CURS11

Curs 11. Microsoft Excel pag.1

9.8.3 Conectarea documentelor prin formule

Referinţele externe permit realizarea unei legături , prin intermediul unei formule, între: o mapă sursă a datelor, o mapă destinaţie.Prin intermediul legăturii, orice modificare a datelor în mapa sursă, din celulele referite de

formula din mapa destinaţie vor fi vizibile în mapa destinaţie.Utilizarea formulelor cu referinţă la distanţă permit crearea legăturilor Excel alte aplicaţii.

Documentele legate pot conţine valori, obiecte grafice, imagini.Pentru legarea a două mape de lucru prin referinţe externe se procedează succesiv : deschiderea mapelor: destinaţie şi sursă, aranjarea lor pe ecran pentru a putea fi afişate

simultan în ecranul Excel, selectarea mapei destinaţie şi introducerea semnului = (pt. formule) în bara pentru formule, selectarea din mapa sursă a celulelor care intervin în formula din mapa destinaţie.

Gestiunea legăturilor dintre mapa activă şi alte documente se realizează din fereastra Links (Fig. 37 )deschisă prin acţionarea secvenţei Edit Links. In fereastra Links se pot deschide (Open Source), actualiza (Update Now) sau modifica (Change Source) legături între documente. Se va proceda întâi la salvarea documentelor sursă apoi la salvarea documentelor destinaţie astfel încât valorile să fie recalculate şi actualizate în documentul destinaţie.

9.8.4 Precedentele şi subordonatele unei celule.

Fig. 36

Fig. 37

pag.2 Curs 11. Microsoft Excel

În exemplul din Fig. 38, în rândul 1 s-au calculat termenii şirului lui Fibonacci obţinuţi astfel: primul termen este 1 al doilea 2 apoi următorii termeni se calculează ca fiind suma anteriorilor 2 termeni (termenul [i] = termenul [i-2] + termenul [i-1]). Pentru celula E1=C1+D1 precedentele directe sunt celulele C1 şi D1 iar celula F1 este subordonată directă a celulei E1. Precedentele şi subordonatele sunt trasate cu linie albastră, în Fig. 38; acestea pot fi vizualizate prin acţionarea secvenţei ToolsAuditing… opţiunea Trace… Opţiunea Show Auditing Toolbar determină afişarea barei de meniu Auditing unde comenzile meniului se pot aplica prin click pe pictograma aferentă. În cazul în care într-o celulă apare un cod de eroare, aplicând Trace Error o săgeată va indica celula a cărei adresă generează eroare.

Noţiunea de referinţă circulară.In foaia de calcul există situaţii în care formulele se subordonează una alteia. In exemplul din

Fig. 39, celula B2 conţine formula =B1+C2 iar celula C2 conţine formula =B1+B2. Se observă că între formulele celulelor B2 şi C2 apare o referinţă circulară, fapt indicat de săgeata în dublu sens. In momentul detectării unei referinţe circulare Excel afişează o fereastră de atenţionare. Referinţele circulare pot apare accidental, dintr-o eroare logică sau intenţionat, când se determină valori care depind una de cealaltă. In cazul referinţelor circulare intenţionate, în fereastra de atenţionare se răspunde cu OK (Excel versiunea 5.0) sau Cancel (Excel versiunea 7.0). Se acţionează secvenţa ToolsOptions...eticheta Calculations din fereastra Options. La secţiunea Calculation se acţionează butonul opţiune Manual ceea ce va determina Excel să efectueze calculele (deci şi referinţa circulară) numai la acţionarea tastei funcţionale F9 şi nu automat conform setării implicite. Se validează caseta Iteration iar în caseta text Maximum Iterations se introduce un număr care va indica de câte ori se va calcula iteraţia la acţionarea tastei F9.

Se presupune exemplul din Fig. 40. Se dau, pentru trei salariaţi: salariul brut: impozitul pe salariu procent primă ca procent din venitul net.Se cere, pentru fiecare salariat:

Fig. 38

Fig. 40


valoarea primei valoarea venitului net ca fiind salariul brut impozitat la care se adaugă valoare primei1.

Se observă că venitul net depinde de primă (venitul net + primă) dar prima depinde la rândul ei de venitul net. Apare astfel o referinţă circulară între formula de calcul a venitului net şi formula de calcul a primei, fapt indicat de săgeata cu dublu sens din Fig. 40. (trasarea precedentelor din bara Auditing).

Procedeul de calcul este: se completează domeniile B2:B4 (valoarea salariului brut), C2:C4 (valoarea impozitul pe salariul

brut), D2:D4 (valoarea procentului de primă, din venitul net)2. se completează domeniile cu formule de calcul:

domeniul E2:E4 cu formulele E2=F2*D2, E3=F3*D3,. E4=F4*D4. domeniul F2:F4 cu formulele F2=B2-B2*C2+E2, F3=B3-B3*C3+E3, F4=B4-B4*C4+E4,.

se acţionează secvenţa ToolsOptions…eticheta Calculation; în secţiunea Calculation:

se acţionează butonul opţiune Manual, se dezactivează caseta de validare Recalculate Before Save,

în secţiunea următoare: se activează caseta de validare Iteration, în caseta text Maximum Iterations, se trece valoarea 2.

Implicit, Excel actualizează (calculează) automat valorile introduse (rezultate din formule) în celule. Dacă însă se optează pentru calcul manual (punctul anterior), Excel nu mai actualizează valorile decât la acţionarea tastei F9 (Calc Now – din fereastra Options ) pentru întreaga mapă de lucru sau a combinaţiei <Shift-F9> (Calc Sheet – din fereastra Options) doar pentru foaia de calcul activă. Aşadar la acţionarea tastei F9 Excel efectuează calculele (prima şi venitul net), în două iteraţii (etape):

Algoritmul parcurs de programul Excel la acţionarea tastei F9 în prima iteraţie (etapă) se calculează venitul net, ca salariul brut din care se scade valoarea

impozitului la care se adaugă prima (=0), după formulele F2=B2-B2*C2+E2(=0), F3=…, F4=…, în a doua iteraţie se calculează

prima, ca procent din venitul net calculat la prima iteraţie după formulele E2=D2*F2, E3=…, E4=…,

venitul net, ca valoarea venitului net calculat la prima iteraţie la care se adună valoarea primei (<>0), după formulele F2=… +E2, F3=…+E3, F4=…+E4,

După acţionarea tastei F9 (sau <Shift-F9>), valoarea primei şi a venitului net sunt calculate.

