CUPRINS

II. SPAŢIUL CARPATO-DUNĂREANO-PONTIC ŞI AFRIEUROASIA ANTICĂ ............................................................................................................. 2

2.1. PREZENŢA ASIATICĂ ÎN ZONA EGEANĂ PREISTORICĂ ................................ 5 2.2. ARIENII-CARPATINI TIMPURII ŞI ZONA EGEANĂ PREISTORICĂ.................... 7 2.3. ROMÎNII REGELUI ION ŞI PENINSULA BALCANICĂ ..................................... 8 2.4. ROMÎNII REGELUI DORU ŞI PENINSULA BALCANICĂ................................ 10 2.5. ROMÎNII HYKSOS ŞI EGIPTUL ANTIC ....................................................... 14 2.6. ROMÎNII MITANNI ŞI EGIPTUL ANTIC ....................................................... 21

1

II

Spatiul carpato-dunareano-pontic si Afrieuroasia antica Afrieuroasia este locul de intilnire intercontinentala unde patru

componente rasiale, lingvistice si culturale majore se vor suprapune, confrunta, amalgama, raspindi si influenta reciproc intr-un carusel milenar in stil babilonian: factorul arian-rominesc de origine carpato-dunareana, izvorit din seva Dunarii si pe care abia acum incepem sa-l descifram dar care este esential; factorul sumerian inca neinteles pe deplin, centrat pe Samarra in zona mijlocie a Tigrului, de o etnicitate neelucidata, poporul care a trecut prin Potopul Sumerian de la 4000 i.e.n.; egiptenii-africani originati din fenomenala fecunditate a vaii Nilului; arabo-evreii peninsulei Arabe, nomazi originati din zona fertila a coastei sudice de la Marea Rosie si care se vor identifica ulterior cu Babilonul sumerian.

Elipsa din centrul imaginii este Afrieuroasia desi zona nu este precis delimitata. Influenta ariana-romina incepe prin mileniul III i.e.n. (poate chiar de mai inainte, mileniul V i.e.n.) peste Anatolia, stinga sus a imaginii. Influenta sumeriana a fost poate insemnata in vechime dar zona pe fundal inchis a suferit Potopul Sumerian de la 4000 i.e.n. Egiptul exercita o influenta activa dupa 1500 i.e.n. cind invinge pe arienii Hyksos si iese in exterior ajungind pina la Marea Neagra. Influenta arabo-israelita incepe dupa 1200 i.e.n. cind triburile nomade arabo-israelite vin dinspre Peninsula Araba, zona de coasta a Marii Rosii in dreapta jos. Incepind cu mileniul II i.e.n. Afrieuroasia devine un fel de Turnul lui Babel pe teren rasial, lingvistic si cultural.

Observati mai sus directiile multiple de patrundere a arienilor-carpatini in aceasta zona. Avem astfel directia de la sud de Marea Neagra peste Tracia si Anatolia precum si directia pe la nord de Marea Neagra din zona Modova-Basarabia trecind peste zona Caucazia dintre Marea Neagra si Marea Caspica. Se pare ca directia de la nordul Marii Negrea a patruns masiv in Iran desi in zona Mesopotamia cele doua directii de patrundere a arienilor-romini in Asia se intersecteaza in nordul Sumeriei.

Marea Neagra este frontiera de nord a zonei Afrieuroasia, partea stinga sus a imaginii si calea apei nu poate fi exclusa in raspindirea poporului carpato-dunarean in perioada pre-istorica dar toate valurile masive au avut loc pe uscat peste Anatolia si Caucazia, mai ales dupa domesticarea calului si aparitia carului. Nu trebuie sa ne surprinda ca drumurile pe uscat erau mai sigure si accesibile decit navigatia, situatie pastrata pina in ziua de azi.

Marea Egee si estul Mediteranei formeaza frontiera estica a Afrieuroasiei. Inca din mileniul III i.e.n. zona egeana a fost puternic colonizata de catre popoare carpato-dunarene are ajung sa se invecineze cu Afrieuroasia si pe calea apelor Mediteranei. Cu aceasta observam ca locul de intilnire intercontinentala

2

este dominat din nord si est de catre popoare ariene-rominesti inca din timpul mileniului III i.e.n. ceea ce indica insemnatatea lingvistica si culturala a acestora in destinul Afrieuroasiei.

Cea mai veche prezenta in Afrieuroasia este cea europeana, dar nu

general europeana ci specific carpato-dunareana. Zona Palestina este dovedita arheologic ca fiind de origine europeana in ultimii 10.000 de ani de istorie.

Poporul carpato-dunarean se indreapta catre Afrieuroasia in mod masiv prin mileniul III i.e.n. cind avem chiar cetati fondate de catre acestia in afara Traciei, dincolo de Bosfor si Dardanele. La vremea respectiva existau asezari umane ne-ariene in Anatolia dar acestea erau rare si neinsemnate cam cum era majoritatea Terei la vremea respectiva in afara citorva focare umane puternice, toate identificate cu marile fluvii continentale. Prezenta arienilor-romini devine insemnata in zona pe la 1900 i.e.n.

Anul 1900 i.e.n. este inceputul marii expansiuni ariene care pornind din spatiul carpato-dunareano-pontic a cuprins lumea in toate directiile geografice. Europa de vest, nord, sud si Asia Mica sint colonizate masiv prin suprapunerea arienilor peste populatiile locale si prin infintarea de asezari noi in zonele nelocuite. In mod cronologic consistent valul arian trecind peste Asia Mica catre est a atins Iranul pe la 1700 i.e.n. si India de nord-vest pe la 1500 i.e.n. Din moment ce timp de patru secole intre 1900-1500 i.e.n. arienii carpatini au trecut continuu peste Asia Mica catre est nu avem nici un motiv din lume sa credem ca nu s-au raspindit si catre sud de-a lungul coastei mediteraneene catre Liban, Palestina, Fenicia si Egipt. Putem oare regasi in documentele istorice si arheologice urmele poporului romin de la Asia Mica catre sud?

Exista in istorie un capitol neelucidat pina la aceasta carte si anume caderea Egiptului sub o forta straina venind in care de lupta trase de cai pe la 1730 i.e.n. Acesti cuceritori ai Egiptului au ramas in istorie sub numele egiptean de Hyksos - Domnitorii Paminturilor Straine sau sub numele lui Manetho de Regii Pastori. Nimeni nu a reusit vreodata sa faca lumina in acest capitol al istoriei si se considera la ora actuala in mod gratuit ca Regii Pastori au venit din neant si s-au topit in neant la doua-trei secole dupa cucerirea Egiptului. Noi dovedim mai jos ca Regii Pastori care au trecut peste Afrieuroasia si au cucerit Egiptul sint arienii-romini ai spatiului carpato-dunareano-pontic.

In secolul XX o expeditie arheologica germana descopera in sudul Egiptului dupa ani indelungati de cercetare faimosul oras Teba si aduc la lumina un capitol care a fost sistematic sters de pe fata pamintului si din istoria antica egipteana de catre egiptenii insisi, piatra cu piatra, caramida cu caramida, statuie cu statuie. Ce a determinat aceasta atitudine neinduratoare a egiptenilor antici? Cea mai faimoasa descoperire a fost un bust al printesei Nefertiti scapat ca prin minune de distrugerea antica si care a ajuns la Berlin drept rasplata pentru anii multi de cercetare de la Teba. De ce o printesa egipteana care trebuia stearsa din istoria Egiptului are trasaturi europene, par blond si ochi albastri pe cind sotul ei are clare trasaturi africane?

3

Influenta ariana-romineasca atinge un alt apogeu pe la 1300-1000 i.e.n. cind asistam la marea expansiune sub conducerea regelui Doru. Aceasta expaniune este masiva si dureaza citeva secole. O ramura romineasca nu se opreste decit la capatul Italiei in Sicilia. Ramura centrala nu se opreste decit la Peloponez, capatul Peninsulei Balcanice, impingindu-i pe ionieni peste Marea Egee in Asia Mica. Ramura estica a marii expansiuni doriene trece val-virtej peste Afrieuroasia si nu se opreste decit in Palestina unde se ciocneste cu Ramses II care controla zona la ora respectiva. Aceasta este ultima penetrare masiva a arienilor-carpatini in Orientul Apropiat.

O prezenta veche in Afrieuroasia sint sumerienii. Nu s-a stiut despre

existenta sumerienilor pina recent, lumea crezind ca civilizatia veche dintre Eufrat si Tigru ar fi fost de natura arabo-israelita. Prin descoperirile arheologice ale secolului XX s-a aflat ca textele cuneiforme din Sumeria de la 3000 i.e.n. contin o limba care nu poate fi incadrata in nici unul din tiparele contemporane. Sumerienii erau un popor foarte vechi de sine statator si sint cei care au trecut prin experienta Potopului Sumerian pe care au transmis-o oral si in scriere cuneiforma culturilor de mai tirziu.

Pe plan demografic sumerienii n-au fost niciodata dupa mileniul III i.e.n. o prezenta relevanta dar pe plan cultural influenta lor este disproportionata si determinanta pentru lumea de mai tirziu. Aceasta poate fi explicata prin dezastrul demografic al Potopului si prin conservarea culturii stravechi de catre supravietuitori. Cultura lor fiind foarte avansata inca pe la 4000 i.e.n. a avut o influenta majora atit asupra culturilor arabo-israelite penetrate in Sumeria mai tiziu cit si asupra culturii Afrieuroasiei in general.

Incepind cu mileniul II i.e.n. zona Sumaria cade sub diverse influente cum ar fi ariana-romineasca, arabo-israelita si chiar egipteana. Influenta arabo-israelita devine constanta mai aleas in sudul Sumeriei mai apropiat de peninsula Arabica de unde acestia veneau. Arabo-evreii ajung sa se identifice pe la sfirsitul mileniului II i.e.n. cu Babilonul si Babilonia care avind o pozitie mai expusa n-au putut fi aparate de catre sumerieni.

