8/2/2019 Daniel BOJIN - Reţeta secretă a afacerii Roşia Montană complet CRJI http://slidepdf.com/reader/full/daniel-bojin-reteta-secreta-a-afacerii-rosia-montana-complet-crji 1/17 Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie Reţeta secretă a afacerii Roşia Montană de Daniel Bojin /19-12-2011 • Schema de finanţare a afacerii blochează accesul statului la profituri ani de zile, până când vor fi achitate datorii de sute de milioane de dolari c ătre investitori • O mică companie canadiană, cu bilanţul gol, a devenit o afacere de aproape 2,6 miliarde de dolari, după ce a listat pe bursă resursele noastre de aur de la Roşia Montană
Transcript
8/2/2019 Daniel BOJIN - Reţeta secretă a afacerii Roşia Montană complet CRJI
• Schema de finanţare a afacerii blochează accesul statului la profituri ani dezile, până când vor fi achitate datorii de sute de milioane de dolari cătreinvestitori
• O mică companie canadiană, cu bilanţul gol, a devenit o afacere de aproape2,6 miliarde de dolari, după ce a listat pe bursă resursele noastre de aur dela Roşia Montană
• Primele zile ale afacerii explică modul în care investitorii au preluat gratiscontrolul asupra zăcămintelor şi le-au folosit apoi pe bursă ca să facă rostde bani
• Banii f ăcuţi pe bursă au fost trimişi apoi în România sub formă de împrumuturi cu dobândă
• Personaje - cheie din povestea aurului recunosc astăzi, în premieră,neregulile afacerii, în care mari fonduri de investiţii şi investitori mărunţi şi-au plasat banii în ultimii paisprezece ani
Traseul banilor din afacerea Roşia Montană arată cum o mică firmă canadiană s-atransformat în marele investitor din România, pe baza zăcămintelor din Munţ ii Apuseni.Foşti directori ai afacerii şi responsabilii statului recunosc astăzi problemele operaţ iuniiprin care resursele au fost cedate gratuit iar apoi au fost folosite, f ără aprobările legale,să aducă banii necesari chiar pentru exploatarea aurului. Documentele asocierii iniţ ialedintre primii investitori şi statul român sunt date dispărute astăzi la fosta regie astatului care a facilitat afacerea. Printr-un circuit offshore, care leagă compania
canadiană de afacerea din România, s-au f ăcut cheltuieli de peste 500 milioane dedolari la Roşia Montană. Bani pentru care compania din România, în care statul româneste partener, a plătit dobânzi de zeci de milioane de euro. Miza afacerii de la RoşiaMontană a ajuns acum la aproape 18 miliarde de dolari, la cât sunt evaluatezăcămintele după creşterea spectaculoasă a preţ ului internaţ ional al aurului.
Jocul pe bursă a surprins statul. Banii strânşi de proiectul Roşia Montană pe burseledin Canada (întâi Vancouver, apoi Toronto) se ridică la peste 800 de milioane de dolari, în ultimii paisprezece ani, prin emisiunea continuă de acţ iuni, potrivit rapoartelorGabriel Resources Ltd, compania mamă a afacerii.
Noi amănunte din această afacere arată că operaţ iunea listării la bursa din Vancouverdin 1997 s-a f ăcut în mare secret chiar şi faţă de arbitrul pieţ ei zăcămintelor - Agenţ iaNaţ ională pentru Resurse Minerale (ANRM), instituţ ia statului care aprobăprospecţ iunile, explorările şi exploatările de resurse.
Mihail Ianăş, fostul preşedinte al ANRM din acea perioadă, dezvăluie astăzi că afacerealistării a fost o mare necunoscută chiar şi pentru cei care ar fi trebuit să o aprobe: “Afost o surpriză şi pentru noi listarea zăcămintelor din 1997. Am aflat atunci întâmplătorde listare de la alţ i investitori străini. Am cerut imediat explicaţ ii de la MinisterulIndustriei şi am aflat că ei dăduseră o aprobare, dar nu ne-au motivat-o.”
Mihail Ianăş susţ ine că răspunsul a venit atunci de la secretarul de stat pe probleme deminerit, Nicolae Stăiculescu.
Fostul secretar de stat spune că nu î şi aminteşte de o astfel de aprobare: “Nu amaprobat aşa ceva şi nici nu-mi aduc aminte ca ministerul să fi dat o astfel de aprobare.Ca secretar pe probleme din minerit ar fi trebuit să ştiu. Există două variante: fie caaprobarea să nu fi existat, fie ca ea să fi fost aprobată f ără ca eu să ştiu, deşi mi-e greusă cred asta”.
8/2/2019 Daniel BOJIN - Reţeta secretă a afacerii Roşia Montană complet CRJI
Listarea pe bursă a fost unul din punctele cheie al afacerii de la Roşia Montană pentrucă astfel primii investitori au f ăcut rost de bani ca să finanţ eze proiectul din Munţ iiApuseni.
Și tot prin intermediul bursei acţ ionariatul companiei s-a schimbat radical până astăzi, în companie plasându-şi banii mari fonduri de investiţ ii. Gabriel Resources Ltd. Canada,compania mamă din proiectul Roşia Montană, nu exista pe harta mineritului în urmă cu
paisprezece ani când a raportat zăcămintele noastre pe bursă. Ea se numea atunci StarxResources Canada şi figura ca o mică companie, cu bilanţ ul aproape gol. Avea înschimb avantajul că era listată pe bursa din Vancouver (Canada), o bursă pentrucompanii cu risc.
În această companie reactivată au fost vărsate zăcămintele ca să atragă baniiinvestitorilor. Una din primele hotărâri ale companiei din România din 1998 arată clarcum investitorii î şi puneau speranţ ele în banii strânşi de pe bursă: “Terminarea primeifaze a proiectului implică alocarea unor mari sume de bani care vor fi procurate deGabriel Resources prin obţ inerea unor finanţări de la fondurile internaţ ionale deinvestiţ ii prin bursa canadiană”.
