Cuprins Capitolul 1. Definirea notiunilor de valuta, piata valutara. .2 1.1. Valutele si monedele internationale....................2 1.2. Conceptul si formele valutei...........................2 1.3 Piata valutara..........................................3 1.4. Trasaturi ale pietei valutare..........................3 1.5. De ce exista schimburile valutare?.....................3 1.6. Unde se localizeaza pietele de schimburi valutare?.....3 Capitolul 2. Cursul valutar – concept, tipologie, functii, formare...................................................... 3 2.1. Definirea conceptelor de baza..........................3 2.2 Tipologia cursurilor de schimb..........................3 2.3. Functiile cursului de schimb...........................3 2.4. Formarea cursului valutar..............................3 2.5. Factorii care influenteaza formarea cursului de schimb.3 Capitolul 3. Mecanismul determinarii cursurilor de schimb....3 3.1. Determinarea cursului de schimb la vedere..............3 3.2. Stabilirea nivelul cursului de schimb la termen („forward”).................................................3 3.3. Modalitati de determinare a altor tipuri de cursuri de schimb......................................................3 Capitolul 4. Evolutia cursului valutar.......................3 4.1. Evolutia istorica a cursului valutar...................3 4.2. Anticiparea evolutiei in timp a cursului de schimb – „Technical Analysis”........................................3 ANEXA 1...................................................... 3 ANEXA 2...................................................... 3 ANEXA 3...................................................... 3 1
Transcript
Cuprins
Capitolul 1. Definirea notiunilor de valuta, piata valutara...................................................2
1.1. Valutele si monedele internationale.............................................................................2
1.2. Conceptul si formele valutei..........................................................................................2
Diversificarea disponibilitatilor in valuta este de natura sa atenueze influentele
monedelor statelor dezvoltate asupra relatiilor economice internationale. Controlul asupra
procesului diversificarii imbunatatirea gestiunii riscului de transfer pe pietele valutare7.
1.3 Piata valutara
Piata valutara reprezinta ansamblul operatiunilor de vanzare-cumparare de valute
liber-convertibile si devize (trate, bilete la ordin, cecuri etc), efectuate in principal de catre
banci sau alte institutii autorizate.
In derularea unor asemenea operatiuni, pe langa bancile comerciale, mai participa si
alti operatori valutari: firme care desfasoara operatiuni de import-export, diversi intermediari
(comisionari, brokeri etc), operatori speculatori etc.
Piata valutara are ca obiect principal vanzarea-cumpararea de valute liber-
convertibile, schimbarea de valute efective pe valute de cont sau invers, vanzarea-cumpararea
de efecte de comert sau vanzarea efectelor de comert pe valuta efectiva sau de cont etc.
Pe piata valutara se desfasoara comertul cu valute, piata valutara centralizeaza
cererea si oferta de valuta (valuta efectiva, valuta de cont) si de devize exprimate in valuta.
In functie de marimea comparativa a cererii si ofertei de valuta se stabileste cursul
valutar .
Desi se ocupa cu tranzactii valutare internationale, pietele valutare sunt organizatii
ale tarii pe teritoriul careia functioneaza si se supun legislatiei tarii respective.
Cu toate acestea, exista piete valutare a caror activitate serveste unor interese
nelocalizate pe un anumit spatiu geografic si care functioneaza ca piete internationale, desi
formal au sediul in una sau alta din aceste tari. Aceasta piata este piata eurovalutelor.
In general, piata eurovalutelor se compune dintr-un numar mare de banci comerciale
care au in profil operatiuni cu valuta, precum si dintr-o bursa valutara, adica o organizatie
interbancara cu activitate reglementata prin lege si care vine in sprijinul comertului cu valute
si devize. Unele piete, printre care si cea din Romania, nu dispun de bursa, ci numai de banci,
care tin o stransa legatura intre ele, din punct de vedere al tranzactiilor valutare8.
Pietele valutare permit participantilor la piata sa schimbe o anumita moneda contra
altei monede.
7Voinea Gheorghe - Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2001, p. 27-298Anghel Marcel - Relatii valutare, Editura Matrix Rom, Bucuresti 2002, pag. 37-41
5
Una dintre parti cumpara o anumita moneda de la cealalta parte, in schimbul unei alte
monede. Sumele corespunzatoare celor doua monede sunt determinate de cursul de schimb
valutar dintre cele doua monede.
Data la care cele doua monede sunt schimbate intre ele este cunoscuta sub numele de
data de reglementare sau data valutei (value date).
Piata valutara constituie o piata unica si este cea mai mare piata din lume. Conform
datelor Bancii Reglementatoare Internationale, care monitorizeaza activitatea pietei valutare,
peste 1.400 miliarde USD sunt tranzactionate in fiecare zi pe aceasta piata.
Pentru a pune aceasta cifra in perspexctiva ei reala trebuie mentionat ca valorile
comertului global total cu marfuri corporale insumeaza, in cursul unui an, cam acelasi volum
ca cel al tranzactiilor realizate pe pietele valutare in numai cateva zile. Rezulta deci ca piata
valutara este cu mult mai mare decat toate celelalte piete luate la un loc.
Pe piata valutara, tranzactiile pot fi executate in sume, la date si sub denumiri
variabile. Nu exista marimi sau termene de contract standardizate9.