Egiptul iese in exterior la locul de intilnire Afrieuroasia pe la 1500 i.e.n.

cind reusesc sa se elibereze de sub Regii Pastorali romini care stapineau Egiptul de 200 de ani la ora respectiva. Egiptul a preluat intre timp tehnologia ariana a carului de lupta tras de cai si nu numai ca se elibereaza de sub domniile ariene-rominesti dar cuceresc Palestina si Libanul oprindu-se numai la sud de Marea Neagra unde se izbesc de Regatul Hitit aflat sub conducerea arienilor-romini, si de Regatul Mitanni din nordul Sumeriei, tot al regilor arieni-romini.

De acum incolo Egiptul se va manifesta ca o forta internationala care va avea un rol activ in Afrieuroasia de dupa 1500 i.e.n. pina pe vremea Imperiului Persan a lui Darius Arianul dupa care se restringe la Egiptul in sine din nou.

4

Zona Afrieuroasia in limtele Siriei, Libanului si Palestinei va fi stapinita de toate cele patru laturi ale acestei ecuatii cum ar fi: regii arieni-romini Hyksos, regii arieni Regatului Hitit, regii arieni ai Regatului Mitanni, regii arieni ai Babilonului sub dinastiile Kasite, arienii Persani de mai tirziu, rominii macedoneni ai lui Alexandru, arienii-latini care au fondat Imperiul Roman; de catre Imperiul Assirian al Sumerienilor de mai multe ori intercalat printre ceilalti; de catre Egipt mai ales dupa 1500 i.e.n. care a avut o pozitie activa in intreaga zona pina pe vremea Imperiului Persan cind a fost redus la stapiniri ariene pentru nenumarate secole; de catre triburile nomade arabo-israelite in secolul IX i.e.n. care ating apogeul puterii lor sub Solomon.

Coasta vestica a marii Mediterane peste Liban si Palestina va fi un teren de intilnire a tuturor marilor culturi antice, carpato-dunarene, sumerine, egiptene si arabo-semitice. Tot in aceasta zona se va naste crestinismul de mai tirziu. Care este influenta rominilor-arieni si culturii pastorale rominesti asupra acestei zone si asupra religiei iudaice si crestine de mai tiziu?

In ultimul mileniu al erei trecute apare in Afrieuroasia si mai departe o limba internationala vorbita in Egipt, Palestina, Liban, Asia Mica, Sumeria babiloniana si tot bazinul Mediteranei. Este doar un accident istoric aparitia la sfirsitul erei trecute a limbii koine din radacina direct romineasca sau este o urmare fireasca a intregii perioade antice?

2.1. Prezenta asiatica in zona egeana preistorica Ne referim in

continuare la [EB] ca fiind o lucrare de audienta larga contemporana si nu neaparat pentru ca ar fi corecta sau impartiala din punct de vedere tehnic sau istoric. Urmeaza in continuare o discutie critica a felului in care datele arheologice sint interpretate de catre [Britanica].

Cautam la indexul “greece” sau “grecia”. [EB,greece]: “Primul val de colonisti au venit pe mare dinspre Asia spre Grecia nu mai tirziu de 3000 i.e.n.”. Observati utilizarea eronata a numelui “Grecia” pentru zona egeana de acum 5000 de ani in loc de a folosi un nume geografic fara nici o rezonanta nationala contemporana cum ar fi "zona egeana". Prin [Britanica] incepe crearea mitului numelui contemporan de “grec” aplicat in mod eronat si abuziv perioadei preistorice de la 3000 i.e.n. Nu am mai intilnit pina acum in literatura numele contemporane de România, Franta sau Germania de exemplu aplicate perioadei preistorice europene dar este plin de "greci" si "Grecia" in acelasi context.

“Ei au ocupat Cipru, Creta, anumite Ciclade si coasta estica din Peninsula Balcanica”. Observam ca noii veniti din Asia s-au asezat pe citeva dintre insulele egeene fara a putea patrunde pe continetul european. Ce i-a oprit oare pe noii veniti sa patrunda in Peninsula Balcanica sau catre Europa in sine? Singurul factor activ de stavilire a noilor veniti erau locuitorii timpurii ai Peninsulei Balcanice care proveneau din zona Dunarii deoarece alt loc nemuntos si nepietros nu exista in sud-estul Europei.

5

“Pe la 2600 i.e.n aceste asezari rare au fost intarite prin alte valuri de colonisti care au venit probabil dinspre Asia si erau de o rasa similara cu a predecesorii lor”. Observam aici ca venirea acestor asiatici catre insulele egeene a durat mai multe secole. “… schelete (cretanilor) descoperite in morminte bi-camerale arata ca aveau cranii lungi si subtiri si ca erau mici de inaltime in jur de 1.5 metri”. Observam ca acesti veniti din Asia nu aveau trasaturi europene, erau scunzi si negroizi ceea ce explica complexitatea inchisa a multor greci de azi precum si caracterul cintat-vocalic de pronuntare a cuvintelor rominesti. In cursul mileniului III i.e.n. aceasta populatie asiatica s-a asezat pe anumite insule egeene.

Incepind cu mileniu III i.e.n. apare in zona egeana o continua componenta europeana de origine ariana-dunareana care incepe sa colonizeze lumea antica. “… oameni diferiti au aparut in zona prin 2300 i.e.n. la Phaestus sud de Knossos care au fost absorbiti sau eliminati si care au lasat in urma cladiri circulare uriase in care au asezat oasele mortilor lor”. Tumulusul circular ajunge deci in Creta pe la 2300 i.e.n. si poate fi gasit peste tot in Europa de sud pina pe insulele britanice deci europenii sint cei care patrund pina in Creta in mileniul III i.e.n. Tot acum este acceptabil sa admitem ca a inceput procesul de amestecare a acestor populatii diferite, europene si asiatice.

Din punct de vedere lingvistic gasim despre Creta “pentru ca oamenii si cultura Cretei isi datoreaza originea si dezvoltarea cu preponderenta estica este probabil ca limba cretana apartinea unui grup asian diferit de cel arian. Filologii vad supravietuirea acestei limbi in numele locurilor terminate in ‘ssos’ si ‘inthos’ “. Filologii doar ghicesc ceea ce nu pot explica deoarece limba romina si influenta romineasca asupra acestei zone este pur si simplu ignorata. Sa observam ca in limba romina sufixul "os" este un mecanism fundamental de adjectivare substantivala cum ar fi in perechile "munte-muntos", "deal-delos,deluros", "piatra-pietros" etc. Daca exista multime de nume in "os" in zona egeana este pentru ca provin din adjective rominesti duse acolo de catre poporul arian pre-istoric cum ar fi: Argos, Melos, Paros, Delos, Lemnos, Imbros, Samos, Lindos, Lesbos, Tasos, Naxos, Sifnos etc. Numai orbirea te poate opri sa nu vezi aici radacinile rominesti contemporane ale acestor nume antice adjectivizate: mar-Melos unde "r" este frecvent inlocuit cu "l" in limba koine, par-Paros, deal-Delos, lemn-Lemnos, umbra-Umbros-Imbros, soma-Samos. Sufixul "os" nu a patruns doar in nomenclatura egeana ci si in limba koine unde este chiar abuzat prin frecventa: anghelos-inger, alezinos-ales, allos-altul, amnos-miel, autos-aiela, diabolos-diavol etc.

Componenta asiatica timpurie pe care filologii o identifica eronat (fiind de fapt "os"-ul rominesc) este de fapt factorul ne-european din limba greaca de azi care desi in majoritatea ei este de origine romineasca este puternic “grecizata” si cintata la nivel vocalic ceea ce este specific limbilor asiatice. O sa discutam detalii in capitolul Limba greaca, dialect alienat al limbii romine. Sa retinem pentru acum existenta unei populatii asiatice asezate pe anumite insule din marea Egee in mileniul III i.e.n.

6

2.2. Arienii-carpatini timpurii si zona egeana preistorica Un alt focar uman in zona egeana, insulele Ciclade, a produs marea cultura minoana. “Colonistii timpurii pe unele dintre Ciclade si in partile mai calde din 'Grecia' continentala au fost intariti prin 2600 i.e.n. de catre noi colonisti dinspre Asia”. Observam din nou folosirea eronata a numelui national “Grecia” pentru Peninsula Balcanica a mileniului III i.e.n. Britanica a pornit pe directia “grecitatii” intregii lumi antice asa ca foloseste acest nume in sus si in jos, la fel de eronat ca pe cel de “indo-european”. Cicladele au fost colonizate dinspre Asia, dar Britanica esueaza sa coreleze sosirea noilor colonisti din Ciclade cu fondarea Troiei in Asia Mica pe la 2600 i.e.n. Noii veniti vin dinspre Asia dar Asia Mica in sine este fondata de catre o populatie de origine balcanica la exact aceeasi perioada de timp. Britanica mai esueaza inca o data cind nu coreleaza noii veniti in Ciclade cu patrunderea in Peninsula Balcanica dinspre nord a unei populatii la aceeasi perioada de timp. Troia este fondata pe la 2600 i.e.n., Cicladele sint colonizate pe la 2600 i.e.n., Peninsula Balcanica este patrunsa de la nord pe la 2600 i.e.n. In final devine evident ca noii veniti din Ciclade care vor fonda civilizatia miceniana sint din grupul de arieni-dunareni care patrund peste tot in sudul Europei si in Asia Mica. In linii mari acesta este inceputul expansiunii arienilor dunareni care va duce la colonizarea lumii antice si care va fi urmata 700 de ani mai tirziu de marea expansiune de la 1900 i.e.n.

