UNIVERSITATEA TEFAN CEL MARE SUCEAVA FACULTATEA DE TIINE ECONOMICE I ADMINISTRAIE PUBLIC

TEHNICI

SI

OPERATIUNI

BANCARE

Suport de curs pentru nvmnt la distan Lect. Dr. Mihai Popescu

ANUL UNIVERSITAR 2010 2011

Cuprins: Capitolul 1.................................................................................................................... 5 SISTEMUL SI INSTRUMENTELE DE PLATI INTERBANCARE ................... 5 Obiective: ..................................................................................................................... 5 1.1 SISTEMUL DE PLATI.......................................................................................... 5 1.2 INSTRUMENTE DE PLATI.................................................................................. 7 1.3 OPERATIUNI BANCARE DE PLATI ................................................................. 8 1.4 CONTURILE BANCARE .................................................................................... 10 Concepte cheie: ............................................................................................................ 12 Teste grila..................................................................................................................... 13 Capitolul 2 ................................................................................................................... 14 PLATILE CU NUMERAR. ...................................................................................... 14 Obiective: ..................................................................................................................... 14 2.1 NUMERARUL CA INSTRUMENT DE PLATA.................................................. 14 2.2 CONFECTIONAREA BANCNOTELOR.............................................................. 15 Teste grila...................................................................................................................... 16 Capitolul 3 .................................................................................................................... 17 TRANSFERUL DE CREDIT ..................................................................................... 17 Obiective: ....................................................................................................................... 17 3.1 PROCEDEE DE DECONTARI.............................................................................. 17 3.2 TRANSFERUL DE CREDIT ................................................................................. 18 3.3 ORDINUL DE PLATA........................................................................................... 18 3.3.1 Caracteristicile ordinului de plata ......................................................................... 19 3.3.2 Circuitul ordinului de plata ................................................................................... 19 3.4 ACREDITIVUL BANCAR ..................................................................................... 20 Teste grila........................................................................................................................ 21 Capitolul 4 .................................................................................................................... 22 TRANSFERUL DE DEBIT........................................................................................ 22

4.1 DEBITUL DIRECT ................................................................................................ 22 4.2 PLATILE PROGRAMATE .................................................................................... 22 4.3 CECUL BANCAR .................................................................................................. 23 4.3.1 Caracteristicile cecului .......................................................................................... 23 4.3.2 Tipuri de cecuri ..................................................................................................... 24 4.3.3 Procesarea bancara a cecurilor .............................................................................. 25 4.4 GIRAREA CECULUI.............................................................................................. 26 Teste grila........................................................................................................................ 26 Capitolul 5 ..................................................................................................................... 28 CAMBIA SI PROCESUL CAMBIAL ....................................................................... 28 5.1 CAMBIA CA INSTRUMENT DE PLATA ............................................................ 28 5.1.1 Caracteristicile cambiei ......................................................................................... 28 5.1.2 Tipuri de cambie..................................................................................................... 30 5.1.3 Emiterea cambiei.................................................................................................... 30 5.1.5 Scontarea cambiei .................................................................................................. 31 5.1.6 Scadenta si plata cambiei ....................................................................................... 31 5.2 BILETUL LA ORDIN.............................................................................................. 32 5.3 PROCESUL CAMBIAL.......................................................................................... 32 5.3.1 Girul ....................................................................................................................... 33 5.3.2 Avalul ..................................................................................................................... 34 5.4 ACTIUNI JURIDICE PENTRU RECUPERAREA CAMBIEI ............................... 35 5.4.1 Protestul...................................................................................................................35 5.4.2 Regresul................................................................................................................... 35 5.4.3 Executarea silita ...................................................................................................... 36 5.4.4 Alte reglementari juridice privind cambia .............................................................. 36 Teste grila......................................................................................................................... 37

Capitolul 6 ..................................................................................................................... 38 COMPENSAREA INTERBANCARA........................................................................ 38

6.1 CONCEPTUL DE COMPENSARE ........................................................................ 38 6.2 TIPURI DE COMPENSARI SI DECONTARI ....................................................... 39 6.3 ETAPELE COMPENSRII .................................................................................... 40 Teste grila........................................................................................................................ 44 Capitolul 7 ..................................................................................................................... 45 INSTRUMENTE DE PLATI IN RELATIILE ECONOMICE INTERNATIONALE................................................................................................... 45 7.1 MODALITATI DE PLATA (DECONTARE)........................................................ 45 7.2 INCASOUL DOCUMENTAR ............................................................................... 45 7.3 ORDINUL DE PLATA........................................................................................... 47 7.4 ACREDITIVUL DOCUMENTAR......................................................................... 47 7.4.1 Tipuri de acreditive documentare......................................................................... 47 7.4.2 Deschiderea acreditivului documentar ................................................................. 49 7.4.3 Utilizarea acreditivului documentar ..................................................................... 49 Teste grila....................................................................................................................... 50 Capitolul 8 ..................................................................................................................... 51 PLATILE ELECTRONICE ....................................................................................... 51 8.1 CONCEPTUL DE PLATI ELECTRONICE .......................................................... 51 8.2 PLATILE ELECTRONICE CU DECONTARE BRUTA IN TIMP REAL............53 8.3 INSTRUMENTE ELECTRONICE DE PLATA ................................................... 54 8.3.1 Ordinul de plata electronic .................................................................................. 54 8.3.2 Cecul electronic.................................................................................................... 55 8.4 SEMNATURA ELECTRONICA .......................................................................... 55 Teste grila...................................................................................................................... 57 Capitolul 9 .................................................................................................................... 58 TRANSFERURI ELECTRONICE DE FONDURI ................................................. 58 9.1 TRANSFERURI DE VALORI MARI......................................................................58 9.1.1 Procedeul SWIFT................................................................................................... 58

9.1.2 Procedeul TARGET .............................................................................................. 60 9.2 TRANSFERURI DE VALORI MICI ...................................................................... 61 9.2.1 Procedeul EUROGIRO ......................................................................................... 61 9.2.2 Procedeul Western Union si MoneyGram ............................................................. 62 Teste grila......................................................................................................................... 63 Capitolul 10 ....................................................................................................................64 CARDUL BANCAR......................................................................................................64 CARDUL CA INSTRUMENT DE PLATA................................................................... 64 10.2 TIPURI DE CARDURI.......................................................................................... 66 10.3 OPERATIUNI CU CARDURI .............................................................................. 68 10.3.1 Emiterea cardurilor............................................................................................... 69 10.3.2 Operatiuni de retragere de numerar...................................................................... 69 10.3.3 Operatiuni de plati cu carduri la comercianti ....................................................... 70 10.4 COMPENSAREA INTERBANCARA A TRANZACTIILOR CU CARDURI .... 70 10.5 OPERATIUNI FRAUDULOASE CU CARDURI.................................................. 71 10.6 CARDURILE IN ROMANIA.................................................................................. 72 Teste grila..........................................................................................................................73 Capitolul 11 ................................................................................................................... 74 INTERNETUL BANCAR ............................................................................................74 11.1 INTERNETUL BANCAR CANAL DE COMUNICARE ...................................74 11.2 OPERATIUNI BANCARE PRIN INTERNET ..................................................... .75 11.3 RISCUL OPERATIONAL PRIN INTERNET....................................................... 76 11.4 SECURITATEA OPERATIUNILOR BANCARE PRIN INTERNET.................. 79 Teste grila........................................................................................................................ 82 Capitolul 12 .................................................................................................................. 83 CANALE ALTERNATIVE DE PLATI ELECTRONICE.......................................83 12.1 VIDEOTEX............................................................................................................ 83 12.2 MOBILE BANKING............................................................................................. 84

12.3 MULTICASH......................................................................................................... 86 Teste grila........................................................................................................................ 87 CAPITOLUL 13............................................................................................................. 88 Sistemul bancar romnesc i evoluia acestuia ........................................................... 88 13.1. Sistemul bancar n Romnia................................................................................... 88 13.2. Evolutia sistemului bancar din Romnia................................................................ 91 13.2.1. Perioada 1991-1996............................................................................................ 92 13.2.2. Perioada 1996-2000............................................................................................. 92 13.2.3. Perioada 2000-2006............................................................................................. 92 13.3. Strategia BNR pentru implementarea Noului Acord de Capital (Basel II )........... 93 13.3. Organizarea sistemelor bancare: tipuri de banci, categorii de clientela.................. 95 13.4. Tipuri de banci la nivel international ..................................................................... 95 13.5. Categorii de clientela n Romania ......................................................................... 97 Clienti persoane juridice.................................................................................................. 97 Clienti persoane fizice..................................................................................................... 97 CAPITOLUL 14............................................................................................................ 99 Creditul bancar ............................................................................................................. 99 14.1. Tipologia creditelor ............................................................................................... 99 14.2. Credite acordate persoanelor fizice ...................................................................... 100 14.3. Credite acordate persoanelor juridice.................................................................... 102 14.3.1. Credite destinate necesarului de capital fix....................................................... 102 14.3.2. Credite destinate creanelor comerciale ............................................................ 102 14.3.3. Credite de trezorerie .......................................................................................... 103 14.3.4. Factoring............................................................................................................. 104 14.3.5. Leasing financiar ............................................................................................... 105 14.3.6. nchirierea-achiziionarea industrial................................................................ 105 14.4. Credite acordate statului....................................................................................... 105 BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................... 108

