Date post: | 31-Dec-2015 |
Category: |
Documents |
Upload: | andreea-deea |
View: | 376 times |
Download: | 23 times |
Paioase de toamna si primavara
Tripsul grâului
Denumire ştiinţifică: Haplothrips tritici
Descriere: Are o generaţie pe an şi iernează ca larvă sau ca adult în stratul superficial al solului sau pe resturile
vegetale.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă o gamă largă de specii de graminee cultivate (grâu, orz, secară) şi spontane.
Adulţii înţeapă şi sug seva din organele florale, rahis şi boabe. Florile atacate avortează, spicele capătă un aspect
albicios, devin sterile, au glumele alungite şi aristele zbârcite, fenomenul fiind cunoscut sub numele de albeaţa spicelor.
Când boabele sunt atacate în faza de lapte, acestea nu se mai dezvoltă şi devin şiştave. Boabele atacate au un conţinut
scăzut de amidon, iar germinaţia scade şi ea până la 75-78%.
Prevenire: a)rotaţia culturilor: nu este permisă cultivarea grâului, în soluri cu premergătoare de păioase şi mai ales de
grâu, parcelele infestate cu tripşi menţin o sursă permanentă de infestare a noilor culturi cu aceşti dăunători; b)culturile
de cereale să nu revină pe aceleaşi parcele decât după 3-4 ani; c)cele mai bune premergătoare pentru grâu sunt
leguminoasele anuale: mazărea, fasolea, soia şi inul.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)ACTELLIC 50 EC (pirimifos metil 500g/l), doza 2,4l/ha; b)THONEX 35 EC
(edosulfan 35%), doza 0,10%.
Top
Păduchele verde al cerealelor
Denumire ştiinţifică: Schizaphis graminum
Descriere: Are 15-23 generaţii pe an şi iernează ca ou în resturile vegetale.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă numeroase specii de graminee, preferate fiind grâul, orzul, porumbul şi sorgul.
Adulţii şi larvele înţeapă şi sug sucul celular al plantelor. La locul înţepăturii apare, iniţial, o pată decolorată, care treptat
se înroşeşte, extinzându-se ulterior pe tot limbul frunzei. Insectele elimină nişte exuvii lipicioase şi dulci, roua de miere,
foarte specifice. Frunzele atacate se ofilesc, apoi se usucă. Plantele atacate întârzie în dezvoltare sau se usucă şi mor.
Prevenire: cultivarea de soiuri tolerante ori rezistente la atacul dăunătorilor.
Combatere chimică: A)GRÂU: *tratament la cultură cu: LEBAYCID 50 EC (fention 50%), doza 1,0l/ha; B)PORUMB:
*tratament la cultură cu: a)LEBAYCID 50 EC (fention 50%), doza 1,0l/ha; b)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza
3,5l/ha.
Top
Ploşniţele cerealelor
Denumire ştiinţifică: Eurygaster sp.; Aelia sp.
Descriere: Prezintă o generaţie pe an şi iernează ca insecte adulte în liziera pădurilor.
Plante atacate şi mod de dăunare: ploşniţele cerealelor atacă îndeosebi, grâul, precum şi diferite graminee spontane.
Adulţii înţeapă tulpinile tinere, frunzele, rahisul spicelor, florile şi boabele. La locul de înţepare se formează o mică
umflătură numită con salivar, în jurul căreia apare o zonă de culoare gălbuie. Frunza atacată se îngălbeneşte, se
răsuceşte, se usucă de la locul înţepăturii, atârnând ca o sfoară. Uneori spicul rămâne în burduf, iar atunci când apare
are aristele zbârcite, poate fi, parţial sau total, steril şi se albeşte. Albirea spicelor se întâlneşte mai mult spre vârful
acestora. Boabele atacate sunt şiştave, poartă urmele înţepăturilor sub forma unor pete brune înconjurate de o zonă
decolorată, iar conţinutul de gluten se diminuează.
Prevenire: a)cultivarea de soiuri tolerante ori rezistente la atacul dăunătorilor; b)soiurile Arieşan, Fundulea 4 sunt relativ
rezistente la atacul ploşniţelor cerealelor; c)tratarea frunzarului din locurile de iernare a ploşniţelor cerealelor: marginea
pădurii, perdelele de protecţie, liziere. Tratamentul se execută cu Sinolintox 10 G, în primăvară, pentru ca la părăsirea
adăposturilor de iernare, în contact cu substanţa toxică, ploşniţele să fie distruse; d)controlul fitosanitar al culturilor în
zonele în care în anul precedent, la analiza probelor de seminţe, s-a găsit mai mult de 1% boabe atacate de ploşniţe.
Combatere chimică: *tratament la cultură cu: a)ACTELLIC 50 EC (pirimifos metil 500g/l), doza 1,0l/ha; b)DECIS 2,5 EC
(deltametrin 25g/l), doza 0,3l/ha; c)FASTAC 10 CE RV (alfa-cipermetrin 100g/l), doza 0,1l/ha; d)FURY 10 CE (zeta
cipermetrin 10%), doza 0,1l/ha; e)KARATE 2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l), doza 0,3l/ha; f)ONEFON 90 (triclorfon min.
90%), doza 1,0l/ha; g)POLYTRIN 200 EC (cipermetrin 200g/l), doza 0,1l/ha; h)REGENT 200 SC (fipronil 200g/l), doza
0,075l/ha; i)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza 3,5l/ha.
Top
Gândacul ghebos
Denumire ştiinţifică: Zabrus tenebrioides
Descriere: Are o generaţie pe an şi iernează ca larvă în sol, la adâncimea de 15-20cm.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă culturile de cereale, atât ca larvă, cât şi ca adult, planta preferată fiind grâul şi,
în mai mică măsură, orzul şi secara. Adulţii rod florile şi boabele aflate în fenofaza de coacere în lapte, iar mai târziu rod
şi scutură boabele mature. Larvele rod parenchimul frunzelor tinere, lăsând intacte nervurile. În mod frecvent, ele trag
frunzele în galerii, le sfâşie, apoi le împing afară, din care cauză frunzele dăunate apar sub forma unor bucle (atac
caracteristic). Larvele nu consumă rădăcinile plantelor. Atacul se manifestă în vetre.
Prevenire: a)rotaţia culturilor: nu este permisă cultivarea grâului, în soluri cu premergătoare de păioase şi mai ales de
grâu; parcelele infestate cu tripşi menţin o sursă permanentă de infestare a noilor culturi cu aceşti dăunători; b)culturile
de cereale să nu revină pe aceleaşi parcele decât după 3-4 ani; c)cele mai bune premergătoare pentru grâu sunt
leguminoasele anuale: mazărea, fasolea, soia, apoi inul; d)se recomandă administrarea de îngrăşăminte azotoase
(azotat de amoniu).
Combatere chimică: A)GRÂU: *tratamentul seminţei cu: a)MASTERLIN (lindab 50%+tebuconazol 1,5%), doza 2,0kg/t;
b)MASTERLIN (lindab 40%+miclobutanil 10%), doza 2,5kg/t; B)ORZ: *tratament la cultură cu: a)DURSBAN 480 EC
(clorpirifos 480g/l), doza 2,5l/ha; b)PYRINEX 48 EC (clorpirifos 480g/l), doza 2,5l/ha.
Top
Gândacul ovăzului
Denumire ştiinţifică: Oulema melanopa
Descriere: Are o generaţie pe an şi iernează ca adult sub resturi vegetale în liziera pădurilor sau în stratul superficial al
solului.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă de preferinţă ovăzul, dar urmare a restrângerii suprafeţelor cultivate cu ovăz,
atacă în mod frecvent culturile de grâu şi orz. Adulţii rod frunzele plantelor tinere, perforându-le sub forma unor dungi
longitudinale, scurte, paralele cu nervurile. Larvele rod epiderma superioară şi parenchimul frunzelor sub formă de dungi
longitudinale, epiderma inferioară care rămâne, se usucă şi se albeşte. Atacul apare sub formă de vetre care se disting
de la distanţă, datorită plantelor care apar albite.
Prevenire: a)fertilizarea solului, înainte de însămânţare, respectiv încorporarea de îngrăşăminte organice şi minerale;
b)se recomandă administrarea de îngrăşăminte azotoase (azotat de amoniu).
Combatere chimică: A)GRÂU: *tratament la cultură cu: a)BULLDOCK 025 EC (beta-ciflutrin 25g/l), doza 0,2l/ha;
b)FASTAC 10 CE RV (alfa-cipermetrin 100g/l), doza 0,1l/ha; c)POLYTRIN 200 EC (cipermetrin 200g/l), doza 0,1 l/ha;
d)REGENT 200 SC (fipronil 200g/l), doza 0,09l/ha; B)ORZ: *tratament la cultură cu: a)BULLDOCK 025 EC (beta-ciflutrin
25g/l), doza 0,2l/ha; b)FASTAC 10 CE RV (alfa-cipermetrin 100g/l), doza 0,1l/ha; c)POLYTRIN 200 EC (cipermetrin
200g/l), doza 0,1l/ha; d)REGENT 200 SC (fipronil 200g/l), doza 0,09l/ha; e)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza
3,5l/ha; f)SINORATOX PLUS (dimetoat 300g/l+cipermetrin 5g/l), doza 1,6l/ha; C)OVĂZ: *tratament la cultură cu:
a)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza 3,5l/ha; b)SINORATOX PLUS (dimetoat 300g/l+cipermetrin 5g/l), doza
1,6l/ha; c)BULLDOCK 025 EC (beta-ciflutrin 25g/l), doza 0,2l/ha; d)REGENT 200 SC (fipronil 200g/l), doza 0,075l/ha;
e)POLYTRIN 200 EC (cipermetrin 200g/l), doza 0,1l/ha; f)FASTAC 10 CE RV (alfa-cipermetrin 100g/l), doza 0,1l/ha;
g)KARATE ZEON (lambda cihalotrin 50g/l), doza 0,15l/ha.
Top
Cărăbuşeii cerealelor
Denumire ştiinţifică: Anisoplia sp.
Descriere: La noi în ţară se întâlnesc speciile: cărăbuşelul lat al cerealelor (A. lata), cărăbuşelul cerealelor (A. austriaca
şi A. agricola) şi cărăbuşelul de stepă al cerealelor (A. segetum). Primele trei specii au o generaţie la 2 ani, în timp ce
specia A. segetum are o generaţie pe an. Toate speciile iernează ca larvă în sol, la 35-80cm adâncime.
Plante atacate şi mod de dăunare: insectele adulte rod ovarele florilor, îndeosebi sp. A. segetum, desfac paleele
spicelor, rod boabele aflate în faza de coacere în lapte şi până la coacerea în pârgă. Odată cu hrănirea, insectele
scutură o parte din boabe. Larvele sunt polifage şi preferă organele subterane ale plantelor de graminee, tuberculifere şi
rădăcinoase.
Prevenire: distrugerea galeriilor, a ouălelor, larvelor şi pupelor aparţinând diferitelor specii de dăunători, prin lucrări
mecanice repetate de pregătire a solului: arături, discuiri şi grăpări. Prin aceste lucrări se influenţează gradul de
umiditate al solului, în sensul că uscarea stratului superficial duce la o pierire în masă a ouălelor, precum şi a pupelor de
cărăbuşi.
Combatere chimică: A)GRÂU: *tratament la cultură cu: a)ONEFON 90 (triclorfon min.90%), doza 1,0l/ha; b)REGENT
200 SC (fipronil 200g/l), doza 0,075l/ha; c)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza 3,5l/ha; B)ORZ: *tratament la
cultură cu: a)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza 3,5l/ha; b)SINORATOX PLUS (dimetoat 300g/l+cipermetrin
5g/l), doza 1,6l/ha; c)REGENT 200 SC (fipronil 200g/l), doza 0,09l/ha; C)OVĂZ: *tratament la cultură cu: a)REGENT 200
SC (fipronil 200g/l), doza 0,075l/ha; b)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza 3,5l/ha.
Top
Viermele roşu al paiului
Denumire ştiinţifică: Haplodiplosis marginata
Descriere: Are o singură generaţie pe an, iernând în sol ca larvă complet dezvoltată.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă o gamă largă de specii de graminee, preferând grâul şi orzul, mai puţin secara
şi ovăzul. Atacul se manifestă în vetre, se datorează larvelor care pătrund între teaca frunzei şi pai, ca urmare a atacului
formându-se umflături alungite. Atacul determină frânarea creşterii şi înspicării, coacerea prematură, reducerea
numărului de boabe în spic şi reducerea concomitentă a masei boabelor.
Prevenire: dezinfectarea solului de dăunători polifagi ai organelor subterane prin încorporarea în sol a unei doze de 20-
30kg/ha Sinoratox 5 G, Sinolintox 10 G, Dursban 5 G înainte sau odată cu semănatul.
Combatere chimică: *tratament la cultură cu: a)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l), doza 0,3l/ha; b)FASTAC 10 CE RV
(alfa-cipermetrin 100g/l), doza 0,1l/ha; c)KARATE 2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l), doza 0,3l/ha; d)SINORATOX 35 CE
(dimetoat 35%), doza 3,5l/ha.
Top
Musca de Hessa
Denumire ştiinţifică: Mayetiola destructor
Descriere: Are 2-3 generaţii pe an şi iernează ca pupă în culturile tinere de cereale de toamnă.
Plante atacate şi mod de dăunare: muştele atacă şi produc pagube atât la cerealele de toamnă (grâul, orzul şi secara),
cât şi la cele de primăvară (orzoaica şi ovăzul). Pagube mai mari se înregistrează la grâul de toamnă însămânţat
devreme şi la cerealele de primăvară însămânţate târziu. Larvele înţeapă vârful de creştere al plantelor, prin secreţia
salivară subţiind pereţii a 4-5 straturi de celule, cauzând astfel o scurgere de suc celular. La locul de atac apar pete de
culoare brună-închisă. Frunzele plantelor atacate se îngălbenesc şi, cu timpul, se usucă. Atacurile tardive, la înspicare,
determină ruperea tulpinilor la locul de instalare a larvei.
Prevenire: cultivarea de soiuri tolerante ori rezistente la atacul dăunătorilor, promovarea în cultură a unor soiuri relativ
rezistente la atacul larvelor muştelor.
Combatere chimică: A)GRÂU: *tratament la cultură cu: ONEFON 90 (triclorfon min. 90%), doza 1,0l/ha; B)ORZ:
*tratament la cultură cu: a)ONEOFON 90 (triclorfon min. 90%), doza 1,0l/ha; b)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%),
doza 3,5l/ha; c)SINORATOX PLUS (dimetoat 300g/l+cipermetrin 5g/l), doza 1,6l/ha; C)OVĂZ: *tratament la cultură cu:
a)FASTAC 10 CE RV (alfa-cipermetrin 100g/l), doza 0,3 l/ha; b)REGENT 200 SC (fipronil 200g/l), doza 0,09l/ha.
Top
Musca suedeză
Denumire ştiinţifică: Oscinella frit
Descriere: Are 3 generaţii pe an şi iernează ca larvă la baza conului de creştere al frunzelor plantelor din semănăturile
de toamnă.
Plante atacate şi mod de dăunare: muştele atacă şi produc pagube atât la cerealele de toamnă (grâul, orzul şi secara),
cât şi la cele de primăvară (orzoaica şi ovăzul). Pagube mai mari se înregistrează la grâul de toamnă însămânţat
devreme şi la cerealele de primăvară însămânţate târziu. Larvele din generaţia de toamnă şi cele din generaţia de
primăvară atacă plantele în faza de 2-4 frunze. Plantele sunt mai închise la culoare, înfrăţesc puternic, frunza centrală
se îngălbeneşte şi se usucă, iar dacă este prinsă cu degetele, trasă uşor se detaşează de plantă. Larvele din generaţia
de vară atacă plantele la înspicare, hrănindu-se cu sucul celular al boabelor, aflate în faza de coacere în lapte. Boabele
atacate rămân şiştave, producţia diminuându-se substanţial. Larvele generaţiei de primăvară atacă frecvent culturile de
porumb, când plantele se află în faza de 2-4 frunze.
Prevenire: cultivarea de soiuri tolerante ori rezistente la atacul dăunătorilor, promovarea în cultură a unor soiuri relativ
rezistente la atacul larvelor muştelor.
Combatere chimică: A)GRÂU: *tratament la cultură cu: ONEFON 90 (triclorfon min. 90%), doza 1,0l/ha; B)ORZ:
*tratament la cultură cu: a)ONEOFON 90 (triclorfon min. 90%), doza 1,0l/ha; b)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%),
doza 3,5l/ha; c)SINORATOX PLUS (dimetoat 300g/l+cipermetrin 5g/l), doza 1,6l/ha; C)OVĂZ: *tratament la cultură cu:
a)FASTAC 10 CE RV (alfa-cipermetrin 100g/l), doza 0,3l/ha; b)REGENT 200 SC (fipronil 200g/l), doza 0,09l/ha.
Top
Musca galbenă a cerealelor
Denumire ştiinţifică: Chlorops pumilionis
Descriere: Are două generaţii pe an şi iernează ca larvă în zona mugurilor de creştere ai cerealelor de toamnă.
Plante atacate şi mod de dăunare: muştele cerealelor atacă şi produc pagube atât la cerealele de toamnă (grâul, orzul şi
secara), cât şi la cele de primăvară (orzoaica şi ovăzul). Pagube mai mari se înregistrează la grâul de toamnă
însămânţat devreme şi la cerealele de primăvară însămânţate târziu. Larvele generaţiei de vară atacă plantele în faza
de burduf, rozând parţial spicul şi formând un jgheab descendent de la spic la primul nod. Din această cauză plantele nu
mai înspică şi rămân în burduf.
Prevenire: cultivarea de soiuri tolerante ori rezistente la atacul dăunătorilor, promovarea în cultură a unor soiuri relativ
rezistente la atacul larvelor muştelor.
Combatere chimică: A)GRÂU: *tratament la cultură cu: ONEFON 90 (triclorfon min. 90%), doza 1,0l/ha; B)ORZ:
*tratament la cultură cu: a)ONEOFON 90 (triclorfon min. 90%), doza 1,0l/ha; b)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%),
doza 3,5l/ha; c)SINORATOX PLUS (dimetoat 300g/l+cipermetrin 5g/l), doza 1,6l/ha; C)OVĂZ: *tratament la cultură cu:
a)FASTAC 10 CE RV (alfa-cipermetrin 100g/l), doza 0,3l/ha; b)REGENT 200 SC (fipronil 200g/l), doza 0,09l/ha.
Top
Musca cenuşie
Denumire ştiinţifică: Delia coarctata
Descriere: Are o generaţie pe an şi iernează ca ou în stratul superficial al solului.
Plante atacate şi mod de dăunare: larvele perforează tulpinile plantelor tinere, se instalează în zona mugurelui de
creştere, îl distrug, iar ca urmare frunza centrală se îngălbeneşte şi se usucă.
Prevenire: cultivarea de soiuri tolerante ori rezistente la atacul dăunătorilor, promovarea în cultură a unor soiuri relativ
rezistente la atacul larvelor muştelor.
Combatere chimică: A)GRÂU: *tratament la cultură cu: ONEFON 90 (triclorfon min. 90%), doza 1,0l/ha; B)ORZ:
*tratament la cultură cu: a)ONEOFON 90 (triclorfon min. 90%), doza 1,0l/ha; b)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%),
doza 3,5l/ha; c)SINORATOX PLUS (dimetoat 300g/l+cipermetrin 5g/l), doza 1,6l/ha; C)OVĂZ: *tratament la cultură cu:
a)FASTAC 10 CE RV (alfa-cipermetrin 100g/l), doza 0,3l/ha; b)REGENT 200 SC (fipronil 200g/l), doza 0,09l/ha.
Top
Opomiza cerealelor
Denumire ştiinţifică: Opomyza florum
Descriere: Are o generaţie pe an şi iernează ca ou în stratul superficial al solului.
Plante atacate şi mod de dăunare: muştele cerealelor atacă şi produc pagube atât la cerealele de toamnă (grâul, orzul şi
secara), cât şi la cele de primăvară (orzoaica şi ovăzul). Pagube mai mari se înregistrează la grâul de toamnă
însămânţat devreme şi la cerealele de primăvară însămânţate târziu. Atacul şi efectele acestuia se aseamănă foarte
mult cu cele produse de musca cenuşie.
Prevenire: cultivarea de soiuri tolerante ori rezistente la atacul dăunătorilor, promovarea în cultură a unor soiuri relativ
rezistente la atacul larvelor muştelor.
Combatere chimică: A)GRÂU: *tratament la cultură cu: ONEFON 90 (triclorfon min. 90%), doza 1,0l/ha; B)ORZ:
*tratament la cultură cu: a)ONEOFON 90 (triclorfon min. 90%), doza 1,0l/ha; b)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%),
doza 3,5l/ha; c)SINORATOX PLUS (dimetoat 300g/l+cipermetrin 5g/l), doza 1,6l/ha; C)OVĂZ: *tratament la cultură cu:
a)FASTAC 10 CE RV (alfa-cipermetrin 100g/l), doza 0,3l/ha; b)REGENT 200 SC (fipronil 200g/l), doza 0,09l/ha.
Top
Şoarecele de câmp
Denumire ştiinţifică: Microtus arvalis
Descriere: Se înmulţeşte de 4-8 ori pe an şi nu hibernează. Trăieşte în galerii, în cuiburi subterane la 35-40cm adâncime
şi comunică cu exteriorul prin mai multe intrări (orificii).
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă numeroase culturi agricole, cele mai mari pagube fiind cauzate semănăturilor
de cereale abia răsărite. Şoarecele atacă părţile aeriene şi cele subterane, hrănindu-se atât ziua, cât şi noaptea.
Prevenire: a)distrugerea galeriilor de rozătoare, prin lucrări mecanice repetate de pregătire a solului: arături, discuiri şi
grăpări; b)tratarea seminţelor înainte de semănat, împotriva dăunătorilor din sol.
Combatere chimică: *tratament împotriva rozătoarelor cu: a)AZODRIN 400 WSC (monocrotofos 400g/l), doza 4,0l/ha;
b)BARAKI PELLETES (difetialon 0,0025%), doza 3-4kg/ha; c)QUICKFOS (fosfura de aluminiu 57%), doza 2tab./gal.;
d)REDENTIN 1% (clorofacinona 1%), doza 20g mom./gal.; e)STORM BAIT BLOCKS (flocumafen 0,005%), doza 15g
mom./gal.
Top
Hârciogul
Denumire ştiinţifică: Cricetus cricetus
Descriere: Are două generaţii pe an. În perioada octombrie-aprilie hibernează în adăposturi construite ingenios, în care
îşi face provizii mari (30-50kg). Este un animal nocturn.
Plante atacate şi mod de dăunare: produce pagube culturilor de grâu, orz, ovăz, porumb, floarea soarelui, mazăre,
fasole, hrănindu-se cu lăstari, frunze, rădăcini şi seminţe. Preferă boabele de cereale din spicele ajunse la maturitate, pe
care le retează cu incisivii, scoate boabele şi le transportă în camera de provizii.
Prevenire: a)distrugerea galeriilor de rozătoare, prin lucrări mecanice repetate de pregătire a solului: arături, discuiri şi
grăpări; b)tratarea seminţelor înainte de semănat, împotriva dăunătorilor din sol.
Combatere chimică: *tratament împotriva rozătoarelor cu: a)AZODRIN 400 WSC (monocrotofos 400g/l), doza 4,0l/ha;
b)BARAKI PELLETES (difetialon 0,0025%), doza 3-4kg/ha; c)QUICKFOS (fosfura de aluminiu 57%), doza 2tab./gal.;
d)REDENTIN 1% (clorofacinona 1%), doza 20g mom./gal.; e)STORM BAIT BLOCKS (flocumafen 0,005%), doza 15g
mom./gal.
Top
Tripsul orzului
Denumire ştiinţifică: Limothrips denticornis
Descriere: Insecta este înrudită şi asemănătoare cu tripsul grâului (Haplothrips tritici), atacând împreună şi producând
aceleaşi efecte de dăunare asupra plantelor şi a culturii în ansamblu. Sub aspectul frecvenţei celor două specii de tripşi
în culturile de orz, aceasta este net în favoarea speciei Haplothrips tritici.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă cu precădere orzul. Adulţii înţeapă şi sug seva din organele florale, rahis şi
boabe.
Prevenire: a)rotaţia culturilor: nu este permisă cultivarea grâului, în sole cu premergătoare de păioase şi mai ales de
grâu, parcelele infestate cu tripşi menţin o sursă permanentă de infestare a noilor culturi cu aceşti dăunători; b)culturile
de cereale să nu revină pe aceleaşi parcele decât după 3-4 ani; c)cele mai bune premergătoare pentru grâu sunt
leguminoasele anuale: mazărea, fasolea, soia şi inul.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)LEBAYCID 50 EC (fention 50%), doza 1,0l/ha; b)SINORATOX 35 CE
(dimetoat 35%), doza 3,5l/ha; c)SINORATOX PLUS (dimetoat 300g/l cipermetrin 5g/l), doza 1,6l/ha.
Top
Tripsul ovăzului
Denumire ştiinţifică: Stenothrips graminum
Descriere: Dăunătorul este foarte înrudit şi asemănător cu Tripsul grâului (Haplothrips tritici) şi are aceleaşi efecte de
dăunare asupra plantelor.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă culturile de ovăz.
Prevenire: a)rotaţia culturilor: nu este permisă cultivarea grâului, în sole cu premergătoare de păioase şi mai ales de
grâu, parcelele infestate cu tripşi menţin o sursă permanentă de infestare a noilor culturi cu aceşti dăunători; b)culturile
de cereale să nu revină pe aceleaşi parcele decât după 3-4 ani; c)cele mai bune premergătoare pentru grâu sunt
leguminoasele anuale: mazărea, fasolea, soia şi inul.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)ACTELLIC 50 EC (pirimifos metil 500g/l), doza 2,4l/ha; b)THONEX 35 EC
(edosulfan 35%), doza 0,10%; c)THIODAN 35 EC (edosulfan 35%), doza 0,10%.
Top
Păduchele ovăzului
Denumire ştiinţifică: Macrosiphun avenae
Descriere: Insecta este înrudită cu Păduchele verde al cerealelor (Schizaphis graminum) şi produce aceleaşi efecte de
dăunare asupra plantelor de ovăz.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă culturile de ovăz.
Prevenire: cultivarea de soiuri tolerante ori rezistente la atacul dăunătorilor.
Combatere chimică: -.
Porumb
Păduchele verde al cerealelor
Denumire ştiinţifică: Schizaphis graminum
Descriere: Are 15-23 generaţii pe an şi iernează ca ou în resturile vegetale.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă numeroase specii de graminee, preferate fiind grâul, orzul, porumbul şi sorgul.
Adulţii şi larvele înţeapă şi sug sucul celular al plantelor. La locul înţepăturii apare, iniţial, o pată decolorată, care treptat
se înroşeşte, extinzându-se ulterior pe tot limbul frunzei. Insectele elimină nişte exuvii lipicioase şi dulci, roua de miere,
foarte specifice. Frunzele atacate se ofilesc, apoi se usucă. Plantele atacate întârzie în dezvoltare sau se usucă şi mor.
Prevenire: cultivarea de soiuri tolerante ori rezistente la atacul dăunătorilor.
Combatere chimică: A)GRÂU: *tratament la cultură cu: LEBAYCID 50 EC (fention 50%), doza 1,0l/ha; B)PORUMB:
*tratament la cultură cu: a)LEBAYCID 50 EC (fention 50%), doza 1,0l/ha; b)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza
3,5l/ha.
Top
Gândacii pocnitori / Viermii sârmă
Denumire ştiinţifică: Agriotes sp.
Descriere: Prezintă o generaţie la 3-5 ani şi iernează în sol ca insecte adulte şi ca larve de diferite vârste.
Plante atacate şi mod de dăunare: sunt insecte polifage, larvele hrănindu-se cu părţile subterane ale plantelor. Atacă de
preferinţă cerealele păioase, porumbul, floarea-soarelui, cartoful, sfecla, morcovul, tomatele, tutunul, pomii fructiferi, viţa
de vie. Insectele adulte nu produc daune, ele hrănindu-se cu elementele florale din inflorescenţele cerealelor şi
umbeliferelor. Larvele provoacă rosături ale rădăcinilor de cereale păioase şi de porumb, sub nivelul coletului, în cazul
tuberculiferelor şi rădăcinoaselor producând galerii în profunzimea acestora. În timpul atacului plantele aflate în primele
faze se îngălbenesc şi se usucă. Adulţii sunt omnivore, se hrănesc cu insecte mici, râme, boabe de cereale germinate.
Prevenire: A)PORUMB: tratarea seminţelor înainte de însămânţare; B)FLOAREA SOARELUI, TUTUN, SFECLĂ DE
ZAHĂR, CARTOF: a)rotaţia culturilor; b)arătura adâncă de toamnă pentru distrugerea larvelor; c)adunarea şi distrugerea
prin ardere a tuturor resturilor după recoltare; C)LEGUME RĂDĂCINOASE: la răsad, efectuarea de tratamente foliare
aplicate la semnalarea primelor colonii de afide pe plante, cu produse penetrante prin ţesuturile frunzelor.
Combatere chimică: A)PORUMB: *tratamentul seminţei cu: a)COSMOS 250 FS (fipronil 250g/l), doza 5l/t; b)CRUISER
350g/l (thiometoxan 350g/l), doza 12l/t; c)GAUCHO 70 WP (imidacloprid 70%), doza 10,0kg/t; d)GAUCHO 600 FS
(imidacloprid 600g/l), doza 7,0l/t; e)PROMET 400 CS (furatiocarb 400g/l), doza 25l/t ; f)SEMAFOR 20 ST (bifentrin
200g/l), doza 2,0l/t; B)FLOAREA SOARELUI: *tratamentul seminţei cu: a)COSMOS 250 FS (fipronil 250g/l), doza
utilizată: 5,0l/t; b)COSMOS 500 FS (fipronil 500g/l), doza utilizată: 2,5l/t; c)CRUISER 350g/l (thiometoxan 350g/l), doza
utilizată: 10,0l/t; d)GAUCHO 600 FS (imidacloprid 600g/l), doza utilizată: 10,0l/t; e)GAUCHO 70 WP (imidacloprid 70%),
doza utilizată: 30,0kg/t; f)PROMET 400 CS (furatiocarb 400g/l), doza utilizată: 25l/t; C)TUTUN: *tratamentul solului cu:
SINORATOX 5 G (dimetoat 5%), doza utilizată: 30kg/t; D)SFECLA DE ZAHĂR: *tratamentul seminţei cu: a)COSMOS
250 F (fipronil 250g/l), doza utilizată: 15l/t; b)CRUISER 350 FG (thiametoxam 350g/l), doza utilizată: 10l/t; c)DURSBAN
480 EC (clorpirifos 480g/l), doza utilizată: 1,5l/t; d)GAUCHO 70 WP (imidacloprid 70%), doza utilizată: 35kg/t;
e)MOSPILAN 70 WP (acetamiprid 70l/t), doza utilizată: 20kg/t; f)PROMET 400 CS (furatiocarb 400g/l), doza utilizată:
25l/t; E)CARTOF: *tratamentul solului cu: a)SINORATOX 5 G (dimetoat 35%), doza utilizată: 50,0kg/t; b)VYDATE 10 G
(oxanil 10%), doza utilizată: 30,0kg/t; F)LEGUME RĂDĂCINOASE: *tratamentul solului cu: SINORATOX 5 G (dimetoat
5%), doza utilizată: 30,0kg/t.
Top
Viermele vestic al rădăcinilor de porumb
Denumire ştiinţifică: Diabrotica virgifera virgifera
Descriere: Are o generaţie pe an şi iernează în sol, ca ou, la 15-20cm adâncime.
Plante atacate şi mod de dăunare: este un dăunător specific porumbului, pătruns de curând în România, dar aflat în
plină extindere. Cele mai dăunătoare sunt larvele, care atacă rădăcinile. La un atac puternic plantele se apleacă spre
sol, iar în încercarea de a-şi recâştiga poziţia verticală, tulpina se încovoaie sub forma unui gât de gâscă. Adulţii se
hrănesc cu mătasea ştiuleţilor, cu polen, dar şi cu parenchimul frunzelor, provocând mici rosături liniare, dispuse
longitudinal, între nervuri.
Prevenire: a)tratarea seminţelor înainte de însămânţare; b)administrarea de îngrăşăminte azotoase, care cauzează o
înaltă mortalitate în rândul viermelui-rădăcinilor.
Combatere chimică: *tratamente chimice la sămânţă cu Guacho şi cu alte produse pe baza de imidacloprid; pentru
combaterea larvelor se aplică tratamente o dată cu semănatul, localizat pe rânduri (benzi de 10-15cm lăţime), când
porumbul este în fenofaza de 4-5 frunze, odată cu prima sau a doua praşilă. Se recomandă tratamente cu produse
formulate lichid sau granulate, pe bază de lindan, clorpyriphos+lindan, fonos, forat şi teflutrin, în doze de 1,1-1,2kg
s.a/ha.
Top
Răţişoara porumbului
Denumire ştiinţifică: Tanymecus dilaticollis
Descriere: Are o generaţie pe an, iernează în sol la 50-60cm adâncime, ca adult.
Plante atacate şi mod de dăunare: insecta este polifagă, atacând peste 30 de specii de plante cultivate şi spontane.
Dintre plantele cultivate, dăunează cu predilecţie culturile de porumb, floare soarelui, sfeclă de zahăr, sorg, grâu, orz,
soia, lucernă, tutun. Important este atacul produs de adulţi. În cultura de porumb gărgăriţele retează plantele tinere când
acestea au 1-3 frunzuliţe. Într-un stadiu mai avansat al vegetaţiei insectele rod frunzele pe margine, sub formă de trepte.
Larvele rod rădăcinile plantelor, fără să provoace însă daune însemnate. În cultura de floarea soarelui plantulele pot fi
roase din faza de răsărire, uneori chiar înainte de apariţia lor la suprafaţa solului. Până în faza de 2-3 frunze, plantele
pot fi retezate în zona coletului. Această perioadă este cea mai periculoasă pentru culturile de floarea soarelui, mai ales
dacă timpul este călduros şi uscat. Plantele atacate într-o fază mai avansată prezintă un atac caracteristic, frunzele fiind
roase marginal, în trepte. La plantele tinere rosăturile bazale provoacă frângerea frunzelor. Când plantele depăşesc faza
de 4-5 frunze, adulţii le părăsesc şi migrează pe flora spontană. Larvele atacă rădăcinile plantelor fără a provoca însă
daune însemnate.
Prevenire: A)PORUMB: tratarea seminţelor înainte de însămânţare; B)FLOAREA SOARELUI: a)rotaţia culturilor;
b)arătura adâncă de toamnă pentru distrugerea larvelor; c)adunarea şi distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după
recoltare; d)cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi.
Combatere chimică: A)PORUMB: *tratamentul seminţei cu: a)GAUCHO 70 WP (imidacloprid 70%), doza 10,0kg/t;
b)GAUCHO 600 FS (imidacloprid 600g/l), doza 7,0l/t; c)PROMET 400 CS (furatiocarb 400g/l), doza 25l/t; *tratament la
cultură cu: a)ACTARA 25 WG (thiometoxan 25%), doza 0,1kg/ha; b)REGENT 200 SC (fipronil 200g/l), doza 0,1l/ha;
*tratamentul solului împotriva dăunătorilor cu: SINORATOX 5 G (dimetoat 5%), doza 2,0l/ha; B)FLOAREA SOARELUI:
*tratamentul seminţei cu: a)CRUISER 350g/l (thiometoxan 350g/l), doza utilizată: 10,0l/t; b)GAUCHO 600 FS
(imidacloprid 600g/l), doza utilizată: 10,0l/t; c)GAUCHO 70 WP (imidacloprid 70%), doza utilizată: 12,5kg/t; d)MONTUR
190 FS (imidacloprid 150g+feflutrin 40g/l), doza utilizată: 100g pc/us; e)MOSPILAN 70WP (antamiprid 70%), doza
utilizată: 12,5kg/t; f)PILOT 480 EC (clorpirifos 480g/l), doza utilizată: 1,5l/t; *tratamentul culturii cu: a)ACTARA 25WG
(thiometoxan 25%), doza utilizată: 0,1kg/ha; b)DURSBAN 480 EC (cloropirifos 480g/l), doza utilizată: 1,5l/ha.
Top
Sfredelitorul porumbului
Denumire ştiinţifică: Ostrinia nubilalis
Descriere: Are 1-2 generaţii pe an şi iernează ca larvă complet dezvoltată, în tulpinile şi în cotoarele plantelor atacate.
Plante atacate şi mod de dăunare: este o insectă polifagă, hrănindu-se cu plante cultivate şi spontane, preferând însă
culturile de porumb, sorg, cânepă şi floarea soarelui. La plantele de porumb larvele tinere se hrănesc la început pe
seama frunzelor şi a inflorescenţelor, ulterior pătrunzând în tulpini şi hrănindu-se, până la completa dezvoltare, cu
măduva acestora. Pătrunderea larvelor în tulpini are loc, în mod obişnuit, prin pedunculul paniculului. Odată pătrunse în
tulpini, larvele rod galerii descendente în măduvă, până ajung la nivelul coletului plantei.
Prevenire: a)cultivarea de hibrizi simpli, triliniari şi soiuri de porumb, tolerante sau rezistente la atacul sfredelitorului:
Furio, Laura, Mendoza, Janus, Presta, Turda 100, Turda 200, Suceava, Granit şi altele; b)întreţinerea în bune condiţii a
culturilor prin distrugerea sistematică a buruienilor, gazde primare pentru înmulţirea sfredelitorului porumbului.
Combatere chimică: *tratamentul solului împotriva dăunătorilor cu: MOCAP 10g (etoprofos 10%), doza 20,0kg/ha.
Top
Hârciogul
Denumire ştiinţifică: Cricetus cricetus
Descriere: Are două generaţii pe an. În perioada octombrie-aprilie hibernează în adăposturi construite ingenios, în care
îşi face provizii mari (30-50kg). Este un animal nocturn.
Plante atacate şi mod de dăunare: produce pagube culturilor de grâu, orz, ovăz, porumb, floarea soarelui, mazăre,
fasole, hrănindu-se cu lăstari, frunze, rădăcini şi seminţe. Preferă boabele de cereale din spicele ajunse la maturitate, pe
care le retează cu incisivii, scoate boabele şi le transportă în camera de provizii.
Prevenire: a)distrugerea galeriilor de rozătoare, prin lucrări mecanice repetate de pregătire a solului: arături, discuiri şi
grăpări; b)tratarea seminţelor înainte de semănat, împotriva dăunătorilor din sol.
Combatere chimică: *tratament împotriva rozătoarelor cu: a)AZODRIN 400 WSC (monocrotofos 400g/l), doza 4,0l/ha;
b)BARAKI PELLETES (difetialon 0,0025%), doza 3-4kg/ha; c)QUICKFOS (fosfura de aluminiu 57%), doza 2tab./gal.;
d)REDENTIN 1% (clorofacinona 1%), doza 20g mom./gal.; e)STORM BAIT BLOCKS (flocumafen 0,005%), doza 15g
mom./gal.
Floarea soarelui
Gândacul pământiu
Denumire ştiinţifică: Opatrum sabulosum
Descriere: Are o generaţie pe an, uneori o generaţie la 2 ani, iernează ca adult în sol, la adăpostul resturilor vegetale din
câmp, gândacii apărând primăvara devreme (martie).
Plante atacate şi mod de dăunare: gândacul pământiu este un dăunător polifag care atacă: floarea-soarelui, în anii
secetoşi pagubele mari provocate culturilor de floare-soarelui putând depăşi 50% din recoltă. Adulţii rod seminţele abia
încolţite, frunzele bazale ale plantelor şi chiar coletul puieţilor din pepiniere. Atacul se produce, de obicei, în lungul
rândurilor, realizându-se, mai ales, noaptea. În cazul larvelor, acestea se hrănesc la început cu diferite vegetale intrate
în descompunere, atacând apoi rădăcinile plantelor, asemeni viermilor sârmă, fără a provoca însă daune notabile.
Prevenire: a)rotaţia culturilor; b)arătura adâncă de toamnă pentru distrugerea larvelor; c)adunarea şi distrugerea prin
ardere a tuturor resturilor după recoltare; d)cultivare de soiuri şi hibrizi rezistenţi.
Combatere chimică: A)FLOAREA SOARELUI: *tratamentul culturii cu: a)DURSBAN 480 EC (clorpirifos 480g/l), doza
utilizată: 1,5l/t; b)LEBAZCID 50 EC (fention 50%), doza utilizată: 1,0l/t; B)SFECLA DE ZAHĂR: *tratamentul culturii cu:
LEBAYCID 50 EC (fention 50%), doza utilizată: 1,0l/ha.
Top
Gândacii pocnitori / Viermii sârmă
Denumire ştiinţifică: Agriotes sp.
Descriere: Prezintă o generaţie la 3-5 ani şi iernează în sol ca insecte adulte şi ca larve de diferite vârste.
Plante atacate şi mod de dăunare: sunt insecte polifage, larvele hrănindu-se cu părţile subterane ale plantelor. Atacă de
preferinţă cerealele păioase, porumbul, floarea-soarelui, cartoful, sfecla, morcovul, tomatele, tutunul, pomii fructiferi, viţa
de vie. Insectele adulte nu produc daune, ele hrănindu-se cu elementele florale din inflorescenţele cerealelor şi
umbeliferelor. Larvele provoacă rosături ale rădăcinilor de cereale păioase şi de porumb, sub nivelul coletului, în cazul
tuberculiferelor şi rădăcinoaselor producând galerii în profunzimea acestora. În timpul atacului plantele aflate în primele
faze se îngălbenesc şi se usucă. Adulţii sunt omnivore, se hrănesc cu insecte mici, râme, boabe de cereale germinate.
Prevenire: A)PORUMB: tratarea seminţelor înainte de însămânţare; B)FLOAREA SOARELUI, TUTUN, SFECLĂ DE
ZAHĂR, CARTOF: a)rotaţia culturilor; b)arătura adâncă de toamnă pentru distrugerea larvelor; c)adunarea şi distrugerea
prin ardere a tuturor resturilor după recoltare; C)LEGUME RĂDĂCINOASE: la răsad, efectuarea de tratamente foliare
aplicate la semnalarea primelor colonii de afide pe plante, cu produse penetrante prin ţesuturile frunzelor.
Combatere chimică: A)PORUMB: *tratamentul seminţei cu: a)COSMOS 250 FS (fipronil 250g/l), doza 5l/t; b)CRUISER
350g/l (thiometoxan 350g/l), doza 12l/t; c)GAUCHO 70 WP (imidacloprid 70%), doza 10,0kg/t; d)GAUCHO 600 FS
(imidacloprid 600g/l), doza 7,0l/t; e)PROMET 400 CS (furatiocarb 400g/l), doza 25l/t ; f)SEMAFOR 20 ST (bifentrin
200g/l), doza 2,0l/t; B)FLOAREA SOARELUI: *tratamentul seminţei cu: a)COSMOS 250 FS (fipronil 250g/l), doza
utilizată: 5,0l/t; b)COSMOS 500 FS (fipronil 500g/l), doza utilizată: 2,5l/t; c)CRUISER 350g/l (thiometoxan 350g/l), doza
utilizată: 10,0l/t; d)GAUCHO 600 FS (imidacloprid 600g/l), doza utilizată: 10,0l/t; e)GAUCHO 70 WP (imidacloprid 70%),
doza utilizată: 30,0kg/t; f)PROMET 400 CS (furatiocarb 400g/l), doza utilizată: 25l/t; C)TUTUN: *tratamentul solului cu:
SINORATOX 5 G (dimetoat 5%), doza utilizată: 30kg/t; D)SFECLA DE ZAHĂR: *tratamentul seminţei cu: a)COSMOS
250 F (fipronil 250g/l), doza utilizată: 15l/t; b)CRUISER 350 FG (thiametoxam 350g/l), doza utilizată: 10l/t; c)DURSBAN
480 EC (clorpirifos 480g/l), doza utilizată: 1,5l/t; d)GAUCHO 70 WP (imidacloprid 70%), doza utilizată: 35kg/t;
e)MOSPILAN 70 WP (acetamiprid 70l/t), doza utilizată: 20kg/t; f)PROMET 400 CS (furatiocarb 400g/l), doza utilizată:
25l/t; E)CARTOF: *tratamentul solului cu: a)SINORATOX 5 G (dimetoat 35%), doza utilizată: 50,0kg/t; b)VYDATE 10 G
(oxanil 10%), doza utilizată: 30,0kg/t; F)LEGUME RĂDĂCINOASE: *tratamentul solului cu: SINORATOX 5 G (dimetoat
5%), doza utilizată: 30,0kg/t.
Top
Răţişoara porumbului
Denumire ştiinţifică: Tanymecus dilaticollis
Descriere: Are o generaţie pe an, iernează în sol la 50-60cm adâncime, ca adult.
Plante atacate şi mod de dăunare: insecta este polifagă, atacând peste 30 de specii de plante cultivate şi spontane.
Dintre plantele cultivate, dăunează cu predilecţie culturile de porumb, floare soarelui, sfeclă de zahăr, sorg, grâu, orz,
soia, lucernă, tutun. Important este atacul produs de adulţi. În cultura de porumb gărgăriţele retează plantele tinere când
acestea au 1-3 frunzuliţe. Într-un stadiu mai avansat al vegetaţiei insectele rod frunzele pe margine, sub formă de trepte.
Larvele rod rădăcinile plantelor, fără să provoace însă daune însemnate. În cultura de floarea soarelui plantulele pot fi
roase din faza de răsărire, uneori chiar înainte de apariţia lor la suprafaţa solului. Până în faza de 2-3 frunze, plantele
pot fi retezate în zona coletului. Această perioadă este cea mai periculoasă pentru culturile de floarea soarelui, mai ales
dacă timpul este călduros şi uscat. Plantele atacate într-o fază mai avansată prezintă un atac caracteristic, frunzele fiind
roase marginal, în trepte. La plantele tinere rosăturile bazale provoacă frângerea frunzelor. Când plantele depăşesc faza
de 4-5 frunze, adulţii le părăsesc şi migrează pe flora spontană. Larvele atacă rădăcinile plantelor fără a provoca însă
daune însemnate.
Prevenire: A)PORUMB: tratarea seminţelor înainte de însămânţare; B)FLOAREA SOARELUI: a)rotaţia culturilor;
b)arătura adâncă de toamnă pentru distrugerea larvelor; c)adunarea şi distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după
recoltare; d)cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi.
Combatere chimică: A)PORUMB: *tratamentul seminţei cu: a)GAUCHO 70 WP (imidacloprid 70%), doza 10,0kg/t;
b)GAUCHO 600 FS (imidacloprid 600g/l), doza 7,0l/t; c)PROMET 400 CS (furatiocarb 400g/l), doza 25l/t; *tratament la
cultură cu: a)ACTARA 25 WG (thiometoxan 25%), doza 0,1kg/ha; b)REGENT 200 SC (fipronil 200g/l), doza 0,1l/ha;
*tratamentul solului împotriva dăunătorilor cu: SINORATOX 5 G (dimetoat 5%), doza 2,0l/ha; B)FLOAREA SOARELUI:
*tratamentul seminţei cu: a)CRUISER 350g/l (thiometoxan 350g/l), doza utilizată: 10,0l/t; b)GAUCHO 600 FS
(imidacloprid 600g/l), doza utilizată: 10,0l/t; c)GAUCHO 70 WP (imidacloprid 70%), doza utilizată: 12,5kg/t; d)MONTUR
190 FS (imidacloprid 150g+feflutrin 40g/l), doza utilizată: 100g pc/us; e)MOSPILAN 70WP (antamiprid 70%), doza
utilizată: 12,5kg/t; f)PILOT 480 EC (clorpirifos 480g/l), doza utilizată: 1,5l/t; *tratamentul culturii cu: a)ACTARA 25WG
(thiometoxan 25%), doza utilizată: 0,1kg/ha; b)DURSBAN 480 EC (cloropirifos 480g/l), doza utilizată: 1,5l/ha.
Top
Păduchele negru al sfeclei
Denumire ştiinţifică: Aphis fabae
Descriere: Prezintă 8-12 generaţii pe an, iernând ca ou de iarnă depus de femelele formei sexuate pe ramurile unor
arbuşti din flora spontană, cum ar fi: lemnul câinesc, călinul sau iasomia. În primăvară, din oul de iarnă rezultă larve,
care apoi se transform în femele adulte - aşa numitele fundatrix şi care vor da naştere, pe cale partenogenetică
(asexuată), la câteva generaţii de fundatrigene nearipate care vor popula gazdele primare pe care s-a realizat iernarea
în stadiul de ou. Începând însă cu generaţia a 2-a apar şi formele aripate, care părăsesc gazdele primare, colonizând
frunzele şi tulpinile diferitelor gazde secundare cultivate (sfecla, floarea soarelui, bobul, salata, etc.) şi spontane (loboda,
pălămida, ştirul, etc.) provocând efecte dăunătoare.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul colonizează frunzele, lăstarii şi florile plantelor gazdă, atacând prin
înţeparea şi sugerea sucului celular. Sunt preferate plantele de sfeclă, floarea soarelui, cartof, mazăre, fasole, cânepă,
trifoi, bob, spanac, salată. Frunzele atacate se răsucesc, se brunifică şi se usucă. La seminceri, în urma atacului florile
avortează, producţia de seminţe fiind serios afectată. Dăunătorul este totodată un important vector pentru numeroase
viroze, la speciile de plante cultivate cărora le provoacă daune.
Prevenire: a)rotaţia culturilor (semănăturile unei anumite plante să nu urmeze pe parcele care anul precedent au fost
cultivate tot cu aceeaşi plantă); b)întreţinerea culturilor în cele mai bune condiţii prin distrugerea plantelor spontane;
c)adunarea şi distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după recoltare.
Combatere chimică: A)FLOAREA SOARELUI: *tratamentul culturii: PRIMOR 25 WG (pirimicarb 25%), doza utilizată:
1,0kg/ha; B)SFECLA DE ZAHĂR: *tratamentul culturii cu: a)BES EC (deltametrin 7,5 g+primicarb 100g/l), doza utilizată:
1,0l/ha; b)CHINMIX 5 EC (beta-cipermetrin 5%), doza utilizată: 0,3l/ha; c)NURELLE D 50/50 EC (cipermetrin
50g/l+clorpiroifos 500g/l), doza utilizată: 1,5l/ha; d)POLYTRIN 200 EC (cipermetrin 200 ml/l), doza utilizată: 0,1l/ha;
e)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 0,8l/ha; f)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l), doza utilizată: 0,1l/ha;
C)CARTOF: *tratamentul culturii cu: a)PRESTIGE 290 FS (imidacloprid 140g+pancicuron 150g/l), doza utilizată: 1,0l/ha;
b)SINORATOX 5G (dimetoat 35%), doza utilizată: 1,2l/ha; c)THINOEX 35 EC (endosulfuran 35%), doza utilizată:
3,0l/ha; d)VALIANT 25 EC (cipermetrin 25%), doza utilizată: 0,06l/ha; *tratamentul solului cu: VYDATE 10 G (oxanil
10%), doza utilizată: 17,5-20,0kg/ha.
Tutun
Coropişniţa
Denumire ştiinţifică: Gryllotalpa gryllotalpa
Descriere: Coropişniţa este răspândită în zonele unde se cultivă legume. Are o generaţie la doi ani şi iernează ca larvă
sau ca adult în sol. Adultul este de 50-70mm lungime, cu corp robust, castaniu catifelat, terminat cu doi cerci. Cap
rotunjit, pronot globulos. Picioare anterioare adaptate pentru săpat. Larvă asemănătoare cu adulţii, la apariţie este de
culoare albă. Dăunător cu o generaţie de adulţi la doi ani, iernează în sol în stadiul de larvă de vârsta a III-a şi de adult.
Prolificitatea este cuprinsă între 400-600 de ouă, depuse într-un cuib la 30-40cm adâncime în sol. În sere şi solarii
coropişniţa apare la începutul lunii martie, iar în câmp pe parcursul lunii aprilie.
Plante atacate şi mod de dăunare: este un dăunător polifag, atacând cerealele (grâul, orzul, porumbul), plante tehnice
(floarea-soarelui, sfecla, tutunul), puieţii din pepinere şi mai ales culturile de legume (varza, conopida, ardeiul, vinetele,
tomatele). Adulţii şi larvele rod părţile subterane ale plantelor. În rădăcinile mai groase (sfeclă, morcov) sau în tuberculii
de cartofi, rod galerii mari. Rădăcinile subţiri sunt retezate. Uneori atacă şi seminţele în curs de răsărire. Prezenţa
dăunătorilor se recunoaşte după galeriile practicate în stratul superficial al solului, care se observă cu uşurinţă, precum
şi după plantele ofilite, retezate sau roase de la suprafaţa solului. Alte plante atacate sunt cele ornamentale (lalele,
narcise, frezii, garoafe, begonii, primule, petunii, crizanteme). La acestea dăunătorul atacă rădăcina, baza coletului
manifestându-se prin galerii sinuase superficiale vizibile la suprafaţa solului. Distrugerea rădăcinilor prin roadere, leziuni
uscate, profunde şi cu contur neregulat în bulbi, tuberculi şi rizomi. Atac în câmp, sere şi solarii, frecvent pe terenurile
structurate, aerate, mediu puternic umectat. Pagubele sunt între 10-40%, prin distrugerea răsadurilor şi butaşilor imediat
după plantare, dislocarea seminţelor aflate în germinare, distrugerea bulbilor şi rizomilor la declanşarea ciclului de
vegetaţie.
Prevenire: A)TUTUN: a)rotaţia culturilor, noile culturi să revină pe acelaşi sol după 3-4 ani; b)efectuarea lucrărilor de
pregătire a solului de bună calitate în vederea asigurării unor condiţii optime de creştere şi fructificare; c)arătură adâncă;
B)TOMATE, ARDEI, LEGUME RĂDĂCINOASE: a)efectuarea de arături adânci de toamnă, pentru scoaterea la
suprafaţa solului a coropişniţelor intrate la iernat în vederea distrugerii lor prin ger; b)efectuarea toamna pe terenurile
puternic infestate de gropi capcană, cu dimesiuni de 50x50x50cm, umplute cu gunoi activ de grajd, mediul preferat de
coropişniţe pentru iernare şi desfacerea lor pe parcursul lunilor ianuarie-februarie; c)păstrarea gunoiului de grajd în locuri
protejate şi transportarea lui în câmp pe parcursul iernii; d)cernerea amestecului de sol folosit la semănat care trebuie
repicat printr-o sită deasă, pentru reţinerea şi eliminarea coropişniţelor; C)PLANTE ORNAMENTALE: arături adânci de
toamnă, efectuare de gropi capcană umplute cu gunoi activ de grajd şi desfacerea lor iarna, praşile repetate pentru
distrugerea cuiburilor de coropişniţă.
Combatere chimică: A)TUTUN, TOMATE, ARDEI, LEGUME RĂDĂCINOASE: *tratamentul solului cu: MESUROL 4 G
(metiocarb 4%), doza utilizată: 3,0-6,0kg/ha; B)PLANTE ORNAMENTALE: tratamente cu SINTOGRILL 5 G administrat
pe rând în doză de 25kg/ha imediat după plantare, sau de 30kg/ha înainte cu 10-12 zile de plantare, prin împrăştiere pe
sol cu uşoară încorporare.
Top
Tripsul tutunului
Denumire ştiinţifică: Thrips tabaci
Descriere: Această specie este răspândită în toată lumea. În ţara noastră se întâlneşte frecvent atât în câmp, cât şi în
spaţii protejate (sere, solarii). Prezintă 2-3 generaţii pe an, iernează în toate stadiile de dezvoltare (ou, larvă, adult), dar
cel mai frecvent ca adult, sub diferite resturi vegetale sau în stratul superficial al solului.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul este polifag, atacă tutunul, tomatele, vinetele, ardeii, castraveţii, ceapa,
cartoful, plantele ornamentale etc. Pagubele cele mai mari le provoacă la tutun, atât în răsadniţă cât şi în câmp. În urma
înţepării şi sugerii sevei de către adulţi şi larve, pe organele atacate (frunze, lăstari, flori) apar pete galbene-cenuţii sau
castanii, mai ales în lungul nervurilor. Organele atacate se usucă treptat. În cazul plantelor tinere, atacate imediat după
răsărire, se produce fenomenul de pieire în masă a plantelor. Totodată, tripsul este şi vector al diferitelor viroze.
Prevenire: A)TUTUN: a)rotaţia culturilor, noile culture să revină pe acelaşi sole după 3-4 ani; b)efectuarea lucrărilor de
pregătire a solului de bună calitate în vederea asigurării unor condiţii optime de creştere şi fructificare; c)cultivarea de
soiuri rezistente la atacul tripsului; d)întreţinerea culturilor în cele mai bune condiţii prin distrugerea buruienilor care pot
hrăni tripsul; B)TOMATE, ARDEI, BULBOASE, BOSTĂNOASE: a)distrugerea resturilor vegetale rămase în câmp după
recoltare, sub care tripsul îşi găseşte loc de iernare; b)arături de toamnă pentru introducerea sub brazdă a formelor de
iernare; c)rotaţia culturilor în scopul eliminării focarelor de infestare; d)asolamentul, ca plante bune premergătoare fiind
indicate cerealele; e)praşile repetate pentru distrugerea plantelor gazde din flora spontană.
Combatere chimică: A)TUTUN: *tratamentul culturii cu: a)CHESS 25 wp (pymetrozin 25%), doza utilizată: 0,5kg/ha;
b)CIPERTRIN 10 CE (alfa-cipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha; c)CONFIDOR 200 SL (imidacloprd 200g/l), doza
utilizată: 0,04l/ha; d)ORTHENE 75 WS (acetate 75%), doza utilizată: 0,75kg/ha; e)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l),
doza utilizată: 0,1l/ha; *tratamentul seminţei cu: MOSPILAN 20 SP (acetamiprid 20%), doza utilizată: 0,025kg/t;
*tratamentul răsadniţei cu SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 1,0l/ha; B)TOMATE, ARDEI: *tratamentul
culturii cu: a)ACTARA 25 WG (thiometaxan 25%), doza utilizată: 0,4kg/ha; b)ACTELLIC 50 EC (pirmifos metil 500g/l),
doza utilizată: 1,0l/ha; c)CONFIDOR 200 SL (imidacloprid 200g/l), doza utilizată: 0,75l/ha; d)FASTAC 10 EC
(alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha; e)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 2,0kg/ha;
f)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l), doza utilizată: 0,4l/ha; C)BULBOASE: *tratamentul culturii cu: a)ACTARA 25 EG
(thiometoxan 25%), doza utilizată: 0,4kg/ha; b)CHINMIX 5 CE(betacipermetrin 5%), doza utilizată: 0,3l/ha; c)CONFIDOR
200 SL (imidacloprid 200g/l), doza utilizată: 0,75l/ha; d)FASTAC 10 EC (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha;
e)MOSPILAN 20 SP (acetamiprid 20%), doza utilizată: 0,25kg/ha; f)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l), doza utilizată:
0,5l/ha; D)BOSTĂNOASE: *tratamentul culturii cu: FASTAC 10 EC (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 1,0l/ha;
*tratamentul care se aplică numai în seră: CONFIDOR 200 SL (imidacloprid 200g/l), doza utilizată: 0,75l/ha.
Top
Buha semănăturilor
Denumire ştiinţifică: Agrotis segetum
Descriere: Are două generaţii pe un an şi iernează ca larvă în sol, la 25-30cm adâncime.
Plante atacate şi mod de dăunare: este un dăunător polifag, atacând peste 80 specii de plante, pagube mari cauzând
culturilor de cereale, floarea-soarelui, rapiţă, sfeclă, tutun, trifoi. Cele care provoacă pagube sunt larvele, care în primele
vârste, se hrănesc cu părţile aeriene ale plantelor, în apropierea maturităţii retrăgându-se în sol, hrănindu-se cu rădăcini
şi cu zona de tulpină din regiunea coletului. Plantele atacate se veştejesc şi se usucă.
