24.02.2010 Curs 1 1. Actul administrativ ! 3p 2. Contenciosul administrativ ! 3p 3. Raspunderea in dreptul administrativ. 1,5 p a. Raspunderea administrativ disciplinara b. Contraventionala c. Patrimoniala 4. Domeniul public si proprietate publica. 1,5p a. Concesionarea bunurilor si serviciilor proprietate publica.

Activitatea autoritatilor administratiei publice Autoritatile administratiei publice au un dublu scop: sa aduca la inceplinire legile si, in limitele legii, sa presteze servicii publice. Cum se pot realiza, in concret, aceste scopuri? In masura in care analizam activitatea autoritatilor implicate in realizarea administratiei se poate observa ca aceasta activitate se imparte in acte si fapte. La randul lor, actele in care regasim implicate autoritatile publice pot avea un regim juridic diferit; si anume: unele pot fi realizate in regim de putere publica, in timp ce in alte acte, autoritatile se pot comporta ca simple purtatoare ale unor interese particulare. Pronind de la regimul de putere care ne guverneaza sau nu, in perioada interbelica activitatea organelor administratiei publice, concretizata in acte era impartita in mod dualist, in acte de autoritate si acte de gestiune. Ulterior aceasta impartire a fost abandonata. In prezent se merge pe clasificarea actelor in acte de autoritate (toate actele administrative) si acte contractuale. Cu toate acestea, si in prezent exista o dimensiune contradictorie intre principalele scoli de drept administrativ. Aceasta dimensiune conflictuala pleaca de la modul in care ar trebui numit sau denumit actul unilateral al unei autoritati publice. In opinia scolii de la Cluj, acest act ar trebui sa se numeasca act de drept administrativ. Aceasta notiune pleaca de la premisa definirii actului dupa regimul juridic aplicabil. Al doilea curent de gandire este cel al scolii de la Bucuresti. Potrivit acestei scoli, acest tip de act ar trebui sa se numeasca, simplu, act administrativ. Scoala de la Bucuresti pleaca de la ideea activitatii pe care o realizeaza autoritatile administratiei publice si anume administratia. Trebuie precizat ca scoala de la Bucuresti este sustinuta si de formularile constitutionale (art. 52). Indiferent pentru care din noutiuni am opta trebuie precizat ca ambele sunt corecte.

Actul adminstrativ este forma juridica principala a activitatii organelor administratiei publice care consta intr-o manifestare unilaterala si expresa de vointa de a da nastere, a modifica sau a stinge drepturi si obligatii in realizarea puterii publice sub controlul principal de legalitate al instantelor judecatoresti. Din definitia data rezulta ca actul administrativ are 4 trasaturi: 1. Forma juridica principala a activitatii organelor administratiei publice. 2. Este o vointa juridica unilaterala. 3. Este emis numai in realizarea puterii publice. 4. Are un regim juridic specific in centrul caruia se afla legea nr. 554/2004 legea contenciosului administrativ.

1. Actul administrativ este forma juridica principala a activitatii organelor administratiei publice. Aceasta trasatura evoca faptul ca actul administrativ este forma juridica cea mai importanta a activitatii administratiei. Acest lucru se datoreaza unor aspecte de ordin calitativ si anume forta juridica a efectelor pe care le produce acest act. Daca ar fi sa aplicam un criteriu cantitativ si nu calitativ pentru a analiza activitatea administratiei, am observa ca intre acte si fapte (cele doua forme de manifestare a administratiei publice), faptele ar fi mult mai numeroase. Importanta este insa data nu de numarul formelor de manifestare, ci de efectele pe care acestea le produc in ordinea juridica existenta. De asemenea, trebuie sa raportam criteriile cantitativ-calitativ la forma pe care o imbraca autoritatile administratiei publice. Trebuie amintit ca acestea au o structura piramidala. Ele sunt mult mai numeroase la baza administratiei, dar devin mult mai importante spre varful piramidei, varf in care ii regasim pe cei doi sefi ai executivului (presedintele si guvernul). Raportandu-ne la aceasta structura piramidala vom observa ca la baza piramidei predomina faptele materiale care sunt manifestrari corespunzatoare autoritatilor de mai mica importanta. Cu cat urcam spre varful piramidei, vedem ca aceste fapte sunt inlocuite de acte ca manifestari ce corespund autoritatilor de o mai mare importanta tocmai din acest motiv. Criteriul cantitativ a fost in totalitate abandonat atunci cand s-a stabilit care este forma principala de activitate a autoritatilor administratiei publice. Urmandu-se criteriul calitativ raspunsul nu a putut fi decat unul singur si anume: actul administrativ.

2. Actul administrativ este o vointa juridica unilaterala. Prin aceasta trasatura se urmareste pe de-o parte includerea actului administrativ in sfera actelor juridice si pe de alta parte, delimitarea actului administrativ de anumite operatiuni. In acest sens actul administrativ ne apare ca fiind exteriorizarea vointei interne a unui organ al administratiei publice de a produce in mod direct efecte juridice, adica de a da nastere, a modifica sau a stinge drepturi si obligatii. Pentru a fi in prezenta unui act administrativ trebuie intrunite

toate conditiile care sunt cerute pentru un act juridic. Astfel, vointa pe care o manifesta administratia publica trebuie sa fie expresa si neindoielnica in a schimba ceva in ordinea juridica existenta.

Caracterul unilateral al actului reprezinta acea calitate a actului administrativ potrivit careia el este emis fara participarea sau consimtamantul subiectelor de drept carora le este adresat. Literatura de specialitate a ridicat problema echivalarii refuzului nejustificat al unei autoritati publice de a satisface o cerere in termenele legale. Acest refuz a fost asimilat actului administrativ reprezentand un act administrativ asimilat.

!!!Organul colegial In ceea ce priveste aceasta cerinta a actului administrativ de a fi unilateral practica administrativa a general urmatoarele situatii si intrebari. Emiterea actului administrativ cu participarea mai multor persoane fizice (autritatile, organele colective ex. consiliile locale). Plecand de la aceasta situatie s-a pus problema de a sti daca acordul de vointa care intervine in vederea emiterii actului administrativ este de natura a inlatura caracterul unilateral al actului. Trebuie sa tinem cont ca in astfel de situatii avem de a face cu mai multe vointe ale ficarui membru al autoritatii colective. In asemenea situatii vointa fiecarei persoane in parte nu are relevanta decat in cadrul mecanismului decizional si nu in ceea ce priveste caracterul unilateral al actului. Caracterul unilateral al actului nu decurge din numarul de persoane fizice care participa la adoptarea lui ci din faptul ca acele persoane actioneaza in vederea realizarii competentei unei autoritati administrative. Acordul de vointa al acestor persoane, precum si cvorumul cerut de lege ca organ colegial sa se intruneasca in mod legal nu reprezinta decat niste proceduri obligatoriu de urmat pentru ca actul administrativ sa fie adoptat in mod legal. Totusi, in masura in care se constata ca un act administrativ al unui organ colegial a fost ilegal, actul, ca manifestare unilaterala de vointa va fi anulat in integralitatea sa. Cu toate acestea, daca se pune problema raspunderii personale a celor care au participat la adoptarea unui act nelegal nu vor raspunde decat persoanele care au votat in favorea adoptarii actului. Concluzia este ca manifestarea de vointa a fiecarui membru a unei autoritati colegiale nu va afecta caracterul unilateral al actului care este actul autoritatii si nu al persoanelor care formeaza respectiva autoritate. Cu toate acestea, in planul raspunderii personale vointa fiecarui membru

conteaza pentru ca in final nu vor raspunde decat persoanele care au adoptat actul.

!!! Emiterea unui act administrativ cu participarea mai multor autoritati publice, respectiv cu participarea unei autoritati publice si a unui organ nestatal. Si in aceasta situatie aplicam acelasi rationament ca cel prezentat in cazul autoritatilor colective. Actul administrativ ramanand un act unilateral provenind insa de la mai multe autoritati publice deoarece nici in acest caz nu este cerut consimtamantul celui caruia i se adreseaza.

!!! Actul administrativ emis la cerere prealabila. In acest caz avem de a face cu doua vointe: prima este cea a persoanei care formuleaza cererea prealabila, a doua vointa este aceea a autoritatii administrative care emite actul dupa ce a fost sesizat cu cererea prealabila, insa nici in acest caz actul administrativ nu isi pierde caracterul unilateral deoarece singura vointa care schimba ceva in ordinea juridica existenta este vointa autoritatii publice. Cererea prealabila are doar rolul de a sesiza autoritatea ca o persoana ar fi indreptatita sa i se acorde ceva printr-un act administrativ. Primind cererea prealabila, autoritatea analizeaza daca intr-adevar persoana este sau nu indreptatita, dupa care emite actul. Este deci evident ca vointa celui care a formulat cererea prealabila are doar un rol declansator in a provoca vointa unilaterala a autoritatii publice. Simetric cu aceasta situatie ne putem plasa la polul opus si anume la a analiza ce rol are renunatarea beneficiarului unui drept conferit de un act administrativ la respectivul drept. Nici in acest caz renuntarea beneficiarului nu reprezinta o vointa de sine statatoare, ci este doar factorul declansator prin care autoritatea va emite actul administrativ prin intermediul caruia va pune capat efectelor respectivului act.

3. Actul administrativ este emis in realizarea puterii publice. Din aceasta trasatura rezulta caracterul obligatoriu al actelor administrative pentru toate subiectele de drept la care se refera, pentru autoritatea emitenta si chiar pentru autoritatea ierarhic superioara. Aceasta obligativitate a executarii actului administrativ subzista pe toata perioada cat acesta produce efecte juridice.

4. Actul administrativ este guvernat de legea 554/2004

Aceasta trasatura urmareste sa individualizeze actele administrative de celelalte acte juridice din circuitul civil. Numai actele administrative se ataca in fata instantelor specializate de contencios administrativ dupa procedurile acolo stabilite.

3.03.2010 Curs 2

Administratia publica : 1. Fapte 2. acte Critereriu: 1. Cantitativ 2. calitativ. criteriu de urmat.

