Cuvântul înainte al ediþiei americane ................................................. 5
Prefaþã ................................................................................................ 9Prolog – O invitaþie neaºteptatã ........................................................ 15
Capitolul UNU Conspiratori ........................................................ 35
Capitolul DOI Siluirea economicã a Rusiei ................................ 62
Capitolul TREI Rãzboiul Bilderberg în Kosovo ............................ 99
Capitolul PATRU Partea sordidã a afacerilor standard .................. 135Capitolul CINCI Traficantul Morþii? ............................................ 160
M-am nãscut la apogeul prosperitãþii Uniunii Sovietice subconducerea lui Leonid Brejnev, locul putred ºi înapoiat despre care ni sespunea cã era Paradisul. În 1980, la o sãptãmânã dupã moartea buniciimele, am emigrat. Mai bine de trei sute de ani de documente ºi doveziale istoriei ºi tradiþiei familiei au încãput în trei geamantane deformateºi într-o ladã din lemn care conþinea bunul cel mai de preþ al familiei:pianul mamei. Pânã sã împlinesc cincisprezece ani, am locuit în uneledintre cele mai mãreþe capitale ale Europei. Mai întâi în Viena lui Mozart,dupã aceea în Florenþa lui Dante ºi în Roma lui Gogol, apoi în Parisul luiHugo; dupã aceea a urmat Canada ºi iarãºi Florenþa, primul stat naþionalal Europei ºi epicentrul Renaºterii. În cele din urmã, Spania. Când spun„în cele din urmã”, mã refer într-un fel oarecum temporar.
Una peste alta, am pierdut o þarã, am recâºtigat douã, am reuºitcumva sã pierd o soþie, am gãsit alta mai bunã, am învãþat trei limbi, amadunat un bagaj de distracþii inimaginabile, destule lipsuri ºi atentate
împotriva vieþii mele pentru a umple câteva existenþe, ºi nimic din minen-a mai rãmas la fel, cu excepþia, aºa mi se spune, a râsului.
Grãnicerul voinic nu râsese când îi spusese tatei:– Sã nu vã mai întoarceþi! Nu-i vrem pe-ãºtia ca voi.Tata a fost un bãrbat curajos, care a apãrat libertatea cuvântului
într-o þarã totalitaristã, dar la momentul respectiv eu nu pricepusemironia comentariului grãnicerului. Tonul glasului sãu ºi expresia de pechipul tatei continuã sã mã obsedeze.
– Bietul meu copil, a spus una dintre mãtuºile mele bogate în ziuacând am aterizat în Toronto. Ce groaznic trebuie sã fi fost! Toate lucrurilepe care þi le-au luat.
Mi-a examinat puþinele obiecte, satisfãcutã cã trebuie sã fi fost într-adevãr groaznic.
A ridicat întrebãtor un flaconaº din plastic plin cu nisip ºi l-a þinut ladepãrtare, examinându-l chiorâº.
– Este nisip. Nisip de la Marea Balticã.S-a prefãcut cã nu mã auzise.– Ia spune-mi, ce-þi lipseºte cel mai mult?... Ce oameni îngrozitori...Spania, soarele, nisipul. Când mã aplec sã ridic nisipul de pe plajele
albe de la Conil de la Frontera, din sudul Spaniei, douãzeci ºi ºase de animi se prefirã printre degete. Dar acceptarea complet literalã a pieselorsparte din trecutul meu ar însemna neînþelegerea aproape a tot ce a fostimportant în privinþa lor.
Glasul mãtuºii rãsunã în adâncurile cele mai profunde ale memorieimele. Ce-mi lipseºte într-adevãr cel mai mult? Faptul cã þara mi-a fostluatã în numele indiferent cãrui „-ism” pe care ei au dorit sã-l legiferezeºi sã mi-l impunã. Omniprezenþii „ei”. Cei din Culise. Stãpânii din umbrã.Ei mi-au luat þara, pe când eram doar un bãieþel.
* * *– Eºti fie de partea noastrã, fie de partea teroriºtilor.
Glasul altui „grãnicer”, un agent de securitate din aeroport, îmi atrageatenþia. Mã ia pe nepregãtite, dar de data asta ºtiu cine sunt, de ce mãaflu aici ºi încotro mã îndrept.