1.4. Trasaturi ale pietei valutare
Piata valutara este subordonata normelor si legilor financiar-valutare ale tarii, pe
teritoriul carei functioneaza, fiind controlata de banca centrala, precum si de autoritatile
financiar-monetare ale statului respectiv.
Chiar daca unele piete valutare au caracter international, cum este cazul pietelor din
New York, Londra, Paris, Frankfurt pe Main, Tokyo etc, acestea se supun prevederilor
legislatiei financiar-bancare ale tarilor din interiorul carora functioneaza.
Piata valutara reprezinta un ansamblu de relatii intre banci (interbancare), intre banci
si clientii lor sau intre clienti prin intermediul bancilor.
Dimensiunea pietei valutare depinde de volumul tranzactiilor din pietele valutare
nationale, care, cu privire la interdependenta lor, formeaza piata valutara internationala.
In general, la baza relatiilor valutare stau relatii economice, insa se intalnesc si cazuri
de relatii valutare fara a avea ca suport tranzactii economice. Asemenea relatii apar in
procesul speculatiilor valutare si al arbitrajului valutar.
Pe piata valutara participa mai multi subiecti, bancile, care sunt operatorii sau
judecatorii principali ai pietei si care detin ponderea tranzactiilor valutare, societatile
comerciale, adica operatorii-comercianti care participa la tranzactiile de import-export de
9 Wiley John & sons, Introducere in studiul pietelor monetare si valutare, Editura economica, 2000, pag. 25-27
6
marfuri si servicii, brokerii sau intermediarii care sunt operatori-speculatori si statul, care
intervine pentru a sustine moneda nationala intre anumite limite rezonabile.
In cadrul bancilor comerciale exista banci dealer, care opereaza pe cont propriu si in
numele lor si al clientilor sai si banci broker, care sunt intermediari ce actioneaza in nume
propriu, insa numai in functie de dispozitiile primite de la clienti.
Un rol aparte il are banca centrala a statului, deoarece ea reglementeaza activitatea
valutara la nivel national.
In cadrul intermediarilor sau brokerilor se intalnesc si curtierii, care reprezinta o
categorie de intermediari aparte, deoarece ei centralizeaza ordinele de vanzare-cumparare de
valute si informeaza clientii cu diferitele aspecte ale pietei valutare.
O pozitie insemnata o au asa-zisii pozitionisti, care sunt preocupati, in general, de
efectul transferurilor bancare, precum si corespondentii bancari care urmaresc gradul de
expunere la risc al bancilor pe valute, in functie de sumele tranzactionate.
Principala activitate care se desfasoara pe piata valutara este vanzarea-cumpararea de
valute convertibile (in anexa 1 este redata „lista valutelor cu acronimele care apar in lista
cursurilor pe pietele valutare).
Vanzarea de valuta reprezinta oferta pe care o pun pe piata firmele din operatiunile
comerciale (exportul de matrfuri), din operatiunile necomerciale (servicii din turism, din
asigurari, din transporturi etc.), precum si banca centrala (BNR), pentru mentinerea cursului
valutar in limitele normale.
Cumpararea de valuta reprezinta cererea si are la baza solicitarea firmelor pentru
plata unor importuri de produse si servicii, diversele cereri pentru interese speculative sau din
partea bancii centrale, pentru achitarea unor imprumuturi externe ori pentru imbunatatirea
rezervei valutare.
Piata valutara contribuie la accelerarea platilor internationale, la marirea ponderii
creditului extern in cadrul fluxurilor de capital, precum si la integrarea pietelor valutare
internationale in procesul de mondializare economica10.
Companiile care importa sau exporta marfuri cumpara aceste marfuri intr-o anumita
moneda si le vand intr-o alta moneda. Aceasta inseamna ca platesc intr-o moneda si incaseaza
intr-o moneda diferita. De aceea ele au nevoie sa converteasca in moneda in care platesc
marfurile respective o parte din banii pe care ii primesc. In mod similar, o companie care
cumpara un activ intr-o alta tara trebuie sa plateasca pentru acesta in moneda locala, asa incat
va trebui sa converteasca moneda sa nationala in moneda locala a respectivei tari.
Speculatiilor
Cursul de schimb valutar (FX) dintre doua monede variaza in functie de cererea si
oferta corespunzatoare pentru cele doua monede. Traderii pot obtine profituri prin cumpararea
unei monede la un anumit curs si vanzarea acesteia la un curs mai favorabil. Speculatia
constituie de departe cea mai mare parte a tranzactiilor de pe piata valutara.
Hedging-ului (protectia contra fluctuatiilor)
Companiile care detin active, de exemplu fabrici, in alte tari sunt expuse riscului ca
valoarea acestor active, exprimata in moneda nationala, sa varieze datorita fluctuatiilor
inregistrate de cursul de schimb a doua monede semnificative. In timp ce activele straine pot
pastra aceeasi valoare in moneda straine, ele produc fie profit, fie pierdere in moneda interna a
companiei, in cazul in care cursul de schimb se modifica. Companiile pot elimina aceste
potentiale profituri sau pierderi prin hedging. Acesta implica executarea unei tranzactii
valutare ce va compensa cu exactitate profitul sau pierderea inregistrata pe seama activului
strain din cauza modificarilor cursului de schimb valutar.
1.6. Unde se localizeaza pietele de schimburi valutare?
Schimburile de valute sunt tranzactionate in intreaga lume, over-the-counter (OTC),
operand 24 de ore pe zi.
