-o reflecţie fundamentală asupra proprietăţii, la o

abordare diferită a activităţii doctrinare.

Subiect: diversitate de bunuri ; pluralitate de drepturi de proprietate ; proprietate

30. DENIZOT, AUDE. – L’étonnant destin de la théorie du patrimoine = Uimitorul destin al teorieipatrimoniului. În: Revue trimestrielle de droit civil. – nr.3, 2014, p.547-566.

Teoria lui Aubry şi Rau nu mai este de actualitate? Mulţi gândesc aceasta văzând numeroasele excepţii referitoare la unitatea

patrimoniului. Fiecare nou atac la indivizibilitate condamnă dinainte construcţia clasică. Teoria s-a sprijinit totuşi pe o ipoteză

contestabilă, care face din indivizibilitate o dogmă. Or, diferitele ediţii ale Cursului de drept civil francez arată că Aubry şi Rau

au fost foate departe de această idee şi că ei au imaginat indivizibilitatea ca pe un principiu însoţit de numeroase excepţii. Dar

acestea au fost adesea neglijate sau ocultate de către doctrină. Gândirea profesorilor din Strasbourg s-a deformat: s-a uitat

ceea ce dădea echilibrul construcţiei lor, pedalând în schimb pe un principiu de indivizibilitate devenit de neatins. De aceea

este necesară restaurarea operei acestora, pentru a pune în valoare excepţiile pe care le-au ridicat şi pentru a arăta că patrimoniul

nostru contemporan nu aduce atingere teoriei clasice, ci dimpotrivă, evidenţiază toată supleţea.

Subiect: fiducia ; indivizibilitate ; patrimoniu

31. GATTO, CAROLINE. – L’intérêt de l’enfant exposé aux violences conjugales = Interesulcopilului expus violenţelor conjugale. În: Revue trimestrielle de droit civil. – nr.3, 2014, p. 567-579.

Pierderea totală a respectului pentru celălalt în cadrul unui cuplu, produce indiscutabil o suferinţă copilului. Acesta este adesea

martor ocular şi auditor la violenţele unuia dintre părinţii săi. În perfectă linişte el vede, înţelege şi observă. Uneori suferă. De

la statutul de martor la cel de victimă, copilul expus direct unui conflict parental periculos trebuie, de urgenţă, să beneficieze

de o protecţie juridică specifică şi durabilă. De aceasta depinde dezvoltarea lui emoţională şi intelectuală ca şi evoluţia lui

socială.

Subiect: copil ; interes unic ; părinte periculos ; recunoaşterea statutului de victimă ; victimă ; violenţă conjugală

32. LE GAC-PECH, SOPHIE. – Bâtir un droit des contractants vulnérables = Construirea unuidrept al contractanţilor vulnerabili. În: Revue trimestrielle de droit civil. – nr.3, 2014, p. 581-595.

Chiar dacă nu este evidentă, caracterizarea vulnerabilităţii contractuale favorizează un drept al contractelor mai just şi mai

exigent. De ce, cu toate acestea, se dă înapoi în faţa dificultăţii şi nu se conduce această mişcare în favoarea protecţiei

contractanţilor vulnerabili? Situaţiile de faliment social sau economic nu ar mai trebui tolerate de către un drept care se vrea

modern, dar întârzie să se înnoiască.

Subiect: apărare ; contractant vulnerabil ; dispoziţii protectoare ; prezentare ordonată a dispoziţiilor protectoare

33. MAYER, LUCIE. – La transaction, un contrat spécial? = Tranzacţia este un contract special? În:

Revue trimestrielle de droit civil. – nr.3, 2014, p.523-546.

Tranzacţia, definită ca fiind contractul al cărui obiect este acela de a termina sau de a preveni un litigiu prin concesii reciproce

ale părţilor, este un contract numit, expres reglementat de articolele 2044 la 2058 ale Codului civil. Încă de la început a fost

în graţiile legiuitorului, iar această tendinţă s-a accentuat odată cu dezvoltarea contemporană a modalităţilor alternative de



soluţionare a litigiilor. Astăzi el este incontestabil, un „contract special”. Totuşi, având în vedere discuţiile pe care le suscită

atât punerea în aplicare a criteriilor sale de calificare cât şi aplicarea unor dispoziţii referitoare la regimul său, întrebarea care

se pune este aceea de a şti dacă trebuie să rămână aşa. Nu ar trebui să fie pur şi simplu supus dreptului comun al contractelor?

Subiect: concesie ; contract ; efectele tranzacţiei ; încheiere litigiu ; lipsa concesiilor reciproce ; tranzacţia.

REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT COMMERCIAL ET DE DROIT ÉCONOMIQUE

34. GALOKHO, CHEIK. – Les atteintes à la liberté du commerce et de l’industrie résultant de la

prévention et du traitement des difficultés des entreprise = Atingerile aduse libertăţii comerţului şi industrieica rezultat al prevenirii şi tratamentului dificultăţilor societăţilor. În: Revue trimestrielle de droit commercial

et de droit économique. – nr.3, 2014, p.489-507.

Un obstacol important pentru libertatea comerţului şi a industriei vine astăzi din partea prevenirii şi tratării dificultăţilor

întreprinderilor. În faţa crizei şi dorind salvarea cât mai multor societăţi, aceste atingeri au tendinţa de a creşte. Se pune astfel

întrebarea asupra formelor sub care se manifestă aceste atingeri, asupra întinderii şi legitimităţii lor, într-un sistem juridic care

a făcut din libertăţile economice fundamentale un principiu.

Subiect: libertatea de administrare ; lichidare judiciară ; prevenirea dificultăţilor ; societate în dificultate ; societate în insolvenţă.

35. PICOD, NATHALIE. – Le déclin de l’exception de nullité à l’époque contemporaine = Declinulexcepţiei de nulitate în epoca contemporană. În: Revue trimestrielle de droit commercial et de droit économique.

– nr.3, 2014, p.509-534.

După ce a consacrat excepţia de nulitate ca principiu, dreptul pozitiv francez i-a rezervat un loc marginal, limitându-i întinderea,

conştient de rolul perturbator pe care-l joacă, faţă de virtuţile pacificatoare ale prescripţiei acţiunii în nulitate. Or, recent, acest

declin a fost net accentuat, lăsând a se întrevedea sfârşitul brutal al forţei seculare a maximei „Quae temporalia ...”. Pe de-o

parte, reforma dreptului prescripţiei realizată prin legea din 17 iunie 2008 a rămas tăcută referitor la excepţia de nulitate, spre

deosebire de unele legislaţii străine. Pe de altă parte, multe dintre deciziile recente – printre care hotărârile date de prima

cameră civilă şi camera comercială a Curţii de casaţie, din data de 24 aprilie 2013 şi 13 mai 2014 – reduc considerabil

importanţa excepţiei în ipoteza frecventă a executării parţiale a contractului. Totuşi, declinul nu pare iminent: forţa seculară a

maximei Quae temporalia... ţine de consideraţii morale şi de bun simţ, dar şi de tehnică. Totuşi, de lege ferenda cadrul legal

al excepţiei ar trebui să fie mai bine precizat, în scopul stopării insecurităţii juridice provocată de fluctuaţiile recente ale

jurisprudenţei.

Subiect: câmp de aplicare a excepţiei de nulitate ; excepţia de nulitate ; insecuritate juridică ; sancţiune

REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT EUROPÉEN

36. BERTHELET, PIERRE ; EL BOUSTANI, YASMINE; FÉRIEL, LOUIS. – Le volet externe de

l’espace de liberté, de sécurité et de justice: instruments et réalisations = Voletul extern al spaţiului delibertate, securitate şi justiţie: instrumente şi realizări. În: Revue trimestrielle de droit européen. – nr.3, 2014,

p. 667-681.

Instituţie recent intrată în studiul materiilor dreptului european, dimensiunea externă a spaţiului de libertate, securitate şi justiţie

(SLSJ) a devenit o temă inconturnabilă în studierea dreptului Uniunii europene. Avocatul general Ives Bot spunea că „nu ar

trebui ignorată dimensiunea externă, care poate acoperi acţiunea Uniunii în cadrul politicii sale care vizează constituirea unui

SLSJ”. Dimensiunea externă este astfel apărută ca urmare a dezvoltării dimensiunii interne a acestui aspect.

Subiect: spaţiul de libertate, securitate şi justiţie ; Uniunea europeană

37. BONIFAY, EMMANUELLE ; COLLARD, MARIE; DA FONSECA, MARIE. – Le cadre et les

principes présidant au développement de la dimension externe de l’ELSJ = Cadrul şi principiile ce auguvernat dezvoltarea dimensiunii externe a Spaţiului de libertate, securitate şi justiţie (SLSJ). În: Revue

trimestrielle de droit européen. – nr.3, 2014, p. 655-665.