Nu, domnilor, în niciun caz nu sunt de partea teroriºtilor ºi nu vã voi îngãdui sã mã intimidaþi ca sã devin unul dintre ei. Mã aflu aici ca sãarunc luminã asupra delictelor lor. Sunt de partea mea acum. ªi de parteacelor prea slabi ca sã se împotriveascã cizmelor puþinilor criminali.Graham Greene s-a exprimat cel mai bine: „Loialitatea unui scriitor se
schimbã întruna, fiindcã victimele se schimbã.”Mi s-a oferit posibilitatea de a deveni mai bogat decât aº fi visat vreodatã. Pentru necazurile pe care le-am cauzat lor de-a lungul anilor,mi s-a oferit realmente un cec în alb.
– Completeazã-l cu suma care þi se pare potrivitã, ºi banii sunt ai tãi.Cu coada ochiului pot zãri expresia îngâmfatã, familiarã. Oho-ho,
cât de bine o cunosc! O aveau grãnicerii, când au înhãþat-o pe mama deceafã ºi au împins-o cu capul înainte prin uºile unui vagon de clasa a
III-a pe care scria „Brest-Viena”; dedesubt fusese adãugat cu vopsea:„Evrei ºi emigranþi”.
Mi-a venit o idee nebuneascã. Ce-ar fi dacã aº scrie cifra unu ºi aºadãuga nouã zerouri? Un miliard de dolari? Am fost ispitit. Un miliard
de dolari. Un impuls m-a fãcut sã iau stiloul. Cei doi emisari s-au foitagitaþi.
Dar dacã ei acceptã? M-a strãbãtut un fior. Dacã ei acceptã? Ce se va întâmpla atunci? Nu voi putea sã mã mai întorc de pe calea pierzaniei.
Unul dintre emisari ºi-a privit nerãbdãtor ceasul.– Ce anume îþi trebuie ca sã-nþelegi, domnule Estulin? Nu poþi sã
câºtigi rãzboiul acesta. Nu poþi decât sã amâni inevitabilul.Tãcere.
– Decizia îþi aparþine, domnule Estulin.Glasul îi era ferm, totuºi lipsit de iritare. În mod evident, pentru ei
era o simplã propunere de afaceri.M-am gândit la tata, un om mândru, distrus de un sistem care s-a
simþit ameninþat de inocenþa lui.– Câte zerouri valoreazã libertatea unui om? am întrebat.Cel mai politicos dintre emisari mi-a urat o zi bunã ºi mi-a restituit
cecul.– Îl poþi pãstra drept amintire, mi-a spus el.Hârtia cu care rãmãsesem în mânã era în mod evident un fals, nici
mãcar o mitã autenticã. Privind retrospectiv, mã simt mai degrabã uºuratdecât insultat.
Dupã cum vãd lucrurile, episodul acesta are douã implicaþii etice.Una, relativ facilã ºi uºor snoabã, este cã rãul reprezintã o formã de
vulgaritate. Cealaltã implicaþie este mai importantã ºi mai dificil de gãsit, întrucât ne poartã dincolo de cuvinte. Ea afirmã cã rãul, în toate manifes-tãrile sale, ar trebui sã fie literalmente „indescriptibil”. Dacã trebuie sãdezbatem, fie ºi în numele libertãþii ºi al democraþiei, legitimitatea unorfãrãdelegi, de pildã tortura, aºa cum ni se cere sã facem… dacã trebuiesã dezbatem asemenea lucruri, atunci suntem deja pierduþi.
* * *– De ce faci asta? m-a întrebat mãtuºa mea cu puþin înainte de a muri.Cu inocenþa pierdutã, i-am rãspuns încruntat:
– Pentru cã libertatea personalã este un imperativ moral. Pentru cãtrebuie demascate corupþia universalã ºi abuzul de putere ºi privilegii la
nivelul cel mai profund al societãþii. Pentru cã refuz sã întorc spateleneomeniei ºi violenþei.
Dacã democraþia înseamnã suveranitatea poporului, atunci sinistreleclici de influenþã ºi planurile guvernamentale secrete sunt inamiciidemocraþiei. Trebuie luptat energic ºi cu hotãrâre împotriva sferelorclandestine de influenþã din interiorul guvernelor, care poartã campaniisecrete împotriva cetãþenilor, dacã nu dorim sã repetãm erorile fataledin trecutul nu atât de îndepãrtat.