Datele privind asocierea cu statul român pentru resursele de aur au ajuns pe bursă, la începutul anului 1997, printr-o operaţ iune atipică: un schimb de acţ iuni între o firmă
8/2/2019 Daniel BOJIN - Reţeta secretă a afacerii Roşia Montană complet CRJI
offshore Gabriel Resources Jersey (pdf ), cu un capital social de doar 10.000 de liresterline, şi compania Starx Resources, cu un capital social de aproape 22.000 de dolari.
La finalul tranzacţ iei, directorii firmei offshore, în frunte cu afaceristul român VasileFrank Timiş , au devenit acţ ionarii Starx Resources şi i-au schimbat numele în Gabriel
Resources Ltd. Canada.
Vasile Frank Timiş, devenit între timp unul dintre cei mai bogaţ i români, a căpătat cuacest prilej titulatura de fondator al companiei Gabriel Resources Ltd şi a preluat funcţ iade preşedinte.
Mihail Ianăş spune acum că Vasile Frank Timiş nu ar fi trebuit să ajungă să sefotografieze cu zăcămintele noastre pe bursa canadiană f ără aprobarea ANRM, dar areo explicaţ ie ciudată: “Fapta s-a petrecut şi, din fericire, proiectul este foarte bun.Probabil, din această cauză nimeni nu a mai căutat nod în papură ”.
Alexandru Pătruţ i, actualul preşedinte al ANRM, susţ ine însă că agenţ ia nu trebuia săaprobe listarea pentru că nu exista încă o lege a minelor la acel moment.
Mihail Ianăş îl contrazice însă: “Investitorii trebuiau să ne ceară acordul, pentru că nuputeau să trimită datele privind zăcământul la cei care au f ăcut proiectul pentru listareşi nici să publice pe bursă date despre zăcăminte f ără aprobarea noastră. Trebuie să neraportăm la actul normativ care reglementa activitatea ANRM, nu la legea minelor. SRIs-a interesat atunci de operaţ iunea listării, dar cred că povestea a fost muşamalizată,pentru că lucrurile au continuat, nu s-a mai întâmplat nimic de atunci. Dar trebuie luat în calcul că nu prea prea înţ elegeam mulţ i în acele vremuri ce e cu bursa. Erau anii aceiatulburi în care învăţ am capitalismul”.
Ioan Rădulescu, fostul consilier personal al lui Mihail Ianăş, cu o bogată experienţă caexpert ONU şi consilier pe proiecte de minerit în mai multe ţări, are o poziţ ie tranşantă:„Afacerea a fost stricată de la un capăt la altul. Când au listat proiectul pe bursă,investitorii nu deţ ineau nicio bucăţ ică de zăcământ aici. A fost un scenariu clar care aavut ca miză listarea la bursă şi apoi obţ inerea licenţ ei. Partenerii străini au f ăcut astfelrost de banii cu care au f ăcut prospecţ iuni, apoi au raportat rezultate, au cumpăratproprietăţ i aici, la Roşia, apoi au emis alte acţ iuni şi, tot aşa, povestea s-a umflat pebursă. Dar totul a fost posibil, în principal, din cauza asocierii cu statul din 1995.”
Asocierea problemă. Lovitura dată de primii investitori prin postarea zăcămintelor pebursă s-a bazat pe un acord de asociere încheiat, în septembrie 1995, cu RegiaAutonomă a Cuprului Deva, modificat apoi, în secret, de două ori înainte de listare.
Nici acordul iniţ ial, nici actele care l-au modificat nu au fost f ăcute publice vreodată. Elesunt de negăsit chiar şi la sediul fostei regii, ocupat astăzi de actuala companie astatului Minvest care i-a luat locul. Aflată în subordinea Ministerului Industriei, regiaavea doar drepturi de administrare şi de operare asupra zăcămintelor.
Minele de aur erau exploatate aşa încă din perioada comunistă.
Pe 4 septembrie 1995, regia statului semna un acord de asociere cu firma australianăGabriel Resources NL, reprezentată de Vasile Frank Timiş. Anunţ ul privind intenţ ia regiesă atragă investitori în proiect a apărut, abia a doua zi, pe 5 septembrie. Regia lăsa untermen de 30 de zile celor interesaţ i ca să depună ofertele, deşi contractul fusese dejasemnat. Cum operaţ iunea a fost una confidenţ ială nimeni nu a protestat atunci.
Mircea Dobre, directorul regiei statului la momentul semnării asocierii, a refuzat oricediscuţ ie pe acest subiect, motivând că s-a retras la pensie încă din 1997. Alt director alregiei statului din acei ani este Simion Mariş, astăzi primarul staţ iunii Geoagiu Băi:”Despre asociere nu-mi mai amintesc detalii, dar cel care a semnat-o sigur este domnulDobre, pentru că el conducea atunci regia, eu eram doar director de producţ ie”. Marişpriveşte la anunţ ul din ziar şi la data semnării acordului şi zâmbeşte: “Da, încurcată
8/2/2019 Daniel BOJIN - Reţeta secretă a afacerii Roşia Montană complet CRJI
problemă, dar nu-mi mai amintesc discuţ iile de atunci. Ca o paranteză, eu sunt cel carel-a dus prima oară pe Frank Timiş la Roşia Montană. Pe el îl interesa de fapt cuprul dinapropriere, de la Roşia Poieni (n.a. - mină aflată la trei kilometri de Roşia Montană).Directorul general, Mircea Dobre, m-a rugat atunci să merg cu Frank Timiş în zonă şi la întoarcere ne-am oprit la Roşia Montană. După ce a văzut Roşia Montană, Timiş s-ainteresat doar de aurul de acolo.”
O astfel de asociere ar fi trebuit aprobată de consiliul de administraţ ie al regiei.