Regimul juridic al actelor administrative

Prin regim juridic se intelege ansamblul de reguli de fond si de forma desprinse din Constitutie si din legi, reguli care dau particularitate actelor administrative in circuitul juridic. Aceste reguli de fond si de forma reprezinta doar o creatie a doctrinei si a jurisprudentei deoarece in prezent in Romania nu exista un cod administrativ pentru regulile de forma, un cod administrativ pentru regulile de fond sau un cod de procedura administrativa pentru regulile de forma. Sunt considerate ca elemente ale regimului juridic urmatoarele: legalitatea si oportunitate, forma actului administrativ, operatiunile procedurale, intrarea in vigoare si intinderea efectelor, executarea din oficiu, anularea, revocarea, inexistenta si rectificarea. Relatia legalitate oportunitate. Dupa un curent de gandire, si anume scoala de la Cluj, legalitatea reprezinta o conditie de valabilitate a actelor administrative, alaturi de oportunitate. Scoala de la Bucureste spune, insa, ca legalitatea este suma tuturor conditiilor de valabilitate, iar oportunitatea este doar o cerinta a legalitatii. Scoala de la Cluj: valabilitatea actelor administrative = legalitate + oportunitate. Scoala de la Bucuresti: valabilitate = legalitate care include si oportunitatea. Indiferent pe care curent de gandire am merge, atat legalitatea, cat si oportunitatea, pot constitui obiectul unei actiuni in contencios administrativ.

Prin legalitatea actelor administrative se intelege conformarea acestora cu legile adoptate de Parlament, precum si cu actele juridice cu forta juridica superioara. Pentru a face corect distinctia intre legalitate si oportunitate trebuie sa distingem intre: 1. Conditii generale de legalitate a. Actul administrativ sa fie emis in conformitate cu litera si spiritul Constitutiei. b. Actul administrativ sa fie emis in conformitate cu litera si spiritul legilor si ordonantelor. c. Actul administrativ sa fie emis pe baza tuturor actelor organelor administratiei publice care sunt superioare autoritatii emitente. d. Actul adminsitrativ sa fie emis de autoritatea emitenta numai in limitele competentei sale. e. Actul administrativ sa fie emis in forma si cu procedura prevazuta de lege.

2. Conditii de legalitate pe considerente de oportunitate: Prin aceasta se intelege ca actul sa fie emis in conformitate cu interesul public ocrotit de lege. Trebuie sa ne amintim aici ca exista situatii in care autoritatile pot sa emita un act administrativ stabilind ele insele limitele de legalitate, ceea ce noi numeam ca fiind dreptul de apreciere ale autoritatilor publice. Daca acest drept de apreciere este aplicat abuziv, actul va deveni va deveni inoportun deoarece a fost emis cu exces de putere. De aceea, judecatorul de contencios administrativ este indreptatit sa analizeze daca interesul public a fost corect protejat de actul administrativ, daca autoritatea a stabilit sau nu in mod corect limitele de legalitate si, in final, daca s-a comis sau nu un exces de putere.

Clasificarea actelor administrative! seminar. Dupa gradul de intindere al efectelor, actele administrative se impart in acte normative cu aplicabilitate erga omnes si acte individuale care vizeaz doar subiectele de drept carora le sunt adresate. Forma si procedura emiterii actului administrativ. Manifestarea de vointa unilaterala care constituie actul administrativ nu poate produce efecte juridice daca nu este concretizata, de regula, intr-o forma scrisa. Aceasta inseamna ca actele administrative nu sunt in principiu consensuale, lucru explicabil prin caracterul lor de acte autentice emise in numele si cu autoritatea statului in realizarea puterii publice. Forma scrisa este deci un principiu al

regimului juridic, mai exact o dimensiune a legalitatii. Actele normative imbraca numai forma scrisa deoarece Constitutia si legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa impun obligativitatea publicarii lor. In schimb, actele administrative individuale pot sa imbrace si forma orala cu conditia ca legea sa permita aceasta forma (ex.: OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor prevede ca sanctiunea avertismentului se poate aplica si in forma orala ). Forma scrisa este necesara din urmatoarele motive: 1. Pentru a se cunoaste exact continutul actului. 2. Pentru ca actul sa poata fi executat in mod corespunzator de catre toate subiectele de drept care cad sub incidenta efectelor sale. 3. Pentru a se putea dovedi, in caz de litigiu, existenta si efectele pe care actul trebuia sa le produca, servind astfel drept dovada. 4. Pentru a se putea stabili legalitatea lui si pentru a putea fi sanctionati cei care nu l-au executat. 5. Pentru a-si realiza rolul sau educativ. De forma scris pe care trebuie s-o imbrace actul administrativ depind si alte conditii pe care acesta actul administrativ trebuie sa le indeplineasca, conditii de mai mica importanta. Acestea sunt: Limba in care este redactat actul Antetul Titlul Preambulul Semnaturile Sigiliul Stampila Data si locul emiterii Numarul de ordine Numarul de iesire din institutie

Dintre toate aceste conditii, cea mai importanta este limba in care este redactat actul. Astfel, potrivit art. 13 Constitutie, in Romania, limba oficiala este limba romana. Rezulta, deci, ca orice act administrativ emis intr-o alta limba decat romana este inexistent. Totusi, in comunitatile in care minoritatile nationale detin peste 20% din ponderea totala a locuitorilor, actul administrativ poate fi emis si in

limba comunitatii respective, cu conditia ca mai intai el sa fi fost emis in limba oficiala (romana). Procedura emiterii actelor administrative. Dpdv temoral aceasta procedura se imparte in trei faze in functie de momentul la care se produce manifestarea de vointa. Avem: faze anterioare acestui moment, faze concomitente si faze posterioare. a. Operatiunile procedurale anterioare emiterii actelor administrative. Acestea sunt multiple si imbraca forma propunerilor, rapoartelor, sesizarilor ce declanseaza sistemul decizional administrativ. De importanta teoretica sunt insa doua operatiuni anterioare si anume: avizul si acordul. Avizele se impart in trei categorii: - avize facultative acele avize pe care autoritatea emitenta nu este obligata sa le ceara sau, daca le-a cerut, nu este obligata sa le respective. -avize consultative in acest caz, autoritatea emitenta este obligata sa ceara avizul, insa nu este obligata sa il respecte.

-avizele conforme aceste avize trebuie cerute in mod obligatoriu de care autoritatea emitenta si de asemenea trebuie si respectate. Ca esenta, avizele reprezinta tot manifestari unilaterale de vointa care, fie conditioneaza (in cazul celor facultative si a celor consultative), fie fundamenteaza (cele conforme) manifestarea de vointa a autoritatii emitente. Cu toate acestea, indiferent de categorie, avizul nu produce prin el insusi efecte juridice, desi, fara el, atunci cand este conform, actul administrativ nu este valabil. In concluzie, avizele, in special cele consultative si cele conforme reprezinta operatiuni administrative foarte importante, dar nu pot fi calificate, ele insele, ca acte administrative. Avizele pot fi solicitate de la autoritati ale administratiei publice fie cu competenta generala, fie cu competenta speciala, insa niciodata nu vor putea fi solicitate de la organul ierarhic superior. Acordul reprezinta consimtamantul altui organ adminstrativ dat pentru emiterea unui act administrativ. Acordul se deosebeste de avizul confrom, deoarece in cazul unui acord actul administrativ este emis cu consimtamantul mai multor autoritati ale administratiei publice. Astfel, spre deosebire de aviz, care este o simpla parere, acordul este o manifestare de vointa care se adauga la cea a emitentului, intarind-o. Tocmai de aceea, ca regula, acordul vine de la autoritatea ierarhic superioara. In orice caz,

autoritatea care isi da acordul trebuie sa fie pe o pozitie cel putin egala cu cea a autoritatii emitente. Acordul nu obliga autoritatea care emite actul administrativ sa-l puna in executare, nu acopera viciile actului administrativ la care se refera, iar in cazul actiunii in anulare, in litigiul de contencios administrativ, va trebui sa figureze ca parat, pe langa organul emitent si cel care si-a dat acordul. Asemanari si deosebiri intre aviz si acord ca proceduri anterioare emiterii actului administrativ! subiect de examen. b. Conditiile procedurale concomitente emiterii actului administrativ:

1. Cvorumul 2. Majoritatea ceruta de lege 3. Motivarea. Primele doua vizeaza organele colegiale. Prin cvorum se intelege intrunirea valabila a organului colegial, adica numarul de membri care trebuie sa fie prezenti pentru ca organul colegial sa delibereze in mod legal. Prin majoritate se intelege numarul de membri ai organului colegial care trebuie sa voteze in favoarea actului, astfel incat acesta sa fie adoptat in mod legal. Majoritatea ceruta de lege este de trei tipuri: majoritate relativa (jumatate + 1 din cei prezenti); majoritate abosoluta (jumatate + 1 din numarul total al membrilor); majoritate calificata (de 2/3 sau de 3/4 din numarul total al membrilor, cu precizarea ca majoritatea calificata este intotdeauna mai mare decat majoritatea absoluta). Motivarea a devenit o conditie concomitenta de maxima importanta mai ales dupa ce a dobandit si consacrare constitutionala (in cazul OUG, urgenta adoptarii actului trebuie motiva in chiar textul actului normativ). S-a pus problema, plecand de la acest exemplu, daca motivarea a mai ramas o conditie de forma sau s-a transformat intr-o conditie de fond. Motivarea actelor administrative normative trebuie facuta in expunerea de motive care trebuie data publicitatii odata cu actul administrativ propriu-zis, iar motivarea actelor administrative individuale trebuie facuta fie in continutul actului, fie intr-un act justificativ separat care sa insoteasca actul administrativ.

c. Conditiile procedurale posterioare emiterii actului administrativ: 1. Aprobarea 2. Comunicarea

3. Publicarea. Aprobarea reprezinta manifestarea de vointa a unei autoritati ierarhic superioara celei care a emis actul prin care, prima se declara de acord cu continutul actului, fara insa ca acest acord sa produca el insusi efecte juridice. Comunicarea reprezinta procedura prin care actul administrativ individual este adus la cunostinta subiectului de drept caruia i se adreseaza. Fara indeplinirea acestei conditii posterioare, subiectului de drept nu i se poate cere sa execute actul. Publicarea reprzinta operatiunea procedurala posterioara prin care un act administrativ normativ este adus la cunostinta publica urmand sa inceapa a produce efecte juridice, fie in 3 de la publicare, fie la o data ulterioara mentionata in cuprinsul actului.