Capitolul 1 SISTEMUL SI INSTRUMENTELE DE PLATI INTERBANCARE

Obiective: Sisteme de plati Instrumente de plati Operatiuni bancare de plati Conturi bancare Sistemul de plati si compensari reprezinta o componenta importanta a sistemului monetar si prin acesta a infrastructurii financiare a economiei, asigurand circulatia banilor si transferul de active monetare. Descarcarea de obligatie pentru schimbul marfii, serviciului sau altui activ, se face de persoana care devine noul proprietar prin cedarea catre fostul proprietar a unui activ convenabil acestuia. Daca activul transmis este sub forma de moneda, obligatia este pecuniara si se considera indeplinita printr-un act de plata. Relatiile din cadrul sistemului de plati sunt relatii pecuniare si acestea trebuie sa se finalizeze prin plata definitiva si irevocabila pentru ca tranzactia sa se incheie si sa inceapa un nou ciclu. 1.1 SISTEMUL DE PLATI Sistemul de plati a fost definit in diverse variante de catre institutiile de credit si cele de cercetare, fiind reconsiderat in functie de evolutia monedei si a tehnologieie de inregistrare si transmisie. Cea mai reprezentativa definitie o consideram pe cea elaborta de CPSS (Committee for Payment System Secretariat) din cadrul Bancii Reglementelor Internatioanle, potrivit careia sistemul de plati reprezinta un set de aranjamente pentru descarcarea obligatiilor asumate de agentii economici cu ocazia procurarii de resurse reale ori financiare, altfel decat prin barter, deci prin transferul titlului de proprietate asupra unor active, care, in virtutea faptului ca sunt larg acceptate sunt cunoscute sub numele de bani. Sistemul de plati are doua functii complementare: intermedierea tranzactiilor si garantarea schimburilor. Intermediera este asigurata de bancile comerciale si de alti agenti

nonbancari (companii de plati, brokeri, posta) care efectueaza servicii de transfer de fonduri si de stingere a obligatiilor de plata. Acesti agenti desfasoara activitati de interes public si de aceea sunt supusi autorizarii, supravegherii prudentiale si altor forme de control din partea bancii centrale. Garantarea este asigurata in final de banca centrala prin deschiderea de conturi centralizate ale bancilor comerciale care sunt si un mecanism de garantare a tuturor decontarilor din economie, precum si prin sistemul de imprumutator de ultima instanta. Elementele componente ale unui sistem de plati cuprind institutiile care furnizeaza servicii de plati, diversele forme de creante transferate, metodele si mijloacele de transfer, mesajele si canalele de comunicatie. In general, un sistem de plati are forma unei piramide cu mai multe trepte. Pe prima treapta (la baza ) se afla masa persoanelor fizice si juridice care desfasoara activitati ce dau nastere la obligatii de plata. Populatia reprezinta sursa primara de economisire in societate care face depozite si accepta serviciile bancilor pentru activitatea cu amanuntul. Persoanele juridice sunt companiile care desfasoara activitati economice, altele decat cele cu bani, precum si institutiile publice si cele nonprofit. A doua trepta o constituie sistemul bancar la care agentii au conturi sau unii agenti nonbancari specializati (brokeri, posta). Preferinta persoanelor fizice si juridice pentru banci este dererminata de creantele asupra acestora (depozitele) care au caracter de lichiditate iar transferurile se pot efectua imediat si la intreaga valoare. Treapta a treia o constituie casele de compensatie care pot fi de stat sau particulare, dar sub controlul bancii centrale. Treapta a patra este agentul de decontare, una din bancile de prim rang din economie sau in unele cazuri acest rol il indeplineste chiar banca centrala. Ultima treapta este banca centrala care are rolul de supraveghetor, imprumutator de ultima instanta si garantor. Plata si transferul de fonduri. Prin plata se intelege transferul de fonduri care are ca efect stingerea obligatiunilor financiare dintre partile participante la o tranzactie economica si schimbul de proprietate a activului in timp ce transferul de fonduri are un continut mai larg si fara un scop economic, ca de ex. transferul de bani dintr-un cont in altul, transferul de bani catre o alta persoana in scop umanitar sau pentru studii, transferul de bani de catre o persoana care lucreaza in strainatate catre familia din tara de resedinta etc. Transferuri interbancare si intrabancare. Transferurile de fonduri pentru efectuarea platilor pot avea loc intre banci diferite si in acest caz acestea se numesc transferuri

interbancare spre deosebire de transferurile de fonduri intre unitatile aceleiasi banci care se numesc transferuri intrabancare. Transferurile interbancare modifica situatia soldurilor din conturile de la banca agent de decontare, deci o modificare patrimoniala, cele intrabancare determinand numai o miscare interna, soldul de la agentul de decontare ramanand nemodificat. Decontarea reprezinta transferul de fonduri intre banci si incarcarea-descarcarea de gestiune a bancilor participante la transfer, precum si finalizarea platii prin descarcarea de gestiune a platitorului (debitorul) fata de beneficiarul platii (creditorul). Activele care circula in sistemul de plati (banii) reprezinta creante asupra guvernului (moneda metalica), asupra bancii centrale (bancnotele sau fondurile banesti din evidentele bancii centrale) si asupra institutiilor bancare (depozitele bancare). Aceste active sunt cunoscute sub denumirea generica de mijloace de decontare, folosita mai ales in activitatea de analiza a activitatii bancare. Decontarile se impart in doua mari categorii: pe baza bruta si pe baza neta. Decontarile pe baza bruta sunt cele care se efectueaza operatie cu operatie si sunt specifice platilor de valori mari in timp ce decontarile pe baza neta sunt cele supuse compensarii, cand se plateste soldul net debitor sau se incaseaza soldul net creditor si sunt specifice platilor de valori mici. Notiunea de decontare se foloseste mai mult in sistemul bancar iar cea de plati in practica agentilor economici si a populatiei in relatiile cu bancile, dar exista o tendinta de generalizare a notiunii de plati si in sfera activitatii bancare. Platile electronice. Progresele deosebite realizate in informatica si comunicatii au permis aparitia platilor electronice si a sistemelor de plati pe suport electronic. Noua tehnologie s-a folosit mai intai in domeniul transferurilor inter-bancare de fonduri, apoi in tranzactiile comertului electronic si in sfera serviciilor prin plati pe baza de carduri, internet si alte sisteme tehnice de plati (videotex, multicash, telefonul mobil etc). Aceste sisteme tehnice au permis plata de la distanta fara sa mai fie necesara prezenta la ghiseul bancii. Din punct de vedere al sistemului de plati, schema piramidala si rolul bancii centrale raman aceleasi, insa circuitele sistemului cunosc modificari importante in special in sectorul bancar.

Sistemul de plati de interes national (SPIN). Sistemele de plati de interes national sunt sisteme integrate care cuprind mai multe subsisteme unde se ordoneaza relatiile pecuniare dintre parteneri si se asigura descarcarea de gestiune si transferul de proprietate asupra activelor bani. Toate subsistemele trebuie sa foloseasca insa numai moneda bancii centrale care este recunoscuta de partenerii tranzactiilor si sistemul bancar prin care se asigura canalele de circulatie a acestei monede. Pentru necesitatile decontarii finale, relatiile de plati sunt ordonate intr-o forma piramidala prin concentrarea pe banci comerciale si centralizarea la banca centrala unde platile se fac definitiv si irevocabil. In tara noastra, SPIN a fost creat in 1995 si cuprinde mai multe subsisteme: decontarea pe baza bruta, compensarea si decontarea pe baza neta, decontarea bruta a platilor de mare valoare, decontarea titlurilor de stat, decontarea depozitelor constituite de banci la banca centrala, decontarea bruta la sfarsitul zilei a tranzactiilor bancare. Banca Nationala este unicul proprietar, administrator si operator al sistemului national de plati si decontari interbancare, platile catre trezoreria statului, precum si platile si depozitarea titlurilor de stat. In anul 2001 activitatea de compensare a fost externalizata de banca centrala catre TransFonD, o institutie cu capital bancar privat si de stat, specializata in transferul de fonduri, iar din 2005 TransFonD gestioneaza si noul sistem electronic de plata cu decontare bruta in timp real. Rolul bancii centrale este de definire si implementare a politicilor in sistemele de plati, precum si de coordonare, supraveghere si garantare (in unele tari si de agent de decontare). In tara noastra rolul bancii centrale este stabilit prin Legea nr. 312/2004 de aprobare a Statutului BNR care prevede urmatoarele atributii: reglementarea sistemului de plati ca un intreg, incluzand instrumentele de plata; supravegherea sistemelor de plati individuale; identificarea etapelor care trebuie parcurse pentru a preveni orice situatie care ar putea pune in pericol buna functionare a sistemelor de plati; monitorizarea si prevenirea riscurilor ce ar putea interveni in sistemele de plati si a riscurilor de credit in sistemul bancar. Rezulta deci rolul primordial al bancii centrale fara de care un sistem de plati nu ar putea sa functioneze. 1.2 INSTRUMENTE DE PLATI Instrumenele de plati sunt monedele propriu zise si anumite documente bancare