Prevenire: A)TUTUN: a)rotaţia culturilor; b)arătura adâncă de toamnă pentru distrugerea pupelor; c)adunarea şi
distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după recoltare; d)cultivare de soiuri şi hibrizi rezistenţi; B)LEGUME
RĂDĂCINOASE: a)arături de toamnă adânci; b)praşile repetate pe parcursul perioadei de vegetaţie, semănarea şi
plantarea cât mai de timpuriu a răsadurilor; c)instalarea de capcane luminoase noaptea şi a acelor cu feromoni pentru
atragerea adulţilor, au un rol important în reducerea populaţiilor.
Combatere chimică: A)TUTUN: *tratamentul culturii cu: ORTHENE 75 WS (acetate 75%), doza utilizată: 0,75kg/ha;
B)LEGUME RĂDĂCINOASE: *tratamentul culturii cu: a)ACTELLIC 50 EC (pirimifos metil 500g/l), doza utilizată: 1,5l/ha;
b)CHINMIX 5 CH (betacipermetrin 5%), doza utilizată: 0,5l/ha; c)DECIS 2,5 EC (deltametrin), doza utilizată: 0,5l/ha;
d)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 1,5l/ha; e)THIDAN 35 EC (endusulfan 35%), doza utilizată:
2,0l/ha.
Top
Gândacii pocnitori / Viermii sârmă
Denumire ştiinţifică: Agriotes sp.
Descriere: Prezintă o generaţie la 3-5 ani şi iernează în sol ca insecte adulte şi ca larve de diferite vârste.
Plante atacate şi mod de dăunare: sunt insecte polifage, larvele hrănindu-se cu părţile subterane ale plantelor. Atacă de
preferinţă cerealele păioase, porumbul, floarea-soarelui, cartoful, sfecla, morcovul, tomatele, tutunul, pomii fructiferi, viţa
de vie. Insectele adulte nu produc daune, ele hrănindu-se cu elementele florale din inflorescenţele cerealelor şi
umbeliferelor. Larvele provoacă rosături ale rădăcinilor de cereale păioase şi de porumb, sub nivelul coletului, în cazul
tuberculiferelor şi rădăcinoaselor producând galerii în profunzimea acestora. În timpul atacului plantele aflate în primele
faze se îngălbenesc şi se usucă. Adulţii sunt omnivore, se hrănesc cu insecte mici, râme, boabe de cereale germinate.
Prevenire: A)PORUMB: tratarea seminţelor înainte de însămânţare; B)FLOAREA SOARELUI, TUTUN, SFECLĂ DE
ZAHĂR, CARTOF: a)rotaţia culturilor; b)arătura adâncă de toamnă pentru distrugerea larvelor; c)adunarea şi distrugerea
prin ardere a tuturor resturilor după recoltare; C)LEGUME RĂDĂCINOASE: la răsad, efectuarea de tratamente foliare
aplicate la semnalarea primelor colonii de afide pe plante, cu produse penetrante prin ţesuturile frunzelor.
Combatere chimică: A)PORUMB: *tratamentul seminţei cu: a)COSMOS 250 FS (fipronil 250g/l), doza 5l/t; b)CRUISER
350g/l (thiometoxan 350g/l), doza 12l/t; c)GAUCHO 70 WP (imidacloprid 70%), doza 10,0kg/t; d)GAUCHO 600 FS
(imidacloprid 600g/l), doza 7,0l/t; e)PROMET 400 CS (furatiocarb 400g/l), doza 25l/t ; f)SEMAFOR 20 ST (bifentrin
200g/l), doza 2,0l/t; B)FLOAREA SOARELUI: *tratamentul seminţei cu: a)COSMOS 250 FS (fipronil 250g/l), doza
utilizată: 5,0l/t; b)COSMOS 500 FS (fipronil 500g/l), doza utilizată: 2,5l/t; c)CRUISER 350g/l (thiometoxan 350g/l), doza
utilizată: 10,0l/t; d)GAUCHO 600 FS (imidacloprid 600g/l), doza utilizată: 10,0l/t; e)GAUCHO 70 WP (imidacloprid 70%),
doza utilizată: 30,0kg/t; f)PROMET 400 CS (furatiocarb 400g/l), doza utilizată: 25l/t; C)TUTUN: *tratamentul solului cu:
SINORATOX 5 G (dimetoat 5%), doza utilizată: 30kg/t; D)SFECLA DE ZAHĂR: *tratamentul seminţei cu: a)COSMOS
250 F (fipronil 250g/l), doza utilizată: 15l/t; b)CRUISER 350 FG (thiametoxam 350g/l), doza utilizată: 10l/t; c)DURSBAN
480 EC (clorpirifos 480g/l), doza utilizată: 1,5l/t; d)GAUCHO 70 WP (imidacloprid 70%), doza utilizată: 35kg/t;
e)MOSPILAN 70 WP (acetamiprid 70l/t), doza utilizată: 20kg/t; f)PROMET 400 CS (furatiocarb 400g/l), doza utilizată:
25l/t; E)CARTOF: *tratamentul solului cu: a)SINORATOX 5 G (dimetoat 35%), doza utilizată: 50,0kg/t; b)VYDATE 10 G
(oxanil 10%), doza utilizată: 30,0kg/t; F)LEGUME RĂDĂCINOASE: *tratamentul solului cu: SINORATOX 5 G (dimetoat
5%), doza utilizată: 30,0kg/t.
Top
Păduchele verde al hameiului
Denumire ştiinţifică: Phorodo humuli
Descriere: Este o insectă migratoare care se dezvoltă pe diferite tipuri de plantă gazdă. Plantele gazdă primare sunt
pomii sâmburoşi (piersic, cais, prun), plantele gazdă secundare fiind culturile de tutun, tomate, ardei, vinete, cartof.
Dezvoltă 3-5 generaţii pe gazdele primare şi încă 7-10 generaţii pe gazdele secundare. Iernează ca ou de iarnă sub
scoarţa pomilor sâmburoşi.
Plante atacate şi mod de dăunare: insectele colonizează frunzele, pe care le înţeapă, sugând sucul celular. Frunzele
atacate se răsucesc, se îngălbenesc şi cad. Dăunătorul este totodată şi un important vector al unor viroze, atât la pomii
sâmburoşi cât şi la celelalte specii de plante pe care le dăunează.
Prevenire: a)rotaţia culturilor, noile culturi să revină pe acelaşi sol după 3-4 ani; b)efectuarea lucrărilor de pregătire a
solului de bună calitate în vederea asigurării unor condiţii optime de creştere şi fructificare; c)întreţinerea culturilor în cele
mai bune condiţii prin distrugerea buruienilor.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)CHESS 25 wp (pymetrozin 25%), doza utilizată: 0,5kg/ha; b)CIPERTRIN
10 CE (alfa-cipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha; c)CONFIDOR 200 SL (imidacloprd 200g/l), doza utilizată:
0,04l/ha; d)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha; e)ORTHENE 75 WS (acetate 75%), doza
utilizată: 0,75kg/ha; f)PIRIMOR 25 wg (pirimicarb 25%), doza utilizată: 1,0kg/ha; g)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l),
doza utilizată: 0,1l/ha; *tratamentul seminţei cu: MOSPILAN 20 SP (acetamiprid 20%), doza utilizată: 0,025kg/t.
Sfecla
Păduchele negru al sfeclei
Denumire ştiinţifică: Aphis fabae
Descriere: Prezintă 8-12 generaţii pe an, iernând ca ou de iarnă depus de femelele formei sexuate pe ramurile unor
arbuşti din flora spontană, cum ar fi: lemnul câinesc, călinul sau iasomia. În primăvară, din oul de iarnă rezultă larve,
care apoi se transform în femele adulte - aşa numitele fundatrix şi care vor da naştere, pe cale partenogenetică
(asexuată), la câteva generaţii de fundatrigene nearipate care vor popula gazdele primare pe care s-a realizat iernarea
în stadiul de ou. Începând însă cu generaţia a 2-a apar şi formele aripate, care părăsesc gazdele primare, colonizând
frunzele şi tulpinile diferitelor gazde secundare cultivate (sfecla, floarea soarelui, bobul, salata, etc.) şi spontane (loboda,
pălămida, ştirul, etc.) provocând efecte dăunătoare.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul colonizează frunzele, lăstarii şi florile plantelor gazdă, atacând prin
înţeparea şi sugerea sucului celular. Sunt preferate plantele de sfeclă, floarea soarelui, cartof, mazăre, fasole, cânepă,
trifoi, bob, spanac, salată. Frunzele atacate se răsucesc, se brunifică şi se usucă. La seminceri, în urma atacului florile
avortează, producţia de seminţe fiind serios afectată. Dăunătorul este totodată un important vector pentru numeroase
viroze, la speciile de plante cultivate cărora le provoacă daune.
Prevenire: a)rotaţia culturilor (semănăturile unei anumite plante să nu urmeze pe parcele care anul precedent au fost
cultivate tot cu aceeaşi plantă); b)întreţinerea culturilor în cele mai bune condiţii prin distrugerea plantelor spontane;
c)adunarea şi distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după recoltare.
Combatere chimică: A)FLOAREA SOARELUI: *tratamentul culturii: PRIMOR 25 WG (pirimicarb 25%), doza utilizată:
1,0kg/ha; B)SFECLA DE ZAHĂR: *tratamentul culturii cu: a)BES EC (deltametrin 7,5 g+primicarb 100g/l), doza utilizată:
1,0l/ha; b)CHINMIX 5 EC (beta-cipermetrin 5%), doza utilizată: 0,3l/ha; c)NURELLE D 50/50 EC (cipermetrin
50g/l+clorpiroifos 500g/l), doza utilizată: 1,5l/ha; d)POLYTRIN 200 EC (cipermetrin 200 ml/l), doza utilizată: 0,1l/ha;
e)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 0,8l/ha; f)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l), doza utilizată: 0,1l/ha;
C)CARTOF: *tratamentul culturii cu: a)PRESTIGE 290 FS (imidacloprid 140g+pancicuron 150g/l), doza utilizată: 1,0l/ha;
b)SINORATOX 5G (dimetoat 35%), doza utilizată: 1,2l/ha; c)THINOEX 35 EC (endosulfuran 35%), doza utilizată:
3,0l/ha; d)VALIANT 25 EC (cipermetrin 25%), doza utilizată: 0,06l/ha; *tratamentul solului cu: VYDATE 10 G (oxanil
10%), doza utilizată: 17,5-20,0kg/ha.
Top
Puricele sfeclei
Denumire ştiinţifică: Chaetocnema tibialis
Descriere: Prezintă 2-3 generaţii pe an şi iernează ca adult sub resturile vegetale din câmp.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă numeroase specii de plante dar preferă sfecla de zahăr. Adulţii atacă frunzele
provocând mici rosături pe partea inferioară a limbului. Uneori atacă şi peţiolul frunzelor. Pagube importante se
înregistrează primăvara, pe plantele abia răsărite, când adulţii atacă frunzele cotiledonale şi primele frunze adevărate.
Larvele se dezvoltă pe rădăcini dar nu produc pagube importante. Atacuri mai puternice se întregistrează în primăverile
calde şi secetoase.
Prevenire: a)rotaţia culturilor; b)întreţinerea culturilor în cele mai bune condiţii prin distrugerea buruienilor; c)adunarea şi
distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după recoltare; d)cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi.
Combatere chimică: *tratamentul seminţei cu: a)CRUISER 350 FG (thiametoxam 350g/l), doza utilizată: 20l/t;
b)KARATE 2,5 EC (lambdacihalotrin 25g/l), doza utilizată: 0,3l/t; c)MOSPILAN 70 WP (acetamiprid 70/), doza utilizată:
30kg/t; d)GAUCHO 70 wp (imidacloprid 70%), doza utilizată: 30kg/t; *tratamentul culturii cu: a)POLYTRIN 200 EC
(cipermetrin 200ml/l), doza utilizată: 0,1l/ha; b)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,1l/ha.
Top
Gărgăriţa sfeclei
Denumire ştiinţifică: Bothynoderes punctiventris
Descriere: Are o generaţie pe an, iernează ca adult în sol, la 25-45cm adâncime şi foarte rar ca larvă sau pupă.
Plante atacate şi mod de dăunare: gărgăriţa atacă în principal sfecla, producând pagube importante, dar şi plante din
flora spontană cum ar fi loboda şi ştirul. Atacul este periculos, mai ales în primele faze de vegetaţie. Adulţii atacă
cotiledoanele şi frunzele în perioada de răsărire. Uneori retează plantele tinere de la nivelul coletului sau chiar plantele
nerăsărite de sub crusta de sol. După răsărire adulţii rod frunzele parţial sau total, începând de la marginea limbului. În
fazele mai avansate de dezvoltare a plantelor, atacul nu mai prezintă importanţă. Cel mai frecvent, atacul se produce în
lungul rândurilor, asemănător cu cel produs de răţişoara porumbului (Tanymecus dilaticollis). Atacul larvelor este
îndreptat asupra rădăcinilor la început asupra celor secundare, mai târziu şi asupra rădăcinii principale, prin săparea
unor galerii de mărimi variabile. Până în faza de 4-5 frunze atacul larvelor este foarte periculos, putând provoca pagube
importante.
Prevenire: a)rotaţia culturilor; b)întreţinerea culturilor în cele mai bune condiţii: distrugerea buruienilor; c)adunarea şi
distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după recoltare; d)cultivare de soiuri şi hibrizi rezistenţi.
Combatere chimică: *tratamentul seminţei cu: a)COSMOS 500 FS (fipronil 250g/l), doza utilizată: 7,5l/t; b)CRUISER 350
FG (thiametoxam 350g/l), doza utilizată: 20l/t; c)GAUCHO 70 WP (imidacloprid 70%), doza utilizată: 30kg/t; d)MONTUR
190 FS (imidacloprid 150g+teflutrin 40g/l); doza utilizată: 100pc/us; e)MOSPILAN 70 WP (acetamiprid 70%), doza
utilizată: 30kg/t; *tratamentul culturii cu: a)NURELLE D 50/50 EC (cipermetrin 50g/l+clorpiroifos 500g/l), doza utilizată:
1,5l/ha; b)AZODRIN 400 WSC (monocrotofos 400g/l), doza utilizată: 1,2/ha l; c)DECIS 2,5 CE (deltametrin 25g/l), doza
utilizată: 0,5l/ha; d)DURSBAN 480 EC (clorpirifos 480g/l), doza utilizată: 1,5l/ha; e)LEBAYCID 50 EC (fention 50%),
doza utilizată: 1,0l/ha; f)PILOT 480 EC (clorpirifos 480g/l), doza utilizată: 1,5l/ha; g)POLYTRIN 200 EC (cipermetrin 200
ml/l), doza utilizată: 0,1l/ha; h)REGENT 200 SC (fipronil 200g/l), doza utilizată: 0,1l/ha; i)SINORATOX 35 CE (dimetoat
35%), doza utilizată: 2,0l/ha; j)VYDATE 10 G (oxanil 10%), doza utilizată: 15kg/ha; *tratamentul solului cu:
a)SINORATOX 10 G (dimetoat 10%), doza utilizată: 2kg/ha; b)SINORATOX 5 G (dimetoat 5%), doza utilizată: 30kg/ha.
Top
Molia sfeclei
Denumire ştiinţifică: Scrobipalpa ocellatella
Descriere: Are 3-4 generaţii pe an şi iernează ca larvă în resturile de rădăcinoase rămase în câmp.
Plante atacate şi mod de dăunare: larvele primei generaţii sunt miniere, săpând galerii între epidermele frunzei sau în
nervurile principale, peţiol, colet sau chiar în rădăcini. La început este atacată rozeta de frunze, apoi şi frunzele laterale.
Frunzele atacate sunt răsucite şi lipite între ele, iar cu timpul se usucă. La atacuri puternice plantele pierd aproape toate
frunzele, larvele ultimei generaţii rod galerii în rădăcini, atacul putând continua şi în siloz.
Prevenire: a)rotaţia culturilor; b)irigarea culturilor infestate de molia sfeclei; c)întreţinerea culturilor în cele mai bune
condiţii prin distrugerea buruienilor; d)adunarea şi distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după recoltare; e)cultivare
de soiuri şi hibrizi rezistenţi.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)AZODRIN 400 WSC (monocrotofos 400g/l), doza utilizată: 0,5l/ha;
b)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,1l/ha; c)KARATE 2,5 EC (lambdacihalotrin 25g/l), doza
utilizată: 0,3l/ha; d)NURELLE D 50/50 EC (cipermetrin 50g/l+clorpiroifos 500g/l), doza utilizată: 1,5l/ha; e)SINORATOX
35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 2,0-3,0l/ha.
Top
Omida de stepă
Denumire ştiinţifică: Loxostege sticticalis
Descriere: Face parte din Familia Pyralidae. Este o polifagă cu 3 generaţii pe an şi iernează ca larvă matură în sol la 5-
12cm adâncime. Adultul are anvergura de 18-26mm, culoare variabilă, de regulă brună-cenuşie, aripile anterioare
brune-verzui sau brune ruginii cu reflexe aurii, cu pete şi dungi, iar aripile posterioare fumurii. Oul, oval, 0,4-1mm, are la
depunere culoarea alb-sidefiu, apoi capătă culoare gălbuie. Omizile de culoare galbenă-palid, apoi neagră-verzuie, cu
dungi galbene-palid, capul cafeniu lucios cu pete la mijloc cu o dungă în formă de V, ating la maturitate 35mm lungime.
Pupa de culoare galbenă cafenie, are lungimea de 10-11mm.
Plante atacate şi mod de dăunare: omida de stepă atacă sfecla de zahăr, lucerna, trifoiul, dar migrează şi în culturile
forestiere vecine, în care vatămă salcâmul, sălciile, arţarul. Daunele se datorează larvelor care rod parenchimul
frunzelor, scheletizându-le. De asemenea, atacă florile, fructele, tulpinile şi rădăcinile. În caz de invazii se înregistrează
compromiterea totală a culturilor, motiv pentru care este considerat un dăunător extrem de periculos.
Prevenire: A)SFECLA DE ZAHĂR, LUCERNĂ, TRIFOI: a)rotaţia culturilor; b)întreţinerea culturilor în cele mai bune
condiţii prin distrugerea buruienilor; c)adunarea şi distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după recoltare; d)cultivarea
de soiuri şi hibrizi rezistenţi; C)SPECII SILVICE: ca măsuri fizico mecanice se utilizează izolarea culturilor din apropierea
zonei atacate prin benzi, late de 15-25m, tratate cu insecticide, şanţuri de baraj cu apă, în timpul migrării larvelor,
captarea fluturilor la curse luminoase.
Combatere chimică: A)SFECLA DE ZAHĂR: *tratamentul culturii cu: SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată:
1,5-2,0l/ha; B)LUCERNĂ, TRIFOI: *tratamentul culturii cu: SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată:
1,5-2,0l/ha; C)SPECII SILVICE: se recomandă insecticide precum: SINORATOX 35 CE 0,15%.
Top
Gândacii pocnitori / Viermii sârmă
Denumire ştiinţifică: Agriotes sp.
Descriere: Prezintă o generaţie la 3-5 ani şi iernează în sol ca insecte adulte şi ca larve de diferite vârste.
Plante atacate şi mod de dăunare: sunt insecte polifage, larvele hrănindu-se cu părţile subterane ale plantelor. Atacă de
preferinţă cerealele păioase, porumbul, floarea-soarelui, cartoful, sfecla, morcovul, tomatele, tutunul, pomii fructiferi, viţa
de vie. Insectele adulte nu produc daune, ele hrănindu-se cu elementele florale din inflorescenţele cerealelor şi
umbeliferelor. Larvele provoacă rosături ale rădăcinilor de cereale păioase şi de porumb, sub nivelul coletului, în cazul
tuberculiferelor şi rădăcinoaselor producând galerii în profunzimea acestora. În timpul atacului plantele aflate în primele
faze se îngălbenesc şi se usucă. Adulţii sunt omnivore, se hrănesc cu insecte mici, râme, boabe de cereale germinate.
Prevenire: A)PORUMB: tratarea seminţelor înainte de însămânţare; B)FLOAREA SOARELUI, TUTUN, SFECLĂ DE
ZAHĂR, CARTOF: a)rotaţia culturilor; b)arătura adâncă de toamnă pentru distrugerea larvelor; c)adunarea şi distrugerea
prin ardere a tuturor resturilor după recoltare; C)LEGUME RĂDĂCINOASE: la răsad, efectuarea de tratamente foliare
aplicate la semnalarea primelor colonii de afide pe plante, cu produse penetrante prin ţesuturile frunzelor.
Combatere chimică: A)PORUMB: *tratamentul seminţei cu: a)COSMOS 250 FS (fipronil 250g/l), doza 5l/t; b)CRUISER
350g/l (thiometoxan 350g/l), doza 12l/t; c)GAUCHO 70 WP (imidacloprid 70%), doza 10,0kg/t; d)GAUCHO 600 FS
(imidacloprid 600g/l), doza 7,0l/t; e)PROMET 400 CS (furatiocarb 400g/l), doza 25l/t ; f)SEMAFOR 20 ST (bifentrin
200g/l), doza 2,0l/t; B)FLOAREA SOARELUI: *tratamentul seminţei cu: a)COSMOS 250 FS (fipronil 250g/l), doza
utilizată: 5,0l/t; b)COSMOS 500 FS (fipronil 500g/l), doza utilizată: 2,5l/t; c)CRUISER 350g/l (thiometoxan 350g/l), doza
utilizată: 10,0l/t; d)GAUCHO 600 FS (imidacloprid 600g/l), doza utilizată: 10,0l/t; e)GAUCHO 70 WP (imidacloprid 70%),
doza utilizată: 30,0kg/t; f)PROMET 400 CS (furatiocarb 400g/l), doza utilizată: 25l/t; C)TUTUN: *tratamentul solului cu:
SINORATOX 5 G (dimetoat 5%), doza utilizată: 30kg/t; D)SFECLA DE ZAHĂR: *tratamentul seminţei cu: a)COSMOS
250 F (fipronil 250g/l), doza utilizată: 15l/t; b)CRUISER 350 FG (thiametoxam 350g/l), doza utilizată: 10l/t; c)DURSBAN
480 EC (clorpirifos 480g/l), doza utilizată: 1,5l/t; d)GAUCHO 70 WP (imidacloprid 70%), doza utilizată: 35kg/t;
e)MOSPILAN 70 WP (acetamiprid 70l/t), doza utilizată: 20kg/t; f)PROMET 400 CS (furatiocarb 400g/l), doza utilizată:
25l/t; E)CARTOF: *tratamentul solului cu: a)SINORATOX 5 G (dimetoat 35%), doza utilizată: 50,0kg/t; b)VYDATE 10 G
(oxanil 10%), doza utilizată: 30,0kg/t; F)LEGUME RĂDĂCINOASE: *tratamentul solului cu: SINORATOX 5 G (dimetoat
5%), doza utilizată: 30,0kg/t.
Top
Gândacul pământiu
Denumire ştiinţifică: Opatrum sabulosum
Descriere: Are o generaţie pe an, uneori o generaţie la 2 ani, iernează ca adult în sol, la adăpostul resturilor vegetale din
câmp, gândacii apărând primăvara devreme (martie).
Plante atacate şi mod de dăunare: gândacul pământiu este un dăunător polifag care atacă: floarea-soarelui, în anii
secetoşi pagubele mari provocate culturilor de floare-soarelui putând depăşi 50% din recoltă. Adulţii rod seminţele abia
încolţite, frunzele bazale ale plantelor şi chiar coletul puieţilor din pepiniere. Atacul se produce, de obicei, în lungul
rândurilor, realizându-se, mai ales, noaptea. În cazul larvelor, acestea se hrănesc la început cu diferite vegetale intrate
în descompunere, atacând apoi rădăcinile plantelor, asemeni viermilor sârmă, fără a provoca însă daune notabile.
Prevenire: a)rotaţia culturilor; b)arătura adâncă de toamnă pentru distrugerea larvelor; c)adunarea şi distrugerea prin
ardere a tuturor resturilor după recoltare; d)cultivare de soiuri şi hibrizi rezistenţi.
Combatere chimică: A)FLOAREA SOARELUI: *tratamentul culturii cu: a)DURSBAN 480 EC (clorpirifos 480g/l), doza
utilizată: 1,5l/t; b)LEBAZCID 50 EC (fention 50%), doza utilizată: 1,0l/t; B)SFECLA DE ZAHĂR: *tratamentul culturii cu:
LEBAYCID 50 EC (fention 50%), doza utilizată: 1,0l/ha.
Cartof
Gândacul din Colorado
Denumire ştiinţifică: Leptinotarsa decemlineata
Descriere: Are 1-2 generaţii pe an şi iernează ca adult în sol, la 35-40cm adâncime.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă numeroase specii de plante din familia Solanaceae, atât cultivate (cartoful,
vinetele, tomatele), cât şi spontane (ciumăfaia, zârna, măselariţa, mătrăguna). Adulţii rod frunzele, începând de la
margine, la un atac puternic putând produce defolierea plantelor. Când nu mai găsesc plante verzi pentru hrană,
gândacul atacă tuberculii de cartof, mai ales dacă aceştia se află la suprafaţa solului, atacând şi fructele de vinete.
Larvele tinere perforează, iar mai târziu consumă în întregime limbul foliar. La atacuri puternice plantele sunt complet
scheletizate, rămânând numai resturi de tulpină, culturile de cartof fiind complet compromise.
Prevenire: A)CARTOF: a)controlul riguros la punctele de frontieră în cazul importului de tuberculi de cartof pentru a
împiedica pătrunderea unor dăunători de carantină; b)crearea unor condiţii favorabile înmulţirii şi activităţii duşmanilor
naturali ai gândacului din Colorado; c)cultivarea de soiuri rezistente sau tolerante la atacul gândacului din Colorado;
d)întreţinerea culturilor prin praşile repetate; e)fertilizare raţională pentru stimularea dezvoltării plantelor, acestea
comportându-se tolerant la atacul dăunătorilor; B)TOMATE, ARDEI: a)praşile repetate pe parcursul perioadei de
vegetaţie pentru distrugerea plantelor gazdă din flora spontană şi a pupelor aflate în repaus vegetativ; b)rotaţia culturilor;
c)arături adânci de toamnă.
Combatere chimică: A)CARTOF: *tratamentul solului cu: PRESTIGE 290 FS (imidacloprid 140g+pancicuron 150g/l),
doza utilizată:1,0l/ha; *tratamentul culturii cu: a)REGENT 200 SC (fipronil 200g/l), doza utilizată: 0,09-0,1l/ha; b)SONET
100 EC (hexaflumuran 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha; B)TOMATE, ARDEI: *tratamentul culturii cu: a)ACTARA 25 WG
(thiometaxan 25%), doza utilizată: 0,4kg/ha; b)CALYPSO 480 SC (tricloprid 480g/l), doza utilizată: 0,8kg/ha;
c)MOSPILAN 20 SP (actamiprid 20%), doza utilizată: 0,6kg/ha; d)RIMON 10 EC (novaluroa 100g/l), doza utilizată:
0,25l/ha; e)REGENT 200 SC (fiproanil 200g/l), doza utilizată: 1,0l/ha.
Top
Nematodul tulpinilor şi tuberculilor de cartof
Denumire ştiinţifică: Ditylenchus destructor
Descriere: În condiţiile ţării noastre, dăunătorul poate dezvolta 5-6 generaţii pe an, iernând în toate stadiile în tulpinile
diferitelor plante cultivate şi spontane, în bulbi, în tuberculi şi uneori chiar în sol. Primăvara larvele migrează în sol,
pătrund în rădăcini, tuberculi sau bulbi prin leziuni mecanice sau orificii naturale (lenticele, stomate), dizolvând pereţii
celulari cu ajutorul unor secreţii ale tubului digestiv.
Plante atacate şi mod de dăunare: nematodul atacă tulpinile, bulbii, tuberculii, rizomii şi rădăcinile diferitelor plante
cultivate şi spontane. În urma atacului frunzele plantelor se îngroaşă şi se scurtează, decolorându-se treptat, pentru ca,
în final, să se îngălbenească. Tuberculii sau bulbii atacaţi se deformează, prezentând crăpături, plantele atacate se
usucă. La o infestare tardivă, deşi plantele nu prezintă simptome exterioare vizibile, tuberculii sau bulbii acestor plante
prezintă pete, la început albicioase, apoi brune, cu aspect mucilaginos şi în mod practic fără posibilităţi de valorificare
sau de păstrare.
Prevenire: a)controlul riguros la punctele de frontieră în cazul importului de tuberculi de cartof pentru a împiedica
pătrunderea unor dăunători de carantină; b)controlul culturilor semincere suspecte de atac de nematozi şi distrugerea
lor; c)cultivarea de soiuri rezistente sau tolerante; d)întreţinerea culturilor prin praşile repetate; e)fertilizarea raţională
pentru stimularea dezvoltării plantelor, acestea comportându-se tolerant la atacul dăunătorilor.
Combatere chimică: *tratamentul solului cu: VYDATE 10 G (oxanil 10%), doza utilizată: 30,0kg/ha.
Top
Gândacii pocnitori / Viermii sârmă
Denumire ştiinţifică: Agriotes sp.
Descriere: Prezintă o generaţie la 3-5 ani şi iernează în sol ca insecte adulte şi ca larve de diferite vârste.
Plante atacate şi mod de dăunare: sunt insecte polifage, larvele hrănindu-se cu părţile subterane ale plantelor. Atacă de
preferinţă cerealele păioase, porumbul, floarea-soarelui, cartoful, sfecla, morcovul, tomatele, tutunul, pomii fructiferi, viţa
de vie. Insectele adulte nu produc daune, ele hrănindu-se cu elementele florale din inflorescenţele cerealelor şi
umbeliferelor. Larvele provoacă rosături ale rădăcinilor de cereale păioase şi de porumb, sub nivelul coletului, în cazul
tuberculiferelor şi rădăcinoaselor producând galerii în profunzimea acestora. În timpul atacului plantele aflate în primele
faze se îngălbenesc şi se usucă. Adulţii sunt omnivore, se hrănesc cu insecte mici, râme, boabe de cereale germinate.
Prevenire: A)PORUMB: tratarea seminţelor înainte de însămânţare; B)FLOAREA SOARELUI, TUTUN, SFECLĂ DE
ZAHĂR, CARTOF: a)rotaţia culturilor; b)arătura adâncă de toamnă pentru distrugerea larvelor; c)adunarea şi distrugerea
prin ardere a tuturor resturilor după recoltare; C)LEGUME RĂDĂCINOASE: la răsad, efectuarea de tratamente foliare
aplicate la semnalarea primelor colonii de afide pe plante, cu produse penetrante prin ţesuturile frunzelor.
Combatere chimică: A)PORUMB: *tratamentul seminţei cu: a)COSMOS 250 FS (fipronil 250g/l), doza 5l/t; b)CRUISER
350g/l (thiometoxan 350g/l), doza 12l/t; c)GAUCHO 70 WP (imidacloprid 70%), doza 10,0kg/t; d)GAUCHO 600 FS
(imidacloprid 600g/l), doza 7,0l/t; e)PROMET 400 CS (furatiocarb 400g/l), doza 25l/t ; f)SEMAFOR 20 ST (bifentrin
200g/l), doza 2,0l/t; B)FLOAREA SOARELUI: *tratamentul seminţei cu: a)COSMOS 250 FS (fipronil 250g/l), doza
utilizată: 5,0l/t; b)COSMOS 500 FS (fipronil 500g/l), doza utilizată: 2,5l/t; c)CRUISER 350g/l (thiometoxan 350g/l), doza
utilizată: 10,0l/t; d)GAUCHO 600 FS (imidacloprid 600g/l), doza utilizată: 10,0l/t; e)GAUCHO 70 WP (imidacloprid 70%),
doza utilizată: 30,0kg/t; f)PROMET 400 CS (furatiocarb 400g/l), doza utilizată: 25l/t; C)TUTUN: *tratamentul solului cu:
SINORATOX 5 G (dimetoat 5%), doza utilizată: 30kg/t; D)SFECLA DE ZAHĂR: *tratamentul seminţei cu: a)COSMOS
250 F (fipronil 250g/l), doza utilizată: 15l/t; b)CRUISER 350 FG (thiametoxam 350g/l), doza utilizată: 10l/t; c)DURSBAN
480 EC (clorpirifos 480g/l), doza utilizată: 1,5l/t; d)GAUCHO 70 WP (imidacloprid 70%), doza utilizată: 35kg/t;
e)MOSPILAN 70 WP (acetamiprid 70l/t), doza utilizată: 20kg/t; f)PROMET 400 CS (furatiocarb 400g/l), doza utilizată:
25l/t; E)CARTOF: *tratamentul solului cu: a)SINORATOX 5 G (dimetoat 35%), doza utilizată: 50,0kg/t; b)VYDATE 10 G
(oxanil 10%), doza utilizată: 30,0kg/t; F)LEGUME RĂDĂCINOASE: *tratamentul solului cu: SINORATOX 5 G (dimetoat
5%), doza utilizată: 30,0kg/t.
Top
Păduchele negru al sfeclei
Denumire ştiinţifică: Aphis fabae
Descriere: Prezintă 8-12 generaţii pe an, iernând ca ou de iarnă depus de femelele formei sexuate pe ramurile unor
arbuşti din flora spontană, cum ar fi: lemnul câinesc, călinul sau iasomia. În primăvară, din oul de iarnă rezultă larve,
care apoi se transform în femele adulte - aşa numitele fundatrix şi care vor da naştere, pe cale partenogenetică
(asexuată), la câteva generaţii de fundatrigene nearipate care vor popula gazdele primare pe care s-a realizat iernarea
în stadiul de ou. Începând însă cu generaţia a 2-a apar şi formele aripate, care părăsesc gazdele primare, colonizând
frunzele şi tulpinile diferitelor gazde secundare cultivate (sfecla, floarea soarelui, bobul, salata, etc.) şi spontane (loboda,
pălămida, ştirul, etc.) provocând efecte dăunătoare.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul colonizează frunzele, lăstarii şi florile plantelor gazdă, atacând prin
înţeparea şi sugerea sucului celular. Sunt preferate plantele de sfeclă, floarea soarelui, cartof, mazăre, fasole, cânepă,
trifoi, bob, spanac, salată. Frunzele atacate se răsucesc, se brunifică şi se usucă. La seminceri, în urma atacului florile
avortează, producţia de seminţe fiind serios afectată. Dăunătorul este totodată un important vector pentru numeroase
viroze, la speciile de plante cultivate cărora le provoacă daune.
Prevenire: a)rotaţia culturilor (semănăturile unei anumite plante să nu urmeze pe parcele care anul precedent au fost
cultivate tot cu aceeaşi plantă); b)întreţinerea culturilor în cele mai bune condiţii prin distrugerea plantelor spontane;
c)adunarea şi distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după recoltare.
Combatere chimică: A)FLOAREA SOARELUI: *tratamentul culturii: PRIMOR 25 WG (pirimicarb 25%), doza utilizată:
1,0kg/ha; B)SFECLA DE ZAHĂR: *tratamentul culturii cu: a)BES EC (deltametrin 7,5 g+primicarb 100g/l), doza utilizată:
1,0l/ha; b)CHINMIX 5 EC (beta-cipermetrin 5%), doza utilizată: 0,3l/ha; c)NURELLE D 50/50 EC (cipermetrin
50g/l+clorpiroifos 500g/l), doza utilizată: 1,5l/ha; d)POLYTRIN 200 EC (cipermetrin 200 ml/l), doza utilizată: 0,1l/ha;
e)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 0,8l/ha; f)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l), doza utilizată: 0,1l/ha;
C)CARTOF: *tratamentul culturii cu: a)PRESTIGE 290 FS (imidacloprid 140g+pancicuron 150g/l), doza utilizată: 1,0l/ha;
b)SINORATOX 5G (dimetoat 35%), doza utilizată: 1,2l/ha; c)THINOEX 35 EC (endosulfuran 35%), doza utilizată:
3,0l/ha; d)VALIANT 25 EC (cipermetrin 25%), doza utilizată: 0,06l/ha; *tratamentul solului cu: VYDATE 10 G (oxanil
10%), doza utilizată: 17,5-20,0kg/ha.
Tomate, ardei
Nematodul rădăcinilor
Denumire ştiinţifică: Meloidogyne incognita
Descriere: Nematodul rădăcinilor este răspândit pe tot globul. În ţările cu climă temperată se întâlneşte numai în spaţii
protejate. În ţara noastră este considerat unul dintre cei mai importanţi dăunători din sere, unde dezvoltă 4-8 generaţii pe
an, uneori chiar 10-20 generaţii. Iernează ca larvă sau adult (femelă), fie în interiorul rădăcinilor plantelor atacate, fie în
sol. Larvele de invazie (larve de vârsta a doua) migrează în sol în căutarea de plante gazdă. Când se întâlnesc
rădăcinile plantelor gazdă preferate, pătrund în ţesuturi în apropierea vârfului de creştere. După un scurt timp de hrănire,
larvele ajung în zona vasculară, se instalează în poziţie paralelă cu cilindrul central şi devin imobile. Celulele ţesutului
din zona în care s-au fixat larvele se hipertrofiază, rezultând celule gigantice care se multiplică formând gale. Galele
sunt, fie rezultatul acţiunii unor substanţe produse de nematozi, fie o reacţie de apărare a plantei.
Plante atacate şi mod de dăunare: în sere produc pagube mai ales la tomate, castraveţi, pepeni galbeni, salată, etc.
Infestarea se produce după transplantarea răsadurilor, iar primele simptome se manifestă după 3-4 săptămâni. Primele
semne ale atacului constau în ofilirea frunzelor, urmată, la scurt timp, de uscarea lor de la vârf spre bază şi stagnarea în
creştere a plantelor. Pe rădăcini apar gale. La nivelul galelor vasele libero-lemnoase sunt obturate, circulaţia sevei se
întrerupe, determinând putrezirea rădăcinii şi uscarea plantei. De cele mai multe ori atacul nematozilor favorizează
infecţiile cu Fusarium sp. şi Verticillium sp., care grăbesc pierirea plantelor. Un atac puternic la plantele tinere poate
compromite cultura.
Prevenire: A)TOMATE, ARDEI, BOSTĂNOASE: a)rotaţia culturilor; b)folosirea de soiuri rezistente; c)eliminarea plantelor
cu simptome împreună cu pământul din jurul rădăcinii şi distrugerea lor prin foc; B)CĂPŞUNI: a)folosirea la plantare de
material săditor liber de dăunători, certificat; b)strângerea şi distrugerea plantelor spontane sau a resturilor de plante
după recoltare; c)respectarea asolamentului.
Combatere chimică: A)TOMATE, ARDEI: *tratamentul solului cu: a)BASAMID GRANULE (dazomet 98%), doza utilizată:
500kg/ha; b)MOCAP 10G (etaprofos 10%), doza utilizată: 50,0-75,0kg/ha; c)VYDATE 10 G (oxanil 240g/l), doza
utilizată: 50,0-60,0kg/ha; B)BOSTĂNOASE: *tratamentul solului cu: a)BASAMID GRANULE(dayomet 98%), doza
utilizată: 500kg/ha; b)VYDATE 10 G (oxanil 10%), doza utilizată: 50,0-60,0kg/ha; *tratamentul care se aplică în seră:
MOCAP 10G (etoprofos 10%), doza utilizată: 50,0-75,0kg/ha; C)CĂPŞUNI: *tratamentul solului: a)BASAMID GRANULE
(dazomet 98%) 50kg/ha tratamentul solului; b)SINORATOX 5 G (dimetoat 5%) 20kg/ha.
Top
Păianjenul (acarianul) roşu comun
Denumire ştiinţifică: Tetranychus urticae
Descriere: Păianjenul roşu comun iernează ca femelă adultă în crăpăturile scoarţei butucilor, coardelor, sub resturile
vegetale, sub frunze căzute, etc. În mod obişnuit are 6-7 generaţii pe an, uneori mai multe, numărul acestora fiind în
strânsă legătură cu evoluţia condiţiilor climatice. Primăvara când temperatura aerului depăşeşte 10 grade C de obicei
spre sfârşitul lunii aprilie, adulţii ies din locurile de iernare, localizându-se pe diferite plante cultivate şi spontane. După o
perioadă de hrănire, are loc înmulţirea pe cale asexuată şi sexuată, femelele depunând ouăle într-o pânză specială pe
partea inferioară a frunzei, mai ales în lungul nervurilor. Din ouăle nefecundate apar numai masculi, din ouăle fecundate
apărând masculi şi femele. Femela păianjen are formă elipsoidală, galben-deschis, cu două macule dorsale negre.
Mascul piriform, galben, lipsit de macule. Dimensiuni de 0,4-0,5mm. Ou sferic, hialin, depus izolat. Larvă elipsoidală,
galben, palid. Adulţii au patru perechi de picioare, iar larvele trei, întregul ciclu de evoluţie se desfăşoară pe partea
inferioară a frunzelor, sub o ţesătură laxă de fibre mătăsoase maronii. Pe parcursul perioadei de vegetaţie, acarianul
dezvoltă un număr mare de generaţii.
Plante atacate şi mod de dăunare: este un dăunător polifag, atacând peste 180 specii de plante cultivate şi din flora
spontană, simptomele atacului şi pagubele cauzate diferenţiindu-se în funcţie de planta gazdă. Ca simptome cu caracter
general, se pot evidenţia apariţia pe frunzele atacate a unor pete mici de culoare galben-deschis la început, evoluţia
ulterioară a atacului provocând depigmentarea în totalitate a frunzelor. În final frunzele atacate căpătă un aspect arămiu.
Pe partea inferioară a frunzelor, acarienii ţes un adevărat păienjeniş. Evoluţia necontrolată a acarianului provoacă
uscarea şi căderea masivă a frunzelor. Atacă numeroase plante cultivate şi spontane, îndeosebi viţa de vie, fiind numit
păianjenul viţei, dar produce pagube mari şi culturilor din spaţii protejate (castraveţi, tomate, ardei, vinete). Dăunătorul
este semnalat şi produce pagube şi în toate zonele pomicole unde evoluţia necontrolată a păianjenului provoacă
uscarea şi căderea masivă a frunzelor. Dăunătorul produce pagube şi la plantele ornamentale (crizanteme, gladiole,
garoafe, gerberă, trandafiri, begonii, muşcate, primule, cinerarii, azalee), în câmp, sere solarii şi în apartament. La
acestea organele atacate sunt frunzele, florile, lastari, tulpini, fructe. Dăunătorul se manifestă prin înţepături punctiforme
gălbui, depigmentarea, albirea şi uscarea frunzelor. La atac puternic, plantele sunt îmbrăcate într-o ţesătură laxă de fibre
mătăsoase, prin care se văd circulând numeroşi acarieni. Dăunător în stadiul de larvă şi adult, se hrăneşte cu sucul
celular.
Prevenire: A)TOMATE, ARDEI, BOSTĂNOASE: a)strângerea şi distrugerea resturilor rămase în câmp după recoltare,
pentru eliminarea formelor de iernare; b)rotaţia culturilor; c)folosirea de soiuri rezistente; d)arături de toamnă, pentru
introducerea sub brazdă a femelelor hibernante; e)praşile repetate pe parcursul perioadei de vegetaţie pentru
distrugerea plantelor gazdă din flora spontană; B)VIŢĂ DE VIE, ARBUŞTI FRUCTIFERI: a)aplicarea măsurilor de igienă
culturală au o importanţă foarte mare din punct de vedere curativ, deoarece contribuie la diminuarea rezervei biologice;
b)prin distrugerea buruienilor se elimină multe dintre plantele gazdă ale acarianului Tetranychus urticae; C)CĂPŞUNI:
a)aplicarea măsurilor de igienă culturală au o importanţă foarte mare din punct de vedere curativ, deoarece contribuie la
diminuarea rezervei biologice; b)prin distrugerea buruienilor se elimină multe dintre plantele gazdă ale acarianului;
D)PLANTE ORNAMENTALE: a)arături adânci de toamnă pentru distrugerea formelor de iernare existente pe frunzarul
rămas după recoltare; b)praşile repetate pentru distrugerea plantelor gazdă din flora spontană.
Combatere chimică: A)TOMATE, ARDEI: *tratamenul culturii cu: a)APOLLO 50 EC (clofentezin 500g/l), doza utilizată
0.5l/ha; b)DEMITAN 200 SC (fenazaquin 200g/l), doza utilizată 0,5l/ha; c)KARATE 2,5 (lambdacihalotrin 2,5%), doza
utilizată: 0,4l/ha; d)NISSORUN 5 EC (hexitizon 50g/l), doza utilizată: 0,8l/ha; e)OMITE 570 EW (propargit 570g/l), doza
utilizată: 1,0l/ha; f)ORTUS 5 EC (fenpiroximat 50g/l), doza utilizată: 1,0l/ha; g)PENNSTYL 600 F (cihaxatin 600g/l), doza
utilizată: 0,5l/ha; h)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 2,0kg/ha; B)BOSTĂNOASE: *tratamenul culturii
cu: a)DEMITAN 200 SC(fenazaqiun 200g/l), doza utilizată: 0,5l/ha; b)NISSORUN 5 EC (hexitizox 50g/l), doza utilizată:
0,8l/ha; c)OMITE 57 E(propargit 57%), doza utilizată: 0,1l/ha; d)ORTUS 5 SC (fenpiraximat 50g/l), doza utilizată: 0,1l/ha;
e)TALSTAR 10 BC (bifontrin 100g/l), doza utilizată: 0,4l/ha; *tratamentul care se aplica numai în seră: TORQUE 60 WP
(fenbutadin oxid 50%), doza utilizată: 0,5kg/ha; C)VIŢĂ DE VIE: *tratament în vegetaţie cu: a)APOLLO 50 SC
(clofentezin 500g/l) 0,04%; b)CASCADE 5 EC (flufenoxuron 50g/l) 0,1%; c)DEMITAN 200 SC (fenazaquin 200g/l) 0,05-
0,07%; d)NISSORUN 5 EC (hexitizox 50g/l) 0,06%; e)OMITE 57 E (propargit 570g/l) 0,15%; f)ORTUS 5 EC
(fenpiroximat 50g/l) 0,05%; g)PENSTYL 25 WP (cihexatrin 25%) 0,01%; h)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l) 0,03%;
i)TORQUE 550 SC (fenbutetin oxid 550g/l) 0,05%; D)ARBUŞTI FRUCTIFERI: *tratament în vegetaţie cu: a)DEMITAN
200 SC (fenazaquin 200g/l) 0,05-0,07%; b)CASCADE 5 EC (flufenoxuron 50g/l) 0,1%; c)ORTUS 5 SC (fenpiroximat
50g/l) 0,1%; d)RUFAST 15 EC (acrinatrin 150g/l) 0,04%; e)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l) 0,04%; E)CĂPŞUNI:
*tratament în vegetaţie cu: a)MITIGAN 18,5% (dicofol 18,5%) 0,2%; b)ORTUS 5 SC (fenpiroximat 50g/l) 0,1%;
c)RUFAST 15 EC (acrinatrin 150g/l) 0,04%; d)SINTOX 40 EC (etion 40%) 0,1%; F)PLANTE ORNAMENTALE:
tratamente cu: a)OMITE 57 E-0,1%, b)NEORON 50EC-0,08%; c)DEMITAN 20 SC; d)SANMITE 20 WP-0,05%.
Top
Păduchele lat
Denumire ştiinţifică: Polyphagotarsonemus latus
Descriere: Dăunătorul trăieşte îndeosebi în spaţii protejate, atacând culturile de tomate, vinete, ardei, precum şi cele de
plante ornamentale (gerbera, begonia, crizanteme, etc.). Acarianul lat nu iernează, înmulţindu-se în tot cursul anului. În
condiţii optime prezintă 18-20 generaţii pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare: specie polifagă atacă un număr însemnat de plante din seră (tomate, vinete, ardei,
gerbera, begonia, crizanteme, petunii, etc.). Adulţii şi larvele atacă prin înţepare şi sugere, colonizând diferite organe ale
plantelor (lăstari, boboci florali, fructe) şi îndeosebi frunzele. Simptomul caracteristic este depigmentarea, brunificarea şi
suberificarea ţesuturilor, mai evidentă la fructe şi frunze. În urma atacului plantele rămân mici, pipernicite şi, cu timpul,
se usucă.
Prevenire: a)măsuri de carantină fitosanitară prin interzicerea transferului de răsaduri provenite din sere infestate, dintr-o
regiunea în alta; b)eliminarea lantelor cu simptome de atac şi distrugerea lor prin ardere; c)tratamente preventive
obligatoriiefectuate cu 3-4 zile înainte de transplantarea rădăcinilor.
Combatere chimică: *tratamenul culturii cu: a)DEMITAN 200 SC (fenazaquin 200g/l), doza utilizată 0,5l/ha; b)MEOTRIN
20 EC (fenpropation 20%), doza utilizată: 0,25l/ha; c)NISSORUN 5 EC (hexitizon 50g/l), doza utilizată: 0,6l/ha; d)OMITE
570 EW (propargit 570g/l), doza utilizată: 1,0l/ha; e)PENNSTYL 600 F (cihaxatin 600g/l), doza utilizată: 0,5l/ha.
Top
Păduchele verde al solanaceelor
Denumire ştiinţifică: Macrosiphon solanifolii
Descriere: Este răspândit frecvent în bazinele legumicole. Dăunătorul iernează ca ou, în urma ecloziunii, în primăvară,
apărând femelele. Prin înmulţire asexuată vor rezulta numeroase generaţii de adulţi nearipaţi. În luna mai apar şi adulţi
aripaţi, care migrează pe alte plante gazdă, prin acelaşi tip de înmulţire rezultând alte generaţii de adulţi aripaţi şi
nearipaţi. Spre toamnă apar şi adulţii sexuaţi care se împerechează, femelele depunând ouă, de regulă pe plante din
flora spontană.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă culturile de tomate, vinete salată, castraveţi atât în câmp, cât şi în sere.
Dăunătorul colonizează vârfurile de creştere ale plantelor, înţeapă şi suge sucul celular din ţesuturi. În cazul unor atacuri
puternice, vârfurile de creştere se ofilesc, iar plantele stagnează în creştere. Fiind şi vector al multor virusuri patogene,
păduchele solanaceelor se dovedeşte a fi un dăunător periculos, mai ales în culturile din spaţiile protejate.
Prevenire: la răsad, efectuarea de tratamente foliare aplicate la semnalarea primelor colonii de afide pe plante, cu
produse penetrante prin ţesuturile fruzelor.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)ACTELLIC 50 EC (pirmifos metil 500g/l), doza utilizată: 1,0l/ha;
b)CONFIDOR 200 SL (imidacloprid 200g/l), doza utilizată: 0,75l/ha; c)CYPERMETRIN 10 EC (cipermetoin 10%), doza
utilizată: 0,2l/ha; d)DECIS 2,5 CE (deltametrin 2,5g/l), doza utilizată: 0,4l/ha; e)FASTAC 10 EC (alfacipermetrin 100g/l),
doza utilizată: 0,2l/ha; f)SHERPA 25 EC (cipermetrin 250g/l), doza utilizată: 0,2l/ha; g)SINORATOX 35 CE (dimetoat
35%), doza utilizată: 1,5kg/ha.
Top
Musculiţa albă
Denumire ştiinţifică: Trialeurodes vaporariorum
Descriere: Musculiţa albă este răspândită în spaţii protejate pe tot parcursul anului, iar în câmp numai pe timp călduros.
Insecta nu iernează, dezvoltând 10-12 generaţii pe an, în seră, şi 1-2 generaţii în condiţii de câmp.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunător polifag, preferă însă vinetele, fasolea, tomatele, castraveţii şi salata, precum
şi unele plante ornamentale. Adulţii şi larvele atacă prin înţepare şi sugerea frunzelor şi uneori a lăstariilor. La o infestare
puternică pagubele se datorează debilitării şi chiar uscării frunzelor şi lăstarilor.
Prevenire: A)TOMATE, ARDEI, BOSTĂNOASE: a)dezinsecţia serelor înainte de semănat sau de înfiinţarea culturilor, cu
produse chimice de resort; b)strângerea resturilor vegetale rămase în sere după desfiinţarea culturilor şi distrugerea lor
prin ardere; c)tratamente preventive şi curative efectuate înaintea de transplantarea răsadurilor în sere şi solarii, pentru
distrugerea surselor de infestare.
Combatere chimică: A)TOMATE, ARDEI: *tratamentul culturii cu: a)ACTARA 25 WG (thiometaxan 25%), doza utilizată:
0,4kg/ha; b)ACTELLIC 50 EC (pirmifos metil 500g/l), doza utilizată: 0,5l/ha; c)ADMIRAL 10 EC (piriproxifen 100g/l), doza
utilizată: 0,5l/ha; d)APPLAUD 25 WP (buorfexin 25%), doza utilizată: 1,0kg/ha; e)CONFIDOR 200 SL (imidacloprid
200g/l), doza utilizată: 0,75l/ha; f)FASTAC 10 EC (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha; g)KARATE 2,5
(lambdacihalotrin 2,5%), doza utilizată: 0,4l/ha; h)MOSPILAN 20 SP (actamiprid 20%), doza utilizată: 0,25kg/ha;
i)RIMON 10 EC (novaluroa 100g/l), doza utilizată: 0,5l/ha; j)SHERPA 25 EC (cipermetrin 250g/l), doza utilizată: 0,2l/ha;
k)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 2,0kg/ha; l)TALSTAR 10 EC(bifentrin 100g/l) doza utilizată:
0,5l/ha; B)BOSTĂNOASE: a)ACTARA 25 WG (thiometoxam 25%), doza utilizată:0,4kg/ha; b)ADMIRAL 10 EC
(piriproxifen 100g/l), doza utilizată: 0,5l/ha; c)APPLAUD 25 WP (buprofexin 25%), doza utilizată: 1,0 kg/ha; d)FASTAC
10 EC (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha; e)MOSPILAN 20 SP (acetamiprid 20%), doza utilizată: 0,25kg/ha;
f)MURFOTOX 68 EC (mecarbam 68%), doza utilizată: 0,8l/ha; g)RIMON 10 EC (novauron 100g/l), doza utilizată:
0,5l/ha; h)SINORATOX 35CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 2,0l/ha; *tratamentul care se aplică numai în seră cu:
a)CONFIDOR 200 SL (imidacloprid 200g/l), doza utilizată: 0,75l/ha; b)TALSTAR 10 EC (bifontrin 100g/l), doza utilizată:
0,5l/ha; c)VYDATE 24 L (oxanil 240g/l), doza utilizată: 2,0l/ha.
Top
Musca minieră
Denumire ştiinţifică: Liriomyza solani
Descriere: Se întâlneşte pe legume dar şi pe plantele din flora spontană. În condiţii de câmp prezintă 1-2 generaţii pe an,
iar în seră 3-4 generaţii. Iernează ca pupă în stratul superficial al solului, sau suspendată pe frunze, la locul de ieşire din
ţesuturile cu care se hrăneşte.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă numeroase plante cultivate şi spontane (tomate, vinete, castraveţi, salată,
ardei, pepeni, etc.). Adulţii nu dăunează, ci numai larvele. În prima fază, pe frunze sau cotiledoane, se observă puncte
mici, decolorate, ce prezintă locul unde insecta a depus ouăle. Larvele rezulate după ecloziune trăiesc, se hrănesc şi se
dezvolă rozând parenchimul frunzelor dintre cele două epiderme sub forma unor galerii (de unde şi denumirea de
miniere).
Prevenire: a)dezinsecţia serelor înainte de semănat sau de înfiinţarea culturilor, cu produse chimice de resort;
b)strângerea resturilor vegetale rămase în sere după desfinţarea culturilor şi distrugerea lor prin ardere; c)tratamente
preventive şi curative efectuate înaintea de transplantarea răsadurilor în sere şi solarii, pentru distrugerea surselor de
infestare.
Combatere chimică: *tratamentul culturii: TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l), doza utilizată: 0,5l/ha.
Top
Musculiţa tutunului
Denumire ştiinţifică: Bemisia tabaci
Descriere: Răspândită pe tot globul, la noi în ţară se întâlneşte pe câmp cât şi în seră, biologia insectei este
asemănătoare cu a dăunătorului Trialeurodes vaporariorum.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunător polifag, atacă bumbacul, tutunul şi tomatele în seră. Atacă prin înţepare şi
sugere a sucului celular din ţesuturi. Plantele atacate au pe frunze pete clorotice şi secreţie dulceagă (excremente). Pe
faţa inferioară a frunzei se observă solzişori minusculi albicioşi (larvele). Plantele atacate se usucă cu timpul.
Prevenire: a)dezinsecţia serelor înainte de semănat sau de înfiinţarea culturilor, cu produse chimice de resort;
b)strângerea resturilor vegetale rămase în sere după desfiinţarea culturilor şi distrugerea lor prin ardere; c)tratamente
preventive şi curative efectuate înainte de transplantarea răsadurilor în sere şi solarii, pentru distrugerea surselor de
infestare.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)ACTELLIC 50 EC (pirmifos metil 500g/l), doza utilizată: 0,5l/ha;
b)ADMIRAL 10 EC (piriproxifen 100g/l), doza utilizată: 0,5l/ha; c)APPLAUD 25 WP (buorfexin 25%), doza utilizată:
1,0kg/ha; d)CONFIDOR 200 SL (imidacloprid 200g/l), doza utilizată: 0,75l/ha; e)FASTAC 10 EC (alfacipermetrin 100g/l),
doza utilizată: 0,2l/ha; f)KARATE 2,5 (lambdacihalotrin 2,5%), doza utilizată: 0,4l/ha; g)MOSPILAN 20 SP (actamiprid
20%), doza utilizată: 0,25kg/ha; h)RIMON 10 EC (novaluroa 100g/l), doza utilizată: 0,5l/ha; i)SHERPA 25 EC
(cipermetrin 250g/l), doza utilizată: 0,2l/ha; j)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 2,0kg/ha; k)TALSTAR
10 EC (bifentrin 100g/l), doza utilizată: 0,5l/ha.
Top
Coropişniţa
Denumire ştiinţifică: Gryllotalpa gryllotalpa
Descriere: Coropişniţa este răspândită în zonele unde se cultivă legume. Are o generaţie la doi ani şi iernează ca larvă
sau ca adult în sol. Adultul este de 50-70mm lungime, cu corp robust, castaniu catifelat, terminat cu doi cerci. Cap
rotunjit, pronot globulos. Picioare anterioare adaptate pentru săpat. Larvă asemănătoare cu adulţii, la apariţie este de
culoare albă. Dăunător cu o generaţie de adulţi la doi ani, iernează în sol în stadiul de larvă de vârsta a III-a şi de adult.
Prolificitatea este cuprinsă între 400-600 de ouă, depuse într-un cuib la 30-40cm adâncime în sol. În sere şi solarii
coropişniţa apare la începutul lunii martie, iar în câmp pe parcursul lunii aprilie.
Plante atacate şi mod de dăunare: este un dăunător polifag, atacând cerealele (grâul, orzul, porumbul), plante tehnice
(floarea-soarelui, sfecla, tutunul), puieţii din pepinere şi mai ales culturile de legume (varza, conopida, ardeiul, vinetele,
tomatele). Adulţii şi larvele rod părţile subterane ale plantelor. În rădăcinile mai groase (sfeclă, morcov) sau în tuberculii
de cartofi, rod galerii mari. Rădăcinile subţiri sunt retezate. Uneori atacă şi seminţele în curs de răsărire. Prezenţa
dăunătorilor se recunoaşte după galeriile practicate în stratul superficial al solului, care se observă cu uşurinţă, precum
şi după plantele ofilite, retezate sau roase de la suprafaţa solului. Alte plante atacate sunt cele ornamentale (lalele,
narcise, frezii, garoafe, begonii, primule, petunii, crizanteme). La acestea dăunătorul atacă rădăcina, baza coletului
manifestându-se prin galerii sinuase superficiale vizibile la suprafaţa solului. Distrugerea rădăcinilor prin roadere, leziuni
uscate, profunde şi cu contur neregulat în bulbi, tuberculi şi rizomi. Atac în câmp, sere şi solarii, frecvent pe terenurile
structurate, aerate, mediu puternic umectat. Pagubele sunt între 10-40%, prin distrugerea răsadurilor şi butaşilor imediat
după plantare, dislocarea seminţelor aflate în germinare, distrugerea bulbilor şi rizomilor la declanşarea ciclului de
vegetaţie.
