111
1 cutiuta cu pietricele colorate
| Date post: | 25-Dec-2015 |
| Category: |
Documents |
| Upload: | mme-guillotine |
| View: | 166 times |
| Download: | 11 times |
1
cutiuta cu
pietricele colorate
2
Aceasta carticica s-a intamplat sa apara in preajma aniversarii a 40 de ani de la absolvirea liceului, celebrata in ziua de 20 aprilie 2013. Sunt adunate aici marturii ale fostilor elevi ai Liceului Dimitrie Cantemir, promotia 1973, despre viata lor de-atunci si vieti care au mai urmat: franturi de amintiri, povestioare, chipuri, scene, lucrusoare cu valoare simbolica, salvate cumva de trecerea timpului. Fiecare are o culoare si o stralucire aparte, iar impreuna alcatuiesc fascinante imagini caleidoscopice.
Totul a inceput cu colectia de cioburi de memorie alcatuita de Adina Sandru, la care am adaugat o suma de povesti si portrete din propria-mi memorie subiectiva, compilate apoi cu nenumarate alte intamplari si fotografii cu care au contribuit, fara sa stie, o multime de colegi si colege din Promotia Cantemir 1973. Intreg continutul acestei carticele putea sa fie publicat in regim de anonimat, ca un soi de folclor cantemirist. Numai ca multe relatari si povesti sunt la persoana I si n-ar fi avut inteles fara a sti identitatea autorului; tot asa, o buna parte din imagini. In plus, cateva texte pe care le-am inserat aici nu sunt neaparat duioase sau amuzante si n-am vrut sa impart pacatul asta cu nimeni. In fine, cred ca a contat nitel, daca mai era nevoie, si vanitatea de autor, atat a mea, cat si aceea (prezumata) a altor cativa colegi, fara de care aceasta carticica ar fi fost mult mai saraca: Aurel Balint, Irina Kohn, Florin Roiu, Michi Sosoaca, Emil Trasculescu. Se cuvine, pe drept cuvant, sa-i mentionez, alaturi de Dan Batanoiu, sulfetul reuniunii de 40 de ani; fara munca, ambitia, dedicatia si tenacitatea lui, 20 aprilie 2013 ar fi fost o zi ca oricare alta, iar “Cutiuta cu pietricele colorate” n-ar fi existat. Paul Lacatus
3
…
…
…
…
…
…
…
... castane in curtea liceului pe 15 septembrie
... panglici galbene in mai 1973… o am si azi… e necitita 40 de ani…
... a intrat cineva vreodata in cancelarie?
... tocitul la teze
... CCR
... “crearea limbii si poporului roman” in 50 de lectii de istorie successive si interminabile…
... “Un salut din vechea Troie! AHOE! …etc.”
... “s-au afisat notele de la Bacalaureat…!”
... Royal Fumiclub si raziile, Tom nestiind ce sa faca cu atatea pachete confiscate, poate ca le
recicleaza in cancelarie
... “lapte gros”
... Olimpiadele de matematica si fizica
... nu alergati pe coridoare…!!!
... duminica la matineu la Patria, in loja centrala
... G e posesoarea celor mai frumosi genunchi din promotie, dar sunt mereu acoperiti de
bandaje si leucoplast…
... Ceasca in vizita, clasa bine dresata de diriginta sa aplaude, Dan e singurul
care-si aminteste… rezultatele sunt palide…
... Priscilla trimitand baietii la tuns “numarul 0,5”
4
... “Me and Bobby McGee”
... dimineata in Herastrau, dupa absolvire, in pantofi cu toc si cu echipa de filmare de la Sahia
dupa noi; filmul e azi pierdut, s-a verificat…
... Serban la ora de fizica: “doamna, ati vazut vreodata un pendul care se duce si nu se
mai intoarce…?!”
... merdenele dupa clase
... geamuri sparte
... miutze si meciuri serioase de basket in curtea scolii, chiar si in vacante
... Tom, Priscilla si Carasu’ pazindu-ne in excursii si inchizand ochii la mai
toate
... “Bridge over troubled water”
... chiulitul la prima ora… doar pentru ca era greu sa te scoli devreme, mai cu seama iarna
... Priscilla tinand doliu un an intreg
... AHGGCVHCBT etc… pe tabla, la istorie cu Rica, cine-si aduce aminte ce
inseamna?
... “bunaoara” la etajul II
... triunghiuri sentimentale peste tot
... record de viteza: Ioana in 30 de secunde de acasa pana-n banca!
... cum Vlad si cu mine am fost luati de dl. Scornea la repetitii fara sa fi putut vreodata
canta corect… si el si eu tinem minte “Va pensiero!” ca si cum ar fi fost ieri… mie imi
dau lacrimile, el il fredoneaza…
... Priscilla, intotdeauna impecabila
... Lucica incercand sa ne explice de ce E, L & P sunt singurul grup care merita atentie
... insirati pe gardul bisericii, asteptand sa termine fetele de la Zoia cursurile
... Gabi demonstrand cum miopia se compenseaza cu ochelari purtati cu incredere in orice
ocazie, inclusiv la ceaiuri
... Calin despre gafe: “au trei stagii: i) cand iti bagi picioarele, ii) cand
incerci sa o dregi si misti picioarele, iii) in sfarsit, le scoti…”
... Adrian si problemele sentimentale din vara lui ‘72
5
... balul de promotie la Athenée Palace (unii isi amintesc de perechi emancipate, altii nu)
... dna Cernica bagand groaza in asistenta cand intra ca o vijelie in clasa si
cauta victima zilei deschizand catalogul la nimereala
... pumnii dati pe shest de V in timpul orelor, imi albastrea bratul
... “Love Story” pe ecrane… “oare cine o sa ma invite?”
... orele de istorie care se intindeau peste recreatie si leitmotivul “trestiei ganditoare”
... ceaiuri in vacanta de primavara la D, e 10 dimineata, cu cuverturi in geam…
... chiulitul de la porumb
... septembrie la 2 Mai
... “Je t’aime, mois non plus” si “In the summer time” pe o rabla de casetofon (primul
magnetofon portabil vazut vreodata, proprietate CP)…
... noaptea pe strazile cartierului la intoarcere de la ceai
... Dna Dumitrescu despre teza din clasa a XIIa: “orice v-as fi dat, ati fi scris
acelasi lucru despre Caragiale…!”
... Silviu cu aceeasi scuza obosita ca sa plece cu o ora mai devreme
... pe banca la Padina la 3 dimineata cu grupul, vorbind, povestind… sub cel mai instelat cer
pe care l-am vazut vreodata… Carul Mare umblase deja mult pe cer cand ne-am dus la culcare
... “Salut les copains!” circuland din clasa in clasa
... Priscilla la sfarsit de curs: “uita-te pe geam te rog, spune-mi daca domnul a sosit…”
(si VW-ul broasca bleu ciel)
... Mihaela Mihai sosind in Alfa Romeo sa inceapa practica de profesoara de
muzica, o incheie cu un magnetofon si un fan-club in laboratorul de biologie
... “Ob-la-di, Ob-la-da”
... shortul antic negru de saten, obligatoriu la orele de sport
... mereu in intirziere la prima ora desi Lucica venea sa ma ia la timp
... recreatii la Ioana acasa, golind borcanele de dulceata ale bunicii
... Sorin aducand benzi cu ultima muzica
... chitara lui Jimmy Hendrix
...“The Great Gatsby” si clubul de engleza printre specimenele din laboratorul de biologie
6
... lambriuri in toate clasele
... plimbari in 2 in Herastrau…
... Martisoare… o nebunie si o abundenta de martisoare, nu conta cate, ci… de
la cine?... inca le mai am…
... Moro, foarte popular… (avea mama profesoara)
... de ce Royalul era mai practic decat Imperialul la razie (se sarea usor pe geam…)
... bentite albe, matricole cu numar
... ceaiuri sparte, Marius M insotit de tipe superbe ia
supéul pe unde se nimereste (un ceai sa fie…!)
... chifle cu sunca/cascaval vandute sub scara, un leu jumate… Sasha scuipa pe-ale lui sa nu
cumva sa i le ia cineva!! Si cate nu luam “pe datorie”??
... asternuturi atarnand de balconul casei de alaturi… sa fie oare zestrea fetei?
... ziua in care zburau sacose… cele nereglementare zvarlite pe geam
intr-o directie, servietele “adevarate” aterizau din sens opus
... Paula si voleiul… cum reusea sa faca si scoala si sport BINE?
... inspectie la intrare
... gimnastica obligatorie in recreatii... a tinut cateva saptamani
... strofele cantemiriste pe muzica “Funiculi-Funicula”
... cum am fost sub obligatia de a merge la Olimpiada de Romana intr-o duminica de
primavara, cum am mazgalit visand 3 pagini pe tema “Fat Frumos in literatura romaneasca”
si-am umflat si-un premiu …
... ii telefonez lui Silviu pentru prima data: “domnisoara, nu-l mai sunati atata,
Silviu trebuie sa mai si invete”
... am implinit 18 ani, Adrian aduce nerugat o banda de muzica noua trasnet, petrecerea e un
mare succes…
... facand curte la tot ce poarta fusta pe coridoarele liceului… Trasca draga, ti
le mai aduci aminte pe toate?
... “My sweet lord”
... cum se strangeau cordoanele in talie sa se scurteze uniforma
(si ce picioare aveau unele…!)
7
... gauri in coate la bluzele albastre, Gabi lanseaza moda manecilor suflecate cu
batistuta in pliu…
... bazele gramaticii engleze gratie lui Tom… foloseste din plin si in ziua de azi
... omul-covrig: a fost demonstrat la un ceai la N acasa cum se poate pune un picior in spatele
tzestei! Tobitza privind cu ingrijorare spectacolul…
... Nitestile sosind separat…”tu care din ele esti?”
... la ora de Biologie, toata clasa uitandu-se in acelasi timp spre un punct fix …
scandal...
... revelion la Sorin pe 4mp de parchet, dar ce muzici…!!
... ore de desen cu dl. Eftene, conul si cilindrul nu se prea intersecteaza dar hilaritatea e
generala (chiar a marturisit cum a venit acasa imbracat pe intuneric cu chilotii
amantei?) … si ce folositor ne-a fost mai tirziu la cursurile de mecanica (cilindrul,
vreau sa spun…)
... noaptea de Inviere la Sf. Silvestru, e primavara si avem 18 ani… dans la scoala se termina
cu urari si lumanari lipite-n gard
... Adrian torturat fara mila la Geografie… indiferent cat tocea, primea doar 3
... Tesla lui Calin
... Sorin: “are picioare de caprioara, nu atat de gratioase, ci atat de paroase”
... Koko: “fetelor, miscati-va ca o sa va creasca fundul…! Craciunescu...!!
misca picioarele, Craciunescu…!!”
... “L’Arca di Noe”
... ascultandu-l pe Y depanandu-si necazurile sentimentale (de ce oare plange dupa Z, pe mine
nu ma vede…?!!)
... auzite peste ani: “dl. Radulescu m-a invatat sa gandesc…”
... Mircea aducand coarda de alpinism si pitoanele la scoala
... in randul 3 la Opera cu dl. Scornea, buf!! si un nor de praf la fiecare
salt al balerinei … ce pacat ca nu am fost mai des la spectacole
... inainte de Craciun, toata clasa invitata in garsoniera la Priscilla
... Gabi, chemata la cancelarie (uniforma e muuult prea
scurta!), introduce moda maxi-jupe cu cizme; protestul
inceteaza, imitatoarele apar ca ciupercile dupa ploaie…
8
... Ceai in iunie la Ligia… cirese uriase in pomul din curte… mai tarziu lumina e aprinsa
brusc (Marius M cauta sandwich-uri…), B si V surprinsi in acelasi fotoliu… Cine ar fi crezut?
... “Pisoiul”, porecla cea mai dragalasa a promotiei
... T trage de jacheta de uniforma a lui Lucica si o despica pana-n guler…
... N aparand pentru prima data la strand intr-un bikini rosu fara sa-si dea seama ce
efecte a lasat in urma
... Alexandru rugat de dna Citron sa absenteze de la orele de germana ca nu
mai are ce sa-l invete
... “salve, pueri!” si “in patria nostra multae silvae sunt” cu dna Economu
... teatrul avant-garde din Icoanei
... mult asteptata “petrecere a sezonului” la x, tatal apare cand pendula bate ceasul si anunta
calm “x, e ora 11”
... Koko: “bai, daca nu faci flotari si ridicari in brate, o sa vina ziua in care o
sa-ti fie rusine sa te dezbraci in fata unei femei! Treci imediat la spalier!”
... cat de usor e sa inventezi la Geografie o industrie locala intr-o republica independenta din
USSR cand zambesti frumos si nu te cheama Adrian…
... din culisele istoriei: “stiti care au fost efectele revolutiei de la 1848? De atunci si
pana astazi b-dul Magheru intra in Ana Ipatescu (ce potenta, domnilor…!)”
... 7 spirite luminoase in cl. Xa D s-au ras pe cap, sa nu mai fie trasi
atata de perciuni de dl. Evghenie Stoian (Dan, Valeriu, ?, ? ..)
... pe tabla, inainte de lectia de chimie: “sase! vine CO2!”
(Adina S)
9
Inventar
… 2
In loc de cuvant inainte 10
Dintr-o suflare 11
La ore 13
Pe langa ore si mai apoi
Bonus: Fuste mini si plete maxi
29
41
Despre profesorii nostri, numai ganduri bune
Bonus: Doua portrete
54
57
Cativa ani mai tarziu 60
Cei de-acum despre cei de-atunci
Bonus: Telegrame
66
72
Perle, nestemate si alte vorbe de duh 75
Un apendice, un adaos , un supliment
si niste prisosuri
Reclame de pe timpuri
Bonus: Contrareclame subversive
Radio Erevan
Din ciclul Legende vii. Azi, ET aka Trasca aka Trasura
Muzicile de la reuniunea de 40 de ani
Xxxxxxx
78
78
80
83
85
91
10
In loc de cuvant inainte
De ce e bine sa faci liceul
Putini barbati din judetul Vaslui se pot lauda cu gestul, desprins parca din “Romeo si Julieta”,
facut astazi de tanarul Ghiocel Asimionesei. Acesta si-a impresionat pana la lacrimi sotia
cand, intorcandu-se beat de la birtul satesc, s-a dus sa se culce fara sa o bata, ci doar
admonestand-o verbal.
“E cel mai inventiv si mai iubitor barbat din lume. E un inger”, se lauda norocoasa vasluianca.
“Toate femeile din sat ma invidiaza pentru cadourile minunate pe care mi le face. Anul trecut,
de ziua mea, a astupat o gaura din acoperis de care nu se atinsese nimeni zece ani de zile. De
Craciun, s-a spalat inainte sa... stiti voi. In alt an, a renuntat la o parte din banii de bautura ca
sa ia paine, iar acum asta! Exact ca in filme, a venit acasa si nu m-a batut. Nu stiu ce m-as
face fara el!”
Ceva mai rezervati, ceilalti barbati din sat nu privesc cu ochi buni atitudinea lui Ghiocel:
“Intelegem ca e indragostit lulea, dar la noi nu se gandeste? Maine, poimaine au sa aiba si
nevestele noastre tot felul de pretentii absurde. Nu toti am facut liceul, sa stim sa fim
romantici ca el.”
(publicata de timesnewroman.ro, promovata de Aurel B)
11
Dintr-o suflare
La rusa, un coleg blond (nu-mi aduc aminte numele lui…), ca sa-l enerveze pe Evgheni, se
aseaza in prima banca din fata catedrei, cu o insigna mare si rosie cu Mao la rever si pe banca
afiseaza cartea cu panseurile lui Mao (”Capitalismul e un tigru de hartie”), in coperta rosie (in
care tinea si niste diapozitive cu gagici...). Si, culmea, reuseste sa-l enerveze, de a venit
Evgheni de la catedra, rosu si tremurand de furie, sa-i smulga insigna si cartea :) Ia sa ne
amintim putin si de clasa F... Alesi si culesi cum eram, amintirile care predomina sunt
copiatul tezelor la limba rusa (multumesc, Budi!!), orele de povesti ale dlui Radulescu,
teroarea tezelor la chimie... Cum de dna Popescu nu intelegea ca la uman nu intereseaza pe
nimeni chimia?! Pardon, Bogdan Pruna, pe tine te interesa, doar pe tine! Si erai si foarte bun,
dar si mai bun erai la cantecele spaniole, pe care dansa Michi Sosoaca As vrea sa-i dedic o
oda dlui Olteanu Aurica, profesorul meu preferat... Si sa ii marturisesc, dupa 40 de ani, ca ma
fermeca atunci cand recita versurile lui Eminescu. Si cum termina poezia, lua catalogul si
iesea din clasa... Eu ramaneam in vise toata recreatia Iar la franceza, Santa facea misto de
barbarismele noastre, cand frantuzeam cuvinte romanesti, si ne spunea: “Ça va, ça va, les
nôtres comme les conifères…” “He had white horses/ And ladies by the score/ All dressed
in satin/ And waiting by the door/ Oh, what a lucky man he was, he was…” Si cand il
asculta pe Angelo la ora de romana si-i cere dna Dumitrescu sa povesteasca actiunea dintr-
unul dintre romanele clasice, pe care nu-l citise (pacat ca nu-mi mai aduc aminte exact care...)
si a trebuit sa-i soptesc din banca, cuvant cu cuvant, cu frica mortala sa nu inteleaga ceva
gresit si sa se dea de gol, iar el povestea cu o vorba foarte taraganata, va dati seama :)
“Mama, ce picioare misto!” … “Da, dar sa stii ca si ambalajul conteaza, nu numai continutul”
Dna Dumitrescu ne intreaba in clasa cum am interpreta scena erotica Ion – Florica, din
"Ion", iar noi ne fastacisem toti, sfiindu-ne sa ne exprimam deschis... Iar, intr-un final, ne da o
mana de ajutor: in spiritul curentului literar naturalist.... Aha! Lucica, anti-sport, urmarind
pe careva printre banci si demoland orice obiect sau fiinta in cale, apoi cerandu-si scuze din
suflet, la finalul cavalcadei. Priscila care ne scotea la tabla, ne trecea prin toata materia si in
acelasi timp ne intimida… Ma intorceam inapoi in banca inrosit tot... Stas, cu mistourile si
povestioarele usor osées... Rica, cu leitmotivul "trestiei ganditoare" si cu indemnurile lui de
a profita de cei mai frumosi ani, “cand si emotiile, sentimentale si fizice, sunt la cote
maxime!” A propos de gaselnitele lui Sorin – era extrem de imaginativ. Tin minte ca
fratele lui mai mare facuse rost de un mag Grundig, mare smecherie la vremea aceea. Sorin
era mort dupa muzica si abuza de mag-ul lui frate-sau. Ca sa-si sigileze aparatul cand era
plecat de acasa, frate-sau lua cu el butonul central de comenzi. Sorin insa a gasit solutia
salvatoare: a indoit o lingurita de la bucatarie, coada intra perfect in lacas si causul tinea loc
de maneta de comanda. Si uite-asa, ascultam noi muzica pe mag, cat era frate-su plecat de
acasa :) Ca sa nu mai zicem de vacantele la 2 Mai si Schitu, discoteca Auto Night Club,
rasaritul de soare pe plaja, spalatul jeansilor in mare si uscatul lor pe noi (ca sa se stramteze),
12
spalatul pe cap cu ou crud spart in cap si apa de mare, salut!... te stiu de la Zoia, gazdele de pe
strada a doua, care ne gateau din produsele proprii, fleicile de la “La Bogati” si “La Saraci” si
atatea amintiri de acolo... Scaunele si mesele pe nisip, cu fata la valuri… Zi de toamna,
recreatie, curtea scolii… Il vad pe Mircea Mereuta cu o panglica neagra la rever. 'Cum, nu
stii?!... A murit Jimi Hendrix...' A doua zi, puteai sa numeri zeci de insemne de doliu pe
pieptul elevilor de la Cantemir. Una din multele porecle ale lui Eftene, profesorul de desen,
era Pijama, cu numele de alint Pigi. I se tragea de la faptul ca facuse o mare pasiune pentru
pestisorii de acvariu. In fiecare duminica putea fi vazut in Obor, cu ochii lipiti de sticla
acvariilor. Iar preferatii lui erau niste pestisori albi cu dungi negre, care pareau ca inoata
imbracati in pijamale. Eftene fusese auzit zicand o vorba de duh legat de asta si, de atunci, i-a
ramas numele de Pijama Stiu ca era un cuplu Miturca+Lacatus, care faceau trasnai, si erau
"the black sheep" ai seriei :-), dar nu cred ca am vorbit vreodata cu ei Ne lua la repetitii
chiar si cand nu aveam voce… Trecea pe langa mine si imi soptea usor sa cant mai incet, nu
avea ce face, stricam melodia… Incerca sa prezinte la serbare «Va pensiero!» si avea nevoie
de mai multi participanti… Si ce bine mi-a ramas in minte, si azi imi dau lacrimile cand aud
primele masuri. Recent am aflat ca nu eram singura, Vlad povesteste ca si-l aminteste si il
fredoneaza din cand in cand… Si ziua cind ne-a prezentat-o pe Mihaela Mihai, emotionata
studenta in practica profesorala, nu celebritatea locala…
(culese de Adina S, din locuri si surse deja uitate...)
13
La ore
Reconstituire
Buna ziua, elevi!
(E randul meu sa stau la catedra...)
Michi si Bucurie, in prima banca. Nici un muschi nu se misca pe fetele lor. Ceilalti, ascunsi in
spatele lor, pot sa rada cat poftesc.
(Ma intorc la locul meu...)
Crac este colega mea de banca. Este emotionata, isi frange mainile. O asculta la geografie.
Soptim cat ne tin puterile, dintr-un capat intr-altul al randului. Urmeaza Budi; dar are Nicola
grija de el.
Dupa cateva luni, ma mut cu Paul in banca, pe randul de la fereastra. Paul m-a rugat sa stau cu
el in banca. Imi sopteste ca ma iubeste. Pe mine?!... Nici nu-mi vine sa cred. A doua zi, gasesc
desenata pe banca o inima sagetata.
La romana, ne regalam cu Babicu. Suntem seriosi, sobri; cazuti in admiratie. Asta, pana
incepe Sasa cu bancurile. Totul se duce pe apa sambetei, cadem din banci de ras.
Inainte de chimie, Pruna canta in spaniola si zdrangane castaniete, pentru Michi, care
danseaza pe catedra. Nu cred ca am ras vreodata mai tare ca atunci.
Ora de chimie, in laborator. O urmarim cu maxim interes pe Marina, care isi spala rimelul de
pe gene in chiuveta cu eprubete. Cata umilinta!...