operationale pe suport hartie, magnetic sau electronic, care functioneaza pe baza unor tehnicii specifice de operare, circuite si securizare in vederea transferului de fonduri de la ordonator la beneficiar. Aceste instrumente sunt emise de banca centrala (moneda efectiva) si bancile comerciale (moneda scripturala) cu aprobarea bancii centrale pentru a se asigura o forma standardizata si un continut economic si juridic care sa permita transferul de fonduri in deplina siguranta si delimitarea responsabilitatilor participantilor la transferul bancar. Aceste instrumente se pot folosi si de entitatile non bancare ca posta, firmele de decontari sau cele pentru operatiuni cu titluri, autorizate expres de banca centrala pentru a opera in domeniul transferurilor de fonduri. Instrumentele de plati se impart in doua mari categorii: instrumente cu numerar si instrumente fara numerar. Instrumentele de plata cu numerar sunt reprezentate prin moneda metalica si bancnote (moneda de hartie) si reprezinta cea mai veche forma de circulatie monetara. Pentru a indeplini functia de instrument de plata, moneda metalica si bancnotele numerarul in termeni bancari necesita un complex de tehnici si reglementari cu caracter normativ emise de banca centrala si bancile comercile. Instrumentele de plata fara numerar sunt documente standardizate care contin instructiuni de plata date de platitor bancii sale pentru transferul fondurilor catre banca beneficiarului. Pe baza instrumentului de plata se fac inregistrari in conturile partenerilor de la bancile lor care atesta diminuarea respectiv majorarea creantelor monetare asupra bancilor. Instrumentele de plata folosite in tranzactii sunt urmatoarele: ordinul de plata, cambia, cecul, biletul la ordin, cardul. De asemenea, mai sunt unele instructiuni de plata care genereaza transferuri de fonduri ca: debitul direct si platile programate. Orice document de plata contine doua tipuri de informatii: financiare si nonfinanciare. Informatia financiara (monetara sau informatie bani) se refera la suma de bani ce trebuie platita, valuta, scadenta, bancile participante si conturile debitoare si creditoare, numele partilor participante la tranzactie, iar responsabilitatea pentru acuratetea acesteia revine emitentului. Informatia nonfinanciara cuprinde elemente adiacente platii ca scopul acesteia sau anumite instructiuni cu caracter specific. Desi instrumentele de plata difera destul de mult unele de altele in functie de specificul platii, totusi acestea au unele caracteristici comune care permit clasificarea acestora dupa mai multe criterii. a) Din punct de vedere al obligatiilor juridice create:

- instrumente de credit (din initiativa debitorului) ordinul de plata; - instrumente de debit (din initiativa creditorului) cecul, cambia, biletul la ordin. b) Dupa suportul instrumentului: - instrumente pe suport hartie cecul, ordinul de plata, cambia, biletul la ordin; - instrumente pe suport magnetic cardul; - instrumente pe suport electronic ordinul electronic de plata, cecul electronic. c) Dupa modul de transmitere: - letric; - automatizat telex, fax, telefon, retea electronica. d) Dupa natura juridica a initiatorului: - plati pentru persoane juridice plati profesionale, institutionale; - plati pentru populatie. e) Dupa raportul de timp intre scadenta obligatiei si emiterea instructiunii: - instrumente de plata anticipata; - instrumente de plata neintarziata; - instrumente de plata intarziata. f) Dupa raportul de spatiu: - plata directa (fata la fata); - plata la distanta. g) Dupa valoarea platii: - plati de valori mari; - plati de valori mici. Evolutia in domeniul instrumentelor de plata se manifesta in trecerea de la suportul hartie la suportul magnetic si electronic, precum si inmagazinarea unui volum cat mai mare de informatii care sa poata fi prelucrate informatic, astfel ca plata sa se faca aproape in timp real, similara cu plata numerarului . 1.3 OPERATIUNI BANCARE DE PLATI Operatiunile bancare sunt determinate de activitatile care se desfasoara in cadrul bancii privind relatiile cu clientii. Cele mai multe operatiuni genereaza relatii patrimoniale care determina modificari de sume in conturile clientilor si sunt cunoscute sub denumirea de operatiuni bilantiere (active si pasive), iar celelalte reflecta numai obligatii ale clientelei sau

bancii, potential patrimoniale, care nu se inregistreaza in conturile bilantiere si se numesc operatiuni extrabilantiere (de comision, de mandat, garantii, obligatii anticipate, credite neperformante expirate, sume in litigiu aflate la instantele de judecata etc). Operatiunile pasive sunt cele de constituire a resurselor si se refera la: (a) operatiuni de trezorerie si interbancare; (b) operatiuni cu clientela; (c) operatiuni cu titluri de valori; si (d) operatiuni de capital si provizioane. Ponderea cea mai mare, 60%-80% din pasivul bilantier, o detin operatiunile cu clientela (depozitele). Depozitele bancare reprezinta principala sursa de finantare pentru o banca si volumul acestora ar trebui sa fie cel putin egal cu volumul plasamentelor in credite si titluri de valori. Depozitele bancare sunt de doua feluri: la vedere si la termen. Depozitele la vedere sunt constituite din disponibilitatile clientilor aflate in conturile curente din care se pot face plati in orice moment. Datorita volatilitatii lor, aceste depozite nu sunt remunerate sau primesc o dobanda destul de redusa. Din punct de vedere al bancii, depozitele la vedere sunt foarte profitabile si politicile bancare pun accent pe atragerea clientilor, in special clienti mari care mentin sume importante in conturi, precum si pe diversificarea serviciilor pentru populatie care presupune mentinerea unor sume in conturile curente. Depozitele la termen sunt sumele atrase la diverse perioade de la 7 zile la 12 luni si chiar mai mari. In practica bancara cele mai frecvente depozite sunt la 3 si 6 luni si mai putin la 9 si 12 luni si foarte rar peste acest termen. La depozitele la termen de pana la 12 luni se aplica, de regula, dobanda fluctuanta, dar se poate folosi si dobanda fixa, iar la cele peste un an se foloseste mai mult dobanda fixa. Retragerea depozitului inainte de termen duce la pierderea dobanzii pentru depozite la termen si primirea dobanzii pentru depozite la vedere, in acest fel bancile recuperandu-si costurile pentru resursele care trebuie atrase imediat de pe piata. Depozitele le termen cu formele lor derivate reprezinta cea mai importanta sursa atrasa de banci datorita stabilitatii pe perioade determinate, aspect esential pentru trezoreria bancii. Imprumuturi. Bancile comerciale apeleaza pentru imprumuturi la banca centrala pentru refinantare si la alte banci pentru completarea resurselor, in special a celor valutare si pentru asigurarea unor resurse pe termene mai lungi. Imprumuturile de refinantare se fac, de regula, sub forma

creditelor lombard in situatiile acute de lichiditate, pe baza unor garantii ferme ca titlurile de valori si pe perioade scurte. In general, imprumuturile de refinantare au o pondere foarte redusa. Imprumuturile de la alte banci se regasesc sub forma imprumuturilor in valuta pe obiect (proiecte) sau a liniilor de credite si se acorda pentru finantarea importurilor. Liniile de credit se deschid pe perioade de pana la un an, dar cu posibilitatea de reinnoire, astfel ca devin finantari pe termen mijlociu. Titluri de valori. Operatiunile cu titluri de valori reprezinta emisiuni de obligatiuni pe piata interna si internationala in scopul de a atrage resurse, in special in valuta. Totodata, prin aceste emisiuni bancile isi verifica atractivitatea pe piata, in mod deosebit pe cele internationale si isi mentin prezenta pe aceste piete pentru noi emisiuni in nume propriu sau al clientilor. Capitalul propiu este format din capitalul social si rezerve. Capitalul social reprezinta partea investita de actionari sub forma de actiuni, iar rezervele (generala si de risc de credite) se constituie pe parcurs, din profit, pentru asigurarea lichiditatii si solvabilitatii. Banca centrala stabileste, din timp in timp, capitalul minim pentru societatile bancare care este obligatoriu de constituit. Pentru a se preveni extinderea activitatii fara o capitalizare adecvata, banca centrala stabileste grade minime de capitalizare ca raport intre capitalul propiu si activele ponderate cu gradul de risc. Operatiunile active sunt cele de folosire a resurselor si se refera la: operatiuni de trezorerie (operatiuni cu numerar, depozite la banca centrala si la alte banci, conturi de corespondent, credite acordate bancilor), operatiuni cu clientela (credite curente de toate tipurile, credite restante, creante atasate), operatiuni cu titluri si valori imobilizate (active corporale). Operatiunile cu clientela si cele cu titluri detin ponderea principala in totalul activului bilantier. Operatiunile cu numerar reprezinta incasarile si platile in numerar, in lei si valuta, efectuate la cererea clientilor. Circuitul numerarului se desfasoara prin banci care dispun de personal specializat si spatii adecvate casierii, tezaure, echipamente de numarat, sortat si verificat moneda. Excedentul sau deficitul de numerar in moneda locala se reglementeaza prin banca centrala (in unele tari prin companii specializate), iar in valuta prin bancile din

strainatate, in special din Elvetia. Creditele neguvernamentale (bancare) reprezinta portofoliul cel mai important de active pentru o banca comerciala si in acelasi timp forma principala de folosire a resurselor. Volumul creditelor acordate de banci in cursul unui an este mult mai mare decat soldul acestora la finele anului care apare in bilant. Viteza de rotatie este de 2-3 ori, ceea ce face ca perioada medie de creditare sa fie de 4-6 luni. In structura, creditele de trezorerie sunt cele mai solicitate si reprezinta peste 50% din creditele neguvernamentale. Acestea se acorda pentru activitatea curenta de exploatare sub forma creditelor globale de exploatare, liniilor de credite si creditelor pe obiect. Creditele pentru echipamente detin cca. 25% din creditele neguvernamentale si se acorda pentru retehnologizare si modernizare, importuri de masini si utilaje, realizarea de noi capacitati de productie. Din punct de vedere al beneficiarilor, peste 90% din credite se acorda unitatilor corporatiste, populatia detinand pana la 10%. Daca avem in vedere ca populatia detine ponderea principala la crearea resurselor de creditare apare un fenomem de subcreditare a acesteia. Activitatea de retail inca insuficient dezvoltata, precum si faza incipienta in care se afla creditul ipotecar fac ca volumul creditelor pentru populatie sa se mentina la un nivel redus. Activitatea de creditare aduce venituri importante bancilor prin dobinzi, comisioane si alte speze bancare obtinute din derularea creditelor, comisioane din serviciile bancare de cont curent, operatiuni cu numerar, carduri, plati electronice etc. Creditele guvernamentale (titluri de valori) se acorda de banci in baza bonurilor de tezaur sau a obligatiunilor emise de entitatile guvernamentale care sunt purtatoare de dobanda. Acestea sunt pe termen scurt sau mediu si se pot valorifica pe piata secundara pentru obtinerea de lichiditati. Portofoliul de titluri al bancilor se poate constitui prin scontarea cambiilor, primirea titlurilor in garantie pentru creditele acordate, achizitionarea titlurilor de pe piata de capital. Titlurile, cu exceptia celor guvernamentale, detin o pondere destul de scazuta in activul bancilor comerciale. 1.4 CONTURILE BANCARE Contul bancar este un mecanism de constituire a resurselor si de stingere a obligatiilor clientilor in procesul economic, a reflectarii circuitelor in sistemele de plati si compensari, a relatiilor cu diverse entitati pe plan national si international. Principala utilizare a conturilor este aceea de inregistrare, la un anumit moment, prin inscrierea unei sume intr-o parte a

