EFICIENŢA INVESTIŢIILOR

Prof. Dr. Daniela Zirra Universitatea Româno-Americană

Cursul 3 Modulul 2 BAZELE TEORETICE ŞI

METODOLOGICE ALE EFICIENŢEI INVESTIŢIILOR

2.1. Conceptul de eficienţă economică 2.2. Forme de eficienţă economică 2.3. Modele de evaluare a eficienţei economice

3/4/2014 2

2.1. Conceptul de eficienţă economică

O definire generală a eficienţei presupune analiza raportului dintre efectele utile şi eforturile depuse în procesul de utilizare a resurselor.

Din acest punct de vedere, eficienţa poate fi

evaluată în două moduri: A. Ca indicator de maxim B. Ca indicator de minim

3/4/2014 3

A. Eficienţa ca indicator de maxim Semnificaţia unui asemenea tip de indicator este că rezultatul utilizării resurselor trebuie să fie un volum cât mai mare de efecte utile obţinute pe unitatea de efort realizat!

3/4/2014 4

Eficienţa =

B. Eficienţa ca indicator de minim Din această perspectivă, rezultatul utilizării resurselor va fi un volum cât mai mic de eforturi realizate, pentru a se obţine o unitate de efect util! Eficienţa =

3/4/2014 5

Dacă eficienţa este privită ca un sistem, se pot identifica 4 forme de abordare:

Eficienţa naturală; Eficienţa tehnică; Eficienţa economică; Eficienţa socială.

3/4/2014 6

Eficienţa naturală:

însuşirea elementelor mediului natural de a influenţa favorabil (pozitiv) viaţa oamenilor şi a societăţii.

3/4/2014 7

Eficienţa tehnică:

însuşirea elementelor tehnice (echipamente, instalaţii, utilaje, maşini, etc.) de a genera “efecte utile”.

3/4/2014 8

Eficienţa economică:

însuşirea fenomenelor, proceselor, activităţilor şi acţiunilor umane (indiferent dacă sunt de natură economică sau neeconomică) de a genera efecte economico-financiare maxime, cu un consum minim de resurse.

3/4/2014 9

Eficienţa socială:

însuşirea tuturor tipurilor de activităţi de a influenţa favorabil omul şi societatea.

3/4/2014 10

2.2. Forme de eficienţă economică

Principalele criterii de stabilire a tipologiei eficienţei economice: După conţinutul procesului evaluat După sfera de cuprindere După domeniul de aplicare a procesului de evaluare După factorii de producţie implicaţi

3/4/2014 11

După conţinutul procesului evaluat:

eficienţa repartiţiei; eficienţa schimbului; eficienţa consumului.

3/4/2014 12

După sfera de cuprindere:

eficienţa microeconomică; eficienţa macroeconomică.

3/4/2014 13

După domeniul de aplicare a procesului de evaluare: eficienţa industriei; eficienţa agriculturii; eficienţa construcţiilor; eficienţa comerţului; eficienţa cercetării ştiinţifice; eficienţa culturii, etc.

3/4/2014 14

După factorii de producţie implicaţi:

eficienţa activelor fixe; eficienţa utilizării activelor circulante; eficienţa utilizării forţei de muncă, etc.

3/4/2014 15

2.3. Modele de evaluare a eficienţei economice

Consideraţii metodologice. Modele de indicatori şi criterii de eficienţă.

3/4/2014 16

Consideraţii metodologice:

A. Eficienţa reflectă calitatea, volumul şi structura avantajelor anticipate şi a costurilor necesare, precum şi influenţa factorului timp pentru diferite variante de proiect.

B. Calitatea pregătirii deciziei influenţează avantajele, costurile şi parametrii de timp, care la rândul lor determină formarea eficienţei.

3/4/2014 17

Alte consideraţii metodologice:

C. Eficienţa diferă de la un proiect la altul, de unde rezultă necesitatea găsirii soluţiei optime de realizare a unui proiect de investiţii din mai multe variante posibile.

D. Alegerea variantei optime de proiect presupune o evaluare complexă din punct de vedere economic, financiar, social, ecologic, etc. a fiecărei variante în parte.

E. Caracterizarea eficienţei economice a proiectelor de investiţii presupune o abordare din 3 puncte de vedere.

3/4/2014 18

Cele 3 puncte de vedere:

1. Compararea costurilor cu avantajele pe fiecare variantă de proiect, estimându-se eficienţa economică absolută.

2. Compararea diferitelor variante de proiect, estimându-se eficienţa economică relativă.

3. Stabilirea nivelului de exigenţă dorit se realizează înainte de evaluarea efectivă a proiectului, stabilindu-se parametrii de control şi reglare.

3/4/2014 19

În practică se utilizează 5 modele de indicatori şi criterii de eficienţă:

1. Modelul avantajului relativ sau specific pe unitatea

de măsură a costurilor; 2. Modelul costului specific pe unitatea de măsură a

avantajelor; 3. Modelul aportului net comparativ; 4. Modelul valorii absolute a avantajelor pe durata de

viaţă a proiectului; 5. Modelul angajamentului total (cheltuielile cu

investiţia şi de producţie pe durata de viaţă a proiectului).

3/4/2014 20

Cum vă simţiţi după cursul 3?

Optimism temperat

timp Dezamăgire Optimism Politeţe Panică Furie Ură