1 exemplul este pur didactic.2 celulele se formatează conform datelor ce urmează a fi memorate (Currency, Percentage, etc)

Fig. 39


Obs. Dacă, însă, se mai acţionează o dată tasta F9, cele două iteraţii reluându-se, vor denatura rezultatele deoarece prima are deja o valoare calculată la acţionarea anterioară a tastei F9, ceea ce va influenţa calculul venitului net, care de data aceasta va îngloba şi valoarea primei calculată la prima acţionare a tastei F9 (sau <Shift-F9>). Calculul manual se va repeta până când diferenţa valorilor calculate în două iteraţii succesive va depăşi valoarea înscrisă în caseta text Maximum Change în fereastra de dialog Options, eticheta Calculation.

În cazul în care se doreşte modificarea valorilor Salariu brut şi Procent pentru toţi salariaţii sau doar pentru unul, este necesară o dublă reactualizare a datelor3: reactualizarea cu valorile 0 pentru Salariu brut şi 0% pentru Procent, reactualizarea cu noile valori pentru Salariu brut şi pentru Procent.

Reactualizarea se realizează simultan în întreaga foaie de calcul şi nu doar la celulele unde s-au făcut modificări, astfel încât prin acţionarea tastei F9 nu este posibilă modificarea datelor doar pentru un singur salariat.

Algoritmul de reactualizare a datelor pentru toţi salariaţii este: reiniţializarea datelor Salariu brut şi Procent, prin introducerea valorilor de la tastatură, recalcularea valorilor prin acţionarea tastei F9.

Algoritmul de reactualizare a datelor doar pentru un singur salariat este: reiniţializarea datelor Salariu brut şi Procent, prin introducerea valorilor de la tastatură recalcularea valorilor prin efectuarea unui dublu click urmat de acţionarea markerului de validare

a conţinutului celulei, urmând algoritmul prezentat la acţionarea tastei F9 (sau <Shift-F9>): celula care conţine formula pentru calculul venitului net

venit net = salar brut – salar brut * impozit + prima (=0) celula care conţine formula pentru calculul primei

prima = venit net * procent celula care conţine formula pentru calculul venitului net

venit net = salar brut – salar brut * impozit + prima (<>0)În urma acestor acţionări pot fi reactualizate valorile primei şi venitului net pentru un salariat

substituind de fapt acţionarea tastei F9.

Pentru a lărgi exemplul, simulând o situaţie complexă de calcul a venitului net al angajaţilor, valorile salariului brut, impozitului şi a procentului de primă vor fi referite din altă foaie de calcul4 (Sheet). Un model este prezentat în Fig. 41. În foaia de calcul Sheet2 vor fi introduse valorile pentru domeniile Nume Prenume, Salariu brut, Impozit, Procent primă. În acest caz domeniile Salariu brut, Impozit, Procent din Sheet1 (Fig. 40) vor conţine referinţele Sheet2!B2 …, Sheet2!C2…, respectiv Sheet2!D2… . După introducerea valorilor în Sheet2 (Fig. 41), la acţionarea <Shift-F9> în Sheet1:

se vor actualiza valorile pentru Salariu brut, Impozit, Procent ; se vor calcula, în 2 iteraţii (setările din fereastra Options rămân aceleaşi) valorile pentru

primă şi venitul net .

3 se presupune impozitul nemodificat4 se poate opta pentru referirea valorilor din altă mapă de lucru sau aplicaţie, utilizând referinţele corespunzătoare.


În cazul modificării valorilor (se modifică salariul brut sau procentul de primă pentru toţi salariaţii sau doar pentru unul singur) se va proceda la dubla reactualizare a datelor prezentată anterior. De menţionat că datele vor fi reiniţializate în Sheet2 (Fig. 41) iar recalcularea valorilor se va efectua în Sheet1 (Fig. 40).

Pentru recalcularea valorilor unui singur salariat în Sheet1 se va acţiona prin efectuarea unui dublu click urmat de acţionarea markerului de validare a conţinutului celulei, urmând algoritmul5: celula care conţine referinţa spre valoarea salariului brut din Sheet2

salar brut = Sheet2!salar brut celula care conţine referinţa spre valoarea procentului de primă din Sheet2

procent = Sheet2! Procent primă celula care conţine formula pentru calculul venitului net

venit net = salar brut – salar brut * impozit + prima (=0) celula care conţine formula pentru calculul primei

prima = venit net * procent celula care conţine formula pentru calculul venitului net

venit net = salar brut – salar brut * impozit + prima (<>0)

Desigur, în formulele prezentate în algoritmul anterior, exprimările salar brut, procent, primă, venit net vor fi înlocuite prin adresele (referinţele) corespunzătoare celulelor.

În concluzie, pentru calcularea venitului net al tuturor salariaţilor datele vor fi iniţializate în Sheet2 (Fig. 41) iar calcularea valorilor se va efectua în Sheet1 (Fig. 40). Însă în cazul modificării datelor pentru un salariat, dubla recalculare a valorilor în Sheet1 necesită acţionarea de două ori a unui număr de cinci secvenţe, procedeu lent şi generator de erori. Automatizarea acţionării celor cinci secvenţe este prezentată în cele ce urmează.

9.8.5 Automatizarea operaţiilor de rutină utilizând macrouri

Un macro este un set de instrucţiuni prestabilite pe care Excel le va executa la comandă, reducând astfel o succesiune de secvenţe complexe la o simplă acţionare click sau de tastă (combinaţii). În afara macrourilor încorporate de Excel (de exemplu în Data Analysis din meniul Tools) operatorul are posibilitatea înregistrării (creării) propriilor macrouri.

Pentru a înregistra orice serie de comenzi efectuate prin acţionări de mouse, tastatură, combinate:

5 se presupune impozitul nemodificat

Fig. 41


se

acţionează secvenţa ToolsMacroRecord New Macro (Excel 7.0) sau Tools Record MacroRecord New Macro (Excel 5.0) ceea ce determină deschiderea ferestrei de dialog Record Macro (Fig. 42),

se introduce numele macroului în caseta text Macro Name, se acţionează OK; în bara de stare apare mesajul Recording iar în fereastra document apare butonul

Stop Rec , se execută selecţiile şi comenzile care vor fi înregistrate în macro, se acţionează butonul Stop Rec.

În acest moment macroul cu numele introdus în caseta text Macro Name, conţine copia fidelă a secvenţelor executate de la acţionarea butonului OK şi până la acţionarea butonului Stop Rec.

Se observă că macroului i se poate asocia o tastă rapidă (Shortcut Key). La acţionarea acestei taste (Ctrl + tastă) comenzile macroului vor fi executate întocmai. De asemenea macroul poate fi înmagazinat: într-un fişier ascuns Personal Macro Workbook. Acesta se încarcă odată cu lansarea Excel,

macrourile conţinute fiind disponibile. în altă mapă de lucru – New Workbook. Aceasta va trebui deschisă iar mapa de lucru care

foloseşte macroul va trebui legată EditLinks…de mapa care conţine macroul, în mapa de lucru curentă într-o nouă foaie de calcul – This Workbook. Macroul este disponibil

pentru foile de lucru din mapa curentă.