Anumite instrumente de schimb valutar, denumite produse derivate, sunt insa
tranzactionate la burse.
Londra este cel mai mare centru de tranzactii FX din lume, urmata de New York si,
respective, Singapore. Tranzactionarea tinde sa apara intr-un anumit centru, in cursul orelor
sale normale de functionare. Prin urmare, tranzactionarea incepe in Asia, apoi se muta la
Londra, la sfarsitul zilei de lucru asiatice si continua la New York, la sfarsitul zilei de lucru la
Londra.
Capitolul 2. Cursul valutar – concept, tipologie, functii, formare
8
2.1. Definirea conceptelor de baza
Schimburile economice internationale fiind exprimate in valuta, presupun
cunoasterea cursului valutar si a factorilor ce exercita influenta asupra lui.
Cursul valutar reprezinta raportul valoric dintre moneda unei tari si moneda altei
tari sau pretul unei valute exprimat in alta valuta. Intr-o alta formulare, cursul valutei exprima
pretul la care o moneda nationala se schimba cu alta valuta11. Raportul de schimb dintre valute
are un caracter sintetic, deoarece permite compararea produsului intern brut, a preturilor, a
salariilor si a productivitatii muncii12.
Legat de cursul de schimb sunt cunoscute notiunile de paritate si cotatie. In ceea ce
priveste paritatea monetara, aceasta exprima raportul dintre unitatea monetara a unei tari si
unitatea monetara a unei alte tari in vederea preschimbarii. Nu trebuie confundata notiunea de
curs valutar cu aceea de paritate, care se exprima prin acelasi raport. Diferenta este aceea ca
paritatea este o notiune abstracta, teoretica si nu corespunde intotdeauna cu aceea de curs
valutar13, care rezulta pe piata in urma unei conjuncturi economice,politice etc.
Cotatia (cotarea) urmareste, de asemenea, stabilirea raportului (echivalentei) intre
moneda nationala si valutele straine.
Frecvent este folosita cotatia directa14 prin care este exprimat pretul monedei straine
in moneda nationala.
Cotatia indirecta este intalnita in Marea Britanie, intrucat este exprimat pretul unei
lire sterline in diferite unitati de moneda straina. Bancile americane folosesc cotatia indirecta
atunci cand negociaza cu banci din Europa (cu exceptia Marii Britanii).
Cotatia incrucisata (cross-rate) presupune interventia unei a treia monede in
vederea echivalarii unei unitati de moneda straina in unitati de moneda nationala. Aceasta
atreia moneda poate fi dolarul, DST etc.
2.2 Tipologia cursurilor de schimb
11 Krueger Anne O. - Determinarea cursului valutar, Editura Sedona, Timisoara, 1996, p. 2212 Voinea Gheorghe - Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2001, p. 3113 Constantin Floricel - Relatii si tehnici financiar-monetare internationale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1 99414 cotarea directa considera valuta ca o marfa al carei pret este evaluat in unitati de moneda nationala. Nu exista o identitate de opinii, insensul ca unii autori considera ca lira sterlina se afla in regim de cotatie directa
9
Are la baza criterii care se refera la:
1. conditiile modificarii cursului de schimb;
2. locul stabilirii cursului de schimb;
3. termenul la care cursul este valabil;
4. obiectivele de analiza.
1. In ce priveste conditiile modificarii, deosebim:
a. cursul de schimb flotant (fluctuant) – format pe piata valutara in raport cu
cererea si oferta privind valuta respectiva, in conditii similare celor de pe piata marfurilor.
Generalizarea acestui tip de curs s-a produs dupa 1973 si se mentine si in prezent in una dintre
variantele: flotare administrata, controlata („managed floating”, „dirty floating”) in sensul ca,
insituatia unor evolutii perturbatoare, statul intervine prin intermediul bancii centrale care,
intr-o forma declarata sau mascata, vinde sau cumpara valute, influentand astfel cursul de
schimb in sensul stabilitatii acestuia; flotare pura, in care interventia statului pentru efectuarea
de „corectii” nu este presupusa.
b. Cursul de schimb fix (stabil), existent in multe tari inainte de 1973, presupune
obligativitatea guvernelor (pentru statele membre in FMI) de a mentine variatia cursului de
schimb aflat sub influenta factorilor pietei, intre limitele de 1% (ulterior s-a stabilit
2.25%) in jurul paritatii monetare oficiale. Mentinerea intre astfel de limite se realizeaza prin
vanzari sau cumparari de valute de catre banca centrala.
De asemenea, sunt intalnite variantele:
- curs de schimb ancorat („pegged”) de o valuta forte (in raport cu care este stabilita o
zona monetara) sau de un cos valutar (DST) in raport cu care moneda fluctueaza;
- sistem de paritati glisante – in sensul corelarii cursului de schimb cu evolutia unor
indicatori economici importanti (PIB, IGP);
- acorduri de cooperare monetara, ce presupun o intelegere intre mai multe tari
privind paritatea.
2. In raport cu locul stabilirii cursului unei monede putem deosebi:
a. cursul de schimb oficial – stabilit in modul unilateral de catre autoritatea
monetara din tara respectiva. Legat de cursul de schimb oficial se intalnesc si termenii de curs
de schimb nominal (prin care se specifica pretul unitatii monetare pentru principalele valute in
raport cu moneda nationala), curs oficial conventional (stabilit unilateral de guvernele tarilor
10
cu moneda neconvertibila) si fixing (curs de caracter oficial stabilit de un grup restrans de
specialisti solicitati de banca centrala; are caracter de curs mediu in ziua t).
b. cursul de schimb al pietei – reprezinta cursul stabilit pe piata valutara in raport cu
cererea si oferta. In acelasi sens este folosit termenul de curs de schimb bancar sau cotatie
oficiala a pietei.