– Tati, ce este un imperiu? m-a întrebat fetiþa mea, trãgându-mã demânecã. Ãsta-i un imperiu?
Nesigurã în privinþa rãspunsului, indicase coperta cãrþii mele: Clubul Bilderberg. I-am dat genul de rãspuns potrivit unui copil, dar am gânditaltceva.
Da, acesta este un Imperiu cu majusculã, totuºi nu ca Imperiul Rus,ca Imperiul Britanic sau ca Imperiul American. Mai degrabã este unImperiu al Stãpânilor din umbrã, neauzit ºi nevãzut de majoritateaoamenilor, dar ale cãrui activitãþi au impact puternic ºi direct asupra
vieþii lor cotidiene.Revoluþia Americanã a fost o revoltã naþionalistã îndreptatã împo-
triva Imperiului Britanic. A luat naºtere ca respingere sfidãtoare a legiti-mãrii tiraniei. Care este autoritatea moralã a unui imperiu? Cum o putemnoi defini? De ce un regim de libertate este superior tiraniilor care oprimão parte atât de însemnatã din lume? Pentru unii, rãspunsurile la aceste
întrebãri pot pãrea evidente, dar pentru mulþi alþii nu sunt deloc aºa. Aceasta în sine este o dovadã a razei de acþiune a Stãpânilor din
ºi-ar fi început activitãþile în Albania în 1994… Surse albaneze afirmãcã Sali Beriºa, preºedintele de atunci al Albaniei, avea legãturi cu grupãri
care ulterior s-au dovedit a fi fundamentaliºti extremiºti.”26
BIN LADEN ªI ARMATA DE ELIBERARE DIN KOSOVO
Deºi preºedintele Clinton ºi secretarul sãu de stat Madeleine Albrightau încercat din rãsputeri sã clãdeascã o legitimitate politicã pentruteroriºtii UCK, legãturile grupãrii cu terorismul internaþional ºi crima
organizatã erau bine documentate de Congresul american. Clubul Bilder-berg avea însã nevoie de UCK ca avangardã a mult-doritului rãzboi împotriva sârbilor ºi de aceea asasinii traficanþi de droguri din armataparamilitarã din Kosovo, susþinuþi de al-Qaida, au fost ridicaþi practicpeste noapte la statutul de „luptãtori pentru libertate” (ºi redenumiþi„Corpurile de Protecþie Kosovo”), susþinuþi direct de NATO ºi ONU.
Mai mult încã, comandantul suprem al NATO între anii 1997 ºi 2000,generalul Wesley Clark (de asemenea, membru al Clubului Bilderberg ºi
CFR) s-a aflat exact în centrul afacerii. Dovezile împotriva sa, ºi în con-secinþã împotriva administraþiei Clinton, compilate în transcrieri aleCongresului, ºtiri ºi rapoarte ale serviciilor secrete, au devenit copleºi-toare. Când a fost întrebat, în anul 2004, despre unele acuzaþii în decursulalegerilor preliminare prezidenþiale din SUA, Clark, candidatuldemocraþilor, s-a mulþumit sã strângã din umeri, fãrã sã rãspundã absolutniciodatã la vreo incriminare. O marionetã utilã pentru Clubul Bilderberg,Clark s-a conformat ad litteram obligaþiilor sale.
Potrivit unui raport de anchetã din anul 2003, preluat de pe www.global-research.ca, Clark stabilise „legãturi personale strânse cu comandantulde brigadã Agim Ceku, ºeful Statului-major, ºi cu Haºim Thaci, liderulUCK”, care au colaborat în mod direct cu NATO în campania din Kosovodin anul 199927. În conformitate cu ºtirea difuzatã de agenþia France
26 Chris Stephen, „Bin Laden Opens European Terror Base in Albania”,Sunday Times (Marea Britanie), 29 noiembrie 1998.
27 Michel Chossudovsky, „Regime Rotation in America : Wesley Clark, Osama
bin Laden and the 2004 Presidential Elections”, Centre for Research onGlobalisation, 22 octombrie 2003, http://www.globalresearch.ca/articles/CHO310B.html.
