Abordarea cognitiv-Abordarea cognitiv-comportamentală comportamentală

a cuplului şi familieia cuplului şi familiei

Asist. univ. Bianca Macaveibiancamacavei@psychology.ro

Abordarea cognitiv-Abordarea cognitiv-comportamentală (CBT)comportamentală (CBT)

În cursul anilor 1980, factorii cognitivi au dobândit tot mai multă atenţie în literatura dedicată terapiei de cuplu;

Deşi diverse aspecte cognitive au fost atinse şi în abordări anterioare, niciodată nu au fost utilizate conceptele şi metodele sistematice de evaluare şi intervenţie specifice CBT pentru a modifica credinţele membrilor unei familii.

Structura şi coerenţa CBT câştigă teren în intervenţiile de familie.

Abordarea cognitiv-Abordarea cognitiv-comportamentalăcomportamentală

În anii 1990, metodele de evaluare şi intervenţie au fost adaptate dinspre abordarea individuală, spre a fi utilizate în cuplu şi familie (Dattilio, 1993; Teichman, 1992).

Scopurile urmărite erau: Îmbunătăţirea deprinderilor de identificare

şi modificare a propriilor distorsiuni cognitive;

Îmbunătăţirea deprinderilor de comunicare şi rezolvare de probleme.

Atractivitatea crescută a abordării cognitive şi comportamentale se datorează câtorva factori în particular: Tehnicile de tip CBT sunt preferate de clienţi,

care apreciază pragmatismul şi utilitatea învăţării unor deprinderi concrete de rezolvare de probleme şi management a dificultăţilor din familie.

Relaţia colaborativă de tip CBT este tot mai valorizată în abordările postmoderne asupra terapiei de cuplu şi familie.

CBT câştigă terenCBT câştigă teren

CBT câştigă terenCBT câştigă teren

Dezvoltările recente ale intervenţiilor cognitive şi comportamentale pentru rezolvarea problemelor apărute în relaţiile intime (Epstein, & Baucom, 2002) au lărgit gama de factori contextuali luaţi în calcul (ex., mediu la locul de muncă, vecini etc.)

CBT a fost integrat cu alte abordări (terapie comportamentală dialectică), pentru a creşte eficienţa intervenţiilor pentru reglarea emoţională în relaţii intime.

CBT a devenit paradigma principală, preferată de practicieni şi de cercetători deopotrivă.

CBT şi abordările sistemiceCBT şi abordările sistemice

Întrucât familiile constituie reţele complexe şi dinamice, abordarea în termeni cognitiv-comportamentali a problemelor de familie va fi grefată pe o perspectivă sistemică.

Se urmăresc interacţiunile reciproce şi circulare între membrii familiei, familia fiind considerată ca unitate de sine stătătoare.

Mecanismele schimbării în Mecanismele schimbării în cuplu şi familiecuplu şi familie

Elementul central al abordării cognitiv-comportamentale în constituie procesările cognitive.

Schimbarea în cuplu va fi dată de modificări cognitive cu impact asupra emoţiilor şi comportamentelor.

În condiţiile problemelor relaţionale, câteva procesări cognitive în particular îşi fac simţită prezenţa.

Deşi sunt forme normale de gândire, toate sunt susceptibile la distorsiuni.

Daţi exemple de gânduri relevante într-un cuplu, care se pot lega de emoţii puternice.

Mecanismele schimbării în cuplu Mecanismele schimbării în cuplu şi familie – gândurile automateşi familie – gândurile automate Atenţia selectivă – observarea doar a

anumitor aspecte din relaţie. Atribuirile – inferenţe despre ce anume

a influenţat acţiunile partenerului. Expectanţele – inferenţe/predicţii

despre probabilitatea anumitor evenimente în relaţie.

(Baucom şi colab., 1989)

Mecanismele schimbării în Mecanismele schimbării în cuplu şi familie – schemele cuplu şi familie – schemele cognitivecognitive

Asumpţiile – credinţe bazale despre caracteristicile oamenilor şi ale relaţiilor.

Standardele – credinţe bazale despre caracteristici pe care oamenii şi relaţiile ar trebui să le aibă.

(Baucom şi colab., 1989)

Atenţia selectivăAtenţia selectivă Biasările perceptive sunt binecunoscute

din studiile asupra anxietăţii şi depresiei. În familie, biasările perceptive sunt

evidente la relatarea unor evenimente reprezentate diferit în mintea membrilor familiei (ce s-a întâmplat sau ce s-a spus în cazul unui eveniment negativ).

Alocarea selectivă a atenţiei (procesarea prioritară) a aspectelor negative - problemă majoră în cuplu şi familie.