Pentru redarea uni macro înregistrat anterior:

se deschide automat sau manual mapa de lucru care conţine macroul, se activează foaia de calcul în care va acţiona macroul, se acţionează secvenţa Tools Macro Macros… selecţieRun (Excel 7.0),

ToolsMacroselecţieRun (Excel 5.0) sau tasta rapidă asociată macroului.Controlul rapid al macrourilor este posibil din bara de unelte (Toolbar) Visual Basic.

Macrourile pot fi asociate unor butoane de comandă:

Fig. 42

Fig. 43. a Fig. 43. b


se

activează bara de unelte Forms (ViewToolbarForms), (Fig. 43. a) se acţionează în Forms pictograma Button, se realizează drag and drop în celula unde urmează a fi amplasat butonul. Dacă se ţine acţionată

tasta Alt, butonul va ocupa exact spaţiul din celulă butonul, ca obiect grafic, poate fi formatat din fereastra Format Control deschisă prin acţionarea

unui click dreapta pe obiect şi selectarea opţiunii Format Control… din fereastra Assign Macro (Fig. 43 b.), deschisă automat la crearea obiectului sau prin acţionarea

unui click dreapta pe obiect şi selectarea opţiunii Assign Macro, se selectează numele macroului care va fi asociat butonului.

După efectuarea asocierii prin acţionarea butonului OK, se acţionează click oriunde în foaia de lucru, butonul fiind astfel disponibil pentru lansarea macroului asociat. Butonul poate fi acţionat (se lansează macroul) prin acţionarea click pe buton.

Astfel pentru recalcularea valorilor din Sheet1, Fig. 40, pentru fiecare salariat în parte s-a creat câte un buton (Actual) care lansează fiecare un macrou. Fiecare macrou asociat salariatului (unui rând) conţine înregistrarea celor cinci paşi efectuaţi pentru recalcularea valorilor pentru fiecare salariat în parte. Dacă reiniţializarea datelor pentru fiecare salariat se face manual sau prin import în Sheet2, recalcularea noilor valori se realizează prin simpla acţionare a butonului asociat salariatului.

9.8.6 Formule pentru tablouri6

Formulele pentru tablouri sunt formule care produc ca rezultat valori multiple. Avantaje: introducerea mai multor formule identice într-un domeniu de celule (tablou) înlocuirea mai multor formule simple cu o formulă pentru tablouri.

6 tablou - selecţie rectangulară de celule adiacente (matrice)

Fig. 44


Exemplu: calculul venitului net în tabloul A1:C7.Celulele în care va fi introdusă formula poartă numele de domeniul tabloului. Pentru a

introduce formula: se selectează domeniul în care se introduce formula, se introduce formula, de la tastatură sau prin selecţia operanzilor, se acţionează <Ctrl-Shift-Enter> cursorul fiind în bara de formule.

În exemplul din Fig. 45 se procedează: se selectează domeniul C2:C7 în bara de formule se acţionează:

se introduce semnul =, se selectează domeniul A2:A7, se introduce semnul –, se selectează domeniul A2:A7, se introduce semnul *, se selectează domeniul B2:B7,

se acţionează <Ctrl-Shift-Enter> cursorul fiind în bara de formule, în locul acţionării markerului de validare din bara de formule.

Obs. Nu se pot face modificări parţiale în domeniul rezultat C2:C7. Pentru modificarea formulei se selectează C2:C7 şi se acţionează Delete urmând a reintroduce formula.

Folosirea tablourilor de constanteTablourile de constante sunt tablouri cu valori introduse de utilizator. Ele sunt utile când nu

se doreşte introducerea valorilor (domeniile operanzi) în celule, ci se urmăreşte doar obţinerea rezultatului.

Convenţii la introducerea tablourilor de constante:

valorile din coloane diferite se separă prin virgulă, valorile de pe rânduri diferite se separă prin punct şi virgulă, întreg tabloul se include între acolade,

In exemplul din Fig. 46 tabloul de constante {100;200;300} înlocuieşte domeniul operand A1:A3 iar tabloul de constante {2;4;6} înlocuieşte domeniul operand B1:B3. Formula

Fig. 45

Fig. 46


{={100;200;300} *{2;4;6}} generează acelaşi rezultat ca şi formulele C1=A1*B1, C1=A2*B2, C1=A3*B3 (în Fig. 46 - stânga) fără însă a utiliza domeniile operand A1:A3, B1:B3.

Obs. Nu sunt admise tablouri de constante cu rânduri sau coloane inegale.

Folosirea formulelor pen tru tablouri

Formula pentru tablouri trebuie introdusă într-un domeniu de celule cu aceleaşi dimensiuni ca şi tabloul rezultat. De exemplu formula {={100;200;300} *{2;4;6}} (Fig. 47 )se aplică în domeniul E1:E3. Altfel se aplică regulile prezentate în Fig. 47.

Fig. 47


9.8.7 Folosirea funcţiilor Excel

Excel oferă o listă detaliată a funcţiilor de care dispune. Pentru listarea funcţiilor Excel se acţionează: (Excel 5.0) Help Contents Reference Information WorkSheet Function Alphabetical

List of Worksheet Functions. În dreapta numelui funcţiei este descris efectul aplicării ei. Din lista funcţiilor afişate se va selecta funcţia dorită prin click sau Tab + Enter,

(Excel 7.0) Help Contents and Index dublu click pe Creating Formulas and Auditing Workbooks dublu click pe Worksheet Function Reference dublu click pe grupa de funcţiiselectare funcţie şi acţionare buton Display sau dublu click pe funcţie.

La selectare se afişează o descriere amănunţită a funcţiei, sintaxa ei (forma sub care apare introdusă în foaia de lucru, exemple de aplicare a funcţiei, funcţii înrudite, precum şi grupa de funcţii din care aceasta face parte7.

Reguli de scriere a funcţiilor8

Funcţiile sunt forme predefinite care la intrare primesc anumite valori, specifice fiecărei funcţii, numite argumente, efectuează o prelucrare a argumentelor şi returnează una sau mai multe valori.

Pentru exemplificare se alege funcţia SUM:Sintaxa: =SUM(număr1; număr2; ...) unde:

SUM Numele funcţieinumăr1; număr2 ... valori (de la 1 la 30 de valori) care se adună:

Valori numerice valori de tip text - transformate unde este posibil în valori numerice valori de tip logic unde TRUE=1, FALSE=0 valori de tip tablou, etc.