10. 03. 2010 Curs 3

Forta juridica si efectele actelor juridice administrative Pentru a fundamenta forta juridica a actelor administrative, literatura de specialitatea, in absenta unui cod administrativ a creat 3 prezumtii pe care se fundamenteaza intreaga teorie a regimului juridic administrativ. Desi toate cele trei prezumtii au o importanta deosebit de mare, atunci cand vorbim de forta juridica a actelor administrative exista diferentieri de forta chiar intre ele. Astfel, dintre cele 3, cea mai mai importanta este prezumtia de legalitate iar subsecvent vin prezumtiile de autenticitate si de veridicitate. Prezumtia de legalitate arata ca atat timp cat un act administrativ produce efecte juridice, se prezuma ca el a fost emis cu respectarea tuturor conditiilor de fond si de forma prevazute de lege, ceea ce inseamna ca respectarea lui se impune intocmai de respectarea legii. Prezumtia de autenticitate arata ca atat timp cat actul administrativ produce efecte juridice, se prezuma ca el emana in mor real de la cine se spune ca emana. Prezumtia de veridicitate creeaza o aparenta in sensul ca actul reflecta in mod real ceea ce a vrut autoritatea emitenta sa transmita prin consimtamantul sau. Din aceste trei prezumtii, forta juridica a actelor administrative rezulta forta juridica a actelor administrative. Daca ar fi sa ierarhizam aceasta fora juridica, am constata ca actul administrativ prezinta o forta juridica identica cu cea a actelor administrative emise de autoritatile publice in realizarea puterii de stat. Este inferioara fortei

juridice a legii si este superioara fortei juridice a actelor de drept civil. De asemenea se poate observa o ierarhizare chiar a actelor administrative, ele neavand toate aceeasi forta juridica in masura in care sunt desprinse de celelalte acte pe care le intalnim in circuitul civil. Astfel, potrivit acestei ierarhii interioare a actelor administrative, forta juridica este data de locul pe care il ocupa autoritatea emitenta in sistemul organizarii administrativ-publice, precum si de natura autoritatii respective. De exemplu, in interiorul Guvernului, cea mai mare forta o au ordonantele, apoi hotararile, dispozitiile primului-ministru, ale ministrilor si secretarilor de stat. Coborand pe scara ierarhica pana la ne... functionarilor au putere de decizie. Din forta juridica a actelor administrative rezulta o trasatura deosebit de importanta a regimului juridic al actelor administrative si anume executarea din oficiu. Acest lucru inseamna ca actul administrativ, la fel ca orice act de putere publica este prin el insusi un titlu executoriu, putandu-se trece la executare directa in baza lui, fara a mai fi necesara vreo investire din partea unei autoritati publice ori judecatoresti. Cele trei prezumtii dau ceea ce numim forta probanta a actului administrativ care nu poate fi decat aceea a tuturor actelor autentice. Rezulta deci ca ilegalitatea actelor administrative poate fi dovedita fie prin rasturnarea celor trei prezumtii, fie prin procedura inscrierii in fals, atunci cand asupra legalitatii actului planeaza aspecte ale naturii penale. Efectele actelor administrative. 1. Momentul de la care actul administrativ incepe sa produca efecte 2. Intinderea efectelor 3. Incetarea efectelor

1. Regula este ca actul administrativ incepe sa produca efecte de la momentul publicarii in cazul actelor normative, respectiv de la momentul comunicarii in cazul actelor individuale. Exceptii: a. Pentru autoritatea emitenta, actul administrativ incepe sa produca efecte de la momentul adoptarii sale ori emiterii sale deoarece de la acest moment se naste pentru autoritatea emitenta obligatia fie de a le publica, fie de a le comunica. b. Actele care prevad in cuprinsul lor o data ulterioara comunicarii sau publicarii, data de la care, actul va incepe sa produca efecte. Situatiile de acest gen sunt determinate fie de unele dispozitii exprese ale legii, fie de vointa autoritatii emitente, fie de natura actului.

c. Actele administrative produc efecte pentru trecut deoarece recunosc situatiile juridice create anterior emiterii lor. Este vorba despre actele administrative retroactive care au caracter exceptional. Un astfel de act: d.... de studii.

2. Actele administrative normative produc toate categoriile de efecte juridice. Actele administrative individuale produc doar acele efecte juridice care au generat emiterea lor. Exista de asemenea acte administrative individuale reglementate de doua ramuri de drept care produc efecte juridice specifice ambelor ramuri de drept. Este vorba de actele de stare civila care produc efecte juridice specifice atat dreptului administrativl, cat si dreptului familiei ori dreptului civil.

3. Actele juridice administrative produc efecte juridice pana in momentul scoaterii lor din vigoare care de regula se face de organul emitent ori de cel ierarhic superior sau de instanta judecatoreasca. Obligatia de executare a actului administrativ poate inceta ca orice obligatie prin ........ ei. Este totusi necesar ca aceasta incetare sa fie prevazuta in mod expres de un alt act administrativ cu cel public, avand aceeasi forta juridica de lege sau de hotarare judecatoreasca. De asemenea, in masura in care beneficiarul unui act administrativ intelege sa renunte la beneficiul conferit de act, va fi nevoie sa sesizeze autoritatea emitenta pentru a pune capat efectelor actului administrativ.

Anularea, revocarea si suspendare actelor administrative. Opinii exprimate in doctrina in legatura cu anularea actelor administrative: I. Admiterea sau nu a teoriei nulitatii absolute si relative. II. Admiterea sau nu a teoriei anulabilitatii. III. Admiterea sau nu a teoriei inexistentei.

I. In primul rand trebuie sa definim ...... a actelor administrative ca fiind operatiunea juridica ce consta intr-o manifestare de vointa in scopul de a ..... in mod direct desfiintarea actului si deci incetarea definitiva a efectelor produse de acesta. In ceea ce priveste ........... majoritatea autorilor de drept administrativ au admis ca in materia actelor administrative opereaza nulitatea absoluta sau nulitatea relativa in

functie de interesul ocrotit de norma incalcata, de gravitatea viciilor, de nelegalitate sau de opozitia care exista intre legile imperative si cele dispozitive,; dispozitia ce permite savarsirea de abuzuri,... Acesti autori au imbratisat deopotriva si teoria inexistentei, admitand diviziunea tripartita a nulitatii in dreptul administrativ, respectiv nulitatea absoluta, nulitatea relativa si inexistenta. II. Teoria anulabilitatii a fost promovata de profesorul Mircea Anghe... care a considerat ca in raport cu gravitatea nerespectarii conditiilor de valabilitate ale unui act administrativ, viciile unui astfel de act il pot face sa fie nul sau anulabil. Pe baza acestui criteriu sunt considerate nule actele care nu intrunesc conditiile esentiale pentru a exista si anulabile actele ce contin incalcari de mica importanta a conditiilor cerute pentru existenta lor. Acelasi autor arata ca una dintre conditiile esentiale ale anulabilitatii o reprezinta posibilitatea remedierii prin confirmare a viciului care o atrage. Teoria anulabilitatii a fost ulterior dezvoltata de prof. Romulus Ionescu care a aratat ca putem opera cu notiunea de anulabilitate atunci cand nu se indeplineste o conditie de legalitate de mica importanta cum ar fi conditia referitoare la forma exterioara a actului, ori la procedura intocmirii acestora. Prof. Ionescu a dezvoltat teoria, dupa care, in linii generale exista aceleasi deosebiri juridice intre cele doua forme de nulitate ce sanctioneaza ilegalitatea unui act ca pentru toate actele juridice. Cat priveste inexistenta

Problema inexistentei actelor administrative

Se pune problema ce se intampla cu actul administrativ atunci cand nu prezinta nici macar umbra unei aparente de legalitate, cand el apare in mod manifest ilegal, adica atunci cand acesta este lovit de vicii atat de vizibile incat o persoana de inteligenta mijlocie nu-i poate recunoaste nici macar o singura clipa caracterul obligatoriu, de exemplu actul care a fost emis in baza unei legi abrogate. Aceasta este teoria inexistentei actelor administrative. In cazul actelor administrative inexistente nu mai opereaza prezumtia de legalitate deoarece incalcarea legii este atat de evidenta incat oricine o poate sesiza. Neoperand aceasta prezumtie inseamna ca nimeni nu poate fi obligat sa se supuna dispozitiilor cuprinse intr-un astfel de act. fata de noul sistem constitutional organele competente sa constate nulitatea vor fi: organul administratov oerarhic superior, instantele judecatoresti(instantele de contencios administrativ), in anumite cazuri ministerul public(autoriaile cuprinse in ministerul public pot anula numai actele ilegale ale organelor administrative de cercetare si urmarire penala, respectiv ale organelor de administrare a locurilor de detinere si executare a pedepselor). Referitor la procedura, in aceasta materie se aplica cele mai diferentiate reguli dupa cum este vorba de un organ al administratiei publice, a unei instante judecatoresti sau a ministerului public. Daca in ipoteza retratactarii, organul administrativ trebuie sa

respecte toate regulile procedurale din faza elaborarii actului administrativ respectiv, in cazul constatarii nulitatii oraganul administrativ ierarhic trebuie sa respecte doar acele reguli procedurale care sunt specifice realizarii propriei competente. Procedura pe care trebuie sa o respecte instantele judecatoresti, este fie cea consacrata de legea nr.554/2004 fie cea prevazuta prin acte juridice speciale dar care vizeaza instantele de drept comun. Ministerul public isi exercita competenta de anulare a actelor administrative in baza normelor dreptului procesual penal. Nulitatea absoluta poate fi invocata oricand, fie pe cale de actiune fie pe cale de exceptie.

Efectele nulitatiiIndiferent care organ pronunta nulitatea, el nu poate anula un act administrativ decat pentru cauze anterioare sau concomitente lui pentru ca nu este de conceput ca un act sa fie legal in momentul emiterii lui si sa devin ailegal ulterior. De aceea regula este ca anularea are efect retroactiv, de aici rezulta ca actele de anulare sting efectele actelor anulate, considerandu-se ca aceastea din urma nu au existat. Pot fi sterse numai efectele juridice nu si faptele anterioare. Regula este ca anularea unui act administrativ are ca efect nulitatea tuturor actelor juridice ulterioare care au fost conditionate sub aspectul legalitatii de existenta acestui act administrativ. De la aceasta regula exista si unele exceptii in cazul in care este vorba de o forma specifica a anularii si anume revocarea. Nulitatea actelor administrative individuale nu este determinata de anularea actului administrativ normativ be baza caruia a fost emis ctul individual. Similar anularea unui act administrativ nu este atra s automat de abrogarea legii pe baza caruia a fost emeis.