Cursul de bursa reprezinta cursul stabilit in tarile in care preponderent in negocierea
pretului monedelor este sistemul burselor.
Cursul de casa (la ghiseu) reprezinta cursul publicat la care banca efectueaza
preschimbarea in bani lichizi a diverselor valute. Daca se are in vedere in ce postura se
situeaza casa de schimb sau banca in actiunea de vanzare-cumparare de moneda se utilizeaza
termenul curs de cumparare (inscris in pozitia I si intotdeauna mai mic decat cursul de
vanzare, reprezentand pretul in moneda naqtionala la care se cumpara o unitate valutara
straina), respectiv curs de vanzare (inscris in pozitia II, superior celui de cumparare,
exprimand pretul la care este vanduta de catre banca sau casa de schimb valuta straina).
Diferenta dintre aceste doua cursuri reprezinta ecartul, marja („spread”).
Cursul de schimb tolerat (cursul negru sau gri) se stabileste la asa-numita bursa
neagra in situatii in care s4e impun restrictii privind operatiunile institutiilor legale de schimb
sau in cazul unor monede neconvertibile, care nu sunt cotate la banci sau burse.
3. In raport cu termenul (momentul) la care cursul este acceptat, deosebim:
- cursul de schimb la vedere („spot”) se refera la cursul stabilit in ziua respectiva si
care este afisat;
- cursul de schimb la termen („forward”) reprezinta cursul care va fi luat in calcul
la virarea banilor in conturi, actiune care se considera ca se va desfasura dupa trecerea unui
interval mai mare de 48 ore;
- cursul de deschidere reprezinta cursul la care au fost operate tranzactiile la
inceputul zilei respective si care, de regula, nu difera prea mult de cursul de inchidere al zilei
precedente;
- cursul de inchidere – aplicat in cazul ultimelor operatiuni din ziua la care un astfel
de curs se refera. Deseori, acest gen de curs serveste drept element de referinta in contracte,
precum si la stabilirea valorii DST publicata in ziua urmatoare;
- cursul la sfarsitul perioadei, ca si cursul mediu, se poate referi la nivelul cursului
din ultima zi a saptamanii, lunii, trimestrului, respectiv la media cursurilor dintr-o perioada
(zi, saptamana etc) si prezinta interes indeosebi in descrieri si analize statistice.
11
Referitor la cursul de schimb si timpul la care se refera, intalnim, in limbajul
dealerilor, expresii precum:
- over night – cursul de schimb de astazi pentru maine (la deschidere);
- tom next – cursul la vedere pentru ziua urmatoare (maine) si ziua viitoare
(poimaine);
- spot next – cursul la vedere pentru ziua urmatoare.
Publicarea cursurilor de schimb se realizeaza sub forma listelor de cursuri. Acestea
sunt redate sub forma de afisaje electronice (pentru populatie) sau comunicari interbancare
internationale realizate de institutii specializate (Reuters, Tele Rate etc), dar si in ziare, reviste
de specialitate, pliante ale bancilor.
4. In raport cu obiectivele de analiza economica deosebim:
- cursul de schimb efectiv – se determina ca o medie aritmetica ponderata
(folosindu-se ponderi justificate economic) a modificarilor valutei respective in raport cu
celelalte valute importante;
- cursul de schimb real pentru moneda R (exprimat in unitati de moneda R ce revine
pe o unitate de valuta K) se determina inmultind cursul de schimb nominal cu raportul dintre
indicele de preturi inregistrat in tara R si indicele de preturi inregistrat in aceeasi perioada in
tara K. De mentionat ca indicele de preturi se poate referi fie la varianta care include preturile
la consumatori (PPC), fie la preturile produselor industriale (PPI) sau la pretul unitatii de
munca;
- cursul de schimb de echilibru implica neinterventia guvernului pe piata valutara
(flotare pura) si este reprezentat, pe termen scurt, de cursul dominant in sistemul cursurilor
bilaterale, respectiv pe termen lung, de acel nivel al cursului de schimb care a contribuit
semnificativ la echilibrul balantei de plati externe pentru o perioada suficient de indelungata
(2-3 ani)15.
In vederea asigurarii unui curs optim al valutelor, statul poate interveni pe pietele
valutare16. Prin interventia pe piata valutara se intelege activitatea bancii centrale de a
cumpara sau vinde unele valute in scopul ridicarii, respectiv scaderii cursului acestor valute in
raport cu moneda nationala, prin influentarea cererii si ofertei. Rolul autoritaii monetare
consta in a interveni prin vanzarea sau cumpararea pe piata valutei celei mai solicitate, în
15 Pecican Eugen Stefan - Piata valutara, banci si econometrie, Editura Economica, Bucuresti, 2000, pag. 110-11416 Kiritescu Costin - Relatiile valutar-financiare internationale, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978, pag. 88-89
12
vederea readucerii cursului la nivelul anterior. Statul intervine indirect, folosind taxa
scontului. Astfel, daca intentioneaza sa majoreze oferta de valuta pentru a face presiuni asupra
cursului, statul creste taxa scontului, ceea ce determina cresterea nivelului general al
dobanzilor pe piata respectiva , atragand în felul acesta capitalul strain. Prin aceasta
interventie, este facilitata patrunderea valutei straine in tara . Acest proces se poate
aplica si invers. O alta posibilitate este aceea de interventie directa piata, autoritatea
monetara completand oferta de valuta in cazul în care aceasta este insuficienta sau
completand, în caz contrar, cererea de valuta. Interventia pe piata poate fi: discretionara,
atunci când statul are intentia sa intervina oricând si la orice curs sau limitat la o anumit
perioada si la un anumit nivel al cursului.