contului si la un alt moment in cealalta parte a contului. Aceste operatiuni asigura circulatia informatiei cu un anumit scop, acela de a reflecta decizia titularului de cont. Drepturile si obligatiile pecuniare sunt evidentiate in documente cu valoare legala (legal recunoscute) in scopul de a fundamenta operatiunile din conturi. Cele doua parti ale conturilor bancare reflecta drepturi (creante) si obligatii (datorii) ale titularului de cont si sunt denumite in contabilitate debit si credit. Daca titularii de cont sunt diferiti avem de a face cu un transfer de proprietare asupra sumei banesti (plata), iar informatia este denumita informatie bani.Transferul de proprietate presupune irevocabilitatea platii care asigura finalitatea decontarii si stingerea de obligatii. In orice moment, sumele cumulate (totalul) din debitul si creditul contului se pot compensa si rezulta un sold care reflecta pozitia patrimoniala, adica volumul de creante sau obligatii ale titularului. Contul este organizat de un custode al titularului, de regula o banca si de aceea se numeste cont bancar. Contul bancar are unele caracteristici specifice reflectate in contabilitatea bancara, dintre care cele mai importante sunt: (a) marea majoritate a informatiei-bani reflecta schimburile de proprietate a activelor financiare; (b) trecerea din proprietatea bancii in proprietatea clientului a unui credit acordat de banca si inregistrat in cont; (c) trecerea din proprietatea clientului in cea a bancii, prin inregistrare in cont, a ratelor din credit rambursate, precum si a dobanzilor si comisioanelor cuvenite bancii; (d) efectuarea si de alte operatiuni decat depozitele si creditele, cum ar fi constituirea de garantii, operatiuni in valuta, operatiuni cu titluri de valori etc. Deci, contul bancar reflecta tipul comertului cu bani efectuat de banca, din care rezulta drepturile si obligatiile bancii fata de client. Conturile care se pot deschide clientilor se pot grupa in trei mari categorii: conturi curente, conturi de depozite si conturi de imprumut. Conturile curente se deschid clientilor pentru inregistrarea operatiunilor curente de incasari si plati in numerar, transferul fondurilor intre bancile clientilor care reprezinta incasari si plati, precum si alte operatiuni generate de acordarea si derularea creditelor, constituirea si retragerea depozitelor, diverse servicii prestate pentru populatie si agentii

economici. Contul curent este cel mai utilizat cont bancar, intrucat prin el se desfasoara intreg fluxul bancar al clientului si permite o informare operativa asupra lichiditatii imediate a acestuia. Contul curent incepe sa functioneze prin creditare, operatiunea reprezentand depunerea unei sume in numerar la casieria bancii de catre titular, transferul unui fond de la alta banca, transferul din alt cont al titularului (retragere de depozit, creditare), bonificare de dobanda etc. Contul curent functioneaza pe baza a doua principii: (a) asigurarea permanenta a disponibilitatilor, adica a soldului creditor, (b) capacitatea juridica a titularului de a dispune de plati in proportia in care activele din cont sunt libere de gaj sau alte obligatii dispuse de autoritatea publica. Desi contul curent incepe sa functioneze prin creditare, ca un cont de pasiv, la sfarsitul zilei poate avea sold debitor, ca un cont de activ, ca urmare a creditelor folosite. In cursul zilei poate avea sold creditor sau debitor, contul functionand ca o suveica care asigura mai intai folosirea fondurilor proprii si apoi a celor imprumutate. Asemene conturi care pot avea solduri creditoare sau debitoare se numesc bifunctionale. Disponibilitatile din contul curent sunt foarte volatile si nu pot fi folosite de banca drept resurse de creditare, din care cauza la soldurile creditoare nu se bonifica dobanda sau daca se acorda aceasta este foarte mica. Pentru operatiunile efectuate in contul clientului banca percepe comisioane potrivit tarifelor anuntate. Comisioanele se pot calcula asupra rulajului creditor al contului curent sau operatiune cu operatiune, conform practicii bancii. Deschiderea conturilor curente. Pentru a functiona, conturile curente trebuie mai intai deschise, moment in care se stabilesc primele relatii de lucru cu clientii. La deschiderea conturilor curente in lei nu sunt restrictii, bancile fiind suverane sa-si stabileasca propriile reguli de functionare. Anumite restrictii apar la deschiderea conturilor in valuta impuse de Regulamentul valutar al BNR cu privire la justificarea provenientei sumelor incasate, precum si a platilor efectuate. O astfel de restrictie este prevederea ca pe teritoriul Romaniei platile se fac numai in moneda locala, ceea ce inseamna ca detinatorii de valuta trebuie sa o schimbe in lei pentru plata bunurilor si serviciilor sau restrictia privind sumele in valuta care pot fi scoase din tara sub forma de numerar de catre persoanele fizice. Conturile personale (persoane fizice) se deschid pe

numele unui singur titular si deci va exista un singur specimen de semnatura. Titularul poate mandata una sau doua persoane sa aiba drept de semnatura in locul sau pentru toate operatiunile de cont sau numai pentru unele din acestea. Conturile de depozit. Investitiile financiare ale clientilor facute la banci cu scop de fructificare a capitalului sunt cunoscute sub numele de depozite bancare la termen si se inregistreaza in conturi de depozite. Contul de depozit este un cont de pasiv care se crediteaza cu sumele constituite ca depozite si se debiteaza cu cele iesite din cont la lichidarea depozitului. Depozitele pot fi in lei si valuta si se constituie in baza unei conventii scrise intre banca si client in care se prevad suma, perioada si dobanda, inclusiv modalitatea de plata a acesteia. La scadenta depozitul si dobanda se transfera in contul curent, daca nu exista o clauza de reinoire automata. Dobanda poate fi transferata si lunar in contul curent, in functie de obtiunea clientului, dar aceasta este ceva mai mica decat dobanda transferata la scadenta. Conturile de imprumut reflecta obligatiile clientilor fata de banca si se debiteaza cu valoarea creditelor trase, creditandu-se cu sumele rambursate. Toate conturile de imprumut functioneaza prin intermediul contului curent, respectiv cu sumele trase din credit se alimenteaza contul curent din care se fac apoi platile si invers din sumele disponibile in contul curent se ramburseaza creditele din contul de credite si se platesc dobanzile si comisioanele datorate bancii. Conturile de imprumut corespund tipurilor de credite folosite de banca. Dobanda este de regula fluctuanta si depinde de nivelul pietei, calitatea clientului di perioada de creditare. Inchiderea conturilor se face din dispoztia clientilor, din actul de vointa la bancii sau din motive independente de vointa partilor. Daca inchiderea contului vine din initiativa clientului, banca solicita acestuia restituirea carnetului de cecuri, stabileste cecurile in circulatie si fondurile disponibile pentru asigurarea platii, iar soldul ramas il restituie clientului in numerar sau prin transfer la alta banca. Motivele mentionate de client trebuie analizate cu atentie daca se refera la calitatea produselor si serviciilor bancii pentru luarea masurilor care se impun. Inchiderea contului din actul de vointa al bancii poate avea loc in urmatoarele situatii: contul a devenit inactiv o perioada mai lunga de timp (peste 6 luni) iar in cazul in care banca nu poate intra in legatura cu clientul pentru a restitui soldul, suma se

trece intr-un cont intern de conturi inactive si ramane la dispozitia clientului; folosirea defectuoasa a contului de catre client (emiterea de cecuri fara acoperire, folosirea necorespunzatoare a instructiunilor de plata, incalcarea regulilor de etica bancara etc) situatie in care banca incunostinteaza clientul de decizia luata si sisteaza orice operatiune noua dand curs numai celor in derulare; motive independente de vointa partilor cum ar fi falimentul unei firme, inchiderea contului se face pe baza instiintarii primite de la instanta de judecata, iar soldul creditor ramas dupa stingerea obligatiilor ramane la dispozitia instantei; iresponsabilitate psihica pe baza declaratiei autoritatilor madicale contul se ingheata si se adreseaza o cerere catre judecatorie pentru desemnarea unei persoane care sa dispuna de cont; deces, se anuleaza mandatul imputernicitului iar contul se inchide, orice plata aflata in circuit se respinge prin formula tragatorul decedat, iar sumele din cont vor fi eliberate ulterior mostenitorilor legali. Inchiderea contului are ca unic efect inceputul perioadei de inchidere in care se conditioneaza operatiile premergatoare inchiderii. La finele perioadei de inchidere se detremina soldul definitiv care, de regula, este pus la dispozitia beneficiarului. Concepte cheie: intermedierea tranzactiilor garantarea schimburilor transferuri interbancare transferuri intrabancare Teste grila 1. Instrumentele de plata se clasifica din punct de vedere al obligatiilor juridice create in: a. instrumente de credit b. instrumente de plata la distanta c. instrumente de plata la termen d. instrumente de debit 2. Dupa suportul instrumentului, instrumentele de plata pot fi: a. instrumente pe suport hartie b. instrumente pe suport magnetic c. instrumente virtuale d. instrumente pe suport electronic

3. Inchiderea conturilor clientilor se face in urmatoarele situatii: a. din dispoztia clientilor b. din actul de vointa la bancii c. din motive independente de vointa partilor d. toate raspunsurile sunt corecte

Capitolul 2 PLATILE CU NUMERAR.

