Dansuri si instrumente muzicale

din Romania

Muzica este o parte importanta a existentei poporului roman. Sensibilitatea la frumusetea sunetului s-a transmis si în

formele si ornamentele bogate ce împodobesc instrumentele muzicale create de mesterii populari, cat si in dansurile

traditionale romanesti.

Instrumente muzicale

• Mesterii de instrumente muzicale fac, adeseori, o demonstratie de frumusete a

instrumentelor construite si de talent în ce priveste extinderea gamei de posibilitati

interpretative a melodiilor populare, "perle în sine", cum le considera compozitorul nostru

national, George Enescu.• S-au pastrat pâna în zilele noastre instrumente

vechi ca fluierul, buciumul, cimpoiul, naiul, etc.

• Instrumentele muzicale sunt fabricate de obicei din lemn, insa de multe ori se folosesc si

materiale precum metalul, pielea etc.

FLUIERUL

Cel mai raspandit instrument muzical este fluierul, aflat in stransa legatura cu cresterea animalelor, in special cu pastoritul.

Sunetul se obtine prin astuparea completa, aproape completa sau deschiderea orificiilor laterale cu degetele, aerul vibrand astfel in tub.

Fluierul se prezinta in trei forme mai importante, centrele de fabricare aflandu-se in apropierea marilor centre pastorale din munti.

Fluierele motilor din Muntii Apuseni sunt lucrate numai din lemn, foarte rar cu incizii, aparand mai ales sub forma fluierelor duble ingemanate.

Fluierele din zona Muntilor Rodna si Calimani sunt ornamentate cu legaturi de plumb, in special la capete.

Fluierele de Vaideeni si Ursani, cu cele mai bogate decoratii, sunt lucrate din lemn de prun si imbracate, uneori pe toata lungimea (80 cm) in spirale de alama, cu mici

motive geometrice.

CIMPOIUL

Cimpoiul se compune dintr-un sac de piele de capra numit “burduf”. În acesta se introduce aerul, ca într-un rezervor, printr-

o teava mica, confectionata din soc, metal sau os. Pe peretele opus tevii se afla doua fluiere care comunica etans cu interiorul.

Cel mai lung dintre ele scoate un sunet fix, care însoteste uniform întregul cântec al cimpoiului.

În timpul cântecului, cimpoierul strânge sub brat burduful, care împinge aerul în fluiere, iar orificiile fluierului scurt sunt

manevrate cu degetele, ca la un fluier obisnuit.La cimpoi apar si elemente de sculptura. Burduful de piele al

acestuia are fluierele facute din lemn, sculptat adesea în forme geometrice sau în forma capului de animal (de obicei de capra).

NAIUL

Stravechi instrument muzical, naiul este constituit din reunirea usor curbata a mai multor tuburi (în jur de 20) de trestie, soc sau alte esente, având

diferite dimensiuni. Aceste tuburi sunt închise la partea inferioara prin dopuri de ceara si sunt

deschise în partea superioara, pe unde naistul introduce aerul, emitând astfel sunetul.

Cel mai renumit cantaret la nai din Romania este Gheorghe Zamfir.

Buciumul (Tulnicul) De origine romana, buciumul este un

instrument folosit de pastorii din munti (in Apuseni se numeste tulnic) pentru diferite

semnale. In unele regiuni se canta din bucium si la inmormantari, iar in trecut era folosit si la

semnalarea invaziilor straina.

Buciumul este un tub deschis la ambele capete, constituit din reunirea unor doage lungi de brad, frasin, tei, alun sau paltin, bine uscat,

stranse din loc in loc cu inele de lemn sau metal.

Dansuri

Dans oltenesc: Jocurile olteneşti sunt repezi, dinamice, necesitând agerime şi virtuozitate. Se execută în deplasări rapide şi spaţii bruşte de direcţie, cu paşi încrucişaţi, bătăi şi sincope, fluturări de picioare şi pinteni. Desenul variat al dansurilor, conferă o poziţie specială în peisajul dansului românesc.

Dans moldovenesc: Dansurile moldoveneşti se caracterizează prin uşoare legănări ale corpului, iar paşii nu au amplitudine mare în general, fiind paşi bătuţi şi în contratimp, care conferă o sonoritate continuă, sacadată. Se joacă pe perechi şi cu mici salturi şi pinteni la bărbaţi.

Dans din Oaş: Făcând parte din Transilvania de nord această zonă excelează în costume de o bogăţie ornamentală extraordinară atât la femei cât şi la bărbaţi, iar în dans întîlnim paşii mărunţi şi tropotiţi a căror trepidaţie se transmite întregului corp al dansatorului.

Dans din Năsăud: Jocurile din această zonă sânt însoţite de bătăi sincopate cu pinteni, bătăi din palme şi bătăi cu palma pe cizmă, pe diferite segmente ale picioarelor şi cu răsuciri. întâlnim aici jocuri numite "învârtita", "haţegana", sau "dealung".

Dans din Bihor: Se află în vestul Transilvaniei şi cuprinde interesanta zonă a celor trei Crişuri. Avem de-a face cu un ritm sincopat şi schimbări de accent pe parcursul jocurilor care sunt foarte variate. Sunt jocuri de perechi, în care partenerii pornesc cu paşi comuni, păstrând ritmul de bază şi apoi băiatul evoluează în combinaţii interesante de pinteni şi bătăi sincopate.

Căluşul oltenesc: Acesta este dintre cele mai vechi dansuri populare româneşti. De origine, căluşul a fost un dans ritual, inclus în obiceiurile tradiţionale de primăvară, menit să izgonească bolile.Dansatori, în număr impar ( 7, 9, sau 11 ) conduşi de un vătaf, purtând cu ei bâte încrustate cu motive populare, proastă încălţăminte cu pinteni şi zurgălăi, pălării împodobite cu betele, fluturi auriţi şi mărgele.Dansul constă în alternarea unui mare număr de figuri, indicate de vătaf şi imitate de ceilalţi, iar strigăturile nu contenesc tot timpul dansului.Muntenia cuprinde jocuri variate, mixte, dar şi jocuri de bărbaţi şi femei. Jocurile se desfăşoară cel mai mult în cerc şi în semicerc. Bogăţia ritmică a paşilor este foarte mare, întâlnindu-se des sincopa şi contratimpul. Cele mai întâlnite sunt horele de mână, horele pe bătaie, brâurile bărbăteşti şi femeieşti ale căror paşi se desfăşoară pe durata a 6 sau 8 timpi.

Printre cele mai populare dansuri traditionale din

Moldova de numara Arcanul, Baiteneasca, Batuta, Calusarii, Hora Campulungului, Arcanul

batranesc, Rata.

THE END

Grupa nr. 2