Acest prim val de arieni dunareni in zona egeana se fac cunoscuti in zona pe plan militar : “Spre sfirsitul Epocii Bronzului s-au angajat in raiduri impotriva Egiptului unde au fost cunoscuti drept ‘oamenii marii’ fiind secole mai tirziu numiti carieni, lelegi si fenicieni … si sub numele colectiv de Pelasgi”. Observati cum “oamenii marii” provin din Asia Mica, zona colonizata de dunareni in mileniul III i.e.n. Dupa mii de ani numele acelor popoare au inca rezonanta romineasca, “cara, a cara”, “lele, a leli”, “feni, fine” etc. Ei originau dinspre Dunare si mai au inca nume rominesti asa ca apartenenta lor la grupul arian-dunarean este indiscutabila. Urmasii lor din Asia Mica vor deveni vestitii Latini de mai tirziu. Acesti Pelasgi sint identificati in [Dacia Preistorica] pe criterii etnografice ca fiind poporul lui Uranus din Muntii Carpati.

Vedem pina acum doua componente umane majore in zona egeana: una de origine asiatica, mai ales in zona insulara, elementul “grec” de mai tirziu; una ariana-dunareana mai ales in Peninsula Balcanica si Asia Mica dar si in zona insulara, elementul rominesc din dezvoltarea viitoare. Componenta asiatica este limitata la extremitatea Peloponezului si zona insulara inconjuratoare fara a putea pune piciorul pe continentul european. “Pe la inceputul mileniului II i.e.n. s-au dezvoltat culturi separate la nord si sud de Corint. Zonele nordice faceau schimburi mai ales cu Troia si nord-vestul Asiei Mici pe cind zona sudica din Peloponez cu cicladele”. Noi vedem in aceasta polarizare politica si culturala dintre extremitatea sudica si restul peninsulei Balcanice rezultatul celor doua componete umane, lingvistice si culturale diferite, asiaticii si dunarenii-arieni care au intrat in contact in zona insulara si in Peloponez.

7

Inca de pe la 2500 i.e.n. extinderea asiaticilor catre Europa este limitata la Peloponez prin prezenta masiva in restul peninsulei Balcanice a arienilor dunareni care fondeaza primele case megaron de origine dunareana. Acesti arieni-dunareni care au colonizat Peninsula Balcanica inca de la 2500 i.e.n. sint descrisi in [EB] “Ceramica lor era facuta grosolan si impodibita cu spirale”. Aici se vorbeste despre Spirala Dacica atestata in Peninsula Balcanica acum 4500 de ani! Despre economia pastorala si casnica care duce la ceramica neslefuita am discutat in [NNSL]. “Ei purtau ‘securea de lupta’ si au fortificat satele de la Dimini si Sesklo cu un zid circular”. Elementul arheologic numit “securea de lupta” va identifica peste tot in lumea antica expansiunea arienilor dunareni. Numele “secure de lupta” este inselator deoarece folosirea acestui obiect nu este inca elucidata. Pe de alta parte, cine construieste fortificatii este evident in aparare si nu expansiune, deci arienii timpurii de la 2500 i.e.n. din Peninsula Balcanica se aparau impotriva expansiunii elementului asiatic venind dinspre insulele egeene. “Modul de viata demonstreaza ca veneau dinspre Balcani concluzie intarita de aparitia caselor megaron in Asia Mica la Troia la aceeasi perioada de timp 2500 i.e.n.” In sfirsit [Britanica] coreleaza evenimentele de la est si vest de marea Egee.”Cea mai probabila ipoteza este ca colonistii dinspre Macedonia si de la Troia earu primii arieni care au atins coasta Mediteranei”. Acesti arieni timpurii veneau dinspre Balcani deci dinspre bazinul dunarean. Aici [Britanica] pune punctul de pe "i" cind numeste colonistii mileniului III i.e.n. drept "indo-europeni" care trebuie citit "arieni". Este total inexplicabil cum urmatorul val dunarean asupra aceleiasi zone, 500 de ani mai tirziu, este numit de [Britanica] drept "primii 'greci' " care au patruns in zona.

Sa retinem in continuare ca in cursul mileniului III i.e.n. zona egeana devine locul de contact a doua componente umane, rasiale, lingvistice si culturale diferite, una asiatica venind dinspre insule catre Europa si una ariana-dunareana in expansiune dinspre Dunare catre marea Mediterana. Sa mai observam ca in afara componentei dunarene si asiatice nu exista un alt factor uman important in zona egeana de acum 4-5000 de ani.

Daca situatia din Peninsula Balcanica ar fi ramas neschimbata dupa 1900 i.e.n. [Britanica] crede ca “s-ar fi dezvoltat in Peninsula Balcanica o civilizatie asemanatoare cu cea din Creta si Ciclade”, deci de origine asiatica, componenta greaca de mai tirziu, am preciza noi. Aceasta este doar o ghicitoare care n-are ce cauta intr-o enciclopedie. N-a fost sa fie asa deoarece arienii mileniului III i.e.n. sint doar preludiul marii expansiuni ariene care bate la usa istoriei in jur de 1900 i.e.n. In continuare componenta europeana devine tot mai pronuntata si va duce la dezvoltarea marilor culturi rominesti antice din zona egeana numite cultura ioniana si doriana a popoarelor regilor romini Ion si Doru.

2.2. Rominii regelui Ion si peninsula Balcanica. “Noi veniti au tulburat

pacea din zona pe la 1900-1600 i.e.n. prin infiltrare …”. Acum incepe marea expansiune ariana dinspre spatiul carpato-dunarean care se va opri in est numai

8

in India si vestul Mongoliei, la vest in Irlanda, la nord in zona Baltica si Scandinavia unde vor intra in legatura cu Teutonii iar la sud vor atinge marea Mediterana. Noul val rominesc-arian care patrunde in Peninsula Balcanica peste arienii si mai vechi asezati acolo, aduc cu ei roata olarului, carul de lupta si calul domesticat. Aceleasi inventii marete antice patrund tot acum si in Asia Mica (care va deveni cunoscuta drept Ionia, Tara Regelui Ion) unde se suprapun tot peste popoare ariano-dunarene asezate acolo pe la 2600 i.e.n. Sintem la inceputul mileniului II i.e.n. si avem in Peninsula Balcanica si Asia Mica popoare ariene de origine dunareana care opresc extinderea grecilor asiatici catre Europa, limitindu-i Peloponez si anumite insulele egeene.

[Britanica] pedaleaza in continuare pe notiunea de “grec”, absolut fara sens la 2000 i.e.n. “Este in general acceptat ca noii veniti de la mijlocul Epocii Bronzului erau primii vorbitori de limba 'greaca' care au atins Grecia centrala si Peloponezul”. Mai sint peste 1000 de ani pina la inceperea istoriei scrise in Europa secolului VIII i.e.n., mai sint 2000 de ani pina la vremurile crestine, mai sint aproape 3000 de ani pina la raspindirea numelui de “grec” prin secolul X e.n. dar [Britanica] il aplica la dunarenii anului 1900 i.e.n. Dupa [Britanica] la 1900 i.e.n. dacii nu erau daci, latinii nu erau latini, rominii nu erau romini etc. dar grecii erau greci! Nu numai ca grecii erau greci dar si vorbeau greceste la 1900 i.e.n.! Sint 4000 de ani de cind [Britanica] sustine ca "grecii" vorbeau "greceste" dar in Grecia de azi inca nu exista o limba greaca unitara, toti vorbind dialecte diferite pina la neitelegerea reciproca.

Valul arian-rominesc de la 1900 i.e.n. va fonda faimoasele cetati de la Olimpia, Corint, Micene, Argolis, Atena etc. si vor ajunge nemuritori in istoria omenirii sub numele de ionieni, dupa stramosii lor Deucalion, Elen, Dorus, Xuthus, Ion, Eolus, Magnes, Macedon. [Britanica] considera gratuit ca Ion, Doru, Macedon si restul erau “probabil primii vorbitori de limba greaca care au patruns pina la Peloponez”.

Afirmatiile-ghicitori din [Britanica] produc o serie nesfirsita de paradoxuri: de unde au venit acesti “greci” ramine un mister vesnic pentru [Britanica]; de ce nu apartin la o familie lingvistica mai larga? de ce nu sint vazuti parte din marea expansiune ariana care tocmai incepuse? de ce nu se vede cit de romineasca era limba ionienilor de mai tirziu? Din limba acestor romini-ionieni se va dezvolta pe vremea Macedonului dialectul koine care va ajunge limba lumii antice pe vremea crestina. A se remarca ca dialectul koine este azi mai apropiat de limba romina decit de limba greaca. Pentru detalii vezi capitolul Rominitatea Limbii Evanghelice.

Rominii ajunsi in Peninsula Balcanica pun bazele culturii Miceniene descoperita la Micene in Argolis, care a inflorit in perioada 1600-1100 i.e.n. Au avut schimburi intense cu civilizatia Minoana din Creta culminind cu preluarea puterii in Creta de catre rominii regelui Ion pe la 1450 i.e.n. Dupa preluarea puterii din Creta de catre romini va apare scrisul silabic cunoscut drept alfabetul Liniar A iar putin mai tirziu Liniar B. Pentru detalii vezi capitolul Alfabetele Europene.

9

In secolele urmatoare rominii-ionieni au continuat fondarea de asezari in Creta, Cipru, Cilicia si chiar Siria, colonizind lumea incetul cu incetul. De pe insule au intrat in schimburi economice spre est si sud cu Siria, Palestina si Egipt iar spre nord cu Troia, Tesalia si Macedonia. Insulele Ciclade pastreaza putine urme de ceramica miceniana ceea ce arata ca si-au pastrat un fel de independenta fata de rominii-ionieni. Sa nu uitam ca Cicladele erau locuite de catre grecii asiatici inca din vechime care ar explica si atitudinea lor separatista.