Obiective: numerarul ca instrument de plata confectionarea bancnotelor Numerarul este cea mai veche forma de circulatie a banilor, la inceput sub forma banilor metalici iar mai tarziu a banilor de hartie. Aparitia banilor de cont a redus treptat importanta numerarului, iar astazi asistam la intrarea in circuitele de plati a banilor electronici care au accentuat aceasta tendinta. Cu toata aceasta evolutie a semnelor monetare, numerarul continua sa joace un rol important in circulatia monetara. 2.1 NUMERARUL CA INSTRUMENT DE PLATA Functia banilor de instrument de plata se realizeaza prin intermediul monedei. Aceasta se prezinta sub doua forme, moneda efectiva (numerar) si moneda scripturala (de cont). Indiferent de forma monedei, unitatea monetara este denumita moneda de baza, iar submultiplii acesteia moneda divizionara si multiplii moneda multipla. Totalitatea monedei aflata in circulatie constituie masa monetara. In functie de gradul de lichiditate, masa monetara se poate diviza in mai multe componente numite lichiditati primare, secundare, tertiare etc. Cel mai frecvent se foloseste structurarea pe doua mari componente: M1 = numerar + depozite la vedere si poarta denumirea de masa monetara propriu-zisa si M2 =

M1 + depozite bancare la termen si alte tipuri de depozite pe termen lung si poarta numele de cvasi moneda. Dupa cum se poate deduce, masa monetara se afla aproape in intregime in mainile bancilor, respectiv ale bancii centrale in ce priveste circulatia bancnotelor si ale bancilor comerciale pentru circulatia banilor de cont. In circulatie, numerarul se afla sub forma monedei metalice si a bancnotei, detinute de agentii economici, diverse entitati si populatia. In Romania moneda de baza este leul, divizionara banul 1, 5, 10, 50 bani - iar cea multipla 1, 5, 10, 50, 100 si 500 lei. Monedele metalice sunt piese din diverse metale care se prezinta sub forma circulara de disc plat si servesc ca mijloc de plata, de circulatie si uneori de tezaurizare. Pe fata (avers) si pe spate (revers), moneda are cate un desen in relief (efigie) si inscriptii (legende), iar pe muchie zimti sau inscriptii. In perioada timpurie a banilor, monedele erau confectionate din metale pretioase aur, argint si valoarea nominala era egala cu valoarea proprie, nefiind necesara garantia unei autoritati. Moneda timpurie circula in virtutea unui efect de cantarire in sensul ca putea fi topita si vanduta ca metal pretios la aceeasi valoare. Treptat, are loc subparizarea valorii monedelor, adica inlocuirea metalului pretios cu un alt metal de valoare inferioara pe care se imprima insa valoarea nominala si semnul entitatii centrale care asigura garantia monedei. In prezent, monedele se fac din aliaje de metale, fara valoare intrinseca in metal pretios, avand inscrise valoarea si semnul bancii centrale. Bancnotele sunt bani de credit emisi de banca centrala si garantati de aceasta. La inceput bancnotele erau sub forma politelor eliberate de banci pentru depozitele de monezi sau lingouri de aur si care se restituiau bancii la inapoierea depozitului. Cu timpul, efectele comerciale au iesit din circulatia comerciala si au intrat in circulatia generala ca semne de credit, functionand ca mijloc de plata. Acestea aveau asigurata convertibitatea in aur sau argint pe baza stocurilor detinute de banca centrala. Cerintele de bani tot mai multi au dus la pierderea convertibilitatii, iar bancnota a devenit o moneda de hartie (fiduciara) care circula pe baza increderii in banca centrala. Numerarul reprezinta forma cea mai lichida dintre toate instrumentele de plata si datorita acestei caracteristici s-a mentinut in toate etapele evolutiei societatii de la aparitia banilor pana in prezent. Potrivit statisticilor Bancii Centrale Europene, in tarile Uniunii Europene numerarul detinea in anul 2001 intre 5,7% si 38,8% din masa monetara M1 si intre 2,0% si 9,7% din PIB. In Romania, in acelasi an, numerarul detinea 55,4% din M1 si 3,1% din PIB.

Preferinta pentru numerar se manifesta in principal la populatie si este determinata de anumiti factori: are putere liberatorie imediata cu care se poate stinge orice obligatie de plata; detine calitatea lichiditatii in cel mai inalt grad fata de orice alte active; nu necesita costuri de negociere si tranzactii ca alte active financiare; este un mijloc de plata general, acceptabil de toti membrii comunitatii de plati; aria de folosire este nelimitata geografic in ce priveste procurarea bunurilor si plata serviciilor de mica valoare. Preferinta pentru numerar este data si de conditiile specifice dintr-o tara sau alta. De exemplu, tari ca Grecia, Spania, Austria, Italia care au o industrie a turismului puternic dezvoltata au si un grad mai mare de tranzactii in numerar pentru a satisface cerintele destul de diversificate ale turistilor. De asemenea, tarile orientale cu bazare, piete alimentare in aer liber, comert stradal au o circulatie a numerarului destul de intensa. La aceasta se adauga si traditia, cultura bancara, care influenteaza substantial comportamentul uman si prin acesta circuitul banesc. In ce priveste agentii economici, preferinta pentru numerar se manifesta in deosebi la unitatile mici care se aprovizioneaza cu cantitati reduse de marfuri si de multe ori ocazional iar veniturile sunt modeste. La agentii mai mari, preferinta este pentru o lichiditate confortabila de alt gen care sa le permita sa faca fata unor situatii neprevazute si mai putin catre numerar. Folosirea numerarului are insa si unele dezavantaje, astfel: banii pastrati sub forma de numerar nu aduc venituri, deci randamentul este zero; tranzactiile in numerar si pastrarea acestuia implica costuri mai mari de transport si depozitare si riscuri apreciabile de securitate. Alegerea formei de lichiditate devine o optiune individuala, cei mai multi indreptand-se catre depozitele bancare pe termen scurt si catre piata secundara de valorificare a activelor. Pe aceste piete trebuie sa avem in vedere si costurile specifice (comisioane, taxe, impozite) si o eventuala pierdere de valoare intre pretul de cumparare si cel de vanzare la o valorificare urgenta. 2.2 CONFECTIONAREA BANCNOTELOR Emisuunea de moneda este reglementata prin lege, fiind un atribut al bancii centrale. Aceasta stabileste volumul masei monetare necesare in economie pe baza unor studii de specialitate, precum si emisiunea sau retragerea monedei din circulatie. Cererea de moneda se manifesta in special prin bancile comerciale sub forma creditului si a numerarului. In ce priveste numerarul, bancile nu mai reusesc sa onoreze cererile clientelei, in special ale

agentilor economici pentru plata salariilor si ale populatiei pentru cheltuielile curente si plata serviciilor. Datorita inflatiei, aceste cerinte sunt in crestere si bancile comerciale apeleaza la banca centrala pentru alimentarea cu numerar. In functie de stocurile de moneda existente in tezaurul bancii centrale (inclusiv a unitatilor teritoriale) si de cerintele pietei se recurge la tiparirea de moneda. Tiparirea de moneda implica cel putin doua elemente: structura pe cupiuri si tehnologia de lucru. Structura pe cupiuri (multipii monedei de baza) se stabileste in functie de cerintele pietei si de puterea de cumparare a monedei si difera de la tara la tara. In tarile cu o putere de cumparare mai mare a monedei de baza, cele mai multe cupiuri sunt de valori mai mici, intrucat numerarul se foloseste pentru tranzactii de valori mici, in schimb, in tarile cu o putere de cumparare mai mica predomina cupiurile de valori mai mari pentru ca este nevoie de o cantitate mai mare de moneda pentru acelasi tip de servicii. Tehnolologia de confectionare a bancnotelor are un rol deosebit de important pentru mentinerea starii fizice o perioada cat mai indelungata si pentru a nu da posibilitatea falsificarii acestora. Tehnologia include cateva elemente specifice: hartia sa fie de o calitate deosebita si de o anumita grosime; desenul sa cuprinda anumite detalii greu de observat; hartia sau desenul sa aiba anumite detalii in relief depistabile la palpat de catre specialisti; culorile sa reflecte lumina intr-un anumit fel; cerneala sa fie de o anumita sensibilitate. Tehnologiile moderne folosesc si alte elemente care fac si mai dificila falsificarea, ca: filigranul, desen care se imprima in corpul hartiei, sa se poata observa prin transparenta; firul de securitate, simplu sau codat, introdus in masa bancnotei; cerneala care realizeaza efectul de bascula, adica perceptia diferita a culorii in functie de unghiul din care se priveste. Toate aceste elemente complica procesul tehnologic si il fac mai costisitor, dar reduc substantial riscul de falsificare. Emisiunea de bancnote este o activitate necesara dar si costisitoare. Costurile de confectionare si de inlocuire se acopera de banca centrala prin plasarea monedei din emisiune sub forma creditului purtator de dobanda si prin taxele pe care le percepe de la bancile comerciale pentru serviciile de primire si eliberare a numerarului din tezaur. Teste grila 1. Moneda se prezinta in urmatoarele forme: e. moneda efectiva f. moneda scripturala

g. cvasi moneda 2. Folosirea numerarului prezinta urmatoarele dezavantaje: a. pastrarea numerarului nu aduce venituri b. riscuri de securitate c. modalitate de plata