Principiul revocabilitatii si exceptiile de la acest principiuRevocarea reprezinta operatia juridica prin care organul emitent al unui act administrativ sau organul sau ierarhic superior desfiinteaza acel act. Revocarea este deci un caz particular al nulitatii. In cazul in care revocarea este dispusa de organul emitent se foloseste termenul de retractare. Desi nu exista text care sa consacre expres principiul revocarii, daca puterea judecatoreasca poate sa corijeze actele administrative, este normal ca acest drept sa apartina administratiei insasi. Revocabilitatea deriva in primul rand din subordonarea ierarhica administrativa. Revocarea trebuie sa fie dispusa printr-un act cu cel putin aceeasi forta juridica, cu respectarea procedurii de emitere si cu admiterea posibilitatii unei actiuni in contenciosul administrativ. Revocarea intervine pentru tote conditiile de legalitate dar mai ales pentru conditiile referitoare la oportunitate. Cauzele revocarii pot fi: anterioare, concomitente si posterioare emiterii actului administrativ. Exceptiile de la principiul revocabilitatii actelor administrative: Aceste exceptii se refera numai la actele administrative individuale deoarece actele administrative normative sunt intotdeauna si oricand revocabile. Aceste

exceptii sunt deduse fie din natura actului, fie din efectele pe care le-a produs, fie din vointa legiuitorului. 1. Acte administrative declarate irevocabile de o dispzitie expresa a legii: 2. Acte administrative cu caracter jurisdictional: 3. Acte administrative de aplicare a sanctiunilor corespunzatoare formelor raspunderii din dreptul administrativ: 4. Actele adminsitrative de punere in executare a acteleor procedural penale: 5. Acte administrative care au dat nastere la contracte civile: 6. Acte administrative care sunt emise ca urmare a unor contracte civile: 7. Acte administrative care dau nastere la drepturi subiective garantate de lege sub aspectul stabilitatii: 8. Acte administrative care au fost executate material:

Suspendarea actelor administrativeSuspendarea reprezinta operatiunea de intrerupere temporara e efectelor actelor administrative. Suspendarea actelor administrative este o garantie a asigurarii legalitatii insa o garantie care intervine in cazuri de exceptie. Este vorba de intreruperea premelnica a producerii de efecte juridice precum si de amanarea temporara a producerii efectelor juridice, mai mult se apreciaza ca prin suspendare trebuie intelese si cazurile cand actul administrativ intra in vigoare ulterior momentului in care a fost emis. Este si cazul actelor administrative care intra in vigoare la o data ulterioara publicarii. Intrarea in vigoare dupa publicare inseamna suspendarea obligatiei dee xecutare, deoarece aceasta obligatie trebuie sa ia nastere conform principiilor de drept comun in momentul existentei sale. Motivele de suspendare sunt: contestarea legalitatii, schimbarea conditiilor de fapt dupa emiterea si implicit schimbarea considerentelor de oportunitate, necesitatea de apune de acord actul administrativ cu actele organelor ierarhice superioare emise ulterior, aplicarea unei sanctiuni persoanei fizice care a savarsit o abatere administrativa, clarificarea unei indoieli a organului emitent asupra legalitatii actului. Suspendarea se deosebeste de revocare prin mai multe aspecte: 1.revocarea apare ca o regula in timp ce suspendarea reprezinta o operatiune exceptionala 2.revocarea se dispune atunci cand exista certitudinea ca actul este ilegal inclusiv sub aspetul oportunitatii, pe cand suspendarea se dispune atunci cand exista un dubiu in privinta legalitatii inclusiv sub aspectul oportunitatii 3.revocarea determina incetarea definitiva e efectelor actului administrativ fiind din acest punct de vedere o specie a nulitatii, pe cand suspendarea determina incetarea temporara a acestor efecte fiind un aspect de sine statator al regimului actului administrativ.

Formele suspendarii, in raport cu legislatia invigoare suspendarea actelor administrative poate interveni: 1.de drept in baza dispozitiilor exprese a legii 2.in baza unui ordin al organului ierarhic superior 3.in baza hotararii de retractare vremelnica 4.in baza unei hotarari judecatoresti sau a unei ordonante a ministerului public. Cea mai importanta situatie de suspendare in temeiul legii este prevazuta de art.123 alin.5 din Constitutie potrivit careia,,introducerea actiunii prefectului la instanta de contencios administrativ impotriva unui act al consiliului judetean, al celui local sau al primarului, in cazul in care acesta considera actul ilegal va atrage suspendarea de drept al actului. un alt exemplu de suspendare in temeiul legii este prevazut in OG2/2002 privind regimul juridic al contraventiilor si care precizeaza in art.31 ca plangerea contravenientului impotriva procesului verbal de constatatre a contraventiei atrage dupa sine suspendarea executarii actului de sanctionare. Legea 554/2004 prevede un caz de suspendare prin act juridic si anume, instanta de judecata are dreptul de a lua la cerere masura suspendarii actului administrativ ce face obiectul litigiului dedus judecatii:,,in cazuri bine justificate si pentru a se preveni producerea unor pagube iminente cererea de suspendare va fi solutionata de urgenta chiar si fara citarea partilor, hotararea pronuntata fiind executorie de drept.

Capitolul II Contenciosul administrativDefinitie: contenciosul administrativ reprezinta totalitaea litigiilor dintre autoritatile publice pe de o parte si cei vatamati din drepturile lor legitime pe de alta parte, litigii ce izvorasc din acte administrative tipice sau asimilate considerate ilegale si care sunt de competenta sectiilor de contencios administrativ ale instantelor judecatoresti. Contenciosul administrativ este de 2 tipuri:subiectiv si obiectiv. Contenciosul administrativ subiectiv este atunci cand reclamantul prin actiunea introdusa solicita instnatei judecatoresti sa solutioneze o problema referitoare la un drept subiectiv sau in interes legitim personal, in sensul de a cerceta daca un act administrativ tipic sau asimilat a adus atingere unei situatii juridice subiective. Contenciosul administrativ obiectiv semnifica faptul ca prin actiunea promovata de catre reclamnt, acesta urmareste sa apere un drept obiectiv sau un interes legitim public. In acest caz, instanta va verifica daca au fost aduse atingeri unor drepturi care decurg din situatii juridice cu carater general si impersonal ori daca sa lezat starea de legalitate general. In concluzie contenciosul subiectiv pune in cauza interese individuale, pe cand contenciosul obiectiv urmareste apararea ordinii de drept. Trasaturile contenciosului administrativ in baza legii nr.554/2004 1.Obiectul litigiilor de contencios administrativ il reprezinta actele administrative propriuzise dar si cele asimilate asupra carora instantele se pronunta prin control

direct. Actul administrativ propriuzis poate fi unilateral, individual sau normativ dar si bilateral sau multilateral. De asemenea si Constituita (art.26) dar si legea 554/2004 recunosc posibilitatea de a ataca la instantele de contencios administrativ si OG. Prin act asimilat inteleg tacerea autoritatii, adica faptul de a nu raspunde deloc unei cereri dar si depasirea termenului in care autoritatea trebuie sa raspunda. 2.Calitatea partilor: in cadrul actiunilor de contencios administrativ pot fi atacate actele emise de autoritatile publice car vor avea caliatea de parate in proces. calitatea de reclamant o are orice persoana care se considera vatamata intr-un drept sau intr-un interes legitim. 3.Contenciosul administrativ este un contencios de plina jurisdictie: reclamatul poate sa solicite iar instanta poate sa dispuna una din urmatorele solutii: a.anularea totala sau partiala a actului atacat b.recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, ceea ce inseamna posibilitatea ca instanta sa oblige autoritatea parata la emiterea actului solicitat de reclamant atunci cand apreciaza ca legea ii confera acestuia un asemenea drept c.repararea pagubei cu precizarea ca daunele pot fi materiale dar si morale 4.Caracterul obligatoriu al plangerii prealabile:definim plangerea prealabila ca fiind acea plangere prin care se solicita autoritatii emitente sau celei ierarhic superioare reexaminarea unui act administrativ cu caracter normativ sau individual in sesnsul revocarii acestuia. Initial plangerile prealabile erau considerate avantajoase deoarece nu presupuneau formalitati, termene si cheltuieli, ulterior insa aceasta plangere prealabila a trebuit sa fie formulata in anumite termene care s-au dovedit a ingreuna accesul la justitie. In aceste conditii se discuta si in prezent oportunitatea conditionarii actiunii in contencios de parcurgere a procedurii prealabile, motivandu-se in special ca prin aceasta procedura s-ar incalca accesul liber la justitie prevazut de articolul 21 din Constitutie. Asupra constitutionalitatii acestei dispozitii legale s-a pronuntat in numeroase randuri Curtea Constitutionala care a aratat ca textul art.7 din legea 554/2004 care prevede obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile nu este neconstitutional si nu limiteaza accesul liber la justitie. Curtea Constitutionala a aprecita ca legiuitorul poate sa conditioneze acest acces de parcurgere a unor proceduri speciale asa cum este aceea prevazuta de art.7 din legea 554/2002. Recursurile administrative concretizate in procedura prealabila se iompart in 2 categorii: 1.recursul gratios este intotdeauna obligatoriu si reprezinta plangerea formulata de cel vatamat catre autoritatea emitenta a actului administrativ 2.recursul ierarhic care nu este obligatoriu si care reprezinta plangerea formulata de cel vatamat catre autoritatea ierarhic superioara celei care a emis actul atacat, acesta forma de recurs administrativ nu este obligatorie deoarece pe de o parte ar ingreuna excesiv procedura prealabila, iar pe de alta parte exista situatii in care autoritatea emitenta nu are deasupra sa o autoritate ierarhic superioara (cum ar fi cazul Guvernul) 5. Contenciosul administrativ se exercita intr-un dublu grad de jurisdictie: fond si recurs care se judeca in cadrul sectiilor specializate de contencios administrativ existente la nivelul tribunalelor, curtilor de apel si Inaltei curti de casatie si justitie.