Presse pe 13 octombrie 1999, Thaci se bucura de „distincþia” de a fi fostacuzat de Tribunalul Penal Internaþional pentru fosta Iugoslavie „de
presupuse crime de rãzboi comise împotriva etnicilor sârbi în Croaþia între anii 1993 ºi 1995”28. Existã o fotografie faimoasã a chipeºului HaºimThaci, liderul UCK în vârstã de 34 de ani, care o sãrutã pe Madeleine
Albright, secretar de stat american ºi membru CFR, sub privirile credincio-sului ei om de paie, generalul Wesley Clark: o imagine care valoreazã
într-adevãr mai mult decât 10.000 de cuvinte.Potrivit unui articol semnat de Alex Todorovic ºi Charles A. Radin în
Boston Globe pe 2 august 1999: „Este destul de rãu cã existã teroriºti
care au legãturi cu Osama bin Laden, care mânuiesc automate AK-47 ºilansatoare de rachete antitanc. Mai rãu însã, bãieþii lui Haºim Thaci nusunt doar ucigaºi ºi cleptomani, ci mafioþi bãgaþi pânã la gât în traficulde droguri.” În timpul rãzboiului, Washington Times, un organ de presãcu strânse legãturi militare cu Pentagonul, a citat un oficial americananonim implicat în lupta antidrog, care a comentat despre UCK: „În 1998erau traficanþi de droguri, pentru ca acum, din cauza politicii, sã fieluptãtori pentru libertate.”
În anul 1999, administraþia Bill Clinton a cãpãtat un ajutor din parteasenatorului Joe Lieberman, reprezentant neoficial al guvernului israelian
în America, care, în scurt timp, avea sã devinã candidatul la vicepreºe-dinþie al democraþilor, în tandem cu Al Gore, pentru alegerile din anul2000. Acesta a declarat autoritar cã „a lupta pentru UCK înseamnã alupta pentru drepturile omului ºi valorile americane”. A fost oare dezin-format sau sã fi fost o greºealã de exprimare „freudianã”?
La scurt timp dupã alegerile prezidenþiale, Ralf Mutschke, din Diviziapentru Criminalitate din Interpol, a depus mãrturie în faþa ComisieiJudiciare a Camerei Reprezentanþilor din SUA despre relaþiile dintre UCK ºi Osama bin Laden: „Departamentul de Stat american a enumerat UCK drept organizaþie teroristã, indicând cã îºi finanþa operaþiunile cu baniproveniþi din traficul internaþional de heroinã ºi împrumuturi de la þãriislamice ºi persoane private, printre care se presupune a fi ºi bin Laden.O altã legãturã cu bin Laden este faptul cã fratele unui lider dintr-oorganizaþie egipteanã de jihad ºi de asemenea comandant militar al lui
Osama bin Laden a condus o unitate UCK de elitã în timpul conflictuluidin Kosovo”29.
De ce ar fi UCK atrasã de Osama bin Laden ºi invers, într-un conflictcare aparent i-a opus pe sârbii naþionaliºti grupãrii teroriste UCK susþinutãde SUA? Ben Works, analist militar ºi director la Institutul de CercetãriStrategice ale SUA (SIRIUS – „Strategic Research Institute of the UnitedStates”) este de pãrere cã: „UCK nu este rigidã din punct de vedere ideo-logic. Ideologia maoistã reprezintã un element important, dar principalaatracþie pentru recruþi o constituie naþionalismul militant albanez algrupãrii… Se adreseazã în primul rând populaþiei musulmane de etnie
albanezã, astfel cã naþionalismul îi este învãluit în termeni islamiºti.” Avem aºadar un terorist internaþional (Osama bin Laden) instruit ºi
finanþat de CIA, o organizaþie teroristã internaþionalã (UCK, pardon!,Corpurile de Protecþie Kosovo) instruitã ºi finanþatã de serviciile secretebritanice, americane ºi germane ºi de Forþele Speciale, ºi un establish-ment* american (Clinton, Gore, Clark, Albright, Holbrooke, Lieberman– care sunt toþi membri Bilderberg ºi CFR, ce reprezintã interesele NoiiOrdini Mondiale) care luptã pentru a restabili „democraþia” ºi pentruface dreptate unui popor oprimat, care suferã de mult timp.
Când este dezvãluit, adevãrul apare de multe ori mai straniu decâtficþiunea.
29 Congresul SUA, Declaraþia lui Ralf Mutschke, Divizia pentru Criminalitatedin Interpol, Comisia Judiciarã a Camerei Reprezentanþilor, 13 decembrie 2000.
* Termenul va fi folosit în toatã cartea în acceptul de „grup de persoanecare deþin puterea ºi controleazã instituþiile într-o societate sau în cadrul unuigrup profesional”. (n. trad.)