Capitolul 3 TRANSFERUL DE CREDITObiective: procedee de decontari transferul de credit ordinul de plata acreditivul bancar Dezvoltarea economica si aparitia bancilor a condus la extinderea masei monetare si la introducerea unui nou sistem de plati cunoscut sub denumirea de plati fara numerar care a reprezentat un salt calitativ foarte mare in finalizarea financiara a tranzactiilor dintre participanti. In sistemul bancar, platile fara numerar interbancare sau intrabancare se mai numesc si decontari fara numerar, datorita faptului ca implica incarcarea si descarcarea de gestiune a unitatilor bancare prin care se realizeaza transferul de fonduri. Acest sistem se bazeaza pe diverse procedee si instrumente de plata, unele generate de debitor iar altele de creditor. 3.1 PROCEDEE DE DECONTARI Procedeele de decontari reprezinta un ansamblu de tehnici specifice, determinate de particularitatile unor tranzactii, menite sa asigure realizarea transferului de fonduri si stingerea obligatiilor in conditiile stabilite de parteneri. In literatura de specialitate, procedeele de decontari se mai intalnesc si sub denumirea de forme de decontare insa cu acelasi continut. In sistemul bancar se folosesc urmatoarele procedee de decontari:

viramentul, cecul,acreditivul, incassoul, procesul cambial si compensarea interbancara. In timp ce viramentul, cecul si compensarea interbancara sunt specifice decontarilor interne, acreditivul, incassoul si procesul cambial se practica mai mult in platile externe. Fiecare procedeu foloseste unul sau mai multe instrumente de plata, astfel: viramentul - ordinul de plata; acreditivul - ordinul de plata; incassoul - dispozitia de incasare; cecul - cecul pentru numerar, cecul virament, cecul barat, cecul circular, cecul de de calatorie, giro-cecul; procesul cambial - cambia si biletul la ordin; compensarea interbancara - ordinul de plata, cecul barat, cecul virament, cambia si biletul la ordin. Procedeul de decontare, inclusiv instrumentul de plata, constituie una din prevederile obligatorii din contractele economice dintre parteneri prin care se asigura transferul de fonduri. Procedeul cel mai cunocut este viramentul bancar care are ca scop stingerea obligatiilor dintre bancile implicate in transferul de fonduri si finalizarea decontarii dintre partenerii tranzactiei prin inscrierea miscarilor in conturile acestora deschise la banci. Viramentul bancar este de doua feluri: viramentul de credit (transferul de credit) si viramentul de debit (transferul de debit). In cadrul acestui procedeu, transferul bancar de credit este cel mai larg raspandit, datorita simplitatii si operativitatii, caracteristici apreciate de clientii bancari, atat persoane fizice cat si juridice. De exemplu, in anul 2002, transferul de credit detinea in totalul decontarilor fara numerar 87% in Romania si 99,7% in Elvetia. 3.2 TRANSFERUL DE CREDIT Transferul de credit (engl. credit transfer) reprezinta un procedeu de transfer al banilor dintr-un cont in altul, prin intermediul bancilor si al unor instrumente specifice, din dispozitia debitorului-cumparator in favoarea creditorului-vanzator. Pentru realizarea transferului de credit, debitorul trebuie sa dispuna de depozite bancare la vedere sau la termen. Banca nu onoreaza nici o dispozitie de plata a debitorului in contul unor depozite viitoare, decat numai daca exista un credit aprobat in acest sens (credit de trezorerie). Transferul de credit incepe prin emiterea de catre platitor a unui ordin de plata dat bancii sale si se finalizeaza prin acceptarea ordinului de plata de banca destinatara si inregistrarea sumei in cont. Din punct de vedere teoretic, transferul de credit are cel putin doua semnificatii: infaptuieaste circulatia monetara scripturala prin trecerea sumelor de la unii agenti la altii, ca efect a unor raporturi juridice intre parteneri in scopul finalizarii unor tranzactii; transfera

creantele fata de banci in sensul ca la banca obligatarului (debitorului) creanta inceteaza iar la banca beneficiarului (creditorului) se creaza o noua creanta, de valoare egala, ca urmare a transferului de depozit. Aceste semnificatii demonstreaza ca tranferul de credit presupune o plata intermediata de agentii de decontare (de regula bancile) si ca la baza acesteia sta transferul de creanta asupra bancilor participante pana la finalizarea platii. In urma unei tranzactii economice se creaza o obligatie de plata a cumparatorului debitor. Acesta emite un ordin de plata, in calitate de platitor (emitent), adresata sucursalei agentiei bancii sale, banca emitenta (intermediarul platitoriului). Banca emitentului accepta instructiunea primita si prin aceasta se incarca cu gestiunea platii, adica isi asuma raspunderea fata de emitent pentru efectuarea platii. Sucursala/agentia bancara a emitentului executa instructiunea si transfera fondurile (depozitul) din contul emitentului catre banca beneficiarului, banca colectoare (intermediarul beneficiarului) si se descarca de gestiune. Transferul are loc mai intai catre centrala bancii emitente si apoi prin banca centrala, catre centrala bancii colectoare si de aici la sucursala/agentia bancii colectoare (destinatare) si aceasta se incarca cu gestiunea transferului. In final, sucursala/agentia bancii colectoare transfera fondurile in contul beneficiarului si se descarca de gestiunea transferului de fonduri. Acest procedeu reprezinta esenta viramentului ca un transfer de credit asupra bancii intre cei doi parteneri. Avantajul principal al transferului de credit il constituie faptul ca este destul de operativ in sensul ca nu necesita formalitati numeroase. Dezavantajul, consta in lasarea platii exclusiv la latitudinea platitorului care poate intarzia, din diferite motive, onorarea la timp a obligatiilor. La aceasta, se adauga si intarzierile in decontare care pot surveni in sistemul bancar, avand in vedere ca fondurile aflate in transfer reprezinta o sursa atrasa ieftina (practic nu se remunereaza) care nu este de neglijat. 3.3 ORDINUL DE PLATA Ordinul de plata (engl. payment order) este o dispozitie neconditionata, data de emitentul acesteia unei banci receptoare de a pune la dispozitia unui beneficiar o anumita suma de bani. Ordinul de plata (OP) este instrumentul efectiv care circula intre emitent si beneficiar, prin intermediul sistemului bancar, fiind purtatorul transferului de fonduri intre cei doi parteneri. Ordinul de plata presupune ca emitentul sa aiba disponibilitati in cont la

banca sa in suma cel putin egala cu transferul si comisionul aferent sau daca nu are cont sa depuna la banca suma necesara. 3.3.1 Caracteristicile ordinului de plata In legislatia romaneasca, ordinul de plata pe suport hartie este reglementat prin Regulamentul BNR nr.8/1994. Ordinul de plata se editeaza de banca centrala sau bancile comerciale potrivit unor standarde stabilite de banca centrala (dimensiunile blanchetei, calitatea hartiei, inscrisurile obligatorii, organizarea textului numai pe orizontala etc). Pe fata formularului, informatiile sunt grupate in mai multe zone care cuprind un anumit numar de campuri (spatii pentru informatii), iar pe verso sunt rezervate spatii pentru bancile intermediare privind confirmarea acceptarii. Pe un ordin de plata este obligatorie inscrierea urmatoarelor mentiuni: denumirea instrumentului ordin de plata; data emiterii; ordinul neconditionat de a plati (platiti); moneda si suma de bani; numele platitorului si codul IBAN; numele beneficiarului si codul IBAN; banca emitenta si codul BIC; banca colectoare si codul BIC; semnatura olografa a emitentului sau a persoanei imputernicite; referinte privind continutul economic al paltii. Deosebit de acestea, pe ordin pot fi inscrise si elemente facultative, precum data finalizarii platii, alta decat cea normala, ordinul expres ca plata sa se faca printr-un anumit sistem de plati sau o anumita banca intermediara, codul unic de inregistrare sau codul numeric personal al emitentului. Nu pot fi inscrise insa elemente care sa restrictioneze plata, iar existenta acestora determina nulitatea ordinului. Ordinele de plata se emit pe suport hartie sau electronic avand structuri diferite, respectiv cele pe suport hartie au un format standard tiparit (formular), in timp ce modelele electronice se prezinta sub forma unor mesaje codificate. Dispozitia de plata a emitentului trebuie sa fie neconditionata de anumite restrictii (ex. prezentarea la banca a unor documente) si nici nu poate prevede ca plata sa se faca la cererea beneficiarului. O particularitate importanta o constituie faptul ca ordinul de plata este revocabil de catre emitent pana in momentul acceptarii lui de catre banca colectoare (destinatara). Aceasta caracteristica reprezinta o facilitate pentru emitent dar ridica suspiciuni pentru beneficiar cu privire la capacitatea de plata a partenerului. In practica bancara, instrumentele de plata revocabile sunt considerate de rang inferior. 3.3.2 Circuitul ordinului de plata Circuitul operational incepe cu emiterea de catre platitor a ordinului de plata si se