Exemple:SUM (2;3)=5SUM(“2”;3;TRUE)=6

Tipuri de date utilizate ca argumente ale funcţiilor. adresă unei celule care conţine o valoare: ex. C3, domeniu de celule ce conţine o serie de valori: ex. C3:J3, nume de celule sau domenii de celule: ex. TOTAL, referinţe la celule din altă foaie de lucru la mapă de lucru deschisă: ex. [Book1]Sheet3!D3, formulă de calcul care produce o valoare sau o serie de valori: ex. C3+J3–Sheet3!D3.

Utilizarea cuvintelor rezervate în sintaxa funcţieiEx. =INFO (type_text) unde type_text este un specificator de cuvânt rezervat. Cuvintele

rezervate reprezintă cuvinte “înţelese” de Excel, care se introduc efectiv ca text, între ghilimele respectând sintaxa funcţiei. De exemplu funcţia INFO(“memavail”) furnizează cantitatea (bytes) de memorie disponibilă a calculatorului, în acel moment.Funcţii care nu utilizează argumente.

Ex. RAND() generează o valoare zecimală aleatoare (întâmplătoare cuprinsă între 0 şi 1.

Deoarece operaţiile care apar în argumentele funcţiilor au grade de prioritate diferite (vezi Curs10 pag.10), parantezele de grupare a operaţiilor vor fi utilizate cu atenţie.

9.8.8. Utilizarea asistentului de funcţii. (Function Wizzard)7 prezentarea este în limba Engleză8 Atenţie ! argumentele funcţiilor se separă prin “ ,” în Excel 5.0 şi prin “;” în Excel 7.0 în continuare utilizându-se notaţia utilizată de Excel 7.0 – “;”


Introducerea funcţiilor se realizează: manual, prin introducere în bara de formule cu ajutorul asistentului de funcţii (Function Wizzard), prezentat în continuare9.S-a ales o foaie de calcul exemplu, unde cu ajutorul funcţiei IF (dacă – atunci – altfel)

aplicată în celula B5 se va determina şi afişa numele persoanei mai în vârstă. O descriere a acţiunii funcţiei ar fi:

dacă vârsta persoanei 1 (B2) este mai mare decât vârsta persoanei 2 (B3), atunci afişează numele persoanei 1, altfel afişează numele persoanei 2.Etapele introducerii funcţiei:

se selectează celula sau domeniul în care va fi introdusă funcţia, se acţionează secvenţa InsertFunction… sau pictograma corespunzătoare din bara de unelte

standard, ceea ce determină deschidera ferestrei Paste Function (Fig. 48. a.) în fereastra Paste Functions, din caseta listă derulantă Function category: se selectează grupa

(categoria) din care face parte funcţia, în fereastra Paste Functions, din caseta listă derulantă Function name: se selectează numele

funcţiei10, după care se acţionează OK, ceea ce determină deschiderea ferestrei de dialog a asistentului de funcţii (Fig. 48 b). Această fereastră de dialog poate fi mutată pe ecran prin drag and drop, într-o poziţie care să permită vizualizarea domeniilor argument şi rezultat.

în fereastra de dialog a asistentului, în casetele text (Logical test, value_if_true, value_if_false) se vor preciza: testul logic, compus din doi operanzi numerici (referinţele celulelor care au ca valoare vârstele

celor 2 persoane) care se compară prin intermediul unui operator logic (> - semnul pentru “mai mare”); introducerea referinţelor se poate realiza de la tastatură sau prin selecţia (click) celulei sau domeniului operand.

valoarea returnată de funcţie dacă condiţia este adevărată; se introduce referinţa celulei care conţine numele persoanei a cărei vârstă a fost trecută în stânga semnului “>”

valoarea returnată de funcţie dacă condiţia este falsă; se introduce referinţa celulei care conţine numele persoanei a cărei vârstă a fost trecută în dreapta semnului “>”.Se observă că în dreptul fiecărei căsuţe text se afişează valoarea atât a argumentelor cât şi

valoarea returnată de funcţie, în stânga jos a ecranului.

9 pentru Excel 7.0 !10 deoarece nu se poate da o regulă generală de introducere a funcţiilor, înainte de utilizarea funcţiei se recomandă crearea unei scheme logice (diagramă) în ciornă, unde se vor preciza exact atât argumentele funcţiei cât şi valorile returnate, după care se va consulta funcţia din lista funcţiilor, pentru informarea exactă asupra tipului de date utilizat de argumente.

Fig. 48. a Fig. 48. b


9.8.9. Prezentarea unor funcţii des utilizate:

Efectuarea scăderilor prin intermediul funcţiei SUM – argumentul care se scade se introduce cu semnul minus. Ex. SUM=(A1; B1;-C1).Efectuarea înmulţirilor şi împărţirilor: Funcţia PRODUCT – înmulţeşte argumentele şi furnizează o singură valoare, produsul acestora.

Ex. PRODUCT(A1:C1;6)=A1*B1*C1*6, pentru valorile 1, 5, 2 în A1, B1 respectivC1 valoarea returnată este 60. Funcţia PRODUCT utilizată la împărţire

Ex. PRODUCT(A1;B1;1/C1)= . Pentru valorile de mai sus valoarea returnată este

2,50, celula rezultat fiind de tip numeric cu 2 zecimale. Funcţia QUOTIENT – obţinerea câturilor11 întregi. Argumentele funcţiei sunt numărătorul

(deîmpărţitul) şi numitorul (împărţitorul), valoarea returnată fiind partea întreagă a rezultatului (câtul, fără rest, a cărui valoare se pierde).

Ex. QUOTIENT (A1;B1) pentru A1=10, B1=3 va returna 3,00 celula rezultat fiind de tip numeric cu 2 zecimale. (Restul=1 sau partea zecimală=0,33)… se va pierde. Funcţia MOD – obţinerea restului unei împărţiri.

Ex. MOD (A1;B1) pentru A1=10, B1=3 va returna 1,00 (restul împărţirii) celula rezultat fiind de tip numeric cu 2 zecimale.Obs. Un argument al unei funcţii poate fi el însuşi o funcţie (funcţie de nivelul 2).

Ex. PRODUCT(SUM(A1;B1);SUM(A2;B2)) va furniza produsul a două sume, (A1+B1)*(A2+B2). Funcţia SQRT – obţinerea rădăcinii pătrate. Funcţia are un singur argument, numărul a cărui

rădăcină pătrată va fi returnată ca valoare.Ex. SQRT(A1)=A1^0,5 pentru A1=10 va returna 3,16 celula rezultat fiind de tip numeric cu 2

zecimale.