Pe mine ma asculta la geografie. Nu stiu nimic, dar iau un 8, pentru ca am fusta ingrozitor de
scurta.
Matematica, cu Cernica. Am luat un 10. Pe cuvant de onoare!... Eveniment memorabil.
Si, pour la bonne bouche, Crac.
(Trec iarasi la catedra…)
Crac, fii draguta, treci in fata clasei si adu-ne aminte cum faceai tu cumpana la ora lui Coco
(el radea cel mai tare). Asaaa... Acum, spagatul. Asaaa... Multumesc, Craciunescu, treci la
loc! Nota 10.
(Dana N)
14
Descoperiri arheologice
Iata ce am mai gasit in cutiuta mea cu mirodenii:
1. Placute de inmatriculare cu numar (de interior) si fara numar (de...geaba). Va mai amintiti?
Cat uram noi matricolele alea... Si ce le mai iubeam in ultima luna de scoala, cand mai erau
doar accesorii optionale si deja le pusesem la presat.
2. Legitimatie de acces (de colectie, are numarul 15) la celebrul Exceptions Club. Cum, ati
uitat?! Traiasca inventatorul Tom! Ca un tanar diriginte cu viziune, ne trimitea intr-a IX-a sa
ne facem abonamente la Biblioteca Americana. Ca sa ne facem destepti in cap:) si sa ne
pregatim norocul. Ce stiam noi?... Indesam cartile mai cu fereala si le descifram impreuna,
undeva la mansarda, unde era sediul clubului, joia seara, daca imi amintesc bine; era ca intr-o
sedinta de spiritism... Tom aducea si niste discuri de vinil. Lectii de engleza si muzica... Hei,
cine mai era ca noi?! Aveam clubul NOSTRU, cu regulile NOASTRE. Legitimatia "nu este
transmisibila". V-ati prins? Probabil, ca sa nu vina varcolacul, sa ne vorbeasca pe ruseste:)
Ce-o mai fi acolo, la mansarda?
(Florin R)
15
Bucuria pisicilor
Ora de geografie. Profesorul Stoica asculta un elev din fundul clasei. Strange ochii sa-l vada
mai bine; este miop si, cochet cum e, nu poarta ochelari. Intinde urechea sa-l auda mai bine;
oricum, nu prea are ce auzi, elevul doar balmajeste ceva, in speranta ca ar lua macar un 4.
Stoica, deja enervat de tertipurile elevului, explodeaza cand, intr-un alt colt al clasei, un
buchet de fete se revarsa sub banci, prapadindu-se de ras. Degetul profesorului strapunge
aerul tintind locul faptei si o voce suna din inalturi:
– Marinescu !... Spune tu... ce este... nisipul!
Sasa, care nu mai are in spatele cui sa se ascunda, dupa ce glumitele lui le-au doborat pe fete
la pamant, afiseaza privirea aceea vinovata a lui Stan Laurel. Se ridica incet, isi aranjeaza
costumul, apoi cravata, se sprijina, apoi se indreapta din sale, iar se sprijina... Ingaima, mai
mult pentru sine:
– Nisipul?... Ce este nisipul... Bucuria pisicilor!
Fetele cad din nou, ca mustele, sub banci. Stoica nu intelege nimic, in afara de faptul ca este
pe cale de a pierde controlul situatiei.
– Ce?... Ce-ai zis?...
– Aaaa... nimic... nimic! Nisipul este...
Stoica isi infige mainile in prima banca din rand, se apleaca peste ea, isi incordeaza iar ochiul
si urechea. De data asta, lucrurile sunt serioase; concentrarea este maxima. Nici nu baga de
seama ca George Mihailescu, aflat in prima banca, scufundat in ea si cu mainile intinse pana
la marginea pupitrului, ridica discret un deget, fara sa miste nimic din restul corpului, si
incepe sa se joace cu frumoasa cravata a domnului profesor, dandu-i bobarnace. Toata clasa
incepe a chicoti ca un card de curci vesele. Stoica nu baga de seama manevrele lui George;
este un pachet de nervi, nu mai intelege nimic si totul ii este impotriva. Cravata ii penduleaza
bezmetica, clasa rade de-a binelea, in timp ce Sasa bate campii despre nisipul de la Mamaia.
Dupa inca o secunda, Stoica se da batut, face stanga-mprejur si anunta furios subiectul noii
lectii. Sasa aluneca epuizat in banca. A scapat si de data asta.
(Michi S, Paul L)
Dreptul la un nume
Ora de educatie fizica, cu Coco. Este randul lui Paul sa prezinte raportul obisnuit:
– Efectivul clasei... prezenti... absenti motivati... absenti nemotivati... Raporteaza elevul Paul
Hacker, clasa a IX-a F.
– Cum zici ca te cheama?
– Paul Hacker!
– Paul Hacker, zici?... Poate taica-tau sa se cheme asa. Tu esti – pana una, alta – doar Hacker
Paul.
(Paul L)
16
Miuta in prelungiri
Pauza, miuta de baschet in curtea scolii. Socaciu, Angelescu, Ghenu, eu si inca alti cativa.
Suna. Incepea ora de romana, cu dna Dumitrescu. Noi, inca o minge; si inca una...
Pe la jumatatea orei, aparem si noi in usa clasei, transpirati, cu camasile iesite din pantaloni,
cu cravatele atarnand...
Dna Dumitrescu:
– Baieti, ce mai cautati aici, la ora asta? Mergeti sa terminati partida!
(Aurel B)
X si O
Pacat ca nu am pastrat caiete din acea vreme. Ar fi misto sa le revedem. Multe maculatoare
aveau ultimele pagini dedicate jocului de "avioane" (deloc usor de practicat fara a atrage
atentia profesorului) sau, mai tarziu, celui cu "X si O" (mult mai discret).
Parca o aud pe Priscila strigand manioasa:
– Angelescu si Blidaru!...
Nu tin minte de ce anume ii acuza, fiindca eu si Pisoiu, profitand (cu lasitate, recunosc) de
situatie, dar mai ales de faptul ca ne tineau paravan, ne dedam la micile activitati scolaresti
specifice orelor plicticoase.
(Vlad S)
Parada, riposta… ah, touche!
Eram la ora de biologie. La tabla, Virgil Vengjen, scos la lectie. El – ca, de altfel, toata lumea
– era foarte "tare" la biologie (tare ca... fularul, sa ne-ntelegem). Drept urmare, Virgil devenea
de la un minut la altul tot mai agitat si incerca sa suplineasca deficitul de notiuni prin gesturi
cat mai ample si mai expresive. Se ajuta din greu cu un indicator, care facea cat o mie de
cuvinte. In focul „expunerii”, fandeaza mai mult decat era cazul si infige indicatorul, fara
intentie, evident, intr-o minunatie de plansa. Dna Dinca s-a ingalbenit etc. etc. Dar toata
durerea si toata jalea au capatat un sens nobil si inalt, fiindca lui Virgil i s-a gasit pe loc o
porecla. Din momentul acela, nu i s-a mai spus altfel decat „Fracasse”.
(Cristi S)
Habar n-aveti cat de importanta era digestia
Am cautat poze din liceu in toate cutiile de pantofi la care am avut acces. Efort aproape
zadarnic. Am gasit insa un teanc de extemporale din liceu. M-am crucit ce lucruri am invatat
candva si habar n-am ca le-am stiut vreodata.
17
Intre altele, o serie nostima de extemporale la Zoologie: Tubul digestiv la Antozoare - nota 9;
Digestia la Metazoare - nota 7; Aparatul digestiv la Protozoare - nota 5.
Probabil ca seria de extemporale s-a oprit aici si anul scolar s-a incheiat la momentul oportun.
Altminteri, as fi ramas corigent la Zoologie, fara doar si poate.
(Paul L)
18
Protozoarele?... Ah, da!
Sunt sigur ca protozoarele trebuie sa fi trecut prin creierele noastre, ale "tutulora", candva in
acea vreme. Tin minte termenul. Ce-i drept, nu-mi amintesc amanunte perverse precum
"aparatul digestiv" al numitelor vietuitoare. Extemporalele lui Paul poate ca nu ofera cine stie
ce perspectiva stiintifica, dar sunt suficient de hilare ca sa merite a fi consemnate in anale,
spre folosul posteritatii.
(Vlad S)
Tufa de langa drum
Ora de romana, cu dna Dumitrescu, in clasa a XII-a. Lucian Gavrila, colegul meu de banca,
este ascultat la poezia "Marul de langa drum" a lui Beniuc.
Luci, tufa, astepta sufleurii. Pana sa intre ei in functiune, dna Dumitrescu il intreaba ce crede
ca simbolizeaza culoarea rosie a merelor ("La mine-n ramuri mere rosii ard...").
Eu, la fel de tufa si nesimtitor la poezie, ii soptesc sa-i dea tare cu partidul. Logic, ce e rosu e
despre partid.
Lucica se conformeaza:
– Rosul simbolizeaza P.C.R.!
– Stai jos, Gavrila. Nota 4.
Nici acum nu stiu ce simbolizeaza rosul merelor lui Beniuc, in afara de... nota de 4 a lui
Lucica.
(Aurel B)
Vox populi
Tot la matematica, la dna Cernica, unul din asii clasei in materie (putea sa fi fost Serban ori
Vlad ori Pisoiu) face o mica greseala la tabla.
Din primul rand, de langa Vengjen, in tacerea respectuoasa si admirativa a clasei fata de cel
ascultat, Mircea Galbura:
– Ce vorbesti, ma, tata?!
(Aurel B)
Biologia din vestiar
Eram implicati intr-un proiect al Ministerului Invatamantului, care implica difuzarea unor
lectii pe reteaua nationala de televiziune. In speta, era vorba de lectii de biologie. Din acest
motiv, orele de biologie trebuiau sa inceapa la ora fixa, iar noi trebuia sa fim in clasa cu cel
putin 5-10 minute inainte.
19
Inainte de ora de biologie aveam ora de sport. Ca sa fie sigura ca nu intarziem la clasa, dna
Dinca obisnuia sa vina la vestiarul salii de sport sa ne zoreasca.
Numai ca, intr-o zi, ne-am inteles cu fetele sa schimbam vestiarele.
Conform obiceiului, dna Dinca vine in goana sa faca ce mai facuse de atatea ori: sa bata (fara
sa intre) la usa baietilor, unde intamplator acum se aflau fetele; si sa intre (fara sa bata) la fete,
unde intamplator acum se schimbau baietii.
Si pentru ca a inceput cu vestiarul fetelor, a intrat fara veste si i-a gasit acolo pe baieti in cele
mai diferite stadii si tinute.
Restul vi-l amintiti. Sau va puteti imagina!...
(Cristi S)
Trupu-i trecator, spiritul e totul
Fiti pregatiti! Am gasit o relicva demna de arhivele sportive nationale. Nu stiu cat baschet am
jucat eu la Cantemir, dar am facut-o cu acte in regula. Dovada, "Legitimatia de baschetbalist",
inregistrata si semnata in prima zi de liceu, pe 15-IX-1969! Ma pregateam pentru viata...
Va mai amintiti? Eram inalt si slabanog, dar... subtire rau! Insa in pieptul inca mic batea o
inima puternica.
Ma duc la Coco:
– Dom' profesor, vreau sa fiu si eu mai voinic, sa am brandul mare si puternic. Ce sa
fac?
– Ba, zice Coco, te-as trimite la culturism, dar mai bine stai la baschet, macar sa
20
aiba astia un reper.
– Dar, insist eu, daca merg acolo, trag de bare, trag de fiare si mananc haltere pe paine, ma fac
mai solid?
Coco, cu ochii pe sus...
– Hei, ia vino-ncoace!... Da, tu!
Maronu se apropie in pas vioi. Eram intr-a IX-a si aveam colegi adevarati, nu gluma. Maronu,
poloist de meserie.
– Ia-ncordeaza-te, ma, sa vada asta!
Maronu crapa maieul.
- Asa! Ba, Roiule, poti tu sa lingi fiarele alea de dimineata pana seara, poti sa si dormi cu ele
in pat... Spate ca asta n-o sa ai tu niciodata! Hai, pas saltat!
Si a avut dreptate dragul nostru dom' profesor. Ce stiam noi...
(Florin R)
Tot raul spre bine
Am o amintire ce merita a fi impartasita despre dna Cernica, de matematica.
In trimestrul I din clasa a XII-a, m-a ascultat si am luat o nota de mijoc; cred ca 7, cum luam
de obicei la oral.
In ora urmatoare, s-a intamplat sa-mi puna o intrebare simpla, la care eu (proaspat notat),
eram – cum altfel? – tufa. Nota 4, automat.
In orele urmatoare, primul lucru pe care il facea era sa ma scoata la tabla. Ora de ora, fara sa-
mi puna note, numai ca sa ma auda.
Totul a culminat cu prima ora de dupa vacanta de iarna. Dna Cernica intra in clasa, bine
dispusa:
– Dragi copii, la multi ani!... Ma bucur sa va revad... Balint, la tabla!
Secventa asta s-a tot repetat, de vreo zece ori. Tremurau pantalonii pe mine. Si ma miram de
fiecare data cand nu ma scotea la tabla. Eram pregatit pana-n dinti, la fiecare ora.
Pana la urma, totul a fost in folosul meu. Datorita dnei Cernica am intrat la facultate, fara
meditatii. Si nu voi uita niciodata cat de mult ii datorez.
(Aurel B)
Intelligence
Ruxi, dar mai tii tu minte cand eu si Lucica te rugam sa afli subiectele de la teza la
matematica? Le pitea mama ta de nu le stiai nici tu!
Dar noi eram "smecheri", nu-i asa?
(Aurel B)
21
Un corp de masa M pleaca din punctul P...
La ora de fizica, profesorul Craciun demonstra la tabla transferul caldurii de la un corp la
altul: Q = mc ( t2 - t1), masa, densitate, caldura specifica, doua temperaturi, iar de la corpul
mai cald catre corpul mai putin cald... Pentru vremea aceea, era putin cam greu, ma simteam
usor depasit. Incep sa ma plictisesc, sa ma foiesc in banca. Craciun se intoarce, ma vede ca nu
sunt atent si in urmatoarea clipa creta pleaca din mana lui, pe o traiectorie curbilinie, uniform
accelerata, drept spre mine. Instinctul meu de conservare se activeaza instantaneu, prind creta
si, fara sa stau pe ganduri, o arunc inapoi, de unde venise. Creta loveste tabla si cade jos...
Suspans... Craciun se uita la creta... Apoi se uita la mine... Nu-i venea sa creada ca am avut
atata tupeu. Drept urmare, am fost nevoit sa invat fiecare lectie la fizica asa cum inveti „Tatal
nostru”. Daca l-as fi nimerit pe Craciun, probabil ca as fi ajuns olimpic. Fie la fizica, fie la
aruncarea cretei.
(Dan B)
Pe tarlaua din Hagiesti, dupa o noua victorie asupra culturilor de porumb
Dezamagire istorica
Ora de istorie. Profesorul Radulescu, dezamagit ca la venirea lui in clasa gaseste mai mult de
jumatate din banci goale, decide sa astepte sosirea fiilor risipitori. Se inarmeaza cu rabdare si
tacere. Probabil ca in tot acest rastimp compunea in minte o dojana memorabila pentru junii
absenti. Dar fiindca acestia n-au mai aparut, Rica s-a hotarat, dupa cateva minute bune, sa ne
predea noua mesajul pentru colegii care lipseau:
– Intotdeauna, parintii au fost dezamagiti de odraslele lor... Si cu toate astea, civilizatia a
progresat!
(Dan B)
22
Ouale crocodilului
Se incheie ora de biologie, o lectie lunga si densa despre reptile si problemele lor.
Statusem toata ora cu ochii pironiti pe crocodilul impaiat, plasat langa usa laboratorului, ca un
caine de paza. Daca as fi stiut, cum aveam sa aflu mai tarziu, ca acela era doar un pui de
crocodil, poate ca nu m-ar mai fi caznit cu cruzime intrebarea: pe unde se oua crocodilul?
S-o intreb sau sa n-o intreb?... Stiam foarte bine ce reactie va avea dna Dinca: ah, nu!... pai,
sigur, se putea altfel?! se putea sa nu vii tu cu vreo intrebare din astea?!
Nu ma pot abtine, desi ajunsesem la usa si mai aveam un pas pana afara. La urma urmei, de-
aia este profesoara, sa ma lamureasca, si de-aia sunt elev, ca sa aflu si sa invat de la ea. Ma
intorc din drum si o intreb:
– Doamna diriginta (ca doar era mama noastra, intre altele), am ascultat cu atentie explicatiile
dvs, dar am ramas cu o nelamurire: pe unde se oua crocodilul?
– Poftim?!
– Da... Am inteles sistemul de reproducere, dar nu pot sa-mi dau seama pe unde scoate ouale.
– Cum adica?! Doar v-am explicat, ouale se colecteaza in cloaca...
– Da, doamna, dar trebuie sa le mai si depuna. Cum?
– Asculta, tu faci pe prostul cu mine?
– Nu, doamna, va rog sa nu intelegeti gresit. Pur si simplu, nu-mi dau seama pe unde scoate
ouale. Ar trebui sa existe un orificiu, ceva, nu-i asa? Daca exista, eu nu-l vad, nu stiu unde
este. Pe unde ar putea sa le scoata – pe nas, pe gura...
– Ei, hai, ca intreci orice masura!
– Doamna, dar de ce ne complicam atat? Ar fi asa de greu sa-mi spuneti: uite, se oua prin
varful cozii. Ma rog, ar fi un exemplu...
– Tu chiar vorbesti serios? Chiar vrei sa stii pe unde se oua crocodilul?
– Da, doamna, asta incerc sa va explic de la bun inceput, nu vreau decat sa-mi spuneti pe unde
se oua crocodilul.
– Bineeee! Ei, poftim... Pe aici!
Dna Dinca intoarce, dintr-o miscare, puiul de crocodil cu burta in sus, tinteste cu degetul un
punct oarecare pe partea ventrala, dupa care ma priveste fix, rece si definitiv:
– Ei, acum esti multumit?
– Da, sigur... Multumesc!... Probabil ca ar fi trebuit sa-mi inchipui si eu ca este pe-acolo. Dar
nu mi se parea deloc evident ca ar fi acolo sau in alta parte.
Adevarul este ca, in clipa aceea, aveam impresia ca pusesem o intrebare tampita.
Ori poate ca nu... Ar fi trebuit sa-mi imaginez ca un crocodil se oua tot cam pe-acolo pe unde
si oamenii s-ar oua daca ar fi reptile? Macar in cazul oamenilor am indicii destul de vizibile;
dar la crocodili?!
Imi amintesc ca dna Dinca a rosit la un moment dat. Sunt sigur ca m-ar fi dat pe usa afara,
daca la mijloc n-ar fi fost o problema „stiintifica”. Nu stiu si nici n-am fost curios sa aflu pana
unde batea interesul ei stiintific. Am remarcat doar amestecul de precautie, teama si chiar
23
repulsie; ii displacea profund cel putin o parte a profesiei ei – elevii. De fapt, ii placeau doar
elevii supusi, care nu puneau intrebari si care, in general, parca nici nu prea erau pe-acolo.
(Paul L)
Dulcele grai mathematique
Profesorul Vagai avea o vorba, cand clasa era zgomotoasa:
– Dar te potoleste, domnule!
Si inca una, pentru cazul nu-ti iesea rezolvarea la problema:
– Drag mi-a fost omul destept! Dar n-am avut parte de el...
(Aurel B, Carmen V)
Pistonul cu sens unic
Clasa a X-a, ora de fizica, lectie din termodinamica. Inspectori in asistenta la clasa. Priscila,
nervoasa si emotionata.
Studiam pistoanele si era o problema de rezolvat la tabla. Priscila scosese pe cineva la tabla ca
sa rezolve problema, era vorba de pistonul cu dubla actiune.
Biata Priscila incearca sa-l ajute pe cel de la tabla. Dar, in loc sa explice ca pistonul are
actiune dubla, ceea ce face ca presiunea sa se aplice si intr-un sens, si in celalalt, dubland
lucrul mecanic, ea a spus ceva de genul: "un piston care se duce si apoi se intoarce".
Serban Ghenu, de la locul lui, fara sa ridice mana sau sa se ridice si uitand probabil de
inspectori, nu se poate abtine sa n-o taxeze:
– Pai, doamna, ati vazut dumneavoastra piston care sa se duca si sa nu se mai intoarca?!
(Cristi S)
Corul antic din fundul clasei
Cine poate uita corul familiei rebele?!
Actiunea criminala pornea din bancile din spate, randul din mijloc, unde isi avea sediu
familia: tatal, fiul, nepotul si unchiul (adica Florin, Dudus, Cristi, Dan).
Este adevarat, ne-a trebuit ceva curaj sa o facem prima oara, dupa care...
Nu ascund populatiei ca nu eram zmei la orice profesor. Testul demo l-a suportat Priscila,
saraca. Nu mai stiu cine lupta la tabla cu problema, cu toata natura potrivnica si cu rabdarea
Priscilei, care incepuse sa dea din picior cu o distinctie nemarginita.
Noi (Familia), in grup compact, susoteam, incercand sa deznodam ce a vrut ala din culegere
sa ne ascunda. In clasa se mai auzeau doar oftatul tablei si papucul Doamnei.
Intr-un final apoteotic, gasim solutia. Descatusare!
Ei, si-acum...
Tocmai exersasem in pauza, pe patru voci, suna ca Madrigal, nu alta!
24
Hai: unu, doi, trei – si:
– Mai, ce dasteptzi suntem!
Nu poate fi nicicum descris hohotul de ras din clasa! Noi, capul la cutie; frunzaream caietele
preocupati.
– Nu va e rusine? Ce v-a apucat?! Acum va dau afara!
Nu ne-a dat afara din clasa. Iar asta ne-a dat curaj pentru urmatoarele provocari.
Ba, dar nici noi nu eram chiar intregi...
Florin se pregateste sa dea piept cu viata
25
Efectul matematicii asupra umanistilor
Mi-am amintit si eu cu mult drag de dna Cernica. Intr-un fel special. Adica nu pentru ca m-a
invatat matematica, ci pentru ca... nu m-a invatat.
Era spre sfarsitul clasei a IX-a si eram la limita cu notele la chimie, fizica si matematica
(ingrozitoare si terifiante materii!). Asta, in ciuda faptului ca ai mei, vazand cat de
„neputincioasa” sunt, incercasera sa ma ajute cu un meditator. Ghinion! Cand trebuia sa vina
meditatorul, faceam febra; nu cine stie ce, doar atat cat sa ma pot scuza. Dupa vreo trei
saptamani, mama m-a intrebat daca nu cumva... mananc creta. Ei bine, nu; temperatura imi
crestea spontan la momentul oportun si disparea la fel de spontan atunci cand nu mai era
nevoie.