Prevenire: A)TUTUN: a)rotaţia culturilor, noile culturi să revină pe acelaşi sol după 3-4 ani; b)efectuarea lucrărilor de
pregătire a solului de bună calitate în vederea asigurării unor condiţii optime de creştere şi fructificare; c)arătură adâncă;
B)TOMATE, ARDEI, LEGUME RĂDĂCINOASE: a)efectuarea de arături adânci de toamnă, pentru scoaterea la
suprafaţa solului a coropişniţelor intrate la iernat în vederea distrugerii lor prin ger; b)efectuarea toamna pe terenurile
puternic infestate de gropi capcană, cu dimesiuni de 50x50x50cm, umplute cu gunoi activ de grajd, mediul preferat de
coropişniţe pentru iernare şi desfacerea lor pe parcursul lunilor ianuarie-februarie; c)păstrarea gunoiului de grajd în locuri
protejate şi transportarea lui în câmp pe parcursul iernii; d)cernerea amestecului de sol folosit la semănat care trebuie
repicat printr-o sită deasă, pentru reţinerea şi eliminarea coropişniţelor; C)PLANTE ORNAMENTALE: arături adânci de
toamnă, efectuare de gropi capcană umplute cu gunoi activ de grajd şi desfacerea lor iarna, praşile repetate pentru
distrugerea cuiburilor de coropişniţă.
Combatere chimică: A)TUTUN, TOMATE, ARDEI, LEGUME RĂDĂCINOASE: *tratamentul solului cu: MESUROL 4 G
(metiocarb 4%), doza utilizată: 3,0-6,0kg/ha; B)PLANTE ORNAMENTALE: tratamente cu SINTOGRILL 5 G administrat
pe rând în doză de 25kg/ha imediat după plantare, sau de 30kg/ha înainte cu 10-12 zile de plantare, prin împrăştiere pe
sol cu uşoară încorporare.
Top
Tripsul tutunului
Denumire ştiinţifică: Thrips tabaci
Descriere: Această specie este răspândită în toată lumea. În ţara noastră se întâlneşte frecvent atât în câmp, cât şi în
spaţii protejate (sere, solarii). Prezintă 2-3 generaţii pe an, iernează în toate stadiile de dezvoltare (ou, larvă, adult), dar
cel mai frecvent ca adult, sub diferite resturi vegetale sau în stratul superficial al solului.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul este polifag, atacă tutunul, tomatele, vinetele, ardeii, castraveţii, ceapa,
cartoful, plantele ornamentale etc. Pagubele cele mai mari le provoacă la tutun, atât în răsadniţă cât şi în câmp. În urma
înţepării şi sugerii sevei de către adulţi şi larve, pe organele atacate (frunze, lăstari, flori) apar pete galbene-cenuţii sau
castanii, mai ales în lungul nervurilor. Organele atacate se usucă treptat. În cazul plantelor tinere, atacate imediat după
răsărire, se produce fenomenul de pieire în masă a plantelor. Totodată, tripsul este şi vector al diferitelor viroze.
Prevenire: A)TUTUN: a)rotaţia culturilor, noile culture să revină pe acelaşi sole după 3-4 ani; b)efectuarea lucrărilor de
pregătire a solului de bună calitate în vederea asigurării unor condiţii optime de creştere şi fructificare; c)cultivarea de
soiuri rezistente la atacul tripsului; d)întreţinerea culturilor în cele mai bune condiţii prin distrugerea buruienilor care pot
hrăni tripsul; B)TOMATE, ARDEI, BULBOASE, BOSTĂNOASE: a)distrugerea resturilor vegetale rămase în câmp după
recoltare, sub care tripsul îşi găseşte loc de iernare; b)arături de toamnă pentru introducerea sub brazdă a formelor de
iernare; c)rotaţia culturilor în scopul eliminării focarelor de infestare; d)asolamentul, ca plante bune premergătoare fiind
indicate cerealele; e)praşile repetate pentru distrugerea plantelor gazde din flora spontană.
Combatere chimică: A)TUTUN: *tratamentul culturii cu: a)CHESS 25 wp (pymetrozin 25%), doza utilizată: 0,5kg/ha;
b)CIPERTRIN 10 CE (alfa-cipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha; c)CONFIDOR 200 SL (imidacloprd 200g/l), doza
utilizată: 0,04l/ha; d)ORTHENE 75 WS (acetate 75%), doza utilizată: 0,75kg/ha; e)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l),
doza utilizată: 0,1l/ha; *tratamentul seminţei cu: MOSPILAN 20 SP (acetamiprid 20%), doza utilizată: 0,025kg/t;
*tratamentul răsadniţei cu SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 1,0l/ha; B)TOMATE, ARDEI: *tratamentul
culturii cu: a)ACTARA 25 WG (thiometaxan 25%), doza utilizată: 0,4kg/ha; b)ACTELLIC 50 EC (pirmifos metil 500g/l),
doza utilizată: 1,0l/ha; c)CONFIDOR 200 SL (imidacloprid 200g/l), doza utilizată: 0,75l/ha; d)FASTAC 10 EC
(alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha; e)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 2,0kg/ha;
f)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l), doza utilizată: 0,4l/ha; C)BULBOASE: *tratamentul culturii cu: a)ACTARA 25 EG
(thiometoxan 25%), doza utilizată: 0,4kg/ha; b)CHINMIX 5 CE(betacipermetrin 5%), doza utilizată: 0,3l/ha; c)CONFIDOR
200 SL (imidacloprid 200g/l), doza utilizată: 0,75l/ha; d)FASTAC 10 EC (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha;
e)MOSPILAN 20 SP (acetamiprid 20%), doza utilizată: 0,25kg/ha; f)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l), doza utilizată:
0,5l/ha; D)BOSTĂNOASE: *tratamentul culturii cu: FASTAC 10 EC (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 1,0l/ha;
*tratamentul care se aplică numai în seră: CONFIDOR 200 SL (imidacloprid 200g/l), doza utilizată: 0,75l/ha.
Top
Gândacul din Colorado
Denumire ştiinţifică: Leptinotarsa decemlineata
Descriere: Are 1-2 generaţii pe an şi iernează ca adult în sol, la 35-40cm adâncime.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă numeroase specii de plante din familia Solanaceae, atât cultivate (cartoful,
vinetele, tomatele), cât şi spontane (ciumăfaia, zârna, măselariţa, mătrăguna). Adulţii rod frunzele, începând de la
margine, la un atac puternic putând produce defolierea plantelor. Când nu mai găsesc plante verzi pentru hrană,
gândacul atacă tuberculii de cartof, mai ales dacă aceştia se află la suprafaţa solului, atacând şi fructele de vinete.
Larvele tinere perforează, iar mai târziu consumă în întregime limbul foliar. La atacuri puternice plantele sunt complet
scheletizate, rămânând numai resturi de tulpină, culturile de cartof fiind complet compromise.
Prevenire: A)CARTOF: a)controlul riguros la punctele de frontieră în cazul importului de tuberculi de cartof pentru a
împiedica pătrunderea unor dăunători de carantină; b)crearea unor condiţii favorabile înmulţirii şi activităţii duşmanilor
naturali ai gândacului din Colorado; c)cultivarea de soiuri rezistente sau tolerante la atacul gândacului din Colorado;
d)întreţinerea culturilor prin praşile repetate; e)fertilizare raţională pentru stimularea dezvoltării plantelor, acestea
comportându-se tolerant la atacul dăunătorilor; B)TOMATE, ARDEI: a)praşile repetate pe parcursul perioadei de
vegetaţie pentru distrugerea plantelor gazdă din flora spontană şi a pupelor aflate în repaus vegetativ; b)rotaţia culturilor;
c)arături adânci de toamnă.
Combatere chimică: A)CARTOF: *tratamentul solului cu: PRESTIGE 290 FS (imidacloprid 140g+pancicuron 150g/l),
doza utilizată:1,0l/ha; *tratamentul culturii cu: a)REGENT 200 SC (fipronil 200g/l), doza utilizată: 0,09-0,1l/ha; b)SONET
100 EC (hexaflumuran 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha; B)TOMATE, ARDEI: *tratamentul culturii cu: a)ACTARA 25 WG
(thiometaxan 25%), doza utilizată: 0,4kg/ha; b)CALYPSO 480 SC (tricloprid 480g/l), doza utilizată: 0,8kg/ha;
c)MOSPILAN 20 SP (actamiprid 20%), doza utilizată: 0,6kg/ha; d)RIMON 10 EC (novaluroa 100g/l), doza utilizată:
0,25l/ha; e)REGENT 200 SC (fiproanil 200g/l), doza utilizată: 1,0l/ha.
Mazare, fasole, soia
Tripsul mazării
Denumire ştiinţifică: Kakothrips robustus
Descriere: Prezintă o generaţie pe an şi iernează în stadiul de larvă, în sol. Adulţii apar la sfârşitul lunii mai, ceea ce
corespunde fenologic cu formarea păstăii la soiurile timpurii de mazăre.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul atacă diferitele leguminoase cultivate şi spontane cele mai mari pagube
producându-le culturilor de mazăre. Adulţii şi larvele atacă prin înţepare şi sugere, mai ales, mugurii vegetativi şi florali,
florile, frunzele şi păstăile tinere. Mugurii atacaţi se ofilesc şi cad, lăstarii stagnează în creştere, frunzele se ofilesc,
prezentând un aspect pătat, florile se deformează, se brunifică şi, în final, pier. Păstăile rămân mici, deformate, cu pete
argintii la început, apoi brune-lucioase.
Prevenire: a)rotaţia culturilor (semănăturile de mazăre să nu urmeze pe parcele care anul precedent au fost cultivate tot
cu mazăre; b)întreţinerea culturilor în cele mai bune condiţii prin distrugerea plantelor spontane; c)adunarea şi
distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după recoltare.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)ACTELLIC 50 EC (pirimifos metil 500g/l), doza utilizată: 2,4l/ha; b)DECIS
2,5 CE (deltametrin 25g/l), doza utilizată: 0,3-0,4l/ha; c)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 1,5l/ha.
Top
Păduchele verde al mazării
Denumire ştiinţifică: Acyrthosiphon pisum
Descriere: Prezintă 7-12 generaţii pe an şi se dezvoltă numai pe leguminoase anuale şi perene. Iernează ca ou de iarnă
pe tulpinile diferitelor leguminoase cultivate sau spontane.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul atacă diferite specii de leguminoase cultivate şi spontane cum ar fi:
mazărea, fasolea, soia, bobul, lintea, lucerna, etc. Pagubele cele mai mari sunt produse la mazăre şi lucernă. Atacă prin
înţepare, sugând sucul celular, atât din frunze, cât şi din tulpini tinere, flori şi păstăi. Plantele tinere stagnează în creştere
şi dezvoltare, frunzele cad, florile avortează, numărul de păstăi se reduce simţitor, iar cele care se formează au un
număr mic de boabe, acestea fiind mici, cu valoare biologică scăzută. Exuviile insectei, aşa numita ?rouă de miere?,
sunt dulci şi favorizează formarea fumaginei (o pâslă cenuşie - negricioasă) pe toate organele plantei. Păduchele verde
este şi un important vector al unor viroze păgubitoare.
Prevenire: A)MAZĂRE ŞI FASOLE: a)practicarea unui asolament care să permită rotaţia culturilor la 3-4 ani;
b)amplasarea culturilor noi la distanţă de leguminoasele perene care constituie surse de infestare cu dăunători oligofagi;
c)întreţinerea culturilor în cele mai bune condiţii prin distrugerea plantelor spontane; d)adunarea şi distrugerea prin
ardere a tuturor resturilor după recoltare; B)SOIA: a)rotaţia culturilor; b)alegerea şi cultivarea de soiuri pentru zona
climatică de cultură; c)fertilizarea echilibrată a terenurilor destinate însămânţării soiei.
Combatere chimică: A)MAZĂRE: *tratamentul culturii cu: DECIS 2,5 CE (deltametrin 25g/l), doza utilizată: 0,3-0,4l/ha;
B)FASOLE, SOIA: *tratamentul culturii cu: a)FASTAC 10 EC (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,1l/ha;
b)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 1,0l/ha.
Top
Gărgăriţa mazării
Denumire ştiinţifică: Bruchus pisorum
Descriere: Are o generaţie pe an şi iernează ca adult în locurile de depozitare (poduri, magazii, depozite), sub duşumele
sau în crăpăturile pereţilor dar şi în alte locuri adăpostite din liziera pădurilor (sub resturi vegetale, în crăpăturile solului,
sub scoarţa copacilor etc.).
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă în principal culturile de mazăre, mai cu seamă soiurile tardive şi semitardive.
Atacul se datorează larvelor, care rod în boabe cavităţi ovoidale, consumând embrionul şi parţial cotiledoanele, la
exteriorul bobului observându-se un orificiu circular caracteristic. Ca urmare a atacului, procentul de germinare scade
foarte mult, boabele atacate fiind improprii pentru consum. Adulţii se hrănesc cu polenul florilor şi, parţial, cu petale şi
lăstari. Pagubele cauzate de adulţi nu prezintă importanţă economică.
Prevenire: a)practicarea unui asolament care să permită rotaţia culturilor la 3-4 ani; b)utilizarea de sămânţă sănătoasă
negărgăriţată; c)întreţinerea culturilor în cele mai bune condiţii prin distrugerea plantelor spontane; d)adunarea şi
distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după recoltare.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)DECIS 2,5 CE (deltametrin 25g/l), doza utilizată: 0,3-0,4l/ha;
b)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 1,5l/ha; *tratamentul seminţei în depozit cu: a)PESTOXIN (fosfură
de aluminiu 56%), doza utilizată: 0,015kg/t; b)QUICKPHOS-UP (fosfură de aluminiu 57%), doza utilizată: 0,015kg/t.
Top
Molia mazării
Denumire ştiinţifică: Plusia gamma
Descriere: Are 2 generaţii pe an şi iernează ca larvă sau ca pupă, în sol.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul este polifag, atacând plantele din culturile de mazăre, lucernă, trifoi,
sfeclă, cartof, cereale pentru boabe, varză, etc. Cele mai mari pagube le produce însă, culturilor de mazăre. Atacul se
datorează larvelor care rod bobocii florali şi limbul frunzelor, lăsând intacte numai nervurile. Pagube mari sunt cauzate
soiurilor semitardive şi tardive.
Prevenire: a)rotaţia culturilor; b)adunarea şi distrugerea prin ardere a tuturor resturilor în care se dezvoltă larvele
generaţiei a doua de molie; c)cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: LYTRIN 200 EC (cipermetrin 200ml/l), doza utilizată: 0,1l/ha.
Top
Gărgăriţa frunzelor de mazăre
Denumire ştiinţifică: Sitona lineatus
Descriere: Are o generaţie pe an şi iernează ca adult în sol sau sub resturile vegetale.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă culturile de mazăre dar şi pe cele de soia. Adulţii rod marginea frunzelor,
rosăturile având forma literei V, ceea ce conferă frunzei un aspect dantelat. Perioada critică pentru plante este imediat
după răsărire, când adulţii distrug prin roadere primele frunzuliţe, motiv pentru care plantele se usucă. Larvele rod
nodozităţile bacteriene de pe rădăcini, formând în rădăcini galerii adânci şi neregulate. Plantele atacate stagneză în
creştere sau chiar se usucă, efectul atacului resimţindu-se în diminuări însemnate de producţie.
Prevenire: A)MAZĂRE: a)practicarea unui asolament care să permită rotaţia culturilor la 3-4 ani; b)utilizarea de sămânţă
sănătoasă negărgăriţată; c)întreţinerea culturilor în cele mai bune condiţii prin distrugerea plantelor spontane;
d)adunarea şi distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după recoltare; B)SOIA: a)rotaţia culturilor; b)alegerea şi
cultivarea de soiuri pentru zona climatică de cultură; c)fertilizare echilibrată a terenurilor destinate însămânţării soiei;
d)efectuarea lucrărilor de pregătire a solului de bună calitate în vederea asigurării unor condiţii optime de creştere şi
fructificare; e)arătură adâncă pentru distrugerea larvelor de gărgăriţe.
Combatere chimică: A)MAZĂRE: *tratamentul culturii cu: DECIS 2,5 CE (deltametrin 25g/l), doza utilizată: 0,3-0,4l/ha;
B)SOIA: *tratamentul culturii cu: a)DECIS 2,5 CE (deltametrin 25g/l), doza utilizată: 0,3-0,4l/ha; b)SINORATOX 35 CE
(dimetoat 35%), doza utilizată: 1,5l/ha.
Top
Molia păstăilor
Denumire ştiinţifică: Etiella zinckenella
Descriere: Prezintă două generaţii pe an şi iernează ca pupă în sol, într-un cocon mătăsos.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă culturile de leguminoase. Larvele rod parţial sau total boabele din păstaie.
Larvele primei generaţii atacă leguminoasele timpurii, iar larvele generaţiei a doua atacă exclusiv plantele de soia.
Prevenire: a)rotaţia culturilor; b)fertilizarea echilibrată a terenurilor destinate însămânţării soiei; c)efectuarea lucrărilor de
pregătire a solului de bună calitate în vederea asigurării unor condiţii optime de creştere şi fructificare; d)arătură adâncă
pentru distrugerea larvelor.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: PADAN 50 WP (cartapclorhidrat 50%), doza utilizată: 1,0-1,5kg/ha.
Top
Musca plăntuţelor
Denumire ştiinţifică: Delia platura
Descriere: Prezintă trei generaţii pe an şi iernează ca pupă în stratul superficial al solului.
Plante atacate şi mod de dăunare: este un dăunător polifag atacând diferite plante de cultură: soia, fasole, porumb,
castraveţi, pepeni, ardei, tomate, ceapă, rapiţă, tutun. Atacul este produs de către larvele dăunătorului, sub formă de
galerii, la nivelul diferitelor organe ale plantelor: seminţe în curs de germinare, rădăcini, bulbi, tuberculi şi chiar tulpinile
în zona hipocotilului. Pagubele cele mai mari le provoacă larvele primei generaţii.
Prevenire: A)FASOLE: a)rotaţia culturilor; b)adunarea şi distrugerea prin ardere a tuturor resturilor în care să dezvoltă
larvele generaţiei a doua de molie; c)cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi; B)SOIA: a)rotaţia culturilor; b)fertilizare
echilibrată a terenurilor destinate însămânţării soiei; c)efectuarea lucrărilor de pregătire a solului de bună calitate în
vederea asigurării unor condiţii optime de creştere şi fructificare; d)arătură adâncă pentru distrugerea larvelor;
C)BOSTĂNOASE: a)dezinsecţia serelor înainte de semănat sau de înfiinţarea culturilor, cu produse chimice de resort;
b)strângerea resturilor vegetale rămase în sere după desfinţarea culturilor şi distrugerea lor prin ardere; c)tratamente
preventive şi curative efectuate înaintea de transplantarea răsadurilor în sere şi solarii, pentru distrugerea surselor de
infestare.
Combatere chimică: A)FASOLE: *tratamentul solului cu: SINORATOX 5 G (dimetoat 5%), doza utilizată: 30kg/ha;
B)SOIA: *tratamentul solului cu: SINORATOX 5 G (dimetoat 5%), doza utilizată: 30,0kg/ha; *tratamentul culturii cu
DECIS 2,5 CE (deltametrin 25g/l), doza utilizată: 0,3-0,4l/ha; C)BOSTĂNOASE: *tratamentul solului cu: SINORATOX 10
G (dimetoat 10%), doza utilizată: 20,0kg/ha.
Lucerna, trifoi
Viespea seminţelor de trifoi
Denumire ştiinţifică: Bruchophagus gibbus
Descriere: Prezintă 2-3 generaţii pe an şi iernează în stadiu de larvă în interiorul seminţelor de trifoi, în depozite sau în
câmp, în pleava rezultată de la treierat sau în resturile provenite de la decuscutare.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacul este produs de larve, care consumă în întregime seminţele diferitelor specii de
trifoi, atât cultivat cât şi spontan.
Prevenire: a)rotaţia culturilor (culturile de trifoi să nu revină pe parcele care anul trecut au fost ocupate de culturi de
plante crucifere); b)semănatul în perioada optimă într-un teren bine lucrat; c)distrugerea plantelor spontane.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)ACTELLIC 50 EC (pirimifos metil 500g/l), doza utilizată: 1,0l/ha; b)DECIS
2,5 CE (deltametrin 25g/l), doza utilizată: 0,3l/ha; c)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha;
d)KARATE 2,5 EC (lambdacihalotrin 25g/l), doza utilizată: 0,3l/ha; e)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată:
1,5l/ha.
Top
Buburuza lucernei
Denumire ştiinţifică: Subcoccinella 24-punctata
Descriere: Prezintă 2 generaţii pe an şi iernează ca adult în lucerniere şi trifoişti, la baza plantelor uscate.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacul este produs de adulţi şi de larve, prin roaderea epidermei inferioare şi a
parenchimului frunzei, lăsând intactă epiderma superioară. Larvele desprind ţesuturile fragede ale frunzei, le presează
cu mandibulele şi extrag sucul celular. Ţesuturile presate rămân lipite de limbul foliar sub forma unor dungi paralele
albicioase, ca nişte creste, dispuse alături de porţiuni intacte ale limbului foliar. Frunzele atacate se răsucesc şi se
usucă. Pagube însemnate se înregistrează în prima parte a perioadei de vegetaţie, la coasele a 2-a şi a 3-a. Acest
dăunător atacă specii de leguminoase cultivate perene (lucernă şi trifoi) cât şi anuale (fasolea şi soia), dar şi a unor
specii spontane.
Prevenire: a)rotaţia culturilor (culturile de trifoi să nu revină pe parcele în care în anul trecut au fost ocupate de culturi de
plante crucifere); b)semănatul în perioada optimă într-un teren bine lucrat; c)distrugerea plantelor spontane.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,15l/ha;
b)KARATE 2,5 EC (lambdacihalotrin 25g/l), doza utilizată: 0,3l/ha; c)NOMOLT 15 EC (taflubanzuran 150g/l), doza
utilizată: 0,15l/ha; d)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 1,5l/ha.
Top
Gândacul roşu al lucernei
Denumire ştiinţifică: Phytodecta fornicata
Descriere: Are o generaţie pe an şi iernează ca adult în sol, la adâncimea de 10-15cm.
Plante atacate şi mod de dăunare: este un dăunător specific lucernei. Atacul se datorează adulţilor şi larvelor care rod
frunzele şi lăstarii astfel încât nu rămân decât nervurile principale. La un atac puternic pagubele sunt foarte mari.
Prevenire: a)rotaţia culturilor; b)semănatul în perioada optimă într-un teren bine lucrat; c)distrugerea plantelor spontane;
d)cosirea timpurie.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)DECIS 2,5 CE (deltametrin 25g/l), doza utilizată: 0,4l/ha; b)FASTAC 10
EC (alfa-cipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,15l/ha; c)KARATE 2,5 EC (lambdacihalotrin 25g/l), doza utilizată: 0,3l/ha;
d)NOMOLT 15 EC (taflubanzuran 150g/l), doza utilizată: 0,15l/ha; e)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată:
1,5l/ha.
Top
Gărgăriţa frunzelor de lucernă
Denumire ştiinţifică: Hypera variabilis
Descriere: Are o generaţie pe an şi iernează ca adult în resturile vegetale rămase în câmp sau în crăpăturile solului.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă numeroase specii de plante leguminoase (lucernă, trifoi, mazăre, măzăriche,
fasole). Cele mai mari pagube se înregistrează la lucernă. Adulţii produc rosături neregulate pe frunze, lăstari şi tulpini.
Larvele tinere minează mugurii, lăstarii şi tulpinile, pentru ca mai târziu să roadă frunzele asemeni adulţilor.
Prevenire: a)practicarea unui asolament care să permită rotaţia culturilor la 3-4 ani; b)utilizarea de sămânţă sănătoasă
negărgăriţată; c)întreţinerea culturilor în cele mai bune condiţii prin distrugerea plantelor spontane; d)adunarea şi
distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după recoltare.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,15l/ha;
b)KARATE 2,5 EC (lambdacihalotrin 25g/l), doza utilizată: 0,3l/ha; c)NOMOLT 15 EC (taflubanzuran 150g/l), doza
utilizată: 0,15l/ha; d)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 1,5l/ha.
Top
Gărgăriţa seminţelor de lucrenă
Denumire ştiinţifică: Tychius flavus
Descriere: Are o generaţie pe an şi iernează ca adult în sol, la 5-7cm adâncime.
Plante atacate şi mod de dăunare: gărgăriţa atacă diferite specii de lucernă, cultivate sau spontane. Adulţii hibernanţi
rod frunzele tinere de lucernă consumând epiderma superioară şi parenchimul. Atacă totodată mugurii florali şi organele
florale. Atacul produs de larve se recunoaşte după brunificarea şi veştejirea timpurie, parţială sau totală a inflorescenţei.
Prevenire: a)practicarea unui asolament care să permită rotaţia culturilor la 3-4 ani; b)utilizarea de sămânţă sănătoasă
negărgăriţată; c)întreţinerea culturilor în cele mai bune condiţii prin distrugerea plantelor spontane; d)adunarea şi
distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după recoltare.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,15l/ha;
b)KARATE 2,5 EC (lambdacihalotrin 25g/l), doza utilizată: 0,3l/ha; c)NOMOLT 15 EC (taflubanzuran 150g/l), doza
utilizată: 0,15l/ha; d)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 1,5l/ha.
Top
Gărgăriţa frunzelor de trifoi
Denumire ştiinţifică: Apion apricans
Descriere: Are o generaţie pe an şi iernează ca adult în sol, la 5-7cm adâncime.
Plante atacate şi mod de dăunare: gărgăriţa atacă diferite specii de lucernă, cultivate sau spontane. Adulţii hibernanţi
rod frunzele tinere de lucernă consumând epiderma superioară şi parenchimul. Atacă totodată mugurii florali şi organele
florale. Atacul produs de larve se recunoaşte după brunificarea şi veştejirea timpurie, parţială sau totală a inflorescenţei.
Prevenire: a)practicarea unui asolament care să permită rotaţia culturilor la 3-4 ani; b)utilizarea de sămânţă sănătoasă
negărgăriţată; c)întreţinerea culturilor în cele mai bune condiţii prin distrugerea plantelor spontane; d)adunarea şi
distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după recoltare.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha;
b)KARATE 2,5 EC (lambdacihalotrin 25g/l), doza utilizată: 0,3l/ha; c)NOMOLT 15 EC (taflubanzuran 150g/l), doza
utilizată: 0,15l/ha; d)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 3,0l/ha.
Top
Omida de stepă
Denumire ştiinţifică: Loxostege sticticalis
Descriere: Face parte din Familia Pyralidae. Este o polifagă cu 3 generaţii pe an şi iernează ca larvă matură în sol la 5-
12cm adâncime. Adultul are anvergura de 18-26mm, culoare variabilă, de regulă brună-cenuşie, aripile anterioare
brune-verzui sau brune ruginii cu reflexe aurii, cu pete şi dungi, iar aripile posterioare fumurii. Oul, oval, 0,4-1mm, are la
depunere culoarea alb-sidefiu, apoi capătă culoare gălbuie. Omizile de culoare galbenă-palid, apoi neagră-verzuie, cu
dungi galbene-palid, capul cafeniu lucios cu pete la mijloc cu o dungă în formă de V, ating la maturitate 35mm lungime.
Pupa de culoare galbenă cafenie, are lungimea de 10-11mm.
Plante atacate şi mod de dăunare: omida de stepă atacă sfecla de zahăr, lucerna, trifoiul, dar migrează şi în culturile
forestiere vecine, în care vatămă salcâmul, sălciile, arţarul. Daunele se datorează larvelor care rod parenchimul
frunzelor, scheletizându-le. De asemenea, atacă florile, fructele, tulpinile şi rădăcinile. În caz de invazii se înregistrează
compromiterea totală a culturilor, motiv pentru care este considerat un dăunător extrem de periculos.
Prevenire: A)SFECLA DE ZAHĂR, LUCERNĂ, TRIFOI: a)rotaţia culturilor; b)întreţinerea culturilor în cele mai bune
condiţii prin distrugerea buruienilor; c)adunarea şi distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după recoltare; d)cultivarea
de soiuri şi hibrizi rezistenţi; C)SPECII SILVICE: ca măsuri fizico mecanice se utilizează izolarea culturilor din apropierea
zonei atacate prin benzi, late de 15-25m, tratate cu insecticide, şanţuri de baraj cu apă, în timpul migrării larvelor,
captarea fluturilor la curse luminoase.
Combatere chimică: A)SFECLA DE ZAHĂR: *tratamentul culturii cu: SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată:
1,5-2,0l/ha; B)LUCERNĂ, TRIFOI: *tratamentul culturii cu: SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată:
1,5-2,0l/ha; C)SPECII SILVICE: se recomandă insecticide precum: SINORATOX 35 CE 0,15%
Varzoase
Limaxul cenuşiu
Denumire ştiinţifică: Agriolimax agreste
Descriere: Iernează sub formă de ou şi mai rar ca adult. Primăvara, începând cu luna mai, apar melcişorii rezultaţi din
eclozarea ouălor de iarnă, ei ajungând la maturitate la jumătatea lunii iulie. Melcişorii generaţiei a doua apar începând cu
a doua jumătate a lunii august, se hrănesc cu organele vegetative ale plantelor, se maturează treptat, devin adulţi, se
împerechează şi în a doua jumătate a lunii octombrie depun ouă, formă sub care dăunătorul iernează.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul este polifag, hrănindu-se cu specii de plante cultivate şi spontane, atacul
producându-se la nivelul tuturor organelor plantelor (subterane şi supraterane). Frunzele şi celelalte organe vegetative
prezintă perforaţii de forme şi mărimi diferite, rădăcinile plantelor putând fi consumate în întregime. Ca urmare a atacului
plantele se usucă. Plantele sunt acoperite, mai ales la nivelul frunzelor, cu un mucus alb-lucios.
Prevenire: A)VĂRZOASE: strângerea manuală a limacşilor după ploaie sau în timpul nopţii la lumina electrică;
B)LEGUME RĂDĂCINOASE: a)arături de toamnă contribuite la diminuarea pagubelor, prin crearea unor condiţii de
mediu mai puţin favorabile pentru formele de iernare; b)respectarea tehnologiilor de cultură, densitatea prea mare de
plante pe unitatea de suprafaţă creând condiţii optime pentru dezvoltarea limacşilor; C)CĂPŞUNI: strângerea manuală a
limacşilor după ploaie sau în timpul nopţii la lumină electrică.
Combatere chimică: A)VĂRZOASE: *tratamentul solului cu: a)MESUROL 4 G (metiocarb 4%), doza utilizată:
3,0-6,0kg/ha; b)METALDEHZDE 5 (metaldehida 5%), doza utilizată: 10,0kg/ha; c)OPTIMOL 4G (metaldehida 4%), doza
utilizată: 15,0kg/ha; B)LEGUME RĂDĂCINOASE: *tratamentul solului cu: a)MESUROL 4 G (metiocarb 4%), doza
utilizată: 3,0-6,0kg/ha; b)METALDEHYDE 5 (metaldehida 5%), doza utilizată: 10,0kg/ha; c)OPTIMOL 4G (metaldehida
4%), doza utilizată: 15,0kg/ha; C)CĂPŞUNI: *tratamentul solului cu: a)MESUROL 4 G (metiocarb 4%) 3-6kg/ha;
b)OPTIMOL 4 G (metaldehidă 4%) 15kg/ha.
Top
Păduchele cenuşiu
Denumire ştiinţifică: Brevicoryne brassicae
Descriere: Este o specie nemigratoare, întreaga dezvoltare desfăşurându-se pe plante din familia Crucifere. Iernează ca
ou de iarnă în resturile vegetale. Are 8-10 generaţii pe an. Primăvara, în cursul lunii aprilie, apar femelele care dau
naştere pe cale asexuată la mai multe generaţii de adulţi nearipaţi (aprilie-iunie) şi aripaţi (iulie). Formele aripate
migrează pe culturile de varză unde se înmulţesc asexuat, dând naştere la mai multe generaţii (august-septembrie),
pentru ca în final să apară formele sexuate, care vor depune ouăle de iarnă. Acest dăunător poate dezvolta până la 16
generaţii pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare: sunt atacate cruciferele spontane şi cultivate (varză, conopidă, hrean, gulii, rapiţă,
muştar, ridichi). În urma atacului, prin înţepare şi sugere, pe frunze şi lăstari apar pete galben-pale, plantele stagnează
în creştere şi se usucă. Pe lăstari şi frunze dăunătorul se localizează sub formă de colonii. Pagube însemnate se
înregistrează în semincerii de varză sau alte crucifere, atacul provocând avortarea florilor şi şiştăvirea seminţelor, uneori
în proporţie de 30-40%.
Prevenire: A)VĂRZOASE: a)strângerea resturilor vegetale rămase în câmp după combatere; b)rotaţia culturilor; c)arături
de toamnă pentru introducerea sub brazdă a formelor de intrare la iernat; d)praşile repetate pentru distrugerea plantelor
gazdă din flora spontană; B)RAPIŢĂ: a)rotaţia culturilor (culturile de rapiţă să nu revină pe parcele care anul trecut au
fost ocupate de culturi de plante crucifere); b)dezinfectarea solului împotriva dăunătorilor polifagi; c)cultivarea de soiuri
precoce şi însămânţarea lor la date timpurii; d)distrugerea plantelor spontane din familia brasicacee.
Combatere chimică: A)VĂRZOASE: *tratamentul culturii cu: a)ACTELLIC 50 EC (pirimifos metal 500g/l), doza utilizată:
0,5l/ha; b)CHESS 25 WP (pymetrozin 25%), doza utilizată: 0,5kg/ha; c)CHINMIX 5CE (beta-cipermetrin 5%), doza
utilizată: 0,3l/ha; d)FASTAC 10 CE RV (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha; e)FURY 10 EC (zetacipermetrin
100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha; f)KARATE 2,5 EC (lambdacihalotrin 2,5%), doza utilizată: 0,5l/ha; g)MOSPILAN 20 SP
(acetamiprid 20%), doza utilizată: 0,125kg/ha; h)ONEFON 90 PS (triclorfon 90%), doza utilizată: 1,0kg/ha; i)ORTHENE
75 WS (acefate 75%), doza utilizată: 1,0kg/ha; j)PIRIMOR 25 WG (pirimicarb 25%), doza utilizată: 1,0kg/ha;
k)POLYTRIN 200 EC (cipermetrin 200g/l), doza utilizată: 0,15g/l; l)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată:
1,5l/ha; m)TAMAMRON 600 EC (metamidofos 600g/l), doza utilizată: 0,5l/ha; B)RAPIŢĂ: *tratamentul culturii cu:
PRIMOR 25 WG (pirimicarb 25%), doza utilizată: 1,0kg/ha.
Top
Puricii de pământ
Denumire ştiinţifică: Phyllotreta sp.
Descriere: Prezintă o generaţie pe an şi iernează ca adult în frunzarul pădurilor sub resturi vegetale, în sol.
Plante atacate şi mod de dăunare: puricii atacă conopida, varza, gulia, ridichea, muştarul, rapiţa şi alte crucifere cultivate
sau spontane. Adulţii rod frunzele şi consumă epiderma superioară şi parenchimul, producând ciuruirea frunzelor, la
început pe margine, apoi pe tot limbul. Pagube mai însemnate se înregistrează la plantele tinere, mai ales în perioadele
secetoase. Sunt atacaţi de asemenea semincerii de crucifere, diminuându-se astfel recolta de seminţe. Atacul larvelor
nu prezintă importanţă.
Prevenire: A)VĂRZOASE: a)strângerea şi distrugerea resturilor vegetale rămase în câmp după combatere; b)rotaţia
culturilor; c)arături de toamnă pentru introducerea sub brazdă a formelor de intrarea la iernat; d)praşile repetate pentru
distrugerea plantelor gazdă din flora spontană; e)înfiinţarea de timpuriu a culturilor şi folosirea de răsaduri viguroase;
B)RAPIŢĂ: a)rotaţia culturilor (culturile de rapiţă să nu revină pe parcele în care în anul trecut au fost ocupate de culturi
de plante crucifere); b)dezinfectarea solului împotriva dăunătorilor polifagi; c)arătura normală după recoltare pentru
distrugerea stadiilor hibernale în sol a dăunătorilor.
Combatere chimică: A)VĂRZOASE: *tratamentul culturii cu: a)ACTELLIC 50 EC (pirimifos metal 500g/l), doza utilizată:
0,5-1,0l/ha; b)CHINMIX 5CE (beta-cipermetrin 5%), doza utilizată: 0,5l/ha; c)DECIS 2,5 EC (deltametrin 2,5g/l), doza
utilizată: 0,5l/ha; d)FASTAC 10 CE RV (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha; e)KARATE 2,5 EC
(lambdacihalotrin 2,5%), doza utilizată: 0,5l/ha; B)RAPIŢĂ: *tratamentul culturii cu: a)DECIS 2,5 CE (deltametrin25g/l),
doza utilizată: 0,25 l/ha; b)FASTAC 10 EC (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,25l/ha; c)SINORATOX 35 CE
(dimetoat 35%), doza utilizată: 1,5l/ha; d)SUMIDICIDIN 20 EC (fenvalent 20%), doza utilizată: 0,25l/ha; *tratamentul
seminţei cu: CHINOOK 200 FS (imidacloprid 100g+betaciflutrin 100g/l), doza utilizată: 20,0l/t.
Top
Gărgăriţa galicolă
Denumire ştiinţifică: Ceuthorrhynchus pleurostigma
Descriere: Are o generaţie pe an, iernează ca larvă în gelele formate pe rădăcinile de varză sau ca adult în sol.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă cruciferele, pagube însemnate înregistrându-se la varză şi conopidă. Adulţii se
hrănesc cu muguri, flori, lăstari. Saliva inoculată de femele pentru depunerea ouălor determină hipertrofierea ţesuturilor
şi formarea unor gale pe rădăcinile plantelor sau în zona coletului. În urma atacului rădăcinile plantelor putrezesc, planta
stagnează în vegetaţie şi se usucă.
Prevenire: a)măsuri de igienă culturală, prin eliminarea plantelor cu simptome de atac; b)trierea răsadurilor şi eliminarea
acelora cu simptome de atac înainte de înfiinţarea culturilor; c)înfiinţarea culturilor de timpuriu, pe terenuri bine
prelucrate şi fertilizate, pentru a favoriza o creştere rapidă a plantelor; d)rotaţia culturilor.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)DECIS 2,5 EC (deltametrin 2,5g/l), doza utilizată: 0,5l/ha; b)FASTAC 10
CE RV (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha; c)ONEFON 90 PS (triclorfon 90%), doza utilizată: 1,5kg/ha;
*tratamentul solului cu: SINORATOX 10 G (dimetoat 10%), doza utilizată: 30,0kg/ha.
Top
Buha verzei
Denumire ştiinţifică: Mamestra brassicae
Descriere: Are două generaţii pe an şi iernează ca pupă în stratul superficial al solului.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul este polifag, atacă varza, conopida, muştarul, dar se întâlneşte frecvent şi
pe plante medicinale. Larvele tinere rod la început epiderma şi parenchimul frunzelor sub formă de orificii neregulate.
Larvele din ultimele vârste pătrund în căpăţâna verzei şi rod galerii. Aici se găsesc resturi de hrană, excremente, pe care
apoi se instalează diferite ciuperci şi bacterii, cauzând putrezirea căpăţânilor de varză.
Prevenire: a)arături de toamnă pentru introducerea sub brazdă a formelor de intrarea la iernat; b)praşile repetate pentru
distrugerea plantelor gazdă din flora spontană; c)înfiinţarea de timpuriu a culturilor şi folosirea de răsaduri viguroase.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)CHINMIX 5CE (beta-cipermetrin 5%), doza utilizată: 0,3l/ha; b)DECIS 2,5
EC (deltametrin 2,5g/l), doza utilizată: 0,5l/ha; c)FASTAC 10 CE RV (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha;
d)FURY 10 EC (zetacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha; e)KARATE 2,5 EC (lambdacihalotrin 2,5%), doza
utilizată: 0,5l/ha; f)MOSPILAN 20 SP (acetamiprid 20%), doza utilizată: 0,15kg/ha; g)ONEFON 90 PS (triclorfon 90%),
doza utilizată: 1,5kg/ha; h)ORTHENE 75 WS (acefate 75%), doza utilizată: 1,0kg/ha; i)POLYTRIN 200 EC (cipermetrin
200g/l), doza utilizată: 0,15g/l; j)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 1,5l/ha; k)TALSTAR 10 EC (bifentrin
100g/l), doza utilizată: 0,35l/ha; l)TAMARON 600 EC (metamidofos 600g/l), doza utilizată: 0,5l/ha.
Top
Fluturele mare al verzei
Denumire ştiinţifică: Pieris brassicae
Descriere: Prezintă două generaţii pe an şi iernează ca pupă adăpostită în locuri mai ferite.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă diferite specii de crucifere, pagube însemnate producând la culturile de varză şi
conopidă. Atacul se datorează larvelor, care rod epiderma inferioară şi parenchimul frunzei. Larvele din ultimele vârste
consumă limbul foliar, rămânând numai nervurile, producând scheletizări ale frunzelor.
Prevenire: a)rotaţia culturilor; b)arături de toamnă pentru introducerea sub brazdă a formelor de intrare la iernat;
c)praşile repetate pentru distrugerea plantelor gazdă din flora spontană.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)CHINMIX 5CE (beta-cipermetrin 5%), doza utilizată: 0,3l/ha; b)DECIS 2,5
EC (deltametrin 2,5g/l), doza utilizată: 0,5l/ha; c)FASTAC 10 CE RV (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha;
d)POLYTRIN 200 EC (cipermetrin 200g/l), doza utilizată: 1,0g/l/ha; e)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată:
1,5l/ha.
Top
Molia verzei
Denumire ştiinţifică: Plutella maculipennis
Descriere: Dezvoltă 2-3 generaţii pe an, iernează ca pupă în resturile vegetale sau în sol.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă cruciferele spontane şi cultivate, în special varza, şi conopida. La început,
larvele tinere distrug parenchimul (minează frunzele), apoi consumă epidermele inferioară şi superioară, ferestruind
grosolan frunzele, care capătă o culoare plumburie şi se usucă.
Prevenire: a)distrugerea resturilor vegetale rămase în câmp după recoltare; b)arături de toamnă pentru introducerea sub
brazdă a formelor de iernare; c)praşile repetate pentru distrugerea plantelor gazdă din flora spontană.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)CHINMIX 5CE (beta-cipermetrin 5%), doza utilizată: 0,3l/ha; b)DECIS 2,5
EC (deltametrin 2,5g/l), doza utilizată: 0,5l/ha; c)FASTAC 10 CE RV (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha;
d)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 1,5l/ha.
Top
Musca verzei
Denumire ştiinţifică: Delia brassicae
Descriere: Musca verzei are 2-3 generaţii pe an. Iernează ca pupă în sol şi mai rar în cotoarele de varză rămase în
câmp.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă multe crucifere spontane şi cultivate, producând pagube la varză, conopidă,
ridichi şi muştar. Larvele sapă galerii în rădăcină şi în regiunea coletului. Plantele atacate prezintă frunzele lăsate la
pământ, colorate verde închis, cu timpul stagnând în dezvoltare şi uscându-se. Răsadul este atacat în mod special.
Plantele mai dezvoltate, chiar dacă nu pier ca urmare a atacului, dau producţii scăzute. Larvele muştei sunt vectori ai
bacteriei Bacillus carotovorus, care produce putrezirea rădăcinilor de varză şi a altor crucifere.
Prevenire: a)strângerea şi distrugerea resturilor vegetale rămase în câmp după recoltare; b)rotaţia culturilor; c)arături
adânci de toamnă pentru introducerea sub brazdă a pupelor aflate la iernat în orizonturi aflate la suprafaţă.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 1,5l/ha; *tratamentul
solului cu: SINORATOX 10 G (dimetoat 10%), doza utilizată: 30,0kg/ha.
Top
Ţânţarul conopidei
Denumire ştiinţifică: Contarinia nasturtii
Descriere: Are 3 generaţii pe an şi iernează ca larvă în sol.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă cruciferele spontane şi cultivate, daune însemnate înregistrându-se în culturile
de varză şi conopidă. Larvele rod organele interne ale bobocilor florali, iar petalele se hipertrofiază, transformându-se în
gale. Ca urmare a atacului bobocii atacaţi cad. Larvele atacă de asemenea partea internă a codiţei frunzelor din inima
verzei. Frunzele din mijlocul plantei sunt răsucite diferit, deformate, uneori formându-se pe aceeaşi plantă 2-3 căpăţâni
de varză.
Prevenire: a)strângerea şi distrugerea resturilor vegetale rămase în câmp după recoltare; b)rotaţia culturilor; c)arături
adânci de toamnă pentru introducerea sub brazdă a pupelor aflate la iernat în orizonturi aflate la suprafaţă.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: DECIS 2,5 EC (deltametrin 2,5g/l), doza utilizată: 0,25l/ha.
Hrean
Gărgăriţa cruciferelor
Denumire ştiinţifică: Baris lepidii
Descriere: Iernează în câmpurile cu hrean nerecoltat. Ouăle iernează în rădăcinile nerecoltate din depozite. Infestarea
apare cu precădere în zonele în care nu s-a efectuat recoltarea peste iarnă.
Plante atacate şi mod de dăunare: este un dăunător direct al hreanului care se hrăneşte cu rădăcina. Pentru că celor
mai mulţi adulţi le lipsesc aripile funcţionale sunt incapabili să zboare la distanţe mari, iar deplasarea se realizează prin
mişcare pe sol de la un câmp la altul. Larvele sunt lipsite de picioare şi sapă tunele în rădăcini.
Prevenire: distrugerea prin ardere a tuturor resturilor de plante pe care hibernează ouăle de rezistenţă ale gărgăriţei
galicole cupele şi adulţii de gărgăriţă.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)DECIS 2,5 CE (deltametrin 25g/l), doza utilizată: 0,3-0,4l/ha;
b)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 1,5l/ha.
Top
Păduchele hreanului
Denumire ştiinţifică: Phyllotreta armoraciae
Descriere: Iernează în stadiu de adult, sub frunze şi în locuri ferite. Începe să devină activ odată cu încălzirea vremii, la
mijlocul primăverii.
Plante atacate şi mod de dăunare: este un dăunător al hreanului care se hrăneşte cu frunzele. Sunt dotaţi cu un sistem
de zbor puternic şi se pot deplasa la distanţe mari pentru a găsi plantele gazdă. Au dimensiuni foarte reduse.
Prevenire: eliminarea plantelor infestate, distrugerea florei spontane pe seama căruia se hrănesc şi se înmulţesc
gândacii şi gărgăriţele.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: DECIS 2,5 CE (deltametrin 25g/l), doza utilizată: 0,3-0,4l/ha.
Top
Gândacul hreanului
Denumire ştiinţifică: Phaidon cochliariae
Descriere: Adultul globulos, de 3,5-4mm, verde-măsliniu stălucitor. Antene negre, cu primele două articole roşii. Elitre cu
opt striuri longitudinale fin punctate. Ou oval, galben. Larvă de până la 6mm lungime, fusiformă, galbenă, cu cap picioare
negre. Specie bivoltină, iernează în stadiul de adult sub bulgării de pământ, frunzar etc. Adulţii îşi reiau activitatea la
sfârşitul lunii aprilie începutul lunii mai. Larvă şi adulţii sunt iubitori de vreme caldă şi însorită.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă plante din familia crucifere, manifestând preferinţe pentru culturile de hrean.
Dăunător în stadiul de larvă şi adult. Ambele stadii afectează aparatul foliar în care produce numeroase perforaţiuni.
După împerechere femelele sapă în ţesuturile frunzelor o mică excavaţie în care depun câte un singur ou pe care îl
acoperă cu o materie vâscoasă care se întăreşte în contact cu aerul. Prolificitate 300-400 de ouă. Incubaţia durează 8-
10 zile, stadiul de larvă 20-25 de zile, iar cel de pupă 10-12 zile. Împuparea are loc la 2-3cm adâncime în sol. Generaţia
a II a evoluează în iulie-august. Importante pagube aduce în culturile de hrean şi muştar.
Prevenire: utilizarea de soiuri relativ rezistente la atacul nematodelor şi afidelor; dezinfectarea solului din grădinile de
legume prin încorporarea de insecticide în sol; eliminarea plantelor infestate.
Combatere chimică: se combate prin tratamente foliare aplicate la semnalarea larvelor şi a adulţilor în cultură cu unul
dintre produsele: a)ONEFON 90 SP; b)SEVIN 85 WP concentraţie 0,15%; c)THIODAN 35 EC concentraţie 0,20%. La
soluţiile de tratament se adaugă aracet.
Bulboase
Nematodul bulbilor şi coletului
Denumire ştiinţifică: Ditylenchus dipsaci
Descriere: Dezvoltă 5-6 generaţii pe an în condiţiile ţării noastre şi iernează ca ou, larvă sau adult, în resturile vegetale
(tulpinile diferitelor plante, bulbi) şi chiar în sol.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă tulpinile, bulbii, tuberculii, rizomii şi rădăcinile diferitelor plante, preferând însă
ceapa, usturoiul şi prazul. Plantele atacate au frunzele mai groase şi mai scurte, de culoare verde închis la început, apoi
se îngălbenesc. Solzii interni se îngroaşă mai mult, bulbii de ceapă crapă şi în scurt timp plantele se usucă. La o
infestare mai tardivă, plantele, deşi au aspect sănătos, prezintă pe bulbi pete, la început albicioase, apoi brune. Bulbii
atacaţi au aspect mucilaginos şi nu se pot păstra. În cazul usturoiului, discul cu rădăcini cade, bulbii au miros puternic de
usturoi, bulbii detaşându-se uşor.
Prevenire: A)BULBOASE: a)selecţia şi sortarea materialului biologic de plantat înainte de depozitarea şi în momentul
înfiinţării culturilor, cu eliminarea şi distrugerea bulbilor cu simptome de atac; b)rotaţia culturilor; c)ocolirea, pentru
înfiinţarea culturilor a terenurilor umede, grele şi reci; B)LEGUME RĂDĂCINOASE: a)rotaţia culturilor; b)folosirea de
soiuri rezistente; c)eliminarea plantelor cu simptome împreună cu pământul din jurul rădăcinii şi distrugerea lor prin foc.
Combatere chimică: A)BULBOASE: *tratamentul culturii cu: VYDATE 24 L (oxamil 240g/l), doza utilizată: 2,0l/ha;
*tratamentul solului cu: MOCAP 10 G (etoprofos 10%), doza utilizată: 60,0kg/ha; B)LEGUME RĂDĂCINOASE:
*tratamentul solului cu: a)MOCAP 10 G (etoprofos 10%), doza utilizată: 60,0kg/ha; b)VYDATE 10 G (oxamil 10%), doza
utilizată: 30,0kg/ha.
Top
Păianjenul bulbilor
Denumire ştiinţifică: Rhizoglyphus echinopus
Descriere: Prezintă 10-12 generaţii pe an şi iernează în stare de adult, de regulă ca femelă, în gunoaie, în resturile
vegetale, sau în stratul superficial al solului.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul atacă bulbii liliaceelor depozitate-ceapă, praz, gladiole, lalele şi tuberculii
de cartof în stare de putrezire. Bulbii de ceapă sunt vătămaţi la bază, discul şi frunzele exterioare sunt roase parţial şi
transformate într-o rumegătură fină, de culoare brună.
Prevenire: a)selecţia şi sortarea materialului biologic de plantat înainte de depozitarea şi în momentul înfiinţării culturilor,
cu eliminarea şi distrugerea bulbilor cu simptome de atac; b)rotaţia culturilor; c)ocolirea, pentru înfiinţarea culturilor a
terenurilor umede, grele şi reci.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: VYDATE 24 L (oxamil 240g/l), doza utilizată: 2,0l/ha.
Top
Tripsul tutunului
Denumire ştiinţifică: Thrips tabaci
Descriere: Această specie este răspândită în toată lumea. În ţara noastră se întâlneşte frecvent atât în câmp, cât şi în
spaţii protejate (sere, solarii). Prezintă 2-3 generaţii pe an, iernează în toate stadiile de dezvoltare (ou, larvă, adult), dar
cel mai frecvent ca adult, sub diferite resturi vegetale sau în stratul superficial al solului.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul este polifag, atacă tutunul, tomatele, vinetele, ardeii, castraveţii, ceapa,
cartoful, plantele ornamentale etc. Pagubele cele mai mari le provoacă la tutun, atât în răsadniţă cât şi în câmp. În urma
înţepării şi sugerii sevei de către adulţi şi larve, pe organele atacate (frunze, lăstari, flori) apar pete galbene-cenuţii sau
castanii, mai ales în lungul nervurilor. Organele atacate se usucă treptat. În cazul plantelor tinere, atacate imediat după
răsărire, se produce fenomenul de pieire în masă a plantelor. Totodată, tripsul este şi vector al diferitelor viroze.
Prevenire: A)TUTUN: a)rotaţia culturilor, noile culture să revină pe acelaşi sole după 3-4 ani; b)efectuarea lucrărilor de
pregătire a solului de bună calitate în vederea asigurării unor condiţii optime de creştere şi fructificare; c)cultivarea de
soiuri rezistente la atacul tripsului; d)întreţinerea culturilor în cele mai bune condiţii prin distrugerea buruienilor care pot
hrăni tripsul; B)TOMATE, ARDEI, BULBOASE, BOSTĂNOASE: a)distrugerea resturilor vegetale rămase în câmp după
recoltare, sub care tripsul îşi găseşte loc de iernare; b)arături de toamnă pentru introducerea sub brazdă a formelor de
iernare; c)rotaţia culturilor în scopul eliminării focarelor de infestare; d)asolamentul, ca plante bune premergătoare fiind
indicate cerealele; e)praşile repetate pentru distrugerea plantelor gazde din flora spontană.
Combatere chimică: A)TUTUN: *tratamentul culturii cu: a)CHESS 25 wp (pymetrozin 25%), doza utilizată: 0,5kg/ha;
b)CIPERTRIN 10 CE (alfa-cipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha; c)CONFIDOR 200 SL (imidacloprd 200g/l), doza
utilizată: 0,04l/ha; d)ORTHENE 75 WS (acetate 75%), doza utilizată: 0,75kg/ha; e)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l),
doza utilizată: 0,1l/ha; *tratamentul seminţei cu: MOSPILAN 20 SP (acetamiprid 20%), doza utilizată: 0,025kg/t;
*tratamentul răsadniţei cu SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 1,0l/ha; B)TOMATE, ARDEI: *tratamentul
culturii cu: a)ACTARA 25 WG (thiometaxan 25%), doza utilizată: 0,4kg/ha; b)ACTELLIC 50 EC (pirmifos metil 500g/l),
doza utilizată: 1,0l/ha; c)CONFIDOR 200 SL (imidacloprid 200g/l), doza utilizată: 0,75l/ha; d)FASTAC 10 EC
(alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha; e)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 2,0kg/ha;
f)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l), doza utilizată: 0,4l/ha; C)BULBOASE: *tratamentul culturii cu: a)ACTARA 25 EG
(thiometoxan 25%), doza utilizată: 0,4kg/ha; b)CHINMIX 5 CE(betacipermetrin 5%), doza utilizată: 0,3l/ha; c)CONFIDOR
200 SL (imidacloprid 200g/l), doza utilizată: 0,75l/ha; d)FASTAC 10 EC (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha;
e)MOSPILAN 20 SP (acetamiprid 20%), doza utilizată: 0,25kg/ha; f)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l), doza utilizată:
0,5l/ha; D)BOSTĂNOASE: *tratamentul culturii cu: FASTAC 10 EC (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 1,0l/ha;
*tratamentul care se aplică numai în seră: CONFIDOR 200 SL (imidacloprid 200g/l), doza utilizată: 0,75l/ha.
Top
Păduchele verde al cepei
Denumire ştiinţifică: Myzus ascalonicus
Descriere: Dezvoltă mai multe generaţii pe an pe cale asexuată. Nu iernează, migrând din câmp în sere.
Plante atacate şi mod de dăunare: adulţii aripaţi şi nearipaţi colonizează aparatul foliar, înţeapă şi sug sucul celular,
inundând cu rouă de miere organele atacate. Frunzele atacate au pete deschise la culoare, care se vor uni şi vor
cuprinde limbul în întregime.
Prevenire: la răsad, efectuarea de tratamente foliare aplicate la semnalarea primelor colonii de afide pe plante, cu
produse penetrante prin ţesuturile fruzelor.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)ACTARA 25 EG (thiometoxan 25%), doza utilizată: 0,1kg/ha; b)ACTELLIC
50 EC (primifos metil 500g/l), doza utilizată: 1,5l/ha; c)CHESS 25 WG (pymetrozin 25%), doza utilizată: 0,4l/ha;
d)CONFIDOR 200 SL (imidacloprid 200g/l), doza utilizată: 0,4l/ha; e)MOSPILAN 20 SP (acetamiprid 20%), doza
utilizată: 0,125kg/ha; f)PRIMOR 25 WG (pirimicarb 25%), doza utilizată: 1,0kg/ha; g)TALSTAR 10EC (bifentrin 100g/l),
doza utilizată: 0,5l/ha.
Top
Gândacul roşu al cepei
Denumire ştiinţifică: Lilioceris merdigera
Descriere: Are 2 generaţii pe an şi iernează ca adult în sol.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă speciile cultivate şi spontane din familia Liliaceae, producând pagube în special
la culturile de ceapă şi usturoi. La început, larvele provoacă rosături sub formă de dungi de-a lungul nervurilor, apoi
pătrund în interiorul frunzelor şi consumă parenchimul acestora. Adulţii consumă frunzele şi inflorescenţele. Plantele
atacate rămân mici, recolta scade.
Prevenire: la răsad, efectuarea de tratamente foliare aplicate la semnalarea primelor colonii de afide pe plante, cu
produse penetrante prin ţesuturile frunzelor.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)CHINMIX 5 CE (betacipermetrin 5%), doza utilizată: 0,5l/ha; b)DECIS 2,5
EC (deltametrin 25g/l), doza utilizată: 0,5l/ha; c)FASTAC 10 EC (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,3l/ha.
Top
Gărgăriţa cepei
Denumire ştiinţifică: Ceuthorrhynchus suturalis
Descriere: Are o generaţie pe an, iernează ca adult în resturile vegetale sau în stratul superficial al solului.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă speciile cultivate şi spontane din familia Liliaceae, preferă însă culturile de
ceapă pentru consum şi sămânţă. Larvele fac galerii longitudinale în interiorul frunzelor, corespunzător cărora apar, la
exterior, pete albicioase caracteristice. Frunzele puternic atacate se usucă treptat de la vârf spre bază. Bulbii rămân
mici, iar recolta de sămânţă este diminuată şi depreciată.
Prevenire: a)arături de toamnă pentru introducerea sub brazdă a adulţilor hibernanţi; b)praşile repetate pentru
distrugerea pupelor aflate în diapauză estivală; c)amplasarea culturilor de ceapă cât mai de departe de terenurile
infestate.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l), doza utilizată: 0,5l/ha; b)FASTAC 10
EC (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,3l/ha.
Top
Molia cepei
Denumire ştiinţifică: Acrolepia assectella
Descriere: Prezintă 2-3 generaţii pe an, ieşind ca şi crisalide în locuri ferite.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă numeroase specii din familia Liliaceae, preferând însă culturile de ceapă şi
usturoi. Larvele rod florile încă nedeschise şi pedunculii florali, atacul fiind uşor confundat cu cel produs de adultul
gândacului roşu al cepei.
Prevenire: a)distrugerea resturilor vegetale rămase în câmp după recoltare; b)arături de toamnă pentru introducerea sub
brazdă a formelor de iernare; c)praşile repetate pentru distrugerea plantelor gazdă din flora spontană.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l), doza utilizată: 0,5l/ha; b)FASTAC 10
EC (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha; c)POLYTRIN 200 EC (cipermetrin 200g/l), doza utilizată: 0,15l/ha.
Top
Musca cepei
Denumire ştiinţifică: Delia antiqua
Descriere: Prezintă 2-3 generaţii pe an şi iernează ca pupă în sol la 10-12cm adâncime.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă ceapa, usturoiul, prazul, etc. Larvele din prima generaţie se hrănesc cu frunze
şi bulbi în formare, iar larvele generaţiei a doua se dezvoltă în bulbii formaţi. În urma atacului frunzele se îngălbenesc şi
se usucă, plantele se smulg uşor, bulbii rămânând în sol. Bulbii atacaţi sunt expuşi infecţiei cu bacterii şi ciuperci, atât în
câmp, cât şi în depozit.