Prin aceasta trasatura litigiile de contencios administrativ se deosebesc de litigiile de drept comun carora le este specific un triplu grad de jurisidictie respectiv fond, apel si recurs. Aceasta trasatura se impune din necesitattea judecarii cat mai rapide a unui litigiu de contencios administrativ pentru a pune capat cat mai urgent unor ilegalitati pe care le pot savarsi autoritatile publice. 6.In contencios administrativ pot fi atacate si actele administrative cu caracter jurisdictional. Aceste acte sunt acte prin care se solutioneaza anumite litigii in cadrul autoritatilor publice de catre servicii anume specializate cu activitate jurisdictionala. Aceste acte sunt exceptate de la principiul revocabilitatii, deci odata ce s-a pronuntat administratia asupra unei situatii confictuale pronuntand un act cu caracter jurisdictional, ea nu mai poate reveni asupra dezlegarii pe care au inteles sa o dea pricinii. Totusi celui vatamat nu ii poate fi limitat accesul la justitie prin solutionare litigiului doar la nivelul administratiei, astfel incat in situatia in care este nemultumit de modul in care s-a solutionat litigiul la nivelul administratiei va avea deschisa calea instantantelor judecatoresti. In cazul actelor administrativ jurisdictionale nmu mai trebuie parcursa procedura prealabila, deoarec actul este irevocabil pe cale administrativa, putand fi cenzurat doar de catre instantele judecatoresti. 7. Actiunea in contencios administrativ poate fi formulata si personal impotriva functionarului care a elaborat actul sau care se face vinovat de refuzul rezolvarii cererii, insa numai daca se solicita despagubiri. actiunea formulata impotriva functionarului public preziinta 5 caracteristici: 1.poate fi chemata in justitie atat persoana fizica care a emis s-au incheiat actul cat si persoana fizica care se face vinovata de neemiterea prin refuzul de a rezolva cererea 2.functionarul public chemta in justitie are calitate procesuala de sine statatoare, este parat avand din punct de vedere al dreptului procesual civil calitate procesuala pasiva 3.functionarul public poate fi chemta in justitie numai daca se solicita despagubiri pentru prejudiciul cauzat sau pentru intarziere. Este insa posibil ca la data introcerii actiunii persoana vatamata sa nu cunoasca intinderea reala a pagubei, in aceasta situatie ea poate introduce ulterior actiunea in despagubire, termenul de rpescriptie pentru aceasta fiind de tre ani si incepand sa curga de la data la care a acunoscut sau trebuia sa cunoasca intinderea pagubei. In cazul in care actiunea in despagubiri este introdusa la o data ulterioara, functionarul public nu va mai putea fi chemat in instanta, deoarece el nu a figurat ca parte in litigiul in care s-a constata ilegalitatea savarsita de catre autoritatea publica. Intr-un litigiu ulterior prevind despagubirile no vor putea figura ca parti decat cele din litigiul initial, astfel incat in acest caz despagubirile vor fi cerute doar de la autoritatea emitenta, rezulta deci ca functionarul public poate avea calitate procesuala pasiva doar in litigiile in care cererea de despagubiri se introduce odata cu cererea principala privind anularea actului sau obligarea la emiterea lui. 4.legea 554 instituie principiul solidaritatii dintre functionarul public si autoritatea emitenta 5.functionarul public are posiblitatea de a chema in garantie pe superiorul sau ierarhic de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze actul

8.In contencios administrativ instanta de judecata il poate amenda pe conducatorul autoritatii publice care refuza sa comunice actele care au stat la baza emiterii actului administrativ si care sunt esentiale pentru dezlegrea cauzei.

Procedura de judecata in fata instantelor de contencios administrativNorme procedurale aplicabileIn contencios administrativ se aplica 2 categorii de norme: 1.norme procedurale specifice prevazute de legea 554/2004: aceste norme sunt prorprii contenciosului administrativ si se aplica doar acestei categorii de litigii 2.normele procedurale comune specifice procedurii civile prevazute de codul de procedura civila. Aceste norme vin in completrea normelor proprii prevazute de legea 554 si sint specifice oricarui litigiu care se judeca dupa regulile prevazute de codul de procedura civila

Partile in litigiul de contencios administrativCa in orice litigiu si in cel de contencios administrativ intalnim 2 parti: reclamantul si paratul. Calitatea de reclament aprtine urmatoarelor subiecte:a.orice persoana fizica sau juridica care se considera vatamata intr-un drept al sau ori interes recunoscut de lege de catre o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri. Actul administrativ normativ sau individual chiar si un contract administrativ b.orice persoana fizica sau juridica care se considera vatamata intr-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept. c.Avocatul poporului ca urmare a controlului realizat in baza unei sesizari a unei persoane fizice daca apreciaza ca legalitatea actului sau excesul de putere nu pot fi inlaturate decat prin justitie. In acest caz avocatul poporului se adreseaza instantei de la domiciliu petentului care dobandeste la randul sau calitatea de reclamant urmand a fi citat de instanta de judecata in aceasta calitate. d.Ministerul public e.Autoritatea publica emitenta poate cere ea insasi unei instante de contencios administrativ sa constate nulitatea unui act administrativ in situatia in care actul nu mai poate fi revocat deaorece a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice. f.prefectul in baza drptului sau de tutela adminsitrativa poate sa atace in acontencios administartiv actele emise de autoritatile publice locale daca le considera nelegale g.agentia nationala a

functionarilor publici poae sa atace in fata instantei de contencios administartiv actele autoritatilor publice centrale si locale prin care se incalca legislatia specifica functiei publice h.orice persoana de drept public pentru actiuni in contenciosul obiectiv. In ceea cel priveste pe parat acesta este o autoritate publica fie ca functioneaza la nivel central fie la nivel local. Deasemenea parat mai poate fi si functionarul public vinovat de emiterea unui act ilegal sau de neemiterea lui atunci cand se solicita despagubiriri. In cazul in care actiunea in contencios administrativ va fi admisa de instanta de judecata functionarul public va fi obligat la plata despagubirilor in solidar cu autoritatea publica emitenta. Functionarul public il va putea chema in garantie pe superiorul sau ierarhic de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze actul. Trebuie precizat ca in contencios administrativ ca parate pot figura doar aceste subiecte de drept si nici un alt subiect de drept nu va putea avea aceasta calitate, reclamantul riscand ca actiunea lui sa fie respinsa ca inadmisibila in masura in care va intelege sa cheme in judecata un alt subiect de drept.

Procedura prealabilaInainte de a se adresa instantei de contencios administrativ, persoana care se considera vatamata trebuie sa solicite autoritatii publice emitente in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului revocarea acestuia in totalitate sau partial. In contencios administrativ procedura prealabila reprezinta regula de care exista urmatoarele exceptii: 1.in cazul actiunilor introduse de prefect, de avocatul poporului, deministerul public si de agentia nationala a functionarilor publici procedura prealabila nu este obligatorie 2.in cazul actiunilor care au ca obiect OGuri procedura prealabila n este obligatorie3.in cazul actiunilor care au ca obiect contracte administrative procedura prealabila are semnificaria unei concilieri ce natura celei prevazute de articolul 720 ind1 din codul de procedura civila pentru litigiile comerciale evaluabile in bani. In acest caz prin procedura prealabila nu se urmareste revocarea actului ci incercare partilor de a solutiona amiabil pretentiile izvorate din contratcul administrativ 3.plnagerea prealabila va fi introdusa si de catre persoana vatamata printr-un act individual adresat altui subiect de drept din momentul in care a luat cunostinta pe orice cale de existenta actului vatamator. Legea prevede ca plangerea prealabila se poate introduce si peste termenul de 30 de zile insa numai pentru motive temeinice si nu ma tarziu de 6 luni de la data emiterii actului. Autoritatea emitenta sau cea ierarhic superioara va trebui sa raspunda in termen de treizeci de zile de la data inregistrarii plangerii prealabile numai daca prin legi speciale nu se prevad alte termene mai lungi sau mai scurte. Cat priveste natura juridica sau regimul juridic al termenelor pentru exercitarea procedurii prealabile vom diferentia dupa cum vorbimde termenul de 30 de zile sau de cel de 6 luni. Termenul de 30 de zile are natura juridica a unui termen de recomandare nu fara consecinte juridice, astfel daca persoana vatamata a frmulta plangerea prealabila peste termenul de 30 de zile fara a-si motiva temeinic aceasta depasire va putea sa se gaseasca in situatia ca plangerea sa-I fie respinsa pentru tardivitate

Termenul de 6 luni ca termen maxim in care se poate formula plangerea prealabila are natura juridica a unui termen de prescriptie fiind supus tuturor regulilor ce reglemteaza prescriptia extinctiva cum ar fi suspendarea, intreruperea sau incetarea. Trasaturile contenciosului administrativ - partea a doua Contenciosul administrativ: - subiectiv - obiectiv !!! EXAMEN: prezentati asemenarile si deosebirile dintre contenciosul obiectiv si contenciosul subiectiv! 4. Caracterul obligatoriu al plangerii prealabile Definim plangerea prealabila ca fiind acea plagere prin care se solicita autoritatii emitente sau celei ierarhic superioare reexaminarea unui act administrativ cu caracter normativ sau individual in sensul revocarii acestuia. Initial plangerile prealabile erau considerate avantajoase deoarece nu presupuneau formalitati,termene si cheltuieli. Ulterior insa, aceasta plangere prealabila a trebuit sa fie formulata in anumite termene care s-au dovedit a ingreuna accesul la justitie. In aceste conditii se disputa si in prezent oportunitatea conditionarii actiunii in contencios de parcurgerea procedurii prealabile motivandu-se in special ca prin aceasta procedura s-ar incalca accesul liber la justitie prevazut de art. 21 din Constitutie. Asupra constitutionalitatii acestei dispozitii legale, s-a pronuntat in numeroase randuri Curtea constitutionala, care a aratat ca textul art. 7 din Legea 554/2004 care prevede obligativitatea parcugerii procedurii prealabile, nu este neconstitutional si nu limiteaza accesul liber la justitie. Curtea Constitutionala a apreciat ca legiuitorul poate sa conditioneze acest acces de parcurgere a unor proceduri speciale, asa cum este aceeas prevazuta de art .7 din Legea 554/2004. Recursurile administrative se impart in doua categorii: - recursul gratios: este intotdeauna obligatoriu si reprezinta plangerea formulata de cel vatamat, catre autoritatea emitenta a actului administrativ; - recursul ierarhic: nu este obligatoriu si care reprezinta plangere formulata de cel vatamat catre autoritatea ierarhic superioara celei care a emis actul atacat. Aceasta froma de recurs administrativ nu este obligatorie deoarece, pe de o parte ar ingreuna excesiv procedura prealabila iar pe de alta parte, exista situatii in care autoritatea emitenta nu are deasupra sa o autoritate ierarhic superioara. 5. Contenciosul administrativ se exercita intr-un dublu grad de jurisdictie Fond si recurs care se judeca in cadrul sectiilor specializate de constencios administrativ existente la nivelul tribunalelor, curtilor de apel si Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Prin aceasta trasatura litigiile de contencios administrativ se deosebesc de litigiile de drept comun carora le este specific un triplu grad de jurisdictie respectiv fond, apel si recurs. Aceasta trasatura se impune din necesitatea judecarii cat mai rapide a unui litigiu de contencios administrativ pentru a pune capat cat mai urgent unor ilegalitati pe care le poate savarsi autoritatile publice 6. In contencios administrativ pot fi atacate si actele administrative cu caracter jurisdictional - sunt acte prin care se solutioneaza anumite litigii in cadrul autoritatilor publice de catre servicii anume specializate cu activitate jurisdictionala. Aceste acte sunt exceptate de la principiul revocabilitatii, deci o