Spaţiul de libertate, de securitate şi de justiţie însoţeşte evoluţia constantă a Uniunii europene pentru o considerare din ce în

ce mai importantă a „individului cetăţean”. Tratatul de la Amsterdam l-a înscris în textele europene printre obiectivele

fundamentale ale Uniunii. Acest proiect, adresat înainte de toate cetăţenilor Uniunii, va fi, puţin câte puţin, confruntat cu state

terţe. Pentru a se dezvolta şi concretiza, SLSJ nu poate funcţiona într-un cadru restrâns: luarea în considerare a „exterior”-ului

(înţeles în sens larg) este inevitabilă, dacă nu indispensabilă.

Subiect: dimensiune externă ; limite conjuncturale ; limite structurale ; protecţia Uniunii ; Spaţiul de libertate, de securitate şi de justiţie

38. BOSSE-PLATIÈRE, ISABELLE ; CADILHAC, MARIE-CÉCILE; FLAESCH-MOUGIN,

CATHERINE. – La nouvelle génération d’instruments pour le financement de l’action extérieure de

l’Union européenne = Noua generaţie de instrumente pentru finanţarea acţiunii exterioare a Uniunii europene.În: Revue trimestrielle de droit européen. – nr.3, 2014, p. 619-648.



Uniunea europeană a adoptat târziu, pe 11 martie 2014, cele şapte reguli pentru finanţarea activităţii sale exterioare, pentru

perioada 2014-2020. Această nouă generaţie de instrumente juridice constituie, în plan formal, o reformă a dispozitivului de

ajutor financiar extern, în măsura în care noile texte, intrate în vigoare la 1 ianuarie 2014 – le-au înlocuit pe cele din perioada

anterioară care au expirat pe 31 decembrie 2013. Pe fond, este mai degrabă vorba de o revizuire în măsura în care, cu excepţia

apariţiei unei reglementări transversale care să fixeze reguli şi modalităţi comune, cele şase instrumente financiare specifice,

geografice şi/sau tematice, se situează în continuarea precedentelor, graţie unor adaptări şi inovaţii. În afară de unele denumiri

modificate, aceste schimbări vizează, pe baza rezultatelor anterioare, ameliorarea eficacităţii şi reactivităţii Uniunii în plan

internaţional şi concretizarea principiilor şi obiectivelor acţiunii sale externe, aşa cum este enuţat de articolul 21 TUE. În ciuda

eforturilor recurente de raţionalizare, sistemul de finanţare a acţiunii exterioare, rămâne complex.

Subiect: ajutor ; cooperare cu ţări terţe ; instrumente de finanţare ; parteneri de proximitate ; Uniunea europeană.

39. CADET, FABIEN. – Un pas supplémentaire dans la lutte contre la fraude fiscale: la nouvelle

directive sur la taxation de l’epargne = Un pas înainte în lupta contra fraudei fiscale: noua directivă petaxarea economiilor. În: Revue trimestrielle de droit européen. – nr.3, 2014, p. 593-604.

Directiva 2003/48/CE în materia fiscalizării veniturilor din economii sub formă de plată de dobânzi, care a intrat în vigoare la

1 iulie 2005 a fost considerată ca o etapă majoră de răspuns a Uniunii europene la libertatea de mişcare a capitalurilor pe

teritoriul său şi riscurilor de evaziune fiscală, oferind posibilitatea pentru unii subiecţi de disimulare a veniturilor lor din

economii provenite din conturi ţinute în alte state membre. Directiva are ca scop asigurarea unei impuneri efective în statul

membru de rezidenţă fiscală al subiectului a tuturor veniturilor provenite din conturile de economii deţinute de acesta într-un

alt stat membru. Acest obiectiv este atins prin recurgere la un schimb automat de informaţii asupra veniturilor din economii

dintre statele membre, dispozitiv prin care autorităţile statului membru sursă transmit celor din statul membru de rezidenţă,

informaţiile necesare impozitării.

Subiect: economii ; frauda fiscală ; impozitare ; impozitarea economiilor ; venituri.

40. LABAYLE, HENRI ; MEHDI, ROSTANE; BERGÉ, JEAN-SYLVESTRE. – La dimension

externe de l’espace de liberté, de securité et de justice = Dimensiunea externă a spaţiului de libertate, desecuritate şi de justiţie. În: Revue trimestrielle de droit européen. – nr.3, 2014, p. 649-653.

Nu mai există politică a Uniunii fără să aibă o dimensiune externă. Nu stau altfel lucrurile nici pentru Spaţiul de libertate,

securitate şi justiţie (S.L.S.J.). Cu cât se dezvoltă mai tare dimensiunea externă, cu atât este mai garantat succesul şi perenitatea

S.L.S.J. Este vorba, de altfel, de o prioritate strategică înscrisă în agenda Uniunii încă din anul 2005. Altfel spus, S.L.S.J. nu

se poate dezvolta, ca spaţiu fără frontiere interioare, decât cu condiţia sprijinului (cu titlu complementar sau chiar

compensatoriu) pe o dimensiune externă solid stabilită. Se pare că suntem în prezenţa unei prelungiri funcţionale sau

instrumentale a unei politici al cărui câmp vocaţional rămâne în special intern.