Prevenire: a)strângerea şi distrugerea resturilor vegetale rămase în câmp după recoltare; b)rotaţia culturilor; c)arături
adânci de toamnă pentru introducerea sub brazdă a pupelor aflate la iernat în orizonturi aflate la suprafaţă.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: SINORATOX 35 EC (dimetoat 35%), doza utilizată: 1,5l/ha.
Top
Musca usturoiului
Denumire ştiinţifică: Suillia lurida
Descriere: Prezintă o generaţie pe an, iernează ca adult în resturile vegetale, sub bulgării de pământ.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă ceapa, usturoiul şi prazul producând pagube mari la culturile plantate toamna.
La început, larvele rod zona coletului şi frunza din mijloc, apoi formează galerii în bulb. Plantele atacate au frunze ofilite
şi îngălbenite, frunza centrală se răsuceşte în formă de spirală, iar bulbii intră în putrefacţie.
Prevenire: a)strângerea şi distrugerea resturilor vegetale rămase în câmp după recoltare; b)rotaţia culturilor; c)arături
adânci de toamnă pentru introducerea sub brazdă a pupelor aflate la iernat în orizonturi aflate la suprafaţă.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: SINORATOX 35 EC (dimetoat 35%), doza utilizată: 1,5l/ha.
Rapita
Păduchele cenuşiu
Denumire ştiinţifică: Brevicoryne brassicae
Descriere: Este o specie nemigratoare, întreaga dezvoltare desfăşurându-se pe plante din familia Crucifere. Iernează ca
ou de iarnă în resturile vegetale. Are 8-10 generaţii pe an. Primăvara, în cursul lunii aprilie, apar femelele care dau
naştere pe cale asexuată la mai multe generaţii de adulţi nearipaţi (aprilie-iunie) şi aripaţi (iulie). Formele aripate
migrează pe culturile de varză unde se înmulţesc asexuat, dând naştere la mai multe generaţii (august-septembrie),
pentru ca în final să apară formele sexuate, care vor depune ouăle de iarnă. Acest dăunător poate dezvolta până la 16
generaţii pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare: sunt atacate cruciferele spontane şi cultivate (varză, conopidă, hrean, gulii, rapiţă,
muştar, ridichi). În urma atacului, prin înţepare şi sugere, pe frunze şi lăstari apar pete galben-pale, plantele stagnează
în creştere şi se usucă. Pe lăstari şi frunze dăunătorul se localizează sub formă de colonii. Pagube însemnate se
înregistrează în semincerii de varză sau alte crucifere, atacul provocând avortarea florilor şi şiştăvirea seminţelor, uneori
în proporţie de 30-40%.
Prevenire: A)VĂRZOASE: a)strângerea resturilor vegetale rămase în câmp după combatere; b)rotaţia culturilor; c)arături
de toamnă pentru introducerea sub brazdă a formelor de intrare la iernat; d)praşile repetate pentru distrugerea plantelor
gazdă din flora spontană; B)RAPIŢĂ: a)rotaţia culturilor (culturile de rapiţă să nu revină pe parcele care anul trecut au
fost ocupate de culturi de plante crucifere); b)dezinfectarea solului împotriva dăunătorilor polifagi; c)cultivarea de soiuri
precoce şi însămânţarea lor la date timpurii; d)distrugerea plantelor spontane din familia brasicacee.
Combatere chimică: A)VĂRZOASE: *tratamentul culturii cu: a)ACTELLIC 50 EC (pirimifos metal 500g/l), doza utilizată:
0,5l/ha; b)CHESS 25 WP (pymetrozin 25%), doza utilizată: 0,5kg/ha; c)CHINMIX 5CE (beta-cipermetrin 5%), doza
utilizată: 0,3l/ha; d)FASTAC 10 CE RV (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha; e)FURY 10 EC (zetacipermetrin
100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha; f)KARATE 2,5 EC (lambdacihalotrin 2,5%), doza utilizată: 0,5l/ha; g)MOSPILAN 20 SP
(acetamiprid 20%), doza utilizată: 0,125kg/ha; h)ONEFON 90 PS (triclorfon 90%), doza utilizată: 1,0kg/ha; i)ORTHENE
75 WS (acefate 75%), doza utilizată: 1,0kg/ha; j)PIRIMOR 25 WG (pirimicarb 25%), doza utilizată: 1,0kg/ha;
k)POLYTRIN 200 EC (cipermetrin 200g/l), doza utilizată: 0,15g/l; l)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată:
1,5l/ha; m)TAMAMRON 600 EC (metamidofos 600g/l), doza utilizată: 0,5l/ha; B)RAPIŢĂ: *tratamentul culturii cu:
PRIMOR 25 WG (pirimicarb 25%), doza utilizată: 1,0kg/ha.
Top
Puricii de pământ
Denumire ştiinţifică: Phyllotreta sp.
Descriere: Prezintă o generaţie pe an şi iernează ca adult în frunzarul pădurilor sub resturi vegetale, în sol.
Plante atacate şi mod de dăunare: puricii atacă conopida, varza, gulia, ridichea, muştarul, rapiţa şi alte crucifere cultivate
sau spontane. Adulţii rod frunzele şi consumă epiderma superioară şi parenchimul, producând ciuruirea frunzelor, la
început pe margine, apoi pe tot limbul. Pagube mai însemnate se înregistrează la plantele tinere, mai ales în perioadele
secetoase. Sunt atacaţi de asemenea semincerii de crucifere, diminuându-se astfel recolta de seminţe. Atacul larvelor
nu prezintă importanţă.
Prevenire: A)VĂRZOASE: a)strângerea şi distrugerea resturilor vegetale rămase în câmp după combatere; b)rotaţia
culturilor; c)arături de toamnă pentru introducerea sub brazdă a formelor de intrarea la iernat; d)praşile repetate pentru
distrugerea plantelor gazdă din flora spontană; e)înfiinţarea de timpuriu a culturilor şi folosirea de răsaduri viguroase;
B)RAPIŢĂ: a)rotaţia culturilor (culturile de rapiţă să nu revină pe parcele în care în anul trecut au fost ocupate de culturi
de plante crucifere); b)dezinfectarea solului împotriva dăunătorilor polifagi; c)arătura normală după recoltare pentru
distrugerea stadiilor hibernale în sol a dăunătorilor.
Combatere chimică: A)VĂRZOASE: *tratamentul culturii cu: a)ACTELLIC 50 EC (pirimifos metal 500g/l), doza utilizată:
0,5-1,0l/ha; b)CHINMIX 5CE (beta-cipermetrin 5%), doza utilizată: 0,5l/ha; c)DECIS 2,5 EC (deltametrin 2,5g/l), doza
utilizată: 0,5l/ha; d)FASTAC 10 CE RV (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha; e)KARATE 2,5 EC
(lambdacihalotrin 2,5%), doza utilizată: 0,5l/ha; B)RAPIŢĂ: *tratamentul culturii cu: a)DECIS 2,5 CE (deltametrin25g/l),
doza utilizată: 0,25 l/ha; b)FASTAC 10 EC (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,25l/ha; c)SINORATOX 35 CE
(dimetoat 35%), doza utilizată: 1,5l/ha; d)SUMIDICIDIN 20 EC (fenvalent 20%), doza utilizată: 0,25l/ha; *tratamentul
seminţei cu: CHINOOK 200 FS (imidacloprid 100g+betaciflutrin 100g/l), doza utilizată: 20,0l/t.
Top
Viespea rapiţei
Denumire ştiinţifică: Athalia rosae
Descriere: Prezintă 2-3 generaţii pe an şi iernează ca pupă în sol, la 5-12cm adâncime.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacul se datoreşte larvelor care perforează limbul foliar, rod florile şi fructele verzi.
Daunele cele mai mari le provoacă larvele primei generaţii la culturile de muştar, larvele generaţiilor 2-3 provocând
pagube rapiţei de toamnă.
Prevenire: a)rotaţia culturilor (culturile de rapiţă să nu revină pe parcele care anul trecut au fost ocupate de culturi de
plante crucifere); b)dezinfectarea solului; c)distrugerea plantelor spontane din familia brasicacee.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)DECIS 2,5 CE (deltametrin25g/l), doza utilizată: 0,25l/ha; b)FASTAC 10
EC (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,25l/ha; c)KARATE 2,5 EC (lambdacihalotrin 25g/l), doza utilizată: 0,25l/ha;
d)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 1,5l/ha.
Top
Gândacul lucios al rapiţei
Denumire ştiinţifică: Meligethes aenneus
Descriere: Are o generaţie pe an şi iernează ca adult în sol, la 2-5cm adâncime, protejat de resturile vegetale, în câmp
deschis sau în liziera pădurilor. Adulţii hibernanţi apar primăvara devreme, se fixează pe florile diferitelor specii
spontane, trecând apoi pe rapiţă, pe semincerii de varză, de conopidă.
Plante atacate şi mod de dăunare: gândacul atacă diferite specii de crucifere spontane şi cultivate, producând pagube
mari la culturile de rapiţă şi muştar, cât şi la semincerii de varză, conopidă, ridichi. Adulţii rod bobocii florilor. Larvele
atacă organele florale hrănindu-se cu antere, polen şi petale. Pagubele produse de larve sunt mai mici decât cele
produse de adulţi. Atacuri mai mari se înregistrează în anii cu primăveri ploioase.
Prevenire: a)rotaţia culturilor (culturile de rapiţă să nu revină pe parcele care anul trecut au fost ocupate de culturi de
plante crucifere); b)dezinfectarea solului împotriva dăunătorilor polifagi şi oligofagi; c)distrugerea plantelor spontane din
familia brasicacee; d)arătură normală după recoltare pentru distrugerea stadiilor hibernale în sol a dăunătorilor.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)ALPHAGUARD 10 EC (alfacipermetrin 10%), doza utilizată: 0,175l/ha;
b)DECIS 2,5 CE (deltametrin25g/l), doza utilizată: 0,3l/ha; c)FASTAC 10 EC (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată:
0,075l/ha; d)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 1,0l/ha; e)SUMIDICIDIN 20 EC (fenvalent 20%), doza
utilizată: 0,25kg/ha.
Top
Gândacul roşu al rapiţei
Denumire ştiinţifică: Entomoscelis adonidis
Descriere: Are o generaţie pe an, iernează ca ou în stratul superficial al solului, la 2-8cm adâncime.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă plantele cultivate din familia Cruciferae (rapiţă, muştar, ridichi) şi numeroase
specii de plante spontane. Primăvara atacul se datoreşte larvelor, iar toamna adulţilor. Larvele tinere rod epiderma
superioară şi parenchimul frunzelor, în ultimele vârste de dezvoltare rozând frunzele marginal, scheletizându-le. Adulţii
din noua generaţie atacă frunzele, bobocii florali şi silicvele de rapiţă.
Prevenire: a)rotaţia culturilor (culturile de rapiţă să nu revină pe parcele care anul trecut au fost ocupate de culturi de
plante crucifere); b)dezinfectarea solului împotriva dăunătorilor polifagi şi oligofagi; c)distrugerea plantelor spontane din
familia brasicacee; d)arătură normală după recoltare pentru distrugerea stadiilor hibernale în sol a dăunătorilor.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)DECIS 2,5 CE (deltametrin25g/l), doza utilizată: 0,3l/ha; b)KARATE 2,5
EC (lambdacihalotrin 25g/l), doza utilizată: 0,25l/ha; c)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 1,0l/ha.
Legume radacinoase
Nematodul bulbilor şi coletului
Denumire ştiinţifică: Ditylenchus dipsaci
Descriere: Dezvoltă 5-6 generaţii pe an în condiţiile ţării noastre şi iernează ca ou, larvă sau adult, în resturile vegetale
(tulpinile diferitelor plante, bulbi) şi chiar în sol.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă tulpinile, bulbii, tuberculii, rizomii şi rădăcinile diferitelor plante, preferând însă
ceapa, usturoiul şi prazul. Plantele atacate au frunzele mai groase şi mai scurte, de culoare verde închis la început, apoi
se îngălbenesc. Solzii interni se îngroaşă mai mult, bulbii de ceapă crapă şi în scurt timp plantele se usucă. La o
infestare mai tardivă, plantele, deşi au aspect sănătos, prezintă pe bulbi pete, la început albicioase, apoi brune. Bulbii
atacaţi au aspect mucilaginos şi nu se pot păstra. În cazul usturoiului, discul cu rădăcini cade, bulbii au miros puternic de
usturoi, bulbii detaşându-se uşor.
Prevenire: A)BULBOASE: a)selecţia şi sortarea materialului biologic de plantat înainte de depozitarea şi în momentul
înfiinţării culturilor, cu eliminarea şi distrugerea bulbilor cu simptome de atac; b)rotaţia culturilor; c)ocolirea, pentru
înfiinţarea culturilor a terenurilor umede, grele şi reci; B)LEGUME RĂDĂCINOASE: a)rotaţia culturilor; b)folosirea de
soiuri rezistente; c)eliminarea plantelor cu simptome împreună cu pământul din jurul rădăcinii şi distrugerea lor prin foc.
Combatere chimică: A)BULBOASE: *tratamentul culturii cu: VYDATE 24 L (oxamil 240g/l), doza utilizată: 2,0l/ha;
*tratamentul solului cu: MOCAP 10 G (etoprofos 10%), doza utilizată: 60,0kg/ha; B)LEGUME RĂDĂCINOASE:
*tratamentul solului cu: a)MOCAP 10 G (etoprofos 10%), doza utilizată: 60,0kg/ha; b)VYDATE 10 G (oxamil 10%), doza
utilizată: 30,0kg/ha.
Top
Nematodul morcovului
Denumire ştiinţifică: Meloidogyne hapla
Descriere: Este unul dintre cei mai importanţi dăunători din sere, unde dezvoltă 4-8 generaţii pe an, uneori chiar 10-20
generaţii. Iernează ca larvă sau adult (femelă), fie în interiorul rădăcinilor plantelor atacate, fie în sol. Larvele de invazie
(larve de vârsta a doua) migrează în sol în căutarea de plante gazdă. Când se întâlnesc rădăcinile plantelor gazdă
preferate, pătrund în ţesuturi în apropierea vârfului de creştere. După un scurt timp de hrănire, larvele ajung în zona
vasculară, se instalează în poziţie paralelă cu cilindrul central şi devin imobile. Celulele ţesutului din zona în care s-au
fixat larvele se hipertrofiază, rezultând celule gigantice care se multiplică formând gale. Galele sunt, fie rezultatul acţiunii
unor substanţe produse de nematozi, fie o reacţie de apărare a plantei.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă plante cultivate şi spontane aparţinând la peste 40 de familii botanice. În sere
produc pagube mai ales la tomate, castraveţi, pepeni galbeni, salată, etc. Infestarea se produce după transplantarea
răsadurilor, iar primele simptome se manifestă după 3-4 săptămâni. Primele semne ale atacului constau în ofilirea
frunzelor, urmată, la scurt timp, de uscarea lor de la vârf spre bază şi stagnarea în creştere a plantelor. Pe rădăcini apar
gale. La nivelul galelor vasele libero-lemnoase sunt obturate, circulaţia sevei se întrerupe, determinând putrezirea
rădăcinii şi uscarea plantei. De cele mai multe ori atacul nematozilor favorizează infecţiile cu Fusarium sp. şi Verticillium
sp., care grăbesc pierirea plantelor. Un atac puternic la plantele tinere poate compromite cultura.
Prevenire: a)rotaţia culturilor; b)folosirea de soiuri rezistente; c)eliminarea plantelor cu simptome împreună cu pământul
din jurul rădăcinii şi distrugerea lor prin foc.
Combatere chimică: *tratamentul solului cu: a)MOCAP 10 G (etoprofos 10%), doza utilizată: 60,0kg/ha; b)VYDATE 10 G
(oxamil 10%), doza utilizată: 30,0kg/ha.
Top
Limaxul cenuşiu
Denumire ştiinţifică: Agriolimax agreste
Descriere: Iernează sub formă de ou şi mai rar ca adult. Primăvara, începând cu luna mai, apar melcişorii rezultaţi din
eclozarea ouălor de iarnă, ei ajungând la maturitate la jumătatea lunii iulie. Melcişorii generaţiei a doua apar începând cu
a doua jumătate a lunii august, se hrănesc cu organele vegetative ale plantelor, se maturează treptat, devin adulţi, se
împerechează şi în a doua jumătate a lunii octombrie depun ouă, formă sub care dăunătorul iernează.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul este polifag, hrănindu-se cu specii de plante cultivate şi spontane, atacul
producându-se la nivelul tuturor organelor plantelor (subterane şi supraterane). Frunzele şi celelalte organe vegetative
prezintă perforaţii de forme şi mărimi diferite, rădăcinile plantelor putând fi consumate în întregime. Ca urmare a atacului
plantele se usucă. Plantele sunt acoperite, mai ales la nivelul frunzelor, cu un mucus alb-lucios.
Prevenire: A)VĂRZOASE: strângerea manuală a limacşilor după ploaie sau în timpul nopţii la lumina electrică;
B)LEGUME RĂDĂCINOASE: a)arături de toamnă contribuite la diminuarea pagubelor, prin crearea unor condiţii de
mediu mai puţin favorabile pentru formele de iernare; b)respectarea tehnologiilor de cultură, densitatea prea mare de
plante pe unitatea de suprafaţă creând condiţii optime pentru dezvoltarea limacşilor; C)CĂPŞUNI: strângerea manuală a
limacşilor după ploaie sau în timpul nopţii la lumină electrică.
Combatere chimică: A)VĂRZOASE: *tratamentul solului cu: a)MESUROL 4 G (metiocarb 4%), doza utilizată:
3,0-6,0kg/ha; b)METALDEHZDE 5 (metaldehida 5%), doza utilizată: 10,0kg/ha; c)OPTIMOL 4G (metaldehida 4%), doza
utilizată: 15,0kg/ha; B)LEGUME RĂDĂCINOASE: *tratamentul solului cu: a)MESUROL 4 G (metiocarb 4%), doza
utilizată: 3,0-6,0kg/ha; b)METALDEHYDE 5 (metaldehida 5%), doza utilizată: 10,0kg/ha; c)OPTIMOL 4G (metaldehida
4%), doza utilizată: 15,0kg/ha; C)CĂPŞUNI: *tratamentul solului cu: a)MESUROL 4 G (metiocarb 4%) 3-6kg/ha;
b)OPTIMOL 4 G (metaldehidă 4%) 15kg/ha.
Top
Coropişniţa
Denumire ştiinţifică: Gryllotalpa gryllotalpa
Descriere: Coropişniţa este răspândită în zonele unde se cultivă legume. Are o generaţie la doi ani şi iernează ca larvă
sau ca adult în sol. Adultul este de 50-70mm lungime, cu corp robust, castaniu catifelat, terminat cu doi cerci. Cap
rotunjit, pronot globulos. Picioare anterioare adaptate pentru săpat. Larvă asemănătoare cu adulţii, la apariţie este de
culoare albă. Dăunător cu o generaţie de adulţi la doi ani, iernează în sol în stadiul de larvă de vârsta a III-a şi de adult.
Prolificitatea este cuprinsă între 400-600 de ouă, depuse într-un cuib la 30-40cm adâncime în sol. În sere şi solarii
coropişniţa apare la începutul lunii martie, iar în câmp pe parcursul lunii aprilie.
Plante atacate şi mod de dăunare: este un dăunător polifag, atacând cerealele (grâul, orzul, porumbul), plante tehnice
(floarea-soarelui, sfecla, tutunul), puieţii din pepinere şi mai ales culturile de legume (varza, conopida, ardeiul, vinetele,
tomatele). Adulţii şi larvele rod părţile subterane ale plantelor. În rădăcinile mai groase (sfeclă, morcov) sau în tuberculii
de cartofi, rod galerii mari. Rădăcinile subţiri sunt retezate. Uneori atacă şi seminţele în curs de răsărire. Prezenţa
dăunătorilor se recunoaşte după galeriile practicate în stratul superficial al solului, care se observă cu uşurinţă, precum
şi după plantele ofilite, retezate sau roase de la suprafaţa solului. Alte plante atacate sunt cele ornamentale (lalele,
narcise, frezii, garoafe, begonii, primule, petunii, crizanteme). La acestea dăunătorul atacă rădăcina, baza coletului
manifestându-se prin galerii sinuase superficiale vizibile la suprafaţa solului. Distrugerea rădăcinilor prin roadere, leziuni
uscate, profunde şi cu contur neregulat în bulbi, tuberculi şi rizomi. Atac în câmp, sere şi solarii, frecvent pe terenurile
structurate, aerate, mediu puternic umectat. Pagubele sunt între 10-40%, prin distrugerea răsadurilor şi butaşilor imediat
după plantare, dislocarea seminţelor aflate în germinare, distrugerea bulbilor şi rizomilor la declanşarea ciclului de
vegetaţie.
Prevenire: A)TUTUN: a)rotaţia culturilor, noile culturi să revină pe acelaşi sol după 3-4 ani; b)efectuarea lucrărilor de
pregătire a solului de bună calitate în vederea asigurării unor condiţii optime de creştere şi fructificare; c)arătură adâncă;
B)TOMATE, ARDEI, LEGUME RĂDĂCINOASE: a)efectuarea de arături adânci de toamnă, pentru scoaterea la
suprafaţa solului a coropişniţelor intrate la iernat în vederea distrugerii lor prin ger; b)efectuarea toamna pe terenurile
puternic infestate de gropi capcană, cu dimesiuni de 50x50x50cm, umplute cu gunoi activ de grajd, mediul preferat de
coropişniţe pentru iernare şi desfacerea lor pe parcursul lunilor ianuarie-februarie; c)păstrarea gunoiului de grajd în locuri
protejate şi transportarea lui în câmp pe parcursul iernii; d)cernerea amestecului de sol folosit la semănat care trebuie
repicat printr-o sită deasă, pentru reţinerea şi eliminarea coropişniţelor; C)PLANTE ORNAMENTALE: arături adânci de
toamnă, efectuare de gropi capcană umplute cu gunoi activ de grajd şi desfacerea lor iarna, praşile repetate pentru
distrugerea cuiburilor de coropişniţă.
Combatere chimică: A)TUTUN, TOMATE, ARDEI, LEGUME RĂDĂCINOASE: *tratamentul solului cu: MESUROL 4 G
(metiocarb 4%), doza utilizată: 3,0-6,0kg/ha; B)PLANTE ORNAMENTALE: tratamente cu SINTOGRILL 5 G administrat
pe rând în doză de 25kg/ha imediat după plantare, sau de 30kg/ha înainte cu 10-12 zile de plantare, prin împrăştiere pe
sol cu uşoară încorporare.
Top
Păduchele verde al morcovului
Denumire ştiinţifică: Semiaphis dauci
Descriere: Tojásként telel, tavasszal megjelennek a nöstények. Ivartalan szaporodás során több szárnyatlan nemzedék
jön létre. Májusban megjelennek a szárnyas felnöttek, melyek a gazdanövényekre vándorolnak, itt pedig szárnyas és
szárnyatlan nemzedékeket hoznak létre. Összel, az ivaros felnöttek párosodnak, tojásaikat spontán fajokra teszik le.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă culturile de legume umbelifere (morcov, păstârnac, pătrunjel, ţelină, mărar).
Dăunătorul colonizează partea inferioară a frunzelor, înţeapă şi suge sucul celular din ţesuturi. Frunza atacată se
încreţeşte. Uneori se strâng mai multe frunze în formă de ghem, se îngălbenesc şi se usucă. Pe frunze rămân secreţiile
dăunătorului ?roua de miere? care favorizează instalarea unor boli (fumagina).
Prevenire: la răsad, efectuarea de tratamente foliare aplicate la semnalarea primelor colonii de afide pe plante, cu
produse penetrante prin ţesuturile frunzelor.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)ACTARA 25 WG (thiometoxam 25%), doza utilizată: 0,3kg/ha; b)CHESS
25 WG (pymetrozin 25%), doza utilizată: 0,4kg/ha; c)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 1,5l/ha;
d)THIDAN 35 EC (endusulfan 35%), doza utilizată: 2,0l/ha.
Top
Gândacii pocnitori / Viermii sârmă
Denumire ştiinţifică: Agriotes sp.
Descriere: Prezintă o generaţie la 3-5 ani şi iernează în sol ca insecte adulte şi ca larve de diferite vârste.
Plante atacate şi mod de dăunare: sunt insecte polifage, larvele hrănindu-se cu părţile subterane ale plantelor. Atacă de
preferinţă cerealele păioase, porumbul, floarea-soarelui, cartoful, sfecla, morcovul, tomatele, tutunul, pomii fructiferi, viţa
de vie. Insectele adulte nu produc daune, ele hrănindu-se cu elementele florale din inflorescenţele cerealelor şi
umbeliferelor. Larvele provoacă rosături ale rădăcinilor de cereale păioase şi de porumb, sub nivelul coletului, în cazul
tuberculiferelor şi rădăcinoaselor producând galerii în profunzimea acestora. În timpul atacului plantele aflate în primele
faze se îngălbenesc şi se usucă. Adulţii sunt omnivore, se hrănesc cu insecte mici, râme, boabe de cereale germinate.
Prevenire: A)PORUMB: tratarea seminţelor înainte de însămânţare; B)FLOAREA SOARELUI, TUTUN, SFECLĂ DE
ZAHĂR, CARTOF: a)rotaţia culturilor; b)arătura adâncă de toamnă pentru distrugerea larvelor; c)adunarea şi distrugerea
prin ardere a tuturor resturilor după recoltare; C)LEGUME RĂDĂCINOASE: la răsad, efectuarea de tratamente foliare
aplicate la semnalarea primelor colonii de afide pe plante, cu produse penetrante prin ţesuturile frunzelor.
Combatere chimică: A)PORUMB: *tratamentul seminţei cu: a)COSMOS 250 FS (fipronil 250g/l), doza 5l/t; b)CRUISER
350g/l (thiometoxan 350g/l), doza 12l/t; c)GAUCHO 70 WP (imidacloprid 70%), doza 10,0kg/t; d)GAUCHO 600 FS
(imidacloprid 600g/l), doza 7,0l/t; e)PROMET 400 CS (furatiocarb 400g/l), doza 25l/t ; f)SEMAFOR 20 ST (bifentrin
200g/l), doza 2,0l/t; B)FLOAREA SOARELUI: *tratamentul seminţei cu: a)COSMOS 250 FS (fipronil 250g/l), doza
utilizată: 5,0l/t; b)COSMOS 500 FS (fipronil 500g/l), doza utilizată: 2,5l/t; c)CRUISER 350g/l (thiometoxan 350g/l), doza
utilizată: 10,0l/t; d)GAUCHO 600 FS (imidacloprid 600g/l), doza utilizată: 10,0l/t; e)GAUCHO 70 WP (imidacloprid 70%),
doza utilizată: 30,0kg/t; f)PROMET 400 CS (furatiocarb 400g/l), doza utilizată: 25l/t; C)TUTUN: *tratamentul solului cu:
SINORATOX 5 G (dimetoat 5%), doza utilizată: 30kg/t; D)SFECLA DE ZAHĂR: *tratamentul seminţei cu: a)COSMOS
250 F (fipronil 250g/l), doza utilizată: 15l/t; b)CRUISER 350 FG (thiametoxam 350g/l), doza utilizată: 10l/t; c)DURSBAN
480 EC (clorpirifos 480g/l), doza utilizată: 1,5l/t; d)GAUCHO 70 WP (imidacloprid 70%), doza utilizată: 35kg/t;
e)MOSPILAN 70 WP (acetamiprid 70l/t), doza utilizată: 20kg/t; f)PROMET 400 CS (furatiocarb 400g/l), doza utilizată:
25l/t; E)CARTOF: *tratamentul solului cu: a)SINORATOX 5 G (dimetoat 35%), doza utilizată: 50,0kg/t; b)VYDATE 10 G
(oxanil 10%), doza utilizată: 30,0kg/t; F)LEGUME RĂDĂCINOASE: *tratamentul solului cu: SINORATOX 5 G (dimetoat
5%), doza utilizată: 30,0kg/t.
Top
Molia măslinie a morcovului
Denumire ştiinţifică: Depressaria nervosa
Descriere: Dezvoltă 2-3 generaţii pe an şi iernează ca larvă complet dezvoltată în sol sau chiar în rădăcinile depozitate.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă umbeliferele spontane şi cultivate. Sunt vătămate părţile subterane, tulpinile,
frunzele, inflorescenţele şi seminţele. Larvele formează galerii din loc în loc, sub formă de orificii mici în rădăcinile şi
tijele de morcov, până la nivelul peţiolului. Planta stagnează în creştere şi se usucă. Frunzele şi inflorescenţele sunt
înfăşurate cu fire mătăsoase, strânse în formă de cuib, în fiecare cuib omizile construindu-şi separat câte un adăpost.
Prevenire: a)distrugerea resturilor vegetale rămase în câmp după recoltare; b)arături de toamnă pentru introducerea sub
brazdă a formelor de iernare; c)praşile repetate pentru distrugerea plantelor gazdă din flora spontană.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)SINORATOX 5 G (dimetoat 5%), doza utilizată: 1,5l/ha; b)THIDAN 35 EC
(endusulfan 35%), doza utilizată: 2,0l/ha.
Top
Buha semănăturilor
Denumire ştiinţifică: Agrotis segetum
Descriere: Are două generaţii pe un an şi iernează ca larvă în sol, la 25-30cm adâncime.
Plante atacate şi mod de dăunare: este un dăunător polifag, atacând peste 80 specii de plante, pagube mari cauzând
culturilor de cereale, floarea-soarelui, rapiţă, sfeclă, tutun, trifoi. Cele care provoacă pagube sunt larvele, care în primele
vârste, se hrănesc cu părţile aeriene ale plantelor, în apropierea maturităţii retrăgându-se în sol, hrănindu-se cu rădăcini
şi cu zona de tulpină din regiunea coletului. Plantele atacate se veştejesc şi se usucă.
Prevenire: A)TUTUN: a)rotaţia culturilor; b)arătura adâncă de toamnă pentru distrugerea pupelor; c)adunarea şi
distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după recoltare; d)cultivare de soiuri şi hibrizi rezistenţi; B)LEGUME
RĂDĂCINOASE: a)arături de toamnă adânci; b)praşile repetate pe parcursul perioadei de vegetaţie, semănarea şi
plantarea cât mai de timpuriu a răsadurilor; c)instalarea de capcane luminoase noaptea şi a acelor cu feromoni pentru
atragerea adulţilor, au un rol important în reducerea populaţiilor.
Combatere chimică: A)TUTUN: *tratamentul culturii cu: ORTHENE 75 WS (acetate 75%), doza utilizată: 0,75kg/ha;
B)LEGUME RĂDĂCINOASE: *tratamentul culturii cu: a)ACTELLIC 50 EC (pirimifos metil 500g/l), doza utilizată: 1,5l/ha;
b)CHINMIX 5 CH (betacipermetrin 5%), doza utilizată: 0,5l/ha; c)DECIS 2,5 EC (deltametrin), doza utilizată: 0,5l/ha;
d)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 1,5l/ha; e)THIDAN 35 EC (endusulfan 35%), doza utilizată:
2,0l/ha.
Top
Musca morcovului
Denumire ştiinţifică: Psila rozae
Descriere: Prezintă 2 generaţii pe an şi iernează ca pupă în sol.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă numeroase plante umbelifere, cultivate şi spontane, preferând însă morcovul,
păstârnacul şi ţelina. Larvele sapă galerii în partea superioară a rădăcinii, sub nivelul coletului. Prin leziunile respective
pătrund diferite ciuperci fitopatogene, care pot provoca putreziri.
Prevenire: a)strângerea şi distrugerea resturilor vegetale rămase în câmp după recoltare; b)rotaţia culturilor; c)arături
adânci de toamnă pentru introducerea sub brazdă a pupelor aflate la iernat în orizonturi aflate la suprafaţă.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: THIDAN 35 EC (endusulfan 35%), doza utilizată: 2,0l/ha; *tratamentul
solului cu: SINORATOX 10G (dimetoat 10%), doza utilizată: 30,0kg/ha.
Bostanoase
Nematodul rădăcinilor
Denumire ştiinţifică: Meloidogyne incognita
Descriere: Nematodul rădăcinilor este răspândit pe tot globul. În ţările cu climă temperată se întâlneşte numai în spaţii
protejate. În ţara noastră este considerat unul dintre cei mai importanţi dăunători din sere, unde dezvoltă 4-8 generaţii pe
an, uneori chiar 10-20 generaţii. Iernează ca larvă sau adult (femelă), fie în interiorul rădăcinilor plantelor atacate, fie în
sol. Larvele de invazie (larve de vârsta a doua) migrează în sol în căutarea de plante gazdă. Când se întâlnesc
rădăcinile plantelor gazdă preferate, pătrund în ţesuturi în apropierea vârfului de creştere. După un scurt timp de hrănire,
larvele ajung în zona vasculară, se instalează în poziţie paralelă cu cilindrul central şi devin imobile. Celulele ţesutului
din zona în care s-au fixat larvele se hipertrofiază, rezultând celule gigantice care se multiplică formând gale. Galele
sunt, fie rezultatul acţiunii unor substanţe produse de nematozi, fie o reacţie de apărare a plantei.
Plante atacate şi mod de dăunare: în sere produc pagube mai ales la tomate, castraveţi, pepeni galbeni, salată, etc.
Infestarea se produce după transplantarea răsadurilor, iar primele simptome se manifestă după 3-4 săptămâni. Primele
semne ale atacului constau în ofilirea frunzelor, urmată, la scurt timp, de uscarea lor de la vârf spre bază şi stagnarea în
creştere a plantelor. Pe rădăcini apar gale. La nivelul galelor vasele libero-lemnoase sunt obturate, circulaţia sevei se
întrerupe, determinând putrezirea rădăcinii şi uscarea plantei. De cele mai multe ori atacul nematozilor favorizează
infecţiile cu Fusarium sp. şi Verticillium sp., care grăbesc pierirea plantelor. Un atac puternic la plantele tinere poate
compromite cultura.
Prevenire: A)TOMATE, ARDEI, BOSTĂNOASE: a)rotaţia culturilor; b)folosirea de soiuri rezistente; c)eliminarea plantelor
cu simptome împreună cu pământul din jurul rădăcinii şi distrugerea lor prin foc; B)CĂPŞUNI: a)folosirea la plantare de
material săditor liber de dăunători, certificat; b)strângerea şi distrugerea plantelor spontane sau a resturilor de plante
după recoltare; c)respectarea asolamentului.
Combatere chimică: A)TOMATE, ARDEI: *tratamentul solului cu: a)BASAMID GRANULE (dazomet 98%), doza utilizată:
500kg/ha; b)MOCAP 10G (etaprofos 10%), doza utilizată: 50,0-75,0kg/ha; c)VYDATE 10 G (oxanil 240g/l), doza
utilizată: 50,0-60,0kg/ha; B)BOSTĂNOASE: *tratamentul solului cu: a)BASAMID GRANULE(dayomet 98%), doza
utilizată: 500kg/ha; b)VYDATE 10 G (oxanil 10%), doza utilizată: 50,0-60,0kg/ha; *tratamentul care se aplică în seră:
MOCAP 10G (etoprofos 10%), doza utilizată: 50,0-75,0kg/ha; C)CĂPŞUNI: *tratamentul solului: a)BASAMID GRANULE
(dazomet 98%) 50kg/ha tratamentul solului; b)SINORATOX 5 G (dimetoat 5%) 20kg/ha.
Top
Păianjenul (acarianul) roşu comun
Denumire ştiinţifică: Tetranychus urticae
Descriere: Păianjenul roşu comun iernează ca femelă adultă în crăpăturile scoarţei butucilor, coardelor, sub resturile
vegetale, sub frunze căzute, etc. În mod obişnuit are 6-7 generaţii pe an, uneori mai multe, numărul acestora fiind în
strânsă legătură cu evoluţia condiţiilor climatice. Primăvara când temperatura aerului depăşeşte 10 grade C de obicei
spre sfârşitul lunii aprilie, adulţii ies din locurile de iernare, localizându-se pe diferite plante cultivate şi spontane. După o
perioadă de hrănire, are loc înmulţirea pe cale asexuată şi sexuată, femelele depunând ouăle într-o pânză specială pe
partea inferioară a frunzei, mai ales în lungul nervurilor. Din ouăle nefecundate apar numai masculi, din ouăle fecundate
apărând masculi şi femele. Femela păianjen are formă elipsoidală, galben-deschis, cu două macule dorsale negre.
Mascul piriform, galben, lipsit de macule. Dimensiuni de 0,4-0,5mm. Ou sferic, hialin, depus izolat. Larvă elipsoidală,
galben, palid. Adulţii au patru perechi de picioare, iar larvele trei, întregul ciclu de evoluţie se desfăşoară pe partea
inferioară a frunzelor, sub o ţesătură laxă de fibre mătăsoase maronii. Pe parcursul perioadei de vegetaţie, acarianul
dezvoltă un număr mare de generaţii.
Plante atacate şi mod de dăunare: este un dăunător polifag, atacând peste 180 specii de plante cultivate şi din flora
spontană, simptomele atacului şi pagubele cauzate diferenţiindu-se în funcţie de planta gazdă. Ca simptome cu caracter
general, se pot evidenţia apariţia pe frunzele atacate a unor pete mici de culoare galben-deschis la început, evoluţia
ulterioară a atacului provocând depigmentarea în totalitate a frunzelor. În final frunzele atacate căpătă un aspect arămiu.
Pe partea inferioară a frunzelor, acarienii ţes un adevărat păienjeniş. Evoluţia necontrolată a acarianului provoacă
uscarea şi căderea masivă a frunzelor. Atacă numeroase plante cultivate şi spontane, îndeosebi viţa de vie, fiind numit
păianjenul viţei, dar produce pagube mari şi culturilor din spaţii protejate (castraveţi, tomate, ardei, vinete). Dăunătorul
este semnalat şi produce pagube şi în toate zonele pomicole unde evoluţia necontrolată a păianjenului provoacă
uscarea şi căderea masivă a frunzelor. Dăunătorul produce pagube şi la plantele ornamentale (crizanteme, gladiole,
garoafe, gerberă, trandafiri, begonii, muşcate, primule, cinerarii, azalee), în câmp, sere solarii şi în apartament. La
acestea organele atacate sunt frunzele, florile, lastari, tulpini, fructe. Dăunătorul se manifestă prin înţepături punctiforme
gălbui, depigmentarea, albirea şi uscarea frunzelor. La atac puternic, plantele sunt îmbrăcate într-o ţesătură laxă de fibre
mătăsoase, prin care se văd circulând numeroşi acarieni. Dăunător în stadiul de larvă şi adult, se hrăneşte cu sucul
celular.
Prevenire: A)TOMATE, ARDEI, BOSTĂNOASE: a)strângerea şi distrugerea resturilor rămase în câmp după recoltare,
pentru eliminarea formelor de iernare; b)rotaţia culturilor; c)folosirea de soiuri rezistente; d)arături de toamnă, pentru
introducerea sub brazdă a femelelor hibernante; e)praşile repetate pe parcursul perioadei de vegetaţie pentru
distrugerea plantelor gazdă din flora spontană; B)VIŢĂ DE VIE, ARBUŞTI FRUCTIFERI: a)aplicarea măsurilor de igienă
culturală au o importanţă foarte mare din punct de vedere curativ, deoarece contribuie la diminuarea rezervei biologice;
b)prin distrugerea buruienilor se elimină multe dintre plantele gazdă ale acarianului Tetranychus urticae; C)CĂPŞUNI:
a)aplicarea măsurilor de igienă culturală au o importanţă foarte mare din punct de vedere curativ, deoarece contribuie la
diminuarea rezervei biologice; b)prin distrugerea buruienilor se elimină multe dintre plantele gazdă ale acarianului;
D)PLANTE ORNAMENTALE: a)arături adânci de toamnă pentru distrugerea formelor de iernare existente pe frunzarul
rămas după recoltare; b)praşile repetate pentru distrugerea plantelor gazdă din flora spontană.
Combatere chimică: A)TOMATE, ARDEI: *tratamenul culturii cu: a)APOLLO 50 EC (clofentezin 500g/l), doza utilizată
0.5l/ha; b)DEMITAN 200 SC (fenazaquin 200g/l), doza utilizată 0,5l/ha; c)KARATE 2,5 (lambdacihalotrin 2,5%), doza
utilizată: 0,4l/ha; d)NISSORUN 5 EC (hexitizon 50g/l), doza utilizată: 0,8l/ha; e)OMITE 570 EW (propargit 570g/l), doza
utilizată: 1,0l/ha; f)ORTUS 5 EC (fenpiroximat 50g/l), doza utilizată: 1,0l/ha; g)PENNSTYL 600 F (cihaxatin 600g/l), doza
utilizată: 0,5l/ha; h)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 2,0kg/ha; B)BOSTĂNOASE: *tratamenul culturii
cu: a)DEMITAN 200 SC(fenazaqiun 200g/l), doza utilizată: 0,5l/ha; b)NISSORUN 5 EC (hexitizox 50g/l), doza utilizată:
0,8l/ha; c)OMITE 57 E(propargit 57%), doza utilizată: 0,1l/ha; d)ORTUS 5 SC (fenpiraximat 50g/l), doza utilizată: 0,1l/ha;
e)TALSTAR 10 BC (bifontrin 100g/l), doza utilizată: 0,4l/ha; *tratamentul care se aplica numai în seră: TORQUE 60 WP
(fenbutadin oxid 50%), doza utilizată: 0,5kg/ha; C)VIŢĂ DE VIE: *tratament în vegetaţie cu: a)APOLLO 50 SC
(clofentezin 500g/l) 0,04%; b)CASCADE 5 EC (flufenoxuron 50g/l) 0,1%; c)DEMITAN 200 SC (fenazaquin 200g/l) 0,05-
0,07%; d)NISSORUN 5 EC (hexitizox 50g/l) 0,06%; e)OMITE 57 E (propargit 570g/l) 0,15%; f)ORTUS 5 EC
(fenpiroximat 50g/l) 0,05%; g)PENSTYL 25 WP (cihexatrin 25%) 0,01%; h)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l) 0,03%;
i)TORQUE 550 SC (fenbutetin oxid 550g/l) 0,05%; D)ARBUŞTI FRUCTIFERI: *tratament în vegetaţie cu: a)DEMITAN
200 SC (fenazaquin 200g/l) 0,05-0,07%; b)CASCADE 5 EC (flufenoxuron 50g/l) 0,1%; c)ORTUS 5 SC (fenpiroximat
50g/l) 0,1%; d)RUFAST 15 EC (acrinatrin 150g/l) 0,04%; e)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l) 0,04%; E)CĂPŞUNI:
*tratament în vegetaţie cu: a)MITIGAN 18,5% (dicofol 18,5%) 0,2%; b)ORTUS 5 SC (fenpiroximat 50g/l) 0,1%;
c)RUFAST 15 EC (acrinatrin 150g/l) 0,04%; d)SINTOX 40 EC (etion 40%) 0,1%; F)PLANTE ORNAMENTALE:
tratamente cu: a)OMITE 57 E-0,1%, b)NEORON 50EC-0,08%; c)DEMITAN 20 SC; d)SANMITE 20 WP-0,05%.
Top
Tripsul tutunului
Denumire ştiinţifică: Thrips tabaci
Descriere: Această specie este răspândită în toată lumea. În ţara noastră se întâlneşte frecvent atât în câmp, cât şi în
spaţii protejate (sere, solarii). Prezintă 2-3 generaţii pe an, iernează în toate stadiile de dezvoltare (ou, larvă, adult), dar
cel mai frecvent ca adult, sub diferite resturi vegetale sau în stratul superficial al solului.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul este polifag, atacă tutunul, tomatele, vinetele, ardeii, castraveţii, ceapa,
cartoful, plantele ornamentale etc. Pagubele cele mai mari le provoacă la tutun, atât în răsadniţă cât şi în câmp. În urma
înţepării şi sugerii sevei de către adulţi şi larve, pe organele atacate (frunze, lăstari, flori) apar pete galbene-cenuţii sau
castanii, mai ales în lungul nervurilor. Organele atacate se usucă treptat. În cazul plantelor tinere, atacate imediat după
răsărire, se produce fenomenul de pieire în masă a plantelor. Totodată, tripsul este şi vector al diferitelor viroze.
Prevenire: A)TUTUN: a)rotaţia culturilor, noile culture să revină pe acelaşi sole după 3-4 ani; b)efectuarea lucrărilor de
pregătire a solului de bună calitate în vederea asigurării unor condiţii optime de creştere şi fructificare; c)cultivarea de
soiuri rezistente la atacul tripsului; d)întreţinerea culturilor în cele mai bune condiţii prin distrugerea buruienilor care pot
hrăni tripsul; B)TOMATE, ARDEI, BULBOASE, BOSTĂNOASE: a)distrugerea resturilor vegetale rămase în câmp după
recoltare, sub care tripsul îşi găseşte loc de iernare; b)arături de toamnă pentru introducerea sub brazdă a formelor de
iernare; c)rotaţia culturilor în scopul eliminării focarelor de infestare; d)asolamentul, ca plante bune premergătoare fiind
indicate cerealele; e)praşile repetate pentru distrugerea plantelor gazde din flora spontană.
Combatere chimică: A)TUTUN: *tratamentul culturii cu: a)CHESS 25 wp (pymetrozin 25%), doza utilizată: 0,5kg/ha;
b)CIPERTRIN 10 CE (alfa-cipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha; c)CONFIDOR 200 SL (imidacloprd 200g/l), doza
utilizată: 0,04l/ha; d)ORTHENE 75 WS (acetate 75%), doza utilizată: 0,75kg/ha; e)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l),
doza utilizată: 0,1l/ha; *tratamentul seminţei cu: MOSPILAN 20 SP (acetamiprid 20%), doza utilizată: 0,025kg/t;
*tratamentul răsadniţei cu SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 1,0l/ha; B)TOMATE, ARDEI: *tratamentul
culturii cu: a)ACTARA 25 WG (thiometaxan 25%), doza utilizată: 0,4kg/ha; b)ACTELLIC 50 EC (pirmifos metil 500g/l),
doza utilizată: 1,0l/ha; c)CONFIDOR 200 SL (imidacloprid 200g/l), doza utilizată: 0,75l/ha; d)FASTAC 10 EC
(alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha; e)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 2,0kg/ha;
f)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l), doza utilizată: 0,4l/ha; C)BULBOASE: *tratamentul culturii cu: a)ACTARA 25 EG
(thiometoxan 25%), doza utilizată: 0,4kg/ha; b)CHINMIX 5 CE(betacipermetrin 5%), doza utilizată: 0,3l/ha; c)CONFIDOR
200 SL (imidacloprid 200g/l), doza utilizată: 0,75l/ha; d)FASTAC 10 EC (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha;
e)MOSPILAN 20 SP (acetamiprid 20%), doza utilizată: 0,25kg/ha; f)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l), doza utilizată:
0,5l/ha; D)BOSTĂNOASE: *tratamentul culturii cu: FASTAC 10 EC (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 1,0l/ha;
*tratamentul care se aplică numai în seră: CONFIDOR 200 SL (imidacloprid 200g/l), doza utilizată: 0,75l/ha.
Top
Musculiţa albă
Denumire ştiinţifică: Trialeurodes vaporariorum
Descriere: Musculiţa albă este răspândită în spaţii protejate pe tot parcursul anului, iar în câmp numai pe timp călduros.
Insecta nu iernează, dezvoltând 10-12 generaţii pe an, în seră, şi 1-2 generaţii în condiţii de câmp.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunător polifag, preferă însă vinetele, fasolea, tomatele, castraveţii şi salata, precum
şi unele plante ornamentale. Adulţii şi larvele atacă prin înţepare şi sugerea frunzelor şi uneori a lăstariilor. La o infestare
puternică pagubele se datorează debilitării şi chiar uscării frunzelor şi lăstarilor.
Prevenire: A)TOMATE, ARDEI, BOSTĂNOASE: a)dezinsecţia serelor înainte de semănat sau de înfiinţarea culturilor, cu
produse chimice de resort; b)strângerea resturilor vegetale rămase în sere după desfiinţarea culturilor şi distrugerea lor
prin ardere; c)tratamente preventive şi curative efectuate înaintea de transplantarea răsadurilor în sere şi solarii, pentru
distrugerea surselor de infestare.
Combatere chimică: A)TOMATE, ARDEI: *tratamentul culturii cu: a)ACTARA 25 WG (thiometaxan 25%), doza utilizată:
0,4kg/ha; b)ACTELLIC 50 EC (pirmifos metil 500g/l), doza utilizată: 0,5l/ha; c)ADMIRAL 10 EC (piriproxifen 100g/l), doza
utilizată: 0,5l/ha; d)APPLAUD 25 WP (buorfexin 25%), doza utilizată: 1,0kg/ha; e)CONFIDOR 200 SL (imidacloprid
200g/l), doza utilizată: 0,75l/ha; f)FASTAC 10 EC (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha; g)KARATE 2,5
(lambdacihalotrin 2,5%), doza utilizată: 0,4l/ha; h)MOSPILAN 20 SP (actamiprid 20%), doza utilizată: 0,25kg/ha;
i)RIMON 10 EC (novaluroa 100g/l), doza utilizată: 0,5l/ha; j)SHERPA 25 EC (cipermetrin 250g/l), doza utilizată: 0,2l/ha;
k)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 2,0kg/ha; l)TALSTAR 10 EC(bifentrin 100g/l) doza utilizată:
0,5l/ha; B)BOSTĂNOASE: a)ACTARA 25 WG (thiometoxam 25%), doza utilizată:0,4kg/ha; b)ADMIRAL 10 EC
(piriproxifen 100g/l), doza utilizată: 0,5l/ha; c)APPLAUD 25 WP (buprofexin 25%), doza utilizată: 1,0 kg/ha; d)FASTAC
10 EC (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,2l/ha; e)MOSPILAN 20 SP (acetamiprid 20%), doza utilizată: 0,25kg/ha;
f)MURFOTOX 68 EC (mecarbam 68%), doza utilizată: 0,8l/ha; g)RIMON 10 EC (novauron 100g/l), doza utilizată:
0,5l/ha; h)SINORATOX 35CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 2,0l/ha; *tratamentul care se aplică numai în seră cu:
a)CONFIDOR 200 SL (imidacloprid 200g/l), doza utilizată: 0,75l/ha; b)TALSTAR 10 EC (bifontrin 100g/l), doza utilizată:
0,5l/ha; c)VYDATE 24 L (oxanil 240g/l), doza utilizată: 2,0l/ha.
Top
Musca plăntuţelor
Denumire ştiinţifică: Delia platura
Descriere: Prezintă trei generaţii pe an şi iernează ca pupă în stratul superficial al solului.
Plante atacate şi mod de dăunare: este un dăunător polifag atacând diferite plante de cultură: soia, fasole, porumb,
castraveţi, pepeni, ardei, tomate, ceapă, rapiţă, tutun. Atacul este produs de către larvele dăunătorului, sub formă de
galerii, la nivelul diferitelor organe ale plantelor: seminţe în curs de germinare, rădăcini, bulbi, tuberculi şi chiar tulpinile
în zona hipocotilului. Pagubele cele mai mari le provoacă larvele primei generaţii.
Prevenire: A)FASOLE: a)rotaţia culturilor; b)adunarea şi distrugerea prin ardere a tuturor resturilor în care să dezvoltă
larvele generaţiei a doua de molie; c)cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi; B)SOIA: a)rotaţia culturilor; b)fertilizare
echilibrată a terenurilor destinate însămânţării soiei; c)efectuarea lucrărilor de pregătire a solului de bună calitate în
vederea asigurării unor condiţii optime de creştere şi fructificare; d)arătură adâncă pentru distrugerea larvelor;
C)BOSTĂNOASE: a)dezinsecţia serelor înainte de semănat sau de înfiinţarea culturilor, cu produse chimice de resort;
b)strângerea resturilor vegetale rămase în sere după desfinţarea culturilor şi distrugerea lor prin ardere; c)tratamente
preventive şi curative efectuate înaintea de transplantarea răsadurilor în sere şi solarii, pentru distrugerea surselor de
infestare.
Combatere chimică: A)FASOLE: *tratamentul solului cu: SINORATOX 5 G (dimetoat 5%), doza utilizată: 30kg/ha;
B)SOIA: *tratamentul solului cu: SINORATOX 5 G (dimetoat 5%), doza utilizată: 30,0kg/ha; *tratamentul culturii cu
DECIS 2,5 CE (deltametrin 25g/l), doza utilizată: 0,3-0,4l/ha; C)BOSTĂNOASE: *tratamentul solului cu: SINORATOX 10
G (dimetoat 10%), doza utilizată: 20,0kg/ha.
Top
Tripsul californian
Denumire ştiinţifică: Frankliniella occidentalis
Descriere: În condiţii de seră prezintă 5-6 generaţii pe an, înmulţindu-se pe cale asexuată. Femela depune ouăle în
ţesuturile vegetale ale plantei gazdă.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunător polifag, atacă cele mai diverse specii de legume, pagube importante
producând în culturile de castraveţi şi pepeni. Larvele colonizează partea inferioară a frunzei şi se hrănesc cu sucul
celular, prin înţepare şi sugere. Atacul se poate recunoaşte după punctele mici, negre, ce reprezintă excrementele
insectei. La atacuri puternice frunzele se brunifică şi se usucă.
Prevenire: a)distrugerea resturilor vegetale rămase în câmp după recoltare, sub care tripsul îşi găseşte loc de iernare;
b)arături de toamnă pentru introducerea sub brazdă a formelor de iernare; c)rotaţia culturilor în scopul eliminării de
focare de infestare; d)asolamentul, ca plante bune premergătoare fiind indicate cerealele; e)praşile repetate pentru
distrugerea plantelor gazde din flora spontană.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)ACTARA 25 WG (thiometoxam 25%), doza utilizată: 0,4kg/ha; b)FASTAC
10 EC (alfacipermetrin 100g/l), doza utilizată: 0,4l/ha; c)MOSPILAN 20 SP (acetamiprid 20%), doza utilizată: 0,4kg/ha.
Top
Păduchele verde al castraveţilor
Denumire ştiinţifică: Cerosipha gossipii
Descriere: Prezintă 8-10 generaţii pe an, nu iernează, migrând din câmp în seră şi invers.
Plante atacate şi mod de dăunare: specie polifagă, preferă însă cucurbitaceele (castraveţi, pepeni, dovlecei). Păduchele
colonizează partea inferioară a frunzelor, atacând prin înţepare şi sugând sucul celular din ţesuturi. În urma atacului
frunzele se deformează, se decolorează şi se usucă.
Prevenire: la răsad, efectuarea de tratamente foliare aplicate la semnalarea primelor colonii de afide pe plante, cu
produse penetrante prin ţesuturile frunzelor.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: a)ACTARA 25 WG(thiometoxam 25%), doza utilizată:0,1kg/ha; b)ACTELLIC
50 EC (pirimifos metil 500g/l), doza utilizată: 1,5l/ha; c)ADMIRAL 10 EC (piriproxifen 100g/l), doza utilizată: 0,5l/ha;
d)CHESS 25 WG (pymetrozin 25%), doza utilizată: 0,4kg/ha; e)KARATE MAX (lambdacihalotrin 3,75%), doza utilizată:
0,3l/ha; f)MOSPILAN 20 SP (acetamiprid 20%), doza utilizată: 0,125kg/ha; g)TALSTAR 10 EC (bifontrin 100g/l), doza
utilizată: 0,5l/ha; *tratamentul care se aplică numai în seră cu CONFIDOR 200 SL (imidacloprid 200g/l, doza utilizată:
0,4l/ha.
Vita de vie
Păianjenul (acarianul) roşu comun
Denumire ştiinţifică: Tetranychus urticae
Descriere: Păianjenul roşu comun iernează ca femelă adultă în crăpăturile scoarţei butucilor, coardelor, sub resturile
vegetale, sub frunze căzute, etc. În mod obişnuit are 6-7 generaţii pe an, uneori mai multe, numărul acestora fiind în
strânsă legătură cu evoluţia condiţiilor climatice. Primăvara când temperatura aerului depăşeşte 10 grade C de obicei
spre sfârşitul lunii aprilie, adulţii ies din locurile de iernare, localizându-se pe diferite plante cultivate şi spontane. După o
perioadă de hrănire, are loc înmulţirea pe cale asexuată şi sexuată, femelele depunând ouăle într-o pânză specială pe
partea inferioară a frunzei, mai ales în lungul nervurilor. Din ouăle nefecundate apar numai masculi, din ouăle fecundate
apărând masculi şi femele. Femela păianjen are formă elipsoidală, galben-deschis, cu două macule dorsale negre.
Mascul piriform, galben, lipsit de macule. Dimensiuni de 0,4-0,5mm. Ou sferic, hialin, depus izolat. Larvă elipsoidală,
galben, palid. Adulţii au patru perechi de picioare, iar larvele trei, întregul ciclu de evoluţie se desfăşoară pe partea
inferioară a frunzelor, sub o ţesătură laxă de fibre mătăsoase maronii. Pe parcursul perioadei de vegetaţie, acarianul
dezvoltă un număr mare de generaţii.
Plante atacate şi mod de dăunare: este un dăunător polifag, atacând peste 180 specii de plante cultivate şi din flora
spontană, simptomele atacului şi pagubele cauzate diferenţiindu-se în funcţie de planta gazdă. Ca simptome cu caracter
general, se pot evidenţia apariţia pe frunzele atacate a unor pete mici de culoare galben-deschis la început, evoluţia
ulterioară a atacului provocând depigmentarea în totalitate a frunzelor. În final frunzele atacate căpătă un aspect arămiu.
Pe partea inferioară a frunzelor, acarienii ţes un adevărat păienjeniş. Evoluţia necontrolată a acarianului provoacă
uscarea şi căderea masivă a frunzelor. Atacă numeroase plante cultivate şi spontane, îndeosebi viţa de vie, fiind numit
păianjenul viţei, dar produce pagube mari şi culturilor din spaţii protejate (castraveţi, tomate, ardei, vinete). Dăunătorul
este semnalat şi produce pagube şi în toate zonele pomicole unde evoluţia necontrolată a păianjenului provoacă
uscarea şi căderea masivă a frunzelor. Dăunătorul produce pagube şi la plantele ornamentale (crizanteme, gladiole,
garoafe, gerberă, trandafiri, begonii, muşcate, primule, cinerarii, azalee), în câmp, sere solarii şi în apartament. La
acestea organele atacate sunt frunzele, florile, lastari, tulpini, fructe. Dăunătorul se manifestă prin înţepături punctiforme
gălbui, depigmentarea, albirea şi uscarea frunzelor. La atac puternic, plantele sunt îmbrăcate într-o ţesătură laxă de fibre
mătăsoase, prin care se văd circulând numeroşi acarieni. Dăunător în stadiul de larvă şi adult, se hrăneşte cu sucul
celular.
Prevenire: A)TOMATE, ARDEI, BOSTĂNOASE: a)strângerea şi distrugerea resturilor rămase în câmp după recoltare,
pentru eliminarea formelor de iernare; b)rotaţia culturilor; c)folosirea de soiuri rezistente; d)arături de toamnă, pentru
introducerea sub brazdă a femelelor hibernante; e)praşile repetate pe parcursul perioadei de vegetaţie pentru
distrugerea plantelor gazdă din flora spontană; B)VIŢĂ DE VIE, ARBUŞTI FRUCTIFERI: a)aplicarea măsurilor de igienă
culturală au o importanţă foarte mare din punct de vedere curativ, deoarece contribuie la diminuarea rezervei biologice;
b)prin distrugerea buruienilor se elimină multe dintre plantele gazdă ale acarianului Tetranychus urticae; C)CĂPŞUNI:
a)aplicarea măsurilor de igienă culturală au o importanţă foarte mare din punct de vedere curativ, deoarece contribuie la
diminuarea rezervei biologice; b)prin distrugerea buruienilor se elimină multe dintre plantele gazdă ale acarianului;
D)PLANTE ORNAMENTALE: a)arături adânci de toamnă pentru distrugerea formelor de iernare existente pe frunzarul
rămas după recoltare; b)praşile repetate pentru distrugerea plantelor gazdă din flora spontană.