Cornel Fornade este fostul secretar al şedinţ elor consiliului de administraţ ie al regiei.Retras la pensie într-o comună de lângă Deva, Cornel Fornade refuză o întâlnire peacest subiect: “Au trecut mulţ i ani de atunci, nu mai ştiu ce s-a discutat cu privire laaceastă asociere, dar sigur a fost discutată în consiliu. Eu nu eram membru, dar într-adevăr eram secretarul şedinţ elor consiliului de administraţ ie. Documentele trebuie săfie în arhiva companiei statului.”
Biroul documentelor pierdute. La sediul companiei, documentele acordului sunt denegăsit, după cum o recunoaşte chiar şeful ei. Clădirea companiei statului Minvest,
înfiinţ ată prin transformarea regiei, se află în centrul vechi al municipiului Deva.
De profesie notar, Ladislau Farcaş conduce de un an şi jumătate Compania naţ ională aCuprului, Aurului şi Fierului Minvest Deva: “Nu am văzut acel acord din 1995 şi niciactele adiţ ionale care i-au urmat pentru că nu le-am găsit în arhivă. Le-am cerut şi de lainvestitori, dar nu mi-au dat un răspuns clar dacă le mai au nici ei, motivând că s-au totschimbat casele de avocatură în ultimii şaisprezece ani”. Ladislau Farcaş admiteposibilitatea ca documentele să fi dispărut din arhiva companiei statului. Rugat săprivească situaţ ia din perspectiva unui notar, Ladislau Farcaş recunoaşte că dispariţ iaunor documente atât de importante dintr-o arhivă a unei regii a statului este, în sine, osituaţ ie gravă. Dar atât.
Modul în care zăcămintele noastre au ajuns să fie controlate de către o firmă offshoreabia înfiinţ ată este descris sumar într-o notă a regiei statului din martie1997, dar f ărăamănuntele esenţ iale privind problemele asocierii. Nota regiei susţ ine că asocierea cufirma australiană şi, ulterior, cu firma Gabriel Resources (Jersey) Ltd. este beneficăpentru statul român. Cel care a semnat nota este fostul director tehnic al regiei, SorinCopăescu. Astăzi, Sorin Copăescu conduce compania de stat Conversim, responsabilăcu închiderea şi conservarea minelor statului. El refuză iniţ ial o întâlnire pe acestsubiect motivând că este foarte ocupat în acele zile şi ne cere să revenim peste douăsăptămâni. Apoi ne amână din nou: “Lăsaţ i-mă cam două săptămâni, că o să ajung laDeva şi mai caut acolo actele. Au trecut şaisprezece ani, nu-mi mai amintesc cum s-af ăcut atunci asocierea”. Confirmarea neregulilor vine, neaşteptat, chiar de la omul pusde Vasile Frank Timiş să conducă afacerea de la Roşia Montană, Gabriel Dumitraşcu:“Da, începuturile afacerii nu sunt tocmai în regulă. Nu spun că sunt ilegale, dar suntcusute cu aţă albă”. Gabriel Dumitraşcu a condus compania mixtă Roşia Montană GoldCorporation aproape cinci ani, între 2001 şi 2005. Ultima lui poziţ ie ocupată aici a fostcea de director general adjunct. Mai bine de trei ani a fost chiar directorul general alcompaniei şi membru în consiliul de administraţ ie. Dumitraşcu spune că nu a vrut sămai vorbească despre acest proiect de când a plecat din fruntea companiei în urmă cuşase ani. Clauzele de confidenţ ialitate nu-l mai ajung astăzi. Ele au fost valabile până lamijlocul anului trecut. Prin mâna lui au trecut ani de zile toate documentele proiectului.
8/2/2019 Daniel BOJIN - Reţeta secretă a afacerii Roşia Montană complet CRJI
Gabriel Dumitraşcu are o imagine din interior asupra afacerii, dar este dispus săvorbească doar despre problemele ei tehnice şi economice: “Eu le-am atras atenţ ia, înrepetate rânduri, că există un risc asupra proiectului din cauza începuturilor acesteiafaceri. Chiar şi Frank Timiş recunoştea că lucrurile nu au fost tocmai în regulă, că nuau fost transparente la începuturile afacerii”.
Un document al Ministerului Industriei din anul 2002 aduce puţ ină lumină în afacerea
asocierii de acum şaisprezece ani şi, mai ales, asupra celor două acte adiţ ionale care l-au modificat substanţ ial. Consecinţ a directă a modificării a fost faptul că dreptul deoperare asupra zăcămintelor a fost transferat de la regia statului către o companiemixtă, deşi iniţ ial asocierea nu permitea acest lucru. Ce nu spunea ministerul în aceldocument este că societatea mixtă nici măcar nu exista la acel moment. Companiamixtă care primea atunci dreptul pentru explorarea şi exploatarea zăcămintelor de laRoşia Montană avea să fie înfiinţ ată abia opt luni mai târziu, în iunie 1997, cu numeleEuro Gold Resources. Ea se numeşte astăzi Roşia Montană Gold Corporation (RMGC),după ce şi-a schimbat numele în anul 2000.
Dovada din contract. Chiar certificatul de naştere al afacerii de la Roşia Montană din
1997 dovedeşte astăzi cum a fost viciată asocierea din 1995. Vasile Frank Timiş şi-aoficializat prezenţ a în afacerea aurului în iunie 1997, la momentul înfiinţării companieimixte. Contractul de societate stipulează clar, cu majuscule, că asocierea dintre regiastatului şi compania offshore din Jersey s-a f ăcut datorită „licitaţ iei” din septembrie1995.
8/2/2019 Daniel BOJIN - Reţeta secretă a afacerii Roşia Montană complet CRJI
Firma offshore Gabriel Resources a primit 65% din afacere pentru 357.000 dolari. Asta
pentru că regia statului, cu mari probleme financiare, a intrat în asociere cu dreptul defolosinţă asupra parterului clădirii în care funcţ iona şi cu un laborator al minei, caprincipale active (pdf ).