Funcţia SUMPRODUCT – înmulţeşte valorile din două sau mai multe coloane (şiruri = Array12) apoi adună rezultatele înmulţirii. În exemplul din Fig. 49 se înmulţeşte coloana Cantitate cu coloana Preţ unitar pentru a furniza costul total al produselor. Dacă una sau mai multe celule din coloană nu ar conţine nici o valoare, funcţia SUMPRODUCT nu va furniza eroare ci va considera celula (celulele) ca având valoarea 0.

Funcţia COUNT – numără (contorizează) câte valori numerice se găsesc în domeniul de celule selectate ca argument. De remarcat că şi valoarea 0 este considerată ca valoare numerică, de aceea dacă o celulă nu se vrea numărată aceasta nu va conţine nici o valoare (Fig. 50).

11 Câtul este rezultatul împărţirii 12 eng. array=vector, şir, linie sau coloană de valori

Fig. 49


Funcţiile

MAX, MIN, MEDIAN – furnizează valoarea maximă, valoarea minimă respectiv valoarea medie a domeniului de celule selectate ca argument. De remarcat că funcţiile se referă doar la celulele care conţin valori numerice. De exemplu în Fig. 50, MIN(B4:F4) va furniza valoarea 4 şi nu 0. De asemenea funcţiile AVERAGE (media aritmetică) şi MEDIAN (valoarea medie) pot conduce la rezultate diferite.

Funcţia AVERAGE – calculează media aritmetică a argumentelor (de tip numeric) funcţiei.Ex. AVERAGE (B4:F4) în Fig. 50 va furniza valoarea 6,75 celula rezultat fiind de tip

numeric cu 2 zecimale. Se observă că celulele fără valori numerice nu sunt luate în calcul. Funcţia ROUND – rotunjeşte o valoare zecimală lungă într-una mai scurtă. Funcţia necesită două

argumente, valoarea zecimală de rotunjit şi numărul de zecimale care să fie conţinute în rezultat.Ex. ROUND(A1;2) pentru A1 = 1234,5678 va furniza valoarea 1234,5700 celula rezultat fiind

de tip numeric cu 4 zecimale. Funcţiile ROUNDDOWN (rotunjire prin lipsă) şi ROUNDUP (rotunjire prin adaos)

Ex. ROUNDDOWN(A1;2) pentru A1 = -1234,5678 va furniza valoarea -1234,5600 celula rezultat fiind de tip numeric cu 4 zecimale. Funcţia TRUNC – elimină parţial sau în întregime valorile zecimale ale primului argument.

Funcţia necesită două argumente, valoarea zecimală de trunchiat şi numărul de zecimale care să fie conţinute în rezultat.

Ex. TRUNC(A1;2) pentru A1 = 1234,5678 va furniza valoarea 1234,5600 celula rezultat fiind de tip numeric cu 4 zecimale. Dacă se omite al doilea argument, acesta este considerat 0. Funcţia INT – rotunjeşte o valoare zecimală prin lipsă, până la cel mai apropiat întreg.

Ex. TRUNC(A1) pentru A1 = 5,6 va furniza valoarea 5,0000 celula rezultat fiind de tip numeric cu 4 zecimale iar TRUNC(A1) pentru A1 = -5,6 va furniza valoarea -6,0000 celula rezultat fiind de tip numeric cu 4 zecimale. Funcţia CEILING (număr; semnificaţie) – rotunjeşte un număr zecimal prin adaos până la cel

mai apropiat multiplu al semnificaţiei. De exemplu dacă se doreşte rotunjirea unei sume de bani la valori de 100 lei se utilizează formula CEILING(ROUND(sumă;-2);100) echivalent cu MROUND(sumă;100).

Funcţia FLOOR (număr; semnificaţie) – rotunjeşte un număr zecimal prin lipsă până la cel mai apropiat multiplu al semnificaţiei.

Funcţia MROUND (număr; semnificaţie) – rotunjeşte un număr zecimal până la cel mai apropiat multiplu al semnificaţiei, fie el mai mare sau mai mic.

Funcţia EVEN (număr) – rotunjeşte o valoare prin adaos până la cel mai apropiat număr întreg par.

Funcţia ODD (număr) – rotunjeşte o valoare prin adaos până la cel mai apropiat număr întreg impar.

Utilizarea funcţiilor care execută teste logice.Funcţia logică verifică datele dintr-o anumită celulă, şi returnează un rezultat în funcţie de

valoarea de adevăr (TRUE sau FALSE13) a condiţiei logice.

13 condiţie este adevărată sau falsă

Fig. 50


Funcţia IF - are trei argumente: testul logic: Ex. B2>=5, valoarea returnată de funcţie, în cazul în care valoarea returnată de testul logic este TRUE:

Ex. ADMIS, valoarea returnată de funcţie, în cazul în care valoarea returnată de testul logic este FALSE:

Ex. RESPINS.Ex. (Fig. 51) IF(B2>=5;”ADMIS”;”RESPINS”) interpretată astfel: dacă valoarea celulei B2 este mai mare sau egală cu 5 atunci returnează textul ADMIS, în caz contrar returnează textul RESPINS.Obs. Valorile text din formule se trec între ghilimele. Al treilea argument poate lipsi, caz în care Excel introduce în celulă mesajul FALSE.Testul logic este compus din operatori logici şi operanzi care pot pot fi la rândul lor alte funcţii logice.operatori logici:

> mai mare< mai mic= egal

>= mai mare sau egal<= mai mic sau egal<> diferit

fucţii logice:Funcţia Sintaxa Semnificaţie

AND AND(test_logic1;test_logic2 ...) returnează valoare TRUE dacă toate argumente sunt adevărate (TRUE)

OR OR(test_logic1;test_logic2...) returnează valoare TRUE dacă cel puţin un argument este adevărat (TRUE)

NOT NOT(test_logic) inversează valoarea logică a argumentului, astfel valoarea TRUE devine FALSE şi reciproc.

Funcţia DELTA - sintaxa DELTA (număr1; număr2) returnează valoarea numerică 1 dacă argumentele sunt egale şi 0 dacă acestea sunt diferite.

Funcţia GESTEP - sintaxa GESTEP (număr; pas) returnează valoarea numerică 1 dacă număr este mai mare sau egal decât pas şi 0 în caz contrar.

Incuibarea funcţiilor logice

Incuibare=utilizarea unei funcţii ca argument al altei funcţii. Funcţia încuibată (de rang 2) trebuie să fie închisă între paranteze şi trebuie să furnizeze o singură valoare, ca argument valid al funcţiei de rang 1.