Devalorizarea reprezinta micsorarea oficiala a valorii unei monede. Aceasta are
drept consecinta micsorarea puterii de cumparare a monedei si modificarea raportului de
preschimbare fata de alte monede.
Deprecierea valutara reprezinta fenomenul prin care o moneda, pe un interval dat,
isi diminueaza puterea de cumparare in raport cu alte monezi.
In relatiile de comert exterior, devalorizarea si deprecierea favorizeaza exportul si
actioneaza ca o frana la import.
Revalorizarea reprezinta majorarea oficiala, prin lege, a valorii unei monede si are
drept consecinta directa cresterea puterii de cumparare a monedei revalorizate si modificarea
raportului de preschimbare fata de alte valute. Ca si devalorizarea, revalorizarea este tot mai
rar utilizata.
Reprecierea valutara reprezinta fenomenul prin care o moneda , pe un interval de
timp dat, isi mareste puterea de cumparare.
In relatiile de comert exterior, atat revalorizarea cât si reprecierea actioneaza ca o
frana la export si incurajeaza impoturile.
2.3. Functiile cursului de schimb
Cursul de schimb al valutei isi exprima menirea prin urmatoarele functii17:
- functia de instrument de evaluare a bunurilor si serviciilor din
relatiile economice internationale;
- functia de instrument de conversie si comparare a puterii de
cumparare a monedelor din diferite tari;
17 Daianu Daniel - Functionarea economiei si echilibrul extern, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1992, pag.77
13
- functia de mecanism de influenta in relatiile economice
internationale prin care pot fi stimulate exporturile, restranse importurile si modificat
echilibrul valutar.
2.4. Formarea cursului valutar
Cursul de schimb al valutei se formeaza in mod diferit:
- in conditiile in care valorile paritare ale monedelor se exprimau in aur,
cursul valutei se calcula in functie de cantitatile de aur reflectate de monede:
Cv =
- cursul valutar poate fi stabilit in mod conventional de autoritatea
monetara a unei tari;
- cursul valutar se poate forma prin confruntarea cererii si a ofertei de
valuta pe piata valutara;
- cursul valutar se calculeaza in functie de raporturile a doua monede fata
de o alta moneda;
- cursul valutar se poate determina pornind de la puterea de cumparare a
unei monede (Pc1) care se raporteaza la puterea de cumparare a altei monede (Pc2).
Din acest raport rezulta numarul unitatilor monetare nationale (n Mn) pentru o unitate
monetara straina:
Cv = ; Cv =
Puterea de cumparare a unei monede depinde de bunurile si serviciile oferite si de
nivelul preturilor. Paritatea puterii de cumparare reflecta bunurile si serviciile ce se pot
achizitiona cu unitatile monetare din doua tari18.
2.5. Factorii care influenteaza formarea cursului de schimb
- situatia balantei de plati – daca o tara inregistreaza deficit al balantei de plati
externe, economia natioanla nu poate sa asigure produsele corespunzatoare sumelor in
moneda nationala existente in strainatate. Detinatorii de moneda vand sumele pe piata
valutara, oferta de valuta depaseste cererea si moneda se depreciaza. Daca tara prezinta
excedent al balantei de plati, sumele in valuta se pot utiliza pentru cumpararea marfurilor si a
serviciilor din strainatate, cererea de valuta este mai mare decat oferta si moneda se apreciaza;
18Voinea Gheorghe - Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2001, pag. 63-64
14
- raportul dintre cererea si oferta de valuta – cererea de valuta depinde de valoarea
importurilor, de serviciile internationale necesare, de termenele de rambursare a creditelor, de
nivelul dobanzilor si de iesirile de capitaluri. Oferta de valuta este determinata de exportul de
marfuri, de incasarile din servicii internationale, de incasarile din rambursari de credite si
dobanzi si de intrarile de capital;
- cresterea masei monetare in circulatie – contribuie la deprecierea valutei; masurile
de reducere a masei monetare determina aprecierea monedei;
- extinderea sau reducerea creditului – influenteaza economia nationala si implicit
cursul de schimb;
- dobanda ridicata – descurajeaza solicitarea de credit, diminueaza masa monetara in
circulatie si genereaza efecte pozitive asupra cursului de schimb;
- raportul dintre preturile de export si preturile bunurilor importate;
- politica de impozite si structura cheltuielilor bugetare – stimuleaza sau restrang
productia interna, consumul in sectorul public si influenteaza cursul de schimb;
- masurile de politica economicaI – favorizeaza sau ingradesc schimburile economice
internationale si implicit exercita influente asupra cursului de schimb;
- cumpararea sau vanzarea de valuta pe piata valutara de catre banci;
- productivitatea ridicata- se reflecta in competitivitate, in cresterea exporturilor si in
asigurarea echilibrului extern, influentand, implicit, cursul de schimb;
- investitiile dirijate spre ramurile cu productivitate si eficienta ridicata;
- aprecierile favorabile sau neincrederea;
- gradul de acoperire a importurilor pe seama exporturilor19.