Nicolae Stanca este cel care conducea regia statului, în 1997, la momentul constituiriicompaniei mixte Euro Gold Resources (actuala RMGC). El ne primeşte chiar în biroul dela parterul clădirii Minvest din Deva pe care regia statului l-a adus la constituireacompaniei mixte. Nicolae Stanca este sigur pe el: “Nu avea nicio legătură acordul aceladin 1995 cu firma Euro Gold. Atunci au fost primii paşi de cooperare, pentru iazurile dedecantare, pentru valorificarea sterilului, iar nu pentru exploatarea zăcămintelor”.
Actele semnate chiar de Nicolae Stanca în calitate de director al regiei îl contrazic însă:presupusa licitaţ ie pentru acordul iniţ ial de asociere a stat la baza constituirii companieimixte de la Roşia Montană. Iar noua companie mixtă primea dreptul să exploatezezăcămintele de aur şi, după apariţ ia Legii minelor, î şi putea extinde activitatea şi în alteperimetre. Nicolae Stanca conduce astăzi compania Deva Gold, construită după aceeaşireţ etă ca la Roşia Montană şi vândută apoi către alţ i investitori.
Negocieri pentru licenţa secretă. Acordul iniţ ial de asociere cu actele sale adiţ ionale şi,apoi, înfiinţ area companiei mixte, în iunie 1997, a permis investitorilor să intre, pe uşadin spate, într-o licenţă de exploatare. România nu avea atunci încă o lege a minelor pebaza cărora să fie acordate licenţ e pentru exploatarea resurselor. Ioan Rădulescu, fostulconsilier al preşedintelui Agenţ iei Naţ ionale pentru Resurse Minerale, susţ ine că a fost înechipa care a lucrat la proiectul legii minelor, promulgată în 1998. Fostul oficial alANRM î şi aminteşte astăzi că, în acel proiect de lege, au apărut modificări care i-auajutat pe investitorii de la Roşia Montană: “Cât timp proiectul de lege a fost la CameraDeputaţ ilor am fost consultat aproape permanent asupra lui. Când a ajuns la Senat şiapoi la comisia de mediere n-am mai fost consultat decât de câteva ori, doar telefonic.După mediere, în proiect s-au strecurat modificări care au ajutat compania străină din
proiectul Roşia Montană”. Compania statului Minvest putea obţ ine licenţ a f ără licitaţ ie,prin negociere directă, pentru că exploata deja mina de la Roşia Montană, carieraCetate.
Compania mixtă Euro Gold Resources a intrat în licenţă ca persoană afiliată, deşi legeanu prevedea o astfel de posibilitate, dar nici nu o interzicea explicit, lăsândposibilitatea ca pe aceeaşi licenţă de exploatare alte companii să facă explorări.
De altfel, Guvernul Radu Vasile aprobă licenţ a de exploatare, în 1999, la propunereaANRM, menţ ionând doar Minvest ca titular. În realitate, licenţ a cuprindea ca persoanăafiliată, compania mixtă Euro Gold Resources (astăzi RMGC). Licenţ a a fost declarată
secretă apoi, deşi iniţ ial ea avea statut de document confidenţ ial. Licenţ a a fost, în fapt,o continuare a asocierii încheiate cu regia prin care compania de la Roşia Montanăputea explora zăcămintele, iar dacă explorarea confirma nivelul aurului, investitoriiputeau primi şi dreptul de exploatare.
Cel care a solicitat licenţ a de la Agenţ ia Naţ ională pentru Resurse Minerale este NicolaeStanca. El spune că licenţ a nu ar trebui să fie secretă şi că şi-ar fi dat acceptul, în 2007,ca ea să fie desecretizată în cazul celeilalte companii Deva Gold, al cărei director este şiastăzi: “Secrete ar trebui să fie doar anexele cu datele privind dimensiunea şiconcentraţ ia zăcămintelor, pentru că orice geolog le poate comenta, afectând astfelpreţ ul acţ iunilor pe bursă”. Prin mai multe acte adiţ ionale, perimetrul de exploatare estemodificat, fiind extins de la mina Cetate, exploatată de stat, la masivul Cârnic, munteleunde se află cea mai importantă concentraţ ie de aur de la Roşia Montană, dar şi asupraaltor perimetre. Mihail Ianăş este cel care a semnat licenţ a în 1999. În primele discuţ ii,fostul preşedinte ANRM spulberă utilitatea licenţ ei acordate de el acum doisprezece ani,afirmând că societatea de la Roşia Montană are nevoie de o altă licenţă astăzi:“Compania mixtă trebuie să negocieze o altă licenţă pentru zăcământul extins de laRoşia Montană, altfel vor avea probleme. Putem chiar discuta dacă licenţ a mai estevalabilă după închiderea minei statului în 2006”.
8/2/2019 Daniel BOJIN - Reţeta secretă a afacerii Roşia Montană complet CRJI
După aproape o săptămână, Mihail Ianăş revine şi î şi schimbă radical opinia: “M-amconsultat cu foştii mei colegi de la ANRM. În 1999, s-a acordat licenţ a de concesiunepentru exploatare acordată companiei miniere Minvest Deva, perimetrul de exploatareRoşia Montană. Cele două zone - cea de exploatare Roşia Montană-Cetate şi dedezvoltare a exploatării au fost introduse în acelaşi perimetru. În consecinţă,zăcământul general Roşia Montană (care, geologic, este o continuare a zăcământuluiRoşia Montană-Cetate) face parte din perimetrul de exploatare aprobat prin hotărâre de
Guvern şi nu mai trebuie o altă licenţă”.