Colonizarea lumii continua gasindu-i pe rominii-ionieni fondind asezari la Acragas si Siracuza in Sicilia, la Oria si Taras in sudul Italiei etc. Incepem sa intelegem acum de ce dialectele din sudul Italiei sint mai apropiate de limba romina decit de limba italiana, tragindu-se din rominii regelui Ion care au colonizat tot sudul european. Sa nu uitam ca peninsula Italica va fi populata tot de catre arienii-romini venind direct dinspre valea Dunarii pe la nord de Italia. Avem deci doua directii care cuprind Italia de la nord si de la sud, Italie unde Latinii vor gasi aproape 1000 de ani mai tirziu o populatie vorbind limba “latina populara”. Acum intelegem de ce in dialectul Oscan de azi se zice “pod” ca in Maramures si nu ”quod” ca la Roma.

Dupa 1300 i.e.n. se marcheaza un declin al rominilor-ionieni in toata zona egeana. Cultura miceniana si-a pierdut uniformitatea ceea ce indica o slabire insemnata a schimburilor din zona. Lipsa schimburilor a dus rapid la formarea de particularitati locale diverselor zone egeene. Apar fortificatii impresionante la Micene, Tirins si Atena-Olteana etc. iar in loc de unelte tot mai multe sabii si arme sint descoperite.

Este epoca ultimei mari expansiuni rominesti-ariene pornita tot din spatiul carpato-dunarean sub conducerea regelui Doru. Patrunderea dorienilor in Peninsula Balcanica marcheaza sfirsitul unei ere de istorie antica romineasca si ridicarea unei ere noi care va ramine inscrisa pe veci in istoria omenirii sub numele nemuritor de cultura doriana si ioniana.

2.4. Rominii regelui Doru si peninsula Balcanica. [Britanica, greece]:

“Colapsarea civilizatiei Epocii Bonzului a fost urmata de migratii care au afectat lumea mediteraneana”. [Britanica] vede istoria rasturnata cu 180 de grade si afirma ca Epoca Bronzului colapseaza din senin si apoi apar migratii tot din senin. Ce se intimpla de fapt este o pre-migratie pe scara mica care desi nu are un impact major imediat poate duce pe termen lung la declinul unei civilizatii. De exemplu resurse sociale importante sint deturnate da catre alte domenii catre aparare, constructii de infrastructura, arme, pregatire militara etc. toate acestea fiind activitati neproductive pe termen scurt din care au de suferit productia de pace normala, schimbul de valori etc. exact ce s-a inregistrat in Peninsula Balcanica , pina in Peloponez, dupa 1300 i.e.n. Decaderea Epocii Bronzului in zona este cauzata de primele valuri ale expansiunii doriene dinspre Dunare catre zona egeana. Efortul de razboi al ionienilor va duce la decaderea culturii Miceniene.

10

[Britanica] ia atitudine impotriva dorienilor: “Bande invadatoare care au venit probabil de catre valea Dunarii au distrus asezarile in centrul Macedoniei“ care au produs in schimb o avalansa catre sud. [Britanica] ii numeste pe dorieni “bande” deci dorienii ar fi fost banditi in viziunea de la Londra. Singurul motiv pe care-l pot gasi calificarii de "banditi" este ca dorienii veneau dinspre Dunare si nu dinspre Tamisa.

Cum mai poti explica faptul ca ionienii care au venit tot de pe Dunare si tot din Dacia dar cu 600 de ani inaintea dorienilor au fost numiti “primii greci” dar valul regelui Doru sint “banditi”? Explicatia poate fi de natura politica recenta si fara conotatii istorice. Germanii le-au ridicat ode dorienilor regelui Doru considerindu-i "adevaratii arieni" cu care ei germanii ar fi vrut sa semene dar i-au ignorat pe ionienii care s-au retras din fata dorienilor iar mai tirziu au cedat lui Darius fara o lupta acerba. Observam ca din motive politice dorienii trebuie declarati banditi pe cind ionienii regelui Ion desi vin tot din Dacia sint catalogati "greci timpurii".

De unde stim ca dorienii nu erau banditi? In urmatoarele doua secole vor ocupa intreaga peninsula Balcanica unde nici una dintre cetatile ioniene nu le poate face fata. Atena-Olteana este singura cetate ioniana care si-a pastrat independenta in fata dorienilor fiind unicul picior de pod pe care ionienii il vor pastra pe peninsula Balcanica. Putin mai tirziu ii vom gasi pe dorieni la frontiera ... Egiptului! Deducem de aici ca poporul regelui Doru era bine organizat, puternic si de nestavilit deci departe de a fi categorisit drept “banditi”.

Legendele ulterioare pastreaza genealogia noilor veniti dorieni. Sa le acordam atentie deoarece sint nume dace de pe la 1300 i.e.n. Rominii-Arieni erau condusi de grupul numit Heraclides si care se numeau Aheieni. Sa observam radacina lingvistica "hera" in numele dorienilor daci, nume care se va regasi in Legendele Olimpului de mai tirziu. “Principalii lor sustinatori erau dorienii care vorbeau un dialect in mare 'grec' ”. Aceste enormitati vin de pe malurile Tamisei si sint raspindite in toata lumea inconjurate de o aura de profesionalitate. Deci dupa [Britanica] Epoca Bronzului decade din senin inaintea invaziei dorienilor, dorienii sint "banditi" care vin dinspre valea Dunarii si tot dorienii sint … greci! din moment ce vorbeau "un dialect grec". Dupa [Britanica] pe Dunarea de la 1300 i.e.n. se vorbea numai … "greceste" iar acesti "greci" poarta nume rominesti cum ar fi Doru. Observati ce imagine contorsionata despre istoria poporului Arian-Romin este promovata prin [Britanica]. Mai observam si greseala enorma a folosirii numelui contemporan de "grec" pentru un popor dunarean de acum 3500 de ani. Acei romini se numeau pe ei insisi dorieni, au instaurat statul numit Sparta iar Britanica-i numeste "greci". Numele contemporan de "grec" aplicat dorienilor regelui Doru este echivalent cu a-i numi pe celtii britanici "englezi", pe celtii dunareni "germani", pe dacii panonici "maghiari" sau pe ionienii anatolieni "turci" pentru ca acesta este numele contemporan al acelor zone antice.

Dorienii care veneau dinspre Dunare purtau nume rominesti si vorbeau limba romina veche. Daca [Britanica] ii numeste pe dorieni “greci”, desi numele

11

“grec” va apare 1500 de ani mai tirziu, imi iau si eu libertatea de a-i numi romini. Deci dorienii erau romini din spatiul carpato-dunarean si vorbeau limba romina veche ceea ce demonstram din plin in capitolul Rominitatea Limbii Evanghelice. Din moment ce sint identificati drept “greci” inseamna ca erau de un neam cu ionienii, poporul regelui romin Ion.

Din limba romina a ionienilor se va naste spre sfirsitul erei trecute dialectul international koine, limba Evangheliilor Crestine, limba romineasca pina in ziua de azi. Din limba koine, ajunsa limba tuturor neamurilor pamintului antic, se va dezvolta dupa vremurile romane limba greaca, trasabila deja pe la 600 e.n. Limba greaca este o limba noua a acestei ere deci aplicarea numelui “grec” la popoarele regilor Ion si Doru in mileniul II i.e.n. este o greseala imensa care umbreste istoria poporului romin si pe care o indreptam prin aceasta carte.

Efectele marii expansiuni doriene sint simtite de-a lungul si latul pamintului antic. “In acelasi timp aceste ("bande" doriene) si alte bande migratoare in Europa si Asia au largit area de haos care a inclus Italia, Sicilia si nordul Africii”. Avem de a face cu o mare expansiune umana care cuprinde trei continente. Dorienii nu erau de fel migratori, cum ar fi mongolii pina in ziua de azi, ci erau un popor sedentar dar in expansiune teritoriala catre toate zarile lumii. Observam de asemenea noul val revarsat asupra peninsulei Italice pina in Sicilia este tot carpato-dunarean dupa ce zona fusese colonizata mai devreme tot de catre romini-arienei. Acesti romini porniti din Dacia pe la 1300 i.e.n. vor forma popoarele Italice printre care se vor aseza Latinii dupa fondarea Romei pe la 500-700? i.e.n. Vom arata mai jos ca marea expansiune doriana este cauza indirecta a dislocarii latinilor de la Troia din Asia Mica si impingerea lor inapoi catre Tracia si in final in Italia la Roma. Latinii se vor aseza in Italia printre popoare cu care ei erau inruditi prin originea comuna carpato-dunareana, popoare rominesti asezate in Italia cu 1000 de ani inaintea latinilor.

Dorienii de mai tirziu se impart in mai multe ramuri numite "filai" care denota relatii de familie, denumire care provine din "fiu, fiul lui, filai". Aceste ramuri poarta numele de Hileis, Dimanes si Pamfiloi. Istoria lor o relatam pe scurt in continuare. Copiii lui Heracles, Heraclitii, sint persecutati dupa moartea acestuia de catre unchiul lor numit Euristeus din Micene si s-au refugiat cu totii in Tesalia. Aici sint ajutati de catre Egimius care este descendent de-al lui Dorus insusi. Egimius l-a adoptat pe unul din copii lui Heracles numit Hilus si i-a facut parte dreapta cu proprii lui copii numiti Pamfilus si Diman. Neamul acestor trei vor forma ramurile doriene de mai sus in perioada istorica.