Capitolul 3. Mecanismul determinarii cursurilor de schimb
3.1. Determinarea cursului de schimb la vedere
19 Voinea Gheorghe - Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2001, pag. 68-70
15
Cursul de schimb afisat pe panourile electronice ale bancilor, in ziare, pe ecranele
televizoarelor, in vitrinele caselor de schimb etc. se fundamenteaza pe informatii, calcule,
intuitii, conjuncturi de interese, reprezentand, asadar, „ce se vede” dintr-un ansamblu, deseori
cu o baza destul de larga, de informatii si decizii.
Indeosebi cursul de schimb la vedere stabilit de cele mai importante banci
reprezinhta indicatorul principal in raport cu care se formeaza sau se stabilesc prin calcule
celelalte tipuri de cursuri. Din punct de vedere teoretic, stabilirea cursului de schimb la
vedere se bazeaza pe:
- teoria paritatii puterii de cumparare;
- teoria paritatii ratei dobanzii;
- considerente legate de echilibrul balantei de plati.
O unitate monetara (R) exprimata in valuta altei tari (K) presupune stabilirea unui
astfel de curs de schimb incat puterea de cumparare exprimata in unitati monetare (R), ca si a
celei exprimate in valuta (K) sa fie aceeasi.
Teoria paritatii puterii de cumparare sta la baza stabilirii cursului de schimb
indeosebi pe termen lung si mediu. Pe termen scurt, cursul de schimb este influentat indeosebi
de directia fluxurilor de capital care, la randul ei, depinde de nivelul ratei dobanzii. Astfel, o
crestere semnificativa a ratei dobanzii in cazul unei valute convertibile poate atrage fluxurile
de capital daca respectiva valuta este suficient de „puternica” pe piata si, intr-o conjunctura
data, prezinta o deosebita incredere. Intr-un astfel de caz, oarecum de exceptie, pretul acelei
valute va creste (se va aprecia), ea fiind tentanta prin dobanda ce o aduce. Corespunzator,
celelalte valute vor fi cotate (in unitati de moneda cu dobanda marita) la preturi mai mici (se
vor deprecia). Mai frecventa este situatia in care o crestere a dobanzii pentru o valuta (nu
dintre cele mai puternice) este urmarea unui proces inflationist, ceea ce „sperie” capitalurile
si, ca urmare, acea valuta va fi oferita spre vanzare in mod mai intens, ceea ce va avea drept
urmare ieftinirea ei (deprecierea) in raport cu celelalte valute la care rata dobanzii nu s-a
modificat.
Privit prin prisma echilibrului balantei de plati, cursul de schimb se modifica in
cazurile in care apar dezechilibre ale balantei. Astfel, o balanta pasiva la contul curent
presupune, cel putin din punct de vedere teoretic, un deficit de valuta si un exces de moneda
nationala. Ca urmare, valuta fiind deficitara in tara respectiva, este normal sa fie solicitata mai
intens pentru „a acoperi gaurile” devenind mai scumpa (valuta se va aprecia) in aceeasi
masura in care moneda nationala, exprimata in respectiva valuta, va deveni mai ieftina (se va
deprecia).
16
Elementele teoretice isi gasesc un corolar in reprezentarile formale. Astfel, din
egalitatea presupusa de teoria paritatii puterii de cumparare:
se ajunge la relatii care permit stabilirea cursului de schimb in perioada imediat urmatoare
(t+1).
In ce priveste fluctuatia cursului de schimb, aceasta este fundamentata teoretic de
diferentele dintre tari privind evolutia inflatiei, rata dobanzii, anticiparile agentilor economici
privind evolutia in viitor a cursurilor20.
Din punct de vedere practic, stabilirea cursului de schimb presupune luarea in
considerare a elementelor de teorie mentionate, fie sub forma manifestarii lor directe (ca o
reactie imediata la scumpirea unor produse de baza, ridicarea semnificativa a ratei dobanzii
intr-o tara), fie indirecte (luand in calcul atitudinea clientilor, mersul pietei vizavi de moneda
unei tari). De asemenea, adevarat este faptul ca si alte informatii importante sunt avute in
vedere, precum: necesarul sau excedentul de valuta al bancii, rezultatele prognozelor, relatiile
dintre banci, relatiile interumane (intre angajatii diferitelor banci care realizeaza tranzactii
monetare)21.