Dragoş Tănase, actualul director general al companiei Roşia Montană Gold Corporation,spune că societatea mixtă nu are nevoie de o altă licenţă: “Avem licenţă de exploatare, etot ce pot să vă spun. Da, cred că vorbim de aceeaşi licenţă, cea de acum doisprezeceani. Trebuie să vorbesc cu avocaţ ii, că nu ştiu exact acum ce număr are”. IoanRădulescu, fostul consilier personal pe probleme de minerit al preşedintelui ANRM,spune că licenţ a a fost acordată, în 1999, doar pentru mina statului, iar proiectul extinsal investitorilor avea nevoie de o altă licenţă de exploatare. În completarea începuturilortulburi ale afacerii, Gabriel Dumitraşcu, fostul director al RMGC, spune că şi licenţ a esteunul din factorii de risc ai proiectului: “Eu le-am recomandat să obţ ină o altă licenţă,
prin proceduri competitive, transparente, dar nu ştiu ce au mai f ăcut după plecareamea din companie”. Perioada la care face referire Dumitraşcu coincide cu extindereaperimetrelor de la fosta mină a statului.
Actualul şef al ANRM, Alexandru Pătruţ i, spune că licenţ a trebuie doar modificată: “Nueste nevoie de altă licenţă. Trebuie doar renegociată şi încheiat un act adiţ ional”
Ar fi al şaselea act adiţ ional din 1999 şi până astăzi. Perioadă în care licenţ a a fosttransferată de la compania statului către RMGC, iar perimetrul s-a extins spectaculos,ajungând la o suprafaţă de două ori mai mare decât cea iniţ ială.
Traseul ameţitor al resurselor la Deva. Un document din dosarul afacerii descrie untraseu ameţ itor al firmelor offshore din proiectul aurifer de lângă Deva, controlat atuncide aceiaşi proprietari. Pe o jumătate de pagină, zăcămintele de aur de lângă Deva sunttransferate de la Castle Europa Barbados (care î şi schimbă numele în Gabriel ResourcesBarbados), la Gabriel Resources Jersey, care transferă la rândul ei acţ iunile cătreEuropean Goldfields Limited, care, mai departe, cesionează acţ iunile la EuropeanGoldfield Barbados, pentru, ca în final, acţ iunile să ajungă la Castle Europa Limited.
(pdf ). Legate ombilical la început, cele două afaceri, Roşia Montană Gold Corporation şiDeva Gold, au fost separate în anul 2000. O restructurare a activităţ ilor companieiGabriel Resources, mutată de pe bursa din Vancouver pe cea din Toronto, a despărţ itatunci proiectul de la Roşia Montană de cel de lângă Deva, preluat de companiaEuropean Goldfields Ltd Canada (listată de asemenea pe bursa din Toronto şi controlatăastăzi de alţ i investitori decât cei de la Roşia Montană).
“Băncile“ offshore. Un circuit financiar necunoscut până acum arată cum s-au f ăcutinvestiţ iile de sute milioane de dolari în proiectul aurului din Munţ ii Apuseni: împrumuturi repetate de la firma offshore către compania mixtă, în care statul româneste partener, cu 19.34%, prin compania Minvest.
Caruselul împrumuturilor a început să funcţ ioneze în urmă cu unsprezece ani, când laconducerea companiei canadiene încă se afla fondatorul ei, Vasile Frank Timiş. Nivelul împrumuturilor s-a triplat însă după retragerea afaceristului român, în anul 2003. Douăcontracte de împrumut, trase la indigo, au fost semnate în aceeaşi zi, pe 21 iulie 2000.Primul contract direcţ iona 40 de milioane de dolari de la firma offshore GabrielResources Jersey către Roşia Montană Gold Corporation (pdf ).
Un alt contract direcţ iona 10 milioane de dolari către Deva Gold, compania soră aafacerii Roşia Montană, printr-o altă companie offshore (ulterior valoarea creditelorpentru compania din Deva a ajuns la 30 de milioane de dolari).
De cealaltă parte, prin mai multe acte adiţ ionale, valoarea împrumuturilor acordate deinvestitori la Roşia Montană a crescut la impresionanta sumă de 500 de milioane dedolari până în anul 2009.
Clauzele din contractele de împrumut arată că returnarea banilor către acţ ionarulmajoritar, firma Gabriel Resources Jersey, va fi f ăcută cu prioritate, înainte ca oriceprofit să fie distribuit către acţ ionari. Adică niciun ban nu va fi încasat din dividende de
către compania statului până când nu va fi stinsă integral datoria către acţ ionarulmajoritar, firma din insulele Jersey.
Detaliile sursei de finanţ are a afacerii din România nu a fost comunicată pe bursacanadiană. Mai mult, compania statului nu a avut niciun cuvânt de spus în aprobarea împrumuturilor. Din nicio hotărâre a acţ ionarilor RMGC nu reiese că problema împrumuturilor a fost discutată vreodată de acţ ionari în ultimii unsprezece ani. Caurmare, detaliile lor nu au fost publicate nici în Monitorul Oficial.
Actualul director general al RMGC, Dragoş Tănase, spune că banii din împrumuturi segăsesc în bilanţ ul companiei din România: “Împrumuturile sunt publicate aici, în
bilanţ urile companiei Roşia Montană Gold Corporation”. Doar cei care ar fi plătit laRegistrul Comerţ ului taxa pentru obţ inerea documentelor şi pentru bilanţ urile afacerii arfi putut afla că societatea statului este blocată la primele profituri, fiind pusă astfel sădeconteze o cincime din cheltuielile f ăcute până acum de compania mixtă.
Calculele arată că societatea statului va trebui să renunţ e la dividende de 62 demilioane de dolari pentru a fi stinse datoriile de 330 de milioane de dolari, pe careRMGC le mai are către acţ ionarul său din insulele Jersey.
Bani care se adaugă altor 39 de milioane de dolari împrumutaţ i direct de la firma din Jersey în 2009 şi pe care compania statului trebuie să le returneze din dividende. Untotal de aproape 100 de milioane de euro. Ceea ce înseamă că pentru fiecare cincidolari aduşi de investitori în proiect, compania statului va suporta un dolar.
O situaţ ie în puternic contrast cu prezentarea publică a afacerii, în care investitorii î şiasumaseră integral costurile pentru realizarea proiectului.