data ce s-a pronuntat admnistratia asupra unei situatii conflictuale, pronuntand un act cu caracter jurisdictional, ea nu mai poate reveni asupra delegarii pe care au inteles sa o dea pricini. Totusi, celui vatamat nu ii poatefi limitat accesul la justitie prin solutionare litigiului doar la nivelul administratiei astfel incat in situatia in care este nemultumit de modul in care s-a solutionat litigiul la nivelul administratiei v-a avea deschisa calea instantelor judecatoresti. In cazul actelor administrativ jurisdictionale nu mai trebuie parcursa procedura prealabila, deoarece actul este irevocabil pe cale administrativa, putant fi cenzurat doar de catre instantele judecatoresti. 7. Actiunea in contencios admnistrativ poate fi formulata si personal impotriva functionarului care a elaborat actul sau care se face vinovat de refuzul rezolvarii cererii insa numai daca se solicita despagubiri. Actiunea formulata impotriva functionarului public cinci caracteristici: 1. Poate fi chemata in justitie atat persoana fizica care a emis sau incheiat actul, cat si persoana fizica care se face vinovata de neemiterea lui prin refuzul de a rezolva cererea; 2. Functionarul public chemat in justitie are calitate procesuala de sine statatoare, este parat avand din punct de vedere al dreptului procesual civil calitate procesuala pasiva; 3. Functionarul public poate fi chemat in justitie numai daca se solicita despagubiri pentru prejudiciul cauzat sau pentru intarzieri. Este insa posibil, ca la data introducerii actiunii, persoana vatamata sa nu cunoasca intinderea reala a pagubei. In aceasta situatie persoana vatamata poate introduce ulterior actiunea in despagubire, termenul de prescriptie pentru aceasta fiind de 3 ani si incepand sa curga de la data care a cunoscut sau trebuia sa cunoasca intinderea pagubei. In cazul in care actiunea in despagubire este introdusa la o data ulterioara, functionarul public nu va mai putea fi chemat in instanta deoarece el nu a figurat ca parte in litigiul in care s-a constata ilegalitatea savarsita de catre autoritatea publica. Intr-un litigiu ulterior privind despagubirile, nu vor putea figura ca parti decat cele din litigiul initial astfel incat in acest caz despagubirile vor fi cerute doar de la autpritatea emitenta. Rezulta deci ca functionarul public poate avea calitate procesuala pasiva doar in litigiile in care cererea de despagubiri se introduce o data cu cererea principala privind anularea actului sau obligarea la emiterea lui. 4. Legea 554 instituie principiul solidaritatii dintre functionarul public si autoritatea emitenta. 5. Functionarul public are posibilitatea de a chema in garantie pe superiorul sau ierarhic de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze actul. 8. In contencios administrativ instanta de judecata pe conducatorul autoritatii publice care refuza sa comunice actele care au stat la baza emiterii actului administrativ si care sunt esentiale pentru dezlegarea cauzei. Procedura de judecata in fata instantelor de contencios administrativ 1. Norme procedurale aplicabile In contencios administrativ se aplica 2 categorii de norme:

- Legea 554/2004. Aceste norme sunt proprii dreptului administrativ si se aplica doar acestei categorii de litigii -normele procedurale comune specifice procedurii civile prevazute de Codul de Procedura Civila. Aceste norme vin in completarea normelor proprii prevazute de Legea 554 si sunt specifice oricarui litigiu care se judeca dupa regulile prevazute de codul de Procedura Civila. 2. Partile in litigiul de contencios administrativ Ca in orice litigiu si in cel de contencios administrativ intalnim doua parti: reclamantul si paratul. Calitatea de reclamant apartine urmatoarelor subiecte: a. Orice persoana fizica sau juridica care se considera vatamata intr-un drept al sau ori interes recunoscut de lege de catre o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legala unei cereri. Actul administrati poate fi normativ sau individual chair si un contract administrativ; b. Orice persoana fizica sau juridica care se considera vatamata intr-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept; c. Avocatul Poporului ca urmare a controlului realizat in baza unei sesizari a unei persoane fizice daca apreciaza ca ilegalitatea actului sau excesul de putere nu pot fi inlaturate decat prin justitie. In acest caz Avocatul Poporului se adreseaza instantei de la domiciliul petentului, petent care dobandeste si el calitatea de reclamant urmand a fi citat de instanta de judecata in aceasta calitate; d. Ministerul Public; e. Autoritatea Publica emitenta poate cere ea insasi unei instante de contencios administrativ sa constate nulitatea unui act administrativ in situatia in care actul nu ami poate fi revocat deoarece a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice; f. Prefectul in baza dreptului sau de tutela administrativa poate sa atace in contencios administrativ actele emise de autoritatile publice locale daca le considera nelegale; g. Agentia Nationala a functionarilor Publici poate sa atace in fata instantei de contencios administrativ actele autoritatilor publice centrale si locale prin care se incalca legislatia specifica functiei publice; h. Orice persoana de drept public pentru actiuni in contenciosul obiectiv atunci cand se urmareste protejarea unor interese generale. In ceea ce il priveste pe parat acesta este o autoritate publica fie ca functioneaza la nivel central, fie la nivel local. De asemenea parat ami paote fi si functionarul public vinovat de emiterea unui act ilegal sau de ne emiterea lui atucni cand se solicita despagubiri. In cazul in care actiunea in contencios administrativ va fi admisa de instante de judecata, functionarul public va fi obligat la plata despagubirilor in solidar cu autoritatea publica emitenta. Functionarul public il va putea chema in garantie pe superiorul sau ierarhic de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze actul. Trebuie precizat ca in contencios administrativ ca parat pot figura doar aceste subiecte de drept si niciun alt subiect de drept nu va putea avea aceasta calitate, reclamantul riscand ca actiunea lui sa fie respinsa ca inadmisibila in masura in care va intelege sa cheme in judecata un alt subiect de drept. 3. Procedura prealabila

Inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ, persoana care se considera vatamata trebuie sa solicite autoritatii emitente in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea acestuia in totalitate sau partial. In contencios administrativ, procedura prealabila reprezinta regula de la care exista urmatoarele exceptii: - in cazul actiunilor introduse de prefect, de avocatul poporului, de ministerul public si de agentia a functionarilor publici, procedura prealabila nu este obligatorie; - in cazul actiunilor care au ca obiect ordonante ale guvernului, procedura prealabila nu este obligatorie - in cazul actiunilor care au ca obiect contracte administrative, procedura prealabila are semnificatia unei concilieri de natura celei prevazute de articolul 721 indice 1 din codul de Procedura Civila pentru litigiile comerciale evaluabile in bani. In acest caz, prin procedura prealabila nu se urmareste revocarea actului ci incercarea partilor de a solutiona amiabil pretentiile izvorate din contractul administrativ; -plangerea prealabila va fi introdusa si de catre persoana vatamata printr-un act individual adresat altui subiect de drept din momentul in care a luat cunostinte pe orice cale de existenta actului vatamator. Legea prevede ca plangerea prealabila se paote introduce si peste termenul de 30 de zile insa numai pentru motive temeinice si nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului. Autoritatea emitenta sau cea ierarhic superioara va trebui sa raspunda in termen de 30 de zile de la data inregistrarii plangerii prealabile, numai daca prin legi speciale nu se prevad alte termene mai lungi sau mai scurte. Cat priveste natura juridica sau regimul juridic al termenelor pentru exercitare procedurii prealabile vom diferentia dupa cum vorbim de termenul de 30 de zil esau de cel de 6 luni. Termenul de 30 de zile: are natura juridica a unui termen de recomandare nu fara consecinte juridice. Astfel, daca persoana vatamata a formulat plangerea prealabila peste termenul de 30 de zile fara a-si motiva temeinic aceasta depasire va putea sa se gaseasca in situatia ca plangerea sa ii fie respinsa pentru tardivitate. Termenul de 6 luni: ca termen maxim in care se poate formula plangerea prealabila are natura juridica a unui termen de prescriptie fiind supus tuturor regulilor ce reglementeaza prescriptia extinctiva cum ar fi suspendarea, intreruperea sau incetarea 4. Acte ce vor forma un dosar inaintat instantei de contencios administrativ: 1. cererea de chemare in judecata 2. actul administrativ atacat: in cazul in care va fi atacata tacerea autoritatii ca act administrativ asimilat se vor atasa copii de pe inscrisurile din care rezulta ca respectivul act a fost solicitat autoritatii emitente, insa aceasta nu a inteles sa raspunda unei cereri 3. dovada indeplinirii procedurii prealabile 4. dovada achitarii taxei de timbru cu precizare ca in contencios administrativ taxele de timbru sunt modice, respectiv 8 lei pentru fiecare act atacat. De asemenea din dosarul cauzei mai pot face parte si alte inscrisuri pe car epartea vatamata le considera necesare pentru solutionarea cererii sale. Dosarul cauzei poate fi completat la cererea instantei de judecata cu toate inscrisurile pe care aceasta le considera necesare, inscrisuri pe care le va solicita de la autoritatea emitenta, autoritate ce va fi obligata sa le depuna in termenul stabilit de instanta. In caz contrar, instanta de judecata il v-a putea amenda pe conducatorul autoritatii parate. Se vor depune la dosarul cauzei nu numai actul atacat ci si toate inscrisurile care au stat la baza emiterii acestuia precum si alte inscrisuri ce descriu