A doua zi, la ora, dna Cernica asculta loazele, printre care si eu. Am rezolvat problema,
probabil partial. S-a uitat la mine peste ochelari si mi-a spus:
– Ai nevoie de nota 6 ca sa treci la mine. Iti pot da aceasta nota, cu conditia ca in clasa a X-a
sa te inscrii la uman. Nu esti proasta si ai putea sa faci sectia real, dar esti atat de lenesa incat
nu o sa rezisti sa rezolvi caiete intregi de probleme de matematica.
Bineinteles ca am promis ca ma voi inscrie la uman, ceea ce am si facut.
Nu am avut niciodata vreun regret. Si acum ii multumesc dnei Cernica.
(Ghighi O)
Cat de putin ii trebuie elevului ca sa fie fericit
Daca am vreo amintire tristo-hilara, ar fi aceea este in care personajele principale sunt dna
Codoi (zisa si "Bioxid de carbon") si Aurora.
Eram in clasa a IX-a. Dna Codoi vine cu tezele. Aurora, 4.
Cand a auzit nota, a sarit din banca si a zbughit-o pe culoar, plangand-razand si strigand, de s-
au speriat profesorii pe care-i inalnea pe culoar:
– Am luat 4!... Am luat 4!...
Avea 6 la oral si obtinuse astfel nota de trecere.
Iar cei pe care a reusit Aurora sa-i sperie erau profesorii Poenaru si Eftene. Adica cei de la
care te-ai fi asteptat cel mai putin: Poe si Stas.
(Ghighi O)
Piaza rea
Toti colegii mei de banca din liceu au ramas repetenti. Griguta intr-a IX-a, Florinel intr-a X-a,
Mircica intr-a XI-a. Doar Gabita, cu care am impartit banca intr-a XII-a, a scapat mai ieftin: a
ratat doar bacul (in prima sesiune; l-a luat in a doua).
Asta poate spune ceva despre anturajul meu din liceu (totusi erau tipi ok, altele erau
problemele lor); sau despre puterile mele paranormale – ceea ce ar induce ca sunt o piaza rea.
26
Mircica se afla, in ultima luna din clasa a XI-a, in situatie de corigenta la 11 (unsprezece)
materii; cred ca erau 14 cu toate. Mama lui Mircica era disperata, mi-l daduse in grija. De
vreo 5-6 materii l-am scapat eu: i-am facut teza si/sau niste extemporale la matematica si
fizica (cat m-am priceput, ca nici eu nu eram vreun as in materie), ca si la latina, engleza, i-am
facut niste acuarele pentru Pijama (eram umanisti, deh), am repetat cu el cele trei lectii la
franceza pe care trebuia sa le pregateasca daca vroia sa treaca; in rest (geografie, biologie etc)
era de tocit, pur si simplu.
Ora de franceza, momentul decisiv. Mircica stia bine cele trei lectii – citit, tradus, gramatica
aferenta, pana si pronuntia o stapanea (cand vroia, putea). Una dintre lectii purta titlul 'Le vol
historique du Louis Bleriot'.
Incepe finala la franceza. Fluierul arbitrului:
– Daca te-ai pregatit, iesi la tabla, cu cartea. Care lectie o stii cel mai bine?
Suspin de usurare, zeii sunt ingaduitori, tocmai azi, ce noroc!
Mircica explodeaza intr-un zambet de invingator, isi aduna puterile si rosteste din toti
plamanii:
– Le zbeur historique du Louis Bleriot!
Profesoara complet, interzisa. Clasa se sparge in hohote de ras homeric. Zambetul lui Mircica
se stramba brusc, sprancenele i se aduna in unghi ascutit. Priveste pierdut catre clasa, ca si
cum ar vedea un tren alergand implacabil spre el. Probabil ca-si vedea sfarsitul.
(Paul L)
Dialectica negativa
Inca una de-a lui Rica. Era la obisnuita sa lectie de zi; ajunsese la principii filosofice…
– Domnite si cavaleri, sa va dau un exemplu. Iata cum acumularile cantitative duc la saltul
calitativ. Elevul care are o corigenta este corigent. Daca mai aduna o corigenta, este tot
corigent. Daca, insa, mai aduna inca o corigenta, a treia, elevul nostru devine repetent.
(Florin R)
Nume de profesor si nume de afis
Ora de muzica, prima din an. Profesorul intra in clasa, se duce direct la catedra, lasa catalogul,
apoi se protapeste in marginea podiumului si ne priveste. Lung.
Dupa care ia creta cu doua degete si incepe sa scrie, caligrafic, cu litere imense, cat putea
tabla sa incapa: Anton Scornea.
– Pe mine asa ma cheama: Anton Scornea! Nu altfel. De-aia va spun, de-aia am scris pe tabla,
ca sa nu faceti vreo confuzie. Pentru ca am avut si intamplari neplacute legate de asta. Aveam
un coleg mai tanar, tot profesor de muzica, Ion Falculete. O voce buna, de tenor, a cantat in
corul Operei, apoi in concerte, a scos si un disc. Deja numele nu-l mai incapea; si si-a ales un
altul. Si-a zis Giovanni Falcoletti. Ma rog, treaba lui. Il priveste. Numai ca, la un eveniment la
27
care am participat si eu, s-a gandit sa-mi faca un bine si m-a trecut pe afis, fara sa ma intrebe.
M-a trecut cu un nume nou, de artist, vezi bine: Antonio Scornetti. Asa rusine n-am patit in
viata mea! Auzi tu, sa-si bata joc de numele meu!... Deci, ca sa fie clar pentru toata lumea, pe
mine asa ma cheama: Anton Scornea!... Ei, si-acum sa vedem cum va cheama pe voi!
(Paul L)
Izvoare scrise si izvoare ilizibile
Rica iese din clasa. La sfarsitul recreatiei, bineinteles! Nici nu apucam bine sa ne ridicam din
banci si sa ne dezmortim nitel, ca profesorul de limba rusa, Stoian Evgheni, a si ajuns la
catedra. Se uita intrigat la tabla si intreaba:
– Cine a mazgalit tabla in halul asta?!
Ei, cine s-o mazgaleasca! Erau schemele lui Rica.
(Ghighi O)
28
File din caietul cu amintiri al Irinei K
Avem un vis, cum il folosim?
Teza la istorie, clasa a XII-a, trimestrul III:
"Aveti fiecare in geanta un baston de maresal. Ce veti face cu el?"
(Ghighi O)
29
Pe langa ore si mai apoi
Ahoe!
Mi-am amintit un salut pe care l-am folosit vreo doua-trei veri la rand, in vacantele de la
mare, unde ne intalneam mai multi cantemiristi, pe plaja de la Eforie Nord.
Cum nu plecam toti odata, ci pe rand, dupa cum si venisem, ne duceam cu fiecare in parte la
gara sa-l conducem.
Iar cand se punea trenul in miscare, unul dintre baieti (de obicei, Bogdan Anghel) striga:
– Un salut din vechea Troie!
Iar toti ceilalti strigau, de rasuna gara:
– Ahoeeeee!!!
Era foarte foarte foarte misto.
(Michi S)
Descindere la fumi-club
Razie la fumi-club. La Royal, pentru conformitate. Exista si un Imperial Fumi-club, in aripa
celalalta.
Sase, vine Poe! In cateva secunde, vreo 10-15 juni fumatori zboara prin ferestrele celor trei
cabine („cusete” este numele cu care le alintam).
Unul singur, mai rebel, se incuie intr-una dintre cabine, sa-si termine tigara.
30
Intra Poe. Fum, sa-l tai cu cutitul. Nici tipenie de elev.
Poe cerceteaza locul si ajunge la cabina cu usa blocata. Trage de clanta, bate in usa, racneste:
– Hei, deschide!... N-auzi?! Deschide, ca sparg usa!... Hei!... Cine-i acolo?!
Dincolo de usa „cusetei”, liniste deplina. Dupa cateva secunde insa, se aude un glas pitigaiat
si batjocoritor:
– Suntem noi, tevile de calorifer!
Era Traian Dogaru, fiul profesoarei de romana Venera Dogaru, care, protejat de statutul
mamei sale, a facut o multime de tampenii in scoala.
Cred ca el era in clasa a XII-a pe cand eram noi intr-a IX-a.
(Paul L)
Emil exersand in timpul liber pentru fumi-club
Bani de covrig si colacei de fum
Apropo de fumi-club, cel de la parter. Din promotia noastra, abonati eram Paul Marianciuc,
Teodoru, Radu Ciorapciu, eu si inca vreo trei.
5 ore, 4 pauze, 4 tigari, plus una in drum spre scoala, dimineata.
5 Virginia = 1 leu, banii de covrig de la mama.
La alarma, bateam recordul de sarit pe geam. In 3 secunde locul era evacuat.
Tin minte ca, odata, profesorii au facut o manevra de invaluire: unul a venit pe usa, noi am
sarit pe geam in curte, dar acolo ne astepta Priscila, cu maturoiul femeii de serviciu.
Pe cativa i-a nimerit. Dar eram prea multi.
Asta a fost toata pedeapsa noastra.
(Aurel B)
Muzica la lingurita
Apropo de gaselnitele lui Sorin, care era extrem de imaginativ. Fratele lui mai mare lucra ca
ghid turistic si facuse rost de un mag Grundig (mare smecherie, la vremea aceea). Sorin era
31
topit dupa muzica si abuza de mag-ul lui frate-sau. Iar acesta, ca sa-si sigileze aparatul cand
era plecat de acasa, lua cu el butonul central de comenzi.
Sorin a gasit insa solutia salvatoare: a indoit o lingurita de la bucatarie, coada intra perfect in
lacas si causul tinea loc de maneta de comanda. Si, uite-asa, ascultam noi muzica pe mag cat
era frate-sau plecat de acasa.
(Codrut B)
Intermezzo
La Opera, cu clasa, cu alte clase, cu profesori, insirati pe randuri intregi, o parte aici, o alta
parte dincolo, alti cativa risipiti prin sala. Se incheie aria pumnalului insangerat (sau oricare
alta), vocile se opresc, orchestra tace. Publicul asteapta cuminte. Liniste cuviincioasa. De
undeva, din sala, tacerea e sparta de un glas de tanar imberb:
– Jos mainile de pe Priscila!...
(Paul M)
Dans ritual la Scropoasa
Tunsoarea elefantului
In scoala generala am avut coleg de banca un tigan mare, gras si cu un nas urias, Costache
Ionel, zis – cum altfel – Elefantu. El n-a mai urmat liceul, ci a facut o scoala profesionala de
frizeri.
Prin clasa a XI-a, merg cu Paul Marianciuc sa ne tundem la prietenul nostru, Elefantu, care
lucra la frizeria de langa Magazinul copiilor (frizeria mai exista, nu stiu daca si Elefantu).
Ei, si mi ti l-a tuns si coafat Elefantu pe Paul, cu fitze si cu rasuceli de par de smecher, de nu-l
recunosteai. Nici vorba de tunsoarea regulamentara, ca de scoala. Cand am vazut asta, am
renuntat sa ma mai tund, acolo si atunci.
32
Paul plateste, corect, fara bacsis, ca doar eram prieteni. Dupa care il intreaba cum isi poate
repara frumoasa-i frizura, ca nici pe poarta scolii n-ar putea intra asa coafat. Elefantu gaseste
imediat solutia:
– Veniti duminica dimineata, ca tot am un concurs profesional si-avem nevoie de modele, si
va aranjez pe amandoi la perfectie. Si gratis!
– Sigur ca da, Elefantule, venim negresit.
Era clar, Elefantu avea nevoie de niste capatani sa le „macelaresca” la concursul lui si ne
gasise pe noi de fraieri.
Am iesit din frizerie si, la prima cismea (tasnitoare, cum erau pe vremuri) peste care am dat,
la Universitate, Paul si-a bagat capul sub apa si si-a mai refacut frizura, ca sa arate cat de cat a
om.
Ia ghiciti acum: am mai ajuns sau nu in duminica aceea la concursul lui Elefantu?
(Aurel B)
Bogdan, Voicu, Viorel si Valeriu privindu-ne de sus
Aceiasi plus Radu, in pragul unei mari descoperiri: focul
33
Tot ei, a doua zi dupa ce au descoperit focul
Ceasul rau
Era o zi de primavara superba, chiuleam de la ceva, nu mai stiu de la ce. Partase la crima erau
Michi, Bucurie, Crac si sora-mea, Irina; era si un baiat cu noi, dar cine sa fi fost?...
Flanam pe strazi ca pe mosia lui tata, radeam ca bezmeticii, fara vreun motiv, bineinteles, ce
mai, lumea era a noastra.
Tot topaind de pe un trotuar pe altul, imi vine o idee... geniala: sa sun la una dintre
nenumaratele sonerii de pe strada, ca "sa vedem ce se intampla". Apas si fug imediat inapoi la
ceilalti, sa savuram efectul. Dar, ceasul rau, o femeie in varsta iese pe usa cu pricina, inainte
ca noi sa putem disparea. Striga dupa noi, cere sa i se infatiseze imediat "criminalul". Iar eu,
ascultatoare, ma duc drept la ea, ca vitelul la taiere. Ba, mai mult, i-am raspuns la toate
intrebarile: la ce scoala invat, cum o cheama pe diriginta, de ce nu sunt la scoala etc; probabil
ca i-am dat si numarul de la pantof. Un singur lucru nu i l-am spus: numele meu.
Ne intoarcem la scoala. Inca nu incepuse ora urmatoare, cand apare Dinca, diriginta, hotarata
sa afle "criminalul". A facut-o, totusi, cu destul tact, indemnandu-l pe faptas sa fie cinstit si sa
se prezinte singur la cancelarie.
34
In clipa aceea am stiu ca nu mai am scapare. Pentru o clipa mi-a trecut prin minte sa spun ca a
fost sora-mea... Probabil ca m-am speriat la gandul asta, asa incat, dupa inca o clipa, ma taram
catre catedra si marturiseam tot.
Asteptam pedeapsa, ceva care sa doara macar cat o palma. Diriginta mi-a tinut lectie de
morala in fata colegilor, care se prapadeau de ras, in timp ce eu inca tremuram de spaima ca o
s-o cheme pe maica-mea la scoala.
In loc de asta, ea m-a mangaiat pe umar si mi-a spus:
– Andreea, sper ca nu se va mai intimpla in viitor!
Iar mie nu-mi venea sa cred, mi se parea ca halucinez.
(Dana N)
Sase fete cucuiete
Noi , cateva fete "cucuiete" din a XII-a B, am infiintat grupul SAFALC (nu cantam, nu
dansam, dar ne distram). Aveam si niste inele de argint pe care gravasem numele grupului.
Din el faceau parte: Svetlana Micsunescu, Anca Balosin, Feli Hillerin, Aurora
Gorodcov, Lani Damachin, Carmen Mossang. Distractia cea mare era pusculita in care punea
bani oricine vorbea urat. Cand se umplea pusculita, mergeam in grup la cofetaria Albina si
mancam profiterol sau coupe jacques. Asta, bineinteles, in timpul orelor de curs, cand trei
banci din randul de la usa ramaneau goale... Daca nu eram la cofetarie, eram in Herastrau sau
in Ioanid. Atasez si dovada, o fotografie facuta in excursia din 1973, la Brasov.
Acum vreo doua saptamani ma plimbam cu nepotica de 5 luni in Parcul Ioanid si-mi aduceam
aminte de escapadele noastre (nu pot spune... chiul). Ciudat, pe-atunci, parcul acela mi se
parea imens. Acum, parca... a intrat la apa!
(Anca B)
Celebrul grup SAFALC
35
Rebeli cu matricola
In mintea noastra era, ca sa-l citez pe Paul Marianciuc, ca trebuie "sa facem ceva, sa ne alerge
cineva".
Nici Paul nici eu nu ne-am scos niciodata matricolele, pe cand era moda sa le prinzi in capse,
nici nu ne-am sters numerele. Dimpotriva, cand cineva ne admonesta pe unde le mai
"comiteam", Paul intorcea bratul stang si-i arata matricola:
– Daca vrei sa reclami, uite aici!
N-am avut niciodata reclamatii la scoala, de la nimeni si pentru nimic.
(Aurel B)
Liberi, norocosi si fara prejudecati
Pe Tom l-am avut diriginte in clasa a IX-a. Pot sa spun ca a fost un noroc (care m-a cam
parasit, putin mai tarziu). Ne aduna si ne ducea la Muzeul de Arta, la Opera, la teatru. Cu
Tom, incepea sa-ti placa sa fii elev. Datorita lui am vazut 'Nepotul lui Rameau', cu Dinica si
Marin Moraru, in regia lui David Esrig. S-a jucat la Bulandra doar intr-o scurta perioada de
timp. Esrig a emigrat la putina vreme dupa premiera, iar spectacolul a fost scos de pe afis. Nu
multa lume a avut sansa sa vada spectacolul asta; vedi la capo d'opera e poi muori.
Dar episodul pe care vreau sa-l povestesc s-a petrecut chiar la prima noastra iesire de acest fel.
Fusesem la Nottara, vazusem un Shakespeare (Regele Lear, cred), iesim, plecam in grup pe
bulevard, fara tinta, grupul se subtia (fetele se desprindeau pe rand, noapte buna! - noapte
buna!), Calin se agata de Tom si-l baga intr-o conversatie surprinzatoare despre deliciile vietii
de noapte din Bucuresti (Calin era un tip special si, cel putin la varsta aia, din alta liga).
Tom este tot mai incomodat de discutie, cand Calin arunca propunerea: sa mergem cu totii sa
bem ceva, ceva bun, ar fi pacat sa nu incheiem seara cu asta. Flacaii (vreo 5-6) aproba
zgomotos, Tom refuza net, insistente...
Incoltit, Tom cedeaza intr-un tarziu, la vestea ca oricum ne infundam intr-un bar. Bine,
mergem, dar stam doar pret de-un pahar, atat. Deal!
Intram la Katanga (vizavi de Scala, pe colt, pentru cine nu-si aminteste), aprindem tigari, bem
pana la urma doua randuri de whisky, sub privirile precaute ale lui Tom, care nu-si pierde
totusi zambetul, desi pana la sfarsit probabil ca facuse carcei in obraji.
Intr-un acord tacit si unanim, am facut o conversatie destul de cuminte, nimeni nu a plusat pe
seama situatiei, nimeni nu a profitat ca sa-si dea in petec. Si nu cred ca s-a aflat de escapada
asta; nu foarte curand, in orice caz.
(Paul L)
36
Emil deghizat in lipovean ratacit pe Lacul Herastrau
Bravo, chiulangiilor!
Daca tot a venit vorba de chiul, imi aduc si eu aminte de una.
Era in timpul primei ore, dimineata. Chiuleam, ca prostii, in curtea scolii!
Si eram cam multi... Si stateam si cam grupati...
Sprijineam un zid, vorbeam vrute si nevrute si radeam. Cand, deodata, apare Coco, in usa salii
de sport, intrigat probabil de zgomotul pe care-l faceam.
N-am gasit nici o explicatie pentru ce cautam noi acolo; am balmajit ceva neinteligibil, ca sa
nu fim nepoliticosi.
La care Coco, s-a uitat lung la noi si ne-a spus simplu si de la obraz:
– Pai, mai copii... Chiuliti? Foarte bine, bravo voua. Dar daca tot chiuliti, nu gasiti alt loc
pentru asta? In loc de curtea scolii?!...
(Nuca N)
Emil si Dan (sau invers)
37
Bogdan, fericit ca a fost transferat la clasa de fete
Patimile de la Plumbuita
Era in 1970. Primul Paste din liceu. Tom ('indrumator UTC' - in anul urmator a fost schimbat
cu Carasu, fiindca nu daduse randamentul asteptat) ne convoaca ritos in duminica de Paste la
'munca voluntara'. Motivul era limpede – sa ne strice sarbatoarea de Paste; un an mai tarziu,
aveau s-o faca mai subtil (dar nu indeajuns si, oricum, fara efect).
Proteste. Tom le dezumfla cu glumite si cu zambetul lui seducator. Fetele cedeaza primele.
Oricum, sorti de izbanda nu erau.
Noaptea aceea de Inviere am petrecut-o la biserica din str. General Brosteanu, unde tatal lui
Calin era preot paroh. Am ascultat slujba, am mai dat o mana de ajutor in culise; ori mai
curand am incurcat si noi, cat am putut. Catre sfarsitul slujbei, am urcat in clopotnita, sa-l
asistam pe fratele lui Calin la trasul clopotelor. Apoi am plecat la un ceai, intr-un subsol
obscur de bloc de pe langa biserica anglicana.
Dimineata, am trecut doar pe acasa, sa ma schimb, si am plecat direct la scoala. Cam toata
lumea era in aceeasi dispozitie mahmura. Ne-au dus undeva, pe un camp, in Colentina, poate
la Plumbuita, sa curatam terenul de pietre. Am facut orice altceva in afara de asta, sub ochii
ingaduitori si vesnic amuzati ai lui Tom. Pe la pranz, Tom a decis facusem destula 'munca
voluntara' si ne-a dus inapoi, la scoala.
Ne-am repliat in Piata Romana, pe terasa de la 'Turist', un bar unde puteai cumpara tigari de
soi la bucata. Ne-am alinat oboseala cu Cinzano rosu si Pall Mall, in timp ce soarele ne batea
parinteste, dar perseverent, in moalele capului. Nu mai stiu cum am ajuns acasa.
(Paul L)
38
Gabi, Marina, Michi si Brandusa, la inghesuiala
Slujba UTC in noaptea de Inviere
'Reuniune UTC' organizata in scoala, in seara de Inviere, in 1971.
Ideea era sa ne tina acolo, la scoala, ca sa nu ajungem la biserica. Si s-au gandit ei sa dea un
ceai, pentru inima noastra, in holul de la intrarea profesorilor.
Eram in grija a trei profesori: Tom (care se amuza teribil de ce-i vedeau ochii); Carasu; si –
ghici cine inca... ati ghicit: Priscila.
Piesele de rezistenta: Whole Lotta Love, Immigrant Song, Since I've Been Loving You (Led
Zeppelin); Iron Man, Paranoid (Black Sabbath); Bridge Over Troubled Water, El Condor
Passa, Cecilia (Simon & Garfunkel). Eram in clasa a X-a, o 'romantam' pe Dana (anumite
muzici nu se uita, nu-i asa?).
Carasu si Priscila se straduiau din rasputeri sa ne salveze virtutea si profilul moral sanatos.
Interveneau din cand in cand sa corecteze excesele. Apoi au renuntat. Intai Carasu si, mai
tarziu, mai greu, Priscila (ea intotdeauna a avut prestatii de vestala). La un moment dat,
disparusera amandoi, ne-au lasat de capul nostru.