Datoriile directe ale Minvest către acţ ionarul majoritar, în valoare de 39 de milioane dedolari, au ca principală cauză tot împrumuturile de 500 de milioane de dolari luate înultimii unsprezece ani de către compania RMGC de la acţ ionarul său majoritar.
acceptat să acorde împrumutul de 39 de milioane de dolari, f ără gaj şi f ără dobândă, cucondiţ ia ca societatea statului să îl returneze din dividendele afacerii.
(pdf ).
Daniel Andronache, fostul director al companiei statului în 2009, refuză să comentezecondiţ iile în care Minvest a contractat acel împrumut motivând că ele sunt confidenţ iale:
“Operaţ iunea majorării de capital s-a realizat în octombrie-noiembrie 2009, în perioadaaceea tulbure când Guvernul Boc era demis în Parlament. Ministerul Economiei ne-alăsat atunci să ne descurcăm singuri. A fost o presiune mare pentru noi din cauză căproblema dizolvării trebuia rezolvată până la finalul lunii decembrie 2009”. În final,compania statului s-a angajat să plătească datoria din dividendele afacerii. Aceleaşidividende la care compania statului nu are acces până când schema de finanţ are aafacerii nu va fi închisă prin plata celor 330 de milioane de dolari.
Eforturile companiei RMGC să se salveze de la dizolvare au devenit şi mai acute în acestan. Pe 13 octombrie 2011, acţ ionarii companiei mixte au aprobat, pe de o parte,salvarea de la dizolvare pentru a acoperi pierderile din 2009, pentru ca, pe de altă
parte, să constate că nivelul activului net este iar sub limita legală (50% din capitalulsocial) din cauza pierderilor din anul 2010. Deşi cele două hotărâri ale acţ ionarilor aufost luate în aceeaşi zi, ele au fost publicate separat în Monitorul Oficial. Întâi, pe 25octombrie, a fost publicată decizia pentru reducerea capitalului social, iar apoi, pe 14noiembrie 2011, a fost publicată şi constatarea noii situaţ ii de dizolvare, precum şi împuternicirea consiliului de administraţ ie să găsească soluţ ia pentru rezolvareasituaţ iei de dizolvare până la 31 decembrie 2012.
Legea societăţ ilor comerciale impune companiilor al căror activ net scade sub jumătatedin capitalul social să remedieze problema până la finalul anului următor în care s-aconstatat situaţ ia negativă, altfel compania ajunge la mâna judecătorilor pentru a mai
putea fi salvată de la dizolvare.
Milioane pentru comunicare. O listă cu cheltuielile companiei de la Roşia Montană aajuns pe masa acţ ionarilor în decembrie 2010, când urma să fie discutată, din nou,problema salvării companiei de la dizolvare, din cauza pierderilor pe anul 2009. Înciuda pierderilor, compania a alocat sume importante pentru comunicare, după cumreiese din lista publicată de companie tot în Monitorul Oficial. Cheltuielile, listate pedepartamente, arătă cum s-au alocat banii companiei anul trecut. Sumele sunt listatedirect în dolari canadieni (monedă aflată astăzi aproape la paritate cu dolarulamerican). Departamentul de comunicare figura în listă pe locul doi, cu aproape 8milioane de dolari canadieni. Alte 2,5 milioane de dolari canadieni au fost alocatedepartamentului pentru “relaţ ii guvernamentale”. Aici lucrează oamenii care obţ inavizele de la instituţ iile guvernamentale.
Rapoartele de pe bursa canadiană arată că alte aproape 3 milioane de dolari au fostaprobate în primele şase luni din acest an pentru promovarea proiectului în România.Motivul declarat de şefii companiei Gabriel Resources pe bursă a fost creştereasprijinului public pentru proiect. Actualul director general al companiei RMGC, DragoşTănase, susţ ine că întreaga campanie de promovare are ca scop să prezinte realitateade la Roşia Montană: “Oamenii sunt disperaţ i, au nevoie de locuri de muncă şi trebuie
să cunoască realitatea de aici. Vom crea până la 1200 de locuri de muncă, iarbeneficiile directe ale statului sunt de peste 3 miliarde de dolari ”.
De cealaltă parte, Gabriel Dumitraşcu, fostul director al RMGC, susţ ine că locurile demuncă sunt un obiectiv secundar: “După construcţ ia minei vor mai fi în jur de 550 delocuri de muncă, din care doar vreo 200 de slujbe vor putea fi ocupate de localnici, dincauza specializării înalte pe care o implică proiectul”.
Negocieri pentru beneficiile irosite. Obţ inerea licenţ ei de exploatare nu a crescut forţ acompaniei statului în afacerea Roşia Montană, după cum ar fi fost firesc. Dimpotrivă,ponderea companiei statului în afacere a scăzut de la 33,8%, la aproape 19,4%, după ceGuvernul a aprobat licenţ a de exploatare în 1999.
Nicolae Stanca, fostul director al regiei, spune că el nu ar fi semnat niciodată reducereabeneficiilor companiei statului şi că operaţ iunea s-a f ăcut după ce a plecat de laconducerea ei: “A fost o mare greşeală, eu nu aş fi semnat o astfel de reducere.”Primele rapoarte de pe bursă ale companiei canadiene, din 1997, arată însă căponderea pe care investitorii o puteau deţ ine în proiect putea creşte oricum la 80%, în
funcţ ie de rezultatele studiului de fezabilitate.
Ceea ce arată că reducerea cotei statului a fost mai mult o formalitate, fiind o altăconcesie f ăcută investitorilor alături de primirea lor ca parteneri în licenţă.
Reducerea cotei de profit după primirea licenţ ei, îl contrariază şi pe fostul preşedinte alANRM, Mihai Ianăş: “Nici eu nu înţ eleg de ce a fost aprobată această reducere a cotei deprofit. Noi am acordat licenţ a regiei statului tocmai ca ea să aibă un as în mânecă întratativele cu compania străină. Fără aprobarea regiei, nicio o companie străină nuputea să intre în perimetrele respective. Din păcate, acest avantaj a fost fructificatmodest”. Guvernul ia în calcul acum o renegociere a cotelor de profit, însă investitorii
condiţ ionează acest lucru de un cadru legislativ mai permisiv pentru investiţ ie. Unproiect de lege privind posibilitatea ca investitorii să exproprieze direct proprietarii deteren a trecut deja de Senat şi se află în faza avizelor finale la Camera Deputaţ ilor.