Combatere chimică: A)TOMATE, ARDEI: *tratamenul culturii cu: a)APOLLO 50 EC (clofentezin 500g/l), doza utilizată
0.5l/ha; b)DEMITAN 200 SC (fenazaquin 200g/l), doza utilizată 0,5l/ha; c)KARATE 2,5 (lambdacihalotrin 2,5%), doza
utilizată: 0,4l/ha; d)NISSORUN 5 EC (hexitizon 50g/l), doza utilizată: 0,8l/ha; e)OMITE 570 EW (propargit 570g/l), doza
utilizată: 1,0l/ha; f)ORTUS 5 EC (fenpiroximat 50g/l), doza utilizată: 1,0l/ha; g)PENNSTYL 600 F (cihaxatin 600g/l), doza
utilizată: 0,5l/ha; h)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 2,0kg/ha; B)BOSTĂNOASE: *tratamenul culturii
cu: a)DEMITAN 200 SC(fenazaqiun 200g/l), doza utilizată: 0,5l/ha; b)NISSORUN 5 EC (hexitizox 50g/l), doza utilizată:
0,8l/ha; c)OMITE 57 E(propargit 57%), doza utilizată: 0,1l/ha; d)ORTUS 5 SC (fenpiraximat 50g/l), doza utilizată: 0,1l/ha;
e)TALSTAR 10 BC (bifontrin 100g/l), doza utilizată: 0,4l/ha; *tratamentul care se aplica numai în seră: TORQUE 60 WP
(fenbutadin oxid 50%), doza utilizată: 0,5kg/ha; C)VIŢĂ DE VIE: *tratament în vegetaţie cu: a)APOLLO 50 SC
(clofentezin 500g/l) 0,04%; b)CASCADE 5 EC (flufenoxuron 50g/l) 0,1%; c)DEMITAN 200 SC (fenazaquin 200g/l) 0,05-
0,07%; d)NISSORUN 5 EC (hexitizox 50g/l) 0,06%; e)OMITE 57 E (propargit 570g/l) 0,15%; f)ORTUS 5 EC
(fenpiroximat 50g/l) 0,05%; g)PENSTYL 25 WP (cihexatrin 25%) 0,01%; h)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l) 0,03%;
i)TORQUE 550 SC (fenbutetin oxid 550g/l) 0,05%; D)ARBUŞTI FRUCTIFERI: *tratament în vegetaţie cu: a)DEMITAN
200 SC (fenazaquin 200g/l) 0,05-0,07%; b)CASCADE 5 EC (flufenoxuron 50g/l) 0,1%; c)ORTUS 5 SC (fenpiroximat
50g/l) 0,1%; d)RUFAST 15 EC (acrinatrin 150g/l) 0,04%; e)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l) 0,04%; E)CĂPŞUNI:
*tratament în vegetaţie cu: a)MITIGAN 18,5% (dicofol 18,5%) 0,2%; b)ORTUS 5 SC (fenpiroximat 50g/l) 0,1%;
c)RUFAST 15 EC (acrinatrin 150g/l) 0,04%; d)SINTOX 40 EC (etion 40%) 0,1%; F)PLANTE ORNAMENTALE:
tratamente cu: a)OMITE 57 E-0,1%, b)NEORON 50EC-0,08%; c)DEMITAN 20 SC; d)SANMITE 20 WP-0,05%.
Top
Acarianul filocoptid al viţei de vie
Denumire ştiinţifică: Phyllocoptes vitis
Descriere: Specia este semnalată în podgoriile din România, inclusiv în zona de vest. Acarianul iernează ca femelă
adultă în crăpăturile scoarţei butucilor viţei sau sub solzii mugurilor. Primăvara devreme (aprilie) femelele hibernante
invadează mugurii şi frunzele abia apărute, pe care se hrănesc şi încep să se reproducă. În cursul unei perioade de
vegetaţie se dezvoltă 3-4 generaţii. Ciclul evolutiv este foarte asemănător cu al celorlalte specii de acarieni.
Plante atacate şi mod de dăunare: atât adulţi cât şi larvele colonizează frunzele şi lăstarii de viţă, înţepând şi sugând
seva din ţesuturi. Frunzele şi lăstarii atacaţi se colorează la început în cafeniu, apoi se brunifică şi se usucă. Cele mai
mari daune se înregistrează în plantaţiile tinere mai ales în verile răcoroase.
Prevenire: ca măsuri preventive se practică strângerea şi arderea frunzelor şi resturilor vegetale pentru distrugerea
formelor hibernante.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)OMITE 57 E (propargit 570g/l) 0,15%; b)TORQUE 550 SC (fenbutetin
oxid 550g/l) 0,05%.
Top
Acarianul galicol al viţei de vie
Denumire ştiinţifică: Eriophyes vitis
Descriere: Dăunătorul se întâlneşte în toate centrele viticole din ţară, inclusiv în judeţul Arad. Iernează ca adult sub solzii
mugurilor, sub scoarţa exfoliată a butucilor, uneori şi în frunzele căzute toamna. La sfârşitul lunii aprilie apar adulţii
hibernanţi care se localizează pe partea inferioară a frunzelor, unde încep să se hrănească. Depunerea ouălor începe la
sfârşitul lunii mai, începutul lunii iunie. Această specie are 3-4 generaţii pe an, din care 2-3 partenogenetice şi o
generaţie sexuată (ultima), hibernantă.
Plante atacate şi mod de dăunare: această specie produce daune numai la viţa de vie. Atacă în colonii, pe partea
inferioară a frunzelor, înţepând şi sugând seva. În timpul hrănirii secretă o substanţă toxică, care determină
hipertrofierea ţesuturilor atacate şi apariţia pe partea superioară a limbului a unor mici umflături sub formă de gale, de
unde şi denumirea populară a dăunătorului. În dreptul acestor gale, perii cuticulei inferioare se hipertrofiază, formând
pete pâsloase, de culoare galben-brună. În cazul unor infestări puternice poate fi atacat peţiolul frunzelor, mugurii,
cârceii şi chiar ciorchinii. Din cauza atacului frunzele se etiolează şi cad treptat, producţia de struguri fiind diminuată.
Prevenire: ca măsuri preventive se practică strângerea şi arderea frunzelor şi resturilor vegetale pentru distrugerea
formelor hibernante.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)APOLLO 50 SC (clofentezin 500g/l) 0,05%; b)KELTHANE 18,5 EC
(dicofol 18,5%) 0,2%; c)MITIGAN 18,5 EC (dicofol 18,5%) 0,2%; d)OMITE 57 E (propargit 570g/l) 0,15%.
Top
Păduchele ţestos al viţei de vie
Denumire ştiinţifică: Pulvinaria vitis
Descriere: Este răspândit în zonele de silvostepă şi colinare. Nu apare niciodată în masă. Iernează ca femelă adultă la
baza coardelor sau în crăpăturile scoarţei butucilor. Primăvara, odată cu pornirea în vegetaţie a viţei de vie femelele îşi
reiau activitatea de hrănire şi după 4-6 săptămâni, respectiv la sfârşitul lunii iunie, încep depunerea ouălor. Ouăle sunt
depuse într-un ovisac format din filamente ceroase, albe. Larvele încep să apară de la jumătatea lunii iunie, în
dezvoltarea lor trecând prin două stadii: primar şi secundar. Larvele aflate în stadiul primar se localizează pe coarde şi
pe partea inferioară a frunzelor, de-a lungul nervurilor, unde după o perioadă de hrănire, năpârlesc şi trec în stadiul doi-
secundar. În lunile iulie-august larvele coboară de pe frunze la baza coardelor sau pe scoarţa butucilor, unde se hrănesc
intens, iar la sfârşitul stadiului secundar are loc diferenţierea sexelor. La sfârşitul lunii august, începutul lunii septembrie
are loc împerecherea, după care adulţii masculi mor, iar femelele se retrag pentru hibernare.
Plante atacate şi mod de dăunare: păduchele ţestos al viţei de vie este o insectă polifagă. Pe lângă viţa de vie atacă şi
alte specii lemnoase ca: mesteacănul, nucul, plopul, coacăzul, arinul, ulmul, etc. Păduchele se localizează în colonii
mari pe coardele de viţă, pe lăstari şi frunze, înţepând şi sugând seva din ţesuturi. În urma atacului frunzele se
îngălbenesc, lăstarii şi coardele stagnează în vegetaţie iar frunctificaţia scade.
Prevenire: a)respectarea carantinei fitosanitare; b)utilizarea de material săditor neinfestat la înfiinţarea plantaţiilor;
c)lucrări de igienizare agrotehnică, respectiv tăierea şi distrugerea lăstarilor colonizaţi.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: MOSPILAN 20 SP (acetamiprid 200g/l) 0,025%.
Top
Filoxera viţei de vie
Denumire ştiinţifică: Phylloxera vastatrix
Descriere: Insectă originară din America de Nord. A fost semnalată prima dată în anul 1863 în Anglia, iar apoi în Franţa.
Treptat s-a răspândit în alte ţări din Europa, cuprinzând aproape toate regiunile viticole. În ţara noastră a fost semnalată
prima dată în anul 1879 în Satu-Mare, apoi în 1884 în podgoria Dealu Mare. Astăzi este prezentă în toate podgoriile din
România, inclusiv în podgoria Aradului. Este o specie polivoltină. Prezintă în evoluţia sa două cicluri biologice distincte,
unul complet pe viţele americane sau pe hibrizi şi unul incomplet pe viţele europene. I. Ciclul biologic complet - se
realizează numai pe viţele americane sau pe hibrizi. În acest caz iernează în stadiul de ou pe scoarţa butucilor şi a
coardelor, precum şi ca indivizi din forma radicicolă, pe organele subterane ale plantei. Primăvara, în luna aprilie, din
ouăle hibernante eclozează larvele, care evoluează în femele fondatoare (fundatrix). Acestea migrează pe suprafaţa
superioară a frunzelor şi se hrănesc înţepând limbul foliar şi sugând sucul celular. Ca urmare a înţepăturilor se produce
o hipertrofiere a ţesuturilor pe partea inferioară a frunzelor, unde apar gale de forma unor urne. Larvele pătrund în gale,
se hrănesc, devenind femele adulte, pe cale partenogenetică depunând ouă în interiorul galelor. În condiţiile ţării noastre
se succed, pe această cale, până la 7 generaţii de fundatrigene. Începând cu generaţia a 2-a, o parte din fundatrigenele
galicole migrează pe organele subterane, dând naştere formei radicicole. Pe rădăcini dăunătorul se înmulţeşte
partenogenetic şi ovipar, dând naştere formei radicicole hibernante. Forma radicicolă se înmulţeşte în mod repetat, dând
naştere la 5-7 generaţii pe an şi determină apariţia pe rădăcini a unor nodozităţi şi tuberozităţi caracteristice. Toamna,
apar formele aripate care migrează pe părţile aeriene, din acestea apar formele sexuate ale insectei, femelele ultimei
generaţii depunând ouăle de iernare pe scoarţa butucilor sau pe coarde. II. Ciclul biologic incomplet - se dezvoltă pe viţa
europeană, dăunătorul evoluând numai sub forma radicicolă. Hibernează ca larve de diferite vârste pe rădăcini, pâna la
adâncimea de 40cm. Activitatea de hrănire a acestora se reia primăvara, când temperatura solului trece de 10 grade C.
Această formă se înmulţeşte partenogenetic şi oviar, dezvoltând 5-7 generaţii de virginogene, larvele ultimei generaţii
rămânând să ierneze pe organele subterane. Viţele europene cultivate pe terenuri nisipoase sunt mult mai puţin atacate
decât cele cultivate pe terenuri grele, argiloase sau lutoase.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul atacă diferite specii ale genului Vitis, pagubele cele mai mari producându-
le la viţa europeană nobilă-Vitis Vinifera. Atacul se manifestă prin apariţia de gale pe frunze, dar are o importanţă în
general scăzută, frunzele continuând să asimileze normal. În schimb, formele radicicole provoacă daune foarte mari. Pe
rădăcinile atacate se formează nodozităţi şi tuberozităţi, rădăcinile atacate uscându-se în totalitate. Viţele atacate încep
să se debiliteze şi în decurs de 5-10 ani se usucă complet.
Prevenire: a)altoirea soiurilor de viţă europeană pe portaltoi de viţă americană sau pe hibrizii acestora; b)respectarea
măsurilor de carantină internă şi externă pentru a preîntâmpina răspândirea dăunătorului; c)înfiinţarea plantaţiilor de viţă
de vie europeană pe rădăcini proprii numai pe terenuri nisipoase, mai puţin favorabile dezvoltării dăunătorului;
d)adunarea frunzelor cu gale în plantaţiile de portaltoi şi arderea acestora.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)DECIS 2,5 EC (deltrametin 25g/l) 0,025-0,3%; b)KARATE 2,5 EC
(lambda cihalotrin 25g/l) 0,025%; c)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%) 0,1%; d)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l)
0,025%.
Top
Molia strugurilor
Denumire ştiinţifică: Eupoecilia ambiguella
Descriere: Specie răspândită în zona de nord a arealului de cultură a viţei de vie, în ţara noastră fiind întâlnită în
podgoriile din zona de deal a Transilvaniei. Iernează în stadiul de pupă, sub scoarţa butucilor sau a coardelor mai
groase. Fluturii generaţiei hibernate apar în luna mai. Activitatea fluturilor se desfăşoară în timpul serii şi nopţii,
depunând ouăle pe bobocii florali sau pe frunze. Larvele eclozate migrează în interiorul ciorchinelui, perforează caliciul
butonului floral şi consumă organele florale. La completa dezvoltare, larvele împupează la adăpostul unei frunze răsucite
sau în interiorul ciorchinelui. În lunile iulie-august are loc zborul fluturilor din prima generaţie şi depunerea ouălor.
Larvele acestei generaţii fac perforaţii în boabe, hrănindu-se cu pulpa acestora. La sfârşitul lunii august, începutul lunii
septembrie, larvele ajung la completa dezvoltare, părăsesc locurile de hrănire, se retrag sub scoarţa exfoliată a butucilor
şi corzilor, se transformă în pupe şi intră în perioada de hibernare.
Plante atacate şi mod de dăunare: este o specie polifagă hrănindu-se cu peste 90 de specii de plante gazdă, preferând
însă viţa de vie. Produce pagube importante, prin consumarea organelor florale şi a pulpei boabelor. Pe lângă pagubele
directe pe care le produc asupra boabelor, produce şi pagube indirecte, prin rănile produse boabelor, în acestea
pătrunzând şi ciuperca Botrytis Cinerea.
Prevenire: distrugerea prin ardere a tuturor coardelor rămase după tăierile executate în toamnă sau primăvară, prin
aceasta vizându-se distrugerea formelor hibernante ale moliilor.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)DECIS 2,5 EC (deltrametin 25g/l) 0,03%; b)FASTAC 10 EC (alfa-
cipermetrin 100g/l) 0,01%; c)KARATE 2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l) 0,025%.
Top
Eudemisul viţei de vie
Denumire ştiinţifică: Lobesia botrana
Descriere: Este considerat ca fiind cel mai important dăunător al viţei de vie, răspândit în regiunile viticole din Europa
Central-Meridională. În ţara noastră este prezent în podgoriile din sudul şi vestul ţării. Insecta iernează în stadiul de
pupă, într-un cocon mătăsos, sub scoarţa butucilor, a coardelor mai groase, rar sub frunzele căzute. Prezintă 2-3
generaţii pe an. Momentul apariţiei adulţilor în primăvară este condiţionat de temperatură. În mod obişnuit adulţii apar de
la începutul lunii mai, zborul lor având loc pe tot parcursul acestei luni, fiind crepuscular. Ouăle sunt depuse izolat sau în
grupuri mici, pe bobocii forali şi mai rar pe frunze sau lăstari. Larvele apar din prima decadă a lunii iunie, hrănindu-se cu
bobocii florali şi cu boabele verzi. La completa dezvoltare (după 28-30 de zile) larvele îşi confecţionează coconi
mătăsoşi, în interiorul cărora împupează. Împuparea are loc în interiorul ciorchinelui sau sub scoarţa butucilor şi
coardelor mai groase. Larvele ultimei generaţii se dezvoltă până în luna septembrie, acestea pătrunzând în interiorul
boabelor în pârgă sau deja coapte, consumând conţinutul acestora. Ajunse la completa dezvoltare larvele se retrag sub
scoarţa butucilor, îşi construiesc un cocon mătăsos în care se transformă în pupe şi iernează.
Plante atacate şi mod de dăunare: -.
Prevenire: distrugerea prin ardere a tuturor coardelor rămase după tăierile executate în toamnă sau primăvară, prin
acesta vizând distrugerea formelor hibernante ale moliilor.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)ACTELLIC 50 EC (pirimifos metil 500g/l) 0,1%; b)CASCADE 5 EC
(flufenoxuron 50g/l) 0,1%; c)CYPERMETRIN 25 EC (cipermetrin 250g/l) 0,01%; d)DECIS 2,5 EC (deltrametrin 25g/l)
0,02%; e)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,12%; f)FURY 10 EC (zeta-cipermetrin 100g/l) 0,02%; g)KARATE
2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l) 0,025%; h)LASER (spinosad 240g/l) 0,15-0,2%; i)MOSPILAN 20 SP (acetamiprid
200g/l) 0,025%; j)ONEFON 90 (triclorfon minim 90%) 0,1%; k)PILOT 480 EC (clorpirifos 480g/l) 0,1%; l)TALSTAR 10
EC (bifentrin 100g/l) 0,02%
Cires, visin
Acarianul roşu al pomilor
Denumire ştiinţifică: Panonychus ulmi
Descriere: Acarianul iernează în stadiul de ou pe ramurile pomilor, în crăpăturile scoarţei sau sub solzii mugurilor.
Larvele apar în prima jumătate a lunii aprilie, colonizând mugurii, frunzele şi florile, pe care se hrănesc sugând seva.
Adulţii apar după 10-15 zile, se împerechează şi depun ouă pe frunzele diferitelor specii de pomi. După 10-20 de zile
apar larvele noii generaţii, care parazitează în principal frunzele pomilor. Într-un an evoluează 5-6 generaţii de acarieni,
dezvoltarea unei generaţii efectuându-se pe un interval cuprins între 20-35 de zile. Perioadele de secetă favorizează
dezvoltarea acarianului.
Plante atacate şi mod de dăunare: acarianul roşu al pomilor este o specie polifagă, atacând practic toate speciile
pomicole, dar şi viţa de vie, plantele ornamentale. Ca urmare a atacului, prin înţepare şi sugerea sevei, în frunze se
produc rupturi şi dislocări ale epidermei, simptomele caracterizându-se prin apariţia unor pete mici albe-brunii, care cu
timpul se unesc, coloritul frunzelor modificându-se, devenind alb argintiu până la alb roşiatic. Atacurile puternice conduc
la uscarea şi căderea frunzelor, producându-se o defoliere puternică a pomilor cu repercusiuni drastice atât asupra
recoltei dar şi a diferenţierii mugurilor de rod pentru anul următor.
Prevenire: tăieri de igienizare prin care se elimină şi se distrug ramurile care au ouă hibernante.
Combatere chimică: A)CIREŞ, VIŞIN: *tratament în vegetaţie cu: a)APOLLO 50 SC (ciclofentezin 50%) 0,04%;
b)KARATE 2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l) 0,01%; c)NISSORUN 10 WP (hexitiazox 10%) 0,03%; d)NISSORUN 50 EC
(hexitiazox 50g/l) 0,06%; e)PENNSTYL 25 WP (cihexatin 25%) 0,05%; f)RUFAST 150 EC (acrinatrin 150g/l) 0,03-
0,04%; g)SANMITE 20 WP (pyridaben 20%) 0,05%; h)SINTOX 40 EC (etion 40%) 0,1%; i)TORQUE 50 WP (fenbutadin
oxid 50%) 0,05%; B)CAIS, PIERSIC: *tratament în repaus vegetativ cu: a)APOLLO 50 SC (clofentezin 500g/l) 0,04%;
b)POLISULFURA DE BARIU 45% (amestec de sulfuri 45%) 6%; *tratament în vegetaţie cu: a)CASCADE 5 EC
(flufenoxuron 50g/l) 0,05%; b)KELTHANE 18,5 EC (dicofol 18,5%) 0,2%; c)NISSORUN 10 WP (hexitiazox 10%) 0,03%;
d)NISSORUN 50 WP (hexitiazox 50g/l) 0,06%; e)OMITE 30 W (propargit 30%) 0,2%; f)POLISULFURA DE BARIU 45%
(amestec de sulfuri 45%) 1%; g)RUFAST 150 EC (acrinatrin 150g/l) 0,03-0,04%; h)SANMITE 20 WP (pyridaben 20%)
0,05%; i)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%) 0,1-0,2%; j)SINORATOX 50 CE (dimetoat 50%) 0,06%; k)SINTOX 40 EC
(dicofol 40%) 0,2%; l)TORQUE 50 WP (pyridaben 20%) 0,03-0,05%; C)MĂR: *tratament în repaus vegetativ cu:
a)APPOLO 50 SC (clofentezin 500g/l) 0,04%; b)APLAUDUS SUPER (buprofezin 13,5g/l) 1,5%; *tratament în vegetaţie
cu: a)APPOLLO PLUS (clofentezin 60%) 0,4%; b)CASCADE 5 EC (flufenoxoron 50g/l) 0,05%; c)DANIRUM 11 EC
(fenpropartin 8%+hexitiazon 3%) 0,06%; d)KARATE 2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l) 0,02%; e)NOMOLT 15 SC
(teflubenzuron 150g/l) 0,05%; f)OMITE 57 E (propargit 57%) 0,1%; g)SINORATOX PLUS (dimetoat 300g/l+cipermetrin
5g/l) 0,1%; h)VERTIMEC 1,8 EC (abamectin 18g/l) 0,1%; D)PĂR: *tratament în repaus vegetativ cu: a)APLAUDUS
SUPER (buprofezin 13,5g/l) 1,5%; b)APPOLO 50 SC (clofentezin 500g/l) 0,04%; *tratament în vegetaţie cu: a)DEMITAN
200 SC (fenazaquin 200g/l) 0,07%; b)KARATE 2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l) 0,02%; c)OMITE 570 EW (propargit
57%) 0,1%; d)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l) 0,04%; e)VERTIMEC 1,8 EC (abamectin 18g/l) 0,1%; E)MIGDAL:
tratament prefloral cu: PARATHION, MALATHION, AZINPHOS.
Top
Păduchele negru al cireşului
Denumire ştiinţifică: Myzus cerasi
Descriere: Iernează în stadiul de ou de rezistenţă, pe ramurile tinere sau solzii mugurilor. Evoluţia dăunătorului se
realizează pe gazde diferite. Gazdele primare sunt cireşul şi vişinul, cele secundare fiind diferite specii de plante
ierboase. În evoluţia sa dăunătoare dezvoltă un număr mare de generaţii, atât fundatrigene cât şi virginogene. Larvele
apar la începutul lunii aprilie, colonizând lăstarii şi tinerele frunze şi dând naştere, pe cale partenogenică vivipară, la 3-5
generaţii de fundatrigene aptere. În ultimele generaţii de fundatrigene apar şi femele aptere, care migrează pe gazdele
secundare şi dau naştere pe aceeaşi cale la mai multe generaţii de virginogene, apar forme sexupare (femele aripate)
care migrează pe gazda primară, unde dau naştere la forme sexuate (masculi şi femele). După împerechere, femelele
depun ouăle de iarnă pe ramuri sau solzii mugurilor.
Plante atacate şi mod de dăunare: insecta atacă cireşul şi vişinul, larvele şi adulţii hrănindu-se cu seva plantelor, prin
înţepat şi supt. Organele atacate (frunze, lăstari şi flori) se răsucesc, se îngălbenesc, se ofilesc şi se brunifică. Exuviile
insectei (roua de miere) favorizează instalarea fumaginei.
Prevenire: a)măsuri de igienizare culturală care constau în tăierea şi arderea lăstarilor atacaţi; b)distrugerea buruienilor
din plantaţie, deoarece multe dintre acestea sunt plante gazdă secundare preferate de acest dăunător.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)CHINMIX 5 EC (beta-cipermetrin 50g/l) 0,03%; b)DECIS 2,5 EC
(deltametrin 25g/l) 0,0125%; c)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,008%; d)KARATE MAX (lambda cihalotrin
3,75%) 0,02%; e)SINTOX 40 EC (etion 40%) 0,1%.
Top
Musca cireşelor
Denumire ştiinţifică: Rhagoletis cerasi
Descriere: Dăunătorul are o largă răspândire fiind prezent în toate livezile de cireş şi de vişin. Iernează în stadiul de
pupă, în stratul superficial al solului. Adulţii apar la începutul lunii mai. După împerechere, femelele depun ouă sub
epiderma fructelor, cu ajutorul ovipozitorului. Larvele care apar după eclozionarea ouălor se hrănesc cu pulpa fructelor,
la completa dezvoltare părăsind fructele şi retrăgându-se în sol pentru împupare şi iernare. Are o singură generaţie pe
an.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul atacă fructele cireşului şi vişinului, larvele hrănindu-se cu pulpa fructului
din jurul sâmburelui. În urma atacului fructele se înmoaie, se brunifică, se înnegresc şi apoi putrezesc.
Prevenire: efectuarea de arături adânci de toamnă sau de primăvară pin care se distrug o mare parte din pupele care
iernează în sol, diminuându-se astfel potenţialul biologic de dăunare.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)ACTELLIC 50 EC (pirimifos metil 500g/l) 0,05%; b)ALPHAGUARD 10
EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,01%; c)CALYPSO 480 SC (tiacloprid 480g/l) 0,02%; d)CYPERTRIN 10 EC (alfa-
cipermetrin 100g/l) 0,015%; e)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l) 0,0075%; f)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l)
0,015%; g)KARATE 2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l) 0,01%; h)KARATE MAX (lambda cihalotrin 3,75%) 0,02%;
i)KARATE ZEON (lambda cihalotrin 50g/l) 0,015%; j)LEBAYCID 560 EC (fention 50g/l) 0,15%; k)ONEFON 90 (triclorfon
min 90%) 0,15%; l)PERFECTION CE 40 (dimetoat 400g/l) 0,1%; m)POLYTRIN 200 EC (cipermetrin 200g/l) 0,015%;
n)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%) 0,1%.
Top
Păduchele verde al piersicului
Denumire ştiinţifică: Myzodes persicae
Descriere: Iernează în stadiul de ou, pe scoarţa ramurilor şi a tulpinilor. Larvele apar la jumătatea lunii martie, migrează
pe lăstari şi pe frunzele tinere şi se hrănesc cu sucul celular din ţesuturi. La completa dezvoltare larvele se transformă în
femele care vor da naştere, pe cale partogenetică vivipară, la 3-5 generaţii de fundatrigene aptere, cu excepţia ultimei
generaţiii în care apar şi indivizi aripaţi apţi să migreze pe gazde secundare, unde vor mai da naştere la 2-3 generaţii de
virginogene aptere. În a doua jumătate a lunii septembrie pe gazdele secundare apar femele aripate, care se reîntorc pe
piersic, dau naştere la forme sexuate (masculi şi femele), în urma copulaţiei, asigurând depunerea ouălor de iarnă.
Plante atacate şi mod de dăunare: este o specie polifagă, preferând piersicul şi caisul, dar produce pagube şi pe alte
specii sâmburoase. Păduchele atacă lăstarii şi frunzele, prin înţepături şi sugere a sevei plantelor. Organele atacate se
răsucesc şi se usucă prematur, fiind acoperite de exuvii, roua de miere, care favorizează instalarea fumaginei. Pomii
puternic atacaţi se debilizează, producţia de fructe fiind serios afectată.
Prevenire: a)măsuri culturale şi agrotehnice care constau în tăierea şi distrugerea lăstarilor puternic infestaţi; b)evitarea
cultivării intervalului dintre rânduri cu: cartof, sfeclă, tomate, varză, vinete, salată, tutun, multe dintre acestea fiind plante
gazdă secundare pentru păduchele verde al piersicului.
Combatere chimică: A)CAIS, PIERSIC: *tratament în vegetaţie cu: a)CHESS 25 WP (pymetrozim 25%) 0,04%;
b)CYPERGUARD 25 EC (cipermetrin 25%) 0,02%; c)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,015%; d)ONEFON 90
(triclorfon min 90%) 0,15%; e)POLYTRIN 200 EC (cipermetrin 200g/l) 0,01%; f)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%)
0,1%; g)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l) 0,04%; B)CIREŞ, VIŞIN: *tratament în vegetaţie cu: a)CHESS 25 WP
(pymetrozim 25%) 0,04%; b)CYPERGUARD 25 EC (cipermetrin 250g/l) 0,02%; c)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin
100g/l) 0,015%; d)MAVRIK 2 F (tau-fluvalinat 240g/l) 0,05%; e)ONEFON 90 (triclorfon min 90%) 0,15%; f)POLYTRIN
200 EC (cipermetrin 200g/l) 0,015%; g)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%) 0,1%; h)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l)
0,04%.
Cais, piersic
Acarianul roşu al pomilor
Denumire ştiinţifică: Panonychus ulmi
Descriere: Acarianul iernează în stadiul de ou pe ramurile pomilor, în crăpăturile scoarţei sau sub solzii mugurilor.
Larvele apar în prima jumătate a lunii aprilie, colonizând mugurii, frunzele şi florile, pe care se hrănesc sugând seva.
Adulţii apar după 10-15 zile, se împerechează şi depun ouă pe frunzele diferitelor specii de pomi. După 10-20 de zile
apar larvele noii generaţii, care parazitează în principal frunzele pomilor. Într-un an evoluează 5-6 generaţii de acarieni,
dezvoltarea unei generaţii efectuându-se pe un interval cuprins între 20-35 de zile. Perioadele de secetă favorizează
dezvoltarea acarianului.
Plante atacate şi mod de dăunare: acarianul roşu al pomilor este o specie polifagă, atacând practic toate speciile
pomicole, dar şi viţa de vie, plantele ornamentale. Ca urmare a atacului, prin înţepare şi sugerea sevei, în frunze se
produc rupturi şi dislocări ale epidermei, simptomele caracterizându-se prin apariţia unor pete mici albe-brunii, care cu
timpul se unesc, coloritul frunzelor modificându-se, devenind alb argintiu până la alb roşiatic. Atacurile puternice conduc
la uscarea şi căderea frunzelor, producându-se o defoliere puternică a pomilor cu repercusiuni drastice atât asupra
recoltei dar şi a diferenţierii mugurilor de rod pentru anul următor.
Prevenire: tăieri de igienizare prin care se elimină şi se distrug ramurile care au ouă hibernante.
Combatere chimică: A)CIREŞ, VIŞIN: *tratament în vegetaţie cu: a)APOLLO 50 SC (ciclofentezin 50%) 0,04%;
b)KARATE 2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l) 0,01%; c)NISSORUN 10 WP (hexitiazox 10%) 0,03%; d)NISSORUN 50 EC
(hexitiazox 50g/l) 0,06%; e)PENNSTYL 25 WP (cihexatin 25%) 0,05%; f)RUFAST 150 EC (acrinatrin 150g/l) 0,03-
0,04%; g)SANMITE 20 WP (pyridaben 20%) 0,05%; h)SINTOX 40 EC (etion 40%) 0,1%; i)TORQUE 50 WP (fenbutadin
oxid 50%) 0,05%; B)CAIS, PIERSIC: *tratament în repaus vegetativ cu: a)APOLLO 50 SC (clofentezin 500g/l) 0,04%;
b)POLISULFURA DE BARIU 45% (amestec de sulfuri 45%) 6%; *tratament în vegetaţie cu: a)CASCADE 5 EC
(flufenoxuron 50g/l) 0,05%; b)KELTHANE 18,5 EC (dicofol 18,5%) 0,2%; c)NISSORUN 10 WP (hexitiazox 10%) 0,03%;
d)NISSORUN 50 WP (hexitiazox 50g/l) 0,06%; e)OMITE 30 W (propargit 30%) 0,2%; f)POLISULFURA DE BARIU 45%
(amestec de sulfuri 45%) 1%; g)RUFAST 150 EC (acrinatrin 150g/l) 0,03-0,04%; h)SANMITE 20 WP (pyridaben 20%)
0,05%; i)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%) 0,1-0,2%; j)SINORATOX 50 CE (dimetoat 50%) 0,06%; k)SINTOX 40 EC
(dicofol 40%) 0,2%; l)TORQUE 50 WP (pyridaben 20%) 0,03-0,05%; C)MĂR: *tratament în repaus vegetativ cu:
a)APPOLO 50 SC (clofentezin 500g/l) 0,04%; b)APLAUDUS SUPER (buprofezin 13,5g/l) 1,5%; *tratament în vegetaţie
cu: a)APPOLLO PLUS (clofentezin 60%) 0,4%; b)CASCADE 5 EC (flufenoxoron 50g/l) 0,05%; c)DANIRUM 11 EC
(fenpropartin 8%+hexitiazon 3%) 0,06%; d)KARATE 2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l) 0,02%; e)NOMOLT 15 SC
(teflubenzuron 150g/l) 0,05%; f)OMITE 57 E (propargit 57%) 0,1%; g)SINORATOX PLUS (dimetoat 300g/l+cipermetrin
5g/l) 0,1%; h)VERTIMEC 1,8 EC (abamectin 18g/l) 0,1%; D)PĂR: *tratament în repaus vegetativ cu: a)APLAUDUS
SUPER (buprofezin 13,5g/l) 1,5%; b)APPOLO 50 SC (clofentezin 500g/l) 0,04%; *tratament în vegetaţie cu: a)DEMITAN
200 SC (fenazaquin 200g/l) 0,07%; b)KARATE 2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l) 0,02%; c)OMITE 570 EW (propargit
57%) 0,1%; d)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l) 0,04%; e)VERTIMEC 1,8 EC (abamectin 18g/l) 0,1%; E)MIGDAL:
tratament prefloral cu: PARATHION, MALATHION, AZINPHOS.
Top
Păduchele verde al piersicului
Denumire ştiinţifică: Myzodes persicae
Descriere: Iernează în stadiul de ou, pe scoarţa ramurilor şi a tulpinilor. Larvele apar la jumătatea lunii martie, migrează
pe lăstari şi pe frunzele tinere şi se hrănesc cu sucul celular din ţesuturi. La completa dezvoltare larvele se transformă în
femele care vor da naştere, pe cale partogenetică vivipară, la 3-5 generaţii de fundatrigene aptere, cu excepţia ultimei
generaţiii în care apar şi indivizi aripaţi apţi să migreze pe gazde secundare, unde vor mai da naştere la 2-3 generaţii de
virginogene aptere. În a doua jumătate a lunii septembrie pe gazdele secundare apar femele aripate, care se reîntorc pe
piersic, dau naştere la forme sexuate (masculi şi femele), în urma copulaţiei, asigurând depunerea ouălor de iarnă.
Plante atacate şi mod de dăunare: este o specie polifagă, preferând piersicul şi caisul, dar produce pagube şi pe alte
specii sâmburoase. Păduchele atacă lăstarii şi frunzele, prin înţepături şi sugere a sevei plantelor. Organele atacate se
răsucesc şi se usucă prematur, fiind acoperite de exuvii, roua de miere, care favorizează instalarea fumaginei. Pomii
puternic atacaţi se debilizează, producţia de fructe fiind serios afectată.
Prevenire: a)măsuri culturale şi agrotehnice care constau în tăierea şi distrugerea lăstarilor puternic infestaţi; b)evitarea
cultivării intervalului dintre rânduri cu: cartof, sfeclă, tomate, varză, vinete, salată, tutun, multe dintre acestea fiind plante
gazdă secundare pentru păduchele verde al piersicului.
Combatere chimică: A)CAIS, PIERSIC: *tratament în vegetaţie cu: a)CHESS 25 WP (pymetrozim 25%) 0,04%;
b)CYPERGUARD 25 EC (cipermetrin 25%) 0,02%; c)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,015%; d)ONEFON 90
(triclorfon min 90%) 0,15%; e)POLYTRIN 200 EC (cipermetrin 200g/l) 0,01%; f)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%)
0,1%; g)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l) 0,04%; B)CIREŞ, VIŞIN: *tratament în vegetaţie cu: a)CHESS 25 WP
(pymetrozim 25%) 0,04%; b)CYPERGUARD 25 EC (cipermetrin 250g/l) 0,02%; c)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin
100g/l) 0,015%; d)MAVRIK 2 F (tau-fluvalinat 240g/l) 0,05%; e)ONEFON 90 (triclorfon min 90%) 0,15%; f)POLYTRIN
200 EC (cipermetrin 200g/l) 0,015%; g)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%) 0,1%; h)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l)
0,04%.
Top
Molia vărgată a piersicului
Denumire ştiinţifică: Anarsia linieatella
Descriere: Iernează ca larvă matură, într-un cocon mătăsos, sub scoarţa ramurilor. La începutul lunii aprilie larvele
părăsesc locurile de iernare, hrănindu-se cu muguri şi perforând galerii în lăstari, de la vârful acestora către bază.
Larvele mature părăsesc lăstarii şi împupează în pliurile frunzelor. Adulţii apar la începutul lunii iunie, după copulare,
femelele depunând ouă pe frunze, lăstari şi fructe. Larvele noii generaţii apar la jumătatea lunii iunie, pătrunzând în
fructe şi hrănindu-se cu pulpa din jurul sâmburelui. Larvele complet dezvoltate împupează în afara fructului. Noii adulţi
apar la jumătatea lunii iulie, larvele acestei generaţii hrănindu-se cu pulpa fructelor în pârgă. Larvele ajunse la maturitate
împupează de asemenea, în afara fructului, adulţii celei de a 3-a generaţii apărând la începutul lunii septembrie. După
copulare, femelele depun ouă pe ramuri, larvele care apar după eclozionarea larvelor hrănindu-se o perioadă scurtă cu
lăstari, după care se retrag pentru iernare. Are trei generaţii pe an, fiind un dăunător extrem de periculos atât pentru
fructe, cât şi pentru organele vegetative aeriene ale pomilor.
Plante atacate şi mod de dăunare: molia provoacă daune însemnate în plantaţiile de piersic, cais şi migdal. Atacă
mugurii, frunzele, lăstarii şi fructele, provocând rosături şi galerii de pe urma cărora mugurii, lăstarii şi fructele au cel mai
mult de suferit.
Prevenire: a)măsuri culturale şi agrotehnice care constau în tăierea şi arderea lăstarilor atacaţi pe toată perioada de
vegetaţie; b)lucrări ale solului, prin care se distrug o mare parte din coconi; c)adunarea şi distrugerea fructelor infestate.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)CASCADE 5 EC (flufenoxuron 50g/l) 0,05%; b)CIDIAL 50 EC (fentoat
50%) 0,08%; c)CYPERGUARD 25 EC (cipermetrin 25%) 0,02%; d)CYPERTRIN 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,015%;
e)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,015%; f)FORAY (BIOBIT XL) (bacillus thuringiensis 10.000 u.i./ml) 0,05%;
g)POLYTRIN 200 EC (cipermetrin 200g/l) 0,01%; h)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%) 0,1%; i)SINORATOX PLUS
(dimetoat 300g/l+cipermetrin 5g/l) 0,075%; j)SONET 100 EC (hexaflumuron 100g/l) 0,05%; k)TALSTAR 10 EC (bifentrin
100g/l) 0,04%.
Top
Molia orientală a fructelor
Denumire ştiinţifică: Grapholitha molesta
Descriere: Iernează ca larvă matură, într-un cocon de mătase, în coroana pomilor sau sub resturile de frunze, pe sol. În
cursul lunii aprilie are loc transformarea larvelor în pupă, adulţii apărând la începutul lunii mai. După depunerea pontei,
larvele primei generaţii apar către sfârşitul lunii mai, hrănindu-se cu ţesutul medular al lăstarilor, săpând galerii în
interiorul acestora. Ciclul biologic este asemănător moliei vărgate a piersicului. Are trei generaţii pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare: insecta atacă frunzele de cias, piersic, precum şi pe cele de măr, păr şi gutui dacă
aceste specii sunt amplasate în apropierea livezilor de cais sau piersic. Daunele sunt produse de larve, galeriile săpate
de acestea provocând veştejirea şi uscarea lăstarilor, încetarea dezvoltării şi putrezirea fructelor.
Prevenire: a)măsuri culturale şi agrothenice care constau în tăierea şi arderea lăstarilor atacaţi pe toată perioada de
vegetaţie; b)lucrări ale solului, prin care se distrug o mare parte din coconi; c)adunarea şi distrugerea fructelor infestate.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)ALPHAGUARD 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,015%; b)CIDIAL 50
EC (fentoat 50%) 0,08%; c)CYPERGUARD 25 EC (cipermetrin 25%) 0,02%; d)CYPERMETRIN 10 CE (alfa-cipermetrin
100g/l) 0,015%; e)CYPERTRIN 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,015%; f)CYPERSAN 200 EC (alfa-cipermetrin 200g/l)
0,02%; g)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,015%; h)FORAY (BIOBIT XL) (bacillus thuringiensis 10.000 u.i./ml)
0,05%; i)POLYTRIN 200 EC (cipermetrin 200g/l) 0,01%; j)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%) 0,1%; k)SONET 100 EC
(hexaflumuron 100g/l) 0,05%; l)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l) 0,04%.
Prun
Acarianul filocoptid al prunului
Denumire ştiinţifică: Aculus fockeui
Descriere: Dăunătorul are o largă răspândire pe glob, în România devenind în ultimii ani unul dintre cei mai importanţi
dăunători ai prunului, provocând pagube mari, mai ales în pepiniere şi în plantaţiile tinere. Iernează ca femelă adultă,
sub solzii mugurilor. Primăvara, în luna aprilie, adulţii colonizează mugurii şi frunzele tinere, abia formate, hrănindu-se cu
seva plantei, prin înţepare şi sugere. Are 4-6 generaţii pe an, afectând organele tinere (lăstarii) pe toată perioada
vegetaţiei.
Plante atacate şi mod de dăunare: acarianul este polifag preferând însă prunul şi piersicul. Atacul caracteristic se
manifestă pe frunze, care se încreţesc, se îngroaşă şi se decolorează, suprafaţa de asimilaţie se diminuează mult şi ca
urmare pomii se opresc din creştere, internodurile lăstarilor rămânând mai scurte.
Prevenire: a)ca măsuri preventive se practică strângerea şi arderea frunzelor şi resturilor vegetale pentru distrugerea
formelor hibernante; b)tăieri de igienizare prin care se elimină şi se distrug ramurile care au ouă hibernante.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)KELTANE 18,5 EC (dicofol 18,5%) 0,2%; b)MITIGAN 18,5 EC (dicofol
18,5%) 0,2%; c)OMITE 30 W (propargit 30%) 0,2%; d)OMITE 57 E (propargit 57%) 0,1%; e)TORQUE 550 SC (fenbutin
oxid 550g/l) 0,04%.
Top
Păduchele cenuşiu al prunului
Denumire ştiinţifică: Hyalopterus pruni
Descriere: Iernează în stadiul de ou, amplasat pe ramuri. Este o specie migratoare cu evoluţie holociclică, gazda
primară fiind prunul, gazdele secundare fiind diferite specii de graminee spontane. Primăvara, din ouăle de iarnă apar
larvele, care se hrănesc pe frunze şi lăstari, prin înţepare şi sugere a sevei. Prin maturare larvele se transformă în
femele, care vor da naştere pe cale partenogenetică la 4-5 generaţii de fundatrigene aptere, provocând daune pomilor
pe toată perioada existenţei lor. În ultimele generaţii apar şi indivizi aripaţi, care vor migra pe gazdele secundare, unde
se vor dezvolta câteva generaţii de virginogene. Spre toamnă, pe gazdele secundare apar formele sexupare (femele
aripate) care vor migra din nou pe prun, dând naştere formelor sexuate (masculi şi femele). În urma împerecherii,
femelele vor depune pe ramuri ouăle de iarnă.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul atacă prunul, piersicul, caisul şi migdalul. Dăunătorul este prezent în toate
plantaţiile de prun cât şi în pepiniere. Adulţii şi larvele colonizează frunzele şi lăstarii, pe care le înţeapă şi sug seva
plantei. Organele atacate îngălbenesc, se deformează puternic şi ulterior se necrozează. Pe exuviile dulci ale
dăunătorului se instalează fumagina, care împiedică asimilaţia frunzelor.
Prevenire: a)tăierea şi arderea lăstarilor infestaţi; b)distrugerea buruienilor, multe dintre acestea fiind plante gazdă
secundare preferate de păduchi.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)CALYPSO 480 EC (tiacloprid 480g/l) 0,02%; b)DECIS 2,5 EC
(deltametrin 25g/l) 0,0125%; c)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,008%; d)MAVRIK 2 F (tau-fluvalinat 240g/l)
0,05%; e)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%) 0,1%; f)SINTOX 40 CE (etion 40%) 0,1%; g)TALSTAR 10 EC (bifentrin
100g/l) 0,025%.
Top
Păduchele ţestos al prunului
Denumire ştiinţifică: Parthelonecanium corni
Descriere: Iernează ca larvă de vârsta a II-a, pe ramuri. Primăvara, larvele migrează pe ramuri, hrănindu-se intens cu
sucul celular, prin înţepare şi sugere. Adulţii încep să apară la sfârşitul lunii aprilie, după împerechere femela depunând
ouă sub propriul scut protector. După ecloziune, larvele părăsesc scutul protector al femelei şi migrează pe ramuri şi pe
frunze, hrănindu-se cu sucul celular până în luna septembrie, când se transformă în larve secundare, stadiu în care
iernează. Are o singură generaţie pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare: este o specie polifagă, preferând însă prunul, piersicul, caisul şi în mai mică măsură
părul, mărul, gutuiul, etc. Produce pagube însemnate, frunzele atacate necrozându-se şi căzând prematur, ceea ce
conduce la debilitarea şi în ultimă instanţă la uscarea pomilor, aceasta şi pe seama atacului de pe ramuri şi lăstari, care
provoacă necroza ţesuturilor şi uscarea progresivă a ramurilor.
Prevenire: a)tăierea şi arderea lăstarilor infestaţi; b)distrugerea buruienilor, multe dintre acestea fiind plante gazdă
secundare preferate de păduchi.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%) 0,1%.
Top
Viespea neagră a prunului
Denumire ştiinţifică: Hoplocampa minuta
Descriere: Dăunătorul este prezent mai ales în plantaţiile de prun situate în zonele de deal şi submontane. Iernează în
stadiul de larvă complet dezvoltată, în sol sau sub scoarţa pomilor, într-un cocon mătăsos. În luna martie larvele se
transformă în pupe, adulţii apărând eşalonat în lunile aprilie-mai. Copulaţia şi depunerea ouălor are loc la începutul
înfloririi pomilor, eşalonându-se până la căderea petalelor. Ouăle sunt depuse în interiorul florilor, printr-o incizie pe care
femela o face cu ajutorul ovipozitorului. După ecloziune, larvele migrează pe suprafaţa fructelor tinere, pătrund în fruct
prin partea apicală, rozând galerii până în centrul fructelor, hrănindu-se cu seminţele crude. În timpul dezvoltării o larvă
atacă mai multe fructe. Completa dezvoltare a larvei se înregistrează la sfârşitul lunii mai, începutul lunii iunie, când
coboară în sol şi îşi confecţionează coconul pentru iernare.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul este monofag, fiind specific prunului. Daunele se înregistrează la nivelul
fructului, în care larva roade galerii până la sămânţa cu care se hrăneşte. Fructele atacate cad de pe pom, în interior
fiind pline cu excremente.
Prevenire: a)efectuarea de arături adânci de toamnă şi primăvară, prin care se distrug o mare parte din coconii care
iernează în sol; b)strângerea şi distrugerea fructelor infestate înainte de ieşirea larvelor.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)CALYPSO 480 EC (tiacloprid 480g/l) 0,02%; b)CYPERTRIN 10 EC
(alfa-cipermetrin 100g/l) 0,015%; c)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l) 0,0125%; d)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin
100g/l) 0,015%; e)RIMON 10 EC (novaluron 100g/l) 0,1%; f)SINTOX 40 CE (etion 40%) 0,2%; g)TALSTAR 10 EC
(bifentrin 100g/l) 0,04%.
Top
Viespea seminţelor de prun
Denumire ştiinţifică: Eurytoma schreineri
Descriere: Dăunătorul este prezent în toate zonele de cultură a prunului, pagubele produse putând ajunge până la 90%
din producţia de fructe. Iernează ca larvă complet dezvoltată, în sâmburii fructelor atacate. Primăvara, la jumătatea lunii
aprilie apar primii adulţi, apariţie care se suprapune cu fenofaza scuturării petalelor. După copulaţie, femela penetrează
pulpa fructelor verzi cu ajutorul ovipozitorului şi depune câte un ou în sâmburele crud al fructului. Larva rezultată după
ecloziune se hrăneşte şi se dezvoltă în sâmburele fructului, în care şi rămâne să ierneze până în primăvara anului
următor. De regulă, fructele atacate cad de pe pom.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul atacă în principal prunul, dar este semnalat şi pe alte specii ale genului
Prunus (cireş, vişin, etc.). Larvele se dezvoltă în interiorul sâmburelui, pe care îl consumă integral. Fructele atacate
rămân mai mici, au aspect coloristic cu nuanţe violacee şi manifestă un început de veştejire, iar odată căzute de pe pom
se zbârcesc, se mumifiază şi apoi putrezesc.
Prevenire: a)strângerea şi arderea fructelor căzute, în scopul reducerii rezervei biologice; b)arderea sâmburilor rezultaţi
în urma distilării borhotului.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)CALYPSO 480 EC (tiacloprid 480g/l) 0,02%; b)CHINMIX 5 EC (beta
cipermetrin 50g/l) 0,03%; c)CYPERTRIN 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,015%; d)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l)
0,0125%; e)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,015%; f)KARATE 2,5 EC (lambda-cihalotrin 25g/l) 0,075%;
g)PYRINEX 25 ME (clorpirifos 250g/l) 0,03%.
Top
Cotarul verde al pomilor
Denumire ştiinţifică: Operopthera brumata
Descriere: Iernează sub formă de ou, pe ramurile pomilor. Larvele apar eşalonat în aprilie-mai şi se hrănesc cu muguri,
frunze şi fructe tinere, la dezvoltare completă retrăgându-se în sol pentru împupare. Adulţii apar târziu, în octombrie-
noiembrie, după împerechere femela depunând ouăle pe ramurile pomilor, lipindu-le cu ajutorul unui lichid vâscos care
se întăreşte în contact cu aerul. Are o singură generaţie pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul este polifag, infestând atât speciile de pomi fructiferi cât şi unele specii
silvice (alun, stejar, fag, frasin, etc.). La atacuri puternice omizile pot distruge masa foliară în întregime, cu efecte
debilitare a pomilor şi cu implicaţii directe şi majore asupra producţiei.
Prevenire: a)se recomandă strângerea frunzelor căzute în toamnă şi arderea acestora pentru distrugerea omizilor
hibernante; b)aplicarea de inele cu clei pe tulpina pomilor pentru a împiedica urcarea femelelor cotarului verde în
coroana pomilor.
Combatere chimică: A)PRUN: *tratament în vegetaţie cu: a)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l) 0,0075%; b)DIMILIN 25
WP (diflubenzuron 25%) 0,04%; c)DIPEL WP (bacillus thuringiensis 16000 u.i./mg) 0,1%; B)MĂR: *tratament în
vegetaţie cu: a)DECIS 2,5 EC (deltametin 25g/l) 0,0125%; b)DIMILIN 25WP (diflubenzuron 4/80g/l) 0,03%; c)DIPEL WP
(Bacillus thuringiensis-1600 ui/mg) 0,1%; d)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,008%; e)SINORATOX PLUS
(dimetoat 300g/l+cipermetrin 5g/l) 0,1%.
Top
Cotarul brun al pomilor
Denumire ştiinţifică: Erannis defoliaria
Descriere: Dăunătorul parcurge un ciclu biologic similar Cotarului verde al pomilor, la invazii puternice provocând
defolieri masive ale pomilor.
Plante atacate şi mod de dăunare: este o specie polifagă, dintre speciile pomicole atacând prunul, cireşul, caisul, mărul
şi părul, iar dintre cele silvice: stejarul, fagul, ulmul, frasinul etc. Atacul se caracterizează prin scheletizarea frunzelor
pomilor şi arborilor, de către larvele care sunt extrem de vorace.
Prevenire: a)se recomandă strângerea frunzelor căzute în toamnă şi arderea acestora pentru distrugerea omizilor
hibernante; b)aplicarea de inele cu clei pe tulpina pomilor pentru a împiedica urcarea femelelor cotarului în coroana
pomilor.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l) 0,0125%; b)DIPEL WP (bacillus
thuringiensis 16000 u.i./mg) 0,1%; c)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,02%.
Top
Viermele prunelor
Denumire ştiinţifică: Laspeyresia funebrana
Descriere: Dăunătorul este larg răspândit în toate zonele pomicole. Iernează ca larvă complet dezvoltată, într-un cocon
mătăsos, sub scoarţa pomilor sau sub frunzele căzute pe sol. În primăvară, larva se transformă în pupă, adulţii făcându-
şi apariţia la începutul lunii mai. După copulaţie, femela depune ouăle pe dosul frunzelor şi pe fructe. Larvele apar la
sfârşitul lunii mai, pătrund în fructe şi se hrănesc până la completa lor dezvoltare, când părăsesc fructele şi se retrag sub
scoarţa pomilor, unde împupează într-un cocon din fire de mătase. Adulţii celei de a 2-a generaţii apar la jumătatea lunii
iunie. Depunerea ouălor, apariţia larvelor, pătrunderea acestora în fructe şi hrănirea pe seama pulpei fructului se
desfăşoară în intervalul august-septembrie. Larvele complet dezvoltate ale generaţiei a 2-a încep să se retragă pentru
iernare, începând cu sfârşitul lunii septembrie. Are 2 generaţii pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul este specific prunului, fiind considerat unul dintre cei mai periculoşi.
Larvele atacă atât fructele verzi (gen I-a) cât şi fructele coapte (gen II-a). Fructele tinere atacate rămân mici, au un
aspect violaceu şi cad prematur. La fructele mature atacul devine vizibil datorită apariţiei scurgerilor gomoase, cu puţin
timp înainte de recoltare. Şi aceste fructe cad de pe pom şi putrezesc, datorită atacului unor ciuperci fitopatogene.
Prevenire: a)pentru reducerea rezervei biologice a dăunătorului se recomandă efectuarea unor lucrări culturale, care
constau în instalarea de brâie-capcană în jurul trunchiului pomilor pentru captarea larvelor în timpul deplasării şi arderea
acestora; b)strângerea prunelor viermănoase din plantaţie, distrugerea sau folosirea lor în alte scopuri.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)ACTELLIC 50 EC (pirimifos metil 500g/l) 0,05%; b)CALYPSO 480 EC
(tiacloprid 480g/l) 0,02%; c)CASCADE 5 EC (flufenoxuron 50g/l) 0,5%; d)CHINMIX 5 EC (beta cipermetrin 50g/l) 0,03%;
e)CYPERTRIN 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,03%; f)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l) 0,0075%; g)FASTAC 10 EC
(alfa-cipermetrin 100g/l) 0,015%; h)KARATE 2,5 EC (lambda-cihalotrin 25g/l) 0,01%; i)RELDAN 40 EC (clorpirifos metil
400g/l) 0,1%; j)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%) 0,1%; k)SINTOX 40 CE (etion 40%) 0,1%.
Top
Omida păroasă a dudului
Denumire ştiinţifică: Hyphantria cunea
Descriere: Iernează în stadiul de pupă, în locuri foarte variate, apariţia fluturilor având loc în luna aprilie. După copulaţie,
femelele depun ponta pe partea inferioară a frunzelor diferitelor specii de arbori, pomi fructiferi şi arbuşti. Ecloziunea
ouălor şi apariţia larvelor se realizează începând cu a doua decadă a lunii mai. Larvele sunt extrem de vorace, hrănindu-
se cu epiderma şi parenchimiul frunzelor, formând cuiburi înfăşurate în fire de mătase. În dezvoltarea lor larvele parcurg
7-8 vârste larvare, începând cu a patra vârstă ele părăsind cuibul iniţial, dispersându-se pe ramuri, confecţionând cuiburi
mari din fire rare de mătase şi devorând frunzele cu mare verocitate. Larvele mature din prima generaţie se retrag
pentru împupare în diferite ascunzişuri, începând cu a doua decadă a lunii iunie. Fluturii celei de a doua generaţii apar în
iulie-august, larvele acestei generaţii fiind mult mai păgubitoare. La maturitate completă se retrag pentru împupare şi
iernare în locuri foarte variate (scoarţa ramurilor, scorburi, straşinile clădirilor, stratul superficial al solului). În mod
obişnuit are două generaţii pe an, în condiţii speciale putând să apară şi cea de a 3-a generaţie.
Plante atacate şi mod de dăunare: omida păroasă a dudului este foarte polifagă, atacând peste 200 specii de plante
lemnoase dar şi ierboase. Larvele rod limbul foliar complet, putând să desfrunzească pomii în totalitate, scheletizându-i.
Prevenire: a)măsuri de igienă culturală care constau în adunarea şi distrugerea cuiburilor de omizi din culturile slab
infestate şi accesibile; b)instalarea de brâie-capcană în jurul trunchiului pomilor pentru captarea larvelor şi distrugerea
acestora.
Combatere chimică: A)PRUN: *tratament în vegetaţie cu: a)AVANT 150 SC (indoxocarb 150g/l) 0,033%; b)CALYPSO
480 EC (tiacloprid 480g/l) 0,02%; c)CYPERTRIN 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,02%; d)DACKILLIN (lambdacihalotrin
500g/l) 0,1%; e)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l) 0,0125%; f)DIPEL WP (bacillus thuringiensis 16000 u.i./mg) 0,1%;
g)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,02%; h)FORAY (BIOBIT XL) (bacillus thuringiensis) 0,1%; i)FURY 10 EC
(zeta-cipermetrin 100g/l) 0,01%; j)KARATE 2,5 EC (lambda-cihalotrin 25g/l) 0,02%; k)POLYTRIN 200 EC (cipermetrin
200g/l) 0,01%; l)RIMON 10 EC (novaluron 100g/l) 0,03%; B)MĂR: *tratament în vegetaţie cu: a)DECIS 2,5 EC
(deltametin 25g/l) 0,025%; b)DIPEL WP (Bacillus thuringiensis-1600 ui/mg) 0,1%; c)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin
100g/l) 0,02%; d)KARATE 2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l) 0,02%; e)POLYTRIN 200 SC (cipermetrin 200g/l) 0,01%;
C)PĂR: *tratament în vegetaţie cu: a)CALYPSO 480 EC (tiacloprid 480g/l) 0,02%; b)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l)
0,025%; c)DIMILIN 25 WP (diflubenzuron 25%) 0,01%; d)DIPEL 2 X WP (spori+cristale de bacillus thuringiensis 32.000
u.i/mg) 0,05-0,075%; e)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,02%; f)KARATE 2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l)
0,02%; g)POLYTRIN 200 SC (cipermetrin 200g/l) 0,02%; h)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%) 0,1%; i)SINORATOX
PLUS (dimetoat 300g+cipermetrin 5%) 0,1%.
Top
Fluterele cu abdomenul auriu
Denumire ştiinţifică: Euproctis Chrysorrhoea
Descriere: Iernează ca larvă de vârsta a treia, în cuiburi de frunze înfăşurate în fire de mătase, atârnate de ramuri. În
primăvară, începând cu luna aprilie, larvele părăsesc cuiburile şi se hrănesc cu frunze, răspândindu-se în toată coroana
pomului. La începutul lunii iunie larvele împupează într-un cocon din fire de mătase amplasat la bifurcarea ramurilor sau
în alte adăposturi. Fluturii apar eşalonat în luna iunie, se împerechează, femelele depunând ouă pe dosul frunzelor şi
acoperindu-le cu perişorii de pe vârful abdomeniului. Larvele apar eşalonat în luna august, se grupează pe vârful
ramurilor, se hrănesc cu parenchimul frunzelor şi începând cu a treia decadă a lunii septembrie îşi construiesc cuiburi,
intră în diapauză şi se pregătesc de iernare. Are o singură generaţie pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare: este o specie polifagă, atacând atât speciile de pomi fructiferi cât şi speciile
ornametale şi silvice. Cele mai mari pagube le produc larvele hibernante, atacul larvelor apărute în august-septembrie
fiind mult mai redus.