Subiect: Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie ; TFUE ; Uniunea europeană.

41. PILCZER, JEAN-SÉBASTIEN. – Un tour d’horizon des méthodes d’interpretation de la Cour

à travers le régime particulier de TVA des agences de voyages = O privire asupra metodelor de interpretareale Curţii cu referire la regimul special de TVA al agenţiilor de voiaj. În: Revue trimestrielle de droit européen.

– nr.3, 2014, p. 605-617.

Sarcina Curţii de interpretare constă într-o combinare – şi dacă este cazul – o punere în balanţă a diferitelor metode. Tripticul

clasic de interpretare literală, de interpretare contextuală şi de interpretare teleologică poate fi combinat cu alte grile de lectură,

cum ar fi cele de interpretare originalistă, interpretare conformă sau de interpretare strictă a derogărior. Acest articol examinează

relaţiile şi posibilele conflicte între aceste diferite principii de interpretare prin examinarea jurisprudenţei referitoare la regimul

special de TVA al agenţiilor de voiaj.

Subiect: directiva TVA 2006/112/CE ; interpretare originalistă ; metodă de interpretare ; regimul de TVA al agenţiilor de voiaj.

42. SIMON, ANNE. – Convention européenne des droits de l’homme et dispositions transitoires =

Convenţia europeană a drepturilor omului şi dispoziţiile tranzitorii. În: Revue trimestrielle de droit européen.

– nr.3, 2014, p. 581-592.

Dispoziţiile legislative tranzitorii sunt o tehnică legislativă care permit legiuitorului gestionarea modului de aplicare în timp

a unei legi noi. Aplicate, ele conduc la includerea sau excluderea unor anumite situaţii şi/sau unele persoane de la beneficiul

adus de o lege nouă. Doar această alegere a legiuitorului suveran, de includere sau de excludere, poate fi contestată în faţa Curţii

europene a drepturilor omului. Acest studiu propune punerea în lumină a modalităţilor de control de convenţionalitate a

dispoziţiilor tranzitorii efectuate în principal de către judecătorii de la Strasbourg pe fundamentul articolului 14 care interzice

orice formă de discriminare în exercitarea drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţia europeană. Acest control este

accentuat de un factor de incertitudine important, inerent aprecierii proporţionalităţii atingerii aduse de dispoziţiile tranzitorii

în cauză, dreptului garantat. Incidentele datorate acestui control sever în ordinea internă sunt numeroase, fiind reluate şi

devenind un instrument interesant pentru jurisdicţiile naţionale. Între altele, iniţiativele legiuitorului în materie ar putea fi

blocate de un asemenea control.

Subiect: Convenţia europeană a drepturilor omului ; dispoziţii tranzitorii ; reglementare ; tehnică legislativă



Consiliul Legislativ – Bucureşti, Palatul Parlamentului, Corp B1,

Calea 13 Septembrie, nr. 1-3, Sector 5, Cod poştal 050711

Tel: 313.66.08 fax: 311.29.35 website: www.clr.ro

� Colegiul ştiinţific: Dragoş Iliescu, Preşedintele Consiliului Legislativ

Sorin Popescu, Locţiitorul Preşedintelui Consiliului Legislativ,

Preşedintele Secţiei de Evidenţă Oficială a Legislaţiei şi Documentare

Nicolae Turcu, Preşedintele Secţiei de Drept Privat

Benonica Vasilescu, Preşedintele Secţiei de Drept Public, ad-interim

Cristian Kevorchian, Şeful Departamentului de Informatică Legislativă, ad-interim

Cezar Manda, consilier, Departamentul pentru Armonizarea Legislaţiei

cu Reglementările Uniunii Europene

�Colegiul de redacţie: Sorin Popescu (coordonator)

Maria Luiza Manea

Lucica Violeta Niculae

Mihaela Bora

� Tipografia „Monitorul Oficial“ R.A., str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București

Punctele de vedere exprimate în această publicaţie nu reprezintă analize oficiale asupra legislaţiei,

ci doar opinii personale ale autorilor.

ISSN 1583-3178

Date post:	07-Mar-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	5 times
Download:	0 times

De la „Cartea Verde privind protecţia penală a …selor economice si financiare ale Uniunii...

Documents