Astfel, avand in vedere cazul unei banci de o anumita anvergura pe piata valutara,
stabilirea cursului de schimb se realizeaza, in varianta initiala, in ziua t (curs de deschidere)
inca inainte de ora 8, cand incep tranzactiile, tinandu-se seama de urmatoarele surse de
informare:
- cursurile de schimb „la inchidere” la bancile din New York (dar si din alte centre de
pe coasta de est a SUA) si functiile privind piata valutara asiatica, care sunt piata care precede
in timp deschiderea pietei europene, asa cum apare pe ecranele calculatoarelor conectate la
agentiile Reuters, Telerate etc. Intereseaza cotatiile din New York stabilite la sfarsitul zilei
20 in legatura cu fluctuatia cursului si valorile anticipate, deseori rezultatele unor prognoze, informatii adevarate sau false, temeri bazate pe experiente similare din trecut, este ilustrativ urmatorul caz: in timpul conflictului armat dintre Anglia si Argentina privind insulele Falkland tranzactiile de lire sterline erau tensionate intrucat nu se stia cum vor evolua lucrurile. In momentul in care in sala de arbitraj a unei banci din New York un oficial („cheafdealer”) a anuntat ca nava amiral britanica (nava carrier Hermes) a fost scufundata, s-a declansat o vanzare intensa de lire si, corespunzator, o ieftinire (depreciere) rapida a acestei valute. Ulterior s-a constat ca mesajul aparut pe ecrane se referea la pierderea liniei de cotatii Telerate (masaj redat concis prin „carrier lost”). Era deci un mesaj interpretat gresit, ceea ce a avut ca urmare pierderi insemnate suferite de banca. Sursa: Walmsley T. – „The foreign exchange and money markets guide” , Editura Wiley Fin., 199521 Pecican Eugen Stefan - Piata valutara, banci si econometrie, Editura Economica, Bucuresti, 2000, pag. 114-126
17
precedente intrucat ele au fost realizate in tara care „da tonul” pe piata valutara internationala,
iar pe de alta parte, diferenta de fus orar face ca bancile din SUA sa functioneze suficient de
multe ore dupa ce bancile europene „au inchis” pentru a putea oferi informatii proaspete
privind „mersul pietei”.
- stirile comunicate de principalele agentii de presa privind evenimentele petrecute
„peste noapte” (mai precis anterioarele 14-15 ore care au trecut de la inchiderea activitatii
zilei precedente). Astfel de stiri, precum: calmitati naturale sau calamitati naturale,
compromiterea exporturilor unei tari, schimbari privind politica economica, guvernul,
majoritatea parlamentara intr-o directie care trezeste neincredere, cresterea preturilor la
produsele de baza sau a ratei dobanzii etc. privind tara K fac ca increderea in puterea de
cumparare a minedei K sa scada (uneori vertiginos) si ca urmare este oferita intens spre
vanzare, desi solicitarile scad, ceea ce o va face mai ieftina in raport cu alte valute (are loc o
depreciere vizibila a monedei tarii in care evenimente de genul celor enumerate au avut loc);
invers, daca in tara Z se anunta schimbari in bine (stabilitate sau expansiune pe plan
economic, recolte bune, rata scazuta a inflatiei, excedent al balantei comerciale etc.) ele au ca
urmare mentinerea pretului monedei Z sau chiar scumpirea unei astfel de monede in raport cu
alte valute (apreciere);
- rezultatele analizei si prognozei evolutiei cursului de schimb pentru valutele
importante asa cum rezulta din „citirea” diagramelor speciale (chart systems). Astfel de
analize sunt realizate de catre specialistii din domeniul cunoscut sub denumirea de analiza
tehnica („technical analysis”). Evident, evolutia cursurilor de schimb la banca respectiva (la
care urmeaza a se stabili cursul initial) va fi, de asemenea, obiect de analiza si prognoza
pentru specialistii respectivi;
- pozitia bancii in postura careia ne situam, in sensul luarii in calcul a cursului la
inchidere in ziua precedenta, a rezervelor de valuta, a obligatiilor fata de clienti, intentiilor din
ziua respectiva.
Toate informatiile din sursele mentionate sunt comentate in cadrul „echipei”
(serviciului) care stabileste cursul la deschidere si se ajunge la o cotatie initiala a dolarului
SUA.
Pe baza cotatiilor stabilite similar privind fiecare valuta in raport cu dolarul SUA se
procedeaza la stabilirea cursurilor de schimb incrucisate. In tranzactii care presupun astfel de
„incrucisari” de cursuri se mai poate adauga cursului astfel stabilit o mica valoare
reprezentand „plata” efortului transferului.
18
Rezultatele privind cursurile la care s-a ajuns trebuie finalizate asa incat, la ora de
deschidere a activitatii bancii, acestea sa fie afisate. Din momentul deschiderii, cursul de
schimb va fi stabilit pe piata. De exemplu, primul apel telefonic este primit de la banca A din
Marea Britanie, care solicita acceptarea unui schimb valutar, dolari contra euro. Luand
cunostinta de cursul bancii franceze presupunem ca nu accepta tranzactia, ceea ce confirma
bancii franceze faptul ca a stabilit un curs corect (in limbajul dealerilor un astfel de curs este
etichetat „prity” sau „au pair”). Daca un alt apel telefonic, de aceasta data al bancii B din
Germania, accepta cursul bancii franceze, aceasta acceptare poate reprezenta un semnal ca
este cazul sa fie scumpit dolarul intrucat este posibil sa para si alte cereri masive de dolari.
Semnalul fiind receptat, se modifica cursul de schimb.
Retelele de comunicatii rapide (Reuters, Swift, Telerate etc.) preiau informatia, ca si
alte informatii de acest fel, si le comunica bancilor interesate. Apelurile telefonice se succed,
banca franceza poate deveni si ea interesata sa solicite altor banci diverse valute la schimb. Ca
urmare, cursurile de schimb se pot modifica frecvent si aceasta pana la ora de inchidere a
activitatii bancii, cand „se trage linia” si se stabileste profitul sau pierderea, precum si cursul
la inchidere.