Fig. 51

Fig. 52


Ex. (Fig. 52) candidatul este admis dacă obţine la ambele probe note mai mari sau egale cu 5., funcţia fiind IF(AND(B2>=5;C2>=5);”ADMIS”;”RESPINS”) pentru candidatul A. Dacă se punea problema ca la cel puţin o probă candidatul să obţină notă mai mare sau egală cu 5 funcţia AND va fi înlocuită cu funcţia OR.

Funcţii de informare Funcţia CELL - sintaxa CELL(tip_informaţie; referinţă) - returnează tipul de informaţie

solicitat, din celula referită.Ex. CELL(“contents”; B2) pentru Fig. 51 va returna valoarea (conţinutul) celulei B2 adică

valoarea numerică 4. Tip_informaţie este cuvânt cheie. O listă a cuvintelor cheie utilizate de funcţie se obţine din Help pentru funcţia CELL. Funcţii IS...(valoare) (din categoria funcţiilor de informare) - returnează valoarea TRUE dacă

celula referită (valoarea) este de un anumit tip de exemplu celulă goală (blank), număr, număr par, număr impar, text, referinţă, etc.


Funcţii de conversie a unităţilor de măsură Funcţia CONVERT - sintaxa CONVERT(număr, “din_unitatea”, ”în_unitatea”) - transformă o

valoare numerică dintr-o unitate de măsură în alta. Unităţile de măsură sunt cuvinte cheie. Aceste pot obţinute din Help pentru funcţia CONVERT.

Ex. CONVERT (1;”m”;”in”) transformă 1 metru în inch. Funcţiile BIN2..., OCT2..., DEC2 ..., HEX2..., transformă valori numerice în şi din sistemele de

numeraţie binar, octal, zecimal şi hexazecimal.

Funcţii financiare ale programului Excel

Funcţia EFFECT - calculează rata dobânzii anuale efectiveSintaxă: EFFECT(rata_nominală; nperi)

Obs. In cazul dobânzii compuse, dobânda cuvenită pentru o perioadă se include în capitalul a cărui dobândă se calculează pentru perioada următoare (dobândă la dobândă) Noţiuni:

Rata dobânzii anuale efective este cunoscută sub numele APR (annual percentage rate = rata procentuală anuală) şi reprezintă procentajul net returnat cu dobânda compusă.

Rata dobânzii simple este procentajul returnat care nu ia în calcul componentele dobânzii compuse.

rata_nominală - rata dobânzii simple,nperi - numărul perioadelor aferente dobânzii compuse din fiecare an.

Funcţia NOMINAL – după calcularea APR, dobânda simplă se calculează cu funcţia NOMINAL.Sintaxă: NOMINAL(rata_efectivă; nperi) – calculează rata dobânzii anuale efective. Funcţia

acţionează invers funcţiei EFFECT.rata_efectivă - rata dobânzii anuale efective,nperi - numărul perioadelor aferente dobânzii compuse din fiecare an.

Funcţii de datare automată a foilor de calcul

Funcţia NOW() - funcţia preia data şi ora exactă de la ceasul sistemului de calcul. Rezultatul poate fi de forma “10.06.1998 23:42”, în funcţie de formatarea celulei.

Funcţia TODAY() - funcţia preia numai data, fără oră.

Funcţii pentru calcule cu date calendaristice

Se cunoaşte că Excel reprezintă data calendaristică în format numeric zecimal, unde: partea întreagă reprezintă zilele începând cu anul 1900, astfel cifra zecimală 1 reprezintă

data de 1 ianuarie 1900, ora 0.00, partea zecimală reprezintă orele, minutele, secundele, ca fracţiuni ale unei zile întregi. De

exemplu o secundă reprezintă reprezintă

Calculele cu date calendaristice sunt efectuate de Excel prin calcule matematice asupra reprezentărilor numerice zecimale ale datelor.

Reprezentarea numerică zecimală a unei date calendaristica se numeşte dată serială.

Funcţia DATEVALUE(dată_text) – returnează data serială corespunzătoare datei calendaristice în format text. Atenţie, textul trebuie să corespundă cu reprezentarea datei de către Excel (setările regionale – Regional Settings)

Funcţia DATE(an;lună;zi) - returnează data serială corespunzătoare datei calendaristice introduse ca argument prin an, lună, zi.


Funcţiile MONTH(dată_serială), DAY(dată_serială), YEAR(dată_serială), returnează luna, ziua respectiv anul unei date seriale.

Funcţiile HOUR(dată_serială), MINUTE(dată_serială), SECOND(dată_serială), returnează luna, ziua respectiv anul unei date seriale, când aceasta conţine parte zecimală.

Obs. Dacă funcţiile prezentate anterior nu sunt disponibile, se vor instala din Add-Ins...Analysis ToolPack.

9.9. Diagrame

O diagramă este reprezentarea grafică a datelor din foaia de lucru. Diagramele pot fi create direct în foaia de lucru curentă sau în foi de lucru separate, putând fi tipărite în cadrul foii de lucru sau separat.

Pentru trasare unei diagrame se selectează domeniul de valori din care Excel va extrage datele, pe baza cărora va fi trasată diagrama (Fig 53). Se recomandă ca în cazul în care selectăm şi etichete de coloane(Trim1, …) şi linii (Nume_1, …), celula de intersecţie a rândului şi coloanei ce conţin etichetele (celula B2 în Fig. 53), să fie fără conţinut. După selectarea domeniului de date se acţionează secvenţa Insert Charts sau click pe pictograma Chart Wizzard din bara de meniuri standard, ceea ce determină deschiderea asistentului pentru crearea diagramelor. Trasarea diagramei parcurge 4 etape (Excel 7.0) sau 5etape (Excel 5.0):

1. Chart Type – selectarea tipului de diagramă. Se poate opta pentru categoriile: Standard Type – tipuri standard: coloană, bară, linie, etc… Custom Types – tipuri speciale de diagrameObs. Se va selecta tipul adecvat setului de date.

2. Chart Source Data – specificarea setului de date, modul de interpretare a datelor – pe coloană (column) sau pe linie (row) – , a seriilor14 de date.

3. Chart Options – opţiuni pentru diagramă, care constă în: Titles – titluri pentru diagramă, axa verticală, axa orizontală, Axes – proprietăţi ale axelor şi a datelor trecute de-a lungul axelor, Gridlines – stabilirea modului în care apare grilajul diagramei, Legend – stabilirea proprietăţilor legendei diagramei, Data Labels – stabilirea apariţiei datelor numerice sursă pe diagramă, Data table – opţiuni de afişare a întreg tabelului sursă.