Aprobarea de către Parlament a acestui proiect de lege îi sperie pe opozanţ ii proiectuluichiar mai mult decât avizul de mediu.
Eugen David, preşedintele asociaţ iei Alburnus Maior, care contestă afacerea de la RoşiaMontană de aproape un deceniu, susţ ine că proiectul de lege din Parlament este cel maigrav atac la drepturile localnicilor: “Pentru că nu au putut să ne convingă pe toţ i să nevindem terenurile de aici, acum vor să ne exproprieze cu forţ a. Vom contesta acestproiect aşa cum am f ăcut şi cu certificatul de urbanism şi cu alte avize emise ilegal. Eude aici, de pe proprietatea mea, nu plec nici dacă vin să mă scoată cu forţ a”. Fără toateterenurile necesare exploatării, compania de la Roşia Montană nu poate primiautorizaţ ia de construcţ ie a minei, unul din avizele finale ale proiectului. Până acum,compania RMGC susţ ine că a reuşit să cumpere peste 70% din terenurile aflate înperimetrul proiectului.
Ion Ariton, ministrul economiei, în portofoliul căruia se află compania Minvest implicată în afacerea Roşia Montană, spune, într-un recent răspuns scris trimis CamereiDeputaţ ilor, că problema îmbunătăţ irii cotei de beneficii pentru stat a fost discutată cu
primul-ministru: “O analiză care va sta la baza acestei renegocieri va trebui realizată decătre specialiştii în domeniul minier, fiscal şi juridic. Începerea discuţ iilor cu parteneriistrăini poate debuta după terminarea procedurii de analiză şi avizare a studiului deimpact de mediu, f ără un aviz favorabil nefiind posibilă funcţ ionarea exploatării”.
Discuţ iile pentru renegocierea cotelor de profit şi pierdere se poartă, discret,
la nivelul Guvernului şi al Ministerului Economiei.
Guvernul încearcă de câteva săptămâni să obţ ină o cotă cât mai apropiată de ceainiţ ială, dar reprezentanţ ii investitorilor se opun. Directorul general al RMGC, DragoşTănase, a refuzat să comenteze orice aspect legat de renegocierea cotei de profit.
În preţ urile de astăzi, beneficiile la care compania statului a renunţ at, în urmă cuunsprezece ani, reprezintă 1,7 miliarde de dolari.
Nici cota de profit de 19,34% pe care o mai deţ ine compania statului nu este însiguranţă până când compania statului nu plăteşte datoria către acţ ionarul majoritar.
Dragoş Tănase spune însă că nu există nici un risc asupra pachetului actual de acţ iuni,pentru că societatea statului î şi va plăti datoriile din dividende.
Dar compania statului va putea avea acces la profituri doar după ce vor fi stinsedatoriile companiei mixte de 330 de milioane de dolari către investitori. Termenullimită până la care aceste datorii ar trebui achitate de compania Roşia Montană estedecembrie 2013. Cel puţ in până atunci compania statului nu poate încasa niciun leu dinprofiturile afacerii de la Roşia Montană, chiar dacă Guvernul ar debloca rapid proiectulprin aprobarea avizului de mediu, iar investitorii ar reuşi să obţ ină toate terenurilenecesare proiectului.
Gabriel Dumitraşcu, fostul director al companiei, spune însă că, după calculele sale,primii bani din profitul afacerii vor ajunge la compania statului abia după şase ani deaprobarea exploatării, perioadă în care va fi construită noua mină şi vor fi plătitedatoriile.
Prima tranşă, în valoare de 110 milioane de dolari, pentru stingerea datoriilorcompaniei mixte de la Roşia Montană către firma din insulele Jersey ar trebui achitată,conform clauzelor contractuale, până la sfârşitul acestui an.
Cheltuielile necesare pentru construcţ ia minei sunt de aproape 1 miliard de dolari, banipe care compania canadiană susţ ine, în rapoartele de pe bursă, că nu îi are. Directorulcompaniei RMGC susţ ine că aceşti bani vor putea fi atraşi de pe piaţ a de capital sau dela bănci, după aprobarea proiectului de către autorităţ ile noastre.
Ceea ce ar putea angaja societatea mixtă RMGC la alte contracte de împrumut cătreacţ ionarii săi, continuând astfel schema de finanţ are de până acum.