Prevenire: A)PRUN, MĂR: tăierea şi arderea cuiburilor de iernare a larvelor; B)SPECII SILVICE: ca măsuri fizico
mecanice se utilizează izolarea culturilor din apropierea zonei atacate prin benzi, late de 15-25m, tratate cu insecticide,
şanţuri de baraj cu apă, în timpul migrării larvelor, captarea fluturilor la curse luminoase.
Combatere chimică: A)PRUN: *tratament în vegetaţie cu: a)CALYPSO 480 EC (tiacloprid 480g/l) 0,02%; b)CYPERTRIN
10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,02%; c)DIMILIN 25 WP (diflubenzuron 25%) 0,04%; d)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin
100g/l) 0,02%; e)POLYTRIN 200 EC (cipermetrin 200g/l) 0,01%; B)MĂR: *tratament în vegetaţie cu: a)DECIS 2,5 EC
(deltametin 25g/l) 0,025%; b)DIPEL WP (Bacillus thuringiensis-1600 ui/mg) 0,1%; c)POLYTRIN 200 SC (cipermetrin
200g/l) 0,01%; d)SINORATOX PLUS (dimetoat 300g/l+cipermetrin 5g/l) 0,1%; C)PĂR: *tratament în vegetaţie cu:
a)CALYPSO 480 EC (tiacloprid 480g/l) 0,02%; b)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l) 0,0075%; c)DIMILIN 25 WP
(diflubenzuron 25%) 0,005%; d)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,02%; e)POLYTRIN 200 SC (cipermetrin
200g/l) 0,02%; C)SPECII SILVICE: sub formă de tratamente în stadiul larvar, în arborete cu procente probabile de
defolierede peste 50%, calculate primăvara, după a doua etapă de sondaje la pupe. Combaterea omozilor este indicat
să se facă până în iulie, până la a treia vârstă prin tratamente cu insecticide chimice: a)DECIS ULV doză utilizată 2l/ha;
b)tratamente biologice-preparate bacteriene.
Mar
Acarianul roşu al pomilor
Denumire ştiinţifică: Panonychus ulmi
Descriere: Acarianul iernează în stadiul de ou pe ramurile pomilor, în crăpăturile scoarţei sau sub solzii mugurilor.
Larvele apar în prima jumătate a lunii aprilie, colonizând mugurii, frunzele şi florile, pe care se hrănesc sugând seva.
Adulţii apar după 10-15 zile, se împerechează şi depun ouă pe frunzele diferitelor specii de pomi. După 10-20 de zile
apar larvele noii generaţii, care parazitează în principal frunzele pomilor. Într-un an evoluează 5-6 generaţii de acarieni,
dezvoltarea unei generaţii efectuându-se pe un interval cuprins între 20-35 de zile. Perioadele de secetă favorizează
dezvoltarea acarianului.
Plante atacate şi mod de dăunare: acarianul roşu al pomilor este o specie polifagă, atacând practic toate speciile
pomicole, dar şi viţa de vie, plantele ornamentale. Ca urmare a atacului, prin înţepare şi sugerea sevei, în frunze se
produc rupturi şi dislocări ale epidermei, simptomele caracterizându-se prin apariţia unor pete mici albe-brunii, care cu
timpul se unesc, coloritul frunzelor modificându-se, devenind alb argintiu până la alb roşiatic. Atacurile puternice conduc
la uscarea şi căderea frunzelor, producându-se o defoliere puternică a pomilor cu repercusiuni drastice atât asupra
recoltei dar şi a diferenţierii mugurilor de rod pentru anul următor.
Prevenire: tăieri de igienizare prin care se elimină şi se distrug ramurile care au ouă hibernante.
Combatere chimică: A)CIREŞ, VIŞIN: *tratament în vegetaţie cu: a)APOLLO 50 SC (ciclofentezin 50%) 0,04%;
b)KARATE 2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l) 0,01%; c)NISSORUN 10 WP (hexitiazox 10%) 0,03%; d)NISSORUN 50 EC
(hexitiazox 50g/l) 0,06%; e)PENNSTYL 25 WP (cihexatin 25%) 0,05%; f)RUFAST 150 EC (acrinatrin 150g/l) 0,03-
0,04%; g)SANMITE 20 WP (pyridaben 20%) 0,05%; h)SINTOX 40 EC (etion 40%) 0,1%; i)TORQUE 50 WP (fenbutadin
oxid 50%) 0,05%; B)CAIS, PIERSIC: *tratament în repaus vegetativ cu: a)APOLLO 50 SC (clofentezin 500g/l) 0,04%;
b)POLISULFURA DE BARIU 45% (amestec de sulfuri 45%) 6%; *tratament în vegetaţie cu: a)CASCADE 5 EC
(flufenoxuron 50g/l) 0,05%; b)KELTHANE 18,5 EC (dicofol 18,5%) 0,2%; c)NISSORUN 10 WP (hexitiazox 10%) 0,03%;
d)NISSORUN 50 WP (hexitiazox 50g/l) 0,06%; e)OMITE 30 W (propargit 30%) 0,2%; f)POLISULFURA DE BARIU 45%
(amestec de sulfuri 45%) 1%; g)RUFAST 150 EC (acrinatrin 150g/l) 0,03-0,04%; h)SANMITE 20 WP (pyridaben 20%)
0,05%; i)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%) 0,1-0,2%; j)SINORATOX 50 CE (dimetoat 50%) 0,06%; k)SINTOX 40 EC
(dicofol 40%) 0,2%; l)TORQUE 50 WP (pyridaben 20%) 0,03-0,05%; C)MĂR: *tratament în repaus vegetativ cu:
a)APPOLO 50 SC (clofentezin 500g/l) 0,04%; b)APLAUDUS SUPER (buprofezin 13,5g/l) 1,5%; *tratament în vegetaţie
cu: a)APPOLLO PLUS (clofentezin 60%) 0,4%; b)CASCADE 5 EC (flufenoxoron 50g/l) 0,05%; c)DANIRUM 11 EC
(fenpropartin 8%+hexitiazon 3%) 0,06%; d)KARATE 2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l) 0,02%; e)NOMOLT 15 SC
(teflubenzuron 150g/l) 0,05%; f)OMITE 57 E (propargit 57%) 0,1%; g)SINORATOX PLUS (dimetoat 300g/l+cipermetrin
5g/l) 0,1%; h)VERTIMEC 1,8 EC (abamectin 18g/l) 0,1%; D)PĂR: *tratament în repaus vegetativ cu: a)APLAUDUS
SUPER (buprofezin 13,5g/l) 1,5%; b)APPOLO 50 SC (clofentezin 500g/l) 0,04%; *tratament în vegetaţie cu: a)DEMITAN
200 SC (fenazaquin 200g/l) 0,07%; b)KARATE 2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l) 0,02%; c)OMITE 570 EW (propargit
57%) 0,1%; d)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l) 0,04%; e)VERTIMEC 1,8 EC (abamectin 18g/l) 0,1%; E)MIGDAL:
tratament prefloral cu: PARATHION, MALATHION, AZINPHOS.
Top
Cotarul verde al pomilor
Denumire ştiinţifică: Operopthera brumata
Descriere: Iernează sub formă de ou, pe ramurile pomilor. Larvele apar eşalonat în aprilie-mai şi se hrănesc cu muguri,
frunze şi fructe tinere, la dezvoltare completă retrăgându-se în sol pentru împupare. Adulţii apar târziu, în octombrie-
noiembrie, după împerechere femela depunând ouăle pe ramurile pomilor, lipindu-le cu ajutorul unui lichid vâscos care
se întăreşte în contact cu aerul. Are o singură generaţie pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul este polifag, infestând atât speciile de pomi fructiferi cât şi unele specii
silvice (alun, stejar, fag, frasin, etc.). La atacuri puternice omizile pot distruge masa foliară în întregime, cu efecte
debilitare a pomilor şi cu implicaţii directe şi majore asupra producţiei.
Prevenire: a)se recomandă strângerea frunzelor căzute în toamnă şi arderea acestora pentru distrugerea omizilor
hibernante; b)aplicarea de inele cu clei pe tulpina pomilor pentru a împiedica urcarea femelelor cotarului verde în
coroana pomilor.
Combatere chimică: A)PRUN: *tratament în vegetaţie cu: a)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l) 0,0075%; b)DIMILIN 25
WP (diflubenzuron 25%) 0,04%; c)DIPEL WP (bacillus thuringiensis 16000 u.i./mg) 0,1%; B)MĂR: *tratament în
vegetaţie cu: a)DECIS 2,5 EC (deltametin 25g/l) 0,0125%; b)DIMILIN 25WP (diflubenzuron 4/80g/l) 0,03%; c)DIPEL WP
(Bacillus thuringiensis-1600 ui/mg) 0,1%; d)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,008%; e)SINORATOX PLUS
(dimetoat 300g/l+cipermetrin 5g/l) 0,1%.
Top
Omida păroasă a dudului
Denumire ştiinţifică: Hyphantria cunea
Descriere: Iernează în stadiul de pupă, în locuri foarte variate, apariţia fluturilor având loc în luna aprilie. După copulaţie,
femelele depun ponta pe partea inferioară a frunzelor diferitelor specii de arbori, pomi fructiferi şi arbuşti. Ecloziunea
ouălor şi apariţia larvelor se realizează începând cu a doua decadă a lunii mai. Larvele sunt extrem de vorace, hrănindu-
se cu epiderma şi parenchimiul frunzelor, formând cuiburi înfăşurate în fire de mătase. În dezvoltarea lor larvele parcurg
7-8 vârste larvare, începând cu a patra vârstă ele părăsind cuibul iniţial, dispersându-se pe ramuri, confecţionând cuiburi
mari din fire rare de mătase şi devorând frunzele cu mare verocitate. Larvele mature din prima generaţie se retrag
pentru împupare în diferite ascunzişuri, începând cu a doua decadă a lunii iunie. Fluturii celei de a doua generaţii apar în
iulie-august, larvele acestei generaţii fiind mult mai păgubitoare. La maturitate completă se retrag pentru împupare şi
iernare în locuri foarte variate (scoarţa ramurilor, scorburi, straşinile clădirilor, stratul superficial al solului). În mod
obişnuit are două generaţii pe an, în condiţii speciale putând să apară şi cea de a 3-a generaţie.
Plante atacate şi mod de dăunare: omida păroasă a dudului este foarte polifagă, atacând peste 200 specii de plante
lemnoase dar şi ierboase. Larvele rod limbul foliar complet, putând să desfrunzească pomii în totalitate, scheletizându-i.
Prevenire: a)măsuri de igienă culturală care constau în adunarea şi distrugerea cuiburilor de omizi din culturile slab
infestate şi accesibile; b)instalarea de brâie-capcană în jurul trunchiului pomilor pentru captarea larvelor şi distrugerea
acestora.
Combatere chimică: A)PRUN: *tratament în vegetaţie cu: a)AVANT 150 SC (indoxocarb 150g/l) 0,033%; b)CALYPSO
480 EC (tiacloprid 480g/l) 0,02%; c)CYPERTRIN 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,02%; d)DACKILLIN (lambdacihalotrin
500g/l) 0,1%; e)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l) 0,0125%; f)DIPEL WP (bacillus thuringiensis 16000 u.i./mg) 0,1%;
g)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,02%; h)FORAY (BIOBIT XL) (bacillus thuringiensis) 0,1%; i)FURY 10 EC
(zeta-cipermetrin 100g/l) 0,01%; j)KARATE 2,5 EC (lambda-cihalotrin 25g/l) 0,02%; k)POLYTRIN 200 EC (cipermetrin
200g/l) 0,01%; l)RIMON 10 EC (novaluron 100g/l) 0,03%; B)MĂR: *tratament în vegetaţie cu: a)DECIS 2,5 EC
(deltametin 25g/l) 0,025%; b)DIPEL WP (Bacillus thuringiensis-1600 ui/mg) 0,1%; c)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin
100g/l) 0,02%; d)KARATE 2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l) 0,02%; e)POLYTRIN 200 SC (cipermetrin 200g/l) 0,01%;
C)PĂR: *tratament în vegetaţie cu: a)CALYPSO 480 EC (tiacloprid 480g/l) 0,02%; b)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l)
0,025%; c)DIMILIN 25 WP (diflubenzuron 25%) 0,01%; d)DIPEL 2 X WP (spori+cristale de bacillus thuringiensis 32.000
u.i/mg) 0,05-0,075%; e)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,02%; f)KARATE 2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l)
0,02%; g)POLYTRIN 200 SC (cipermetrin 200g/l) 0,02%; h)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%) 0,1%; i)SINORATOX
PLUS (dimetoat 300g+cipermetrin 5%) 0,1%.
Top
Fluterele cu abdomenul auriu
Denumire ştiinţifică: Euproctis Chrysorrhoea
Descriere: Iernează ca larvă de vârsta a treia, în cuiburi de frunze înfăşurate în fire de mătase, atârnate de ramuri. În
primăvară, începând cu luna aprilie, larvele părăsesc cuiburile şi se hrănesc cu frunze, răspândindu-se în toată coroana
pomului. La începutul lunii iunie larvele împupează într-un cocon din fire de mătase amplasat la bifurcarea ramurilor sau
în alte adăposturi. Fluturii apar eşalonat în luna iunie, se împerechează, femelele depunând ouă pe dosul frunzelor şi
acoperindu-le cu perişorii de pe vârful abdomeniului. Larvele apar eşalonat în luna august, se grupează pe vârful
ramurilor, se hrănesc cu parenchimul frunzelor şi începând cu a treia decadă a lunii septembrie îşi construiesc cuiburi,
intră în diapauză şi se pregătesc de iernare. Are o singură generaţie pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare: este o specie polifagă, atacând atât speciile de pomi fructiferi cât şi speciile
ornametale şi silvice. Cele mai mari pagube le produc larvele hibernante, atacul larvelor apărute în august-septembrie
fiind mult mai redus.
Prevenire: A)PRUN, MĂR: tăierea şi arderea cuiburilor de iernare a larvelor; B)SPECII SILVICE: ca măsuri fizico
mecanice se utilizează izolarea culturilor din apropierea zonei atacate prin benzi, late de 15-25m, tratate cu insecticide,
şanţuri de baraj cu apă, în timpul migrării larvelor, captarea fluturilor la curse luminoase.
Combatere chimică: A)PRUN: *tratament în vegetaţie cu: a)CALYPSO 480 EC (tiacloprid 480g/l) 0,02%; b)CYPERTRIN
10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,02%; c)DIMILIN 25 WP (diflubenzuron 25%) 0,04%; d)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin
100g/l) 0,02%; e)POLYTRIN 200 EC (cipermetrin 200g/l) 0,01%; B)MĂR: *tratament în vegetaţie cu: a)DECIS 2,5 EC
(deltametin 25g/l) 0,025%; b)DIPEL WP (Bacillus thuringiensis-1600 ui/mg) 0,1%; c)POLYTRIN 200 SC (cipermetrin
200g/l) 0,01%; d)SINORATOX PLUS (dimetoat 300g/l+cipermetrin 5g/l) 0,1%; C)PĂR: *tratament în vegetaţie cu:
a)CALYPSO 480 EC (tiacloprid 480g/l) 0,02%; b)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l) 0,0075%; c)DIMILIN 25 WP
(diflubenzuron 25%) 0,005%; d)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,02%; e)POLYTRIN 200 SC (cipermetrin
200g/l) 0,02%; C)SPECII SILVICE: sub formă de tratamente în stadiul larvar, în arborete cu procente probabile de
defolierede peste 50%, calculate primăvara, după a doua etapă de sondaje la pupe. Combaterea omozilor este indicat
să se facă până în iulie, până la a treia vârstă prin tratamente cu insecticide chimice: a)DECIS ULV doză utilizată 2l/ha;
b)tratamente biologice-preparate bacteriene.
Top
Acarianul brun al pomilor
Denumire ştiinţifică: Bryobia rubrioculus
Descriere: Iernarea acarianului este asemănătoare acarianului roşu comun, apariţia larvelor având loc la începutul lunii
aprilie, odată cu desfacerea mugurilor la păr. Larvele invadează mugurii şi frunzele tinere, pe care le atacă prin înţepare
şi sugerea sevei. Larvele cresc repede şi se transformă în adulţi, care dau naştere la alte generaţii. În general, o
generaţie completă (de la ou la adult) se dezvoltă în 25-30 de zile, în decursul unei perioade de vegetaţie putându-se
dezvolta 4-6 generaţii.
Plante atacate şi mod de dăunare: acarianul brun atacă toate speciile de pomi fructiferi. În urma atacului, prin înţepare şi
sugere a sevei, pe organele atacate (frunze, lăstari) se formează pete de culoare alb-cenuşie sau cenuşii-roşietice, care
provoacă uscarea şi căderea prematură a frunzelor, cu repercusiuni severe asupra recoltei şi a mugurilor de rod.
Prevenire: a)tăieri de igienizare prin care se elimină şi se distrug ramurile care au ouă hibernante; b)ca măsuri
preventive se practică strângerea şi arderea frunzelor şi resturilor vegetale pentru distrugerea formelor hibernante.
Combatere chimică: *tratament în repaus vegetativ cu: a)APPOLO 50 SC (clofentezin 500g/l) 0,04%; b)APLAUDUS
SUPER (buprofezin 13,5g/l) 1,5%; *tratament în vegetaţie cu: a)OMITE 57 E (propargit 57%) 0,1%; b)SINORATOX
PLUS (dimetoat 300g/l+cipermetrin 5g/l) 0,1%; c)VERTIMEC 1,8 EC (abamectin 18g/l) 0,1% tratament în vegetaţie.
Top
Păduchele verde al mărului
Denumire ştiinţifică: Aphis pomi
Descriere: Iernează în stadiu de ou, pe ramuri la baza mugurilor. În a doua decadă a lunii aprilie, din ouăle de iarnă apar
primii adulţi (fundatrixul), care dau naştere, pe cale partenogenetică vivipară, la prima generaţie de larve, care se
transformă rapid (10-15 zile) în femele aptere şi aripate. Acestea se vor înmulţii partenogenetic vivipar până la sfârşitul
perioadei de vegetaţie (septembrie) când vor apărea formele sexupare (masculi ş femele), care se vor împerechea şi vor
depune ouăle de iarnă. Pe parcursul unei perioade de vegetaţie se succed în felul acesta 8-12 generaţii.
Plante atacate şi mod de dăunare: coloniile de păduche verde se localizează mai ales pe partea inferioară a frunzelor,
hrănindu-se cu seva acestora, prin înţepare şi sugere. Ca urmare a atacului, frunzele se răsucesc şi se gofrează, iar cu
timpul se îngălbenesc şi se usucă ca efect secundar al dăunării. Frunzele atacate sunt acoperite cu exuviile dulci ale
păduchelui (roua de miere), pe care se dezvoltă diferte ciuperci (fumagine). Cele mai mari pagube se înregistrează la
pomii tineri, mai ales în pepiniere.
Prevenire: a)respectarea carantinei fitosanitare; b)utilizarea de material săditor neinfestat la înfiinţarea plantaţiilor;
c)lucrări de igienizare agrotehnică, respectiv tăierea şi distrugerea lăstarilor colonizaţi.
Combatere chimică: A)MĂR: *tratament în vegetaţie cu: a)BULIDOCK 025 EC (beta ciflutrin 25g/l) 0,05%; b)DECIS 2,5
EC (deltametrin 25g/l) 0,0125-0,025%; c)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,015%; d)KARATE 2,5 EC (lambda
cihalotrin 25g/l) 0,01%; e)POLYTRIN 200 SC (cipermetrin 200g/l) 0,015%; f)SINORATOX PLUS (dimetoat
300g/l+cipermetrin 5g/l) 0,1%; B)PĂR: *tratament în vegetaţie cu: a)CHESS 25 WP (pymetrozin 25%) 0,1%; b)DECIS
2,5 EC (deltametin 25g/l) 0,0125-0,025%; c)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,015%; d)KARATE 2,5 EC
(lambda cihalotrin 25g/l) 0,01%; e)POLYTRIN 200 SC (cipermetrin 200g/l) 0,015%; f)SINORATOX PLUS (dimetoat
300g+cipermetrin 5%) 0,125-0,150%.
Top
Păduchele lânos
Denumire ştiinţifică: Eriosoma lanigerum
Descriere: Iernază în stadiul de larvă, atât pe părţile aeriene ale pomilor (la baza mugurilor, în crăpăturile scoarţei, etc.)
cât şi în sol, pe rădăcini. În Europa ciclul de dezvoltare al păduchelui lânos este incomplet, înmulţindu-se numai pe cale
partenogenetică vivipară. Formele sexupare (masculi şi femele) depun ouă, dar larvele de fundatrix care iau naştere în
primăvară mor înainte de a se reproduce. În mod frecvent, dăunătorul poate dezvolta, pe cale partenogenetică vivipară,
între 8-12 generaţii pe parcursul unei perioade de vegetaţie.
Plante atacate şi mod de dăunare: este o specie polifagă, producând daune mai ales mărului, părului şi gutuiului.
Păduchele colonizează tulpinile, ramurile, lăstarii şi rădăcinile pomilor, înţepând şi sugând sucul celular din ţesuturi.
Zonele atacate se hipertofiază şi apar umflături şi nodozităţi, cu aspect de tumori canceroase, care produc grave
dezechilibre în vegetaţia pomilor.
Prevenire: a)respectarea carantinei fitosanitare; b)utilizarea de material săditor neinfestat la înfiinţarea plantaţiilor;
c)lucrări de igienizare agrotehnică, respectiv tăierea şi distrugerea lăstarilor colonizaţi.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l) 0,025%; b)FASTAC 10 EC (alfa-
cipermetrin 100g/l) 0,02%; c)NOMOLT 15 SC (teflubenzuron 150g/l) 0,05%.
Top
Păduchele din San Jose
Denumire ştiinţifică: Quadraspidiotus perniciosus
Descriere: Iernază în stadiu de larvă de vârsta I-a, sub scutul ţestos protector, pe tulpinile şi ramurile pomilor. La
desprimăvărare, larvele îşi continuă dezvoltarea, hrănindu-se cu seva plantelor, prin înţepare şi sugere, continuându-şi
dezvoltarea. Este o specie larvipară, după fecundare femelele depunând larvele, timp de 6-7 săptămâni. Larvele se
răspândesc pe diferite organe ale pomilor (tulpini, ramuri, frunze), hrănindu-se cu seva plantelor, prin înţepare şi sugere.
În condiţiile ţării noastre, dăunătorul prezintă două generaţii pe an, prima în intervalul mai-iulie, a doua în intervalul
august-octombrie, ultimele larve depuse de adulţii generaţiei a II-a iernând şi continuându-şi dezvoltarea în primăvara
anului următor.
Plante atacate şi mod de dăunare: este o specie polifagă prin excelenţă, atacând peste 200 specii de plante lemnoase,
semilemnoase sau ierboase. Dintre pomii fructiferi, atacă în principal mărul, părul, piersicul, caisul şi mai rar prunul,
vişinul, caisul. Păduchele colonizează atât părţile lemnoase (tulpini, ramuri) cât şi frunzele şi fructele. Insecta introduce
prin înţepături în ţesuturi odată cu saliva şi unele toxine. Pomii atacaţi se dezvoltă anemic, frunzele prezintă un aspect
etiolat, iar fructele atacate rămân mici, cu deformări pronunţate.
Prevenire: a)măsuri de carantină externă şi internă, care nu permit pătrunderea materialului biologic sau a fructelor
infestate dintr-o ţară în alta sau de la o zonă la alta; b)utilizarea de material săditor neinfestat la înfiinţarea plantaţiilor şi
arderea celui infestat; c)lucrări de igienizare agrotehnică, respectiv tăierea şi distrugerea prin ardere a lăstarilor şi
şarpantelor infestate.
Combatere chimică: A)MĂR: *tratament în repaus vegetativ cu: a)APPOLO 50 SC (clofentezin 500g/l) 0,04%;
b)APLAUDUS SUPER (buprofezin 13,5g/l) 1,5%; *tratament în vegetaţie cu: a)ACTELLIC 50 EC (pirimifos metil 500g/l)
0,2%; b)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l) 0,05%; c)SINORATOX PLUS (dimetoat 300g/l+cipermetrin 5g/l) 0,15%;
B)PĂR: *tratament în repaus vegetativ cu: APLAUDUS SUPER (buprofezin 13,5g/l) 1,5%; *tratament în vegetaţie cu:
a)ACTELLIC 50 EC (pirimifos metil 500g/l) 0,2%; b)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l) 0,05%; c)PYRINEX 25 ME
(clorpirifos 250g/l) 0,3%; d)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%) 0,15-0,2%; e)SINORATOX PLUS (dimetoat
300g+cipermetrin 5%) 0,125-0,150%.
Top
Puricele melifer al mărului
Denumire ştiinţifică: Psylla mali
Descriere: Iernează în stadiul de ou, pe ramurile pomilor. Larvele apar începând cu a doua decadă a lunii martie şi
evoluează timp de 35-65 zile, hrănindu-se cu seva mugurilor, frunzelor şi fructelor, prin înţepare şi sugere. Adulţii apar la
începutul lunii august reîntorcâdu-se pe plantele de măr pentru împerechere şi depunerea ouălor. Are o singură
generaţie pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare: puricele atacă în principal plantele de măr, dar migrează în stadiul de adult şi pe alte
specii (păr, scoruş, etc.). Poate provoca daune mari, prin înţeparea şi sugerea sevei. Ca urmare a atacului, lăstarii şi
frunzele se răsucesc şi se usucă, mugurii florali avortează, se usucă şi rămân atârnaţi pe ramuri, toate organele atacate
fiind acoperite de exuviile dulci ale insectei, acest fapt favorizând şi dezvoltarea ciupercilor din genul Capnodium
(fumagine).
Prevenire: a)măsuri de carantină externă şi internă, care nu permit pătrunderea materialului biologic sau a fructelor
infestate dintr-o ţară în alta sau de la o zonă la alta; b)utilizarea de material săditor neinfestat la înfiinţarea plantaţiilor şi
arderea celui infestat; c)lucrări de igienizare agrotehnică, respectiv tăierea şi distrugerea prin ardere a lăstarilor şi
şarpantelor infestate.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)DECIS 2,5 EC (deltametin 25g/l) 0,05%; b)SINORATOX PLUS
(dimetoat 300g/l+cipermetrin 5g/l) 0,1%; c)VERTIMEC 1,8 EC (abamectin 18g/l) 0,1%.
Top
Gărgăriţa mugurilor
Denumire ştiinţifică: Sciaphobus squalidus
Descriere: Iernează în stadiul de larvă şi de adult, în sol. Adulţii părăsesc locurile de iernare la începutul lunii aprilie,
hrănindu-se cu muguri, frunze tinere şi flori, după care se împerechează şi depun ouă în crepăturile scoarţei ramurilor
sau pe frunze, în acest caz asigurându-le protecţie prin lipirea marginilor frunzei. Noile larve apar la începutul lunii mai şi
migrează în sol, hrănindu-se cu rădăcini. Următoarele stadii de evoluţie (pupă, adult) se realizeză tot în sol, atât larvele
apărute mai târziu cât şi adulţii rămânând să ierneze în sol. Are o generaţie pe an sau o generaţie la doi ani, în cazul
larvelor tardive care nu reuşesc să evolueze corespunzător până la venirea iernii şi care vor trăi în sol pe tot parcursul
anului următor.
Plante atacate şi mod de dăunare: gărgăriţa atacă multe specii de pomi fructiferi (măr, păr, prun, cais, etc.), arbuşti
fructiferi (agriş, zmeur, coacăz,etc.) dar şi viţa de vie. Atacul este deosebit de periculos întrucât adulţii se hrănesc, prin
roadere, atât cu muguri vegetativi cât şi cu muguri floriferi.
Prevenire: a)perierea trunchiului şi ramurilor groase ale pomilor pentru distrugerea stadiilor hibernante; b)aplicarea de
brâie-capcană pe trunchiul pomilor, pentru retragerea în diapauză a dăunătorului.
Combatere chimică: A)MĂR: *tratament în vegetaţie cu: SINORATOX PLUS (dimetoat 300g/l+cipermetrin 5g/l) 0,1%;
B)PĂR: *tratament în vegetaţie cu: SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%) 0,15-0,2%.
Top
Gărgăriţa florilor de măr
Denumire ştiinţifică: Anthonomus pomorum
Descriere: Iernează în stadiul de adult, sub scoarţa pomilor. În a doua decadă a lunii martie, adulţii părăsesc locurile de
iernare, hrănindu-se cu mugurii pomilor, depunerea ouălor efectuându-se în interiorul butonilor florali, printr-un orificiu pe
care femela îl realizează cu ajutorul rostrului, prin roadere. Într-un buton floral femela depune frecvent 2-5 ouă,
acoperindu-le cu o substanţă cleioasă. După ecloziunea ouălor, larvele apărute se hrănesc în interiorul florilor,
consumând organele interne, parcurgerea stadiilor evolutive făcându-se la locurile de hrănire. Adulţii apar în iunie, se
hrănesc o perioadă cu frunzele pomilor, intrând apoi în diapauză estivală sub scoarţa exfoliată a pomilor sau sub
frunzele căzute, diapauza continuându-se cu hibernarea.
Plante atacate şi mod de dăunare: insecta este monofagă, adulţii hrănindu-se cu muguri vegetativi şi flori de măr, dar şi
cu frunze care capătă un aspect reticulat, caracteristic. Cele mai mari pagube le produc larvele, mugurii floriferi atacaţi
nu se mai deschid, se brunifică, se usucă şi rămân mult timp agăţaţi de ramuri, fiind cunoscuţi sub numele de cuişoare.
Prevenire: a)perierea trunchiului şi ramurilor groase ale pomilor pentru distrugerea stadiilor hibernante; b)aplicarea de
brâie-capcană pe trunchiul pomilor, pentru retragerea în diapauză a dăunătorului.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)ACTELLIC 50 EC (pirimifos metil 500g/l) 0,05%; b)SINORATOX PLUS
(dimetoat 300g/l+cipermetrin 5g/l) 0,1%.
Top
Viespea merelor
Denumire ştiinţifică: Hoplocampa testudinea
Descriere: Iernează în stadiul de larvă complet dezvoltată, într-un cocon în sol. Adulţii apar în luna aprilie, înainte de
înfloritul merilor, femelele depunând ouăle în caliciul floral. După ecloziune, larvele pătrund în fructe şi rod galerii până la
seminţe, pe care le distrug. La completa dezvoltare, larvele cad odată cu fructele şi migrează în sol, unde vor ierna.
Plante atacate şi mod de dăunare: viespea este o specie monofagă şi produce daune mai ales soiurilor timpurii de măr,
atacul provocând pipernicirea şi căderea fructelor.
Prevenire: arături adanci de toamnă şi primăvară, care distrug o parte din coconii din sol, diminuând rezerva biologică a
dăunătorului.
Combatere chimică: A)MĂR: *tratament în vegetaţie cu: a)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,015%;
b)POLYTRIN 200 SC (cipermetrin 200g/l) 0,015%; c)SINORATOX PLUS (dimetoat 300g/l+cipermetrin 5g/l) 0,075%;
B)PĂR: *tratament în vegetaţie cu: a)ACTELLIC 50 EC (pirimifos metil 500g/l) 0,05%; b)FASTAC 10 EC (alfa-
cipermetrin 100g/l) 0,015%; c)SINORATOX PLUS (dimetoat 300g+cipermetrin 5%) 0,075%.
Top
Molia minieră a frunzelor
Denumire ştiinţifică: Phyllonoricter blancardiella
Descriere: Iernează în stadiul de pupă, în galeriile frunzelor infectate, căzute de pe pomi. Fluturii apar la sfârşitul lunii
aprilie, femela depunând ouăle izolat, pe faţa inferioară a frunzelor. După ecloziune, larvele perforează epiderma şi se
hrănesc cu mezofilul frunzelor, fazele evolutive ale dăunătorului desfăşurându-se la locul de hrănire. Insecta prezintă 3-4
generaţii pe an, larvele fiind active în cursul lunilor mai-septembrie, generaţiile suprapunându-se.
Plante atacate şi mod de dăunare: insecta infestează frunzele a numeroase specii lemnoase de pomi şi de arbuşti
fructiferi, preferând însă mărul, părul şi gutuiul. Larvele rod galerii caracteristice (minează) în mezofilul frunzelor.
Galeriile apar pe suprafaţa frunzelor sub forma unor umflături alungite de culoare deschisă, un atac puternic
evidenţiindu-se sub forma unor plăgi albicioase.
Prevenire: strângerea şi distrugerea frunzelor căzute, discuitul, arăturile de toamnă şi primăvară contribuie la reducerea
rezervei bilogice a dăunătorului.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)BULIDOCK 025 EC (beta ciflutrin 25g/l) 0,05%; b)CASCADE 5 EC
(flufenoxoron 50g/l) 0,05%; c)DECIS 2,5 EC (deltametin 25g/l) 0,0125%; d)DIMILIN 25WP (diflubenzuron 4/80g/l)
0,03%; e)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,015%; f)NOMOLT 15 SC (teflubenzuron 150g/l) 0,05%;
g)POLYTRIN 200 SC (cipermetrin 200g/l) 0,015%.
Top
Viermele merelor
Denumire ştiinţifică: Laspeyresia pomonella
Descriere: Iernează ca larvă în stadiu de dezvoltare, într-un cocon de iarnă. Fluturii apar la mijlocul lunii aprilie, la
începutul lunii mai femelele depunând ouăle în grup de câte 2-3, pe ramuri, frunze şi fructe. După ecloziune, larvele se
hrănesc la început cu frunze, ulterior pătrunzând în fructe, în special prin zona caliciului sau a penduncului. Hrănirea şi
dezvoltarea larvelor se realizează în fruct, prin roaderea de galerii până la nivelul casei seminale. La dezvoltare
completă, larvele părăsesc fructele şi împupează în sol. Fluturii generaţiei estivale apar în luna august, depunând ouă
direct pe fructe, mai rar pe frunze. Larvele acestei generaţii se dezvoltă în fruct, până la maturitate completă, rozând
galerii în pulpa fructului, părăsind apoi fructul şi retrăgându-se în sol pentru încoconare, stadiu în care iernează. Are
două generaţii pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare: este o specie polifagă, preferând mărul, dar produce pagube şi la castan, gutui.
Atacul se produce în două forme: atacul primar, când fructele sunt roase numai superficial, sub formă de excavaţii şi
atacul secundar, când fructele sunt perforate în profunzime, fiind traversate de galerii pline de excavaţii şi de resturi
brunificate.
Prevenire: A)MĂR: a)discuirea solului, prin această măsură distrugându-se o parte din coconi; b)instalarea de brâie-
capcană în jurul trunchiului pomilor pentru captarea larvelor în timpul migrării şi arderea acestora; c)strângerea fructelor
viermănoase din livadă şi distrugerea sau folosirea acestora în alte scopuri; B)CASTAN: recoltarea la timp şi sortarea
fructelor, eliminând fructele infestate; fructele infestate se distrug prin îngropare la adâncime sau se ard.
Combatere chimică: A)MĂR: *tratament în vegetaţie cu: a)ACTELLIC 50 EC (pirimifos metil 500g/l) 0,05%; b)DECIS 2,5
EC (deltametin 25g/l) 0,0075%; c)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,015%; d)KARATE 2,5 EC (lambda
cihalotrin 25g/l) 0,01%; e)POLYTRIN 200 SC (cipermetrin 200g/l) 0,015%; B)CASTAN: se instalează brâie capcane pe
trunchi şi ramuri pentru prinderea larvelor şi stropiri (3 tratamente) în momentele când apar fluturii şi larvele cu unul din
insecticidele: DECIS 2,5 (0,005%), AMBUSH (0,1%).
Top
Inelarul
Denumire ştiinţifică: Malacosoma neustria
Descriere: Iernează ca ou, pe ramurile pomilor. Larvele apar începând cu a doua decadă a lunii aprilie şi până la
sfârşitul lunii mai, la început având un spirit gregar pronunţat, care se diminuează când se apropie de maturitate. Lavele
împupează în luna iunie într-un cocon de mătase alb, fixat de frunze sau de ramuri. Fluturii apar eşalonat, începând cu a
treia decadă a lunii iuie, se împerechează şi depun ponte specifice pe ramuri. Ouăle pontei sunt depuse în grupe,
îmbrăcând ramura sub forma unui inel.
Plante atacate şi mod de dăunare: inelarul este un dăunător polifag, atacând atât speciile de pomi fructiferi cât şi arborii
ornamentali şi forestieri. În condiţii favorabile de dezvoltare pot produce defolieri masive.
Prevenire: pentru reducerea rezervei bilogice se recomandă tăierea şi arderea lăstarilor cu pontă.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)DECIS 2,5 EC (deltametin 25g/l) 0,025%; b)DIPEL WP (Bacillus
thuringiensis-1600ui/mg) 0,05%; c)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,008%; d)POLYTRIN 200 SC (cipermetrin
200g/l) 0,01%; e)SINORATOX PLUS (dimetoat 300g/l+cipermetrin 5g/l) 0,15%.
Par
Acarianul roşu al pomilor
Denumire ştiinţifică: Panonychus ulmi
Descriere: Acarianul iernează în stadiul de ou pe ramurile pomilor, în crăpăturile scoarţei sau sub solzii mugurilor.
Larvele apar în prima jumătate a lunii aprilie, colonizând mugurii, frunzele şi florile, pe care se hrănesc sugând seva.
Adulţii apar după 10-15 zile, se împerechează şi depun ouă pe frunzele diferitelor specii de pomi. După 10-20 de zile
apar larvele noii generaţii, care parazitează în principal frunzele pomilor. Într-un an evoluează 5-6 generaţii de acarieni,
dezvoltarea unei generaţii efectuându-se pe un interval cuprins între 20-35 de zile. Perioadele de secetă favorizează
dezvoltarea acarianului.
Plante atacate şi mod de dăunare: acarianul roşu al pomilor este o specie polifagă, atacând practic toate speciile
pomicole, dar şi viţa de vie, plantele ornamentale. Ca urmare a atacului, prin înţepare şi sugerea sevei, în frunze se
produc rupturi şi dislocări ale epidermei, simptomele caracterizându-se prin apariţia unor pete mici albe-brunii, care cu
timpul se unesc, coloritul frunzelor modificându-se, devenind alb argintiu până la alb roşiatic. Atacurile puternice conduc
la uscarea şi căderea frunzelor, producându-se o defoliere puternică a pomilor cu repercusiuni drastice atât asupra
recoltei dar şi a diferenţierii mugurilor de rod pentru anul următor.
Prevenire: tăieri de igienizare prin care se elimină şi se distrug ramurile care au ouă hibernante.
Combatere chimică: A)CIREŞ, VIŞIN: *tratament în vegetaţie cu: a)APOLLO 50 SC (ciclofentezin 50%) 0,04%;
b)KARATE 2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l) 0,01%; c)NISSORUN 10 WP (hexitiazox 10%) 0,03%; d)NISSORUN 50 EC
(hexitiazox 50g/l) 0,06%; e)PENNSTYL 25 WP (cihexatin 25%) 0,05%; f)RUFAST 150 EC (acrinatrin 150g/l) 0,03-
0,04%; g)SANMITE 20 WP (pyridaben 20%) 0,05%; h)SINTOX 40 EC (etion 40%) 0,1%; i)TORQUE 50 WP (fenbutadin
oxid 50%) 0,05%; B)CAIS, PIERSIC: *tratament în repaus vegetativ cu: a)APOLLO 50 SC (clofentezin 500g/l) 0,04%;
b)POLISULFURA DE BARIU 45% (amestec de sulfuri 45%) 6%; *tratament în vegetaţie cu: a)CASCADE 5 EC
(flufenoxuron 50g/l) 0,05%; b)KELTHANE 18,5 EC (dicofol 18,5%) 0,2%; c)NISSORUN 10 WP (hexitiazox 10%) 0,03%;
d)NISSORUN 50 WP (hexitiazox 50g/l) 0,06%; e)OMITE 30 W (propargit 30%) 0,2%; f)POLISULFURA DE BARIU 45%
(amestec de sulfuri 45%) 1%; g)RUFAST 150 EC (acrinatrin 150g/l) 0,03-0,04%; h)SANMITE 20 WP (pyridaben 20%)
0,05%; i)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%) 0,1-0,2%; j)SINORATOX 50 CE (dimetoat 50%) 0,06%; k)SINTOX 40 EC
(dicofol 40%) 0,2%; l)TORQUE 50 WP (pyridaben 20%) 0,03-0,05%; C)MĂR: *tratament în repaus vegetativ cu:
a)APPOLO 50 SC (clofentezin 500g/l) 0,04%; b)APLAUDUS SUPER (buprofezin 13,5g/l) 1,5%; *tratament în vegetaţie
cu: a)APPOLLO PLUS (clofentezin 60%) 0,4%; b)CASCADE 5 EC (flufenoxoron 50g/l) 0,05%; c)DANIRUM 11 EC
(fenpropartin 8%+hexitiazon 3%) 0,06%; d)KARATE 2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l) 0,02%; e)NOMOLT 15 SC
(teflubenzuron 150g/l) 0,05%; f)OMITE 57 E (propargit 57%) 0,1%; g)SINORATOX PLUS (dimetoat 300g/l+cipermetrin
5g/l) 0,1%; h)VERTIMEC 1,8 EC (abamectin 18g/l) 0,1%; D)PĂR: *tratament în repaus vegetativ cu: a)APLAUDUS
SUPER (buprofezin 13,5g/l) 1,5%; b)APPOLO 50 SC (clofentezin 500g/l) 0,04%; *tratament în vegetaţie cu: a)DEMITAN
200 SC (fenazaquin 200g/l) 0,07%; b)KARATE 2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l) 0,02%; c)OMITE 570 EW (propargit
57%) 0,1%; d)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l) 0,04%; e)VERTIMEC 1,8 EC (abamectin 18g/l) 0,1%; E)MIGDAL:
tratament prefloral cu: PARATHION, MALATHION, AZINPHOS.
Top
Omida păroasă a dudului
Denumire ştiinţifică: Hyphantria cunea
Descriere: Iernează în stadiul de pupă, în locuri foarte variate, apariţia fluturilor având loc în luna aprilie. După copulaţie,
femelele depun ponta pe partea inferioară a frunzelor diferitelor specii de arbori, pomi fructiferi şi arbuşti. Ecloziunea
ouălor şi apariţia larvelor se realizează începând cu a doua decadă a lunii mai. Larvele sunt extrem de vorace, hrănindu-
se cu epiderma şi parenchimiul frunzelor, formând cuiburi înfăşurate în fire de mătase. În dezvoltarea lor larvele parcurg
7-8 vârste larvare, începând cu a patra vârstă ele părăsind cuibul iniţial, dispersându-se pe ramuri, confecţionând cuiburi
mari din fire rare de mătase şi devorând frunzele cu mare verocitate. Larvele mature din prima generaţie se retrag
pentru împupare în diferite ascunzişuri, începând cu a doua decadă a lunii iunie. Fluturii celei de a doua generaţii apar în
iulie-august, larvele acestei generaţii fiind mult mai păgubitoare. La maturitate completă se retrag pentru împupare şi
iernare în locuri foarte variate (scoarţa ramurilor, scorburi, straşinile clădirilor, stratul superficial al solului). În mod
obişnuit are două generaţii pe an, în condiţii speciale putând să apară şi cea de a 3-a generaţie.
Plante atacate şi mod de dăunare: omida păroasă a dudului este foarte polifagă, atacând peste 200 specii de plante
lemnoase dar şi ierboase. Larvele rod limbul foliar complet, putând să desfrunzească pomii în totalitate, scheletizându-i.
Prevenire: a)măsuri de igienă culturală care constau în adunarea şi distrugerea cuiburilor de omizi din culturile slab
infestate şi accesibile; b)instalarea de brâie-capcană în jurul trunchiului pomilor pentru captarea larvelor şi distrugerea
acestora.
Combatere chimică: A)PRUN: *tratament în vegetaţie cu: a)AVANT 150 SC (indoxocarb 150g/l) 0,033%; b)CALYPSO
480 EC (tiacloprid 480g/l) 0,02%; c)CYPERTRIN 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,02%; d)DACKILLIN (lambdacihalotrin
500g/l) 0,1%; e)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l) 0,0125%; f)DIPEL WP (bacillus thuringiensis 16000 u.i./mg) 0,1%;
g)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,02%; h)FORAY (BIOBIT XL) (bacillus thuringiensis) 0,1%; i)FURY 10 EC
(zeta-cipermetrin 100g/l) 0,01%; j)KARATE 2,5 EC (lambda-cihalotrin 25g/l) 0,02%; k)POLYTRIN 200 EC (cipermetrin
200g/l) 0,01%; l)RIMON 10 EC (novaluron 100g/l) 0,03%; B)MĂR: *tratament în vegetaţie cu: a)DECIS 2,5 EC
(deltametin 25g/l) 0,025%; b)DIPEL WP (Bacillus thuringiensis-1600 ui/mg) 0,1%; c)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin
100g/l) 0,02%; d)KARATE 2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l) 0,02%; e)POLYTRIN 200 SC (cipermetrin 200g/l) 0,01%;
C)PĂR: *tratament în vegetaţie cu: a)CALYPSO 480 EC (tiacloprid 480g/l) 0,02%; b)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l)
0,025%; c)DIMILIN 25 WP (diflubenzuron 25%) 0,01%; d)DIPEL 2 X WP (spori+cristale de bacillus thuringiensis 32.000
u.i/mg) 0,05-0,075%; e)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,02%; f)KARATE 2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l)
0,02%; g)POLYTRIN 200 SC (cipermetrin 200g/l) 0,02%; h)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%) 0,1%; i)SINORATOX
PLUS (dimetoat 300g+cipermetrin 5%) 0,1%.
Top
Fluterele cu abdomenul auriu
Denumire ştiinţifică: Euproctis Chrysorrhoea
Descriere: Iernează ca larvă de vârsta a treia, în cuiburi de frunze înfăşurate în fire de mătase, atârnate de ramuri. În
primăvară, începând cu luna aprilie, larvele părăsesc cuiburile şi se hrănesc cu frunze, răspândindu-se în toată coroana
pomului. La începutul lunii iunie larvele împupează într-un cocon din fire de mătase amplasat la bifurcarea ramurilor sau
în alte adăposturi. Fluturii apar eşalonat în luna iunie, se împerechează, femelele depunând ouă pe dosul frunzelor şi
acoperindu-le cu perişorii de pe vârful abdomeniului. Larvele apar eşalonat în luna august, se grupează pe vârful
ramurilor, se hrănesc cu parenchimul frunzelor şi începând cu a treia decadă a lunii septembrie îşi construiesc cuiburi,
intră în diapauză şi se pregătesc de iernare. Are o singură generaţie pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare: este o specie polifagă, atacând atât speciile de pomi fructiferi cât şi speciile
ornametale şi silvice. Cele mai mari pagube le produc larvele hibernante, atacul larvelor apărute în august-septembrie
fiind mult mai redus.
Prevenire: A)PRUN, MĂR: tăierea şi arderea cuiburilor de iernare a larvelor; B)SPECII SILVICE: ca măsuri fizico
mecanice se utilizează izolarea culturilor din apropierea zonei atacate prin benzi, late de 15-25m, tratate cu insecticide,
şanţuri de baraj cu apă, în timpul migrării larvelor, captarea fluturilor la curse luminoase.
Combatere chimică: A)PRUN: *tratament în vegetaţie cu: a)CALYPSO 480 EC (tiacloprid 480g/l) 0,02%; b)CYPERTRIN
10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,02%; c)DIMILIN 25 WP (diflubenzuron 25%) 0,04%; d)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin
100g/l) 0,02%; e)POLYTRIN 200 EC (cipermetrin 200g/l) 0,01%; B)MĂR: *tratament în vegetaţie cu: a)DECIS 2,5 EC
(deltametin 25g/l) 0,025%; b)DIPEL WP (Bacillus thuringiensis-1600 ui/mg) 0,1%; c)POLYTRIN 200 SC (cipermetrin
200g/l) 0,01%; d)SINORATOX PLUS (dimetoat 300g/l+cipermetrin 5g/l) 0,1%; C)PĂR: *tratament în vegetaţie cu:
a)CALYPSO 480 EC (tiacloprid 480g/l) 0,02%; b)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l) 0,0075%; c)DIMILIN 25 WP
(diflubenzuron 25%) 0,005%; d)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,02%; e)POLYTRIN 200 SC (cipermetrin
200g/l) 0,02%; C)SPECII SILVICE: sub formă de tratamente în stadiul larvar, în arborete cu procente probabile de
defolierede peste 50%, calculate primăvara, după a doua etapă de sondaje la pupe. Combaterea omozilor este indicat
să se facă până în iulie, până la a treia vârstă prin tratamente cu insecticide chimice: a)DECIS ULV doză utilizată 2l/ha;
b)tratamente biologice-preparate bacteriene.
Top
Păduchele verde al mărului
Denumire ştiinţifică: Aphis pomi
Descriere: Iernează în stadiu de ou, pe ramuri la baza mugurilor. În a doua decadă a lunii aprilie, din ouăle de iarnă apar
primii adulţi (fundatrixul), care dau naştere, pe cale partenogenetică vivipară, la prima generaţie de larve, care se
transformă rapid (10-15 zile) în femele aptere şi aripate. Acestea se vor înmulţii partenogenetic vivipar până la sfârşitul
perioadei de vegetaţie (septembrie) când vor apărea formele sexupare (masculi ş femele), care se vor împerechea şi vor
depune ouăle de iarnă. Pe parcursul unei perioade de vegetaţie se succed în felul acesta 8-12 generaţii.
Plante atacate şi mod de dăunare: coloniile de păduche verde se localizează mai ales pe partea inferioară a frunzelor,
hrănindu-se cu seva acestora, prin înţepare şi sugere. Ca urmare a atacului, frunzele se răsucesc şi se gofrează, iar cu
timpul se îngălbenesc şi se usucă ca efect secundar al dăunării. Frunzele atacate sunt acoperite cu exuviile dulci ale
păduchelui (roua de miere), pe care se dezvoltă diferte ciuperci (fumagine). Cele mai mari pagube se înregistrează la
pomii tineri, mai ales în pepiniere.
Prevenire: a)respectarea carantinei fitosanitare; b)utilizarea de material săditor neinfestat la înfiinţarea plantaţiilor;
c)lucrări de igienizare agrotehnică, respectiv tăierea şi distrugerea lăstarilor colonizaţi.
Combatere chimică: A)MĂR: *tratament în vegetaţie cu: a)BULIDOCK 025 EC (beta ciflutrin 25g/l) 0,05%; b)DECIS 2,5
EC (deltametrin 25g/l) 0,0125-0,025%; c)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,015%; d)KARATE 2,5 EC (lambda
cihalotrin 25g/l) 0,01%; e)POLYTRIN 200 SC (cipermetrin 200g/l) 0,015%; f)SINORATOX PLUS (dimetoat
300g/l+cipermetrin 5g/l) 0,1%; B)PĂR: *tratament în vegetaţie cu: a)CHESS 25 WP (pymetrozin 25%) 0,1%; b)DECIS
2,5 EC (deltametin 25g/l) 0,0125-0,025%; c)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,015%; d)KARATE 2,5 EC
(lambda cihalotrin 25g/l) 0,01%; e)POLYTRIN 200 SC (cipermetrin 200g/l) 0,015%; f)SINORATOX PLUS (dimetoat
300g+cipermetrin 5%) 0,125-0,150%.
Top
Păduchele din San Jose
Denumire ştiinţifică: Quadraspidiotus perniciosus
Descriere: Iernază în stadiu de larvă de vârsta I-a, sub scutul ţestos protector, pe tulpinile şi ramurile pomilor. La
desprimăvărare, larvele îşi continuă dezvoltarea, hrănindu-se cu seva plantelor, prin înţepare şi sugere, continuându-şi
dezvoltarea. Este o specie larvipară, după fecundare femelele depunând larvele, timp de 6-7 săptămâni. Larvele se
răspândesc pe diferite organe ale pomilor (tulpini, ramuri, frunze), hrănindu-se cu seva plantelor, prin înţepare şi sugere.
În condiţiile ţării noastre, dăunătorul prezintă două generaţii pe an, prima în intervalul mai-iulie, a doua în intervalul
august-octombrie, ultimele larve depuse de adulţii generaţiei a II-a iernând şi continuându-şi dezvoltarea în primăvara
anului următor.
Plante atacate şi mod de dăunare: este o specie polifagă prin excelenţă, atacând peste 200 specii de plante lemnoase,
semilemnoase sau ierboase. Dintre pomii fructiferi, atacă în principal mărul, părul, piersicul, caisul şi mai rar prunul,
vişinul, caisul. Păduchele colonizează atât părţile lemnoase (tulpini, ramuri) cât şi frunzele şi fructele. Insecta introduce
prin înţepături în ţesuturi odată cu saliva şi unele toxine. Pomii atacaţi se dezvoltă anemic, frunzele prezintă un aspect
etiolat, iar fructele atacate rămân mici, cu deformări pronunţate.
Prevenire: a)măsuri de carantină externă şi internă, care nu permit pătrunderea materialului biologic sau a fructelor
infestate dintr-o ţară în alta sau de la o zonă la alta; b)utilizarea de material săditor neinfestat la înfiinţarea plantaţiilor şi
arderea celui infestat; c)lucrări de igienizare agrotehnică, respectiv tăierea şi distrugerea prin ardere a lăstarilor şi
şarpantelor infestate.
Combatere chimică: A)MĂR: *tratament în repaus vegetativ cu: a)APPOLO 50 SC (clofentezin 500g/l) 0,04%;
b)APLAUDUS SUPER (buprofezin 13,5g/l) 1,5%; *tratament în vegetaţie cu: a)ACTELLIC 50 EC (pirimifos metil 500g/l)
0,2%; b)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l) 0,05%; c)SINORATOX PLUS (dimetoat 300g/l+cipermetrin 5g/l) 0,15%;
B)PĂR: *tratament în repaus vegetativ cu: APLAUDUS SUPER (buprofezin 13,5g/l) 1,5%; *tratament în vegetaţie cu:
a)ACTELLIC 50 EC (pirimifos metil 500g/l) 0,2%; b)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l) 0,05%; c)PYRINEX 25 ME
(clorpirifos 250g/l) 0,3%; d)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%) 0,15-0,2%; e)SINORATOX PLUS (dimetoat
300g+cipermetrin 5%) 0,125-0,150%.
Top
Gărgăriţa mugurilor
Denumire ştiinţifică: Sciaphobus squalidus
Descriere: Iernează în stadiul de larvă şi de adult, în sol. Adulţii părăsesc locurile de iernare la începutul lunii aprilie,
hrănindu-se cu muguri, frunze tinere şi flori, după care se împerechează şi depun ouă în crepăturile scoarţei ramurilor
sau pe frunze, în acest caz asigurându-le protecţie prin lipirea marginilor frunzei. Noile larve apar la începutul lunii mai şi
migrează în sol, hrănindu-se cu rădăcini. Următoarele stadii de evoluţie (pupă, adult) se realizeză tot în sol, atât larvele
apărute mai târziu cât şi adulţii rămânând să ierneze în sol. Are o generaţie pe an sau o generaţie la doi ani, în cazul
larvelor tardive care nu reuşesc să evolueze corespunzător până la venirea iernii şi care vor trăi în sol pe tot parcursul
anului următor.
Plante atacate şi mod de dăunare: gărgăriţa atacă multe specii de pomi fructiferi (măr, păr, prun, cais, etc.), arbuşti
fructiferi (agriş, zmeur, coacăz,etc.) dar şi viţa de vie. Atacul este deosebit de periculos întrucât adulţii se hrănesc, prin
roadere, atât cu muguri vegetativi cât şi cu muguri floriferi.
Prevenire: a)perierea trunchiului şi ramurilor groase ale pomilor pentru distrugerea stadiilor hibernante; b)aplicarea de
brâie-capcană pe trunchiul pomilor, pentru retragerea în diapauză a dăunătorului.
Combatere chimică: A)MĂR: *tratament în vegetaţie cu: SINORATOX PLUS (dimetoat 300g/l+cipermetrin 5g/l) 0,1%;
B)PĂR: *tratament în vegetaţie cu: SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%) 0,15-0,2%.
Top
Viespea merelor
Denumire ştiinţifică: Hoplocampa testudinea
Descriere: Iernează în stadiul de larvă complet dezvoltată, într-un cocon în sol. Adulţii apar în luna aprilie, înainte de
înfloritul merilor, femelele depunând ouăle în caliciul floral. După ecloziune, larvele pătrund în fructe şi rod galerii până la
seminţe, pe care le distrug. La completa dezvoltare, larvele cad odată cu fructele şi migrează în sol, unde vor ierna.
Plante atacate şi mod de dăunare: viespea este o specie monofagă şi produce daune mai ales soiurilor timpurii de măr,
atacul provocând pipernicirea şi căderea fructelor.
Prevenire: arături adanci de toamnă şi primăvară, care distrug o parte din coconii din sol, diminuând rezerva biologică a
dăunătorului.
Combatere chimică: A)MĂR: *tratament în vegetaţie cu: a)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,015%;
b)POLYTRIN 200 SC (cipermetrin 200g/l) 0,015%; c)SINORATOX PLUS (dimetoat 300g/l+cipermetrin 5g/l) 0,075%;
B)PĂR: *tratament în vegetaţie cu: a)ACTELLIC 50 EC (pirimifos metil 500g/l) 0,05%; b)FASTAC 10 EC (alfa-
cipermetrin 100g/l) 0,015%; c)SINORATOX PLUS (dimetoat 300g+cipermetrin 5%) 0,075%.
Top
Puricele melifer al părului
Denumire ştiinţifică: Psylla pyricola
Descriere: Ierneză în stadiul de adult, sub scoarţa tulpinilor şi a ramurilor pomilor. La începutul lunii martie, femelele
depun ouă pe vârful lăstarilor. După ecloziune, larvele colonizează mugurii, frunzele şi florile, din care sug sucul celular.
Adulţii generaţiei I-a apar în luna mai se hrănesc cu sucul celular, asemenea larvelor. Pe parcursul unui an se pot
succeda 2-3 generaţii sau chiar mai multe, în funcţie de condiţiile specifice ale anului.
Plante atacate şi mod de dăunare: este un dăunător specific părului, adulţii şi larvele colonizând organele verzi ale
plantelor, pe care le înţeapă, hrănindu-se cu sucul celular. Lăstarii atacaţi se curbează, florile şi frunzele se răsucesc, se
usucă şi cad, fructele rămânând pipernicite. Exuviile insectei sunt dulci (roua de miere), favorizând dezvoltarea
ciupercilor din genul Capnodium (fumagine).
Prevenire: a)măsuri de carantină externă şi internă, care nu permit pătrunderea materialului biologic sau a fructelor
infestate dintr-o ţară în alta sau de la o zonă la alta; b)utilizarea de material săditor neinfestat la înfiinţarea plantaţiilor şi
arderea celui infestat; c)lucrări de igienizare agrotehnică, respectiv tăierea şi distrugerea prin ardere a lăstarilor şi
şarpantelor infestate.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l) 0,025%; b)KARATE ZEON (lambda
cihalotrin 25g/l) 0,015%; c)SINORATOX PLUS (dimetoat 300g+cipermetrin 5%) 0,1%; d)VERTIMEC 1,8 EC (abamectin
18g/l) 0,1%.
Top
Viermele perelor
Denumire ştiinţifică: Laspeyresia pyrivora
Descriere: Dăunătorul are o mare răspândire în Europa, în România fiind prezent numai în anumite zone. Iernează în
stadiul de larvă complet dezvoltată, într-un cocon, în solul de sub coroana pomilor. Transformarea în pupă are loc în
luna mai, spre sfârşitul lunii făcându-şi apariţia şi adulţii. După fecundare femela depune ouă pe fructe, după ecloziune o
singură larvă pătrunzând în fruct, tranversând pulpa fructului până în zona centrală, unde se hrăneşte cu seminţe. La
mijlocul lunii septembrie larva matură părăseşte fructul şi pătrunde în sol, confecţionându-i un cocon impermeabil în care
va ierna. Are o singură generaţie pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul este specific părului, larvele producând viermănoşirea fructelor, parte din
fructele atacate căzând pe sol şi putrezind. Procesul de putrezire a fructelor poate continua şi în depozite, în cazul
fructelor atacate care au rămas pe pom până la recoltare.