14 De exemplu în Fig. 53 seriile de date sunt Nume_1, Nume_2, …fiecare serie conţinând datele pentru Trim1, Trim2, …

Fig. 53


4. Chart Location – localizarea diagramei: ca obiect în foaia de lucru curentă, în altă foaie de lucru.

Prin acţionarea butonului Finish trasarea diagramei se încheie.

După trasare diagrama poate fi mutată prin drag & drop, poate fi formatată prin selectarea diagramei şi efectuarea unui click stânga (dublu click pt. Excel 5.0) pe componenta diagramei ce urmează a fi formatată. Comenzile se dau prin intermediul ferestrelor de dialog (Fig. 54). De exemplu efectuând click stânga pe datele numerice aflate de-a lungul axei Ox alegând opţiunea Format Axis, se deschide o fereastră meniu din care se realizează setarea valorilor ce apar de-a lungul axei.

Din meniul deschis prin acţionarea click stânga (dublu click pt. Excel 5.0) pe suprafaţa liberă (de culoare albă în Fig. 54) se pot deschide (prin selectare opţiune meniu) ferestre de configurare a: suprafeţei diagramei, Format Chart Area… tipului de diagramă, Chart Type… sursei datelor, Source Data… opţiunilor de trasare a diagramei, Chart Options… - se deschide fereastra de dialog din Fig. 53 localizarea diagramei, Location… punerea diagramei într-o fereastră independentă, de unde poate fi tipărită separat de foaia de lucru,

Chart WindowTot din meniul anterior se pot realiza:

decuparea diagramei, Cut, şi memorarea ei în Clipboard copierea diagramei, Copy, în Clipboard lipirea diagramei , Paste, din Clipboard în foaia de calcul, ştergerea diagramei, Clear, aducerea diagramei în faţă, Bring to Front, trimiterea diagramei în fundal, Send to Back,

Fig. 54


asignarea unui macro diagramei, Assign Macro…


9.10. Baze de date şi liste

Bază de date - în Excel - mod de organizare a informaţiilor în vederea gestionării facile a acestora. Informaţiile sunt aşezate într-o structură tabelară pe rânduri şi coloane. Fiecare rând al bazei de date este numit înregistrare şi fiecare coloană este numită câmp. O celulă aparţine astfel unui anumit câmp al unei înregistrări. Fiecare coloană (câmp) va înmagazina un anumit tip de dată, deci celulele fiecărui câmp vor fi formatate corespunzător acelui tip de dată. Pentru fiecare coloană se poate preciza o etichetă care va fi numele câmpului. In Fig. 55 s-a constituit o bază de date, după modelul unui catalog şcolar, în care s-au înmagazinat date pentru 2 elevi, cu codul matricol 101 şi 102, la 2 materii, Limba Română şi Matematică, pe 2 semestre. Fiecare elev primeşte 2 note, (data acordării notei se memorează în câmpul Data) la fiecare materie pe fiecare semestru. Baza de date se completează în ordinea primirii notelor, pentru fiecare elev.

Baza de date conţine câmpurile, fiecare de tipul specificat: codul matricol - text numele - text

Fig. 55

Fig. 56


prenumele - text materia - text nota – numeric întreg data - dată calendaristică semestrul - text

După constituirea bazei de date, aceasta poate fi utilizată în vederea următoarelor acţiuni:

Ordonarea (sortarea) datelor în vederea aducerii acestora într-o formă convenabilă extragerii unor informaţii sau efectuării unor calcule (Fig. 56).

Pentru sortarea datelor se selectează domeniul de date care urmează a fi sortate (Inclusiv numele câmpurilor dacă au fost definite) apoi se acţionează secvenţa DataSort. Se deschide fereastra de dialog Sort (Fig. 57).

In această fereastră se selectează din casetele listă derulantă numele câmpurilor după care se face sortarea. Pentru aceleaşi valori ale unui câmp sortarea se poate face după valorile unui al doi-lea câmp. Excel oferă posibilitatea sortării succesive după 3 câmpuri. Câmpurile de sortare vor fi alese astfel încât să descrie modelul real al bazei de date (în cazul de faţă, un catalog şcolar), sau dacă nu există un model, să servească eficient şi rapid extragerii informaţiei şi efectuării unor calcule. Pentru exemplul de faţă datele se sortează pe elevi (Cod matricol), pentru acelaşi elev datele vor fi sortate pe semestre, iar pentru acelaşi elev şi semestru datele vor fi sortate pe materii, model care descrie gruparea reală a datelor într-un catalog şcolar.

Efectuarea unor calcule (subtotaluri) şi extragerea unor submulţimi de date

Fig. 57


Pentru calcularea subtotalurilor (în cazul de faţă calcularea mediilor semestriale la fiecare materie (Fig. 58) iniţial baza de date va fi sortată corespunzător în vederea obţinerii subtotalurilor. Apoi se selectează domeniul datelor pentru care se calculează subtotalul, inclusiv numele câmpurilor, după care se acţionează secvenţa Data Subtotals... Se deschide fereastra de dialog Subtotal. In această fereastră de dialog se selectează (Fig. 59): criteriul de grupare a datelor - în secţiunea At Each Change in, din caseta listă derulantă se

selectează numele câmpului Materia ceea ce corespunde situaţiei reale (catalog) unde pentru a calcula media la o materie se consideră grupul de note la aceeaşi materie.

funcţia utilizată la calcularea subtotalurilor - în secţiunea Use Function din caseta listă derulantă se selectează numele funcţiei - Average (medie aritmetică)

precizarea câmpului (câmpurilor) pentru care se calculează subtotalurile - în secţiunea Add Subtotals to se selectează numele câmpului Nota singurul pentru care are sens calcularea mediei.

se acţionează OK pentru calcularea subtotalurilor şi gruparea datelor, sau Cancel pentru renunţare. Acţionând butonul Remove All se şterg eventualele subtotaluri calculate anterior.

Subtotalurile pot fi adăugate înainte sau după grupurile de date - Summary below data . De asemenea grupurile pot fi puse fiecare pe pagină separată - Page Break Between Groups. După calcularea subtotalurilor foaia de calcul se formatează. Pentru exemplul de faţă s-a realizat formatarea: celulelor unde este afişată valoarea mediei (numeric cu 2 zecimale, bold) chenar dublu la sfârşitul fiecărui grup înlocuirea numelui funcţiei Average cu Medie acţionând secvenţa Edit Replace. ştergerea eventualelor linii (înregistrări) libere lăsate în urma procesului de calcul şi grupare a

datelor.Vizualizarea grupurilor de date, la diferite nivele se realizează prin acţionarea simbolurilor de

structurare prezente în fereastra activă. Semnificaţia simbolurilor a fost precizată în subcapitolul 9.5.8 din Curs 9. pag. 8.