Sintem acum la 80 de ani de la razboiul cu Troia, deci inca inainte de 1000 i.e.n. si Hilus are trei stra-stranepoti numiti Temeneu, Aristodemus si Cresfontes. Acestia trei se pornesc impreuna sa-si revendice mostenirea stra-strabunicului Heracles. S-au dus la Naupactus unde au construit corabii si au patruns in Peloponez prin nord-vest. Cresfontes a luat Mesenia; Temeneu l-a invins pe Tisameneu, fiul lui Orestes, si a luat Argolia; Aristodemus a murit in

12

lupta asa ca gemenii lui, Euristenes si Procles, au luat Sparta ceea ce marcheaza inceputul hegemoniei duale spartane.

Sa observam acum numele rominilor proaspat veniti de pe Dunare in Peninsula Balcanica la 1300 i.e.n.: "Aristodemus" care este radacina numelui lui Aristotel de mai tirziu; Cresfontes care isi pastreaza sensul comun din limba romina de "frunte crestata" sau "frunte incretita" deci este doar o porecla; Temeneu pe care-l regasim intre dacii de mai tirziu si este cuvint comun in limba romina; Heracles care poarta un nume regasit in legendele Olimpului-Olteniei; Procles care este radacina numelui Patrocle de mai tirziu; Pamfiloi care este pastrat pina azi si are deci are o vechime atestata de peste 3000 de ani. Numele Pamfil in sine este format din "panta+filo" care vine din "pe+toate+fiul-lui" si are sensul probabil de "toti fii lui ... " sau "toate neamurile lui ...", cu semnificatie comuna in limba romina peste mii de ani! Numele purtate de dorienii dunareni sint importante pentru noi deoarece sint si numele dacilor de la 1300 i.e.n.

De remarcat ca limba dorienilor era deja separata la nivel dialectal de limba ionienilor care plecasera din Dacia cu 600 de ani inaintea dorienilor. De aici ne putem face o idee despre ritmul evolutiilor lingvistice antice. Acesti dorieni care poarta numele de mai sus vor deveni una dintre multele ramuri umane-rasiale, lingvistice si culturale din care se vor cristaliza grecii dupa vremea crestina si dupa vremea romana dar inainte de 1000 e.n. Componenta doriana a grecilor contemporani este pur si simplu romineasca pre-istorica. Acum intelegem si mai bine greseala istorica imensa prin care poporul regelui romin Doru este catalogat "grec" in toate enciclopediile lumi. Acest lucru a fost posibil deoarece originea dorienilor parea impersonala pina la aceasta carte. Afirmam aici raspicat ca dorienii sint neam arian-rominesc si ne pronuntam total impotriva inlocuirii numelui lor istoric de dorieni ai regelui romin Doru cu numele contemporan de "grec".

Patrunderea valului dorian pina la extremitatea sudica a peninsulei Balcanice a insemnat o dislocare a majoritatii ionienilor care colonizasera regiunea cu multe secole in urma. Ionienii s-au trezit dintr-o data fara iesire, noii veniti dinspre nord fiind de neoprit iar spre sud avind imensitatea marii Mediterane. Atena-Olteana este ultima cetate ioniana nesupusa dorienilor. Atenienii-oltenii au probleme majore de formare de tabere pentru toti ionienii refugiati in Atica, ultima provincie care va ramine ioniana pina pe vremurile romane. S-ar parea ca destinul ionienilor se apropiase de sfirsit.

In mod miraculos, ca o intruchipare a Phoenixului nostru stramosesc, ceea ce semana a sfirsit va duce la renasterea si raspindirea maretei culturi rominesti antice a ramurii ioniene si la formarea inaintea vremurilor crestine a primei limbi mondiale din istoria omenirii, dialectul koine-comun.

13

2.5. Rominii Hyksos si Egiptul antic. Nici o tara antica nu si-a inregistrat istoria atit de consecvent cum a facut-o Egiptul. Dinastiile faraonice egiptene pot fi trasate curat pina pe la instaurarea acestora pe la 2800 i.e.n. fiind impartite in trei mari perioade istorice cunoscute drept Regatul Vechi, Regatul Mijlociu si Regatul Nou. Egiptul nu a inregistrat doar faraoni ci inteaga domnie a acestora, evenimente, campanii militare, constructii majore religioase in esenta lor, intrigi de curte, etc.

Pornind de la acest punct de vedere istoricii crestini au incercat sa gaseasca documente istorice care sa ateste interactia dintre istoria nomazilor evrei si puterea faraonica bazat pe legendele israelite care spun ca prin Iosif evreii au ajuns aproape de virful piramidei politice egiptene detinind pozitia de Mare Vizir. In final nu s-a gasit nici un singur document istoric despre interactiunea egipteano-israelita dar s-au gasit tone de documente despre interactiunea romino-egipteana.

Arhivele egiptene dovedesc o bresa in documentare, constructii majore si cultura sociala traditionala intre anii 1730-1580 i.e.n. Cum se explica aceasta brusca schimbare?

Egiptul a fost martor la ceva neasteptat si inspaimintator petrecut pe la 1730 i.e.n. Ca un trasnet din senin au aparut in Egipt venind dinspre est, Orientul Apropiat sau sudul Palestinei, oameni in carute trase de cai si chiar oameni calari depre care egiptenii au crezut la inceput a fi fiinte magice deoarece nu mai vazusera in viata lor o asociere de genul om-cal. Era de neimaginat mobilitatea pe care cei din carute si calari o aveau in comparatie cu ceea ce egiptenii erau obisnuiti. Surpriza a fost atit de mare incit nici nu sint inregistrate lupte intre egipteni si noii veniti care pur si simplu cuceresc Egiptul prin surpriza.

Pina cind egiptenii s-au dezmeticit Egiptul care nu fusese cucerit niciodata pina atunci s-a trezit stapinit de noii veniti ce vor fi cunoscuti sub numele egiptean de Hyksos. Se pare ca numele "Hyksos" este o agregare de cuvinte egiptene semnificind "stapinul tarilor straine" deci egiptenii stiau ca noii veniti stapineau tari si in afara Egiptului.

Istoricul Manetho (de felul lui romin macedonean) din Egipt scrie prin secolul III-IV i.e.n. o istorie a Egiptului si descrie dinastia a XV-cea drept "sase regi straini din Fenicia" iar dinastia egipteana a XVI-cea si o parte din a XVII-cea sint denumite "Regii Pastori". Lista oficiala a Regatului Nou omite cu totul perioada dominata de Hyksos dar noi stim ca egiptenii aplicau o politica de stat crincena de distrugere minutioasa a istoriei care nu era recunoscuta de puterea oficiala. Era si o componenta religioasa in acest gest prin care in urma distrugerii documentelor, inscriptiilor si desfigurarii statuilor le era negat celor morti dreptul de a reinvia vreodata (prin distrugerea istoriei egiptenii preveneau repetarea acesteia). Cu toate acestea exista un fragment numit Papirusul lui Turin care in putinele fragmente pastrate mentioneaza "108 ani ai celor sase regi straini". Chiar si arheologia a reusit sa puna in evidenta prezenta Regilor Pastori in Egipt.

14

Unii considera ca Hyksos erau triburi semitice din Canan si Siria deci coasta estica a marii Mediteraneene. Aceasta afirmatie este o simpla parere gratuita care nu se bazeaza pe nimic si sta in picioare numai atita timp cit nu vine nimeni altcineva cu argumente. Mai exista si o dorinta subiectiva de a le gasi israelitior orice urma cit de mica in Egipt pentru ca Vechiul Testament afirma ca Iosif a ajuns Mare Vizir desi nu se poate nici macar aproxima perioada istorica respectiva. In afara acestei perioade istorice cind Egiptul este cucerit de Hyksos si documentele oficiale sint rare nu exista nici cea mai mica dovada scrisa sau arheologica a prezentei israelitilor in Egipt, fie sclavi, fie cuceritori. In plus mai sint 500 de ani pina la aparitia israelitilor pe scena istoriei conform [Britanicii]: "... cultura pe care au gasit-o israelitii in Palestina cind s-au infiltrat aici prin secolele XIII i.e.n." deci Hyksos nu aveau cum sa fie arabi-semitici.

Noi dovedim ca acesti Hyksos care au cucerit Egiptul la 1700 i.e.n. sint romini-arieni facind parte din marea expansiune ariana de la 1900 i.e.n.

Sa observam succesiunea istorica a marii expansiuni ariene. La 1900 i.e.n. porneste din spatiul carpato-dunareano-pontic in toate directiile geografice si la 1700 i.e.n. este atins Iranul si Babilonul care este cucerit. Observam ca intrarea in Egipt s-a facut la 1730 i.e.n. deci cucerirea Egiptului de catre Hyksos se incadreaza temporal perfect in marea expansiune ariana si la aceeasi data cu cucerirea Babilonului.

Din plansa alaturata de vede ca imperiul Hyksos, pe fond de culoare mai inchisa, era intins de la Asia Mica si sudul Marii Negre catre sud peste Liban si Palestina pina in Egipt. Aceasta expansiune brusca si pe scara larga geografic nu poate fi in nici un fel separata sau inteleasa in afara marii expansiune ariane de la 1900 i.e.n. Pur si simplu nu exsita nici o urma a altor popoare majore ca fiind in expansiune la acea data timpurie.

Ca un alt factor de natura culturalo-tehnologica sa observam ca Egiptul a cunoscut calul si carul de lupta odata cu invazia poporului Regilor Pastori. Din capitolele precedente stim ca arienii carpatini au introdus calul, caruta si roata olarului in Europa ne-Carpatina, in Asia Mica, Iran si India. Urmele arheologice ale arienilor pot fi curat trasate urmarind roata olarului, carul si calul domesticat pe masura ce au cuprins lumea dupa 1900 i.e.n. Hyksos pot fi separati de marea miscare ariana doar prin ignorarea evidentelor arheologice din restul Euro-Asiei antice. Prin faptul ca Hyksos au invadat Egiptul in carute trase de cai la anul 1700 i.e.n., apartenenta lor la grupul arian-carpatin si la marea expansiune ariana este absolut certa. In lumea antica de la 1700 i.e.n. nimeni in afara arienilor nu putea intra in Egiptul venind in carute trase de cai.