Prevenire: a)discuirea solului, prin această măsură distrugându-se o parte din coconi; b)instalarea de brâie-capcană în
jurul trunchiului pomilor pentru captarea larvelor în timpul migrării şi arderea acestora; c)strângerea fructelor
viermănoase din livadă şi distrugerea sau folosirea acestora în alte scopuri.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l) 0,0075%; b)FASTAC 10 EC (alfa-
cipermetrin 100g/l) 0,015%; c)KARATE 2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l) 0,01%; d)MATCH 050 EC (lufenuron 50g/l)
0,1%; e)POLYTRIN 200 SC (cipermetrin 200g/l) 0,015%; f)PYRINEX 25 ME (clorpirifos 250g/l) 0,25%; g)SINORATOX
35 CE (dimetoat 35%) 0,1%; h)SINORATOX PLUS (dimetoat 300g+cipermetrin 5%) 0,15%.
Top
Nălbarul / Albiliţa
Denumire ştiinţifică: Aporia crataegi
Descriere: Iernează ca larvă de vârsta a treia, în cuiburi formate din frunze răsucite, înfăşurate în fire de mătase. La
jumătatea lunii aprilie larvele părăsesc cuiburile, hrănindu-se cu muguri vegetativi şi floriferi cât şi cu frunze. Împuparea
are loc la jumătatea lunii mai, adulţii începând să apară în primele zile ale lunii iunie. După împerechere femelele depun
ouăle pe partea superioară a frunzelor. Larvele încep să apară în luna iulie, hrănindu-se cu epiderma şi parenchimul
frunzelor, exceptând nervurile. Aproape de maturitate larvele îşi confecţionează cuiburi din frunze, în care iernează. Are
o singură generaţie pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul este polifag, dar preferă părul, mărul, prunul, păducelul şi porumbarul.
Atacul larvelor poate produce defolierea completă a pomilor, prin distrugerea prematură a mugurilor şi a frunzelor tinere.
Prevenire: în perioada de repaus vegetativ se procedează combaterea mecanică a dăunătorului prin adunarea şi
arderea cuiburilor cu omizi hibernante.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)CALYPSO 480 EC (tiacloprid 480g/l) 0,02%; b)DECIS 2,5 EC
(deltametrin 25g/l) 0,025%; c)DEMITAN 200 SC (fenazaquin 200g/l) 0,005%; d)DIMILIN 25 WP (diflubenzuron 25%)
0,005%; e)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,02%; f)POLYTRIN 200 SC (cipermetrin 200g/l) 0,02%.
Capsuni
Nematodul rădăcinilor
Denumire ştiinţifică: Meloidogyne incognita
Descriere: Nematodul rădăcinilor este răspândit pe tot globul. În ţările cu climă temperată se întâlneşte numai în spaţii
protejate. În ţara noastră este considerat unul dintre cei mai importanţi dăunători din sere, unde dezvoltă 4-8 generaţii pe
an, uneori chiar 10-20 generaţii. Iernează ca larvă sau adult (femelă), fie în interiorul rădăcinilor plantelor atacate, fie în
sol. Larvele de invazie (larve de vârsta a doua) migrează în sol în căutarea de plante gazdă. Când se întâlnesc
rădăcinile plantelor gazdă preferate, pătrund în ţesuturi în apropierea vârfului de creştere. După un scurt timp de hrănire,
larvele ajung în zona vasculară, se instalează în poziţie paralelă cu cilindrul central şi devin imobile. Celulele ţesutului
din zona în care s-au fixat larvele se hipertrofiază, rezultând celule gigantice care se multiplică formând gale. Galele
sunt, fie rezultatul acţiunii unor substanţe produse de nematozi, fie o reacţie de apărare a plantei.
Plante atacate şi mod de dăunare: în sere produc pagube mai ales la tomate, castraveţi, pepeni galbeni, salată, etc.
Infestarea se produce după transplantarea răsadurilor, iar primele simptome se manifestă după 3-4 săptămâni. Primele
semne ale atacului constau în ofilirea frunzelor, urmată, la scurt timp, de uscarea lor de la vârf spre bază şi stagnarea în
creştere a plantelor. Pe rădăcini apar gale. La nivelul galelor vasele libero-lemnoase sunt obturate, circulaţia sevei se
întrerupe, determinând putrezirea rădăcinii şi uscarea plantei. De cele mai multe ori atacul nematozilor favorizează
infecţiile cu Fusarium sp. şi Verticillium sp., care grăbesc pierirea plantelor. Un atac puternic la plantele tinere poate
compromite cultura.
Prevenire: A)TOMATE, ARDEI, BOSTĂNOASE: a)rotaţia culturilor; b)folosirea de soiuri rezistente; c)eliminarea plantelor
cu simptome împreună cu pământul din jurul rădăcinii şi distrugerea lor prin foc; B)CĂPŞUNI: a)folosirea la plantare de
material săditor liber de dăunători, certificat; b)strângerea şi distrugerea plantelor spontane sau a resturilor de plante
după recoltare; c)respectarea asolamentului.
Combatere chimică: A)TOMATE, ARDEI: *tratamentul solului cu: a)BASAMID GRANULE (dazomet 98%), doza utilizată:
500kg/ha; b)MOCAP 10G (etaprofos 10%), doza utilizată: 50,0-75,0kg/ha; c)VYDATE 10 G (oxanil 240g/l), doza
utilizată: 50,0-60,0kg/ha; B)BOSTĂNOASE: *tratamentul solului cu: a)BASAMID GRANULE(dayomet 98%), doza
utilizată: 500kg/ha; b)VYDATE 10 G (oxanil 10%), doza utilizată: 50,0-60,0kg/ha; *tratamentul care se aplică în seră:
MOCAP 10G (etoprofos 10%), doza utilizată: 50,0-75,0kg/ha; C)CĂPŞUNI: *tratamentul solului: a)BASAMID GRANULE
(dazomet 98%) 50kg/ha tratamentul solului; b)SINORATOX 5 G (dimetoat 5%) 20kg/ha.
Top
Păianjenul (acarianul) roşu comun
Denumire ştiinţifică: Tetranychus urticae
Descriere: Păianjenul roşu comun iernează ca femelă adultă în crăpăturile scoarţei butucilor, coardelor, sub resturile
vegetale, sub frunze căzute, etc. În mod obişnuit are 6-7 generaţii pe an, uneori mai multe, numărul acestora fiind în
strânsă legătură cu evoluţia condiţiilor climatice. Primăvara când temperatura aerului depăşeşte 10 grade C de obicei
spre sfârşitul lunii aprilie, adulţii ies din locurile de iernare, localizându-se pe diferite plante cultivate şi spontane. După o
perioadă de hrănire, are loc înmulţirea pe cale asexuată şi sexuată, femelele depunând ouăle într-o pânză specială pe
partea inferioară a frunzei, mai ales în lungul nervurilor. Din ouăle nefecundate apar numai masculi, din ouăle fecundate
apărând masculi şi femele. Femela păianjen are formă elipsoidală, galben-deschis, cu două macule dorsale negre.
Mascul piriform, galben, lipsit de macule. Dimensiuni de 0,4-0,5mm. Ou sferic, hialin, depus izolat. Larvă elipsoidală,
galben, palid. Adulţii au patru perechi de picioare, iar larvele trei, întregul ciclu de evoluţie se desfăşoară pe partea
inferioară a frunzelor, sub o ţesătură laxă de fibre mătăsoase maronii. Pe parcursul perioadei de vegetaţie, acarianul
dezvoltă un număr mare de generaţii.
Plante atacate şi mod de dăunare: este un dăunător polifag, atacând peste 180 specii de plante cultivate şi din flora
spontană, simptomele atacului şi pagubele cauzate diferenţiindu-se în funcţie de planta gazdă. Ca simptome cu caracter
general, se pot evidenţia apariţia pe frunzele atacate a unor pete mici de culoare galben-deschis la început, evoluţia
ulterioară a atacului provocând depigmentarea în totalitate a frunzelor. În final frunzele atacate căpătă un aspect arămiu.
Pe partea inferioară a frunzelor, acarienii ţes un adevărat păienjeniş. Evoluţia necontrolată a acarianului provoacă
uscarea şi căderea masivă a frunzelor. Atacă numeroase plante cultivate şi spontane, îndeosebi viţa de vie, fiind numit
păianjenul viţei, dar produce pagube mari şi culturilor din spaţii protejate (castraveţi, tomate, ardei, vinete). Dăunătorul
este semnalat şi produce pagube şi în toate zonele pomicole unde evoluţia necontrolată a păianjenului provoacă
uscarea şi căderea masivă a frunzelor. Dăunătorul produce pagube şi la plantele ornamentale (crizanteme, gladiole,
garoafe, gerberă, trandafiri, begonii, muşcate, primule, cinerarii, azalee), în câmp, sere solarii şi în apartament. La
acestea organele atacate sunt frunzele, florile, lastari, tulpini, fructe. Dăunătorul se manifestă prin înţepături punctiforme
gălbui, depigmentarea, albirea şi uscarea frunzelor. La atac puternic, plantele sunt îmbrăcate într-o ţesătură laxă de fibre
mătăsoase, prin care se văd circulând numeroşi acarieni. Dăunător în stadiul de larvă şi adult, se hrăneşte cu sucul
celular.
Prevenire: A)TOMATE, ARDEI, BOSTĂNOASE: a)strângerea şi distrugerea resturilor rămase în câmp după recoltare,
pentru eliminarea formelor de iernare; b)rotaţia culturilor; c)folosirea de soiuri rezistente; d)arături de toamnă, pentru
introducerea sub brazdă a femelelor hibernante; e)praşile repetate pe parcursul perioadei de vegetaţie pentru
distrugerea plantelor gazdă din flora spontană; B)VIŢĂ DE VIE, ARBUŞTI FRUCTIFERI: a)aplicarea măsurilor de igienă
culturală au o importanţă foarte mare din punct de vedere curativ, deoarece contribuie la diminuarea rezervei biologice;
b)prin distrugerea buruienilor se elimină multe dintre plantele gazdă ale acarianului Tetranychus urticae; C)CĂPŞUNI:
a)aplicarea măsurilor de igienă culturală au o importanţă foarte mare din punct de vedere curativ, deoarece contribuie la
diminuarea rezervei biologice; b)prin distrugerea buruienilor se elimină multe dintre plantele gazdă ale acarianului;
D)PLANTE ORNAMENTALE: a)arături adânci de toamnă pentru distrugerea formelor de iernare existente pe frunzarul
rămas după recoltare; b)praşile repetate pentru distrugerea plantelor gazdă din flora spontană.
Combatere chimică: A)TOMATE, ARDEI: *tratamenul culturii cu: a)APOLLO 50 EC (clofentezin 500g/l), doza utilizată
0.5l/ha; b)DEMITAN 200 SC (fenazaquin 200g/l), doza utilizată 0,5l/ha; c)KARATE 2,5 (lambdacihalotrin 2,5%), doza
utilizată: 0,4l/ha; d)NISSORUN 5 EC (hexitizon 50g/l), doza utilizată: 0,8l/ha; e)OMITE 570 EW (propargit 570g/l), doza
utilizată: 1,0l/ha; f)ORTUS 5 EC (fenpiroximat 50g/l), doza utilizată: 1,0l/ha; g)PENNSTYL 600 F (cihaxatin 600g/l), doza
utilizată: 0,5l/ha; h)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 2,0kg/ha; B)BOSTĂNOASE: *tratamenul culturii
cu: a)DEMITAN 200 SC(fenazaqiun 200g/l), doza utilizată: 0,5l/ha; b)NISSORUN 5 EC (hexitizox 50g/l), doza utilizată:
0,8l/ha; c)OMITE 57 E(propargit 57%), doza utilizată: 0,1l/ha; d)ORTUS 5 SC (fenpiraximat 50g/l), doza utilizată: 0,1l/ha;
e)TALSTAR 10 BC (bifontrin 100g/l), doza utilizată: 0,4l/ha; *tratamentul care se aplica numai în seră: TORQUE 60 WP
(fenbutadin oxid 50%), doza utilizată: 0,5kg/ha; C)VIŢĂ DE VIE: *tratament în vegetaţie cu: a)APOLLO 50 SC
(clofentezin 500g/l) 0,04%; b)CASCADE 5 EC (flufenoxuron 50g/l) 0,1%; c)DEMITAN 200 SC (fenazaquin 200g/l) 0,05-
0,07%; d)NISSORUN 5 EC (hexitizox 50g/l) 0,06%; e)OMITE 57 E (propargit 570g/l) 0,15%; f)ORTUS 5 EC
(fenpiroximat 50g/l) 0,05%; g)PENSTYL 25 WP (cihexatrin 25%) 0,01%; h)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l) 0,03%;
i)TORQUE 550 SC (fenbutetin oxid 550g/l) 0,05%; D)ARBUŞTI FRUCTIFERI: *tratament în vegetaţie cu: a)DEMITAN
200 SC (fenazaquin 200g/l) 0,05-0,07%; b)CASCADE 5 EC (flufenoxuron 50g/l) 0,1%; c)ORTUS 5 SC (fenpiroximat
50g/l) 0,1%; d)RUFAST 15 EC (acrinatrin 150g/l) 0,04%; e)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l) 0,04%; E)CĂPŞUNI:
*tratament în vegetaţie cu: a)MITIGAN 18,5% (dicofol 18,5%) 0,2%; b)ORTUS 5 SC (fenpiroximat 50g/l) 0,1%;
c)RUFAST 15 EC (acrinatrin 150g/l) 0,04%; d)SINTOX 40 EC (etion 40%) 0,1%; F)PLANTE ORNAMENTALE:
tratamente cu: a)OMITE 57 E-0,1%, b)NEORON 50EC-0,08%; c)DEMITAN 20 SC; d)SANMITE 20 WP-0,05%.
Top
Limaxul cenuşiu
Denumire ştiinţifică: Agriolimax agreste
Descriere: Iernează sub formă de ou şi mai rar ca adult. Primăvara, începând cu luna mai, apar melcişorii rezultaţi din
eclozarea ouălor de iarnă, ei ajungând la maturitate la jumătatea lunii iulie. Melcişorii generaţiei a doua apar începând cu
a doua jumătate a lunii august, se hrănesc cu organele vegetative ale plantelor, se maturează treptat, devin adulţi, se
împerechează şi în a doua jumătate a lunii octombrie depun ouă, formă sub care dăunătorul iernează.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul este polifag, hrănindu-se cu specii de plante cultivate şi spontane, atacul
producându-se la nivelul tuturor organelor plantelor (subterane şi supraterane). Frunzele şi celelalte organe vegetative
prezintă perforaţii de forme şi mărimi diferite, rădăcinile plantelor putând fi consumate în întregime. Ca urmare a atacului
plantele se usucă. Plantele sunt acoperite, mai ales la nivelul frunzelor, cu un mucus alb-lucios.
Prevenire: A)VĂRZOASE: strângerea manuală a limacşilor după ploaie sau în timpul nopţii la lumina electrică;
B)LEGUME RĂDĂCINOASE: a)arături de toamnă contribuite la diminuarea pagubelor, prin crearea unor condiţii de
mediu mai puţin favorabile pentru formele de iernare; b)respectarea tehnologiilor de cultură, densitatea prea mare de
plante pe unitatea de suprafaţă creând condiţii optime pentru dezvoltarea limacşilor; C)CĂPŞUNI: strângerea manuală a
limacşilor după ploaie sau în timpul nopţii la lumină electrică.
Combatere chimică: A)VĂRZOASE: *tratamentul solului cu: a)MESUROL 4 G (metiocarb 4%), doza utilizată:
3,0-6,0kg/ha; b)METALDEHZDE 5 (metaldehida 5%), doza utilizată: 10,0kg/ha; c)OPTIMOL 4G (metaldehida 4%), doza
utilizată: 15,0kg/ha; B)LEGUME RĂDĂCINOASE: *tratamentul solului cu: a)MESUROL 4 G (metiocarb 4%), doza
utilizată: 3,0-6,0kg/ha; b)METALDEHYDE 5 (metaldehida 5%), doza utilizată: 10,0kg/ha; c)OPTIMOL 4G (metaldehida
4%), doza utilizată: 15,0kg/ha; C)CĂPŞUNI: *tratamentul solului cu: a)MESUROL 4 G (metiocarb 4%) 3-6kg/ha;
b)OPTIMOL 4 G (metaldehidă 4%) 15kg/ha.
Top
Nematodul căpşunului
Denumire ştiinţifică: Aphelenchoides fragariae
Descriere: Este un dăunător endoparazit cu largă răspândire în plantaţiile de căpşun. Iernează ca adult la baza frunzelor
de căpşun. În perioada de vegetaţie se localizează în lăstari, peţiolul frunzelor, muguri, capitule florale şi stoloni. Ouăle
sunt depuse în mezofilul frunzelor, iar larvele apărute după eclozare pătrund în organele atacate ale plantei prin răni
mecanice sau prin stomată. Pe parcursul perioadei de vegetaţie dăunătorul dezvoltă un număr mare de generaţii.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul este polifag atacând plantele din numeroase familii botanice: Compositae,
Rosaceae, Saxifragaceae, etc. La plantele atacate se observă îngroşarea şi răsucirea peţiolului frunzelor şi aparaţia pe
foliolele frunzei a unor pete roşcate dispuse între nervuri. De asemenea nematodul poate produce malformaţii florale,
atrofierea organelor de reproducere şi colorarea în verde a petelor.
Prevenire: a)folosirea la plantare de material săditor liber de dăunători, certificat; b)respectarea asolamentului care
trebuie să includă obligatoriu culturile de cereale, pe o perioadă de cel puţin 3-4 ani.
Combatere chimică: *tratamentul solului cu: MOCAP 10 G (etoprofos 10%) 50-70kg/ha.
Top
Acarianul căpşunului
Denumire ştiinţifică: Tarsonemus fragariae
Descriere: Iernează ca femelă adultă în frunzele de la baza rozetei şi în muguri. Spre sfârşitul lunii martie femelele
hibernante părăsesc locurile de iernare şi depun ouă pe organele aeriene ale plantelor. În intervalul aprilie-noiembrie pe
frunzele plantelor se găsesc toate stadiile de dezvoltare ale acarianului. Pe parcursul unei perioade acarianul dezvoltă
numeroase generaţii (5-7).
Plante atacate şi mod de dăunare: acarianul este unul dintre cei mai păgubitori dăunători ai căpşunului. Atacă atât
frunzele tinere cât şi cele mature. Frunzele atacate se decolorează, se încreţesc, se brunifică şi devin casante. Plantele
atacate stagnează în creştere sau pier, producţia de fructe suferind drastice diminuări cantitative şi calitative.
Prevenire: a)respectarea cu stricteţe a măsurilor de carantină internă, care nu permit libera circulaţie a materialului
săditor de la o zonă infestată la o altă zonă neinfestată; b)folosirea la plantare de material săditor, stoloni, liber de
dăunători, certificat.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)DEMITAN 200 SC (fenazaquin 200g/l) 0,07%; b)OMITE 30 W
(propargit 30%) 0,2%; c)OMITE 57 E (propargit 57%) 0,1%; d)PENNSTYL 25 W (cihexation 25%) 0,05%; e)SINTOX 40
EC (etion 40%) 0,1%; f)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l) 0,04%; g)TORQUE 50 WP (ferbutadin oxid 50%) 0,05%.
Top
Gărgăriţa rădăcinilor
Denumire ştiinţifică: Otiorrhynchus ovatus
Descriere: Iernează în stadiul de larvă în sol, în vecinătatea rădăcinilor. În luna aprilie larvele îşi reiau activitatea
hrănindu-se cu rădăcini, la începutul lunii iunie, intrând în stadiul de pupă. Adulţii apar la sfârşitul lunii iunie şi depun
ouăle în sol. Larvele apărute după ecloziune se hrănesc cu rădăcinile plantelor până la scăderea temperaturii, când se
retrag în profunzimea solului, unde iernează.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul atacă în mod frecvent culturile de căpşun dar poate fi întâlnit şi în
lucerniere sau plantaţii de pomi. Adulţii se hrănesc cu frunzele plantelor, iar larvele cu rădăcini. În urma atacului plantele
se usucă şi pier, fenomen care apare în perioada înfloritului sau de formare a fructelor. În culturile irigate, atacul larvelor
este mult mai redus.
Prevenire: a)folosirea la plantare de material biologic-stoloni, liber de larvele dăunătorului; b)săparea solului şi irigarea
plantaţiilor, în cazul în care au avut loc atacuri masive în anul precedent.
Combatere chimică: *tratamentul solului cu: SINORATOX 5 G (dimetoat 5%) 20kg/ha.
Arbusti fructiferi
Păianjenul (acarianul) roşu comun
Denumire ştiinţifică: Tetranychus urticae
Descriere: Păianjenul roşu comun iernează ca femelă adultă în crăpăturile scoarţei butucilor, coardelor, sub resturile
vegetale, sub frunze căzute, etc. În mod obişnuit are 6-7 generaţii pe an, uneori mai multe, numărul acestora fiind în
strânsă legătură cu evoluţia condiţiilor climatice. Primăvara când temperatura aerului depăşeşte 10 grade C de obicei
spre sfârşitul lunii aprilie, adulţii ies din locurile de iernare, localizându-se pe diferite plante cultivate şi spontane. După o
perioadă de hrănire, are loc înmulţirea pe cale asexuată şi sexuată, femelele depunând ouăle într-o pânză specială pe
partea inferioară a frunzei, mai ales în lungul nervurilor. Din ouăle nefecundate apar numai masculi, din ouăle fecundate
apărând masculi şi femele. Femela păianjen are formă elipsoidală, galben-deschis, cu două macule dorsale negre.
Mascul piriform, galben, lipsit de macule. Dimensiuni de 0,4-0,5mm. Ou sferic, hialin, depus izolat. Larvă elipsoidală,
galben, palid. Adulţii au patru perechi de picioare, iar larvele trei, întregul ciclu de evoluţie se desfăşoară pe partea
inferioară a frunzelor, sub o ţesătură laxă de fibre mătăsoase maronii. Pe parcursul perioadei de vegetaţie, acarianul
dezvoltă un număr mare de generaţii.
Plante atacate şi mod de dăunare: este un dăunător polifag, atacând peste 180 specii de plante cultivate şi din flora
spontană, simptomele atacului şi pagubele cauzate diferenţiindu-se în funcţie de planta gazdă. Ca simptome cu caracter
general, se pot evidenţia apariţia pe frunzele atacate a unor pete mici de culoare galben-deschis la început, evoluţia
ulterioară a atacului provocând depigmentarea în totalitate a frunzelor. În final frunzele atacate căpătă un aspect arămiu.
Pe partea inferioară a frunzelor, acarienii ţes un adevărat păienjeniş. Evoluţia necontrolată a acarianului provoacă
uscarea şi căderea masivă a frunzelor. Atacă numeroase plante cultivate şi spontane, îndeosebi viţa de vie, fiind numit
păianjenul viţei, dar produce pagube mari şi culturilor din spaţii protejate (castraveţi, tomate, ardei, vinete). Dăunătorul
este semnalat şi produce pagube şi în toate zonele pomicole unde evoluţia necontrolată a păianjenului provoacă
uscarea şi căderea masivă a frunzelor. Dăunătorul produce pagube şi la plantele ornamentale (crizanteme, gladiole,
garoafe, gerberă, trandafiri, begonii, muşcate, primule, cinerarii, azalee), în câmp, sere solarii şi în apartament. La
acestea organele atacate sunt frunzele, florile, lastari, tulpini, fructe. Dăunătorul se manifestă prin înţepături punctiforme
gălbui, depigmentarea, albirea şi uscarea frunzelor. La atac puternic, plantele sunt îmbrăcate într-o ţesătură laxă de fibre
mătăsoase, prin care se văd circulând numeroşi acarieni. Dăunător în stadiul de larvă şi adult, se hrăneşte cu sucul
celular.
Prevenire: A)TOMATE, ARDEI, BOSTĂNOASE: a)strângerea şi distrugerea resturilor rămase în câmp după recoltare,
pentru eliminarea formelor de iernare; b)rotaţia culturilor; c)folosirea de soiuri rezistente; d)arături de toamnă, pentru
introducerea sub brazdă a femelelor hibernante; e)praşile repetate pe parcursul perioadei de vegetaţie pentru
distrugerea plantelor gazdă din flora spontană; B)VIŢĂ DE VIE, ARBUŞTI FRUCTIFERI: a)aplicarea măsurilor de igienă
culturală au o importanţă foarte mare din punct de vedere curativ, deoarece contribuie la diminuarea rezervei biologice;
b)prin distrugerea buruienilor se elimină multe dintre plantele gazdă ale acarianului Tetranychus urticae; C)CĂPŞUNI:
a)aplicarea măsurilor de igienă culturală au o importanţă foarte mare din punct de vedere curativ, deoarece contribuie la
diminuarea rezervei biologice; b)prin distrugerea buruienilor se elimină multe dintre plantele gazdă ale acarianului;
D)PLANTE ORNAMENTALE: a)arături adânci de toamnă pentru distrugerea formelor de iernare existente pe frunzarul
rămas după recoltare; b)praşile repetate pentru distrugerea plantelor gazdă din flora spontană.
Combatere chimică: A)TOMATE, ARDEI: *tratamenul culturii cu: a)APOLLO 50 EC (clofentezin 500g/l), doza utilizată
0.5l/ha; b)DEMITAN 200 SC (fenazaquin 200g/l), doza utilizată 0,5l/ha; c)KARATE 2,5 (lambdacihalotrin 2,5%), doza
utilizată: 0,4l/ha; d)NISSORUN 5 EC (hexitizon 50g/l), doza utilizată: 0,8l/ha; e)OMITE 570 EW (propargit 570g/l), doza
utilizată: 1,0l/ha; f)ORTUS 5 EC (fenpiroximat 50g/l), doza utilizată: 1,0l/ha; g)PENNSTYL 600 F (cihaxatin 600g/l), doza
utilizată: 0,5l/ha; h)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 2,0kg/ha; B)BOSTĂNOASE: *tratamenul culturii
cu: a)DEMITAN 200 SC(fenazaqiun 200g/l), doza utilizată: 0,5l/ha; b)NISSORUN 5 EC (hexitizox 50g/l), doza utilizată:
0,8l/ha; c)OMITE 57 E(propargit 57%), doza utilizată: 0,1l/ha; d)ORTUS 5 SC (fenpiraximat 50g/l), doza utilizată: 0,1l/ha;
e)TALSTAR 10 BC (bifontrin 100g/l), doza utilizată: 0,4l/ha; *tratamentul care se aplica numai în seră: TORQUE 60 WP
(fenbutadin oxid 50%), doza utilizată: 0,5kg/ha; C)VIŢĂ DE VIE: *tratament în vegetaţie cu: a)APOLLO 50 SC
(clofentezin 500g/l) 0,04%; b)CASCADE 5 EC (flufenoxuron 50g/l) 0,1%; c)DEMITAN 200 SC (fenazaquin 200g/l) 0,05-
0,07%; d)NISSORUN 5 EC (hexitizox 50g/l) 0,06%; e)OMITE 57 E (propargit 570g/l) 0,15%; f)ORTUS 5 EC
(fenpiroximat 50g/l) 0,05%; g)PENSTYL 25 WP (cihexatrin 25%) 0,01%; h)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l) 0,03%;
i)TORQUE 550 SC (fenbutetin oxid 550g/l) 0,05%; D)ARBUŞTI FRUCTIFERI: *tratament în vegetaţie cu: a)DEMITAN
200 SC (fenazaquin 200g/l) 0,05-0,07%; b)CASCADE 5 EC (flufenoxuron 50g/l) 0,1%; c)ORTUS 5 SC (fenpiroximat
50g/l) 0,1%; d)RUFAST 15 EC (acrinatrin 150g/l) 0,04%; e)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l) 0,04%; E)CĂPŞUNI:
*tratament în vegetaţie cu: a)MITIGAN 18,5% (dicofol 18,5%) 0,2%; b)ORTUS 5 SC (fenpiroximat 50g/l) 0,1%;
c)RUFAST 15 EC (acrinatrin 150g/l) 0,04%; d)SINTOX 40 EC (etion 40%) 0,1%; F)PLANTE ORNAMENTALE:
tratamente cu: a)OMITE 57 E-0,1%, b)NEORON 50EC-0,08%; c)DEMITAN 20 SC; d)SANMITE 20 WP-0,05%.
Top
Păduchele verde al agrişului
Denumire ştiinţifică: Aphis grossulariae
Descriere: Dăunătorul este foarte frecvent în zonele de cultură ale coacăzului şi agrişului. Iernează în stadiu de ou pe
ramurile arborilor fructiferi. Larvele apar la începutul lunii aprilie, colonizând mugurii şi frunzele. Pe parcursul perioadei
de vegetaţie, dăunătorul dezvoltă pe cale partenogenetică vivipară mai multe generaţii de virginogene aptere sau
aripate, migrând şi pe alte specii de plante, unde dezvoltă colonii numeroase. Toamna apar formele sexupare, care dau
naştere la masculi şi femele. După împerechere femelele depun ouăle de iarnă pe ramuri.
Plante atacate şi mod de dăunare: insecta atacă cu predilecţie agrişul şi mai rar coacăzul. Coloniile insectei invadează
lăstarii, frunzele şi florile şi se hrănesc cu seva plantelor provocând răsucirea şi uscarea frunzelor, debilitarea, stagnarea
în creştere şi degarnisirea lăstarilor.
Prevenire: a)plantarea unui material biologic sănătos, liber de dăunători, tolerant la atacul diverselor specii de păduchi;
b)distrugerea buruienilor, multe dintre acestea fiind plante gazdă secundare preferate de păduchi.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l) 0,03%; b)SINORATOX 35 CE
(dimetoat 35%) 0,1%.
Top
Viespea neagră a agrişului
Denumire ştiinţifică: Pteronidea ribesii
Descriere: Dăunătorul este prezent în plantaţiile de agriş şi coacăz. Iernează în stadiu de larvă complet dezvoltată în sol,
într-un cocon mătăsos. În luna aprilie larva se transformă în pupă, adulţii apărând în luna mai. După copulaţie femelele
depun ouăle sub epiderma frunzelor, în interiorul unor incizii practicate cu ajutorul ovipozitorului. După ecloziune, larvele
părăsesc plantele gazdă şi se retrag în sol unde împupează în interiorul unor cococni mătăsoşi. La începutul lunii iulie
apar adulţii generaţiei a doua, care după copulaţie vor depune ouă sub epiderma frunzelor din vârful lăstarilor. Larvele
apar începând cu decada a 3-a a lunii iulie, hrănindu-se în acelaşi mod ca şi larvele primei generaţii. La sfârşitul lunii
august, la completă maturitate, larvele se retrag în sol, unde iernează.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul produce pagube mai ales agrişului, comportându-se ca un defoliator tipic.
În urma atacului larvelor, plantele pot fi defoliate complet, compromiţând în totalitate recolta.
Prevenire: lucrarea solului prin arat sau săpat pentru distrugerea coconilor din generaţia hibernantă şi generaţia estivală.
Combatere chimică: *tratament prefloral cu: a)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l) 0,025%; b)SINORATOX 35 CE
(dimetoat 35%) 0,1%; *tratament în vegetaţie cu: MOSPILAN 20 SP (acetamiprid 20%) 0,025%.
Top
Gândacul tomentos al florilor
Denumire ştiinţifică: Byturus tomentosus
Descriere: Dăunătorul se întâlneşte în zonele unde se cultivă zmeur. Iernează ca adult sau ca larvă în stratul superficial
al solului. Adulţii hibernaţi apar la începutul lunii mai, se hrănesc cu frunze, cu polenul şi nectarul florilor, femelele
depunând ouăle în florile de zmeur. Larvele rezultate după eclozionarea ouălor se dezvoltă în receptacolul floral şi în
interiorul drupelor, hrănindu-se cu pulpa acestora. Ajunse la maturitate, larvele părăsesc fructele şi migrează în sol,
unde se vor transforma în pupe şi apoi în adulţi care rămân în diapauză până în primăvara următoare. Larvele mature,
apărute mai târziu, nu se vor transforma în pupe decât în anul următor. Din acest motiv dăunătorul are o generaţie pe an
sau o generaţie la 2 ani.
Plante atacate şi mod de dăunare: insecta atacă în mod frecvent zmeurul şi murul. Pagubele provocate de larvele
dăunătorului, care rod galerii în receptaculul floral şi în interiorul drupelor, care rămân mai mici, au culoare mai intensă,
devenind sensibile la atacul putregaiului cenuşiu.
Prevenire: săparea solului toamna sau primăvara devreme, în jurul tufelor pentru distrugerea stadiilor hibernante.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: KARATE 2,5 EC (lambda-cihalotrin 25g/l) 0,03%.
Top
Cotarul agrişului
Denumire ştiinţifică: Abraxas grossulariata
Descriere: Este răspândit în România fiind prezent în toate culturile de agriş şi coacăz. Iernează ca larvă matură în
cuiburi de mătase sub frunzele căzute. Activitatea larvelor hibernate este reluată în prima decadă a lunii aprilie,
producând daune mugurilor, frunzelor şi inflorescenţelor. În a treia decadă a lunii iunie larvele mature se retrag pentru
împupare. Adulţii apar în ultima decadă a lunii iulie, după copulaţie femelele depunând ouă pe dosul frunzelor, de-a
lungul nervurilor. Larvele apar în a doua decadă a lunii august şi după o perioadă scurtă de hrănire (2-3 săptămâni) se
retrag pentru iernare.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul este polifag, atacând cu predilecţie agrişul şi coaczul, dar şi caisul,
piersicul, prunul etc. Atacul larvelor asupra frunzelor poate produce defolierea completă a plantelor gazdă.
Prevenire: strângerea frunzelor căzute în toamnă şi arderea acestora pentru distrugerea omizilor hibernante.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l) 0,03%; b)KARATE 2,5 EC (lambda-
cihalotrin 25g/l) 0,02%; c)RUFAST 15 EC (acrinatrin 150g/l) 0,04%.
Top
Sfredelitorul tulpinilor de coacăz
Denumire ştiinţifică: Synanthedon tipuliformis
Descriere: Dăunătorul este considerat cel mai păgubitor agent de dăunare al coacăzului, fiind prezent în toate zonele de
cultură a acestui arbust fructifer. Iernează în stadiu de larvă în galeriile practicate în interiorul lăstarilor. La începutul lunii
aprilie larvele îşi reiau activitatea, înainte de împupare rezultând orificii laterale în lăstari, prin care vor ieşi fluturii în
momentul apariţiei. Primii fluturi apar în a doua decadă a lunii mai, apariţia şi zborul fluturilor putându-se eşalona până în
luna august. După copulaţie femelele depun ouă la baza peţiolului frunzelor. Larvele care apar după eclozionare pătrund
în interiorul lăstarilor şi se hrănesc cu măduva acestora pe tot parcursul perioadei de vegetaţie, până la căderea
frunzelor, iernând la locul de hrănire. Are o singură generaţie pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul atacă coacăzul, agrişul şi alunul. Larvele pătrund în interiorul lăstarilor, se
hrănesc cu măduva acestora şi provoacă uscarea lăstarilor, plantele atacate fiind uşor recunoscute în primăvară,
datorită faptului că lăstarii atacaţi nu mai pornesc în vegetaţie.
Prevenire: se taie, se strâng şi se ard lăstarii atacaţi în care se găsesc larvele dăunătorului.
Combatere chimică: *tratament în vegetaţie cu: a)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%) 0,1%; b)SINTOX 40 CE (etion
40%) 0,1%.
Nuc
Viermele fructelor
Denumire ştiinţifică: Carpocapsa pomonella
Descriere: Fluturele apare la sfârşitul lunii mai începutul lunii iunie. Activitatea femelei este crepusculară şi se exercită la
temperaturi de peste 13 grade C. Ea depune ouăle pe frunze sau fructe. După evoluţia embrionară, care durează 18
zile, ouăle eclozează, apar omizile, care se deplasează 3-4 zile, apoi pătrund în fructe, al căror conţinut îl consumă şi
ating dezvoltarea completă în aproximativ 4 săptămâni. Larvele abandonează apoi nucile, acestea căzând în general
înainte de maturitate.
Plante atacate şi mod de dăunare: unele larve ţes un cocon în care rămân până în primăvară, cel mai adesea pe sol,
altele traversează stadiul de nimfă şi dau naştere adulţilor generaţiei a II-a; omizile acestei generaţii pot ataca nucile în
decada a III-a a lunii iulie şi în luna august, în ciuda lignificării cojii. Foarte multe omizi nu pot penetra fructele,
întrerupându-se astfel dezvoltarea stadială.
Prevenire: pe baza metodelor biologice, metodei ecologice şi metodei complexe de avertizare, care ţine seama de
biologia şi ecologia insectei, fazele fenologice ale nucului, factorii climatici, modul de acţiune toxică şi remanenţa
insecticidelor, compatibilitatea biologică a pesticidelor ce se folosec în complexele de luptă integrată la nuc şi nu în
ultimul rând, de rezerva biologică a dăunătorului, pentru prevenirea viermelui fructelor de nuci se recomandă avertizarea
a 2 tratamente pentru generaţia I şi 1-2 tratamente pentru generaţia a II-a.
Combatere chimică: a)DECIS 2,5 CE, doza utilizată: 0,025%; b)FASTAC 10 CF, doza utilizată: 0,004-0,008%;
c)KARATE 2,5 EC, doza utilizată: 0,01-0,015%; d)SUMICIDEN 20 EC, doza utilizată: 0,02-0,025%.
Top
Păduchele mic de frunze al nucului
Denumire ştiinţifică: Chromaphis juglandicola
Descriere: Este una dintre insectele importante care atacă nucul şi cea mai răspândită specie de afid pe glob, întâlnindu-
se în toate zonele de cultură a nucului. Femelele mature aripate au 1,4-1,9mm lungime, o culoare galbenă-pală, iar
corpul apare ornat cu numeroşi peri.
Plante atacate şi mod de dăunare: larvele se localizează pe faţa inferioară a frunzelor, de-a lungul nervurilor. Păduchii
mici de frunze ai nucului se grupează pe faţa inferioară a foliolelor şi se hrănesc direct cu seva acestora, oprind vizibil
frunzele din creştere şi implicit hrănirea pomilor, fapt ce conduce la reducerea vigorii acestora. În afară de pagubele
directe, aceşti păduchi secretă ?roua de miere?, un lichid albicios, care în condiţiile unui atac puternic, acoperă în
întregime suprafaţa frunzelor, pe care se instalează ciuperca saprofită Capnodium salicinum Mont. Fumagina. Din cauza
atacului, se reduce fotosinteza, pomii se debilitează, iar recolta se diminuează în anii următori.
Prevenire: a)plantarea de soiuri rezistente; b)metode de igienizare culturală.
Combatere chimică: a)DECIS 2,5 CE, doza utilizată: 0,025%; b)FASTAC 10 CE, doza utilizată: 0,008%; c)KARATE 2,5
EC, doza utilizată: 0,015%; d)MEOTRIN 20 EC, doza utilizată: 0,025%.
Top
Păduchele mare de frunze al nucului
Denumire ştiinţifică: Callaphis juglandis
Descriere: În prezent această specie la noi în ţară apare în zonele de cultură a nucului. Insecta se întâlneşte exclusiv în
formă virginală aripată. Nu există forme aptere la această specie, iar indivizii lipsiţi de aripi nu sunt decât larvele ce
evoluează spre forma aripată.
Plante atacate şi mod de dăunare: coloniile sunt localizate de-a lungul nervurii mediane, pe faţa superioară a frunzelor,
aşezarea lor fiind simetrică de fiecare parte a nervurii frunzelor.
Prevenire: a)utilizarea unor soiuri valoroase sub raport productiv şi de calitate; b)metode de igienizare culturală.
Combatere chimică: a)DECIS 2,5 CE, doza utilizată: 0,025%; b)FASTAC 10 CE, doza utilizată: 0,008%; c)KARATE 2,5
EC, doza utilizată: 0,015%; d)MEOTRIN 20 EC, doza utilizată: 0,025%.
Plante ornamentale
Coropişniţa
Denumire ştiinţifică: Gryllotalpa gryllotalpa
Descriere: Coropişniţa este răspândită în zonele unde se cultivă legume. Are o generaţie la doi ani şi iernează ca larvă
sau ca adult în sol. Adultul este de 50-70mm lungime, cu corp robust, castaniu catifelat, terminat cu doi cerci. Cap
rotunjit, pronot globulos. Picioare anterioare adaptate pentru săpat. Larvă asemănătoare cu adulţii, la apariţie este de
culoare albă. Dăunător cu o generaţie de adulţi la doi ani, iernează în sol în stadiul de larvă de vârsta a III-a şi de adult.
Prolificitatea este cuprinsă între 400-600 de ouă, depuse într-un cuib la 30-40cm adâncime în sol. În sere şi solarii
coropişniţa apare la începutul lunii martie, iar în câmp pe parcursul lunii aprilie.
Plante atacate şi mod de dăunare: este un dăunător polifag, atacând cerealele (grâul, orzul, porumbul), plante tehnice
(floarea-soarelui, sfecla, tutunul), puieţii din pepinere şi mai ales culturile de legume (varza, conopida, ardeiul, vinetele,
tomatele). Adulţii şi larvele rod părţile subterane ale plantelor. În rădăcinile mai groase (sfeclă, morcov) sau în tuberculii
de cartofi, rod galerii mari. Rădăcinile subţiri sunt retezate. Uneori atacă şi seminţele în curs de răsărire. Prezenţa
dăunătorilor se recunoaşte după galeriile practicate în stratul superficial al solului, care se observă cu uşurinţă, precum
şi după plantele ofilite, retezate sau roase de la suprafaţa solului. Alte plante atacate sunt cele ornamentale (lalele,
narcise, frezii, garoafe, begonii, primule, petunii, crizanteme). La acestea dăunătorul atacă rădăcina, baza coletului
manifestându-se prin galerii sinuase superficiale vizibile la suprafaţa solului. Distrugerea rădăcinilor prin roadere, leziuni
uscate, profunde şi cu contur neregulat în bulbi, tuberculi şi rizomi. Atac în câmp, sere şi solarii, frecvent pe terenurile
structurate, aerate, mediu puternic umectat. Pagubele sunt între 10-40%, prin distrugerea răsadurilor şi butaşilor imediat
după plantare, dislocarea seminţelor aflate în germinare, distrugerea bulbilor şi rizomilor la declanşarea ciclului de
vegetaţie.
Prevenire: A)TUTUN: a)rotaţia culturilor, noile culturi să revină pe acelaşi sol după 3-4 ani; b)efectuarea lucrărilor de
pregătire a solului de bună calitate în vederea asigurării unor condiţii optime de creştere şi fructificare; c)arătură adâncă;
B)TOMATE, ARDEI, LEGUME RĂDĂCINOASE: a)efectuarea de arături adânci de toamnă, pentru scoaterea la
suprafaţa solului a coropişniţelor intrate la iernat în vederea distrugerii lor prin ger; b)efectuarea toamna pe terenurile
puternic infestate de gropi capcană, cu dimesiuni de 50x50x50cm, umplute cu gunoi activ de grajd, mediul preferat de
coropişniţe pentru iernare şi desfacerea lor pe parcursul lunilor ianuarie-februarie; c)păstrarea gunoiului de grajd în locuri
protejate şi transportarea lui în câmp pe parcursul iernii; d)cernerea amestecului de sol folosit la semănat care trebuie
repicat printr-o sită deasă, pentru reţinerea şi eliminarea coropişniţelor; C)PLANTE ORNAMENTALE: arături adânci de
toamnă, efectuare de gropi capcană umplute cu gunoi activ de grajd şi desfacerea lor iarna, praşile repetate pentru
distrugerea cuiburilor de coropişniţă.
Combatere chimică: A)TUTUN, TOMATE, ARDEI, LEGUME RĂDĂCINOASE: *tratamentul solului cu: MESUROL 4 G
(metiocarb 4%), doza utilizată: 3,0-6,0kg/ha; B)PLANTE ORNAMENTALE: tratamente cu SINTOGRILL 5 G administrat
pe rând în doză de 25kg/ha imediat după plantare, sau de 30kg/ha înainte cu 10-12 zile de plantare, prin împrăştiere pe
sol cu uşoară încorporare.
Top
Păianjenul (acarianul) roşu comun
Denumire ştiinţifică: Tetranychus urticae
Descriere: Păianjenul roşu comun iernează ca femelă adultă în crăpăturile scoarţei butucilor, coardelor, sub resturile
vegetale, sub frunze căzute, etc. În mod obişnuit are 6-7 generaţii pe an, uneori mai multe, numărul acestora fiind în
strânsă legătură cu evoluţia condiţiilor climatice. Primăvara când temperatura aerului depăşeşte 10 grade C de obicei
spre sfârşitul lunii aprilie, adulţii ies din locurile de iernare, localizându-se pe diferite plante cultivate şi spontane. După o
perioadă de hrănire, are loc înmulţirea pe cale asexuată şi sexuată, femelele depunând ouăle într-o pânză specială pe
partea inferioară a frunzei, mai ales în lungul nervurilor. Din ouăle nefecundate apar numai masculi, din ouăle fecundate
apărând masculi şi femele. Femela păianjen are formă elipsoidală, galben-deschis, cu două macule dorsale negre.
Mascul piriform, galben, lipsit de macule. Dimensiuni de 0,4-0,5mm. Ou sferic, hialin, depus izolat. Larvă elipsoidală,
galben, palid. Adulţii au patru perechi de picioare, iar larvele trei, întregul ciclu de evoluţie se desfăşoară pe partea
inferioară a frunzelor, sub o ţesătură laxă de fibre mătăsoase maronii. Pe parcursul perioadei de vegetaţie, acarianul
dezvoltă un număr mare de generaţii.
Plante atacate şi mod de dăunare: este un dăunător polifag, atacând peste 180 specii de plante cultivate şi din flora
spontană, simptomele atacului şi pagubele cauzate diferenţiindu-se în funcţie de planta gazdă. Ca simptome cu caracter
general, se pot evidenţia apariţia pe frunzele atacate a unor pete mici de culoare galben-deschis la început, evoluţia
ulterioară a atacului provocând depigmentarea în totalitate a frunzelor. În final frunzele atacate căpătă un aspect arămiu.
Pe partea inferioară a frunzelor, acarienii ţes un adevărat păienjeniş. Evoluţia necontrolată a acarianului provoacă
uscarea şi căderea masivă a frunzelor. Atacă numeroase plante cultivate şi spontane, îndeosebi viţa de vie, fiind numit
păianjenul viţei, dar produce pagube mari şi culturilor din spaţii protejate (castraveţi, tomate, ardei, vinete). Dăunătorul
este semnalat şi produce pagube şi în toate zonele pomicole unde evoluţia necontrolată a păianjenului provoacă
uscarea şi căderea masivă a frunzelor. Dăunătorul produce pagube şi la plantele ornamentale (crizanteme, gladiole,
garoafe, gerberă, trandafiri, begonii, muşcate, primule, cinerarii, azalee), în câmp, sere solarii şi în apartament. La
acestea organele atacate sunt frunzele, florile, lastari, tulpini, fructe. Dăunătorul se manifestă prin înţepături punctiforme
gălbui, depigmentarea, albirea şi uscarea frunzelor. La atac puternic, plantele sunt îmbrăcate într-o ţesătură laxă de fibre
mătăsoase, prin care se văd circulând numeroşi acarieni. Dăunător în stadiul de larvă şi adult, se hrăneşte cu sucul
celular.
Prevenire: A)TOMATE, ARDEI, BOSTĂNOASE: a)strângerea şi distrugerea resturilor rămase în câmp după recoltare,
pentru eliminarea formelor de iernare; b)rotaţia culturilor; c)folosirea de soiuri rezistente; d)arături de toamnă, pentru
introducerea sub brazdă a femelelor hibernante; e)praşile repetate pe parcursul perioadei de vegetaţie pentru
distrugerea plantelor gazdă din flora spontană; B)VIŢĂ DE VIE, ARBUŞTI FRUCTIFERI: a)aplicarea măsurilor de igienă
culturală au o importanţă foarte mare din punct de vedere curativ, deoarece contribuie la diminuarea rezervei biologice;
b)prin distrugerea buruienilor se elimină multe dintre plantele gazdă ale acarianului Tetranychus urticae; C)CĂPŞUNI:
a)aplicarea măsurilor de igienă culturală au o importanţă foarte mare din punct de vedere curativ, deoarece contribuie la
diminuarea rezervei biologice; b)prin distrugerea buruienilor se elimină multe dintre plantele gazdă ale acarianului;
D)PLANTE ORNAMENTALE: a)arături adânci de toamnă pentru distrugerea formelor de iernare existente pe frunzarul
rămas după recoltare; b)praşile repetate pentru distrugerea plantelor gazdă din flora spontană.
Combatere chimică: A)TOMATE, ARDEI: *tratamenul culturii cu: a)APOLLO 50 EC (clofentezin 500g/l), doza utilizată
0.5l/ha; b)DEMITAN 200 SC (fenazaquin 200g/l), doza utilizată 0,5l/ha; c)KARATE 2,5 (lambdacihalotrin 2,5%), doza
utilizată: 0,4l/ha; d)NISSORUN 5 EC (hexitizon 50g/l), doza utilizată: 0,8l/ha; e)OMITE 570 EW (propargit 570g/l), doza
utilizată: 1,0l/ha; f)ORTUS 5 EC (fenpiroximat 50g/l), doza utilizată: 1,0l/ha; g)PENNSTYL 600 F (cihaxatin 600g/l), doza
utilizată: 0,5l/ha; h)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată: 2,0kg/ha; B)BOSTĂNOASE: *tratamenul culturii
cu: a)DEMITAN 200 SC(fenazaqiun 200g/l), doza utilizată: 0,5l/ha; b)NISSORUN 5 EC (hexitizox 50g/l), doza utilizată:
0,8l/ha; c)OMITE 57 E(propargit 57%), doza utilizată: 0,1l/ha; d)ORTUS 5 SC (fenpiraximat 50g/l), doza utilizată: 0,1l/ha;
e)TALSTAR 10 BC (bifontrin 100g/l), doza utilizată: 0,4l/ha; *tratamentul care se aplica numai în seră: TORQUE 60 WP
(fenbutadin oxid 50%), doza utilizată: 0,5kg/ha; C)VIŢĂ DE VIE: *tratament în vegetaţie cu: a)APOLLO 50 SC
(clofentezin 500g/l) 0,04%; b)CASCADE 5 EC (flufenoxuron 50g/l) 0,1%; c)DEMITAN 200 SC (fenazaquin 200g/l) 0,05-
0,07%; d)NISSORUN 5 EC (hexitizox 50g/l) 0,06%; e)OMITE 57 E (propargit 570g/l) 0,15%; f)ORTUS 5 EC
(fenpiroximat 50g/l) 0,05%; g)PENSTYL 25 WP (cihexatrin 25%) 0,01%; h)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l) 0,03%;
i)TORQUE 550 SC (fenbutetin oxid 550g/l) 0,05%; D)ARBUŞTI FRUCTIFERI: *tratament în vegetaţie cu: a)DEMITAN
200 SC (fenazaquin 200g/l) 0,05-0,07%; b)CASCADE 5 EC (flufenoxuron 50g/l) 0,1%; c)ORTUS 5 SC (fenpiroximat
50g/l) 0,1%; d)RUFAST 15 EC (acrinatrin 150g/l) 0,04%; e)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l) 0,04%; E)CĂPŞUNI:
*tratament în vegetaţie cu: a)MITIGAN 18,5% (dicofol 18,5%) 0,2%; b)ORTUS 5 SC (fenpiroximat 50g/l) 0,1%;
c)RUFAST 15 EC (acrinatrin 150g/l) 0,04%; d)SINTOX 40 EC (etion 40%) 0,1%; F)PLANTE ORNAMENTALE:
tratamente cu: a)OMITE 57 E-0,1%, b)NEORON 50EC-0,08%; c)DEMITAN 20 SC; d)SANMITE 20 WP-0,05%.
Top
Păduchele roz
Denumire ştiinţifică: Aulacaspis rosae
Descriere: Dăunătorul are o singură generaţie de adulţi pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare: acest dăunător atacă trandafiri, măceşi, zmeur, în câmp, sere, parcuri şi grădini. Se
manifestă sub formă de scuturi albicioase circulare aderente la substrat, poate acoperi în întregime tulpinile şi cauza
uscarea acestora. Atacă frecvent trandafirul de cultură. Sub scuturi, larvele şi adulţii se fixează cu aparatul bucal de
ţesuturi, de unde îşi absorb hrana prin înţepare. Ramuri şi tulpini albicioase. Dăunătorul iernează în stadiul de femelă
fecundată, pe ramurile şi tulpinile de trandafir. Primăvara la începutul lunii mai, femelele fecundate depun ouăle sub
scut, din care după 15-20 de zile apar larvele. După eclozare larvele părăsesc scutul femelei şi se fixează pe tulpină şi
ramuri. După prima năpârlire ele devin imobile şi se diferenţiază în sexe. Ele îşi termină evoluţia până la venirea
anotimpului friguros. După împerechere masculii pier, hibernând numai femelele.
Prevenire: primăvara, la sfârşitul lunii aprilie sau începutul lui mai, se aplică tratamente combinate de insecticide şi
fungicide.
Combatere chimică: tratamente de vară prin stropirea plantelor la apariţia larvelor, cu SINORATOX 35 CE 0,15%.
Top
Gărgăriţa bobocilor
Denumire ştiinţifică: Anthonomus rubi
Descriere: Specie monovoltivă, iernează în sol în stadiul de adult.
Plante atacate şi mod de dăunare: plantele atacate sunt rosaceele. Ouăle sunt depuse de femele unul câte unul în
fiecare boboc floral. După depunerea pontei femelele rod parţial pedunculul din care cauză bobocii se îngălbenesc şi nu
se mai dezvoltă. Adulţii de 2-3mm lungime, negrii sunt acoperiţi de o pubescenţă fină cenuşie. Larvele au 3-4mm
lungime, sunt albe, apode şi recurbate. Oul este oval, alb şi translucid. În câmp adulţii hibernanţi apar primăvara, la
începutul lunii aprilie şi se strâng pe trandafiri unde se hrănesc cu bobocii florali, la care bazal produc leziuni circulare şi
unde îşi depun ponta. Dezvoltarea larvelor şi nimfoza are loc în interiorul bobocilor. Noii adulţi apar la începutul lunii
iulie. Ei se hrănesc cu parenchimul frunzelor şi după 10-15 zile de la apariţie se retrag în sol pentru iernare.
Prevenire: a)acoperirea solariilor cu folie de plastic închisă la culoare; b)extinderea culturilor preferate ca loc de habitat.
Combatere chimică: a)tratamente efectuate primăvara la sol prin administrarea de SINORATOX 5G 30kg/ha sau
SINOLINTOX 10G-20kg/ha prin împrăştiere şi incorporare cu freza; b)tratamente foliare, aplicate la semnalarea adulţilor
în cultură, cu: THIODAN 35 EC 0,2%, ONEFON 80 PS 0,15%, HOSTATHION 40 EC.
Top
Molia bobocilor
Denumire ştiinţifică: Archips rosana
Descriere: -
Plante atacate şi mod de dăunare: trandafirii şi alte rosacee sunt atacaţi pe frunze, boboci şi flori. Frunzele sunt rulate în
formă de ţigară, de-a lungul nervurii mediane, în interiorul cărora larvele distrug ţesuturile. La atacuri puternice larvele
pătrund în bobocii florali, unde afectează petalele şi organele de reproducere. Adultul are anvergura aripilor de 20-
22mm. Eclozarea larvelor din ouă are loc primăvara devreme, înainte de deschiderea bobocilor florali. Larve nocturne,
când sunt deranjate devin nervoase şi se retrag în interiorul cuiburilor, iar în caz de pericol se lasă să cadă pe sol
atârnate de un fir de mătase. Iernează în stadiu de ou.
Prevenire: -.
Combatere chimică: a)dintre produsele chimice utilizabile menţionăm SINORATOX 35 CE, ACTELLIC 50 EC 0,15%,
THIODAN 35 EC, CHINMIX 5 EC 0,03%; b)dintre produsele biologice se pot utiliza cu aceleaşi rezultate: DIMILIN 25
WP, NOMOLT 15 SC 0,05%.
Top
Albina trandafirului
Denumire ştiinţifică: Megachile centuncularis
Descriere: Specie monovoltivă al cărei adult are lungime de 12-16mm lungime. Masculul este de culoare brună, iar
femela este neagră.
Plante atacate şi mod de dăunare: aparatul foliar la trandafir şi măcieş este atacat de acest dăunător. Adulţii produc
decupări semicirculare perfecte în limbul frunzelor. Atacul afectează întreg aparatul foliar dar este mai frecvent la
frunzele tinere. Iernează în stadiul de larvă, în interiorul unor cuiburi sub formă de galerii în sol. Adulţii apar pe parcursul
lunii mai. Ponta este depusă grupat în interiorul cuiburilor, care sunt tapisate cu fragmente de frunze şi câte o picătură
de miere, care vor folosi ca hrană pentru larve după eclozare. Fiecare larvă are câte o cameră proprie de dezvoltare.
Prevenire: a)tăierea şi arderea ramurilor cu simptome de atac; b)strângerea frunzelor căzute pe sol şi îndepărtarea lor;
c)afânarea terenurilor toamna pentru distrugerea formelor de iernare; d)praşile în timpul perioadei de vegetaţie pentru
distrugerea pupelor.
Combatere chimică: a)tratamente foliare la semnalarea atacului în cultură, cu: MOSPILAN 20 SP 0,025%, HOSTATION
40 EC, SUMITHION 50 EC 0,1%; b)tratamentele se aplică până la deschiderea bobocilor florali.
Top
Păianjenul bulbilor
Denumire ştiinţifică: Rhizoglyphus echinopus
Descriere: Prezintă 10-12 generaţii pe an şi iernează în stare de adult, de regulă ca femelă, în gunoaie, în resturile
vegetale, sau în stratul superficial al solului.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunătorul atacă bulbii liliaceelor depozitate-ceapă, praz, gladiole, lalele şi tuberculii
de cartof în stare de putrezire. Bulbii de ceapă sunt vătămaţi la bază, discul şi frunzele exterioare sunt roase parţial şi
transformate într-o rumegătură fină, de culoare brună.
Prevenire: a)selecţia şi sortarea materialului biologic de plantat înainte de depozitarea şi în momentul înfiinţării culturilor,
cu eliminarea şi distrugerea bulbilor cu simptome de atac; b)rotaţia culturilor; c)ocolirea, pentru înfiinţarea culturilor a
terenurilor umede, grele şi reci.
Combatere chimică: *tratamentul culturii cu: VYDATE 24 L (oxamil 240g/l), doza utilizată: 2,0l/ha.
Top
Musca lalelelor
Denumire ştiinţifică: Eumerus strigatus
Descriere: Adultul este de 6-8mm lungime, negru-verzui strălucitor. Larvele sunt de 6-8mm lungime, alb-murdar, cu
tegument de consistenţă elastică. Dăunător cu trei generaţii de adulţi pe an, iernează în sol în stadiul de pupă. Ponta
este depusă comasat pe bulbi şi este formată din 8-20 de ouă.
Plante atacate şi mod de dăunare: plantele gazdă sunt lalelele, narcisele, crinii, în câmp, sere şi solarii. Organele
atacate sunt bulbii. Dăunător în stadiul de larvă, atacă bulbii cu localizare în partea lor centrală. În interiorul unui bulb se
dezvoltă mai multe larve. După atac bulbii se înmoaie, pe ţesuturile afectate se instalează secundar bacterii şi ciuperci
saprofite.
Prevenire: arături de adânci de toamnă, rotaţia culturilor, sortarea bulbilor înainte de plantare, folosirea de soiuri cu ciclu
scurt de vegetaţie.
Combatere chimică: se realizează cu: SINORATOX 5 G în doză de 30kg/ha sau SINOLINTOX 10 G în doză de 20kg/ha,
prin împrăştiere pe sol cu uşoară încorporare.
Top
Nematodul bulbilor şi a tulpinilor
Denumire ştiinţifică: Ditylenchus dispaci
Descriere: Adultul este filiform, alb hialin, acoperit de o cuticulă striată transversal. Se dezvoltă în interiorul ţesuturilor,
întregul ciclu de evoluţie desfăşurându-se în spaţiile dintre celule. Iernează în toate stadiile de dezvoltare în organele
atacate sub formă de chişti de rezistenţă când condiţiile de viaţă sunt neprielnice. Polificitate cuprinsă între 200-500 de
ouă, depuse în interiorul ţesuturilor.