Sierra Leone.Țărâna însângerat ă din micul stat african plin de resurse g ăzduieşte trecutul,prezentul şi viitorul afacerii Ro şia Montană. Fondatorul afacerii de la Ro şia Montană,afaceristul român Vasile Frank Timi ş, a devenit miliardar în dolari anul trecut în Sierra
8/2/2019 Daniel BOJIN - Reţeta secretă a afacerii Roşia Montană complet CRJI
Leone, dup ă ce a anunţ at vânzarea unui sfert din cel mai important z ăc ământ de fier de pe continentul african. Era a doua lovitur ă major ă pe care afaceristul român o d ădea în cariera sa, dup ă afacerea z ăc ămintelor de aur din Munţ ii Apuseni din care s-a retras în anul 2003. Israelianul Benny Steinmetz a devenit al treilea ac ţ ionar înafacerea Ro şia Montană, dup ă ce, acum patru luni, a mai cump ărat 30 de milioane deac ţ iuni pe burs ă, pentru 75 de milioane de dolari. Steinmetz î şi consolideaz ă în Sierra Leone pozi ţ ia de mare juc ător pe pia ţ a mondial ă a diamantelor. Tot din Sierra Leone,
magnatul rus Vitaliy Machitski î şi alimenteaz ă cu materia primă combinatele dealuminiu din România (Alum Tulcea şi Alro Slatina), ale c ăror privatiz ări au fost anchetate de procurori. Grupul Vimetco, condus de Vitaliy Machitski, tatoneaz ă, însecret, preluarea a 10% din afacerea Gabriel Resources, compania canadiană carecontroleaz ă z ăc ămintele de la Ro şia Montană, aflat ă acum în fa ţ a ultimelor avizepentru începerea produc ţ iei. Intrarea magnatului rus în afacerea Ro şia Montană ar spori ponderea investitorilor lega ţ i de România în acest proiect, dup ă ce grupul BSG,patronat de Benny Steinmetz, a derulat importante afaceri imobiliare la Bucureşti înainte de criza financiar ă. Reprezentanţ ii grupului Vimetco nu au dorit c ă comentezeîn vreun fel aceste informa ţ ii, iar şeful RMGC, Drago ş T ănase, spune c ă nu ştie deeventuale negocieri ale vreunui investitor sau conducerii din Canada pentru cooptarea
grupului Vimetco în afacere. Activitatea minier ă din Sierra Leone nu este singurul lucrupe care îl au în comun cele dou ă grupuri de afaceri patronate Steinmetz şi, respectiv,Machitski. O firmă cipriot ă reprezentat ă de Sandra Merloni Horemans, director important al afacerilor lui Benny Steinmetz, a preluat, în 2008, compania bucureşteană Enerom Services, în care figura ca partener Marian Daniel N ăstase,director financiar al grupului Vimetco, controlat de Matchitski.
Resursele uria şe din Munţ ii Apuseni.România are opt z ăc ăminte de aur de mari dimensiuni în Munţ ii Apuseni, iar Ro şia Montană nu este cel mai mare dintre ele, sus ţ ine, f ăr ă echivoc, Ștefan Marincea, fostul director general al Institutului Geologic al României şi unul dintre exper ţ ii no ştri detalie interna ţ ional ă. El ne arat ă pe o hart ă cum sunt împr ăştiate cele opt mari z ăc ăminte, dar şi alte 61 corpuri de z ăc ământ de mai mici dimensiuni. Al ături de elestau importante rezerve de cupru şi alte minereuri. Ștefan Marincea este de doi ani şi membru în comitetul de avizare tehnic ă a proiectului aurifer de la Ro şia Montană. Dinaceast ă pozi ţ ie el spune c ă proiectului i s-ar putea repro şa abaterea de la exploatarea complex ă a resurselor: “Al ături de aur si de argint, la Ro şia Montană mai sunt cantit ăţ i însemnate de germanium, telur şi felspat potasic de înalt ă puritate. Tehnologia propus ă de RMGC presupune cianurarea integral ă a unei cantit ăţ i imense de minereu,din care vor fi recuperate doar 80% din aur şi, respectiv, 61% argint. Restul vor r ămâne în şlamul cianurat, mul ţ i de acum înainte. Biodegrabilitatea şlamului este dezeci de ani. Exist
ăsolu
ţ ii de preparare mai moderne care presupun concentrarea
minereului si abia apoi cianurarea concentratului. Ceea ce ar reduce cantitatea deşlam cianurat de circa 25 de ori”. Ștefan Marincea sus ţ ine c ă datorit ă vestigiilor istorice de la Ro şia Montană, acest z ăc ământ ar fi trebuit l ăsat la urmă. “Puteau fi exploatate alte z ăc ăminte în Munţ ii Apuseni, sunt destule resurse de aur acolo”.Traversând cu degetul bog ăţ iile încercuite pe hart ă, Ștefan Marincea afirmă cu tristeţ e:“România este o ţ ar ă înfior ător de bogat ă. Dar noi nu avem înc ă un Serviciu geologic na ţ ional, care s ă fac ă strategii de exploatare durabil ă a resurselor . Avem doar Agenţ ia Na ţ ional ă de Resurse Minerale, care aprob ă concesiunile. Ea are doar un rol tactic,nicidecum strategic. Este ca şi cum am avea doar Ministerul Finanţ elor f ăr ă s ă avem şi Banca Na ţ ional ă”. El spune c ă s-a întors acum câ ţ iva ani în România pentru c ă a crezut
8/2/2019 Daniel BOJIN - Reţeta secretă a afacerii Roşia Montană complet CRJI
într-un proiect real de dezvoltare durabil ă a resurselor. Acum vrea s ă plece din nou, cu tot cu echipa de exper ţ i pe care a strâns-o la Institut.
Afacerea minoritarilor.Compania de la Ro şia Montană a r ămas din acest an doar o afacere între statul românşi compania din insulele Jersey, subsidiara companiei canadiene, dup ă ce ultimul ac ţ ionar minoritar şi-a vândut ac ţ iunile în var ă. Firma Foricon SA Deva, ultimul
ac ţ ionar minoritar, a ieşit acum patru luni din afacere pentru aproape 1,1 milioane dedolari. Octavian Mihăil ă, preşedintele companiei Foricon, este retractil în declara ţ ii şi refuz ă orice întâlnire pe aceast ă temă, sus ţ inând c ă informa ţ iile sunt confidenţ iale.Confidenţ iale la noi, informa ţ iile sunt publicate, f ăr ă probleme, pe bursa canadiană,unde a fost raportat şi preţ ul tranzac ţ iei. “ Noi am fost un puricel de 0,23%, am vândut pentru c ă a fost în interesul companiei s ă ias ă din afacere”, declar ă, totu şi, OctavianMihăil ă. În 2009, ceilal ţ i doi ac ţ ionari minoritari au ieşit din afacere printr-un schimb de ac ţ iuni cu compania mamă,în timpul major ării de capital record prin care afacerea de la Ro şia Montană s-a salvat de la dizolvare.
Acest material jurnalistic a fost realizat cu sprijinul Fundaț iei Soros România, în cadrul programului
Jurnalism de investigaț ie în slujba interesului public. Conț inutul acestui material nu reprezintă poziț iaoficială a Fundaț iei Soros România. www.soros.ro