[Britanica] nu ne mai poate surprinde cu afirmatia ca Hyksos erau probabil israeliti dupa afirmatia ca poporul regelui Ion care vine dinspre Dunare la 1900 i.e.n. erau "primii greci". [Britanica] nu ia in considerare nici faptul ca aparitia israelitilor nomazi in zona Palestina a avut loc dupa 1200 i.e.n. pe cind Egiptul este cucerit de un popor cu tehnologie avansata pe la 1700 i.e.n. Acest gen de afirmatii constituie doar o politizare a istoriei si nimic mai mult.

15

O descriere a poporului Hyksos s-a pastrat prin istoricul egiptean Manetho: "Noi aveam un rege numit Tutimaeus. In domnia lui s-a intimplat. Nu stiu de ce Dumnezeu era suparat pe noi. Neasteptat dinspre regiunile de est au sosit oameni de o rasa necunoscuta. Increzatori in victorie au marasluit impotriva tarii noastre. Cu forta au luat-o, usor, fara o singura batalie. Invingindu-i pe conducatorii nostri au ars orasele noastre fara nici o mila si au distrus templele zeilor nostri. Localnicii au fost tratati cu cruzime, unii dintre ei chiar omoriti, iar femeile si copii au fost dusi in sclavie. In cele din urma au numit un rege dintre ei insisi numit Salitis care locuia la Menfis si a facut Egiptul de Sus si Egiptul de Jos sa-i plateasca tribut si a format garnizoane in locuri unde sa-i fie la indemina. Cind a gasit un oras (Avaris) in provincia Sais care ii se parea potrivit l-a reconstruit si l-a facut foarte puternic prin ridicarea de ziduri si instalarea unei forte de 240.000 de barbati. Salitis se ducea acolo in fiecare vara sa-si ridice cucuruzii, sa-si plateasca oamenii, sa-si instruiasca armata si ca sa-i terorizeze pe straini."

Povestea lui Manetho este mai mult decit relevanta pentru originea acestor Hyksos. In primul rind sa observam ca noii veniti erau "de o rasa necunoscuta". Daca noii veniti erau "israeliti" din peninsula Arabica asa cum se sustine gratuit (pe motiv ca era regiunea cea mai apropiata de Egipt catre est) cum puteau ei fi "de o rasa necunoscuta" egiptenilor cu care se invecinau? La ora respectiva erau deja vreo mie de ani de cind egiptenii inregistrau meticulos tot ceea ce se intimpla in Egipt, tratate, vizite, istorii, legende etc. Cum puteau ei sa nu stie de existenta arabilor? Evident ca "rasa necunoscuta" nu puteau fi nici cum popoare semitice si singurii "necunoscuti" in Egiptul de la 1700 i.e.n. erau omul alb carpato-dunarean care a colonizat lumea antica mai ales dupa 1900 i.e.n. Hyksos erau deci de rasa alba europeana asa cum dovedim mai jos prin picturile pastrate imormintele egiptene.

Sa observam ca pe cel ales rege il chema Salitis, nume de morfologie curat europeana antica de natura geto-daco-romano-etc. Acest nume nu este prin nimic un nume semitic a caror structura morfologica poate fi gasita in Biblia Iudaica (Vechiul Testament) si este insirata de Matei la inceputul Evangheliei sale: Avraam, Isaac, Iacov, Iuda, Fares, Esrom, Aram etc. Numele Salitis este de natura ne-semitica clara. Numele regilor dinastiei a XV-cea, numita si Dinastia Marilor Hyksos, este data tot de Manetho: Salitis, Beon, Apachnan, Apophis, Iannas si Assis, toate nume rominesti antice.

De observat ca Hyksos nu aveau un rege la invadarea Egiptului, specific poporului arian, care neacceptind puterea centralizata aveau un "rege" local la nivel de subgrup in fiecare grup mai mare. Dupa ce au cucerit Egiptul au ales pe Salitis rege deoarece nu aveau de ales in fata unei tari mari si impunatoare cum era Egiptul.

Mai constatam ca Regii Pastori au luat in robie "femei si copii". Aceste detaliu esential ne spune ca erau un grup in majoritate masculin specific unei mari expansiuni. Daca ai de a face cu o populatie nomada cum erau semiticii, acestia erau nomazi de la mic la mare, de la tinar la batrin, de la femeie la barbat

16

traind in corturi mutate in urma turmelor. Daca un grup semitic aparea intr-o zona, veneau cu femei, copii, tineri si batrini. Poporul Hyksos au luat "femei si copii" deci erau cu preponderenta barbati plecati in gasirea unui loc de asezare. Aceasta mai demonstreaza ca nu erau nomazi ci in expansiune si ca erau doar un segment al societatii si nu intreaga societate in sine. Erau prin urmare o forta armata organizata care nu se incadreaza in caracterul nomad al semiticilor arabi.

Regii Pastori construiesc garnizoane in locuri strategice si reconstruiesc orasul Avaris. Cultura constructiilor strategice nu a apartinut niciodata popoarelor semitice nomade dar gasim cetati intarite la Troia anului 2700 i.e.n. deci cu 1000 de ani inaintea cuceririi Egiptului. Egiptenii construiau palate si temple minunate dar arienii construiesc fortificatii. Cultura fortificatiilor nu o poti dobindi peste noapte devenind din nomad constructor de ziduri si troiene. Aceasta cultura nu o gasesti la popoarele nomade dar este deja atestata 1000 de ani mai devreme in sud-estul Europei. Toate acestea dovedesc ca noii veniti veneau dintr-un loc in care zidul cetatii si troienele din jurul satului erau deja trasaturi culturale si mijloace de supravietuire.

Un aspect la fel de important este forta umana de un sfert de milion de soldati insarcinati cu paza garnizoanei Avaris. Nu existau multe locuri in lume la 1700 i.e.n. unde sa poti aduna un sfert de milion de barbati intr-o garnizoana. Acest numar in sine este mai mare decit toate populatiile nomade semitice ale lumii la 1700 i.e.n. Mai considerati ca puterea poporului Regilor Pastori se intindea la de Menfis la Marea Neagra deci cite alte garnizoane si locuri intarite erau intre Egipt, Palestina, Liban, Siria si Anatolia? De unde putea veni un asemenea popor din senin la 1700 i.e.n.? Sigur nu din deserturile peninsulei Arabice ci de pe valea roditoare a Dunarii si restului sistemului hidrologic care o sustine, din Basarabia si pina in Austria de azi.

Sa mai observam ca noii veniti nu erau intr-o campaniei de jaf de unde te intorci acasa cu bratele pline de prada de razboi. Poporul Regilor Pastori s-a dus in Egipt si s-au asezat acolo de la bun inceput deci erau un popor sedentar ajuns la expansiune teritoriala. Ce alt popor in situatie similara cunoastem in istorie la 1700 i.e.n.? Singurul exemplu de care avem cunostinta este poporul carpato-dunarean care incepuse deja epoca marii expansiuni.

Cine observa marea expansiune ariana de la 1900 i.e.n. in mod global punind impreuna toate componentele geografice ale acesteia, toate componentele culturale si tehnologice, prezenta calului si a carutei, morfologia numelor pastrate peste milenii, ajunge la concluzia necesara ca poporul Regilor Pastori care cucereste Egiptul la 1700 i.e.n. este parte integranta a marii expansiuni ariene de origine carpato-dunareana.

Rominii carpatini cunoscuti sub numele egiptean de Hyksos au domnit in Egipt mai multe secole avind centrul de putere la Menfis la gura deltei Nilului. Prin garnizoane strategice si forte mobile in susul si josul Nilului si-au mentinut puterea, au cules taxe si au impus legi noi in Egipt. Prin distributia de nume regale similare in zonele invecinate Egiptului putem deduce cu precizie ca rominii-arieni stapineau si peste zona inconjuratoare Nubia si Palestina.

17

Egiptenii se rugau la zeii lor nenumarati si asteptau nasterea unui mintuitor care sa-i salveze din robia romineasca. Acest mintuitor avea sa fie stra-strabunicul pe linie paterna a sotului faimoasei Nefertiti, ea insasi de origine romineasca.

Ridicarea Egiptului impotriva dominatiei rominesti a fost precedata de singurul caz istoric cunoscut unde mugetul hipopotamului simbolizeaza semnalul de alarma in urma caruia Egiptul se ridica infricosator de la mic la mare si ii alunga pe regii romini din Egipt numai ca sa constate ca pe linie culturala si genetica vor ajunge in mod pasnic cuceriti din nou de catre aceeasi romini.

Un fragment de papirus numit Papirus Sallier I relateaza despre solia pe care regele romin Apophis cu resedinta la Avaris a trimis-o la Teba pe Nil in sus. Sa observam numele rominesti pe care Hyksos le aveau mai multe secole dupa cucerirea Egiptului la 1700 i.e.n. Numele “Apophis” in sine provine din doua radacini rominesti “apo+fiul lui”, “apo” putind fi connectat cu zeita ariana Apaya de unde neindoielnic s-a nascut zeita egipteana Hapi, Maria sa Nilul insusi. Numele “Apophis” in sine este “fiul aparaiei" si nu este singurul rege cu acest nume.