incheie cu transferul sumei in contul beneficiarului de catre banca sa. In circuitul ordinului de plata de la platitor la beneficiar se pot interpune mai multe banci care efectueaza succesiv urmatoarele operatiuni: (a) receptia - operatiunea prin care o banca recunoaste primirea ordinului de plata si validitatea acestuia (integritate fizica, informatii obligatorii de identificare si transfer de fonduri, nu contine stersaturi, modificari, conditionari); (b) autentificarea - procedura de recunoastere a persoanei pe care emitentul ordinului de plata o autoriza sa semneze autentic, prin confruntarea semnaturii inscrise pe document cu cele din fisa specimenului de semnatura, precum si prin diverse procedee convenite cu banca pentru prevenirea platilor neautorizate; (c) acceptarea (autorizarea) - procedura prin care o banca recunoaste ca valabil un ordin de plata receptionat, obligandu-se sa execute serviciul de a transfera fondurile la termenele si in conditiile dispuse de emitent; (d) refuzul - procedura utilizata in cazul in care banca receptoare considera ca nu este posibil sa execute ordinul de plata dat de catre emitent; (e) executarea procedura de emitere de catre banca receptoare a unui ordin de plata pentru a pune in aplicare un ordin de plata acceptat anterior; executarea presupune debitarea contului emitentului si dupa caz: (i) creditarea contului beneficiarului daca ambii parteneri au conturi la aceiasi unitate bancara; (ii) transmiterea ordinului de plata intr-un sistem de plati; (iii) transmiterea ordinului de plata catre banca corespondenta. In activitatea bancara de plati foarte important este sa se cunoasca momentul finalizarii decontarii care inseamna si stingerea obligatiei debitorului. Acest moment este considerat atunci cand transferul de fonduri a fost inregistrat in contul beneficiarului. Ordinul de plata circula de la banca emitenta la banca colectoare in mod direct (via compensare) sau prin intermediul altor banci corespondente, dar nu mai mult de doua banci diferite. Cel mai imporatant moment in cadrul unei banci este acceptarea (autorizarea), prin care toate bancile din lantul de circulatie se incarca de gestiune, inclusiv banca colectoare. Acest angajament se inscrie in ordinul de plata de fiecare banca participanta prin mentiunea acceptat si sub semnatura persoanei autorizate si aplicarea stampilei bancii respective. In practica bancara, in special in cea internationala, se foloseste procedeul de confirmare a receptiei sau acceptarii pentru a intari responsabilitatea bancii receptoare. In

situatia in care nu se accepta ordinul de plata are loc refuzul care poate fi determinat de anumite cauze: completarea eronata a formularului, neconcordante intre suma in cifre si in litere, duplicat gresit, nerespectarea unor prevederi din acordul de plati incheiat de banca emitenta cu cea receptoare etc. Refuzul trebuie transmis bancii emitente inaintea datei normale de executie. Toate operatiunile descrie mai sus constituie un transfer de credit la realizarea caruia iau parte mai multe entitati numite participanti, astfel: - emitentul (platitorul) institutia/persoana nonbancara care emite un ordin de plata pe cont propriu si are un cont deschis la banca initiatoare; - beneficiarul persoana desemnata prin ordin de plata de catre platitor sa primeasca o suma de bani si poate fi un client al bancii colectoare sau banca colectoare; - banca initiatoare prima unitate bancara careia i se adreseaza ordinul de plata al emitentului si la care acesta are deschis contul; - banca emitenta orice banca, cu exceptia bancii colectoare, care emite un ordin de plata, inclusiv banca initiatoare; - banca colectoare ultima banca din lantul transfer-credit care receptioneaza si accepta ordinul de plata pentru a pune la dispozitia beneficiarului suma de bani inscrisa in acesta; - banca intermediara orice banca emitatoare sau receptoare, alta decat banca emitenta si banca colectoare, care intervin in relatia transfer-creditului; Aceste notiuni se folosesc frecvent in activitatea de procesare a ordinelor de plata si in relatiile dintre banci. Incepand cu introducerea compensarii automate din anul 2005 ordinul de plata pe suport hartie nu mai functioneaza decat in relatia client - sucursala/agentie a bancii emitente. La sucursala/agentie se debiteaza contul emitentului si ordinul de plata se transmite sub forma unui mesaj electronic catre centrala bancii emitente care va participa la compensarea automata pe plan central. In acest fel, sucursala/agentia s-a descarcat de gestiune si s-a incarcat centrala bancii emitente. Dupa efectuarea compensarii are loc transferul de fonduri intre conturile centrale ale celor doua banci participante si bineinteles descarcarea si incarcarea de gestiune. Fondurile se transmit apoi sucursalei/agentiei bancii colectoare care trebuie sa crediteze contul beneficiarului. 3.4 ACREDITIVUL BANCAR

Acreditivul bancar este un procedeu de decontare prin care platile se efectueaza pe masura livrarii marfurilor/prestarii serviciilor dintr-o suma transferata de platitor la o unitate bancara, de regula a furnizorului. Deschiderea acreditivului se face de catre banca platitorului, pe baza unei cereri a cestuia in care se mentioneaza: suma acreditivului, denumirea furnizorului, sediul acestuia si unitatea bancara la care are deschis contul; felul si cantitatea marfurilor/serviciilor prevazute in contract; documentele pe care furnizorul trebuie sa le prezinte la banca sa pentru decontare; perioada de valabilitate a acreditivului; eventual alte conditii prevazute in contract. Acreditivul se deschide din disponibilitatile aflate in contul platitorului sau din credite bancare iar suma se vireaza la banca furnizorului impreuna cu un exemplar din ordinul de plata si o copie dupa cererea de deschidere a acreditivului (un set similar de documente se trimite si furnizorului). Dupa livrarea produselor, furnizorul prezinta bancii sale documentele de livrare prevazute in acreditiv pe baza carora se va efectua decontarea. Banca furnizorului are obligatia de a verifica daca documentele corespund cu conditiile din cererea de deschidere a acreditivului si transfera suma in contul furnizorului. Fluxul operational al unui acreditiv este urmatorul: 1. Incheierea contractului si alegerea modalitatii de plata prin acreditiv; 2. Depunerea cererii de deschidere a acreditivului si a ordinului de plata; 3. Banca platitorului comunica deschiderea acreditivului si transmite exemplare vizate din cerere si ordinul de plata; 4. Banca platitorului vireaza suma bancii furnizorului si transmite exemplare vizate din cererea de deschidere a acreditivului si ordinul de plata; 5. Banca furnizorului il informeaza pe acesta de deschiderea acreditivului si transmite exemplare vizate din cerere si ordinul de plata; 6. Are loc livrarea marfurilor/prestarea serviciilor; 7. Furnizorul depune ordinul de plata si documentele privind bunurile livrate; 8. Banca furnizorului restituie acestuia un exemplar vizat din ordinul de plata si crediteaza contul furnizorului; 9. Banca furnizorului remite bancii cumparatorului un exemplar din ordinul de plata si documentele de expediere a marfurilor; 10. Banca cumparatorului transmite acestuia exemplarul din ordinul de plata si documentele de expediere a marfurilor.

La sosirea bunurilor, cumparatorul se prezinta la societatea de transport cu documentele de expediere primite de la banca si intra in posesia marfurilor. Acreditivul poate fi revocabil sau irevocabil asa cum se stabileste prin cntract. In situatia in care acreditivul a expirat, banca furnizorului restituie suma bancii cumparatorului, daca in prealabil cele doua parti nu au convenit pentru prelungirea valabilitatii. Acreditivul se foloseste cand furnizorul nu are suficienta incredere in cumparator si doreste ca fondurile sa fie asigurate inainte de livrarea marfii. Aceasta forma de decontare se foloseste de regula in relatiile de comert exterior, dar a inceput sa fie utilizata si in tara noastra, in special in cazul unitatilor cu o capacitate de plata discutabila. Teste grila 1. In sistemul bancar se folosesc urmatoarele procedee de decontari: a. viramentul b. cecul c. acreditivul d. procesul cambial e. compensarea interbancara f. toate procedeele de mai sus 2. Ordinul de plata poate circula: a. intr-o singura banca b. intre doua banci c. mai mult de doua banci

Capitolul 4 TRANSFERUL DE DEBITTransferul de debit (engl. debit transfer) este ca, si cel de credit, tot o plata amanata si un transfer de creanta asupra bancii, cu deosebirea ca, de data aceasta, creditorul este acela care initiaza plata si nu mai depinde de vointa debitorului. Aceasta caracteristica

face transferul de debit mai atractiv decat cel de credit si ca urmare este in continuu castig de piata, mai ales anumite variante ale acestuia care se preteaza la servicii cu repetabilitate. Transferul de debit imbraca forma debitului direct, platilor programate, cecului si biletului la ordin. 4.1 DEBITUL DIRECT Debitul direct (engl. direct debit) este tipul de transfer de debit prin care bancile sunt autorizate de clientii platitori sa efectueze automat decontarea serviciilor din conturile lor la simpla cerere a furnizorilor si de transfer a sumelor la bancile acestora. Pentru efectuarea acestor plati este necesar sa se asigure un cadru juridic intre participantii la tranzactii si intre acestia si bancile lor privind derularea operatiunilor, astfel: intre furnizor si debitor se incheie o conventie privind dreptul furnizorului de a initia plata fara acordul prealabil al debitorului; intre banca platitoare si debitor se incheie o conventie de mandat privind acceptul debitorului pentru plata din cont fara ordinul expres al acestuia; si intre banca colectoare si furnizor se incheie un angajament privind debitarea directa. In acest fel, banca platitoare devine mandatarul debitorului de a executa instructiunile de plata primite de la furnizor in favoarea acestuia. Mandatul devine un act juridic intrucat se transfera anumite drepturi de dispozitie altei persoane decat proprietarul fondurilor si care are carcter permanent pana la revocarea acestuia de catre debitor. Un asemenea procedeu se foloseste in special pentru plata serviciilor cu carcter de repetabilitate ca: energia electrica, telefon, gaze, apa etc. Avantajele pentru ambii parteneri sunt substantiale, in sensul ca furnizorii isi pot incasa creantele la termen, ceea ce este un deziderat al acestora, iar beneficiarii dispun de o modalitate destul de comoda de descarcare de obligatie pentru serviciile prestate. Dezavantajul il constituie posibilitatea aparitiei unor debite nereale care se deconteaza automat inainte de clarificarea acestora. In practica s-a adoptat procedeul ca decontarea sa aiba loc la un anumit interval de la facturare, perioada in care eventualele neconcordante sa se clarifice. In vederea decontarii, partenerii incheie mai intai o conventie de plata prin debit direct, apoi debitorul incheie cu banca un mandat de debitare directa, iar furnizorul incheie tot cu banca un angajament de debitare directa. Furnizorul emite factura catre client si ulterior transmite documentatia de incasare la banca, respectiv fisierul electronic de plati cu denumirea clientilor, conturile acestora si sumele datorate. Banca emite o nota contabila de