Au reaparut intr-un final, pe la miezul noptii, sa anunte ca 'reuniunea' ia sfarsit. Tinerii rebeli
incepusera deja sa plece la biserica, esecul actiunii uteciste era inevitabil. Deci, hai acasa.
Tom isi radea in barba mai departe...
(Paul L)
39
Cantemiristul era prin anii ’70 o specie arboricola
Scoala-te, Lazare, si umbla!
S-a intamplat in 1973, eram in clasa a XII-a. Seara de Inviere. Si, deci, reuniune dansanta la
scoala. De jurna, Priscila si Carasu.
Paul Marianciuc, impreuna cu alti doi prieteni (Gigi „Bomba” de la Zoia si Mirel de la
Caragiale, cu care stateam pe aceeasi strada; poate ca era pe-acolo si Lilica al nostru, de la
Cantemir) au adus o sticla de 1 litru de coniac Zarea.
Am intrat intr-o sala de clasa si am golit sticla. Eu, fiind obosit (invatasem toata ziua pentru
bac si admitere), m-am intins pe o banca. Si acolo am si adormit.
Putin inainte de miezul noptii, m-a zgaltaie cineva. Deschid un ochi. Priscila.
Am balmajit ceva, o explicatie, dar s-a prins in ce stare eram. Hotaraste pe loc ca trebuie sa
ma duca acasa si ma urca in masinuta ei, un VW broasca, bleu; pe bancheta din spate, ca sa
am loc. Priscila conducea repede, drumul era cam cotit, incat eu am stat mai mult in cap decat
pe bancheta.
Ajungem acasa. Priscila ma duce pana sus, la usa. Deschid cu greu, incerc sa intru tiptil.
Priscila:
– Ce-or sa zic parintii tai cand te-or vedea in halul asta?
– Ssst, ca dorm!
Priscila a plecat, iar m-am asezat pe jos in hol. Acolo am si adormit, pe ciment. M-a gasit
sora-mea (si ea cantemirista), mai tarziu, cand s-a intors de la biserica.
40
24 de ore dupa aceea, luni, in drum spre scoala, imi aprind tigara de fiecare dimineata.
Mergeam linistit, fara sa banuiesc ca in spatele meu venea Mocanu, directorul. La prima
pauza, sunt chemat la cancelarie impreuna cu Paul. Eu pentru fumat, iar Paul pentru ce s-a
mai intamplat sambata seara, la reuniune, in timp ce eu dormeam pe banca, in clasa unde
bausem coniacul. Probabil ca Paul isi aminteste ce s-a mai intamplat atunci.
Fapt este ca Mocanu vroia sa ne scada nota la purtare. Priscila si Craciun insa s-au opus. Nu
stiu cum l-au induplecat, fiindca Mocanu era pornit rau contra noastra.
Dar am scapat si de data asta.
(Aurel B)
In creierii muntilor, cu Poe si Coco
Veniti de luati luminaaa!...
Cum sa nu-mi amintesc de noaptea aceea!
...Dupa ce am golit sticla de lichidul mentionat si pentru ca noi aveam mintea mai odihnita,
am hotarat sa facem o "inspectie" la cataloage, ca sa vedem daca n-or fi ceva absente de
motivat. Zis si facut, mai ales ca la "reuniunile UTC", supravegheate de profi, cancelaria
ramanea deschisa...
Stiam unde stau cataloagele, pentru ca veneam des prin cancelaria profesorilor (eram
"invitati"!). Priscila era plecata cu Aurel, Bibi era cu ochii pe ceilalti petrecareti, deci...
Cotrobaim noi pe-acolo, in bezna, numai cu o bricheta, cand, deodata, cancelaria se lumineaza
a giorno!
In usa cancelariei, Carasu. Langa el, Mocanu, care nu avusese liniste sa stea acasa fara sa se
asigure ca elevii n-au sters-o de la reuniune ca sa se duca la Inviere.
Finalul: eliminarea de la ore, cu prezenta la biblioteca, a fost floare la ureche pe langa
invitatia la scoala cu... "tata tuns".
(Paul M)
41
Veniti de mai luati niste lumina (scenariul B)
Paul zice ca ei cautau cataloagele, la lumina brichetei, ca sa motiveze absente.
La ancheta, Mocanu a zis altceva: ca jucau hora pe masa de consiliu din cancelarie.
Eu cred ca Mocanu mintea, ca sa agraveze situatia lui Paul. Parerea mea.
(Aurel B)
Excursia absolventilor, mai 1973
Bonus: Fuste mini si plete maxi
Codrut: Era umbra lui Gaby... Alerga foarte gratzios prin curtea liceului, in micro [fusta], iar
flacaii urmareau cu interes sa prinda momentul cand o boare de vant...
Dana: Eu nu ma duceam la cancelarie decat pentru ca aveam uniforma prea scurta. Si, desi mi
se spusese de sute de ori sa las tivul jos, uitam imediat ce ieseam de la cancelarie...
Aurel: La noi, la A, cele mai multe scandaluri cu fusta le avea Ioana Georgescu. Gresesc?
Codrut: Mai era ceva in afara de mini si ceva mai scurt...?! Ca eu nu am retinut...
Dana: Mai era si micro! Acum iti aduci aminte?...
42
Bogdan, doborat de moda mini
Nuca: Mama, mama! Scurte mai erau! Pana a intrat Zarifopol in noi... si Gabi Vlad a
inaugurat moda maxi. Hai, hai!... Nu se poate sa nu va amintiti.
Dana: Care maxi?! Tivul la uniforma mea era atat de sus, ca ar fi fost nevoie sa adaug inca o
uniforma ca sa iasa maxi.
Aurel: Priscila avea o fobie pentru fustele voastre scurte.
Dana: Odata, Priscila mi-a rupt tivul, ca sa fie sigura ca raman cu el lasat si sa ma faca de ras
fata de toti colegii. Cata umilintaaa!... Dar l-am cusut la loc.
Aurel: Dar fetele de ce nu spun cum isi lungeau/scurtau fustele functie de profesoarele de la
clasa? O tin minte pe Gabi Vlad, care, pe cand facea furori filmul "Love Story", isi facuse rost
de ochelari rotunzi si ciorapi negri, exact ca eroina din film. Ciorapi negri se mai gaseau, dar
totdeauna m-am intrebat de unde a scos ochelarii aia, exact de aceeasi forma? Poate isi
aminteste si ne raspunde; sau, daca vine, o voi intreba.
Ghighi: Fustele maxi ale lui Gabi erau ba maxi, ba mini, in functie de situatie. Daca erau
profii la poarta ca sa se asigure ca intram in scoala "in tinuta civilizata", fusta se lungea, caci
avea un rand de capse care scurtau sau lungeau pricinosul sarafan!
Aurel: Lasa ca nici cu maxi nu va statea rau, mai ales ca erau destul de mulate. De multe ori e
mai interesant sa ghicesti, sa-ti imaginezi, decat sa primesti ceva explicit. Sau gresesc?
Nuca: Mulate?! Da' de unde! Dar tu trebuie sa stii mai bine...
43
Nuca: Uniformele ca uniformele , dar....bentitzele de pe cap erau o "durere".
Aurel: Ce aveati voi cu bentitele? Sora-mea, cantemirista cu un an mai mica, avea aceeasi
fobie a bentitelor.
Dana: Bentita? Nu ma deranja? Imi lasam bretonul sa iasa, ca fara breton aratam ca o
retardata. Dar era ok.
Aurel: La baieti, era o fobie a matricolelor. In liceu baietii aveau probleme cu tunsul, mai ales
ca moda era mai "pe lung". Nu am sfidat, dar imi placea mai cu perciuni. In scoala generala
insa am "suferit" pentru tunsoare, cand ne-au facut cu masina "carare" in cap, ca sa ne
determine sa ne tundem. Am umblat asa "defrisati" in cap vreo trei luni, pana ne-a crescut
parul la loc. Altfel, cand ne dadea diriginta bani de tuns, plecam cu Paul in Obor, la targul
Mosilor, si terminam repede banii de frizer.
Dana: Tunsorile baietilor? Da, masacru total. Voi, tunsi si defrisati. Noi, cu tivul la fusta rupt.
Pe Paulica il iubeam si ras in cap, si cu un sac pe cap...
Funda absolventului, editia 1973, modelul XII F (Michi)...
44
... si modelul XII A (Florin)
45
Despre profesorii nostri, numai ganduri bune
Doamna profesoara Nina Ceaicovschi
Inzestrata cu o carisma deosebita, avand spirit pedagogic inalt, profund atasata de
matematica, profesia sa, ca si de elevii pe care ii instruia. Se integra usor in randul celor tineri
si le transmitea cunostintele si experienta acumulate de-a lungul anilor. Avea multa rabdare,
era toleranta si afisa mereu un zambet cald pe chip. Aproape in permanenta aveam senzatia ca
mama mea era prezenta acolo, in clasa, alaturi de mine, la orele de matematica; de aceea,
multi elevi o numeau “Mamica noastra buna”. Desi ma aflam intr-o clasa umanista, datorita
acestei fiinte minunate, am reusit sa revin la admiratia si dragostea pentru stiintele
matematice. Dna profesoara Ceaicovschi a vindecat o rana din sufletul meu privind
matematica, care se produsese nu cu mult inainte de a o intalni. Iata de ce ii multumesc lui
Dumnezeu din tot sufletul pentru ca mi-a scos-o in cale. (Bogdan P)
Doamna profesoara Iosefina Cernica
Datorita ei, am intrat la facultate fara meditatii si nu voi uita niciodata cat ii datorez. La
admiterea la facultate, stiam rezultatul de la fiecare subiect imediat ce fusese scris pe tabla.
Trebuia numai sa scriu ce trebuia intre enunt si rezultat. Si nu eram "stralucit" la matematica.
(Aurel B)
46
D-na Cernica, inconfundabila, cu sau fara ochelari :-) Intotdeauna descoperea ca adusese
catalogul cu coperta nepotrivita in fata, si cu scrisul invers, asa ca il arunca in aer cu o miscare
de jonglerie (o rotatie si o insurubare), ca sa il potriveasca, pe urma il deschidea, aparent la
intamplare, si – zbang! – pronunta scurt numele impricinatului pe care picase magareata sa fie
ascultat! (Vlad S)
Mai tineti minte sutele de probleme “pe vacanta”, de ma duceam in tabara cu culegerile
dupa mine…? (Carmen V)
Mersi, Ruxi, mama ta m-a ajutat sa intru-n facultate fara meditator la matematica. A incercat
tata unul vreo doua saptamani, dar i-am zis ca-si pierde banii de pomana si am oprit. (Adina S)
Noi, care ne-am dedat la meserii ingineresti, am ramas cu ceva de la dna Cernica, probabil
pentru tot restul vietii. (Vlad S)
Desi eram la uman si nici la meserii ingineresti nu m-am dedat, mi-ar fi imposbil sa n-o
apreciez pe dna Cernica! Nici macar nu luam note bune la ea, desi am avut si 8, si 9, in ocazii
exceptionale (note mari, considerand ca uram matematica, dar... asta este neesential). Facea
parte dintre profesorii adevarati: cunostinte plus metoda pedagogica. (Nuca N)
Dupa matematica de la Cantemir, cea a dnei Cernica, nu am mai avut nevoie sa invat
matematica. Pur si simplu. La facultate, in Venezuela, nu am mai avut nimic nou de invatat
(unele detalii, poate). Am fost profesoara de matematica aproape 30 de ani si totdeauna am
vrut sa fiu ca dansa. Nu stiu daca am reusit, dar niciodata nu am uitat-o. (Ioana G)
Doamna profesoara Maria Dinca
Spirit puternic, sigura pe sine, intoleranta cu raul. Inainte de facultatea de stiinte naturale, a
urmat un liceu special, catolic, care i-a influentat existenta, conferindu-i multa tarie de
caracter si curajul de a-si croi un drum in viata. A incercat in permanenta sa mentina in randul
nostru, al elevilor, un climat onest, demn, de corectitudine si un spirit pragmatic, atat prin
cunostintele predate la biologie, cat si prin instruirea din timpul orelor de dirigentie. Unii
dintre noi am inteles aceste lucruri, le-am acceptat si valorificat, altii au tolerat mai greu
spiritul puternic al dumneaei si au manifestat unele reticente, din pacate; dar, in final, nimeni
nu a absolvit liceul nemultumit. Eu, personal, ii multumesc foarte mult ca mi-a condus pasii
prin viata pe parcursul anilor de liceu, exact asa cum a facut si tatal meu, catolic de
47
confesiune. Si pot spune adesea cu regret ca nu am mai putut-o intalni vreodata dupa
terminarea liceului. (Bogdan P)
Doamna profesoara Marioara Dumitrescu
Dulce, diplomatica, blanda, ingaduitoare… Memorabila, dupa teza despre Caragiale, din
clasa a XII-a: “Stiam ca orice v-as fi dat, ati fi scris exact acelasi lucru…!” Si delicata atunci
cand ne fastacisem cu totul fiindca trebuia sa interpretam scena dintre Ion si Florica din “Ion”:
“In spiritul curentului literar naturalist, copii, cum altfel?!...” (Adina S)
Poate faptul ca avea o fiica cu un an mai mica decat noi a facut sa ne fie ca o mama. Ne
ocrotea si ne lua apararea intotdeauna in fata celorlalti profesori (desi stia ce figuri are in
clasa), ne intelegea, ne motiva "la greu" absentele (numai eu stiu cate motivari am facut;
scriam si cu stanga, si cu dreapta, ca sa nu recunoasca scrisul). Tin minte ca, intr-un an era
bolnava (sau poate ca nascuse al doilea copil, nu mai stiu exact) si ne-am dus la dansa acasa –
statea pe str. Rozelor, vizavi de policlinica 10 – si i-am dus cadou o papusa.
Am simtit-o intotdeauna foarte apropiata, desi nu prea isi exterioriza sentimentele.(Anca B)
Doamna profesoara Maria Economu Zarifopol
Salve pueri! Era salutul pe care ni-l adresa la inceputul orei. Cu un ton tutelar (pueri – copii;
mai curand cu sensul de: copiii mei), dar si complice (era ca o parola a celor afiliati la un soi
de club esoteric, al celor care studiaza latina). Am invatat latina timp de patru ani, iar daca
asta nu ne-a exasperat, a fost dintr-un singur si urias motiv: dna Zarifopol nu preda doar limba
latina, ci facea, asa cum ne si anuntase de la bun inceput, explicit, un curs de cultura si
48
civilizatie romana. Ceea ce-ti ramane, peste ani si pentru toata viata, din lectiile dnei Zarifopol
este formidabila pledoarie pentru valorile civilizatiei romane, ilustrate in pilde si istorioare
pline de miez si emotie. Atunci cand povestea de fratii Gracchi, in fata ochilor ti se arata
aievea Cornelia, fiica lui Scipio Africanul si mama celor doi tribuni. La orele de latina invatai,
inainte de toate, despre onoare, sacrificiu, rigoare, sobrietate, altruism, eleganta, austeritate,
generozitate, bravura si multe lucruri de esenta rara; si abia apoi despre „in silva multe ferae
sunt”, cazul ablativ, catilinarele lui Cicero (‚quousque tandem abutere Catilina patientia
nostra?!’) sau scandare – care, iata, nu se sterg nici ele din minte prea usor. Iar daca in
sprijinul literaturii latine dna Zarifopol aducea argumente din istorie, filosofie, estetica, etica,
pentru gramatica avea o justificare aparte, la fel de solida si convingatoare: „gramatica limbii
latine este matematica umanistului”, ceea ce facea din studiul acestei zone aride a latinei un
exercitiu intelectual provocator si motivant. In dna Zarifopol gasesti, in cel mai inalt grad,
modelul acelor profesori pe care noi i-am tinut mai apoi de modele in viata. Fiindca notiunile
invatate la lectiile din scoala se tocesc cu timpul, uiti aproape tot ce nu folosesti mai tarziu,
dar ancorele spirituale care-ti indruma sufletul, caracterul, personalitatea pe drumul cel bun
raman pentru tot restul vietii. De aceea m-am socotit intotdeauna norocos ca am avut in liceu,
intr-o perioada decisiva a vietii, profesori de statura, anvergura si cu dedicatia doamnei
profesoare Zarifopol. (Paul L)
Domnul profesor Constantin Eftene
Avea o gama foarte bogata si foarte larga de exprimari… In ultima zi de scoala, ne-a tinut
un discurs plin de pasiune si ne-a indemnat sa mergem cat mai des prin galerii de arta
moderna si sa gandim pentru noi; imi amintesc ca ne-au dat lacrimile... Si incrucisarea conului
cu cilindrul… Ore si ore de amuzament, pana sa reuseasca exercitiul. (Adina S)
Una dintre multele porecle ale lui Eftene, profesorul de desen, era Pijama, cu numele de
alint Pigi. I se tragea de la faptul ca avea o mare pasiune pentru pestisorii de acvariu. In
fiecare duminica putea fi vazut in Obor, cu ochii lipiti de sticla acvariilor. Iar preferatii lui
erau niste pestisori albi cu dungi negre, care pareau ca inoata imbracati in pijamale. Fusese
auzit zicand o vorba de duh legat de asta si, de atunci, i-a ramas numele de Pijama. (Paul L)
In ciuda stilului sau jemenfiche-ist, profesorul Eftene alias Stas alias Pijama (Pigi) nu facea
rabat de la o suma de rigori, care erau sfinte pentru el. De pilda, nu l-ai fi vazut intrand la
clasa fara cravata sa cu nod impecabil alcatuit si sprijinita elegant de un superb ac cu pietre
pretioase. Si n-ar fi acceptat pentru nimic in lume sa lucreze sau sa lucrezi sub ochii lui cu
incropeli si improvizatii. In clasa a IX-a, cel putin, pana am inteles cu totii care sunt regulile
de la care nu trebuie sa ne abatem, nu trecea ora fara sa deschida fereastra si sa arunce afara,
in curte, toate uneltele pe care le gasea pe bancile noastre si nu corespundeau “stas”-ului (in
limbajul de azi – standardelor). “Asta-i echer?!” Zvrrr!... “Asta-i compas?! Zvrrr!... (Paul L)
49
Doamna profesoara Priscila Enulescu
Dna Enulescu sau dna Ursea (nu era niciodata prea clar, dar nu conta) era Priscilla pentru
noi (cu doi «l»); un nume original, exotic, care i se potrivea la perfectie… Intotdeauna
eleganta, intotdeauna cu ochii pe noi, ca ne dadeam sau nu seama, foarte des cu simtul
umorului si destul de rar fara o tigara la indemana. Uneori plina de autoritate, alteori glumind,
mereu observand ce se intampla, nu numai de-ale scolii, dar si din cele private. Darnica cu
timpul ei liber si cu bilete la finala Cupei Davis (cu Tiriac si Nastase), cand nu a putut merge.
Si anul acela trist in care a purtat doliu strict, singura cochetarie pe care si-a permis-o fiind
culoarea parului... Cea mai placuta amintire ramane aceea din dupa amiaza unui Ajun al
Craciunului; nu mai stiu ce “activitate” aveam, dar ne-a invitat pe toti gramada la ea in
garsoniera, unde ne-a asezat pe jos si ne-a servit cu ce a gasit in frigider. Ne-a spus ca se
pregatea sa faca sarmale pentru “domnul”. Cine ar fi crezut ca Priscilla stie sa gateasca...?!
(Adina S)
Priscila era un om splendid, in opinia mea, cel putin. Nu fizica am invatat de la ea... Voi
regreta toata viata ca nu i-am spus-o cand am mai trecut prin Bucuresti si inca era pe acolo.
Une jolie laide poate, dar avea spirit si nu chiulea de la ce trebuia sa faca in viata... Cat timp a
investit in noi! (Adina S)
Subscriu la ce a scris Adina. Nu voi uita niciodata cum m-au ajutat Adina si Lucica, punand
o vorba la Priscila pentru a-mi permite sa dau o "diferenta" sa fiu admis la "speciala" de
fizica. Priscila a fost de acord si nici nu mi-a dat subiecte de olimpiada, nu cumva sa ratez
reunirea cu prietenii. Regretul meu e ca nu i-am multumit niciodata (dimpotiva, am mai pus-o
si in situatii dificile...). Nici colegilor nu le-am multumit, dar, iata, o fac acum public, dupa 42
de ani. (Aurel B)
Priscila era de gasca. Eu ii raman indatorat, printre altele, si pentru ca ne-a impins sa
mergem in excursiile din vacanta de iarna la munte. N-am ratat nici una. (Vlad S)
Priscila, asa cum spune Adina, era altceva. Si ea buna profesoara, dar in general voiam sa
fiu ca ea din alte motive. Era o doamna, dar nu in sensul strict al cuvantului; nu era o tovarasa.
Imi placea, cu toate defectele ei. (Ioana G)
50
Domnul profesor Emeric Klosovschi
Era un barbat frumos. Dar nu numai atat: avea stil. Desi nu-mi amintesc sa-l fi vazut
vreodata imbracat altfel decat in trening, tinuta lui obisnuita de lucru, respira permanent si cat
se poate de firesc aerul unui gentleman. In plus, a fost prima si ultima data cand, pentru mine,
notiunea de ‚educatie fizica’ a avut un sens – si inca unul plin de consistenta si chiar de
farmec.
De unde incepusem prin a chiuli de la orele lui, am ajuns in cele din urma un fan al orelor lui
Coco. Sufeream daca, dintr-un motiv sau altul, ratam vreo ora de educatie fizica. Nu-i placea
sa ne auda ca numim „sport” disciplina lui; el facea educatie fizica si asta era primul lucru pe
care eram tinuti sa-l intelegem si sa-l acceptam. Mai apoi ne-a furnizat si toate argumentele de
care aveam nevoie.
La inceput, nu stiam ce ma oprea sa lipsesc de la orele lui. Mai tarziu, am inteles ca, trecand
prin tot purgatoriul pus cu migala la cale de Coco (de la franghie la spaliere, de la bara fixa la
cal si de la paralele la gantere), incepeam sa-mi descopar si sa ma inprietenesc cu propriile
mele energii.
Ne biciuia cu sarcasme de genul: „O sa vina ziua in care va trebui sa te dezbraci in fata unei
femei si o sa-ti fie jena s-o faci... Treci imediat la spalier!” Nu cred sa fi fost vreunul dintre
noi prea motivat de chestia asta, fie pentru ca ne socoteam perfecti si indestructibili, fie pentru
ca... In clasa a XII-a am avut insa parte de o mica demonstratie ca previziunile lui Coco legate
de alura masculina pe care se tot straduia sa ne-o ciopleaasca nu erau chiar vorbe-n vant. Era
finala Cupei Davis la Bucuresti, in toamna lui 1972, si aveam niste bilete promise, asa ca ma
infiintez la policlinica sa impusc o scutire, sub pretextul unei crize de apendicita. Doctorita
ma consulta, convine ca nu-i cazul sa glumim cu apendicele si, in timp ce scria o trimitere la
un specialist plus scutirea de rigoare, ma intreaba, en passant: „Ce sport faci?” „Nici un
sport.” „Cum adica – nici un sport? Am facut baschet...” „Ah, nu baschet. N-ai facut nici un
alt sport?....” Doctorita, cumva dezamagita, imi intinse hartiile. Le-am luat, sarutmana, si-am
iesit repede, de teama sa nu se razgandeasca.