Fig. 58

Fig. 59


Obs. Se

recomandă ca ordonarea datelor, gruparea şi calculul subtotalurilor să se realizeze în foi de lucru diferite, prin copierea (duplicarea) foii de lucru în care s-au introdus datele primare, mai ales pentru utilizatorii neavansaţi; aceasta în vederea păstrării intacte a bazei de date iniţiale, deoarece testarea ordonării şi grupării optime a datelor poate duce la alterarea datelor iniţiale.

În vederea îmbunătăţirii vizualizării bazelor de date de mari dimensiuni, care depăşesc marginile din dreapta şi de jos a ecranului activ (vizibil), se poate utiliza metoda de “îngheţare” a etichetelor de coloană (cap de tabel) cât şi a coloanelor semnificative (de exemplu Cod Matricol, Nume, Prenume în Fig. 60). Astfel la acţionarea pictogramelor din barele de deplasare orizontală şi verticală coloanele respectiv liniile “îngheţate” vor rămâne imobile (vizibile), defilând doar zona de sub linii şi din dreapta coloanelor. Pentru aceasta se selectează celula aflată imediat sub liniile şi imediat în dreapta coloanelor ce vor rămâne “îngheţate”, după care se acţionează secvenţa WindowFreeze Panes. În Fig. 60, pentru “îngheţarea” liniei A1 şi a coloanelor A, B, C s-a selectat celula D2 după care s-a acţionat secvenţa WindowFreeze Panes.

Selectarea anumitor date folosind condiţiile impuse (Filtrare).

Pentru realizarea filtrării datelor dintr-o bază de date se selectează etichetele de coloană (linia ce conţine numele câmpurilor, (domeniul A1:G1 în Fig. 61) după care se acţionează secvenţa Data Filter… Auto Filter . În dreapata etichetelor vor apare pictograme săgeată orientate în jos. Prin acţionarea pictogramei se deschide o fereastră meniu de unde se pot selecta criterii predefinite, pentru a afişa: doar înregistrările care au o anumită valoare a câmpului a cărui etichetă s-a acţionat (Ex. Cod

Matricol = 101 sau 102, valorile fiind luate din baza de date), doar înregistrările care au valoarea vidă (Blanks) sau nevidă (NonBlanks) a câmpului a cărui

etichetă s-a acţionat, toate înregistrările (All)

Fig. 60

Fig. 61


Înregistrările care îndeplinesc condiţiile impuse din fereastra Custom Auto Filter deschisă prin acţionarea opţiunii Custom… (Fig. 62). În această fereastră se poate edita o condiţie logică compusă astfel: Condiţie_logică, Condiţie_logică_ 1 şi condiţie_logică_2, Condiţie_logică_ 1 sau condiţie_logică_2.

Operandul care se compară este câmpul a cărui filtru s-a acţionat, în cazul de faţă Cod matricol, valoarea cu care se compară poate fi o valoare existentă în câmpul selectat sau o valoare introdusă de la tastatură15. Operatorii de comparaţie se selectează din casetele listă derulantă aflate în dreapta ferestrei de dialog. Operatorii de compunere a condiţiei logice se selectează prin acţionarea butoanelor opţiune And, Or. Filtrul se aplică prin acţionarea butonului de comandă OK.

Operaţii de adăugare, modificare, eliminare şi căutare a înregistrărilor în baza de date.

Metoda cea mai comodă de a gestiona o bază de date în Excel este formularul pentru date (Fig. 63). Caseta de dialog a formularului se deschide prin acţionarea secvenţei DataForm…

Elementele formularului pentru date sunt: bara de titlu cu numele foii de calcul care conţine lista,

15 valoarea va corespunde tipului câmpului selectat.

Fig. 62

Fig. 63


indicatorul de înregistrări care precizează numărul înregistrării curente şi numărul total de înregistrări, 1 of 16 în Fig. 63,

casete de afişare / editare a câmpurilor; au trecute în dreapta numele câmpurilor, bara de defilare prevăzută cu butoane a căror acţionare (click) determină trecerea la înregistrarea următoare / anterioară, acţionarea click pe bară între săgeţi, “sare” 10 înregistrări odată.

butoane de comandăDeplasarea de la o casetă la alta sau de la un buton de comandă la altul se face prin acţionarea

tastei Tab sau a combinaţiei <Shift-Tab> în sens invers. Selectarea unui element se poate realiza şi prin click.

Gestionarea bazei de date constă în:Adăugarea unei înregistrări.

se acţionează butonul New, se introduc de la tastatură datele pentru fiecare câmp al înregistrării care se adaugă, în

caseta aferentă; pentru deplasarea de la o casetă la alta se acţionează Tab şi nu Enter ! după completarea ultimului câmp se acţionează tasta Enter

Modificarea unei înregistrări se selectează înregistrarea prin acţionarea barei de defilare sau căutare cu opţiunea

Criteria, se reeditează câmpurile înregistrării care se modifică se acţionează Enter, înainte de deplasarea la o altă înregistrare, înregistrarea modificată se poate restaura prin

acţionarea butonului Restore. Câmpurile (celulele) protejate cât şi cele calculate nu pot fi editate.

Eliminarea (ştergerea) unei înregistrări. se selectează înregistrarea prin acţionarea barei de defilare sau căutare cu opţiunea

Criteria, se acţionează butonul Delete Excel avertizează că înregistrarea va fi eliminată definitiv. Dacă se răspunde cu OK

înregistrarea este definitiv pierdută; Cancel anulează ştergerea.Căutarea unei înregistrări

se acţionează butonul Criteria în caseta aferentă câmpului după care se face căutarea se trece o condiţie logică sau se

utilizează wildcards . De exemplu dacă se scrie P* în caseta Nume se vor căuta toate persoanele a căror nume începe cu litera P,

se acţionează unul din butoanele Find Next sau Find Previous.Facilitatea AutoComplete

se acţionează click dreaptaPick From List sau <Alt-săgeată jos> în câmpul de completat, se deschide o listă cu valorile existente introduse anterior, din care se selectează valoarea

dorită nu acţionează decât pentru valori de tip text.

CUPRINS

9.8.3 Conectarea documentelor prin formule 19.8.4 Precedentele şi subordonatele unei celule. 19.8.5 Automatizarea operaţiilor de rutină utilizând macrouri 59.8.6 Formule pentru tablouri 69.8.7 Folosirea funcţiilor Excel 8

9.8.8. Utilizarea asistentului de funcţii. (Function Wizzard) 99.8.9. Prezentarea unor funcţii des utilizate 10

9.9. Diagrame 149.10. Baze de date şi liste 16


Date post:	10-Feb-2016
Category:	Documents
Upload:	tfemilian
View:	226 times
Download:	9 times

CURS11

Documents