ªI TRAFICUL DE DROGURI Publicului larg i-a fost ascuns în general faptul cã UCK ºi-a obþinut o parte din fonduri prin comerþul cu narcotice. Albania ºi Kosovo se aflãîn centrul „Rutei balcanice”, care leagã „Semiluna de aur” a Afghanis-tanului ºi Pakistanului de pieþele de droguri din Europa. Pe ruta aceasta
se estimeazã cã trec anual 400 de miliarde de dolari ºi cã se vehiculeazã80% din heroina destinatã Europei.
– Frank Ciluffo, despre Programul Crimei Organizate Globalizat,Comisia Judiciarã a Camerei Reprezentanþilor SUA,13 decembrie 2000
UCK, o grupare teroristã recunoscutã pe plan internaþional, estefinanþatã în mare mãsurã de crima organizatã albanezã ºi în mod specialde traficul cu heroinã, fiind de asemenea asociatã cu o reþea importantãde trafic de droguri care trece din Turcia în Europa via Balcani.
Sã ne amintim cã Michael Levine, fost agent antidrog sub acoperirecu multe decoraþii, care a lucrat în Drug Enforcement Administration(DEA) ºi autor al cãrþilor demascatoare Deep Cover (Sub acoperire) ºiThe Big White Lie ( Marea minciunã nevinovatã), a declarat cã: „Interpolul,Europolul ºi aproape toate agenþiile de informaþii ºi antidrog europeneau dosare deschise despre mafiile drogurilor care duc direct la UCK ºi labande albaneze din aceastã þarã [SUA].”
Ceea ce Michael Levine nu ºtia aproape cu siguranþã este faptul cã
traficul de droguri UCK-albanez este controlat de „sus în jos” de acelaºigrup care a încercat sã orchestreze dezintegrarea Canadei ºi care a declan-ºat rãzboaiele din Afghanistan ºi Kosovo. Pentru a înþelege implicareaNATO, ºi în consecinþã a Clubului Bilderberg, în Kosovo, trebuie sã înþele-gem principiile traficului de droguri.
Probabil cã profitul real care este generat anual de comerþul cudroguri se numãrã printre secretele cel mai bine pãzite din lume. Cutoate acestea, un expert în spãlarea de bani din agenþia guvernamentalã
însãrcinatã cu monitorizarea fluxului global de bani mi-a spus cândva:„Cifra rotundã este undeva în jur de 700 de miliarde de dolari cash,
neimpozabili, anual”. Banii proveniþi din droguri au devenit de fapt „oparte esenþialã a lumii bancare ºi a sistemului financiar, deoarece oferã
lichiditãþile necesare pentru «plãþile lunare minime» pe uriaºele baloanede investiþii, derivative ºi acþiuni din SUA ºi Marea Britanie”, a explicatMichael C. Ruppert, fost agent antidrog din LAPD în bestsellerul sãuCrossing the Rubicon (Trecerea Rubiconului).
PRADA IMPERIULUI
Toate companiile cotate la bursa de pe Wall Street au valori deinventar care se bazeazã pe veniturile nete anuale. Cunoscut ca „raportulpreþ-câºtig”, acest efect de multiplicare a capitalului acþionarilor poateajunge pânã la un factor de treizeci. Astfel, dacã firme mari ca, sã zicem,Chase Manhattan Bank, General Electric sau Brown Brothers Harrimanau un venit suplimentar de 10 milioane de dolari provenit din traficulcu droguri, creºterea netã a capitalului propriu al firmei poate ajunge la300.000.000 de dolari. Aceste firme mari, ºi altele, au deþinut forme de
proprietate în principalele trei reþele de ºtiri din America, cu mii de posturiafiliate în toatã þara. De ce reþelele acestea nu difuzeazã reportaje exactedespre traficul cu droguri ºi despre implicarea CIA în acest trafic? S-arputea ca ºi ele sã facã parte din schemã?