fapte si operatiuni materiale ce au determinat emiterea actului atacat. Toate acestea sunt necesare pentru a se determina daca au fost respectate toate conditiile cerute de lege pentru emiterea in mod legal a actului. 5. Procedura in fata instantei de fond: 1. obiectul actiunii judiciare: persoana vatamata poate sesiza instanta competenta pentru a solicita : - anularea in tot sau in parte a unui act administrativ; - emiterea unui act administrativ in cazul in care obiect al actiunii judiciare este tacerea autoritatii - repararea pagubei cauzate si eventual pot si cerute si daune morale; Instanta de contencios administrativ este competenta sa solutioneze litigii care apar in fazele premergatoare incheierii unui contract administrativ precum si orice litigiu legat de aplicarea si executarea unui astfel de contract deoarece in cazul acestor contracte principiul libertatii contractuale este subordonat principiului prioritatii interesului public. Deasemenea persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim de o ordonanta de guvern, v-a putea introduce actiune la instanta de contencios administrativ insotita de exceptia de neconstitutionalitate. In aceasta situatie instanta de judecata v-a face un control propriu asupra motivelor de neconstitutionalitate invocate, dupa care v-a sesiza Curtea Constitutionala suspendand judecarea fondului cauzei. Dosarul va fi trimis la Curtea Constitutionala care se va pronunta strict pe exceptia de neconstitutionalitate, admitand-o sau respingand-o. Dupa pronuntarea Curtii Constitutionale, instanta de contencios administrativ va repune cauza pe rol si va da termen cu citarea partilor numai in situatia in care ordonanta a fost declarata ca neconstitutionala. In caz contrar, instanta v-a respinge actiunea c-a inadmisibila pe fond. Aceasta modalitate de a cenzura ordonantele guvernului s-a nascut din dubla natura juridica a acestor acte: acte ce reglementeaza in domeniul legii insa raman acte administrative deoarece provin de la guvern. Avand in vedere ca un act administrativ este cenzurat doar de instanta de judecata, in timp ce legea poate fi cenzurata doar sub aspectul constitutionalitatii de catre Curtea Constitutionala, s-a ajuns la acest tip de actiune mixta supusa unui dublu control care satisface atat atacul impotriva actului administrativ cat si pe cel impotriva legii. In principiu toate actele administrative pot fi cenzurate de catre instantele de contencios administrativ pe cale de actiune directa. Cu toate acestea, exista anumite categorii de acte ce nu pot forma obiectul unei actiuni judiciare in fata instantelor de contencios administrativ. Acte ce nu pot fi atacate in fata instantelor de contencios administrativ: 1. Acte adminstrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul; 2. Actele de comandament cu caracter militar; 3. Acte administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede prin lege organica o alta procedura judiciara; 4. Actele administrative pentru aplicarea regimului starii de urgenta, al starii de asediu sau al starii de razboi, precum si cele care privesc siguranta nationala, apararea nationala, ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, pot fi atacate numai pentru exces de putere si nu pentru aspecte privind procedura emiterii lor. 2. instante competenta sa judece in fond un litigiu de contencios administrativ. Atunci cand vorbim depre competenta unei instante de judecata, aceasta trebuie privita intr-o tripla pervectiva: - competenta functionala: determina care sectie din cadrul unei instante este competenta sa judece un litigiu. In cazul litigiilor de contencios

administrativ, competente vor fi numai sectiile de contencios administrativ si fiscal din cadrul tribunalelor, al curtilor de apel, si al Inaltei Curti de Casatie si Justitie; - comptetenta teritoriala: determina ce instanta este competenta din punct de vedere al locului unde functioneaza autoritatea parata sau isi are domiciliul ori sediul partea vatamata. In materia contenciosului administrativ Legea 554/2004 arata ca reclamantul se poate adresa fie instantei de la domiciliul sau fie instantei de la sediul autoritatii parate. Intalnim deci o competenta alternativa care deroga de la regulile procedurii civile obisnuite. Astfel, potrivit procedurii civile comune, competenta teritoriala apartine de la sediul/domiciliul paratului. In contencios administrativ reclamantului nu ii este aplicabila aceasta norma, avand dreptul sa aleaga intre doua instante deopotriva competente, insa din momentul in care reclamantul a ales o instanta el este obligat sa continue intreg procesul la acea instanta, neputandu-se razgandi si opta pe parcursul procesului pentru cealalta instanta care ar fi fost de asemenea competenta. - competenta materiala: pentru a stabili carei instante se poate adresa partea vatamata atunci cand aplica criteriul competentei materiale, trebuie avute in vedere doua criterii: a) criteriul nivelului la care se afla situata autoritatea care a emis actul; b) criteriul valoric pentru litigiile fiscale: astfel tribunalele administrativ-fiscale judeca in prima instanta actiunile avand ca obiect anularea actelor administrative care provin de la autoritati locare si judetene. De asemenea, din punct de vedere fiscal, tribunalele se vor pronunta asupra actelor care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii, ale acestora cu o valoare mai mica de 500.000 RON. Aplicand aceleasi criterii sectiile de contencios administrativ de la nivelul curtilor de apel, vor judeca actiuni avand ca obiect acte provenind de l autoritatile centrale, precum si acte fiscale cu o valoare mai mare de 500.000 RON. 3. Termenul de introducere a actiunii: Cererile prin care se solicita anularea unui acet administrativ individual sau recunoasterea unui drept pretins si repararea pagubei cauzate se vor duce intr-un termen de 6 luni care curge de la : - data primirii raspunsului la plangerea prealabila sau data comunicarii refuzului nejustificat ; - data inceierii procesului verbal de finalizare a procedurii concilierii in cazul contractelor administrative; In cazul actiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agentia Nationala a Functionarilor Publici, termenul de 6 luni curge de la data cand a fost cunoscuta existenta actului nelegal. Ordonantele care se considera a fi neconstitutionale precum si actele administrative cu caracter normativ care se considera a fi nelegale, pot si atacate oricand. Pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusa si peste termenul de 6 luni, dar nu mai tarziu de un an de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este un termen de prescriptie in timp ce termenul de un an este un termen de decadere. !!! EXAMEN: Comparati termenele necesare parcurgerii procedurii prealabile cu termenele necesare introducerii actiunii in contencios administrativ. Procedura de judecare : in momentul in car einstanta primeste cererea de chemare in judecare ea v-a dispune citarea partilor si va putea cere autoritatii

parate al carei act este atacat sa ii comunice de urgenta acel act, impreuna cu intreaga documentatie care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea cauzei. Daca autoritatea publica nu trimite lucrarile cerute in termenul stabilit de instanta conducatorul autoritatii va fi obligat sa plateasca cu titlul de amenda judiciara 10% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de intarziere. Cererile adresate instantei de contencios administrativ se judeca de urgenta si cu precadere in sedinta publica. Hotararile instantei vor fi redactate si motivate de urgenta. In cazuri bine justificate si pentru a se preveni o paguba iminenta, atat autoritatea emitenta in procedura prealabila, cat si instanta de judecata la cererea presoanei vatamate, pot dispune suspendarea executarii actului administrativ. Cererea de suspendare se poate formula o data cu actiunea principala sau printr-o actiune separata pana la solutionarea actiunii de fond. Rezulta deci ca cererea de suspendare nu se poate formula direct in recurs si nici nu poate fi reintrodusa in aceasta faza procesuala (in recurs). Instanta va rezolva cererea de suspendare de urgenta cu citarea partilor, printr-o incheiere sau sentinta executorie de drept, car epoate di atacata cu recurs in 5 zile de la comunicare. !!! EXAMEN: asemanari si deosebiri intre suspendarea pronuntata pe Legea 554/2004 si suspendarea pronuntata pe art. 15 5. Solutiile pe care le poate pronunta instanta de fond: Sa adminta actiunea sau sa respinga actiunea. Tunci cand admite actiunea, instanta se va pronunta si asupra unuia din urmatoarele aspecte: - va anula actul administrativ atacat in tot sau in parte; - va obliga autoritatea publica sa emita un act administrativ sau sa elibereza un certificat, o adeverinta, sau orice alt inscris. Instanta poate obliga autoritatea doar la emiterea actului, nu poate pronunta ea insasi o hotarare care sa tina locul actului administrativ. - va acorda despagubiri pentru daunele materiale sau morale numai daca reclamantul solicita acest lucru. Atunci obiectul actiunii judiciare il formeaza un contract administrativ instanta poate: - sa dispuna anularea acestuia in tot sau in parte; - sa oblige autoritatea publica sa incheie contractul; - sa impuna uneia din parti indeplinirea unei obligatii; - sa suplineasca consimtamantul uneia din parti cand interesul public o cere; - sa oblige la plata unor despagubiri pentru daune materiale si morale. Indiferent de obiectul actiunii, instanta o poate respinge pentru motive de fond sau de forma. 6. Procedura in fata instantei de recurs: Hotararea data in prima instanta poate fi atacata cu recurs, care va fi declarat de partea nemultumita in 15 zile de la comunicarea hotararii. Competenta in recurs apartine urmatoarelor instante: - daca in prima instanta s-a pronuntat tribunalul, in recurs instanta va fi Curtea de Apel; - daca in prima instanta s-a pronuntat curtea de Apel, in recurs se va pronunta Inalta curte de Casatie si Justitie. Ca regula de judecata, recursul suspenda executarea administrativ, si se judeca de urgenta. Solutiile in recurs: - admite recursul, caseaza hotararea primei instante si rejudeca -> casare cu retinere;

- admite recursul, caseaza hotararea primei instante si trimita cauza spre rejudecare la acea instanta -> casare cu trimitere si se pronunta atunci cand instanta de recurs observa ca instanta de fond nu a judecat fondul propriu zis al cauzei, pronuntandu-se in solutionare doare pe anumite exceptii de procedura. Casarea cu trimitere poate opera o singura data. - respingerea recursului. Cusul 8 Continuare Procedura in fata instantei de judecata 7. executarea hotararilor pronuntate de instantele de contencios administrativ Pentru ca o hotarare de contencios administrativ sa fie susceptibila de executare, ea trebuie sa fie definitiva si irevocabila. Sunt definitive si irevocabile hotararile pronuntate de instantele de fond care nu au fost atacate cu recurs si care devin irevocabile prin nerecurare, precum si hotararile pronuntate de instantele de recurs. Hotararile judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-au solutionat acte administrative cu caracter normativ sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor. Ele se publica in M. Of., partea I sau in Monitoarele Oficiale ale judetelor ori a municipiului Bucuresti la cererea instantei de executare ori a reclamantului, fiind scutite de taxa de publicitate. Hotararile judecatoresti definitive si irevocabile se executa in cel mult 30 zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii, daca in cuprinsul acesteia nu este prevazut un alt termen de executare. In cazul in care conducatorul autoritatii publice nu executa hotararea judecatoreasca, el poate fi obligat sa plateasca o amenda, reprezentand 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de intarziere in executarea hotararii. De asemenea, reclamantul este indreptatit si la despagubiri pentru faptul ca hotararea nu a fost executata in termenele prevazute. Neexecutarea sau nerespectarea hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile constituie infractiune. Sanctiunile si despagubirile in cazul neexecutarii hotararilor se aplica de catre instantele de judecata la cererea reclamantului printr-o hotarare pronuntata in Camera de Consiliu. Aceasta hotarare va fi data de urgenta si cu citarea partilor. Conducatorul autoritatii publice se poate indrepta cu o actiune in regres impotriva acelora care se fac vinovati de neexecutarea hotararii. 8. exceptia de nelegalitate Exceptia de nelegalitate va fi definita ca fiind dreptul pe care il are fiecare parte dintr-un litigiu (alt tip de litigiu decat cel de contencios administrativ) de a invoca in apararea sa ilegalitatea actului administrativ pe care se sprijina sustinerile partii adverse. Trebuie deci subliniat ca legalitatea unui act administrativ poate fi cercetata in doua moduri: 1. Pe cale de actiune directa in cadrul unui proces judecat de o instanta de contencios administrativ. 2. Pe cale de exceptie in cadrul oricarui alt tip de proces, mai putin de contencios administrativ (litigiu civil, comercial, penal). In acest al doilea caz, exceptia de nelegalitate a actului administrativ poate fi ridicata de orice parte interesata sau de instanta din