Ce puteam sa-i spun mai mult? Ca ma lasasem de baschet, singurul pe care l-am facut serios,
pe sfarsitul clasei a X-a. Ca incercasem multe sporturi, dar nici unul nu fusese „de forta”. Si
ca nu faceam, in clipa aceea, nici un sport. In schimb faceam, de mai bine de trei ani, educatie
fizica. La modul serios. Cu Coco. (Paul L)
51
Domnul profesor Victor Nutu
Excelent pedagog si fin observator al fiintei umane, deci un bun psihilog, fara ca noi, elevii,
sa fi inteles de la bun inceput acest lucru. A dat intotdeauna dovada de corectitudine si
impartialitate. In acelasi timp, a sustinut pe oricine dorea sa invete carte, ca si pe cei mai
timizi ori ingrijorati de dificultatea asimilarii unor cunostinte de stiintele naturii ori din alt
domeniu. La inceput, l-am perceput ca pe un om aspru si autoritar; avea o voce puternica si o
privire patrunzatoare. Dar, treptat si mai ales catre sfarsitul anului, am inteles ca dumnealui
era total opus tipului de om pe care mi-l imaginasem initial. Era, in realitate, un om cald si
generos. A fost ca un parinte pentru noi, calauzindu-ne pasii, precum Moise, prin desert.
(Bogdan P)
Domnul profesor Aurica St. Olteanu
Un profesor tanar, foarte vioi, inteligent, cu o extraordinara capacitate de percepere a
realitatii din clasa si din liceu; spirit intransigent, moral, familist convins, un luptator cu viata;
uneori coleric, dar foarte drept, corect. Cat despre pregatirea profesionala, pot afirma ca era
cel mai tare din liceu in ce priveste limba romana, mergand pe linia Mariei Economu
Zarifopol, dar fiind ancorat in lumea moderna. Preda limba si literatura romana cu
dezinvoltura si cu profunzime totodata, la un nivel care depasea cu mult buchea cartii, fiecare
dintre cuvintele dansului avand insutite semnificatii in comparatie cu cele intalnite in
manualele scolare. Era foarte exigent cu toata lumea, atat de la uman, cat si de la real, incat
toti stiau ca, daca nu inveti la orele lui, n-ai nici o sansa. Daca stiai sa-i ajungi la suflet, fie
printr-o abordare filosofica, fie prin originalitate, incepeai sa-l simti ca pe un prieten de suflet.
El m-a invatat sa-l cunosc si sa-l iubesc pe Eminescu. Dl profesor Olteanu nu stie probabil
52
nici astazi cat de mult ma bucuram atunci cand puteam sa-i smulg un zambet, pe care la
sfarsitul examenului de bacalaureat l-am simtit venit din toata inima. (Bogdan P)
De la el am invatat standardele academice: documentarea, fisele si conspectele, citarea si
notele de la subsol, agregarea informatiilor si concilierea interpretarilor, rigoarea exprimarii,
distinctia dintre ceea ce preiei din documentare si contributia personala, mesajul, structura,
nuantarea samd samd. Facea lectii absolut impecabile si de o densitate greu de egalat. Cand
preda, simteai gena academica a profesorilor sai vorbindu-ti, direct si personal. Parea a fi
purtatorul unei misiuni, in tot ceea ce facea la clasa. Tragea literalmente de tine, te scotea din
ghetele de toata ziua ca sa fii, macar pentru o clipa, mai sus decat ce stiai ca esti. Iar pe cei de
la care avea asteptari nu-i slabea, ii provoca, ii incoltea, ar fi scos si untul din ei, daca asta i-ar
fi ajutat sa faca un cat de mic pas inainte. Avea o rabdare ingereasca, bine deghizata in
intransigenta. Chiar si atunci cand ai fi meritat o cat de mica mangaiere pe crestet, raspunsul
domnului profesor era mai degraba tot o palma dupa ceafa (in sens figurat, fireste); asta, asa,
ca sa nu-ti inchipui ca ai sarit mai sus de genunchiul broastei. Nu-ti ierta nici cea mai mica
greseala, ca sa nu-ti induca proaste deprinderi. Avea aparenta unui dur, dar ii placea sa se lase
invins de cate un zambet, pe care-l tinea ascuns, pe dinauntru. Dupa examenul scris la
bacalaureat, pe cand nu-mi stiam inca nota de la limba romana, mi-a strigat cumva din mers –
“Ti-am recunoscut teza?” “Cum?!” “Dupa scris.” “Si?... “Ti-am dat 10!” Abia atunci am stiut
ca fusese tot timpul cu ochii pe noi, am inteles de ce ma tot scotea sa-i citesc analizele literare
si dadea cu mine de pereti cand o fuseream, ca investise in noi mult fata de ceea ce ne
inchipuisem, ca avea pretentii si asteptari (care ne onorau). Atunci am aflat cum sa descifrez
zambetul lui, pe care il arata rar si aproape fara voie; dar clar, net, sincer, cald. (Paul L)
Domnul profesor Grigore Petrescu
Toti avem povestiri despre el… Si toti care l-au avut ca profesor ii multumim ca ne-a dat
rudimentele gramaticale ale unei limbi care ne-a fost atat de folositoare in acesti 40 de ani.
Vocabularul il mai nimeream noi din romane si cantece, dar si acele discutii despre “Marele
Gatsby” ne-au invatat ceva, am simtit ca nu suntem in laboratorul de Biologie, ciudatenii in
spirt, ci intr-un amfiteatru universitar. Si in cate excursii ne-a insotit…! Mereu cu un zambet
ironic, mereu admirat de fete. Si totusi nu tin minte sa fi fost vreuna dintre noi amorezata de
el… Azi ma intreb cum de s-a putut? (Adina S)
53
Una dintre amintirile mele despre Tom, dirigintele meu din clasa a IX-a, este un chicotit
care spargea linistea din salile Muzeului National de Arta. Era chicotitul acela inconfundabil
care atragea ca un magnet, intotdeauna, un buchet de doamne si domnisoare. Mesajul era ceva
de genul: uitati-va la tanarul de colo cum casca gura la Bosch. Ceea ce era foarte corect,
cascam gura la Bosch. Tom era unul dintre foarte putinii care intelegeau ca aveam nevoie de
sansa asta de a casca gura la lucruri irepetabile, fiindca intelegea ca fiecare dintre noi este
irepetabil. Si ne ducea la Muzeul de Arta, la Nottara, la Bulandra... Se ingrijea de arhitectura
noastra interioara, ca un gradinar pasionat de florile care-i cresc sub palme. Atunci cand imi
amintesc de Tom si vorbesc despe el, intotdeauna spun celor care ma asculta ca am fost
norocos sa am un astfel de diriginte in clasa a IX-a. (Paul L)
Cu dedicatie, profesorului meu de limba engleza, Grigore Petrescu: Dezamagit de… The
Concise Cambridge History of English Literature. Cred ca eram prin clasa a X-a, cand in viata
noastra de liceeni aparea ceva nou: Tom Jones, profu’ de engleza. Prima ascultare, urmata
rapid de o nota de 4. De altfel, eu si engleza traiam vieti paralele… Apoi am inceput sa
apreciez nota cinci, pentru ca Tom Jones ma scotea din 4 doar cand avea el chef; si ca mine
mai erau alti cativa in clasa. La teza de pe trimestrul I, subiectul ales de Profu’ a fost King
Lear. Ceea ce a urmat, nu este greu de ghicit: un 4 cu indulgenta. Mi-a fost si inca imi este
practic imposibil de inteles de ce a ales acest subiect. Am avut noroc cu tata, care mi-a
cumparat o carte mare si ingrozitor de scumpa: The Concise Cambridge History of English
Literature, scrisa de George Sampson. Acum aveam de unde incropi un text (a se citi:
fituica) ce putea sa semene a teza… A urmat o poveste cu repetitie, asa cum rar se intampla in
istorie! Teza pe trimestrul II, subiect “la alegere”: King Lear! Teza pe trimestrul III, tot
subiect “la alegere:” King Lear! Si tot asa, pana cand nu l-am mai avut profesor, invariabil,
subiectul “la alegere” era… King Lear. Si, tot invariabil, nota era 6, cu toate ca teza mea
ajunsese sa fie una cu textul din cartea lui Sampson (constiincios, de fiecare data, mai
adaugam ceva nou in fituica!). Acum intelegeti de ce sunt dezamagit de cartea lui Sampson?
Fiindca este o lucrare mediocra, de nota 6… PS. Cele povestite sunt, in mare parte, reale; in
rest luati-o ca o gluma. Bineinteles ca The Concise Cambridge History of English Literature,
Cambridge at The University Press, 1970, este o lucrare remarcabila. A fost publicata in 1941
si apoi republicata in numeroase editii. Despre Profesorul Grigore Petrescu (Tom Jones),
numai vorbe de lauda. Si pot spune ca a fost un dascal iubit de elevi. (Emil T)
Doamna profesoara Rodica Popescu
Bine organizata, sintetica in explicatii, trata cu foarte multa seriozitate instruirea. A cautat sa
ne dezvolte gandirea prin rezolvarea de exercitii si probleme, a folosit conversatia euristica
pentru a stimula descoperirea si asimilarea de noi cunostinte de catre noi, elevii, stimulandu-
ne interesul pentru invatatura, precum si dezvoltarea unui limbaj de specialitate adecvat.
54
In timpul orelor de laborator, executa cu multa atentie si rabdare experiente pe care noi, elevii,
le preluam mai apoi, executandu-le si facand corelatii cu notiunile teoretice expuse la tabla.
Personal ii multumesc pentru ca mi-a mentinut treaz spiritul si dorinta pentru profesia de
chimist, pe care o exercit si astazi. Nu voi uita niciodata satisfactia pe care i-a produs-o stirea
ca am fost admis la facultatea de chimie din Bucuresti, pe care o urmase si dumneaei.
(Bogdan P)
Domnul profesor Tudor Radulescu
Eu recunosc ca eram fan Rica. Dar fan-fan! L-am vizitat dupa absolvire, de mai multe ori, in
apartamentul sau din Drumul Taberei. Am inteles, abia mai tarziu, ca el NU era un profesor la
un liceu din capitala RSR. Era un Mare Dascal, un mentor si un modelator de caractere. El
mobila creierul. Cei care au avut deschise mintea, inima si dorinta, au iesit innobilati pe viata
din aceasta intalnire de gradul 3. Ce-i aia lectia de zi? TOATA istoria planetei – scrisa sau
nescrisa, trecuta, prezenta sau viitoare – este lectia de zi. Rica era TOT un citat. M-am tot
intrebat – oare unde incapea atata informatie? El nu are griji? El nu uita niciodata, nimic? BA
DA, uita care este LECTIA DE ZI...De aici, si drama personala. Din citatele lui, care mi-au
ramas forever in EPROM (Doamne, ajuta!) si pe care le-am notat, citat si recitat, iata cateva
dintre favorite:
"O viata nu valoreaza nimic, dar nimic nu valoreaza cat o viata!"
"Nu va fi razboi, dar va fi asa o lupta pentru pace ca nu va mai ramane caramida pe
caramida!"
"Moartea unor milioane este o cifra statistica, moartea unui om este o tragedie!"
"Pe mormantul lui Richelieu scrie: Aici zace un om care in viata lui a facut mai mult rau decat
bine pentru ca binele l-a facut rau si raul l-a facut bine!"
Sper ca ne vede, ne aude, ne intelege si ne iarta... (Florin R)
Sursum corda!... A scris cuvintele astea pe tabla, mari, imense, ridicandu-se pe varfuri
atunci cand nu-l mai ajuta inaltimea, si caligrafiind cum nu o mai facuse si nu avea s-o mai
faca vreodata. Sus inima!... A tacut apoi secunde bune, inainte de a se lansa intr-o expunere
eseistica despre atitudine. A fost prima ora din anul scolar, cand profesorul Radulescu a tinut
sa ne spuna ceva anume, ce trebuia sa tinem minte, despre felul in care trebuia sa luam viata
in piept. Ii spuneam Rica, ceea ce nu era atat o porecla, cat un nume de alint. Din lectiile lui
nu intelegeai niciodata exact despre care parte a istoriei universale sau a istoriei Romaniei are
55
de gand sa vorbeasca; cu atat mai putin intelegeai care era programa scolara pe care era dator
s-o parcurga, dar pe care o ignora cu toata lipsa de respect de care era in stare. Existau
perioade lungi de timp in care, ore dupa ore, lectii dupa lectii (desi termenul este cumva
nepotrivit in cazul lui Rica), pornea mereu din acelasi punct zero, ca mesterul Manole; este
faimoasa tema ‘Formarea poporului roman si a limbii romane’, pe care – la toate clasele si
probabil la toate promotiile dinaintea noastra si de dupa noi – a predat-o vreme de un
trimestru, luand-o de fiecare data de la... Burebista si cautand febril deschideri noi, pe care nu
le gasea neaparat de fiecare data. Lectiile lui erau ca o electroencefalograma ce descria
framantarile din mintea profesorului care se sileste sa descopere in istorie lucruri noi, de
dragul si in folosul elevilor sai. Discursul lui descria intotdeauna cercuri largi, pe care adesea
le inchidea dupa alte cateva lectii, iar uneori, niciodata. Orele erau intotdeauna prea scurte
pentru el, venea in clasa inainte sa se auda clopotelul si se dadea dus doar cand suna pentru
ora urmatoare. Insira pe tabla hieroglife doar de el intelese, ca si cum vroia sa ne spuna ca
datele factuale nu au nici o relevanta. Ii sunt recunoscator pentru faptul ca nu ne-a predat
istoria lumii in date, asa cum fac multi profesori; pe aceea o gaseam si o puteam intelege din
carti, fara ajutorul unui dascal. Si ii sunt recunoscator pentru a ma fi invatat multe lucruri care
nu se gasesc in carti (oricum, nu in cartile de rand): rigoarea, dar si fragilitatea semnificatiilor,
farmecul si rostul interpretarilor alternative, frumusetea si utilitatea metadiscursului, ca si a
subtextului, a conotatiilor ambigue, dar mai ales libertatea gandirii si a expresiei, curajul
discursului, care pentru noi au insemnat foarte mult, la varsta aceea si in epoca aceea. (Paul L)
Tema tezei la istorie in semestrul, scuzati, trimestrul III in clasa a XII a fost: "Fiecare aveti
in geanta un baston de maresal. Ce veti face cu el!" Frumos, nu-i asa? (Ghighi O)
Doamna profesoara Ileana Serban
Orice am zice, fiecare se gandeste cu bucurie si melancolie la zilele petrecute pe bancile
scolii, la clipele amuzante din timpul orelor si mai ales al pauzelor, la profesorii care ori i-au
picat, ori i-au incurajat. Pentru ca anii cei mai frumosi sunt anii de liceu, ei raman gravati in
inima cu cele mai minunate amintiri. Toate amintirile adunate fac o pagina din viata fiecaruia
dintre noi. Fiecare clipa trebuie pretuita, fie ea mai rea sau buna. Sunt oameni care ne
influenteaza viata intr-un mod atat de subtil, incat abia dupa multi ani ne putem da seama de
ceea ce au insemnat ei pentru noi. Ne gandim adesea cu placere la intamplarile din scoala, la
colegii de clasa, la profesorii care ne-au fost exemplu viu atatia ani. Si dintre toti, parca
dirigintele este cel care ne ramane cel mai aproape; sau cel putin asa imi place sa cred (poate
sunt subiectiva sau sentimentala). Diriginta noastra din clasa a XII-a, doamna Serban, a parut
a fi, pentru noi, ca soarele dupa uragan (banala comparatie). Dar cine sa fi fost ‘uraganul’...
Cine alta decat doamna Zarifopol, profa de latina. Ei bine, dupa ea a aparut doamna Serban,
profa de franceza pe care toata lumea si-o aminteste dupa porecla “Zambilica”. Atunci cred ca
toti ne gandeam ca porecla i s-a tras de la infatisarea fizica: inalta, subtirica, cu parul roscat.
56
Ea insa nu se supara niciodata, ba chiar ii facea placere. Noi ne amuzam. Dupa ani, insa, am
inteles ca porecla ei era ceva mai mult: era candoare, calm, bunatate. Aduceti-va aminte cu
drag de "vremurile bune" si sa fim constienti ca traim ceva ne neuitat. Sa retinem momentele
scolii, chiar si pe cele neplacute, sa le povestim si celorlalti... (Irina K)
Domnul profesor Gheorghe Stoitescu
Era un profesor deosebit, cu un caracter puternic, foarte exigent si cu o tinuta morala rar
intalnita... Era autorul multor fraze memorabile, care faceau imediat inconjurul scolii. Intre
acestea, una pe care mi-am amintit-o depanand amintiri cu Costel Floricica: ''Vreti sa
cunoasteti societatea?... Mergeti intr-o sala de tribunal si stati acolo o ora!" (Romulus C)
In clasa a XII-a tineam, impreuna cu Lilica, colegul meu de banca, o socoteala care pornea
de la urmatoarea problema: ce nota putem lua in trimestrul III astfel incat sa ne iasa media 5.
Iar solutiile erau de genul: matematica 1, romana 2... Nu mai stiu cum a reusit Stoitescu sa
puna mana pe jurnalul nostru "stiintific"; fapt este ca l-a citit in sedinta cu parintii, iar la putin
timp dupa aceea mi-a scris pe panglica (fundita, cum zic fetele) cu autografe de la absolvire:
"Viata nu este intotdeauna matematica, dar... (si aici parca auzeam o tuse semnificativa!)
reciproca este prea putin adevarata..." Am multe amintiri cu domnul diriginte. Ii pastrez o
nemarginita admiratie si un respect deosebit. Era un dascal desavarsit, ambitios, tenace si, mai
ales, competent. Dovada: a reusit sa ma invete pe mine matematica. (Paul M)
Profesorii Serbanescu, Eftene, Klosovschi, Dvorjak, Poenaru si Radulescu
57
Bonus: Doua portrete
Profesorul
Nici nu suna bine si ele este deja in clasa.
Nici n-apuci sa mai rapesti cateva minute de pauza, dupa ce a sunat, ca el si face prezenta,
dupa ce in prealabil s-a asigurat de curatenia din clasa (“cu gunoaie nu putem lucra!!”).
Ochii sai mici, care scruteaza clasa ca doua aruncatoare de flacari, te tintuiesc locului,
facandu-te sa nu te gandesti decat la ce va urma.
Totdeauna trebuie sa vina cu cel putin trei sau patru carti, din care tot ar vrea sa-ti citeasca, sa
te instruiasca, dar timpul, ireversibilul timp, il preseaza. Te face sa le simti greutatea, citindu-
ti cate un paragraf important din ele. Si-ai vrea atat de mult sa le poti citi...
Nici nu-ti dai seama cand a sarit de la carti la subiectul lectiei. De fiecare data o ia din nou de
la inceputul inceputului, caci fara asta, crede el, nu poti intelege ce s-a intamplat apoi.
Grabit, alearga la lectia zilei, trecand in revista tot ce s-a facut si astfel nu-i mai raman decat
vreo cinci minute. Cinci minute, dar cinci minute pretioase, in care isi ingaduie sa umple o
tabla intreaga cu scheme si hieroglife, iar daca n-o intelegi cumva pe una dintre ele, ai pierdut
tot rationamentul.
Speranta ca ora se va termina curand este iluzorie; pentru el, sunetul soneriei parca este
suieratul sirenei din timpul bombardamentelor celui de-al doilea razboi mondial; si cu acest
prilej iti reaminteste cate milioane n-au mai apucat ziua de azi.
Pauza este pierduta definitiv. Acum trebuie sa urmaresti si mai atent cursa contra cronometru
din era paleozoica pana in era atomica. Inveti sa visezi la lucruri nebanuite!
Si cand un coleg mai nerabdator anunta ca s-a sunat demult, se-ntoarce cu ochii scanteind,
intinde mana spre vinovat si-si rasfira degetele in sus:
– Asteapta! Lumea nu s-a construit fara rabdare!
Suna. Noi visam acum la lucruri viitoare, dar soneria nu ne mai da voie, ne interzice aproape.
Poate este interzis sa ne ocupam si de acest timp. Prezentul si trecutul s-au sintetizat in acel
“Asteapta! Lumea nu s-a nu s-a construit fara rabdare!”
(Mirel Dumbrava, cantemirist si el, spre cinstea sa si a urmasilor sai, 1972)
Dom’ profesor
Intra in clasa in pas saltat, in costumul lui impecabil, totdeauna gri si mai totdeauna intr-o
nuanta deschisa, fundal perfect pentru cravata de culoare galbena sau vernil si pentru ochii lui
de un albastru celest, dar si nitel apos.
Zvarle catalogul de la cativa metri drept in mijlocul catedrei, arunca o privire de invingator
catre clasa si ranjeste intr-un fel amabil si, in acelasi timp, periculos. Se plimba o vreme,
58
miscandu-si cu repeziciune globurile oculare, usor exoftalmice, ca si cum ar urmari din priviri
vreun soricel alergand dintr-un colt intr-altul, fara scapare.
Apoi face un stanga-mprejur fara cusur si se intoarce in acelasi pas saltaret la catedra, ii da
ocol, prinde coperta catalogului de un colt, cu doua degete, si il deschide cu o miscare brusca,
facandu-l sa topaie ca un capac de la sticla de bere. Mai arunca un ranjet, la fel de amabil,
catre clasa si isi plimba iarasi privirea de fiara pofticioasa, ridicandu-si incet narile in bataia
vantului, ca si cum ar vrea sa prinda mirosul fricii.
Mana lui alege la intamplare cateva pagini, le azvarle intr-o parte, apoi alte cateva pagini ale
catalogului, azvarlindu-le in partea cealalta. Repeta jocul acesta de cateva ori, fara sa ne
slabeasca din ochi. Apoi, dintr-odata, isi arunca ochii pe catalog si rosteste un nume.
De obicei, scoate la tabla cate sapte-opt elevi si ii agita intr-un soi de cadril pe podiumul de la
catedra, sub cuvant ca nu sunt bine aliniati. Aceia se calca pe picioare, se inghesuie in locul
prea stramt, strang umerii si aduna bratele pe langa corp, doar, doar l-or multumi pe dom’
profesor. Tot ritualul acesta se incheie cu o indelungata inspectie vizuala a impricinatilor, om
cu om si bucata cu bucata, afisand pe fata-i spelba toate impresiile care-l traverseaza:
zambeste dragut, se mira candid, ranjeste fioros, se incrunta dezaprobator; fara cel mai marunt
comentariu.