3.2. Stabilirea nivelul cursului de schimb la termen („forward”)
Schimburile pe plan extern permit plata sau incasarea fie imediat, la vedere sau cash,
fie la un termen viitor (mai tarziu de 48 de ore) stabilit prin contract. Motivul pentru care
plata/incasarea sumei, exprimata in valuta specificata in contract, are loc la un termen viitor
cansta fie in protejarea contra riscului de a pierde datorita modificarii, in timp, a cursului de
schimb, fie din ratiuni financiare.
Din punct de vedere teoretic, stabilirea cursului de schimb la termen se bazeaza pe
corespondenta dintre raportul ratelor dobanzii celor doua valute la care se refera cursul si
raportul dintre cursul la termen si cel la vedere.
,
unde R reprezinta moneda interna in care este evaluata unitatea de valuta K (1 K = n unitati
monetare R).
Din egalitatea de mai sus rezulta:
19
Corespunzator teoriei paritatii ratei dobanzii, cursul la termen este aproximativ la
paritate cu rata dobanzii (proportia in care difera rata dobanzii monedei R de alte valute este
aproximativ proportionala (direct) cu diferenta dintre cursul la termen si cel la vedere).
Intre cursul de schimb la termen si cel la vedere poate exista egalitate sau,
dimpotriva, inegalitate, in sensul ca una dintre monede (de exemplu K) poate deveni, la un
termen viitor, mai scumpa in raport cu cealalta moneda (R). In acest caz, se afirma ca moneda
K este platita „cu prima” (forward premium); invers, daca moneda K devine mai ieftina
(exprimata in unitati monetare R) la un termen viitor, se afirma ca ea este platita „in pierdere”
(forward discount).
Ratiunea pentru care cursul la termen poate sa difere de cursul la vedere are drept
punct de plecare deosebirile la rata dobanzii. Se cosidera ca aparitia de deosebiri
semnificative in ceea ce priveste rata dobanzii „afisata” la o valuta, comparativ cu altele,
reprezinta un semnal edificator cu privire la puterea de cumparare prezente, dar si viitoare a
valutei respective. Mai concret, daca valuta K se deosebeste de moneda R printr-o rata a
dobanzii mai mare, se considera ca exista „in spatele” monedei K un proces inflationist care
genereaza rate mai mari ale dobanzii si, ca urmare, o astfel de valuta este normal sa fie mai
slab cotata in raport cu alta valuta. Aceasta, cu atat mai mult cu cat cresterea dobanzilor
insoteste, de regula, un proces de depreciere care va continua in decursul timpulului. Pe de
alta parte, avantajul dobanzii sporite obtinute de detinatorul de valuta K pana la termenul
realizarii schimbului valutar (corespunzator contractului) justifica un cost pe care acest
detinator il va suporta prin acceptarea pretului mai mic (discount) al valutei K in moneda R la
termenul platii.
Din punct de vedere practic, la stabilirea cursului de schimb la termen se tine
seama de mai multe aspecte, si in primul rand de diferenta dintre ratele dobanzilor, dar si de
marimea intervalului pana la termenul contractual de efectuare a platii/incasarii, ca si de
previziunile privind evolutia cursului la vedere. In acest sens, cursul la termen poate fi privit
ca o prognoza (dintre cele mai precise) de a carei exactitate depind castigul sau pierderea de
pe urma schimbarilor de curs intervenite pana la termenul stabilit. Termenul la care se va
plati/incasa poate fi stabilit la cateva zile de la data incheierii contractului (3-7 zile), dar si
peste 9 sau 43 de zile (broken dates), insa mai frecvente sunt termenele de 1,3 sau 6 luni. In
putine cazuri si numai pentru valute deplin convertibile, de incredere, termenul este mai mare,
ajungand si pana la 3-5 ani.
Tranzactia la termen se poate realiza la telefon urmand ca actele sa se incheie
ulterior, insa o data perfectata ea nu mai poate fi anulata. Se poate „iesi din afacere” prin
20
revanzare, respectiv rascumparare a sumei, corespunzator contractului. In ceea ce priveste
stabilirea cursului la termen, si implicit a primei sau pierderii, se poate accepta, in anumite
cazuri de evidenta normalitate pe piata valutara, egalitatea CSvedere = CStermen. Situatia
nefiind frecventa in intervale de timp mai mici sau mai mari, mai des intalnita este situatia in
care cursul la termen difera de cel la vedere. Pentru a stabili, in astfel de cazuri, nivelul
cursului la termen se au in vedere urmatoarele:
- pentru cursul de schimb al valutei K, exprimata in unitati monetare R,
se considera ca in cazul in care rata dobanzii pentru valuta K este superioara ratei
dobanzii pentru moneda R se procedeaza la stabilirea unui curs la termen mai mic
decat cursul la vedere (discount pentru K, premium pentru R).
- se stabileste marimea primei/pierderii (d) pe baza relatiei:
,
unde: R – moneda interna; K – moneda externa.
- se determina cursul de schimb la termen insumand algebric diferenta
obtinuta anterior (d) la cursul la vedere (la cumparare):
O varianta de calcul a cursului la termen include atat acoperirea riscului de valuta
(urmare a deprecierii valutei pentru care vom obtine echivalentul in moneda interna la
termen), cat si avantajul dobanzii superioare a valutei. Relatia de calcul devine:
- finalizarea tranzactiei la termenul stabilit.
In limbajul operatorilor de curs de schimb (dealeri) se specifica mai degraba
diferenta dintre cursul la vedere si cursul la termen („forwrd outright rate”) prin cifre care