oficiu. In cazul in care se ridica o astfel de exceptie instanta constatand ca de legalitatea actului administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond, va sesiza prin incheiere motivata instanta de contencios administrativa, suspendand cauza. Instanta de concencios administrativ se va pronunta asupa legalitatii actului administrativ in procedura de urgenta, in sedinta publica cu citarea partilor. Solutia instantei de contencios administrativ asupra legalitatii actului este supusa recursului care se declara in 48 h de la comunicare si se judeca in 3 zile de la inregistrare cu citarea partilor prin publicitate. In cazul in care instanta de contencios administrativ constata nelegalitatea actului, instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost constatata. Exceptia de nelegalitate este o exceptie de ordine publica, astfel incat, ea poate fi ridicata si in faza cailor de atac. Efectele admiterii sale se vor produce doar intre partile din litigiul in care a fost invocata si nu erga omnes ca in cazul in care nelegalitatea este constantata pe cale de actiune directa. Curs 9 14.04.2010 Conditiile actiunii directe in contenciosul administrativ in baza legii nr. 554/2004. 1. Conditia ca actul atacat sa fie act administrativ in forma tipica sau asimiliata. 2. Conditia ca actul atacat sa emane de la o autoritate publica. 3. Conditia ca actul atacat sa leze un drept recunoscut de lege sau un interes legitim 4. Conditia indeplinirii procedurii prealabile sub forma recursului gratios si a recursului ierarhic. 5. Conditia termenului, legea instituind termene atat pentru parcurgerea procedurii prealabile, cat si pentru introducerea actiunii. Conditia ca actul atacat sa fie act administrativ in forma tipica sau asimiliata Prin act administrativ in sensul legii 554/2004 intelegem actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica in vederea executarii legii, dand nastere, modificand sau stingand raporturi juridice. Sunt asimilate actele administrative si contractele incheiate de o autoritate publica care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, prestarea lucrarilor de interes public, prestarea serviciilor publice si achizitiile publice. De asemenea, sunt asimilate actelor administrative unilaterale tacerea administrativa (cand autoritatea nu raspunde) si tardivitatea (cand autoritatea raspunde peste termen). Trebuie sa precizam ca nu orice refuz de a rezolva favorabil o cerere este refuz nejustificat, ci doar atunci cand se intemeiaza pe excesul de putere. Excesul de putere apare atunci cand autoritatea publica are un drept de apreciere adica atunci cand legea ii permite sa aleaga o solutie din mai multe posibile. Intelegem, deci , prin exces de putere exercitarea dreptului de apreciere apartinand

autoritatilor administratiei publice cu incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor. In ceea ce priveste actul administrativ normativ trebuie sa precizam ca posibilitatea atacarii lui in contenciosul administrativ nu a fost reglementata pana in 1991, abia dupa acest an, aceasta posibilitate fiind dedusa din interpretarea textului constitutional. In cazul in care se anuleaza un act administrativ normativ se pune problema de a stii fata de cine produce efecte sentinta judecatoreasca, avand in vedere regula din procedura civila, regula potrivit cu care o sentinta produce efecte doar fata de partile din litigiu. Insa, avand in vedere ca se anuleaza un act administrativ normativ care vizeaza toate subiectele de drept s-a apreciat ca in aceste cazuri si sentinta judecatoreasca va produce efecte fata de toate subiectele de drept. Aceasta solutie este intarita si de obligativitatea publicarii in Monitorul Oficial a sentintelor judecatoresti care vizeaza acte administrative normative. Pentru a fi indeplinita prima conditie pentru promovarea unei actiuni in contenciosul administrativ trebuie sa delimitam actul administrativ de alta inscrisuri de ordine si de instructiuni de serviciu care emana de la autoritati publice. Intrucat legea nu a fost foarte clara cum opereaza asemenea delimitari, i-a revenit acest rol practicii judecatoresti. Astfel, practica a decis ca simplele ordine de serviciu nu sunt acte administrative si nu pot fi atacate in fata instantelor judecatoresti. De aceea, s-a apreciat ca adresele sau ordinele de serviciu aduse pe cale ierarhica ori care imbraca forma unei corespondente intre autoritati si care nu contribuie prin ele insele cu nimic la formarea actului administrativ nu au nici macar valoare de acte preparatorii. Cu toate acestea, se impun doua precizari: 1. Nu orice ordin de serviciu adus pe cale ierarhica intra in categoria de mai sus deoarece sunt unele acte administrative care imbraca si aceasta forma si anume,actele administrative cu caracter intern. 2. Legea nr. 554/2004 prevede ca instanta este competenta sa se pronute si asupra legalitatii actelor si operatiunilor care au stat la baza emiteri actului administrativ supus judecatii. Pentru aceste doua ratiuni, judecatorul de contencios administrativ va trebui sa verifice daca actiunea priveste: 1. Un act administrativ extern 2. Un act administrativ intern 3. Un act preparator al unui act administrativ 4. Adrese si note cu caracter pur tehnic administrativ Astfel, primele doua categorii (acte interne si externe) pot fi atacate in mod direct. Cele din a treia categorie (actele preparatorii) doar impreuna cu un act din primele doua categorii. In timp ce adresele si notele interne nu pot forma obiectul

controlului judecatoresc. Rezulta ca ii va reveni instantei de contencios administrativ obligatia si misiunea de a evalua vointa autoritatii emitente, consecintele pe care le-a produs, forma concreta pe care o imbraca actul pentru a stabli in final daca este act administrativ sau nu. De aceea in momentul in care o instanta judeca un litigiu de contencios administrativ, ea va trebui sa tina seama de trei principii fundamentale atunci cand se pronunta asupra legalitatii actului: 1. Actele si operatiunile care au stat la baza emiterii actului administrativ (actele administrative pregatitoare vor putea fi atacate in contenciosul administrativ in acelasi timp cu actul administrativ pe care il fundamenteaza) 2. Nu orice ordin, instructiune, circulara trebuie exceptata de la contenciosul administrativ si calificata operatiune administrativa neproducatoare de efecte juridice. Unele dintre acestea indiferent ca emana din interiorul sau exteriorul autoritatii emitente sunt producatoare prin ele insele de efecte juridice putand fi atacate de sine statator in fata instantelor de contencios administrativ. 3. Exista anumite adrese, informari, inregistrari ale administratiei care reprezinta simpla operatiuni administrative si care nu pot fi atacate de sine stator si nici ca acte pregatitoare in contencios administrativ. Doctrina occidentala le califica ca fiind masuri de ordin intern; ele privind doar organizarea interna a administratiei. Conditia ca actul atacat sa emane de la o autoritate publica Aceasta conditie a fost generata de vechea lege a contenciosului administrativ care prevedea in mod expres ca actul trebuie sa provina de la o autoritatea administrativa si nu publica. Odata cu intrarea in vigoare a Constitutiei, fostul art. 48 devenit 52 dupa modificarile din 2003 a facut vorbire despre dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica. Rezulta, deci, ca in baza constitutiei si a legii pot fi atacate in contenciosul administrativ atat actele administrative provenind de autoritati administrative , cat si actele administrative provenind de la autoritati publice de alta natura (o structura a parlamentului sau a unei autoritati judecatoresti). In concluzie, vom introduce in notiunea de autoritati publice urmatoarele categorii de autoritati: 1. Autoritati ale administratiei de stat (Presedinte, Guvern, Ministere, Prefecturi, structuri subordonate acestora). 2. Autoritati autonome locale (Consiliul judetean, Consiliul local, Primar si structuri subordonate acestra). 3. Organisme neguvernamentale autorizate de lege sau de un organ guvernamental sa presteze servicii publice in regim de putere publica. In aceasta categore intra si societatile bancare.

Conditia ca actul atacat sa lezeze un drept recunoscut de lege sau un interes legitim Definim dreptul vatamat ca fiind orice drept fundamental prevazut de Constitutie sau de lege caruia i se aduce atingere printr-un act administrativ. In privinta interesului legitim acesta poate fi public sau privat. Definim interesul legitim public ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumita conduita pentru realizarea unui drept fundamental care se exercita in colectiv sau pentru apararea unui interes public. Definim interesul legitim privat ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumita conduita pentru realizarea unui drept fundamental care priveste insa un individ sau pentru aparare unui interes privat. Trebuie sa subliniem ca nu orice interes poate face obiectul unei protectii printr-o actune judiciara, ci doar interesele care se legitimeaza pe drept, pe cutuma sau pe principiile generale ale dreptului. Trebuie, deci, ca interesul sa fie direct si personal nascut si actual, juridic si legitim. De asemenea, printr-o actiune in contenciosul administrativ poate fi ocrotit atat un interes material, cat si un interes moral.

Coditia termenului Pentru parcurgerea procedurii prealabile: 1. 30 de zile (termen de recomandare) 2. 6 luni (termen de prescriptie) Pentru introducerea actiunii: 1. 6 luni (termen de prescriptie) 2. Un an (termen de decadere). Exista insa categorii de litigii pentru care in doctrina au aparut deja discutii cu privire la termenele de introducere a actiunii. Astfel, pentru actiunile introduse de autoritatea publica emitenta impotriva unui act administrativ care a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice, Cureta de Apel Bucuresti a apreciat ca este competenta sa judece chiar daca a trecut mai mult de un an de la data introducerii cererii, respingand exceptiile de tardivitate introduse de partile in litigiu.

Exceptii de la controlul de legalitate exercitat de instantele de contencios administrativ (FINE DE NEPRIMIRE ACTE CARE NU POT FORMA OBIECTUL UNUI LITIGIU IN C.A.)

Trebuie sa subliniem ca in execitarea dreptului fundamental de a ataca in fata instantelor acte administrative provenind de la autoritati publice si care sunt vatamatoare exista anumite limite. Astfel, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ urmatoarele categori de acte: 1. Actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul. 2. Actele de comandament cu caracter militar. Aceste doua categori sunt sustrase total de la controlul exercitat de instantele judecatoresti. Pe langa acestea, mai exista si anumite acte care sunt sustrase partial de la acest control si anume: actele emise pentru aplicarea starii de razboi, a starii de asediu, a starii de urgenta, actele care privesc apararea si securitatea nationala ori emise pentru restabilirea oridinii publice, toate acestea putand fi atacate doar pentru exces de putere. In ceea ce priveste actele administrative