Pe neasteptate, ia o mina serioasa si incepe tirul intrebarilor. Ce lectie am avut noi de invatat
pentru azi?!... Dar nu subiectul lectiei este important, nici continutul ei de fond. Nu te-ar lasa
sa zburzi in voie pe terenul lui de joaca, nici nu te-ar invita la o sarja de scrima inteligenta.
Pentru dom’ profesor, ascultarea lectiei este o partida de vanatoare.
Vanatul este elevul, pe care-l haituieste metodic, amagindu-l din cand in cand cu iluzia
salvarii, atat cat sa-l mai invioreze nitel. Altfel, este mester in a-l obosi cu mestesug,
incoltindu-l si suierandu-i pe la urechi munitia din dotare. Il hraneste sa vada vanatul rapus de
frica.
Insa placerea lui maxima este sa vaneze caprioare. Cand i se atintesc ochii pe vreo eleva (nu
prea are preferinte, toate ii starnesc aceeasi reactie), o priveste cu nerusinare, masurand-o din
cap pana in picioare, o data si inca o data, si savurand multumit roseata ce umple obrajii fetei.
Din lotul de sapte-opt elevi scosi la tabla, mai mult de jumatate cad victime intr-un minut sau
doua, la prima rafala de intrebari. Mai mult dureza cadrilul calcatului pe bataturi decat
ascultatul. Dom’ profesor are permanent pe teava serii scurte de intrebari incuietoare sau cate
un glont dum-dum, pe care le foloseste dupa caz si imprejurare. Daca raspunsul este bun, te
opreste la prima virgula; nu pierde timpul si se plictiseste repede, extrem de repede. Daca
balbai ceva cat de cat acceptabil, te opreste pentru testul urmator. Daca o iei pe aratura,
verdictul cade net si implacabil: treci la loc, nu stii nimic, 2!
Supravietuitorilor le este rezervat un ritual mai elaborat: elevul are dreptul la trei intrebari,
una din geografia fizica, una din geografia URSS si una din lectia de zi; ia sa vedem ce stiti
voooi... N-ai scapare. Poti sa stapanesti perfect lectia de zi, ca tot te infunda, cu un minim
efort, in fineturile compozitiei scoartei terestre sau in geografia economica a nu stiu carei
59
republici din Asia Centrala. Pe cat de lung si chinuitor a fost preludiul, pe atat de fulgerator
pica deznodamantul. Adora executiile rapide.
Adeseori se aventureaza printre banci, inarmat doar cu simturile de pradator si cu indicatorul.
Pe acesta nu-l foloseste atat ca sa arate ceva pe harta, cat pentru a-si desemna tintele sau
pentru a se scarpina, dus de ganduri, in cele mai felurite parti ale corpului. Cauta primejdia si-
i place s-o infrunte. Isi expune spatele cu aparenta imprudenta, lasand vietuitoarele ascunse-n
banci sa creada ca nu sunt amenintate. Iar cand le aude susotind agitate, indreapta fara veste
indicatorul sau degetul gros peste umar, fara sa se intoarca, si apasa pe tragaci ca John Wayne
in scena duelului din saloon: raspunde tu!... N-ai cum sti pe cine au cazut sortii; cei aflati in
zona letala isi adreseaza din priviri invitatii disperate la sacrificiu. Culmea este ca intotdeauna
cineva se ridica de buna voie si, cu resemnare, pune gatul pe butuc.
Iubeste vanatul, la fel de mult cum il si detesta, dupa caz, umoare si specie. Exista elevi pentru
care, indiferent de performanta, incheierea poate fi cel mult: te mentin – 5! Fetele primesc un
punct sau doua mai mult, din oficiu; statistic, s-a conturat cu vremea un prezumtiv raport de
inversa proportionalitate intre scurtimea sarafanului si lungimea notei. Dar nici ele nu sar
vreodata mai sus de 7. Fiindca, la nevoie (alteori, doar de dragul exercitiului), dom’ profesor
isi etaleaza lovitura de maestru: spune-mi... tu... ce este... izbucul!
Nimeni n-a stiut vreodata sa raspunda la intrebarea asta, care demonstreaza fara gres cat de
jos ne situam la geografie. Cu o exceptie, petrecuta in clasa a IX-a. In ziua aceea, dom’
profesor era in mare forma; tragea in toate directiile si din toate pozitiile, ca la rate salbatice.
Pana se impiedica de Calin, care-i tulburase partida foindu-se in stufaris. Il ridica in picioare,
il masoara bine si ii articuleaza – calm, senin, curat – lovitura sa preferata: spune-mi... ce
este... izbucul! Calin debiteaza limpede o definitie, apoi o multime de alte detalii, tipologii,
exemple, locatii geografice. Dom’ profesor ramane impietrit, iar ranjetul ii cade cu zgomot
strident, in linistea uluita a clasei. Il cerceteaza pe Calin cu acel gen de respect pe care
vanatorul de soi il datoreaza felinelor mari. Isi acopera retragerea spre catedra cu un hmmm
prelung, isi drege vocea si anunta, pe neasteptate, titlul noii lectii.
Calin a luat atunci un 9; dom’ profesor l-a mai testat o data, dupa care toate notele lui Calin la
geografie au fost din extemporale. Nota 9 a ramas un accident nedorit si unic. In mod bizar,
nimeni n-a retinut ceva din dizertatia lui Calin despre izbuc, asa incat forta loviturii preferate
a lui dom’ profesor a ramas nestirbita. Dar nimeni n-a regretat ca enigma izbucului n-a fost
risipita. Ce haz ar mai avut atunci geografia, atat pentru dom’ profesor, cat si pentru noi?
(Paul L)
60
Cativa ani mai tarziu
Cantemiristul isi pusese deja funda-n cui...
La munca de jos
Sa va povestesc una de dupa liceu (pana la facultate).
Dupa armata, Serban Ghenu si cu mine ne hotaram sa ne angajam vara, eu pentru bani de
vacanta, Serban pentru ca el chiar avea nevoie, fiind orfan de tata.
61
Ne ducem, impreuna cu un prieten al lui Serban, mai mic decat noi, la Fabrica de paine
Plevenei, unde se fabricau pe vremea aceea si biscuiti.
La angajare, cucoana de la Personal ne intreaba ce studii avem.
Noi:
– Liceul!
Ala mic dintr-a XI-a trebuia sa taca, deoarece nu se putea angaja, elev fiind.
Cucoana:
– Ce liceu?
Ala mic (in loc sa taca):
– Liceul de biscuiti.
– Iesiti afara golanilor!
Am plecat. Ce a fost la gura lui Serban se cenzureaza.
*
Tatal lui ala mic era nu stiu ce sef de antrepriza de constructii si ne-a aranjat sa ne angajam
muncitori necalificati intr-o echipa de zugravi.
De data asta, am declarat ca eram absolventi de scoala generala. Ceea ce era corect.
Am lucrat la hotelul Dorobanti si la Vulturul de Mare, cand l-au reprofilat pentru Materna.
Intr-o buna zi, vine unul de la Personal, de la antrepriza, si ne ia deoparte, pe Serban si pe
mine:
– Mai baieti, nu va pare rau ca sunteti necalificati? Nu vreti sa va inscrieti la niste cursuri de
calificare rapida, sa fiti si voi zidari, fierari betonisti sau ce altfel de meseriasi vreti sa fiti?
Noi eram intrati la facultate si cu armata facuta. Serban:
– Nu dom'le, eu vreau sa raman golan pe strada!
Eu am strans din dinti cu putere, sa nu rad, ca ne dadea si ala afara, dupa doar o saptamana.
Am muncit acolo o luna. Serban a muncit toata vara.
Am trecut cu prietenii prin multe. Mi-e dor de Serban Ghenu.
(Aurel B)
In 1977, la cativa ani dupa absolvire si cateva luni dupa cutremur
62
Echipa blatistilor
Alte amintiri de dupa liceu, din studentia timpurie.
Serban Ghenu si cu mine am obtinut niste bilete sociale la Costinesti, cu o investitie de 17 lei
pentru un abonament pe 3 luni la Viata Studenteasca. Biletul includea foi de drum pe CFR,
masa si cazare pentru10 zile. Cu noi au mai venit Angelescu si Pisoiu (Costel Oprea), blatisti.
In camera unde am fost cazati, erau 5 paturi. Noi toti eram 5 titulari plus 4 blatisti.
Blatistii dormeau sub paturile noastre. Le daduseram pledurile ca sa-si faca saltele. Masa din
camera era trasa in dreptul ferestrei. Toate astea, ca sa nu fie vazuti de "inspectorii" care
plecau noaptea la vanatoare de blatisti si ne bagau lanternele pe geam.
Angelescu si Pisoiu au rezolvat repede cantina, cumparand pe nimic cartele de la cei care
aveau bilete, dar ramasesera lefteri.
Organizandu-se un campionat de volei pe tabara, Serban, Angelo si Pisoiu au hotarat sa
formeze o echipa cu numele de B.L.A.T. Bucuresti. Ghici de unde B.L.A.T.?...
Au completat echipa cu cativa pusti de la nu stiu care liceu sportiv (Oprea ii stia) si au batut
tot in turneul ala, pana in finala. Eu faceam galerie zgomotoasa, cu bancuri, mistouri si tot
tacamul; ca la volei eram tufa. Si, cum altfel, toate fetele din Costinesti tineau cu B.L.A.T.
Inainte de finala, vine la mine un salvamar – mare, muschi, moaca de cioban. Imi spune cat se
poate de clar ca, daca noi castigam, ei ne sparg.
Le-am spus baietilor ce ne asteapta. Iar meciul a decurs asa: dupa ce ai nostri i-au umilit
artistic, facandu-i chiar sa se dea cap in cap, au pierdut la ultima minge. Salvamarii au fost
fericiti, iar noi am scapat intregi.
Acum, Serban nu vine la intalnire. De Costel imi va fi mereu dor, pana ne vom intalni acolo,
sus. Dar Angelo poate isi mai aminteste.
(Aurel B)
Gabita se marita, e nunta-n Cantemir...
63
In catanie
Apropo de Paul Marianciuc, noi suntem prieteni de 50 de ani, vecini de bloc si colegi de
scoala din clasa a II-a, de cand s-a infiintat Scoala 28. Numai in clasele a IX-a si a X-a nu am
fost la aceeasi scoala, eu fiind la Mihai Viteazul.
In armata, am fost "coleg", sau "camarad" (cum e corect?) cu Ioan Florea. Paul ne-a scris o
scrisoare si a adresat-o lui Florea Ioan "Cioaca" si Balint Aurel "Liliacul".
Asa a aflat toata unitatea militara, inclusiv ofiterii, poreclele noastre din scoala.
(Aurel B)
Scrisoare de pe front (Sorin catre Michi)
Mult mai tarziu, oameni maturi si seriosi :)
In 1987, fabrica m-a trimis la targ la Leipzig, in RDG. Pentru ingineri ca mine: atunci am aflat
ca acolo lucrase, pe vremea lui, Bach, intr-o biserica, organist.
Aveam 34 marci diurna/zi. In oras, la tarabe, 1 carnat fript + una bere = 0,85 + 1,15 = 2 marci.
64
Dupa 6 carnati, colegul meu de camera si cu mine, am decis sa invitam colegele la concert.
Una era de la Fructexport si ne alimenta permanent cu conserve romanesti de sunca etc, cu vin
s.a. Pana si pe mine m-a satisfacut: i-am cerut bame in sos de rosii, numai de-al dracu', ca s-o
prind in ofsaid, dar n-a tinut.
La biserica lui Bach, cele mai scumpe bilete costau 4,50 marci (2,25 carnati+beri/caciula).
Meritau fetele. Locuri bune, sus, deasupra orgii. Dupa 20-30 de acorduri (ori sa fi fost 40-50,
ca eu sunt tufa in domeniu... reformulez: dupa o juma’, poate trei sferturi de ora), m-a luat un
somn pe muzica lui Bach, de m-am trezit in ghionturi din stanga si din dreapta, de ambele
sexe: "Scoala, ba, sa nu cazi din strana!" De-asta imi place Bach.
(Aurel B)
Profesorul Radulescu si fosti elevi de la XII F exerseaza reuniunea de 10 ani
Invitatia la reuniunea de 10 ani...
65
...si reuniunea de 10 ani
66
Cei de-acum despre cei de-atunci
O fi fost Dinca cum o fi fost, dar nici voi nu erati de pus la rana... Daca fac o suma a vizitelor
la cancelarie si a anchetelor cu profiii, se pare ca F-ul e campion de necontestat.
(Codrut B)
Ma simt ofensata :) Nu te mai lega de F, eram niste comori cu totii!
(Dana N)
La A erau cativa speciali. Nu va invidiam, era mai mult admiratie, mai ales pentru cum stiati
la matematica: Pisoiu, Serban Ghenu, Angelo, Neagu, Raiu, tu, nu mai vorbesc de Mircea
Galbura; la lectiile "umaniste" din clasa noastra speciala de fizica (mai ales la filosofie),
Mihai Barbuceanu si Calin Cosma erau iarasi de admirat.
Dintre fete, Carmen Vagai, Adina Sandru, Ruxi Cernica, seriozitate maxima. Pe Irina
Aroneanu si Dan Bolomey i-am vazut deja si abia astept sa-i revad.
Noi eram putin copilarosi: Luci Gavrila, Mircea Botez si cu mine. Nu regret.
Tot asa ma bucur ca o voi revedea pe Paula Cazangiu, pe care o stiu din clasa I, ca si pe
nevasta lui Danut Batanoiu, Gabi, de la scoala 26.
Nu stiu de ce le chemau la cancelarie pe fetele de la uman, dar eu cred ca cei mai apelati erau
baietii de la real.
Asa ca, daca vrei opinia mea, speciali eram toti, fiecare in felul nostru. Speciali consider ca
suntem si acum, fie si numai pentru ca avem sinceritatea si candoarea de a comunica dupa 40
de ani de parca ne-am fi despartit de 2 zile.
(Aurel B)
Daca v-am invidiat vreodata pentru ceva pe voi, cei de la A, a fost mediul special in care ati
crescut. Emulatia. Conteaza mult, mai ales la varsta la care se fac acumulari masive. Poti sa ai
sansa asta sau nu. In ultimul caz, recuperezi cum poti, pe coate si pe genunchi.
(Paul L)
Ce mi-a placut mie la "speciala" era ca nu aveam tocilari in clasa, ma rog, interpretati asa de
colegi. A mai scris cineva ca-i placea emulatia din clasa noastra. Avea dreptate. Nu invidia
nimeni notele mai mari ale unora, nici nu facea misto de cei care luau note mai mici.
Lucram in echipa, nu exista sa ceri ajutorul cuiva si sa fii refuzat. Eu sunt mandru ca am fost
cu voi.
(Aurel B)
67
A era SPECIALIZAT , F era SPECIAL!
(Dana N)
Ghici ghicitoarea mea: care-i Dana si care-i Nuca?
Cum spun francezii, sper ca "n'est qu'une partie remise". Si ne vom vedea cu siguranta la anul
viitor. Sau poate, cine stie, ne vom vedea chiar mai curand in micul nostru "sat planetar".
(Bogdan A)
Bogdan si familia
68
Imi pare foarte rau, dar nu mai pot citi absolut TOT. Prea multe emailuri, care mai de care mai
interesant, dragut, induiosator.
(Ioana G)
Autografe de la colegii Ioanei
In sfarsit, azi pot sa fiu sigura ca voi putea sa va revad.
Pentru mine sant cam sute de ani ca nu stiu nimic despre aproape nimeni.
Vorbesc putin romaneste, doar cateva minute pe zi cu mama cand o sun la telefon.
Nu aveti idee cat de bine imi face aceasta terapie de grup romaneasca.
Am plecat din tara in decembrie '73, si prima data m-am reintors in 2000. In ultimii ani am tot
fost, '08, '09, '10 si '11 dar de fiecare data am stat scurt si nu am avut curajul sa caut pe
nimeni. Dar acuma imi iau inima in dinti si asa va revad pe toti deodata.
Doar ca sa ma scuz nitel: cand am plecat din Romania, am decis sa uit; chiar asa. Altfel, imi
era tare greu sa ma adaptez. Acuma imi pare rau, dar atunci m-a ajutat.
Cred ca pentru mine revederea va fi unul dintre evenimentele cele mai importante din viata
mea.
Cu multa nerabdare, va salut si va sarut pe toti si toate.
Pe 20 aprilie! Fara lacrimi... Cu multa bucurie.
(Ioana G)
Dragii mei, cu regret ma pun pe lista “sigur nu vor veni”, dar asta nu inseamna ca nu urmaresc
cu emotie si infrigurare pregatirile voastre. Si sunt cu sufletul cu voi, la reuniune.
Planul meu e sa fiu acolo poate la vara viitoare, cand sper sa vad cel putin o parte din voi.
69
Cu gandul, sunt alaturi de voi, in mijlocul vostru...
Va iubesc pe toti. Mi-e un dor nebun de toti. Pruna, un pupic mare, pentru cat m-ai ajutat la
chimie. Si tie, Dogarici, pentru partidele de ras cu Smarandita. Si tie, Paul.
Ridic un pahar pentru voi toti, pentru amintirile de nesters pe care vi le datorez.
Andreea Alexandra Nitescu. Adica Dana.
(Dana N)
Adina Doina
Fratilor, unde ati fost, mai, patruj'de ani?!
(Florin R)
Gata!
Hai la joaca in curte!
Cantemir Voda, pregateste-te ca venim. Mai tineri si mai intelepti cu 40 de ani?
Senectute si virtute!
(Florin R)
La Garlic Pub: Tzache, Paul M, Radu
70
Dan propovaduieste credinta in reuniunea de 40 de ani, in randul poporului
cantemirist (aici, Sorin, Irina, Mihai, Cornel; restul mananca pizza si beau bere)
Lucrarile pregatitoare de la Garlic Pub au durat vreo trei luni.
Dar nu chiar in fiecare seara. In plus, faceam cu randul.
De serviciu azi, Dan R, Cristi B, Codrut, Romica si Moshu
71
Gabi si Michi Radu si Bogdan
Aici apare cam toata lumea
Iar asta este careul de popi al reuniunii de 40 de ani: Florin, Dan, Emil si Paul
72
Bonus: Telegrame
Avertisment: Orice legatura cu schita cu acelasi nume a lui Ion Luca Caragiale este absolut
intamplatoare si neintentionata.
Luciaaaneee, tu esti?!...
Sarutmana, Adina,
Lucica are adresa de mail: [email protected]
Poate reusesti tu sa-l convingi sa vina, eu am primit raspunsuri nehotarate.
E drept, el are o situatie destul de complicata, trebuie sa faca naveta intre Bucuresti si Focsani.
(Aurel B)
Dragilor,
Trebuie sa va povestesc aventurile mele cu [email protected].
I-am retrimis mesajul de acum 2 saptamani: texte, texte... frrr! frrrr!... ce prieteni grozavi
eram, cum imi dadeai sa ascult EL&P... daca-ti mai aduci aminte etc).
Raspuns (citez): "Ai dreptate. Nu-mi aduc aminte! Trimite o poza!".
Eu... cazuta de pe scaun: "Dar, Lucica, nu se poate sa nu ma tii minte..., 12 ani, bla-bla-bla..."
Dupa inca vreo doua mesaje, a venit verdictul: "Nu sunt eu Lucica pe care il cautati"...
(Adina S)
Bravo, am trimis si eu cateva mesaje pe adresa pe care o stiam si la telefon mi-a raspuns ca nu
le-a primit.
I-am zis ca are calculator tampit.
Cine era tampitul?
(Aurel B)
Mai Liliacule... a inflorit uitarea !
Adresa corecta de e-mail a lui Gogu este [email protected]...
Adina incearca de cateva zile pe adresa data de tine si... culmea, exista un alt Lucian Gavrila
cu adresa aia!!!
Daca nu interveneam, cred ca pana la urma se imprieteneau...
(Paul M)
Dane, vezi ca adresa de e-mail a lui Lucian Gavrila nu e corecta.
Culmea e ca mai exista un Lucian Gavrila si ca asta are adresa aia de e-mail !
Cred ca l-a deranjat lume multa, ca nu prea e amabil tipul...
73
Adresa corecta : [email protected]
Florine, poate ii trimiteti si lui o invitatie la grup pe adresa corecta...
(Paul M)
Azi i-am trimis si eu un mesaj lui Lucica. Peste cateva ore ma suna un tip politicos si imi
spune ca nu este el Lucica cel cautat de mine, de noi!
Parea mai degraba amuzat!
Pana la urma, ce adresa are?
(Ghighi O)
Draga Ghighi,
Eu am comis-o iar!
Paul Marianciuc s-a prins primul ca adresa retinuta de mine si trimisa tuturor nu e a lui Lucica
al nostru.
Adresa trimisa de mine este valabila, dar e a unui alt Lucian Gavrila.
Ce-o fi primit ala, nu ma intreba. Fara sa vreau, iar am facut-o de pomina.
Iertati-ma toti colegii, dar macar o data la 40 de ani amintiti-va de talentul meu de incurcaretz.
Cum Dumnezeu de mi se intampla mereu?
(Aurel B)
Da, recunosc si ma caiesc.
Dar si eu am trimis vreo 5-6 mesaje la aceasta adresa.
Adunate cu ale tale si cu ale cui i-o mai fi scris, cred ca i-am facut capul mare tipului.
Dar trebuie sa recunosti ca macar cu "underline" am avut dreptate.
(Aurel B)
Pai, asta e gluma reintalnirii. Cred ca ar trebui sa-l invitati si pe acest Lucica la petrecere. Asa,
poate va iarta pe toti cei care l-ati asfixiat cu email-uri si telefoane. Asa invata si el ce
importanta e prietenia.
Cred ca in afara de individ, nimeni altcineva nu s-a putut supara. Ah, poate Lucica cel de-
adevaratelea cautat, ca nu-i dati timp sa se gandeasca. Ar trebui sa-i povestiti tot ce s-a
intamplat si ca nu poate decat sa vina la intalnire. Il ducem cu totii la Buzau (??) sau unde
trebuie sa faca naveta, daca e nevoie. Sau mergem sa-l luam de acolo.
(Ioana G)
Nu stiu cum, dar mi se intampla deseori sa le "comit".
Ultima a fost asta cu Lucian Gavrila: am notat gresit adresa lui de email, l-am rugat pe Florin
sa-l aboneze la forum, i-am trimis adresa si Adinei Sandru, am trimis-o si pe lista lui Danut
Batanoiu.