Un alt aspect trecut frecvent cu vederea în traficul cu droguri ilegalºi lucrativ este suma fantasticã de bani pe care corporaþiile o pot câºtigaprin împrumutarea de bani ilegali de la traficanþii de droguri ºi de lanaþiunile care traficheazã droguri, cu dobânzi mai mici, pe care sã-i spele
cu beneficii astronomice. Când 100 de miliarde de dolari ilegali, ºi practicde neutilizat, sunt împrumutaþi cu o dobândã de 5% unei corporaþiigigantice, banii devin la rândul lor legali ºi lichizi:
Puterea actualã a traficului de droguri se datoreazã faptului cãgireazã investiþiile celor mai mari corporaþii din lume. Gireazã politicieni.I-a atras pe gringo de pe Wall Street, ai cãror proprii copii mor uneoridin cauza drogurilor. Wall Street nu-ºi poate îngãdui prãbuºirea baronilor
drogurilor. Congresul nu-ºi poate îngãdui prãbuºirea baronilor drogurilor.Preºedinþii ºi finanþarea campaniilor lor nu-ºi pot îngãdui prãbuºireabaronilor drogurilor. De ce? Pentru cã economia noastrã piramidalã,
controlatã de 1%, nu poate risca sã-i îngãduie concurenþei (businessmenisau politicieni) sã profite de avantajul folosirii banilor proveniþi din trafi-
cul de droguri. ªi pentru fiecare milion de dolari de creºteri ale vânzãrilorsau de creºteri ale veniturilor în urma unei achiziþii, valoarea stocurilorde acþiuni deþinute de cei 1% care controleazã Wall Street creºte dedouãzeci pânã la de treizeci de ori30.
În felul acesta, obstacolul cãtre o rutã mai directã, mai profitabilã ºimai eficientã din Afghanistan ºi Pakistan prin Turcia în Europa „era unguvern iugoslav/sârb strâns unit care sã controleze Balcanii”, a continuat
Ruppert în Crossing the Rubicon. Distrugând Kosovo ºi Serbia, ºi instalândUCK drept putere localã, administraþia Clinton a deschis o linie directãdin Afghanistan spre Europa Occidentalã.
Într-un articol demascator, cu titlul „Crime, The World’s Biggest FreeEnterprise” („Infracþionalitatea, cea mai mare iniþiativã liberã din lume”),publicat în Le Monde Diplomatique din aprilie 2000, Christian de Brie ºiJean de Maillard au descris un „sistem operativ” concret de flux al capi-talului internaþional provenit din droguri, estimând la 500 de miliarde
de dolari valoarea anualã totalã a traficului de stupefiante:Prin permiterea curgerii neverificate a capitalului de la un capãt la
celãlalt al lumii, globalizarea ºi abandonarea suveranitãþii naþionale aucreat împreunã creºterea explozivã a unei pieþe financiare în afara legii.Este un sistem coerent, strâns legat de expansiunea capitalismuluimodern ºi bazat pe asocierea a trei parteneri: guverne, corporaþii transna-þionale ºi mafii. Afacerile sunt afaceri: infracþionalitatea financiarã este în primul rând o piaþã, prosperã ºi structuratã, condusã de cerere ºi
ofertã. Complicitatea marilor companii ºi toleranþa politicã reprezintãunicul mod prin care infracþionalitatea organizatã pe scarã mare poatespãla ºi recicla câºtigurile fabuloase ale activitãþilor sale. Iar transnaþiona-lele au nevoie de susþinerea guvernelor ºi de neutralitatea autoritãþilorde reglementare pentru a-ºi consolida poziþiile, a-ºi creºte profiturile, adepãºi ºi zdrobi concurenþa, a „încheia afacerea secolului” ºi a-ºi finanþaoperaþiile ilicite. Politicieni sunt implicaþi în mod direct ºi abilitatea lorde a interveni depinde de sprijinul ºi de finanþarea care-i menþin la putere.
30 Michael C. Ruppert, „Don’t Blink!” From the Wilderness, 29 iunie 1999,http:// www.fromthewilderness.com/free/economy/dontblink.html.
Grasso, Richard A., 149Greene, Graham, 10Grigg, William Norman, 107Grîzlov, Boris, 70Grobe, Karl, 110Groot Bijgaarden De Standaard, 197Grupul Internaþional de Crizã (ICG),
57, 174, 192, 194, 228National Security Council (NSC),
75, 199Negodov, Nikolai, 70Nemanja, ªtefan, 125Nevzlin, Leonid, 45, 80 New American (revistã), 117 New York Press, 131 New York Times, 39, 76, 106, 108, 126,
165, 172, 176, 210, 214, 321, 322 New York Times Magazine, 164,184, 198, 199, 228