Din Menfis Apophis trimite solie lui Sekenenre la Teba. Acesta este impietrit de surpriza si-l intreaba pe sol: “De ce ai fost trimis la Orasul Sudului? De ce ai facut aceasta calatorie?” (de mii de kilometri). Solul ii raspunde: “Regele Apophis (sa-i dea Dumnezeu viata indelungata, sanatate si prosperitate) m-a trimis sa-ti spun sa desfiintezi lacul hipopotamilor de la capatul estic al orasului. Nu pot sa dorm din cauza lor. Zi si noapte mugetul lor imi zgirie auzul”.

Poate nu o sa aflam niciodata ce se ascundea in spatele acestei solii dar facem mai multe observatii: in primul rind relatiile dintre Teba si Avaris nu erau evident prea bune; Apophis domina inca Egiptul din moment ce a trimis o asemenea solie; Teba era inca subordonata cel putin psihologic din moment ce nu a explodat pe loc; Apophis controla intregul Egipt din moment ce solia a parcurs mii de kilometri pentru a inmina acest mesaj; exista o diferenta culturala si psihologica imensa intre egipteni si Hyksos; poate fi un gest religios ca o incalcare a directivelor lui Apophis privind cultul hipopotamilor; nu putem exclude nici nuanta de umor negru rominesc rezultata din mesaj.

Printul Sekenenre a ramas ca lovit de trasnet. Cind si-a revenit a zis: “Bine, stapinul tau (sa-i dea Dumnezeu viata indelungata, sanatate si prosperitate) va primi instiintare despre lacul hipopotamilor de la capatul estic al Orasului Sudului”. Solul lui Apophis nu s-a lasat usor convins asa ca a continuat: “Problema aceasta pentru care am fost trimis trebuie rezolvata pe loc”. Printul a incercat o aminare servind bunatati, carneturi si prajituri dar sansa era impotriva lui asa ca la plecarea solului acesta avea la el o confirmare de la print: “Tot ceea ce mi-ai cerut sa fac voi face intocmai. Spune-i asta.”. Dupa aceasta printul si-a adunat dregatorii si ofiterii si le-a comunicat “mesajul lui

18

Apophis (sa-i dea Dumnezeu viata indelungata, sanatate si prosperitate)”. Toti au ramas muti pentru o vreme.

Aici se termina brusc papirusul soliei lui Apophis catre printul Sekenenre. Nu stim cit de aproape era timpul soliei de momentul ridicarii Egiptului dar putem alega ca Sekenenre a murit in lupta mumia lui avind cinci taieturi adinci la cap. Insurectia a pornit de la Teba si crestea ca un val imens pe masura ce cobora pe Nil in jos, pedestru si fluvial. De data aceasta egiptenii nu mai sint surprinsi de cavaleria romina si au ei insisi propria lor cavalerie si inspaimintatorul car de lupta. Au urmat lupe cumplite in sudul Egiptului si dupa multi ani de confruntari singeroase orasul Avaris a cazut la 1580 i.e.n. sub mina lui Ahmose I. Pe un mormint din acea perioada gasim inscriptia: “Avaris a fost cucerit si eu am capturat un barbat si trei femei, patru oamani cu totul. Majestatea sa mi i-a dat mie ca sclavi. Orasul Sharuhen a fost asaltat trei ani de zile pina Majestatea Sa l-a cucerit. Eu am colectat ca prada doua femei si un lucrator. Mi s-a dat aur pentru vitejie si prizonierii ca sclavi”.

In imaginea de alaturata pastrata intr-un mormint egiptean din perioada care a urmat eliberarii Egiptului de sub puterea dinastiei Hyksos, gasim niste detalii istorice mai mult decit clare despre originea poporului Regilor Pastori. Observam ca silueta neagra din dreapta este un supraveghetor egiptean care sta cu batul in mina. Cei peste care supravegheaza sint sclavi facind lucrari de constructii la mormintul respectiv. Observam ca doua siluete din dreapta sus sint de culoare aramie, clar identificabile ca fiind arabi-israeliti din peninsula Arabica. Surpriza vine prin prezenta a sase siluete de lucratori albi sub supravegherea negrului egiptean. Ce cauta lucratori albi intr-un mormint egiptean de la 1300 i.e.n.? Acestia sint sclavii pe care egiptenii au reusit sa-i prinda la infringerea rominilor-arieni care stapinisera Egiptul. Sa mai observam ca sint doi lucratori arabi si cinci lucratori albi. Aceasta ne aduce o informatie de prima mina despre masivitatea prezentei rominilor-arieni in Egiptul antic.

Imaginea de mai sus ne demonstreaza ca soarta rominilor in Egipt s-a schimbat radical multi ajungind a fi sclavi unde inainte erau faraoni. Este posibil ca cei din imagine sa fi fost tot servitori si sub regele Apophis deoarece societatea rominilor pre-istorici era stratificata in stapini si servitori, caz in care acestia pur si simplu au schimbat un stapin cu un altul. Este foarte putin probabil ca aceste siluete albe sa fi fost aristocrati sau militari Hyksos si mai degraba au fost lucratori si mai inainte de a ajunge sub stapin egiptean. Imaginea de mai sus completeaza irefutabil originiea romineasca antica a poporului Regilor Pastori care au cucerit Egiptul mileniului II i.e.n.

Care este destinul poporului Regilor Pastori la care le-asi spune Regilor Pastorali? Dupa [Britanica] istoria este plina de "aparitii" si "disparitii" misterioase asa ca "Perioada domniei regilor Hyksos trebuie sa fi durat intre 1720-1567 i.e.n. Circumstantele expulzarii lor din Egipt sint cunoscute in parte .... regele Seqenenre II a fost provocat in deschiderea razboiului cu Apophis ... un alt Apophis a fost adversalul lui Kamose care a asediat Avarisul ... Ahmose,

19

succesorul lui Kamose, a continuat lupta de eliberare a deltei Nilului pina in Palestina. Dupa toate aceste Hyksos dispar din istorie".

Poporul Regilor Pastorali stabilesc o garnizoana de 240.000 de barbati la Avarisul anului 1730 i.e.n. cum putine popoare din lume erau capabile la acea data, fondeaza un imperiu din Anatolia, peste Liban si Palestina pina in Egipt care dureaza citeva secole si apoi "dispar" din istorie dupa [Britanica]. De ce Regii Pastorali dispar in mod similar Dacilor de mai tirziu? Pentru ca [Britanica] ii crede "israeliti" din care intr-adevar nu exista nici o urma inainte si nici dupa cucerirea Egiptului. Pentru ca poporul Hyksos sa fie "israelit" atunci trebuie sa "apara" din neant ca un mare popor si apoi trebuie sa "dispara" tot in neant ca sa nu lase urme istorice. Natura romineasca a Regilor Pastori nu este recunoscuta la [Britanica], natura romineasca care era deja raspindita din Anatolia pina in Egipt si care explica originea si devenirea poporului Hyksos fara nici un fel de "aparitii" si "disparitii" magice. Poporul Regilor Pastori nu "dispare" din istorie ci este tot acolo unde a fost inainte si dupa cucerirea Egiptului adica peste tot in Orientul Apropiat dintre Anatolia si Egipt. Disparitia este enuntata pentru ca [Britanica] crede ca Poporul Pastoral ar fi fost diferit de marea de rominitate raspindita in tot Orientul Apropiat ceea ce este incorect si impotriva tuturor dovezilor istorice. Este o problema identica cu "disparitia" dacilor care este enuntata pentru ca se crede gratuit ca dacii erau de alt neam decit rominii contemporani. Daca nu exista la ora actuala nici o urma ne-romineasca la romini haideti sa-i facem pe daci "disparuti" decit sa le recunoastem rominismul si arianismul lor stravechi.

Prin caderea Avarisului puterea rominilor in Egipt este zdrobita. Egiptul isi formeaza o armata formidabila de mercenari negri, asiatici si nubieni inarmati cu ultima tehnologie a timpului si anume carul de lupta si caii domesticiti. Pentru prima data in istoria sa milenara Egiptul iese in exterior catre o zona pe care o dispretuise intotdeauna facindu-si intrarea in Afrieuroasia anului 1500 i.e.n. la mai multe secole dupa ce Afrieuroasia fusese deja colonizata si luata in stapinire de catre rominii carpatini.

Egiptul isi urmeaza presiunea militara asupra Regilor Pastori din afara Egiptului pas cu pas catre locul de origine al acestora, estul Anatoliei si sudul Marii Negre. De-a lungul traseului urmat de egipteni Palestina si Fenicia sint smulse de la regii romini si ajung incorporate in Egipt. Peste multi ani de campanii militare Egiptul se extinde la nord pina la Regatul Hitit de la sudul Marii Negre, la nord-vest pina la Regatul Mittani din nordul Sumeriei condus de aristocratia romineasca Maryanna, la est pina la marginea Sumeriei pe malul vestic al Eufratului unde se gaseau cetatile Mari si Babilon tot sub conducerea regilor romini din neamul casitilor.

Prin iesirea sa in exterior Egiptul intra intr-o noua era in care devine parte activa a locului de intilnire universal, Afrieuroasia. Egiptul ajunge acum sa domine Orientul Apropiat si se invecineaza la nord cu regate vechi rominesti: Regatul Hitit, Regatul Mitanni si Babilonul dinastiei ariene.

20

2.6. Rominii mitanni si Egiptul antic. Regatul Mitanni era situat intre Eufrat si Tigru in nordul Sumeriei. Pozitia geografica a acestui regat rominesc nu este o intimplare istorica ci este un rezultat al celor doua directii majore de expansiune a arienilor-romini catre Asia pe la sud si pe la nord de Marea Neagra. Directia expansiunii ariene de la sud de Marea Neagra a avut loc din spatiul carpato-dunarean peste Tracia si de aici peste Anatolia care se gaseste la est de Regatul Mitanni. Directia pe la nord de Marea Neagra a expansiunii ariene-rominesti are loc dinspre spatiul carpato-dunarean peste Moldova si Basarabia, de jur imprejurul Marii Negre, catre zona Caucazia dintre Marea Neagra si Marea Caspica.