Culmea e ca, desi nu era Lucica al nostru, adresa era valabila. Ce-o fi primit Lucian Gavrila
74
celalalt, cred ca s-a speriat.
Asta a fost una proaspata, ca doar nu era sa ne intalnim dupa 40 de ani fara ceva neprevazut!
Daca veniti la anul, va promit ca nu veti regreta, dar pregatiti-va, aproape sigur nu veti scapa
fara surprize.
(Aurel B)
(Gra
fica
de
Em
il T
, cu
vorb
ele
lui
Flo
rin R
)
75
Perle, nestemate si alte vorbe de duh
Mai tineri si mai intelepti cu 40 de ani?...
Senectute si virtute!
(Florin R)
Cine mai are vreo legatura [contact], treceti-o pe aceasta mica lista, fara pretentii de tabel
excel (noi santem umaniste).
(Doina P)
Vezi, sunt batran, bolnav, in tratament, am uitat sa pun graficul. Cred ca mi se potriveste.
(Florin R)
Memoria afectiva, fiziologic, se pierde cel mai greu. Teoria spune ca e specifica femeilor, dar
se vede treaba ca baietii cantemiristi sunt dotati din plin cu ea. Felicitari!
(Gabi C)
Amintirile ne cotropesc... Si le mai amestecam si noi, ca omu’, primavara…
(Florin R)
A era specializat, F era special!
(Dana N)
…Sa ne ocupam doar de oile noastre! Chiar, pe unde o fi Oaie?
(Florin R)
Era umbra lui Gaby si alerga foarte gratzios prin curtea liceului in micro [fusta], iar flacaii
urmareau cu interes sa prinda momentul cand o boare de vant...
(Codrut B)
Lasa ca nici cu maxi nu va statea rau, mai ales ca erau destul de mulate. De multe ori e mai
interesant sa ghicesti, sa-ti imaginezi, decat sa primesti ceva explicit. Sau gresesc?
(Aurel B)
[Despre Rica] Sper ca ne vede, ne aude, ne intelege si ne iarta...
(Florin R)
76
Va rog nu radeti, astea sunt povesti adevarate, rupte din viata, nu supte din deget.
(Aurel B)
Nici o palma nemuncita!
(Florin R)
Pe Paulica il iubeam si ras in cap, si cu un sac pe cap.....
(Dana N)
Despre alte limbi straine cu care am avut de-a face va povestesc "la oral" pe 20 aprilie, daca
vom avea timp de povesti; nu prea cred, ca prea suntem toti "nevorbiti".
(Aurel B)
Fratilor, unde ati fost, mai, patruj' de ani? Am ras intr-o zi cat altii intr-un an!
(Florin R)
Daca stau sa calculez, daca as povesti continuu timp de un an ce am facut in 40 de ani, as
acoperi 2,5%. Ne-am adunat peste 60 de insi care, daca ar face ca mine, ne-ar trebui inca peste
60 de ani sa ne impartasim cate 2,5% din ce am trait. Asa sa ne ajute Dumnezeu sa apucam.
(Aurel B)
Nu avem cum sa ignoram si cum sa nu ne amuzam…
(Codrut B)
Nici o palma nemuncita!
(Florin R)
Bonus: Alte cateva, orfane
O fi ea inima tanara, dar ambalajul nu mai ajuta.
La cura de slabire! Sa mai salvam ceva din aparente si iluzii!
Feromoni, feromoni incinsi…!
Am cam uitat ca de 40 de ani au aparut prin poze neveste si copii.
Te implor nu pune poza pe CD, imi pierd toata autoritatea materna daca ma vad copiii pe
genunchii lui X...
77
Ce se taie nu se fluiera.
Altadata, expresia “din spate liceu, din fata muzeu” mi se parea amuzanta…
In ochii mei, ai 40 de ani mai putin.
Unii morcovi sunt de suflet.
Am sa inchid ochii si am sa-mi aduc aminte ce frumos erai.
Eram indragostit de ea intr-un mod care astazi imi este destul de departe si inaccesibil.
Am chemat cavaleria sa ne scoata din incurcatura.
E momentul sa-i tragi un reality check…!
Bineinteles ca in capul meu inca sunt o lebada gratioasa…
Ghinionul tau e ca mie mi-au placut intotdeauna ochii albastri.
Scriu persoanei care e in albume, nu celei de la Usturoi.
La varsta aia eram imorteli, indestructibili, invincibili.
Sa gandim pozitiv, sa visam frumos si sa pastram amintirile care ne fac mai buni!
Zbarrrrrrnaim ca albinutzele la indemnurile tale…
Buna ziua mi-ai dat, belea ai capatat!
Spiritul sa ne fie verde si voia buna sa ne insoteasca!
78
Un apendice, un adaos, un supliment si niste prisosuri
Reclame de pe timpuri
79
80
Bonus: Contrareclame subversive
Motoreta Carpati, stati in drum si reparati!
81
Si batranul caballero isi spala calul cu Dero!
Super-Cristal face dintii ca de cal!
82
Vreti sa cuceriti femeia? Folositi sapunul Cheia!
Moarte sigura cu Cobra, dar mai sigura cu Mobra!
83
Radio Erevan
Intrebare: Ce sa fac sa par mai subtire ?
Raspuns: Intuneric, doamna.
Intrebare: Spuneti-mi, cum sa procedez pentru a emigra in SUA?
Raspuns: Lasati numele si adresa exacta si va veni cineva sa va ia.
Intrebare: Isi face efectul si pe Luna pilula anticonceptionala?
Raspuns: Da, dar costumul spatial ofera o protectie mult mai buna.
Intrebare: Care este diferenta dintre un optimist si un pesimist?
Raspuns: Diferenta este ca optimistul invata limba engleza, iar pesimistul chineza.
Intrebare: E adevarat ca armatei noastre i-a fost cerut ajutorul de catre Cehoslovacia?
Raspuns: Da, cererea din 1939 a fost aprobata in 1968.
Intrebare: Ce este haosul?
Raspuns: Nu dam raspunsuri la intrebari din agricultura.
Intrebare: Zebrele sunt negre cu dungi albe sau albe cu dungi negre?
Raspuns: Da.
Intrebare: Se poate lua o boala venerica intr-un W.C. public?
Raspuns: In principiu da, dar nu e asa placut ca de la o femeie.
Intrebare: Cum reactioneaza guvernul sovietic intr-o situatie fara iesire?
Raspuns: Am mai spus ca nu raspundem la intrebari din agricultura.
Intrebare: Cand va incepe Marea Foamete Mondiala?
Raspuns: Cand vor incepe chinezii sa manance cu lingura.
Intrebare: Va veni un alt razboi mondial?
Raspuns: Nu! Dar va fi o lupta pentru pace, ca nici piatra pe piatra nu va mai ramane.
Intrebare: Ce e mai valoros decat laptele matern?
Raspuns: Ambalajul...
84
Intrebare: Cum e mai bine sa mori: de sifilis sau de dizenterie?
Raspuns: Mai bine sa mori ca un barbat, decat ca un rahat.
Intrebare: E adevarat ca Ceaikovski a fost homosexual?
Raspuns: Da, dar noua ne place din alte motive.
Intrebare: Cum poti trai doar din salariu?
Raspuns: Nu stim. Nici n-am incercat.
Intrebare: Care este diferenta intre capitalism si socialism?
Raspuns: Capitalismul este exploatarea omului de catre om. In socialism este invers.
Si un posibil epilog:
Intrebare: Ce este scris pe spatele Statuii Libertatii?
Raspuns: Made in China.
(Cristi S)
85
Din ciclul Legende vii. Azi, ET aka Trasca aka Trasura
Colectia de trasurici E.T.
Modelul de protocol
Modelul ‘La vie en rose’
Modelul pentru nunti si botezuri
86
Modelul coupe pentru burlaci
Modelul romantic
Modelul ‘Cenusareasa’ (diurn)
87
Modelul ‘Cenusareasa’ (nocturn)
Modelul de penitenta
Modelul de succes
88
Modelul pentru vacante de iarna
Modelul pentru vacante de vara
Modelul pentru shopping
89
Modelul profesional
Modelul managerial
Modelul financiar
90
Prototipul din 1973 (cu autograf)
Modelul mult visat
91
Muzicile de la reuniunea de 40 de ani
Woodstock si tot restul
Woodstock exista in constiinta generatiei noastre. Depun marturie. Nu fusese nici unul dintre
noi acolo. Dar stiam ce a fost acolo, iar pentru noi asta era ca si cum fusesem parte din
fenomen.
Erau revistele aduse de afara (am in memorie Bild, Stern, Time, Life); si erau revistele care se
gaseau la chiosc sau la care te puteai abona - imi amintesc de Paris Match, dar erau si altele
(vorbim de '69, cu doi ani inainte de revolutia culturala de la noi).
Erau discurile cu muzici din concertul de la Woodstock, care au ajuns in tara aproape in
secunda urmatoare; circulau, se ascultau, se inregistrau pe mag si se dadeau mai departe.
Muzica asta o auzeai la (mai) toate ceaiurile: Ten Years After, Jimi Hendrix, Joe Cocker,
Jefferson Airplane, Who, Canned Heat, Santana, Crosby(+ Stills, Nash & Young)...
Pe cei mai multi ii stiam dinainte de Woodstock. Discurile, mama draga! Pot sa-ti spun cat
costa un disc pe piata (neagra, evident): de la 150 la 300 de lei. Sau trageai muzica pe gratis
de la prietenii care aveau discurile (de pe alta banda, la mana a doua, era de evitat).
Si mai erau emisiunile lui Cornel Chiriac de la Europa Libera (si Andrei Voiculescu). De
acolo aflam tot ce-i nou, eram in priza si eram la zi.
Imi amintesc de un episod care ma emotioneaza si azi. Zi de toamna, recreatie, curtea scolii. Il
vad pe Mircea Mereuta cu o panglica neagra la rever. 'Cum, nu stii?!... A murit Jimi
Hendrix...' A doua zi, puteai sa numeri zeci de insemne de doliu pe pieptul elevilor de la
Cantemir.
Mi-am adus aminte de asta atunci cand am aflat ca Mircea Mereuta este unul dintre cei cativa
colegi pe care i-am pierdut. Nimeni nu stie cum, de ce, dar toti stiu ca a murit. Este definitia
completa a zvonului. De-aia inca sper ca nu-i adevarat.
Adamo, muzica italiana, muzica frantuzeasca... Erau si astea, la radio.
Dar nu la radio ai ascultat Je t'aime - moi non plus, nu-i asa?
Apropo de radio – mai scapau pe-atunci muzicile zilei si la Radio Bucuresti. Cornel Chiriac a
facut emisiunea 'Metronom' la radio pana in '69, cand a evadat in Occident; asta, ca sa
amintesc doar de el.
Un flash pe tema asta. Emisiune muzicala la radio, putea sa se cheme 'Melodii de pe
meridianele lumii' sau asa ceva (stilul vremii, deh), crainica anunta solemn: 'In continuare,
vom asculta piesa In Miezul Verii, interpretata de Jerry Mungo si formatia sa'. Strict autentic.
Pentru cine nu-si aminteste, era o piesa la moda - In The Summertime, iar Mungo Jerry (nu
invers!) era numele unui om din trupa aia tot atat cat putea sa fie (adica no way) Uriah Heep,
de ex.
(Paul L)
92
Poate vreti sa stiti ce-a fost pe playlist la petrecerea de 40 de ani…
Born To Be Wild Steppenwolf
I´d Love To Change The World Ten Years After
Half Moon Janis Joplin
Child In Time Deep Purple
Come Together Beatles
Good Morning Little Schoolgirl Ten Years After
Ne me quitte pas Jacques Brel
Easy Livin' Uriah Heep
Feelin' Allright Joe Cocker
Help Me Baby Ten Years After
Hey Joe Jimi Hendrix
Cantecul bufonului Pasarea Colibri
Imagine John Lennon
Mercedes Benz Janis Joplin
Those Were The Days My Friend Mary Hopkin
All Right Now Free
American Pie Don McLean
Hooked On A Feeling Blue Suede
In The Summertime Mungo Jerry
(You Make Me Feel Like) A Natural Woman Aretha Franklin
A Whiter Shade of Pale Procol Harum
Ain't No Sunshine Bill Withers
American Woman The Guess Who
Bridge Over Troubled Water Simon & Garfunkel
C'est en septembre Gilbert Becaud/Sacha Distel
Down On The Corner CCR
Chain Of Fools Aretha Franklin
Deux guitares Charles Aznavour
Do You Know (Hey Now Hey) Aretha Franklin
Get On Up James Brown
Have You Ever Seen The Rain CCR
Hit The Road Jack Ray Charles
I Never Loved a Man the Way I Love You Aretha Franklin
Iron Man Black Sabbath
Iubire bibelou de portelan Mondial
Je t'attends Charles Aznavour
Je t'aime - Moi non plus Jane Birkin/Serge Gainsbourg
Me And Bobby McGee Janis Joplin
Killing Me Softly Roberta Flack
I Feel Good James Brown
93
Le train d'amour Gilbert Becaud
Lean On Me Bill Withers
Silvia’s Mother Dr. Hook
Les feuilles mortes Yves Montand
Love like a man Ten Years After
Nights In White Satin Moody Blues
Son of A Preacher Man Dusty Springfield
Nutbush City Limits Ike & Tina Turner
Summertime Janis Joplin/Jimi Hendrix
Papa Was A Rolling Stone Temptations
Proud Mary CCR
Raise Your Hand Tom Jones/Janis Joplin
Since I've Been Loving You Led Zeppelin
Walk on the Wild Side Lou Reed
Storia d'amore Adriano Celentano
Slow Blues in C Ten Years After
La Grange ZZ Top
Clopin clopant Yves Montand
When a Man Loves a Woman Percy Sledge
Paranoid Black Sabbath
My Way Sammy Davis Jr
Smoke On the Water Deep Purple
C'est la vie Emerson, Lake & Palmer
Black Magic Woman Santana
Stairway to Heaven Led Zeppelin
Maggie May Rod Stewart
Sunshine Of Your Love Cream
Hey Jude Beatles
Are You Lonesome Tonight Elvis Presley
La femme de mon ami Enrico Macias
Whole Lotta Love Led Zeppelin
Marie, Marie Gilbert Becaud
Atat de frageda Mondial
J'en deduis que je t'aime Charles Aznavour
Suspicious Minds Elvis Presley
Vesoul Jacques Brel
Let It Be Beatles
Hey Tonight CCR
Get It On T Rex
Le meteque Georges Moustaki
Fara petale Doru Stanculescu
July Morning Uriah Heep
Negru Voda Phoenix
Cu pleoapa de argint Mircea Florian
94
With a Little Help From My Friends Joe Cocker
Et si tu n'existait pas Joe Dassin
Michelle Beatles
Toti suntem putin luati Pasarea Colibri
Black Night Deep Purple
My Sweet Lord George Harrison
Strangers In The Night Frank Sinatra
Shoot Down The Moon Elton John
Hotel California Eagles
La Fagadau' de Piatra Mircea Florian
Sugar Sugar The Archies
Massachusetts Bee Gees
Moon Shaddow Cat Stevens
Nathalie Gilbert Becaud
Rain and Tears Demis Roussos/Aphrodite's Child
L'ete indien Joe Dassin
Tombe la neige Adamo
...Si ce n-a incaput pe lista, dar s-ar fi auzit, ascultat si dansat pana azi
(daca petrecerea ar fi continuat…)
Cecilia S&G
Yesterday The Beatles
Have you ever seen the rain CCR
Midnight special CCR
Cry baby Janis Joplin
A woman left lonely Janis Joplin
You made me so happy Blood, Sweat & Tears
Get back The Beatles
Killing me softly Roberta Flack
Aquarius/Let the sun shine in 5th dimension
Immigrant song Led Zepelin
I heard it through the grepevine CCR
Can the can Suzy Quatro
Piano Man Billy Joel
Rock me gently Andy Kim
Please come to Boston Dave Loggins
Don't let the sun go down on me Elton John
Lucky man ELP
Dream Aerosmith
Angie Rolling Stones
The Joker Steve Miller Band
95
Layla [Eric Clapton] Derek & the Dominoes
In a Gadda da Vida Iron Butterfly
Cocaine Eric Clapton
Hi-De-Do Blood, Sweat & Tears
Yellow River Christie
Up around the bend CCR
Evil ways Santana
Riders on the storm Doors
The night they drove old Dixie down Joan Baez
Witchy Woman The Eagles
Peaceful easy feeling The Eagles
Desperado The Eagles
Tequila Sunrise The Eagles
Bridge over troubled water S&G
The night Chicago died Paper Lace
Me and Mrs. Jones Billy Paul
Silvia’s mother Dr. Hook
Without you Henry Nilsson
Jambalaya Blue Ridge Rangers
Knockin’ on heaven’s door Bob Dylan
Space oddity David Bowie
Rock on David Essex
Daniel Elton John
Goodbye yellow brick road Elton John
Levon Elton John
Moon shaddow Cat Stevens
Joy to the world Three Dog night
Spirit in the sky Norman Greenbaum
Purple haze Jimi Hendrix
Love Story theme Henry Mancini
The way we were Barbra Streisand
Cracklin’ Rose Neil Diamond
Rock & Roll Part 2 Garry Glitter
She's a lady Tom Jones
My love Wings
Rose garden Lynn Anderson
Put your hand in the hand Ocean
Take me home, country roads Johnny Denver
Crocodile rock Elton John
Tie a little yellow ribbon Tony Orlando
The air that I breathe The Hollies
Season in the sun Terry Jacks
Sound of silence S&G
I shot the sheriff Eric Clapton
96
L'arca di Noe Sergio Endrigo
Brown sugar Rolling Stones
The long and winding road The Beatles
Desiderata Les Crane
Look what they've done to my song, ma New Seekers
Just want to celebrate Rare Earth
Help me make it through the night Sammi Smith
Sweet city woman Stampeders
Color my world Chicago
Knock 3 times Tony Orlando & Dawn
A horse with no name America
The first time ever Roberta Flack
I can see clearly now Johnny Nash
After midnight Eric Clapton
When you're hot Jerry Reed
Brand new skate key Melanie
No woman no cry Bob Marley
It never rains in southern California Albert Hammond
Piece of my heart Janis Joplin
Ob-la-di, ob-la-da The Beatles
Sugar, sugar Archies
Something The Beatles
Don't let me down The Beatles
Lay Lady Lay Bob Dylan
Bad moon rising CCR
Green river CCR
Atlantis Donovan
In the ghetto Elvis Presley
Aquarius Fifth dimenssion
Sweet Caroline Neil Diamond
Good morning starshine Oliver
I'll never fall in love again Tom Jones
Crimson & clover Tommy Janis & The Shoudells
In the year 2525 Zager Evans
Born on the bayou CCR
Bonus. Hit-urile anilor 1969-1973
1969
1 Whole Lotta Love Led Zeppelin
2 Proud Mary Creedence Clearwater Revival
97
3 I Want You Back Jackson 5
4 Honky Tonk Women Rolling Stones
5 Bad Moon Rising Creedence Clearwater Revival
6 Suite: Judy Blue Eyes Crosby, Stills & Nash
7 Dazed And Confused Led Zeppelin
8 Gimme Shelter Rolling Stones
9 Come Together Beatles
10 I Can't Get Next To You Temptations
11 Fortunate Son Creedence Clearwater Revival
12 Pinball Wizard The Who
13 Heartbreaker/Living Loving Maid Led Zeppelin
14 Evil Ways Santana
15 Thank You (Falettinme Be Mice Elf Agin) Sly & the Family Stone
16 It's Your Thing Isley Brothers
17 You Can't Always Get What You Want Rolling Stones
18 Space Oddity David Bowie
19 My Way Frank Sinatra
20 Kick Out The Jams MC5
21 Something Beatles
22 Hot Fun In The Summertime Sly & the Family Stone
23 Suspicious Minds Elvis Presley
24 Get Back Beatles
25 Green River Creedence Clearwater Revival
26 Here Comes The Sun Beatles
27 The Thrill Is Gone B.B. King
28 Spirit In The Sky Norman Greenbaum
29 The Boxer Simon & Garfunkel
30 I Want To Take You Higher Sly & the Family Stone
31 Give Me Just A Little More Time Chairmen Of The Board
32 Down On The Corner Creedence Clearwater Revival
33 Stand Sly & the Family Stone
34 Venus Shocking Blue
35 What Does It Take (To Win Your Love) Jr. Walker & the All-Stars
36 Can't Find My Way Home Blind Faith
37 Whipping Post Allman Brothers
38 Give It Up Or Turnit A Loose James Brown
39 Oh What A Night '69 Dells
40 Born On The Bayou Creedence Clearwater Revival
41 Feelin' Alright Joe Cocker
42 Midnight Rambler Rolling Stones
43 Time Is Tight Booker T. & the M.G.'s
44 We're Not Gonna Take It The Who
45 The Night They Drove Old Dixie Down The Band
46 Something In The Air Thunderclap Newman
98
47 Sweet Caroline Neil Diamond
48 No Time Guess Who
49 Twenty-Five Miles Edwin Starr
50 Someday We'll Be Together Diana Ross & the Supremes
51 My Whole World Ended David Ruffin
52 Na Na Hey Hey (Kiss Him Goodbye) Steam
53 In The Ghetto Elvis Presley
54 Rainy Night In Georgia Brook Benton
55 She Came In Through The Bathroom Window Joe Cocker
56 Good Times, Bad Times Led Zeppelin
57 Beginnings Chicago
58 Choice Of Colors Impressions
59 He Ain't Heavy, He's My Brother Hollies
60 Let It Bleed Rolling Stones
61 Living In The Past Jethro Tull
62 Get Ready Rare Earth
63 Don't Let Me Down Beatles
64 Down By The River Neil Young
65 Grazing In The Grass Friends Of Distinction
66 Reconsider Me Johnny Adams
67 Cinnamon Girl Neil Young
68 Psychedelic Shack Temptations
69 Everybody Is A Star Sly & the Family Stone
70 21st Century Schizoid Man King Crimson
71 Up On Cripple Creek The Band
72 A Boy Named Sue Johnny Cash
73 Lay Lady Lay Bob Dylan
74 Lodi Creedence Clearwater Revival
75 Aquarius / Let The Sun Shine In 5th Dimension
76 Soul Deep Box Tops
77 Sugar, Sugar Archies
78 Who's Lovin' You Jackson 5
79 Communication Breakdown Led Zeppelin
80 Come And Get It Badfinger
81 You've Made Me So Very Happy Blood, Sweat & Tears
82 More Today Than Yesterday Spiral Starecase
83 I Want You (She's So Heavy) Beatles
84 Badge Cream
85 In The Court Of The Crimson King King Crimson
86 Ballad Of John And Yoko Beatles
87 Marrakesh Express Crosby, Stills & Nash
88 Mother Popcorn James Brown
89 Cissy Strut Meters
90 Black Pearl Sonny Charles & the Checkmates
99
91 Ruby, Don't Take Your Love To Town Kenny Rogers & the First Edition
92 Spinning Wheel Blood, Sweat & Tears
93 My Cherie Amour Stevie Wonder
94 I Can Hear Music Beach Boys
95 Je T'aime ...Moi Non Plus Jane Birkin & Serge Gainsbourg
96 I Wanna Be Your Dog Stooges
97 Galveston Glen Campbell
98 Gimme Gimme Good Lovin' Crazy Elephant
99 Didn't I (Blow Your Mind) Delfonics
100 Hey There Lonely Girl Eddie Holman
Si inca 20 de piese care merita a fi mentionate:
101 Too Busy Thinking About My Baby Marvin Gaye
102 Walk On By Isaac Hayes
103 By The Time I Get To Phoenix Isaac Hayes
104 Raindrops Keep Fallin' On My Head B.J. Thomas
105 Wedding Bell Blues 5th Dimension
106 The First Time Ever I Saw Your Face Roberta Flack
107 Traces Classics IV
108 Leaving On A Jet Plane Peter, Paul & Mary
109 Oh Happy Day Edwin Hawkins Singers
110 Baby I'm For Real Originals
111 Hawaii Five-O Ventures
112 Easy To Be Hard Three Dog Night
113 Does Anybody Really Know What Time It Is? Chicago
114 Laughing Guess Who
115 Going In Circles Friends Of Distinction
116 Give Peace A Chance Plastic Ono Band
117 Backfield In Motion Mel & Tim
118 White Bird It's A Beautiful Day
119 And When I Die Blood, Sweat & Tears
120 Put A Little Love In Your Heart Jackie DeShannon
1970
1 Layla Derek And The Dominos
2 Bridge Over Troubled Water Simon and Garfunkel
3 Let It Be Beatles
4 Your Song Elton John
5 Get Up (I Feel Like Being A) Sex Machine James Brown
6 Lola Kinks
7 Who'll Stop the Rain Creedence Clearwater Revival
8 Fire and Rain James Taylor
9 Paranoid Black Sabbath
10 All Right Now Free
100
11 Black Magic Woman Santana
12 Have You Ever Seen the Rain Creedence Clearwater Revival
13 My Sweet Lord George Harrison
14 War Edwin Starr
15 Maybe I'm Amazed Paul McCartney
16 I'll Be There Jackson 5
17 Oye Como Va Santana
18 The Long and Winding Road Beatles
19 Moondance Van Morrison
20 Band Of Gold Freda Payne
21 Ohio Crosby, Stills, Nash and Young
22 American Woman Guess Who
23 Instant Karma John Lennon
24 Joy To the World Three Dog Night
25 Child In Time Deep Purple
26 25 or 6 To 4 Chicago
27 Truckin' Grateful Dead
28 O-o-h Child Five Stairsteps
29 Ball Of Confusion Temptations
30 Roadhouse Blues Doors
31 Question Moody Blues
32 Up Around the Bend Creedence Clearwater Revival
33 Close To You Carpenters
34 Proud Mary Ike and Tuna Turner
35 Mama Told Me (Not To Come) Three Dog Night
36 Iron Man Black Sabbath
37 Cracklin' Rosie Neil Diamond
38 Signed, Sealed, Delivered I'm Yours Stevie Wonder
39 We've Only Just Begun Carpenters
40 Ain't No Mountain High Enough Diana Ross
41 Lookin' Out My Back Door Creedence Clearwater Revival
42 If You Could Read My Mind Gordon Lightfoot
43 Woodstock Crosby, Stills, Nash and Young
44 Across the Universe Beatles
45 In the Summertime Mungo Jerry
46 Wild World Cat Stevens
47 ABC Jackson 5
48 Kentucky Rain Elvis Presley
49 The Love You Save Jackson 5
50 Lucky Man Emerson, Lake and Palmer
51 Move On Up Curtis Mayfield
52 Immigrant Song Led Zeppelin
53 The Wonder Of You Elvis Presley
54 Rose Garden Lynn Anderson
101
55 It's a Shame Spinners
56 Cecilia Simon and Garfunkel
57 Teach Your Children Crosby, Stills, Nash and Young
58 Love Grows (Where My Rosemary Goes) Edison Lighthouse
59 Into the Mystic Van Morrison
60 Travelin' Band Creedence Clearwater Revival
61 Big Yellow Taxi Joni Mitchell
62 Express Yourself Charles Wright & Watts 103rd St.
63 Eighteen Alice Cooper
64 Make It With You Bread
65 Sweet Jane Velvet Underground
66 Patches Clarence Carter
67 No Matter What Badfinger
68 Spill the Wine Eric Burdon and War
69 Samba Pa Ti Santana
70 Stoned Love Supremes
71 Since I've Been Loving You Led Zeppelin
72 I Heard It Through the Grapevine Creedence Clearwater Revival
73 El Condor Pasa Simon and Garfunkel
74 I Think I Love You Partridge Family
75 Call Me Super Bad James Brown
76 Mississippi Queen Mountain
77 Domino Van Morrison
78 Colour My World Chicago
79 Run Through the Jungle Creedence Clearwater Revival
80 Don't Play That Song Aretha Franklin
81 Midnight Rider Allman Brothers Band
82 After Midnight Eric Clapton
83 Knock Three Times Dawn
84 If I Were Your Woman Gladys Knight and the Pips
85 War Pigs Black Sabbath
86 Southern Man Neil Young
87 What Is Life George Harrison
88 Love the One You're With Stephen Stills
89 Groove Me King Floyd
90 Make Me Smile Chicago
91 Green-Eyed Lady Sugarloaf
92 Turn Back the Hands Of Time Tyrone Davis
93 I Hear You Knocking Dave Edmunds
94 Draggin' the Line Tommy James
95 Casey Jones Grateful Dead
96 Coal Miner's Daughter Loretta Lynn
97 Yellow River Christie
98 Carry On Crosby, Stills, Nash and Young
102
99 I'm Your Captain/Closer To Home Grand Funk Railroad
100 Love On a Two-Way Street Moments
Si inca 20 de piese care merita a fi mentionate:
101 Working Class Hero John Lennon
102 Only Love Can Break Your Heart Neil Young
103 Funk # 49 James Gang
104 Lonely Days Bee Gees
105 Vehicle Ides Of March
106 Uncle John's Band Grateful Dead
107 Call Me Aretha Franklin
108 No Sugar Tonight Guess Who
109 Our House Crosby, Stills, Nash and Young
110 Mr. Bojangles Nitty Gritty Dirt Band
111 Merry Christmas Darling Carpenters
112 Signs Five Man Electrical Band
113 For the Good Times Ray Price
114 Ride Captain Ride Blues Image
115 Black Night Deep Purple
116 Groovy Situation Gene Chandler
117 Black Sabbath Black Sabbath
118 One Bad Apple Osmonds
119 Don't Let The Green Grass Fool You Wilson Pickett
120 My Baby Loves Lovin' White Plains
1971
1 Stairway to Heaven Led Zeppelin
2 Imagine John Lennon
3 What's Going On Marvin Gaye
4 Let's Stay Together Al Green
5 Maggie May Rod Stewart
6 American Pie Don McLean
7 Won't Get Fooled Again The Who
8 Brown Sugar Rolling Stones
9 Just My Imagination Temptations
10 Family Affair Sly and the Family Stone
11 Theme from "Shaft" Isaac Hayes
12 Me and Bobby McGee Janis Joplin
13 Baba O'Riley The Who
14 It's Too Late Carole King
15 Riders On the Storm Doors
16 Ain't No Sunshine Bill Withers
17 Rock and Roll Led Zeppelin
18 Changes David Bowie
103
19 Black Dog Led Zeppelin
20 Tired of Being Alone Al Green
21 Mercy Mercy Me Marvin Gaye
22 Bang a Gong (Get It On) T. Rex
23 Roundabout Yes
24 Aqualung Jethro Tull
25 Long Cool Woman (In a Black Dress) Hollies
26 Have You Seen Her Chi-Lites
27 Tiny Dancer Elton John
28 Respect Yourself Staple Singers
29 Without You Nilsson
30 Smiling Faces Sometimes Undisputed Truth
31 Behind Blue Eyes The Who
32 LA Woman Doors
33 Mr. Big Stuff Jean Knight
34 Inner City Blues (Make Me Wanna Holler) Marvin Gaye
35 A Horse With No Name America
36 Locomotive Breath Jethro Tull
37 Clean Up Woman Betty Wright
38 You've Got A Friend James Taylor
39 Slipping into Darkness War
40 Gypsies, Tramps & Thieves Cher
41 You Are Everything Stylistics
42 It Don't Come Easy Ringo Starr
43 Thin Line Between Love and Hate Persuaders
44 Hot Pants James Brown
45 I Feel the Earth Move Carole King
46 Love Her Madly Doors
47 Wild Horses Rolling Stones
48 Life on Mars? David Bowie
49 Take Me Home, Country Roads John Denver
50 Betcha By Golly Wow Stylistics
51 Stay with Me Faces
52 Whatcha See Is Whatcha Get Dramatics
53 Spanish Harlem Aretha Franklin
54 I've Seen All Good People Yes
55 Jealous Guy John Lennon
56 Superstar Carpenters
57 Indian Reservation Raiders
58 Rock Steady Aretha Franklin
59 Want Ads Honey Cone
60 Happy Xmas (War Is Over) John & Yoko & Plastic Ono Band
61 If You Really Love Me Stevie Wonder
62 Day After Day Badfinger
104
63 Wild Night Van Morrison
64 Treat Her Like a Lady Cornelius Brothers & Sister Rose
65 Do You Know What I Mean Lee Michaels
66 Don't Pull Your Love Hamilton, Joe Frank & Reynolds
67 I'd Love to Change the World Ten Years After
68 The Low Spark of High Heeled Boys Traffic
69 Going to California Led Zeppelin
70 Uncle Albert/Admiral Halsey Paul & Linda McCartney
71 Never Can Say Goodbye Jackson 5
72 Peace Train Cat Stevens
73 Got To Be There Michael Jackson
74 Levon Elton John
75 Drowning in the Sea of Love Joe Simon
76 How Can You Mend a Broken Heart Bee Gees
77 I Am, I Said Neil Diamond
78 Hocus Pocus Focus
79 All Day Music War
80 She's a Lady Tom Jones
81 Baby I'm-a Want You Bread
82 I Gotcha Joe Tex
83 Coat of Many Colors Dolly Parton
84 Precious And Few Climax
85 Bargain The Who
86 Case of You Joni Mitchell
87 Maggot Brain Funkadelic
88 Morning Has Broken Cat Stevens
89 Rainy Days and Mondays Carpenters
90 So Far Away Carole King
91 Brand New Key Melanie
92 Can't You Hear Me Knocking Rolling Stones
93 If Bread
94 Reason To Believe Rod Stewart
95 Vincent Don McLean
96 Funky Nassau Beginning Of The End
97 Sylvia's Mother Dr. Hook & the Medicine Show
98 An Old Fashioned Love Song Three Dog Night
99 Sweet City Woman Stampeders
100 Make It Funky James Brown
Si inca 20 de piese care merita a fi mentionate:
101 When the Levee Breaks Led Zeppelin
102 Never Been To Spain Three Dog Night
103 Another Day Paul McCartney
104 Statesboro Blues Allman Brothers Band
105 Hot Rod Lincoln Commander Cody
105
106 Famous Blue Raincoat Leonard Cohen
107 Outa-Space Billy Preston
108 The Story In Your Eyes Moody Blues
109 Sunshine Jonathan Edwards
110 Sooner Or Later Grass Roots
111 Sam Stone John Prine
112 Bitch Rolling Stones
113 Jeepster T. Rex
114 No One to Depend On Santana
115 I Just Want To Celebrate Rare Earth
116 Scorpio Dennis Coffey & Detroit Guitar
117 She's Not Just Another Woman Eighth Day
118 Long Distance Runaround Yes
119 Don't Knock My Love Wilson Pickett
120 Sweet Seasons Carole King
1972
1 Superstition Stevie Wonder
2 Papa Was a Rollin' Stone Temptations
3 Smoke on the Water Deep Purple
4 Lean on Me Bill Withers
5 Heart of Gold Neil Young
6 Walk on the Wild Side Lou Reed
7 You Are the Sunshine of My Life Stevie Wonder
8 If You Don't Know Me by Now Harold Melvin & the Blue Notes
9 I'll Take You There Staple Singers
10 Tumbling Dice Rolling Stones
11 Love Train O'Jays
12 You're So Vain Carly Simon
13 Oh Girl Chi-Lites
14 Take It Easy Eagles
15 I'll Be Around Spinners
16 Reeling in the Years Steely Dan
17 Rocket Man Elton John
18 School's Out Alice Cooper
19 All the Young Dudes Mott the Hoople
20 The Harder They Come Jimmy Cliff
21 Back Stabbers O'Jays
22 I Can See Clearly Now Johnny Nash
23 Burning Love Elvis Presley
24 I'm Still in Love With You Al Green
25 Listen to the Music Doobie Brothers
26 Alone Again (Naturally) Gilbert O'Sullivan
106
27 Crocodile Rock Elton John
28 Stuck in the Middle With You Stealers Wheel
29 I Saw the Light Todd Rundgren
30 Rock and Roll, Part 2 Gary Glitter
31 Me and Mrs. Jones Billy Paul
32 Go All the Way Raspberries
33 Do It Again Steely Dan
34 Could It Be I'm Falling in Love Spinners
35 Garden Party Rick Nelson
36 Freddie's Dead Curtis Mayfield
37 You Wear It Well Rod Stewart
38 Ziggy Stardust David Bowie
39 Saturday in the Park Chicago
40 Superfly Curtis Mayfield
41 Brandy Looking Glass
42 Time in a Bottle Jim Croce
43 Starman David Bowie
44 Suavecito Malo
45 Doctor My Eyes Jackson Browne
46 Love and Happiness Al Green
47 Summer Breeze Seals and Crofts
48 The Cisco Kid War
49 I'm Stone in Love With You Stylistics
50 I Am Woman Helen Reddy
51 Suffragette City David Bowie
52 Virginia Plain Roxy Music
53 Everybody Plays the Fool Main Ingredient
54 Frankenstein Edgar Winter Group
55 Neither One of Us Gladys Knight and Pips
56 Hello It's Me Todd Rundgren
57 Look What You Done for Me Al Green
58 Why Can't We Live Together Timmy Thomas
59 Sail Away Randy Newman
60 Ain't No Woman Four Tops
61 Too Late to Turn Back Now Cornelius Brothers
62 Break Up to Make Up Stylistics
63 Your Mama Don't Dance K.Loggins/J.Messina
64 Free Ride Edgar Winter Group
65 Day Dreaming Aretha Franklin
66 The Jean Genie David Bowie
67 Get on the Good Foot James Brown
68 Dancing in the Moonlight King Harvest
69 The Guitar Man Bread
70 Peaceful Easy Feeling Eagles
107
71 You Don't Mess Around With Jim Jim Croce
72 Easy Livin' Uriah Heep
73 You're Still a Young Man Tower of Power
74 Mother and Child Reunion Paul Simon
75 Rockin' Pneumonia and the Boogie Woogie Flu Johnny Rivers
76 In the Rain Dramatics
77 Ventura Highway America
78 Me and Julio Down by the Schoolyard Paul Simon
79 Witchy Woman Eagles
80 (If Loving You Is Wrong) I Don't Wanna Be Right Luther Ingram
81 I'm Just a Singer (In a Rock & Roll Band) Moody Blues
82 Everything I Own Bread
83 Honky Cat Elton John
84 Top of the World Carpenters
85 I'd Love You to Want Me Lobo
86 You Ought to Be With Me Al Green
87 Amie Pure Prairie League
88 Taxi Harry Chapin
89 Rocky Mountain High John Denver
90 Telegram Sam T. Rex
91 Happy Rolling Stones
92 Operator Jim Croce
93 Hold Your Head Up Argent
94 Black and White Three Dog Night
95 Walking in the Rain With the One I Love Love Unlimited
96 Soul Makossa Manu Dibango
97 Use Me Bill Withers
98 Conquistador (live) Procol Harum
99 The World Is a Ghetto War
100 Rock and Roll Lullaby B.J. Thomas
Si inca 20 de piese care merita a fi mentionate:
101 Starting All Over Again Mel and Tim
102 Last Song Edward Bear
103 Talking Loud and Saying Nothing James Brown
104 One Way Out Allman Brothers
105 It Never Rains in Southern California Albert Hammond
106 Will It Go Round in Circles Billy Preston
107 Little Willy The Sweet
108 Hi, Hi, Hi Wings
109 Nice To Be With You Gallery
110 Jesus Is Just Alright Doobie Brothers
111 Troglodyte Jimmy Castor Bunch
112 Old Man Neil Young
113 Ben Michael Jackson
108
114 America the Beautiful Ray Charles
115 Song Sung Blue Neil Diamond
116 Children Of the Revolution T. Rex
117 Wildflower Skylark
118 Whiskey In the Jar Thin Lizzy
119 Thick As a Brick Jethro Tull
120 Dixie Chicken Little Feat
1973
1 Free Bird Lynyrd Skynyrd
2 Let's Get It On Marvin Gaye
3 Midnight Train To Georgia Gladys Knight and the Pips
4 Dream On Aerosmith
5 Living For the City Stevie Wonder
6 Money Pink Floyd
7 Piano Man Billy Joel
8 Killing Me Softly With His Song Roberta Flack
9 Goodbye Yellow Brick Road Elton John
10 That Lady Isley Brothers
11 Angie Rolling Stones
12 Bennie and the Jets Elton John
13 The Joker Steve Miller Band
14 Radar Love Golden Earring
15 Drift Away Dobie Gray
16 Higher Ground Stevie Wonder
17 Knockin' On Heaven's Door Bob Dylan
18 Get Up, Stand Up Wailers
19 Takin' Care Of Business Bachman-Turner Overdrive
20 Ramblin' Man Allman Brothers Band
21 Time Pink Floyd
22 Were an American Band Grand Funk
23 Band On the Run Paul McCartney and Wings
24 Natural High Bloodstone
25 When Will I See You Again Three Degrees
26 The Payback James Brown
27 Until You Come Back To Me Aretha Franklin
28 Long Train Runnin' Doobie Brothers
29 Over the Hills and Far Away Led Zeppelin
30 You Make Me Feel Brand New Stylistics
31 Jessica Allman Brothers Band
32 Candle In the Wind Elton John
33 Rosalita Bruce Springsteen
34 Live and Let Die Paul McCartney and Wings
109
35 Bad Bad Leroy Brown Jim Croce
36 Never Never Gonna Give Ya Up Barry White
37 Desperado Eagles
38 I Can't Stand the Rain Ann Peebles
39 Jet Paul McCartney and Wings
40 China Grove Doobie Brothers
41 La Grange ZZ Top
42 Behind Closed Doors Charlie Rich
43 Daniel Elton John
44 I Shot the Sheriff Wailers
45 Kodachrome Paul Simon
46 Love's Theme Love Unlimited Orchestra
47 Best Thing That Ever Happened To Me Gladys Knight and the Pips
48 Rock the Boat Hues Corporation
49 Show and Tell Al Wilson
50 Feelin' Stronger Every Day Chicago
51 Cum On Feel the Noize Slade
52 Diamond Girl Seals And Crofts
53 Ballroom Blitz The Sweet
54 Rock On David Essex
55 Rocky Mountain Way Joe Walsh
56 20th Century Boy T. Rex
57 The Love I Lost Harold Melvin and the Blue Notes
58 For the Love Of Money O'Jays
59 Jolene Dolly Parton
60 Personality Crisis New York Dolls
61 Search and Destroy Stooges
62 Funeral For a Friend/Love Lies Bleeding Elton John
63 Loves Me Like a Rock Paul Simon
64 She's Gone Daryl Hall and John Oates
65 Come and Get Your Love Redbone
66 Brother Louie Stories
67 Call Me Al Green
68 Seasons In the Sun Terry Jacks
69 Just You 'n' Me Chicago
70 Pillow Talk Sylvia
71 Hollywood Swinging Kool and the Gang
72 So Very Hard To Go Tower of Power
73 The Way We Were Barbra Streisand
74 Can't You See Marshall Tucker Band
75 Keep On Truckin' Eddie Kendricks
76 Jungle Boogie Kool and the Gang
77 Brain Damage/Eclipse Pink Floyd
78 I'm Doing Fine Now New York City
110
79 The Most Beautiful Girl Charlie Rich
80 D'Yer Maker Led Zeppelin
81 Saturday Night's Alright For Fighting Elton John
82 My Love Paul McCartney and Wings
83 I've Got To Use My Imagination Gladys Knight and the Pips
84 Photograph Ringo Starr
85 Give Me Love George Harrison
86 If You Want Me To Stay Sly and the Family Stone
87 Us and Them Pink Floyd
88 Gimme Three Steps Lynyrd Skynyrd
89 Tie a Yellow Ribbon 'Round the Ole Oak Tree Dawn
90 Nutbush City Limits Ike and Tina Turner
91 Love Reign O'er Me The Who
92 I'm Gonna Love You Just a Little More Baby Barry White
93 No More Mr. Nice Guy Alice Cooper
94 Here I Am (Come and Take Me) Al Green
95 Tubular Bells Mike Oldfield
96 Lady Styx
97 Tequila Sunrise Eagles
98 I'll Have To Say I Love You In a Song Jim Croce
99 Right Place, Wrong Time Dr. John
100 Doin' It To Death Fred Wesley and the J.B.'s
Si inca 20 de piese care merita a fi mentionate:
101 Rock And Roll, Hoochie Coo Rick Derringer
102 I'll Always Love My Mama Intruders
103 Blockbuster The Sweet
104 I Got a Name Jim Croce
105 Hooked On a Feeling Blue Swede
106 Just Don't Want To Be Lonely Main Ingredient
107 The Ocean Led Zeppelin
108 Midnight At the Oasis Maria Muldaur
109 5:15 The Who
110 Touch Me In the Morning Diana Ross
111 Don't You Worry 'Bout a Thing Stevie Wonder
112 One Of a Kind (Love Affair) Spinners
113 Half Breed Cher
114 Let It Ride Bachman-Turner Overdrive
115 Karn Evil #9 Emerson, Lake, and Palmer
116 Get Down Gilbert O'Sullivan
117 Woman From Tokyo Deep Purple
118 You're Sixteen Ringo Starr
119 My Maria B.W. Stevenson
120 Boogie Down Eddie Kendricks
(www.digitaldreamdoor.com/pages/bg_hits/bg_hits_69.html)
111