Plante atacate şi mod de dăunare: plantele gazdă sunt lalele, gladiole, zambile, narcise, frezii, crini, dalii, ciclamen,
stânjenei, begonii, garoafe, violete, etc. Organele atacate sunt bulbi, tuberculi, rizomi, rădăcini, tulpini, frunze.
Prevenire: a)rotaţia culturilor cu revenirea pe aceleaşi terenuri 4-5 ani; b)folosirea de material săditor liber de nematozi;
c)utilizarea de soiuri şi hibrizi cu toleranţă sau rezistenţă la atac; d)praşile repetate, nematodul fiind sensibil la căldură şi
uscăciune; e)măsuri de igienă culturală prin îndepărtarea plantelor cu simptome de atac.
Combatere chimică: în sere şi solarii, pe terenurile puternic infestate, aplicarea unui tratament la sol efectuat înainte cu
3-4 săptămâni de plantare, cu unul dintre produsele: BASAMID 98 G sau DAZOMET 90 G în doză de 500kg/ha,
DOZAMET 90 PP-600kg/ha, MOCAP 10 G 60kg/ha, NEMAFOS 10 G, VYDATE 10 G 30kg/ha, prin împrăştiere şi
încorporare cu freza la 20cm adâncime.
Top
Omida fructelor
Denumire ştiinţifică: Helicoverpa armigera
Descriere: -
Plante atacate şi mod de dăunare: garoafe, gura leului, gerbera, petunii, cineraria, creiţe, cârciumărese. Dăunătorul
atacă bobocii florali perforându-i bazal, distrugând petalele în interior. Larvele pătrund parţial în interiorul capitulelor.
Adultul este de culoare variabilă, de la verde-gălbui la brun închis. Aripile anterioare sunt ornate cu pete orbiculare şi
reniforme fumurii. Aripile posterioare sunt prevăzute cu o dungă transversală brună. Larvă are culoarea verde-gălbui
până la brun închis. Oul este semisferic, cu numeroase striaţiuni. Pontă este depusă izolat pe frunzele apicale.
Prevenire: îndepărtarea periodică din culturi a plantelor sau părţilor de plante puternic atacate.
Combatere chimică: se recomandă: a)ACTELLIC 50 EC - 0,15%; b) TALSTAR 10 EC - 0,04%; c)DECIS 2,5 EC - 0,05%;
d)HOSTATHION 40 EC - 0,10%; e)CHINMIX 5 EC - 0,03%; f)FASTAC 10 EC - 0,03%.
Castan
Viermele merelor
Denumire ştiinţifică: Laspeyresia pomonella
Descriere: Iernează ca larvă în stadiu de dezvoltare, într-un cocon de iarnă. Fluturii apar la mijlocul lunii aprilie, la
începutul lunii mai femelele depunând ouăle în grup de câte 2-3, pe ramuri, frunze şi fructe. După ecloziune, larvele se
hrănesc la început cu frunze, ulterior pătrunzând în fructe, în special prin zona caliciului sau a penduncului. Hrănirea şi
dezvoltarea larvelor se realizează în fruct, prin roaderea de galerii până la nivelul casei seminale. La dezvoltare
completă, larvele părăsesc fructele şi împupează în sol. Fluturii generaţiei estivale apar în luna august, depunând ouă
direct pe fructe, mai rar pe frunze. Larvele acestei generaţii se dezvoltă în fruct, până la maturitate completă, rozând
galerii în pulpa fructului, părăsind apoi fructul şi retrăgându-se în sol pentru încoconare, stadiu în care iernează. Are
două generaţii pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare: este o specie polifagă, preferând mărul, dar produce pagube şi la castan, gutui.
Atacul se produce în două forme: atacul primar, când fructele sunt roase numai superficial, sub formă de excavaţii şi
atacul secundar, când fructele sunt perforate în profunzime, fiind traversate de galerii pline de excavaţii şi de resturi
brunificate.
Prevenire: A)MĂR: a)discuirea solului, prin această măsură distrugându-se o parte din coconi; b)instalarea de brâie-
capcană în jurul trunchiului pomilor pentru captarea larvelor în timpul migrării şi arderea acestora; c)strângerea fructelor
viermănoase din livadă şi distrugerea sau folosirea acestora în alte scopuri; B)CASTAN: recoltarea la timp şi sortarea
fructelor, eliminând fructele infestate; fructele infestate se distrug prin îngropare la adâncime sau se ard.
Combatere chimică: A)MĂR: *tratament în vegetaţie cu: a)ACTELLIC 50 EC (pirimifos metil 500g/l) 0,05%; b)DECIS 2,5
EC (deltametin 25g/l) 0,0075%; c)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,015%; d)KARATE 2,5 EC (lambda
cihalotrin 25g/l) 0,01%; e)POLYTRIN 200 SC (cipermetrin 200g/l) 0,015%; B)CASTAN: se instalează brâie capcane pe
trunchi şi ramuri pentru prinderea larvelor şi stropiri (3 tratamente) în momentele când apar fluturii şi larvele cu unul din
insecticidele: DECIS 2,5 (0,005%), AMBUSH (0,1%).
Top
Cariul lemnului
Denumire ştiinţifică: Xyleborus dispar
Descriere: Cariul de lemn este o insectă xilofagă, polifagă care are două generaţii pe an: de primăvară şi de vară.
Plante atacate şi mod de dăunare: insecta se dezvoltă atât pe pomii fructiferi (inclusiv castan) cât şi pe arbori, mai ales
pe foioase (mesteacăn, arin, plop tremurător, frasin, fag). Femelele sapă galerii de pătrundere, de la care formează apoi,
în dreapta şi în stânga, în direcţia inelelor de creştere anuale, galerii primare simple sau bifurcate, care pot înconjura
complet tulpina sau ramura, iar de la aceasta sapă galerii secundare de 1-2cm orientate de-a lungul lemnului, pe care
femelele le infectează cu sporii ciupercii. Femelele depun 30-40 de ouă în galeriile secundare în 5-8 grupe câte 5-6 la un
loc. După 4-6 zile de incubaţie apar larvele, care se hrănesc cu fructificaţiile ciupercii. În luna iulie, larvele se transformă
în nimfe şi apoi în adulţi. Generaţia de vară se dezvoltă în lunile iulie-aprilie şi iernează în stadiul de larve. Lemnul atacat
prezintă, în secţiune, galerii circulare şi longitudinale care provoacă uscarea pomilor.
Prevenire: A)CASTAN: utilizarea de curse constituite din bucăţi subţiri de tulpină sau crengi groase, folosite pentru
captarea gândacilor; B)MIGDAL: eliminarea pomilor bolnavi sau morţi, ca şi a pomilor atacaţi din apropierea livezilor.
Combatere chimică: A)CASTAN: a)stropirea tulpinii, inclusiv a ramurilor în care pot pătrunde gândacii cu insecticide
persistente pe bază de triclorfon (ONEFON, DANEX, DIPTEREX etc.), piretrinoizi de sinteză - fotostabili (DECIS 2,5
EC); b)tratamentele cu insecticide se aplică la apariţia primilor gândaci şi se pot repeta la intervale de 10-15zile în toată
periaoda zborului acestor dăunători; B)MIGDAL: tratarea primăvara, la momentul ieşirii adulţilor, cu PARATHION sau
OLEOPARATION.
Top
Gărgăriţa castanelor
Denumire ştiinţifică: Curculio elephas
Descriere: Gărgăriţa are o singură generaţie pe an. Adulţii apar vara, în luna iunie.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă fructele castanului comestibil producând, în anii de invazie, pagube de 8-10%,
mai ales în bazinele de cultură a castanului, precum şi în zona pădurilor de stejar. După apariţie se hrănesc 3-4
săptămâni prin maturaţia sexuală, apoi se împerechează şi depun ouă. Pentru depunerea ouălor, femela face o galerie
adâncă în peretele castanului sau ghindei, cât lungimea rostului, apoi se întoarce şi depune în orificiul galeriei un ou pe
care îl împinge cu ciocul până în fundul galeriei. În general, în fruct o femelă depune un singur ou, deşi se pot observa
adesea câte 2-3 larve dezvoltându-se într-un fruct. Din cauza atacului, castanele virmănoase cad. În august, larvele ies
din ele şi pătrund în sol, unde îşi construiesc loje nimfole în care iernează; primăvara, în mai, se transformă în nimfe, iar
în iunie în adulţi.
Prevenire: a)stabilirea densităţii populaţiilor de dăunători, respectiv a gărgăriţei castanelor = 2-3 gărgăriţe/pom;
b)tratarea solului înainte de retragerea larvelor în dipauză hiemală.
Combatere chimică: s-au experimentat mai multe insecticide, rezultate foarte bune s-au înregistrat la variantele unde s-
au folosit: SUMITHION 50 EC concentraţie: 0,1%, NURELLE D concentraţie: 0,01%, procentul de fructe sănătoase fiind
de 100%.
Migdal
Acarianul roşu al pomilor
Denumire ştiinţifică: Panonychus ulmi
Descriere: Acarianul iernează în stadiul de ou pe ramurile pomilor, în crăpăturile scoarţei sau sub solzii mugurilor.
Larvele apar în prima jumătate a lunii aprilie, colonizând mugurii, frunzele şi florile, pe care se hrănesc sugând seva.
Adulţii apar după 10-15 zile, se împerechează şi depun ouă pe frunzele diferitelor specii de pomi. După 10-20 de zile
apar larvele noii generaţii, care parazitează în principal frunzele pomilor. Într-un an evoluează 5-6 generaţii de acarieni,
dezvoltarea unei generaţii efectuându-se pe un interval cuprins între 20-35 de zile. Perioadele de secetă favorizează
dezvoltarea acarianului.
Plante atacate şi mod de dăunare: acarianul roşu al pomilor este o specie polifagă, atacând practic toate speciile
pomicole, dar şi viţa de vie, plantele ornamentale. Ca urmare a atacului, prin înţepare şi sugerea sevei, în frunze se
produc rupturi şi dislocări ale epidermei, simptomele caracterizându-se prin apariţia unor pete mici albe-brunii, care cu
timpul se unesc, coloritul frunzelor modificându-se, devenind alb argintiu până la alb roşiatic. Atacurile puternice conduc
la uscarea şi căderea frunzelor, producându-se o defoliere puternică a pomilor cu repercusiuni drastice atât asupra
recoltei dar şi a diferenţierii mugurilor de rod pentru anul următor.
Prevenire: tăieri de igienizare prin care se elimină şi se distrug ramurile care au ouă hibernante.
Combatere chimică: A)CIREŞ, VIŞIN: *tratament în vegetaţie cu: a)APOLLO 50 SC (ciclofentezin 50%) 0,04%;
b)KARATE 2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l) 0,01%; c)NISSORUN 10 WP (hexitiazox 10%) 0,03%; d)NISSORUN 50 EC
(hexitiazox 50g/l) 0,06%; e)PENNSTYL 25 WP (cihexatin 25%) 0,05%; f)RUFAST 150 EC (acrinatrin 150g/l) 0,03-
0,04%; g)SANMITE 20 WP (pyridaben 20%) 0,05%; h)SINTOX 40 EC (etion 40%) 0,1%; i)TORQUE 50 WP (fenbutadin
oxid 50%) 0,05%; B)CAIS, PIERSIC: *tratament în repaus vegetativ cu: a)APOLLO 50 SC (clofentezin 500g/l) 0,04%;
b)POLISULFURA DE BARIU 45% (amestec de sulfuri 45%) 6%; *tratament în vegetaţie cu: a)CASCADE 5 EC
(flufenoxuron 50g/l) 0,05%; b)KELTHANE 18,5 EC (dicofol 18,5%) 0,2%; c)NISSORUN 10 WP (hexitiazox 10%) 0,03%;
d)NISSORUN 50 WP (hexitiazox 50g/l) 0,06%; e)OMITE 30 W (propargit 30%) 0,2%; f)POLISULFURA DE BARIU 45%
(amestec de sulfuri 45%) 1%; g)RUFAST 150 EC (acrinatrin 150g/l) 0,03-0,04%; h)SANMITE 20 WP (pyridaben 20%)
0,05%; i)SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%) 0,1-0,2%; j)SINORATOX 50 CE (dimetoat 50%) 0,06%; k)SINTOX 40 EC
(dicofol 40%) 0,2%; l)TORQUE 50 WP (pyridaben 20%) 0,03-0,05%; C)MĂR: *tratament în repaus vegetativ cu:
a)APPOLO 50 SC (clofentezin 500g/l) 0,04%; b)APLAUDUS SUPER (buprofezin 13,5g/l) 1,5%; *tratament în vegetaţie
cu: a)APPOLLO PLUS (clofentezin 60%) 0,4%; b)CASCADE 5 EC (flufenoxoron 50g/l) 0,05%; c)DANIRUM 11 EC
(fenpropartin 8%+hexitiazon 3%) 0,06%; d)KARATE 2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l) 0,02%; e)NOMOLT 15 SC
(teflubenzuron 150g/l) 0,05%; f)OMITE 57 E (propargit 57%) 0,1%; g)SINORATOX PLUS (dimetoat 300g/l+cipermetrin
5g/l) 0,1%; h)VERTIMEC 1,8 EC (abamectin 18g/l) 0,1%; D)PĂR: *tratament în repaus vegetativ cu: a)APLAUDUS
SUPER (buprofezin 13,5g/l) 1,5%; b)APPOLO 50 SC (clofentezin 500g/l) 0,04%; *tratament în vegetaţie cu: a)DEMITAN
200 SC (fenazaquin 200g/l) 0,07%; b)KARATE 2,5 EC (lambda cihalotrin 25g/l) 0,02%; c)OMITE 570 EW (propargit
57%) 0,1%; d)TALSTAR 10 EC (bifentrin 100g/l) 0,04%; e)VERTIMEC 1,8 EC (abamectin 18g/l) 0,1%; E)MIGDAL:
tratament prefloral cu: PARATHION, MALATHION, AZINPHOS.
Top
Cariul lemnului
Denumire ştiinţifică: Xyleborus dispar
Descriere: Cariul de lemn este o insectă xilofagă, polifagă care are două generaţii pe an: de primăvară şi de vară.
Plante atacate şi mod de dăunare: insecta se dezvoltă atât pe pomii fructiferi (inclusiv castan) cât şi pe arbori, mai ales
pe foioase (mesteacăn, arin, plop tremurător, frasin, fag). Femelele sapă galerii de pătrundere, de la care formează apoi,
în dreapta şi în stânga, în direcţia inelelor de creştere anuale, galerii primare simple sau bifurcate, care pot înconjura
complet tulpina sau ramura, iar de la aceasta sapă galerii secundare de 1-2cm orientate de-a lungul lemnului, pe care
femelele le infectează cu sporii ciupercii. Femelele depun 30-40 de ouă în galeriile secundare în 5-8 grupe câte 5-6 la un
loc. După 4-6 zile de incubaţie apar larvele, care se hrănesc cu fructificaţiile ciupercii. În luna iulie, larvele se transformă
în nimfe şi apoi în adulţi. Generaţia de vară se dezvoltă în lunile iulie-aprilie şi iernează în stadiul de larve. Lemnul atacat
prezintă, în secţiune, galerii circulare şi longitudinale care provoacă uscarea pomilor.
Prevenire: A)CASTAN: utilizarea de curse constituite din bucăţi subţiri de tulpină sau crengi groase, folosite pentru
captarea gândacilor; B)MIGDAL: eliminarea pomilor bolnavi sau morţi, ca şi a pomilor atacaţi din apropierea livezilor.
Combatere chimică: A)CASTAN: a)stropirea tulpinii, inclusiv a ramurilor în care pot pătrunde gândacii cu insecticide
persistente pe bază de triclorfon (ONEFON, DANEX, DIPTEREX etc.), piretrinoizi de sinteză - fotostabili (DECIS 2,5
EC); b)tratamentele cu insecticide se aplică la apariţia primilor gândaci şi se pot repeta la intervale de 10-15zile în toată
periaoda zborului acestor dăunători; B)MIGDAL: tratarea primăvara, la momentul ieşirii adulţilor, cu PARATHION sau
OLEOPARATION.
Top
Puricii negri
Denumire ştiinţifică: Brachycaudus persicae
Descriere: Dăunătorul este comun pe piersic şi migdal.
Plante atacate şi mod de dăunare: acest purice este caracteristic prin felul cum formează colonii subterane pe rădăcinile
unde el iernează. Primăvara el se întâlneşte peste tot în pepinieră pe coletul plantelor tinere sau pe portaltoi. Pe ramuri
apare pornind din martie-aprilie, apoi tot timpul anului; în regiunile calde provoacă pe lăstarii tineri deformarea
creşterilor.
Prevenire: având în vedere amestecul de soiuri din plantaţiile de migdal se recomandă înlăturarea rezidurilor toamna.
Combatere chimică: tratamentele timpurii de iarnă şi după înflorit sunt foarte eficace. Ele se fac în continuare dacă este
necesar după înflorit.
Top
Puricii albi
Denumire ştiinţifică: Hyalopterus amygdali
Descriere: -
Plante atacate şi mod de dăunare: acest dăunător formează colonii foarte importante care nu deformează frunzele, dar
slăbesc mult pomii. Ouăle de iarnă sunt puse pe ramuri, cel mai adesea ramuri de 1 an. De aici vigiparele asigură toată
vara diseminarea.
Prevenire: -.
Combatere chimică: vara lupta împotriva acestor dăunători este câteodată foarte dificilă. Se combat eficient prin
tratamente preventive.
Top
Gândacul negru al puieţilor
Denumire ştiinţifică: Capnodis tenebrionis
Descriere: Femela depune ouă din mai până în septembrie, 200-300 ouă, pe coletul pomilor până la 15cm deasupra
solului şi în sol pe o adâncime de 5-20cm. Durata incubaţiei variază între 11 şi 25 de zile, după temperatură.
Plante atacate şi mod de dăunare: larvele tinere pătrund în trunchi sau la rădăcini până la o profunzime de 0-15cm.
Creşterea lor este lentă, larvele ieşite din ponte precoce îşi termină creşterea în toamnă, cele din ponte tardive numai în
primăvara următoare. Nimfoza are loc după caz, fie primăvara, fie vara şi adulţii apar în august. Galeriile cauzate de lave
sunt umplute de rumeguş şi nu sunt receptibile. Mai multe larve pot parazita acelaşi pom şi în acest caz viaţa lui este
compromisă.
Prevenire: întreţinerea solului şi irigare.
Combatere chimică: prezenţa acestor larve pe pom se observă în general foarte târziu pentru ca să poată fi combătute
eficace. În regiunile unde aceşti paraziţi sunt periculoşi, trebuie distruse larvele înainte de pătrunderea lor în trunchi.
Prăfuirea solului şi bazei trunchiului cu HCH-50-100 g pudră 1%, la începutul pontei (mai) sau îmbăierea bazei
trunchiului, 3-5l de apă cu 10g HCH sau 2g dieldein - sunt eficace.
Top
Molia orientală a fructelor
Denumire ştiinţifică: Grapholita molesta
Descriere: Dăunătorul este prezent în livadă pe toată perioada de vegetaţie, de la începutul lunii mai, până la sfârşitului
lunii august. Atacă lăstarii şi fructele de migdal. În lăstarii atacţi larvele formează galerii descendente de 5-18cm
lungime, din care cauză lăstarii se curbează şi se usucă, căpătând culoarea neagră.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacul se recunoaşte şi după excrementele şi rosăturile din jurul orificiului de
penetraţie, cât şi după aspectul de veştejire succesivă a frunzelor terminale. Larvele pot migra dintr-un lăstar în altul,
distrugând în cursul evoluţiei lor 4-5 lăstari. În fructe, omizile pătrund prin penduncul sau pe la caliciu, săpând galerii
neregulate în jurul sâmburilor. Fructele atacate prezintă la suprafaţă orificii cu excremente larvale şi exsudaţii gomoase.
Ele stagnează din creztere şi de obicei cad.
Prevenire: lucrarea solului pentru distrugerea adăposturilor de iarnă a larvelor.
Combatere chimică: a)SINORATOX 35 CE concentraţie: 0,15%; b)NOGOS 50 CE concentraţie: 0,1%; c)SUMITHION 50
CE concentraţie: 0,1%; d)WOFATOX 35 CE concentraţie: 0,15%; e)CARBARIL 50 PU concentraţie: 0,15%; f)DECIS
25CE concentraţie: 0,04%; g)SUMICIDIN 20 CE concentraţie: 0,03%; h)CROPOTEX concentraţie: 0,1%; i)MOKANTOP
concentraţie: 0,03%
Alun
Gărgăriţa alunului
Denumire ştiinţifică: Balaninus nucum
Descriere: Acest dăunător s-a dovedit a fi unul din cele mai păgubitoare insecte pentru cultura alunului. Pagubele
produse de gărgăriţa alunului pot ajunge până la 47-59% cu deosebire la unele soiuri. Gărgăriţa alunului este un gândac
de culoare brun-deschis sau brun ciocolatiu. Larvele sunt apode, puţin arcuite şi cu capul brun. Corpul format din 11-12
segmente, este acoperit cu spini de culoare brună. Adultul apare în plantaţe la sfârşitul lunii martie sau aprilie. Din aprilie
până în iunie adulţii se hrănesc cu frunze tinere, cu involucru de la fructe, de preferinţă de la pomii tineri. S-a constatat
ca ei caută fructe tinere pe care le înţeapă, fructe care nu se mai dezvoltă şi cad.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacul în această fază se deosebeşte radical de atacul propriu zis al larvelor asupra
fructelor. După o perioadă de hănire de 14-21 zile are loc împerecherea şi depunerea ouălelor. Femelele depun câte un
ou într-un fruct. O femelă depune 20-30 de ouă. Femela forează cu rostrul peretele alunei apoi se întoarce şi depune oul
în orificiul aleriei. Rana produsă cu ocazia depunerii ouălor se cicatrizează, iar în interior ţesuturile pericarpului se
hipertrofiază, formându-se o gală. Larvele părăsesc alunele, perforând un orificiu circular, apoi cad pe sol şi se retrag
imediat la adâncimea de 10-30cm, unde îşi confecţionează un cuteus din pământ. Iernează în stadiul de larvă. Ciclul
complet de transformare a larvei în adult durează 4-5 ani.
Prevenire: a)utilizarea de puieţi sănătoşi pentru a realiza o plantaţie viguroasă; b)sortarea fructelor şi eliminarea celor
infestate care, cufundate în apă se ridică la suprafaţă; c)fructele infestate se ard pentru distrugerea larvelor diapauzante.
Combatere chimică: a)KARATE 2,5 EC concentraţie: 0,02%; b)DECIS 2,5 CE concentraţie: 0,03%.
Top
Acarianul mugurilor de alun
Denumire ştiinţifică: Phytopthus avellanae
Descriere: Acest dăunător este prezent în toate plantaţiile de alun. Acarienii acestui dăunător au corpul alb, talie mică,
cu o lungime rar depăşind 0,2mm-0,5mm. Oul este alb translucid, de formă ovală, cu lungimea maximă de 0,08m. Larva
este albă cu corpul alungit. Acest dăunător iernează ca adult în interiorul mugurilor invadaţi în vara precedentă, care,
puţin câte puţin se deformează. În luna martie femelele depun ouăle, iar după aprilie la sfârşitul lunii mai are loc
migrarea tinerelor larve.
Plante atacate şi mod de dăunare: tinerele larve tind să ajungă la mugurii situaţi spre extremitatea lăstarilor.
Prevenire: stabilirea densităţii populaţiilor de larve diapauzante pentru întocmirea unei prognoze probabile de apariţie şi
evoluţie în plantaţie a dăunătorului.
Combatere chimică: pentru combaterea acestui acarian se aplică două tratamente, la interval de 15 zile, în situaţia în
care atacul este foarte puternic, atunci se aplică cel de-al treilea tratament: KARATE 2,5E concentraţie: 0,02%.
Top
Păduchele verde al alunului
Denumire ştiinţifică: Corylobium avellanae
Descriere: -
Plante atacate şi mod de dăunare: adulţii au o culoare verde şi o formă globuloasă, iernează sub formă de ou, iar în mai
îşi fac apariţia pe muguri şi pe vârfuri de creştere. Excreţiile lor provoacă instalarea altor boli (fumagina).
Prevenire: utilizarea de soiuri valoroase, de mare productivitate şi tolerante la atacul dăunătorilor şi agenţilor patogeni.
Combatere chimică: DECIS 2,5 CE concentraţie: 0,03%.
Top
Păduchele galben al alunului
Denumire ştiinţifică: Myzocallis coryli
Descriere: -
Plante atacate şi mod de dăunare: acest păduche este frecvent întâlnit la alun. Păduchele iernează în stadiul de ou iar
în cursul lunilor martie-aprilie are loc eclozarea oălor, tinerele larve încep să se hrănească cu frunzişul nedezvoltat încă.
Afidele sunt foarte active în lunile mai, iunie şi începutul lunii iulie. Spre sfârşitul lunii iulie şi în cursul lunii august se
observă o dispariţie a acestor afide, după care din nou, în toamnă, în luna octombrie şi chiar noiembrie sunt active.
Adulţii din generaţia de toamnă, după împerechere, depun ouă hibernante.
Prevenire: se aplică tratamente la avertizare.
Combatere chimică: prin aplicarea a 3-4 tratamente de avertizare pentru combaterea gărgăriţei alunelor şi a phytoptului
se combat şi păduchii alunului: a)RELDAN 40 EC concentraţie: 0,1%; b)SUMITHION 50 EC concentraţie: 0,1%.
Specii silvice
Omida de stepă
Denumire ştiinţifică: Loxostege sticticalis
Descriere: Face parte din Familia Pyralidae. Este o polifagă cu 3 generaţii pe an şi iernează ca larvă matură în sol la 5-
12cm adâncime. Adultul are anvergura de 18-26mm, culoare variabilă, de regulă brună-cenuşie, aripile anterioare
brune-verzui sau brune ruginii cu reflexe aurii, cu pete şi dungi, iar aripile posterioare fumurii. Oul, oval, 0,4-1mm, are la
depunere culoarea alb-sidefiu, apoi capătă culoare gălbuie. Omizile de culoare galbenă-palid, apoi neagră-verzuie, cu
dungi galbene-palid, capul cafeniu lucios cu pete la mijloc cu o dungă în formă de V, ating la maturitate 35mm lungime.
Pupa de culoare galbenă cafenie, are lungimea de 10-11mm.
Plante atacate şi mod de dăunare: omida de stepă atacă sfecla de zahăr, lucerna, trifoiul, dar migrează şi în culturile
forestiere vecine, în care vatămă salcâmul, sălciile, arţarul. Daunele se datorează larvelor care rod parenchimul
frunzelor, scheletizându-le. De asemenea, atacă florile, fructele, tulpinile şi rădăcinile. În caz de invazii se înregistrează
compromiterea totală a culturilor, motiv pentru care este considerat un dăunător extrem de periculos.
Prevenire: A)SFECLA DE ZAHĂR, LUCERNĂ, TRIFOI: a)rotaţia culturilor; b)întreţinerea culturilor în cele mai bune
condiţii prin distrugerea buruienilor; c)adunarea şi distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după recoltare; d)cultivarea
de soiuri şi hibrizi rezistenţi; C)SPECII SILVICE: ca măsuri fizico mecanice se utilizează izolarea culturilor din apropierea
zonei atacate prin benzi, late de 15-25m, tratate cu insecticide, şanţuri de baraj cu apă, în timpul migrării larvelor,
captarea fluturilor la curse luminoase.
Combatere chimică: A)SFECLA DE ZAHĂR: *tratamentul culturii cu: SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată:
1,5-2,0l/ha; B)LUCERNĂ, TRIFOI: *tratamentul culturii cu: SINORATOX 35 CE (dimetoat 35%), doza utilizată:
1,5-2,0l/ha; C)SPECII SILVICE: se recomandă insecticide precum: SINORATOX 35 CE 0,15%.
Top
Fluterele cu abdomenul auriu
Denumire ştiinţifică: Euproctis Chrysorrhoea
Descriere: Iernează ca larvă de vârsta a treia, în cuiburi de frunze înfăşurate în fire de mătase, atârnate de ramuri. În
primăvară, începând cu luna aprilie, larvele părăsesc cuiburile şi se hrănesc cu frunze, răspândindu-se în toată coroana
pomului. La începutul lunii iunie larvele împupează într-un cocon din fire de mătase amplasat la bifurcarea ramurilor sau
în alte adăposturi. Fluturii apar eşalonat în luna iunie, se împerechează, femelele depunând ouă pe dosul frunzelor şi
acoperindu-le cu perişorii de pe vârful abdomeniului. Larvele apar eşalonat în luna august, se grupează pe vârful
ramurilor, se hrănesc cu parenchimul frunzelor şi începând cu a treia decadă a lunii septembrie îşi construiesc cuiburi,
intră în diapauză şi se pregătesc de iernare. Are o singură generaţie pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare: este o specie polifagă, atacând atât speciile de pomi fructiferi cât şi speciile
ornametale şi silvice. Cele mai mari pagube le produc larvele hibernante, atacul larvelor apărute în august-septembrie
fiind mult mai redus.
Prevenire: A)PRUN, MĂR: tăierea şi arderea cuiburilor de iernare a larvelor; B)SPECII SILVICE: ca măsuri fizico
mecanice se utilizează izolarea culturilor din apropierea zonei atacate prin benzi, late de 15-25m, tratate cu insecticide,
şanţuri de baraj cu apă, în timpul migrării larvelor, captarea fluturilor la curse luminoase.
Combatere chimică: A)PRUN: *tratament în vegetaţie cu: a)CALYPSO 480 EC (tiacloprid 480g/l) 0,02%; b)CYPERTRIN
10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,02%; c)DIMILIN 25 WP (diflubenzuron 25%) 0,04%; d)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin
100g/l) 0,02%; e)POLYTRIN 200 EC (cipermetrin 200g/l) 0,01%; B)MĂR: *tratament în vegetaţie cu: a)DECIS 2,5 EC
(deltametin 25g/l) 0,025%; b)DIPEL WP (Bacillus thuringiensis-1600 ui/mg) 0,1%; c)POLYTRIN 200 SC (cipermetrin
200g/l) 0,01%; d)SINORATOX PLUS (dimetoat 300g/l+cipermetrin 5g/l) 0,1%; C)PĂR: *tratament în vegetaţie cu:
a)CALYPSO 480 EC (tiacloprid 480g/l) 0,02%; b)DECIS 2,5 EC (deltametrin 25g/l) 0,0075%; c)DIMILIN 25 WP
(diflubenzuron 25%) 0,005%; d)FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100g/l) 0,02%; e)POLYTRIN 200 SC (cipermetrin
200g/l) 0,02%; C)SPECII SILVICE: sub formă de tratamente în stadiul larvar, în arborete cu procente probabile de
defolierede peste 50%, calculate primăvara, după a doua etapă de sondaje la pupe. Combaterea omozilor este indicat
să se facă până în iulie, până la a treia vârstă prin tratamente cu insecticide chimice: a)DECIS ULV doză utilizată 2l/ha;
b)tratamente biologice-preparate bacteriene.
Top
Cărăbuşul de pădure
Denumire ştiinţifică: Melolontha hippocastani
Descriere: Adultul se diferenţiază de Melolontha hippocastani prin talia mai mică, prin culoarea corpului mai roşcată şi
mai ales prin forma pigidiului, care este mai îngroşat la vârf. Adulţii zboară, cu 1-3 zile mai târziu decât M. Melolontha.
Primii apar din sol masculii la temperatura medie zilnică de 11, 1 grade C. Femelele apar după 3-4 zile, la cca 15,4
grade C.
Plante atacate şi mod de dăunare: zborul are loc spre seară şi durează maximum o oră. Zborurile pot fi de: a) hrănire
(preferă stejarul, carpenul, fagul, salcâmul, gorunul) defolierea începând de la vârf spre bază şi din exterior spre interior.
M. hippocastani consumă frunza întreagă, iar M. melolontha risipeşte parte din frunză; b)protecţie (pe timp nefavorabil
se adăposteşte pe sol, revenind în arbori după ameliorarea vremii; c)copulare; d)depunere a ouălor (în trei perioade-
prima în care sunt alese lizierele arboreletelor şi a doua şi a treia în care sunt ocupate desişurile şi interiorul arboretelor).
Prevenire: limitarea înmulţirii excesive a speciilor de cărăbuşi şi evitarea pagubelor produse de acestea în pepiniere şi
plantaţii se pot realiza numai prin aplicarea unui sistem integrat de măsuri, preventive şi represive, în cadrul căreia un rol
deosebit de important îl deţine supravegherea atentă şi continuă a dinamicii populaţiilor de dăunători şi a densităţii
acestora, prin lucrările de prognoză. În cadrul metodei integrate se pune accent deosebit pe distrugerea insectei în
stadiul de adult, în timpul zborului şi pe evitarea infestării terenurilor de cultură, prin depunerea ouălor, folosind în acest
scop atât măsuri cu caracter represiv (adunarea gândacilor, tratarea hranei) cât şi cu caracter preventiv (ararea
terenului, acoperirea solului, tratarea cu substanţe repelente a acestuia, folosirea fumului, utilizarea capcanelor
luminoase). Distrugerea dăunătorilor în stadiul de larvar se efectuează în principal prin metode fizico-mecanice
(inundare, prinderea cu plante nadă) şi agrotehnice (arătura de toamnă).
Combatere chimică: se aplică 1-2 tratamente cu insecticide lichide administrate cu aparatură de la sol asupra arborilor
de pe lizierele învecinate pepinierelor, sau în interiorul acestora, care adăpostesc adulţii de cărăbuşi: a)cu aparatul
Swingfog: KARATE 0,8% ULV doză utilizată 5l/ha; b)alte produse chimice condiţionate ULV (Decis, Sumithion, etc) doză
utilizată 5-6l/ha; c)cu aparate Kioritz: POLYTRIN 200EC - 0,3-0,5%, APPLAUD 40SC - 0,3-0,5%.
Top
Omida de pământ 1
Denumire ştiinţifică: Agrotis exclamationis
Descriere: Structura epidermei este regulată, iar stigmele sunt negre, larg ovale. Capul este brun cu triunghiuri negre pe
frunte. Cârligele de pe ultima pereche de picioare abdominale nu ocupă mai mult din circumferinţa tălpii, fiind în număr
de 10 la omizile din ultima vârstă. Atinge lungimea de 40-50mm. Pupa este brun roşcată, cu cremasterul neted cu două
cârlige uşor departe, lungime de 16-20mm. Zborul începe în a doua jumătate a lunii mai şi durează până în iulie. Femela
depune ouăle izolat sau în grupe de câte 5-10 bucăţi pe frunzele de la sol sau direct pe sol. Fecunditatea atinge 800
ouă. Omizile eclozează la 8-10 zile după depunerea ouălor, năpârlesc de 5 ori într-un interval de 40-50 zile şi rămân în
diapauză până în primăvara. Parte din populaţie se împupează în iulie, iar după 15-20 de zile apar fluturii. În condiţii
favorabile omizile ajung în aceeaşi toamnă în ultima vârstă şi intră în diapauză împreună cu omizile generaţiei
precedente.
Plante atacate şi mod de dăunare: omizile retează tulpinile şi rod cotiledoanele şi frunzele plantulelor, uneori este roasă
şi scoarţa puieţilor de doi ani.
Prevenire: ca măsuri represive, nepoluante se practică: a)adunarea şi distrugerea larvelor cu ocazia mobilizării solului;
b)scoaterea puieţilor ofiliţi cu cazmaua, culegerea şi distrugerea larvelor; c)scuturarea gândacilor de elateride prezenţi
pe puieţi dimineaţa, sau pe vreme rece, când sunt amorţiţi şi prinderea şi omorârea acestora; d)folosirea plantelor nadă.
Combatere chimică: a)la utilizarea produselor chimice în combaterea larvelor şi gândacilor acestor specii se practică
doze mult reduse de insecticid, care în cazul produselor granulate nu depăşesc 30kg/ha; b)la combaterea chimică a
larvelor din sol, recepţia şi controlul eficacităţii se fac în acelaşi mod ca la cărăbuşi, la combaterea gândacilor prin
prinderea acestora, iar la combaterea prin nade, la fel ca la coropişniţă.
Top
Omida de pământ 2
Denumire ştiinţifică: Agrotis Ypsilon
Descriere: Pupa este galben-roşcată, netedă, dorsal mare şi adânc punctată. Cremasterul este încreţit cu două cârlige
îndepărtate, doi ţepi posteriori, fragili şi două portuberanţe laterale. Lungimea este de 19-25mm. Insecta are 2-3
generaţii pe an, primul zbor având loc la începutul lunii mai, al doilea în august şi al treilea în octombrie. Iernează ca
omidă, pupă şi fluture. Femela depunde până la 1500-2000 ouă (în medie 600) pe frunzele de pe suprafaţa solului şi pe
sol. Dezvoltarea ouălor durează 3-5 zile, a omizilor 30-40 zile şi a pupelor 10-20 zile.
Plante atacate şi mod de dăunare: omizile se hrănesc cu rădăcini, iar noaptea cu părţile superioare ale plantelor. În
anumiţi ani omizile apar în masă şi vatămă în zonele inundate anterior, care atrag femelele pentru pontă în mod
deosebit.
Prevenire: a)capturarea fluturilor de noctuide (agrotis spp.), noaptea la curse luminoase sau la curse feromonale cu
feromon sexual Atraseg; b)adunarea şi distrugerea larvelor, cu ocazia mobilităţii solului; c)scoaterea puieţilor ofiliţi cu
cazmaua şi culegerea şi distrugerea larvelor; d)scuturarea gândacilor cu elateride prezenţi pe puieţi dimineaţa, sau pe
vreme rece, când sunt amorţiţi şi prinderea şi omorârea acestora.
Combatere chimică: a)la utilizarea produselor chimice în combaterea larvelor şi gândacilor acestor specii se practică
doze mult reduse de insecticid, care în cazul produselor granulate nu depăşesc 30kg/ha; b)la combaterea chimică a
larvelor din sol, recepţia şi controlul eficacităţii se fac în acelaşi mod ca la cărăbuşi, la combaterea gândacilor prin
prinderea acestora, iar la combaterea prin nade, la fel ca la coropişniţă.
Top
Omida păroasă a stejarului
Denumire ştiinţifică: Lymantria dispar
Descriere: Adultul este un fluture cu dimorfism sexual pronunţat. Femela este mai mare decât masculul cu anvergura de
35-40mm. Aripile anterioare ale femelei au culoare albă-gălbuie, cu desene liniare puţin pronunţate, cele posterioare
sunt mai deschise la culoare. Abdomenul este mare, greoi, acoperit cu peri deşi brun-gălbui. Antenele sunt negre,
filiforme, slab dinţate. Fluturii masculi au corpul mai subţire, cu aripa anterioară brună-cenuşie, pe care se găsesc dungi
transversale late şi întrerupte în zig-zag. Aripa posterioară este cafenie-cenuşie, mărginită cu o dungă mai închisă,
prevăzută cu franşuri deschise. Antenele sunt dublu pectinate. Capul şi toracele sunt brun-cenuşii, iar abdomenul subţire
este galben-cenuşiu. Oul are mărimea de 0,8-1,3mm, este sferic, slab turit la poli, de culoare galben-cenuşie. Ouăle
sunt depuse pe trunchiul arborelui sub formă de grămadă, care este acoperită cu peri galbeni-cafenii de pe corpul
femelei. Omida este mică şi neagră, pe măsură ce se dezvoltă îşi schimbă culoarea. Pe fiecare inel al omizii se găsesc
şase negi din care pornesc smocuri de peri lungi. Negii mediani de pe primele cinci inele sunt albaştri, iar pe celelalte
segmente sunt roşii. Omida în dezvoltarea ei parcurge cinci vârste la mascul şi şase vârste la femele. Din vârsta a IV-a
capul omizii are culoarea galbenă. Omida în ultima vârstă, înainte de împupare poate ajunge până la 80mm. Pupa este
brun negricioasă, cu smocuri de peri galbeni-ruginii. Lungimea pupei femele poate fi de 40mm, iar cea masculă este
mică.
Plante atacate şi mod de dăunare: -.
Prevenire: ca măsuri fizico-mecanice se utilizează izolarea culturilor din apropierea zonei atacate prin benzi, late de 15-
25m, tratate cu insecticide, şanţuri de baraj cu apă, în timpul migrării larvelor, captarea fluturilor la curse luminoase.
Combatere chimică: combaterea insectei se face la omizile generaţiei hibernante în luna aprilie-mai, în momentul în care
majoritatea acestora au părăsit locurile de iernare şi au urcat în coronament cu: SINORATOX 35 CE 0,15%, Piretroizi de
sinteză.
Top
Molia roşcată
Denumire ştiinţifică: Orgyia antiqua
Descriere: Adultul prezintă dimorfism sexual. Omida femelă are 5-6 vârste, iar cea masculă 4-5 vârste. Pupa este
galben-brună, apoi se închide la culoare şi devine brun-închisă. Este acoperită cu perişori scurţi şi galbeni. Pupa se află
într-un cocon cenuşiu-albicios.
Plante atacate şi mod de dăunare: dăunător polifag a cărui omidă se hrăneşte cu frunze de stejar, carpen, plop, tei,
rachită, etc. Se depistează în luna iulie şi începutul lui august, când se suprapun cele două generaţii.
Prevenire: ca măsuri fizico-mecanice se utilizează izolarea culturilor din apropierea zonei atacate prin benzi, late de 15-
25m, tratate cu insecticide, şanţuri de baraj cu apă, în timpul migrării larvelor, captarea fluturilor la curse luminoase.
Combatere chimică: prin tratamente microbiologice: DIPEL 8L LA 1,5l/ha în 3-4l de apă. În zonele în care tratamentele
chimice, administrate de la sol sau cu avionul, sunt periculoase sau interzise combaterea se efectuează mecanic prin
recoltarea şi distrugerea cuiburilor de omizi în culturi accesibile.
Top
Molia verde a stejarului
Denumire ştiinţifică: Tortrix viridana
Descriere: Adultul, fluture este mic cu anvergura de 18-25mm. Capul, toracele şi aripile anterioare sunt de culoare
verde- închis. Abdomenul şi aripile posterioare sunt cenuşiu-argintii. Oul este mic, galben-portocaliu, turtit dorso-ventral
şi cu diametrul de 0,7-0,8mm. Ouăle sunt depuse de obicei câte două, mai multe pe ramurile tinere de 2-3 ani, în partea
superioară a coroanei, majoritatea lângă cicatricea frunzelor sau la baza creşterilor anuale şi sunt acoperite cu o
secreţie. Omida este de culoare verde, cu capul negru şi se mişcă repede. Stadiul de omidă durează 18-25 zile şi are
cinci vârste. Pupa are culoare brun-roşcată şi lungimea de 8-13mm. Zborul fluturilor se produce la sfârşitul lunii mai şi
prima jumătate a lunii iunie.
Plante atacate şi mod de dăunare: -.
Prevenire: ca măsuri fizico mecanice se utilizează izolarea culturilor din apropierea zonei atacate prin benzi, late de 15-
25 m, tratate cu insecticide, şanţuri de baraj cu apă, în timpul migrării larvelor, captarea fluturilor la curse luminoase.
Combatere chimică: prin tratamente microbiologice: DIPEL 8L LA 1,5l/ha în 3-4l de apă. În zonele în care tratamentele
chimice, administrate de la sol sau cu avionul, sunt periculoase sau interzise combaterea se efectuează mecanic prin
recoltarea şi distrugerea cuiburilor de omizi în culturi accesibile.
Top
Molia xilofagă
Denumire ştiinţifică: Archips xylosteana
Descriere: Fulturele femelă are anvergura de 20-40mm, iar masculul de 19-22mm. Aripile anterioare au desen colorat în
roşu-brun, pe margine cu linii argintii. Aripile posterioare sunt brune argintii. Oul este verzui, apoi devine verde-gălbui.
Acesta se găseşte în depuneri de formă lenticulară, în număr mediu de 25-29 bucăţi. Omida are culoare alb măslinie, cu
nuanţă albăstruie, pe partea dorsală cu şiruri de negi mici şi negre iar cele abdominale măslinii. Omida suceşte frunza în
formă de tub. Pupa este brună şi are cremasterul rotunjit. Omizile eclozează la sfârşitul lui aprilie începutul lui mai.
Activitatea acestora durează o lună. Omida are cinci vârste.
Plante atacate şi mod de dăunare: omida consumă 2,5-3,5 frunze de stejar. În felul acesta se poate stabili procesul de
defoliere. Atacă de preferinţă gârniţa, gorunul, stejarul brumăriu, stejarul pedunculat şi în mai mică măsură cerul şi
frasinul. Se găseşte şi pe pomi fructiferi.
Prevenire: ca măsuri fizico-mecanice se utilizează izolarea culturilor din apropierea zonei atacate prin benzi, late de 15-
25 m, tratate cu insecticide, şanţuri de baraj cu apă, în timpul migrării larvelor, captarea fluturilor la curse luminoase.
Combatere chimică: se face prin tratamente chimice pe baza pietroizilor de sinteză, aplicate în timpul zborului adulţilor.
Top
Omida procesionară a stejarului
Denumire ştiinţifică: Thaumetopoea processionea
Descriere: Fluturele are anvergura aripilor de 25-35mm. Aripile anterioare sunt brune-cenuşii, cu benzi transversale, iar
cele posterioare au colorit cenuşiu-deschis. Femela are antene dublu serate şi este mai mare ca masculul, la care
antenele sunt dublu pectinate. Ouăle sunt alb-lucioase, cu mărimea de 1mm şi sunt depuse în plăci hexagonale. Omida
are capul negru şi este brun-cenuşie. Pe corpul omizii din vârsta a III-a se găsesc peri urticanţi. Pupa este brună cu
cremasterul rotunjit.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacă stejarii, mai cu seamă arboretele bătrâne, rărite, arborii izolaţi.
Prevenire: ca măsuri fizico-mecanice se utilizează izolarea culturilor din apropierea zonei atacate prin benzi, late de 15-
25m, tratate cu insecticide, şanţuri de baraj cu apă, în timpul migrării larvelor, captarea fluturilor la curse luminoase.
Combatere chimică: tratamente cu insecticide chimice: DECIS ULV doză utilizată 2l/ha; tratamente biologice-preparate
bacteriene.
Top
Gândacul de frunză al stejarului
Denumire ştiinţifică: Haltica quercetorum
Descriere: Insecta este polivoltină (are 2-3 generaţii pe an).
Plante atacate şi mod de dăunare: adulţii apar în lunile mai-iunie în locurile de iernare şi perforează frunzele de stejar.
După hrănire, femela depune ouăle pe dosul frunzelor. Larvele apar la sfârşitul lunii mai şi scheletizează frunzele total,
producând uscarea acestora. Împuparea are loc la sfârşitul lunii iulie în crăpăturile scoarţei sau în litieră. În luna august
începutul lui septembrie apar adulţii generaţiei de vară, care se hrănesc perforând frunzele.
Prevenire: se recomandă menţinerea şi crearea de arborete de stejar pedunculat şi brumăriu în amestec intim cu alte
specii de arbori şi arbuşti.
Combatere chimică: se aplică măsuri de combatere în pepiniere şi plantaţii tinere în condiţiile în care frecvenţa şi
intensitatea atacului depăşesc 25%, iar în arborete, când intensitatea depăşeşte 50%. Se poate executa cu orice produs
biodegradabil condiţionat sub formă de concentrat emulsionabil (CE), prin utilizarea aparaturii de tip Kiority în pepiniere
şi plantaţii, sau al aparatelor tip Swingfog (SN). În arborete se recomandă aplicarea de tratamente ULV cu produse
biodegradabile.
Top
Trombarul frunzelor de frasin
Denumire ştiinţifică: Stereonychus fraxini
Descriere: Are două generaţii pe an.
Plante atacate şi mod de dăunare: defoliatorul iernează ca adult în sol, în crăpăturile scoarţei şi sub periniţele de muşchi
de pe trunchi, iar primăvara timpuriu şi până la dezvoltarea frunzelor atacă mugurii frasinului. Ieşirea gândacilor coincide
cu începutul umflării mugurilor la frasin. Fenomenul de aparaţie a tuturor adulţilor este însă eşalonat în timp. Primii adulţi
apar în momentul în care se umflă mugurii în plantanţiile tinere şi în pepiniere. După apariţia frunzelor, gândacii îşi
îndreaptă atacul asupra lor, perforându-le, nervurile mai groase ale foliolelor fiind evitate. Atacă speciile genului
Fraxinus.
Prevenire: momentul combaterii se alege cu foarte multă grijă în funcţie de dezvoltarea biologică a dăunătorului, în urma
observaţiilor făcute în teren. Ca punct de reper ar fi indicat începutul lunii mai.
Combatere chimică: *tratamentul pentru larve cu: a)DECIS ULV doza utilizată 2l/ha; b)NOMOLT SC 15 doză utilizată
10g/ha; *tratamentul pentru adulţi cu: a)DECIS ULV doză utilizată 2l/ha; b)FOREXAN 25 VUR doză utilizată 2l/ha.
Top
Gândacul frasinului
Denumire ştiinţifică: Lytta vesicatoria
Descriere: Insecta este monovoltină. Gândacul apare în mai-iunie, de obicei în jurul prânzului, imediat după zbor se
depun ouăle. Femela sapă mai multe găuri, aproximativ 2cm în sol în care depune 50-200 ouă pe care le acoperă cu
pământ. Adultul are lungimea corpului de 12-21mm, culoarea auriu-verzuie sau albăstruie cu luciu metalic.
Plante atacate şi mod de dăunare: specia Lytta atacă în special Fraxinus excelsior, foarte rar F. Ornus. Poate să
defolieze şi alte specii de foioase cum ar fi: lemnul câinesc, liliacul, caprifoiul, socul, arţarul şi sălcioara.
Prevenire: în caz de atac pe suprafeţe mici, adulţii pot fi adunaţi sau scuturaţi mai ales de pe plantele tinere. Purtarea
mănuşilor este obligatorie.
Combatere chimică: în situaţia unor suprafeţe mai mari pot fi folosite şi tratamente chimice: a)DIMILIN SC48; b)RIMON
10EC; c)insecticide chimice biodegradabile.
Top
Musca sfredelitoare comună
Denumire ştiinţifică: Periclista lineolata
Descriere: Adultul este de culoare neagră. Femela depune ouăle între epidermele frunzelor tinere. Dezvoltarea ouălor
durează o săptămână. Larva are corpul acoperit cu negi şi ţepi negri, bifurcaţi la vârf, în mai multe şiruri. Dezvoltarea
larvelor durează cca. 30 zile, în perioada mai-iunie. Larva ţese pe sol un cocon de culoare cafenie-neagră, acoperit cu
particule de frunze şi pământ, iernează în cocon şi se împupează în primăvară. Larvele pot produce defolieri puternice în
cursul lunii iunie. Populaţiile dăunătorului pot fi diminuate de acţiunea factorilor naturali de mortalitate: prădători Formica
rufa, Rhogogaster viridis şi ectoparazitul Plectiscus tenthredinarum.
Plante atacate şi mod de dăunare: -.
Prevenire: suprafeţele se includ în zona de combatere în urma analizelor efectuate în stadiul de ou. Lichidarea focarelor
poate fi îngreunată de perioada lungă de diapauză a dăunătorilor (pâna la 3 ani).
Combatere chimică: se pot aplica tratamente chimice de contact şi ingestie (inclusiv inhibitori ai metamorfozei), pe cale
avion, sau terestră, după caz. Rezultatele foarte bune se obţin prin utilizarea produselor: a)DIMILIN SC 48(100ml în
amestec cu 250ml ulei horticol în soluţie apoasă de 3-3,5l/ha); b)RIMON 200 ml/ha în acelaşi amestec.
Top
Gândacul mic al scoarţei frasinului
Denumire ştiinţifică: Hylesinus fraxini
Descriere: Insecta este monogamă şi monovoltină, cu zborul de la începutul lunii martie până în luna mai, în mai multe
valuri. Pe exemplarele atacate prin apariţia unei generaţii soră. Se ajunge la o densitate mare a populaţiei. Înmulţirea în
masă este cel mai adesea de durată scurtă, deoarece mortalitatea larvelor este în strânsă legătură cu densitatea
populaţiei şi cu apariţia duşmanilor naturali.
Plante atacate şi mod de dăunare: insecta este polifagă atacând mai multe specii de frasin şi pomi fructiferi.
Prevenire: cultivarea unor specii mai puţin sensibile la agentul criptogamic pe care dăunătorii îl răspândesc.
Combatere chimică: nu se realizează. Combaterea se limitează la instalarea arborilor cursă şi cojirea lor când insectele
sunt în stadiul de larvă şi pupă.
Top
Gândacul mare al scoarţei frasinului
Denumire ştiinţifică: Hylesinus crenatus
Descriere: Este un gândac de 3,8-6mm, are o generaţie pe an, zborul în aprilie-mai, un nou zbor poate fi toamna înainte
de separarea galeriilor pentru iernare.
Plante atacate şi mod de dăunare: atacate sunt aproape în exclusivitate Fraxinus excelsior, rar Quercus sp., Syringa
vulgaris.
Prevenire: cultivarea unor specii mai puţin sensibile la agenţii criptogamici pe care dăunătorii îi răspândesc.
Combatere chimică: nu se realizează. Combaterea constă din înlăturarea ramurilor atacate şi instalarea a 2-4 arbori
cursă la hectar. Arborii cursă se cojesc când insectele sunt în stadiul de larvă - pupă, iar cojile se expun la soare.
Top
Gândacul negru al scoarţei frasinului
Denumire ştiinţifică: Hylesinus oleiperda
Descriere: Adultul are 2,5-3,2mm, o generaţie pe an, zborul în lunile iunie-iulie. La roaderea de maturare adulţii tineri
sfredelesc mugurii de frasin în lateral.
Plante atacate şi mod de dăunare: speciile forestiere atacate sunt Fraxinus excelsior, Fagus sylvatica, F. Orientalis,
Robinia pseudocacia, Syringa vulgaris, Ligustrum, Eleagnus. Atacul se întâlneşte în ramurile arborilor bătrâni şi
trunchiuri mai groase dar cu scoarţă netedă. La un atac în masă frasinii mai tineri se usucă.
Prevenire: cultivarea unor specii mai puţin sensibile la agentul criptogamic Paecylomices varioti pe care dăunătorii îl
răspândesc.
Combatere chimică: nu se realizează. Combaterea se limitează la instalarea arborilor cursă şi cojirea lor când insectele
sunt în stadiul de larvă şi pupă.
Top
Gândacul de scoarţă al stejarului
Denumire ştiinţifică: Drycoetes villosus
Descriere: Gândacul are lungimea corpului de 2,5-3,3mm, fiind ruginiu-roşcat, cu peri lungi. Prezintă o singură generaţie
pe an în zonele mai reci, două în zonele sudice ale Europei.
Plante atacate şi mod de dăunare: speciile forestiere atacate sunt Quercus sp., rar Fagus sylvatica. Atacul se produce în
scoarţă, vătămarea apare la arborii groşi, bătrâni, cu ritidom gros ca şi în cioate, nu prezintă importanţă forestieră.
Prevenire: măsurile de prevenire constau în cultivarea unor specii de stejar mai puţin sensibile la atacul agentului
criptogamic.
Combatere chimică: nu se realizează. Combaterea se va face prin înlăturarea ramurilor şi extragerea exemplarelor
atacate, în cazul unui atac mai puternic cât şi prin instalarea arborilor cursă.
Top
Croitorul mare al stejarului
Denumire ştiinţifică: Cerambyx cerdo
Descriere: Este un gândac mare, negru-brun, cu elitrele roşcate spre vârf. Zborul se produce în lunile mai-iulie. După
împerechere femela depune izolat până la 100 ouă în crăpăturile scoarţei. Larva eclozează şi face atacul între scoarţă şi
lemn, iar în al doilea an îşi continuă atacul în lemn.
Plante atacate şi mod de dăunare: speciile forestiere atacate în principal sunt stejarii, dar se poate dezvolta şi pe castan,
fag, nuc, carpen, ulm, tei, etc.
Prevenire: extragerea şi valorificarea imediată a arborilor expuşi atacului acestui dăunător. În arboretele mature de stejar
în care s-a semnalat prezenţa dăunătorului, mai ales în cele afectate de uscare şi care deja manifestă o slăbire
fiziologică se impune urgent adaptarea tratamentului la situaţia creată, adică includerea acestora în suprafaţa periodică
în rând de exploatare. Extragerea arborilor să se facă înainte de zborul dăunătorului.
Combatere chimică: injectarea galeriilor cu sulfură de carbon, tetraclorură de carbon, benzină, care apoi se închid cu
argilă sau mastic de pomi.
Top
Sfredelitorul tulpinilor
Denumire ştiinţifică: Cossus cossus
Descriere: Este polifag cu generaţia de 2 ani.
Plante atacate şi mod de dăunare: polifagul preferă plopul, ulmul, frasinul, aninul, fagul, stejarul, nucul, etc. Zborul
fluturilor este în lunile iunie-iulie, rar în august. După împerechere femela depune 900-1500 ouă în crăpăturile scoarţei
sau galerii vechi, în grămăjoare de 10-50, acoperite cu o secreţie cenuşiu albicioasă. După 7-14 zile oul eclozează.
Omizile neonate pătrund în scoarţă săpând galerii comune care până în toamnă ajung în lemn unde iernează. În
primăvara viitoare, omizile rod galerii individuale, îndreptate în diferite direcţii până în inima lemnului unde iernează a
doua oară. Omizile la maturitate sapă galeriile de zbor pe care le astupă cu dop de rumeguş, iar într-un cocon acoperit
cu aşchii aproape de ieşire se împupează. În situaţia în care omida nu găseşte condiţii de hrănire părăseşte planta
gazdă şi caută alt loc pentru a-şi încheia dezvoltarea. Stadiul de pupă durează 3-6 săptămâni.
Prevenire: preventiv, exemplarele atacate se evacuează din arboret. În cazul plopilor şi sălciilor tratate în scaun şi care
s-au uscat şi au devenit scorburoase, acestea se exploatează şi se scot din pădure. Este necesar să se asigure
menţinerea culturilor de pomi într-o stare bună de sănătate prin parcurgerea regulată a acestora cu tăieri de îngrijire şi
de igienă.
Combatere chimică: se va face doar în cazul unor atacuri puternice şi foarte puternice, se poate proceda la stropirea
bazei tulpinii cel mult la 2-3m de la suprafaţa solului cu diverse insecticide. Cu totul izolat s-ar putea injecta galeriile cu
tetraclorură de carbon, benzină, sulfură de carbon, urmând ca acestea să fie astupate cu lut sau mastic de pomi.
Top
Sfredelitorul ramurilor
Denumire ştiinţifică: Zeuzera pyrina
Descriere: Este polifag cu generaţia de 2 ani. Adultul este un fluture greoi, alb, matăsos, cu pete negre albăstrui pe
torace şi aripi. Omida este alb-gălbuie cu peri negri, la maturitate ajunge la 60mm. Capul este mare, brun închis, scutul
occipital de culoarea capului cu o bandă galbenă îngustă. Pupa brun-gălbuie, cu excrescenţă brună între ochi şi cu şiruri
transversale de ghimpişori dorsal şi lateral. Zborul fluturilor este în iunie-august. După împerechere femela depune 1000
ouă.
Plante atacate şi mod de dăunare: este specie polifagă care preferă frasinul, platinii, pomii fructiferi. Ouăle sunt depuse
în apropierea mugurilor, pe scoarţa lujerilor şi peţiolurile frunzelor şi pe urmă în lujerii tineri. După iernare omizile rod
galeriile în ramuri mai groase, iar apoi în tulpina în care iernează a doua oară.
Prevenire: culturile şi arboretele infestate se parcurg regulat cu tăieri de îngrijire şi igienă, iar exemplarele atacate se
extrag şi se valorifică.
Combatere chimică: puieţii, care prezintă atac la tulpină, pot fi trataţi prin injectarea galeriilor cu tetraclorură de carbon,
orificiul galeriei astupându-se cu argilă. În perioada de zbor a fluturilor, în focare identificate se pot aplica tratamente
chimice prin stropiri sau aerosoli.