Observati ca Regatul Mitanni se gaseste la extremitatea opusa a Marii Negre unde este locul de intilnire a celor doua marii directii ariene inconjurind Marea Neagra din doua parti intilnindu-se in nordul Sumeriei.

Sa ne amintim ca Egiptul devine imbatabil pe plan militar dupa achizitionarea tehnologiilor carpato-dunarene in domeniul mijloacelor de transport moderne si a prelucrarii metalelor. Bazat pe aceste noi tehnologii Egiptul se elibereaza de sub domnia Regilor Pastori romini pe care-i urmareste si afara din Egipt.

Pas cu pas Regii Pastori se retrag pe calea pe care venisera initial catre Egipt, egiptenii ii urmeaza de aproape si pe la 1500 i.e.n. ii gasim pe egipteni trecind peste Palestina si Liban. Avansul egiptenilor impotriva rominilor Hyksos a fost in final oprit la frontiera regatului Mittani aflat pe cursurile de sus ale Eufratului si Tigrului, intre Regatul Hitit si Iran. Retragerea Regilor Pastori s-a facut catre Anatolia dinspre care si venisera initial.

Regii Mittani erau inconjurati de o aristocratie de razboinici avind care de lupta si numele colectiv de Marianna. Acestia aveau nume individuale ariene-rominesti si se inchinau lui Mitra care aduce victoria luminii asupra intunericului, lui Indra razboinicul si lui Varuna care controla ordinea universala.

Egiptul nu avea sa gaseasca liniste la frontiera regatului rominesc al Mitannilor. Tarmul vestic al Eufratului, valea riului Orontes si vaile Libanului devin teatru de razboi continuu intre aristocratia Maria a mitannilor si egipteni.

In secolul XV i.e.n. Regatul Mitanni stapinea peste o zona intinsa de la muntii Iranului la Siria sub regele Artatama. Din cauza Siriei aristocratia Mitanni intra in conflict cu faraonul Thutmose III. In jurul anului 1400 i.e.n. incepe sa se extinda dinspre Asia Mica catre est o alta ramura a popoarelor rominesti antice, hititii, extensie care este doar preludiul celui de-al doilea mare val arian pornit din spatiul carpato-dunarean cunsocut drept dorienii regelui Doru. In urmatorul secol va avea loc la vest de Regatul Hitit faimosul razboi Troian care va cuprinde toata Asia Mica. Expansiunea rominilor hititi catre regatul Mitanni este generata de catre primele presiuni Doriene de pe Dunare creind presiuni in Asia Mica.

Sub alternativa a doua fronturi, unul cu Regatul Hitit de la vest si unul catre Libanul de la sud dominat de catre Egipt, aristocratia Maria a Mitannilor

21

propune un tratat de pace Egiptului. Relatiile se imbunatatesc pe vremea lui Amenhotep III cind Mitanni intra in relatii de rudenie cu faraonii egipteni.

Cu multa pompa si daruri bogate fiicele aristocratilor sint trimise in Egipt unde devin sotiile faraonilor. Timp de trei generatii Egiptul va avea printese rominesti din regatul Mitanni drept consoarte faraonice. Tineti cont de faptul ca aceste printese vorbeau limba ariana-romina preistorica si erau crescute in traditionala cultura Veda a arienilor, fond pe care domnesc in Egipt.

Egiptul tocmai trecuse prin doua secole de dominatie romineasca a Regilor Pastori de care s-a eliberat prin lupte indelungate si grele. Acum Egiptul iesit in exterior pina la Asia Mica si devenit putere mondiala cade tot sub influenta romineasca a printeselor regatului Mitanni. Una dintre cele mai faimoase printese rominesti ale Egiptului va fi Nefertiti care se casatoreste cu Amenophis sau Amenhotep IV care este numele oficial dinastic.

Neferiti nu s-a nascut in Regatul Mitanni ci s-a nascut in Egipt din mama rominca apartinind aristocratiei Marianna. Din imagine se vede ca a mostenit si trasaturi africane pe linga cele europene dar avea parul blond si ochi albastri. A crescut in proximitatea familiei regale egiptene si s-a casatorit cu faraonul Ikhnaton cu care se cunosteau de copii. S-ar parea ca dupa 1360 i.e.n. a avut loc o decadere sociala si politica care a dus la retragerea ei din viata publica. Cum se poate explica aceasta decadere?

Bustul este facut din calcar pictat si este faimos din mai multe puncte de vedere. Sub domnia lui Amenhotep are loc o revolutie culturala in arta egipteana. Pentru prima data lucrarile de sculptura si pictura nu mai sint abstractizate cum se facea de milenii ci apar dintr-o data ca fiind realiste, orientate catre trasaturile subiectului si nu zeificarea acestuia. Datorita acestei revolutii a ajuns pina la noi faimosul bust de mai sus gasit chiar in atelierul mesterului care l-a construit.

Amenhotep isi continua revolutia culturala si pe plan religios. Se ridica impotriva multitudinii de zei egipteni, a motivelor zoomorfe zeificate, retrage subventiile catre templele zilei si introduce cultul zeului arian Surya-Soarele in Egipt sub numele de Ra. De remarcat aici ca primele elemente de rominism in limba Egiptului devin vizibile sub Amanhotep care promoveaza limba poporului fata de limba imperiala (pentru detalii vezi paragraful Limba si cultura Coptica). Toate aceste transformari conduc la a-l face nu prea popular in rindul celor ce exercitau puterea in Egipt.

Revolutia culturala pe care Amenhotep IV a inceput-o nu poate fi inteleasa decit in cadrul influentelor culturale ariene-rominesti asupra Egiptului antic. Sa nu uitam ca intre 1700-1500 i.e.n. Egiptul avusese regi romini-arieni care aveau si o prezenta umana masiva in Egipt, prezenta care a supravietuit fara nici un dubiu si dupa infringerea Regilor Pastori. Sintem acum devreme in anii 1300 i.e.n. si Egiptul a cunoscut numai printese romince din aristocratia Marianna a Regatului Mitanni. Pina la aceasta data Egiptul trece prin 3-4 secole de influente ariene-rominesti la nivel regilor egipteni. Comunitatile rominesti

22

din Egipt au continuat sa infloreasca deoarece pe vremea lui Amenhotep IV avem deja dovada rominizarii limbii egiptene la nivel gramatical si vocabular.

Amenhotep in sine este reprezentat in lucrarile de arta tot in stil realist aratindu-ne frumoase trasaturi negroide-africane deci nu era din neam strain Egiptului. Prin urmare marile transformari culturale si religioase introduse in viata Egiptului pot proveni numai prin influenta ariana-romineasca transmisa pe linie materna in familia regala egipteana.

Caderea din favoruri a Nefertitei dupa 1360 i.e.n. este probabil primul semn al contra-revolutiei culturale egiptene avind ca singura origine posibila multele, puternicele si nemultumitele temple egiptene. Dupa moartea familiei ragale razbunarea culturalo-religioasa a fost cumplita: nu a mai ramas o singura tablita nesparta, o singura statuie nedesfigurata, un singur document nedistrus sau o singura piatra pe piatra din palatul regal. Dupa vointa zeilor egipteni care au fost ofensati prin politica lui Amenhotep IV, acesta si intreaga lui familie trebuiau stersi din istoria Egiptului intr-o razbunare care te ajunge si dupa moarte. Aceasta nu este o exagerare deoarece prin toate realizarile pamintene din timpul vietii egiptenii isi pregateau viata de apoi si reinvierea cind va fi venita. Prin distrugerea sistematica de la Teba viata de apoi a lui Amenhotep si familia lui este compromisa si reinvierea lor stavilita.

Cu toate acestea Amenhotep IV si frumoasa printesa Nefertiti, rominca din neamul arian Marianna, au iesit la lumina sub forma fragmentara dupa peste 3000 de ani de uitare, cu toate silintele egiptenilor antici de a-i sterge din istorie pentru totdeauna. Prin magica descoperire a bustului frumoasei Nefertiti invierea lor in constiinta lumii s-a produs de dincolo de moarte si chiar de dincolo de omorirea mortii in sine.

Inapoi in tara de origine, Regatul Mitanni, viata isi continua cursul. Mittani, ca toti arienii-carpatini de altfel, aveau un cult al calului care i-a ajutat in cucerirea lumii antice. Nenumarate tablite din zona sint dedicate cresterii, incrucisarii, alimentarii si dresarii cailor. Exista texte despre echitatie care desi vechi de 3500 de ani sint cit se poate de moderne. Caii erau sacrificati la ocazii speciale in mod ritual. Aici in regatul rominesc al Mitannilor s-au desfasurat primele intreceri hipice inregistrate din lume (cuvintul “hipic” este tot rominesc din radacina antica "iapa" aflata si in dialectul koine “hippo”). Rominii mitanni au introdus cresterea calului domestic si tehnologia carului de lupta in Orient si specialistii mitanni erau angajati de mai marii zilei din regatele vecine.

In Regatul Mitanni stapinit de regii romini-arieni traia si o populatie autohtona, probabil asiriana din neamul sumerienilor pre si post-potopici a caror urme pot fi trasate chiar si sub stapinirea romineasca, numiti Huriani. Acestia sau poate clasa conducatoare romineasca au ajuns a fi cunoscuti si sub numele de "horiti" care are o etimologie romineasca directa.

Horitii si stapinii lor romini sau contopit cu trecerea mileniilor aparind un popor nou, armenienii. Inca la ora actuala limba armeniana dovedeste clare radacini rominesti in ciuda puternicei componente asiatice.

23