Atenţia selectivă – Cazul Tudor şi Atenţia selectivă – Cazul Tudor şi ElenaElena “Am încercat să te implic în

organizarea weekend-ului dar ai spus că nu ai chef să ieşim nicăieri şi că preferi să te uiţi la meci.”

“Am vrut să ieşim, dar tu ai preferat să mă cicăleşti şi să îmi strici cheful.”

Consecinţă – neajutorare dobândită, selectivitatea atenţiei fiind dublată de atribuirea comportamentului lui lipsei de interes.

AtribuirileAtribuirile Majoritatea oamenilor atribuie interacţiunile

unei dinamici a cauzei şi efectului. Fiecare individ are o explicaţie proprie despre

cauza unui anumit eveniment din familie, sau a comportamentelor celorlalţi.

Atribuirile sunt componentă esenţială a experienţei subiective în interacţiune cu ceilalţi.

În familiile/cuplurile disfuncţionale există o tendinţă de a atribui comportamentele considerate negative ale celuilalt unor trăsături de personalitate (modelând predicţiile pentru viitor - expectanţe).

Atribuirile – Cazul lui Dave şi Atribuirile – Cazul lui Dave şi BrendaBrenda “A oprit în drum spre spital

deoarece este egoist şi se gândeşte doar la el.”

“Mă opresc să iau aspirină ca să mă pot concentra la eveniment şi să o pot ajuta”.

Consecinţă – naşterea primului copil devine o amintire neplăcută pentru ambii parteneri.

ExpectanţeleExpectanţele Atribuirile eronate duc frecvent la

predicţii eronate referitoare la viitor. Aceste predicţii (aşteptări sau

expectanţe) referitoare la comportamentul partenerului şi la viitorul relaţiei/familiei modelează deciziile viitoare.

Expectanţele negative asupra viitorului unei relaţii determină partenerii să decidă că “le-a ajuns” şi să experienţieze lipsă de speranţă.

Expectanţele – Cazul lui Ted şi Expectanţele – Cazul lui Ted şi DorisDoris

“Ea a fost mereu o răzgâiată şi părinţii ei o vor susţine întotdeauna, orice aş încerca eu să fac. Nu am cum să schimb nimic, căci nu pot lupta cu toţi.”

“El foloseşte mereu scuza asta patetică, pentru a obţine simpatia şi susţinerea prietenilor noştri.”

Consecinţă – cei doi decid că nu mai are rost să încerce să repare relaţia, deoarece “unele lucruri nu se vor schimba niciodată”.

AsumpţiileAsumpţiile Implică credinţe pe care membrii unei

familii/cuplu le au despre relaţii în general. Uneori acestea nu sunt explicite şi trebuie explicitate.

Asumpţiile sunt scheme cognitive care ghidează individul prin viaţă. Se referă frecvent la caracteristici ale celorlalţi şi ale relaţiei.

Asumpţiile pe care membrii unei familii le fac unii despre alţii implică deseori sisteme valorice de bază.

Evenimentele negative de viaţă sunt percepute ca traumatice dacă violează asumpţii fundamentale (Gordon, & Baucom, 1999). Exemple sunt situaţiile în care partenerul consideră că “nu mai ştie cu cine s-a căsătorit”.

Asumpţiile – Cazul lui Tom şi Asumpţiile – Cazul lui Tom şi JenniferJennifer “Când el a avut o aventură am simţit că

lumea mea se prăbuşeşte.” “Faptul că el simte că nu primeşte suficientă

atenţie mă face să cred că am trăit într-o minciună”.

“Faptul că tata a făcut aşa ceva mă face să nu mai cred nicicând în bărbaţi”.

“Dacă tata poate face asta, nu te mai poţi baza pe nimic în lume”.

Consecinţă – o familie care va trebui să lupte mult pentru a mai crede unii în ceilalţi.

StandardeleStandardele Standardele se bazează pe principii de

viaţă. Sunt credinţe despre ceea ce ar trebui să

facă un individ într-o relaţie. Cuplurile şi familiile utilizează astfel de

standarde pentru a evalua comportamentul celorlalţi (ca fiind adecvat sau inadecvat).

Standardele se referă frecvent la roluri şi limitări.

Acestea prescriu şi modul de interacţiune cu cei din afara familiei.

                            

Standardele – Cazul lui Bart şi Standardele – Cazul lui Bart şi LorenaLorena Limitări – “Niciodată nu se dă un

cadou primit de la cineva. Este un foarte mare semn de lipsă de respect şi dispreţ”.

Roluri – “O fiinţă bună este cea care dă celuilalt orice lucru al său pe care acesta îl admiră”.

Consecinţă – posibile rupturi greu de reparat.