debitare a conturilor curente ale platitorilor si creditare a contului curent al furnizorului pe baza careia se fac operatiunile in conturi si astfel platile se finalizeaza. In cazul in care partenerii au conturi la banci diferite (situatia din alte tari) decontarea se face prin ordin de plata (mesaj electronic) emis de bancile platitoare. 4.2 PLATILE PROGRAMATE Plata programata (engl.standing order) este o varianta a viramentului de debit in care banca platitorului accepta sa plateasca, la anumite date (decadal, chenzinal etc) o suma fixa in favoarea unui furnizor, potrivit contractului incheiat de parteneri, fara a mai fi necesare instructiuni de plata exprese. In acest sens intre banca si debitor se incheie un contract de mandat in vederea executarii unor instructiuni date in prealabil de debitor. Pria mandat, banca este autorizata sa constituie disponibilitatile necesare de fonduri sau sa asigure creditele care se impun pentru satisfacerea volumului de plati, ceea ce echivaleaza cu un management de trezorerie (cash management). Deosebirea fata de debitul direct o constituie faptul ca plata este initiata de debitor fara interventia furnizorului, urmand ca la finele lunii sa se faca regularizarea intre cei doi parteneri. Un astfel de procedeu se practica, de regula, in cazurile in care sunt livrari zilnice de materii prime si intr-un volum relativ constant, platile avand un caracter de repetabilitate. 4.3 CECUL BANCAR Necesitatea ca transferurile de fonduri intre cei care produc bunuri si presteaza servicii si cei care le consuma sa se efectueze cat mai operativ a determinat diversificarea instrumentelor de plata. Astfel a aparut cecul, care a inlocuit in buna parte decontarea prin numerar si a devenit unul din instrumentele de plata larg acceptat, atat pe pietele locale, cat si in decontarile internationale. In tara noastra, cecul a fost reglementat prin Legea nr. 59/1934 asupra cecului, lege care a fost valabila pana in 1994 cand a fost modificata prin Legea nr. 83/1994. 4.3.1 Caracteristicile cecului Normele bancare interne definesc cecul ca un instrument de plata care se utilizeaza de titularii de conturi cu disponibil corespunzator in aceste conturi. Disponibilul in cont se poate

crea printr-un depozit bancar la vedere, prin operatiuni de incasari sau prin acordarea unui credit bancar. Intr-o formulare mai concreta, cecul este un instrument de plata, scris si\ subscris, prin care titularul da o instructiune bancii sale de a pune la dispozitie o anumita suma de bani unei alte entitati/persoane nominalizate sau pentru retragere de numerar de catre titular. Cecul nu este moneda, el este un instrument de plata purtator al unei creante care da accesul la moneda in momentul prezentarii la plata. Ca urmare, cecul este un instrument de plata la vedere, orice mentiune contrara fiind nula. Operatiunile cu cecuri implica cel putin trei parti: tragator, tras si beneficiar. Tragatorul este partea care emite (scrie) cecul pe baza disponibilului aflat in cont si care da o dispozitie de plata, neconditionata, bancii la care are deschis contul. Trasul este intotdeauna o banca la care tragatorul are deschis contul si care efectueaza plata pe baza cecului primit, numai daca tragatorul are suficient disponibil in cont, catre o terta parte sau chiar catre tragator daca acesta solicita sa i se elibereze numerar. Banca pune la dispozitia tragatorului carnete de cecuri care contine file necompletate, denumite si blanchete (germ. blankett), pe care acesta le foloseste in limita disponibilului din cont. Beneficiarul este partea care primeste suma transmisa de tragator iar in situatia in care tragatorul a dispus sa i se elibereze numerar, acesta apare si in postura de beneficiar. Cele trei parti efectueaza operatiuni legate de cec in nume propriu, respectiv fiecare poarta raspunderea pentru participarea la acest circuit: tragatorul este responsabil pentru asigurarea disponibilului, respectiv acesta sa fie lichid (depozit), cert (utilizabil imediat) si exigibil (adica sa nu existe nici un impediment de ordin juridic sau material care sa impiedice efectuarea platii); emiterea unui cec fara ca tragatorul sa dispuna de fondurile necesare atrage sanctiuni civile si penale; trasul (banca) raspunde pentru efectuarea platii la prezentarea cecului si de intarzierile care eventual pot avea loc; beneficiarul raspunde pentru neprezentarea la banca in termenul de valabilitate al cecului in vederea primirii sumei in numerar. 4.3.2 Tipuri de cecuri In circuitul bancar se folosesc mai multe feluri de cecuri diferentiate prin anumite particularitati dar care pastreaza principiile cecului standard. Aceste cecuri se pot clasifica dupa doua criterii: al beneficiarului si al modalitatii de plata. Din punct de vedere al beneficiarului:

Cec nominativ care are inscris in textul sau numele beneficiarului si dupa dispozitia pe care o cuprinde este de doua feluri: (a) cec platibil unei anumite persoane cu sau fara clauza la ordin (girabil), ceea ce inseamna ca cecul poate fi transmis altei persoane, prin gir, cu toate drepturile care decurg din aceasta; clauza la ordin nu este obligatorie sa fie mentionata pe cec intrucat simpla inscriere a cuvantului cec implica prin ea insasi posibilitatea transmiterii prin gir; (b) cec platibil unei anumite persoane cu clauza nu la ordin, inseamna ca cecul nu poate fi transmis prin gir, ci numai prin cesiune ordinara de creante. Cec la purtator care in momentul emiterii nu se indica expres beneficiarul sau se mentioneaza la purtator, platiti purtatorului; acest cec este platit purtatorului instrumentului care se prezinta la banca; un astfel de cec prezinta un risc mare de pierdere sau furt ceea ce il face mai putin atractiv. Cecul postdatat este o varianta a cecului nominativ care are inscrisa ca data a emiterii o data ulterioara a prezentarii sale la plata si este platibil in ziua prezentarii, data de emitere considerandu-se ca si cum nu ar fi fost scrisa (se foloseste in cazul unor livrari in mai multe partizi, cecul avand rol de garantare a platii). Dupa modalitatea de plata, cecurile pot fi: cec pentru numerar; cec virament, cec barat; cec circular; cec de calatorie. Cecul pentru numerar se foloseste pentru obtinerea de numerar de la banca pe baza disponibilului din contul curent al titularului. Cecul virament se utilizeaza pentru plata prin cont a bunurilor sau a serviciilor. Dintre toate tipurile de cecuri, cecul virament este cel mai larg utilizat in relatiile de decontare comerciale si necomerciale pentru ca este valabil in orice tranzactie. Intrucat in practica exista, deseori, anumite suspiciuni cu privire la capacitatea de plata a partenerului, beneficiarul solicita tragatorului o confirmare bancara pe cec din care sa rezulte expres existenta disponibilului si astfel sa fie sigur ca la prezentarea pentru incasare va primi imediat suma datorata de partener. Aceasta confirmare se da de catre tras prin expresia cec certificat mentionata pe cec, sub semnatura autorizata si stampila bancii, inaintea remiterii cecului catre beneficiar. Banca blocheaza suma certificata care nu mai poate fi retrasa de tragator pana la expirarea termenului de prezentare la plata a cecului. Prin certificare, trasul are obligatia ca in caz de neplata, sa despagubeasca pe posesorul cecului.

Cecul barat este tipul de cec care are doua linii paralele, verticale sau oblice, intre care se inscrie banca catre care se va face plata. Bararea se face de tragator la emiterea cecului sau pe parcursul circulatiei acestuia de catre oricare din posesori. Cecul barat este de doua feluri: cec cu barare generala si cec cu barare speciala. Cecul cu barare generala este acela care in spatiul dintre cele doua linii nu are inscrisa nici o banca si poate circula prin girare, fiind valabil la plata in posesia ultimului giratar care completeaza spatiul dintre linii cu denumirea si adresa bancii sale. Acesta prezinta cecul la banca unde are deschis contul care trimite cecul la incasare la banca aflata in pozitia de tras. Cecul cu barare speciala este acela care are inscrisa intre cele doua linii denumirea bancii catre care se va face plata. Bararea generala se poate transforma in barare speciala prin inscrierea denumirii unei banci intre cele doua linii paralele. Beneficiarul cecului cu barare speciala depune cecul la banca sa care il trimite pentru incasare la banca aflata in pozitia de tras. Cecurile cu barare speciala se folosesc in cazul livrarii de marfuri cu decontare prin cec, intrucat furnizorul are preferinta pentru acest instrument, care prin primirea cecului semnat de tragator, are certitudinea incasarii sumei datorate intr-un termen scurt. Cecul circular este un titlu de credit la ordin emis de o banca asupra unitatilor sale bancare sau asupra altei banci. Cecul circular se foloseste in cazul unor plati in numerar in alte localitati decat cea a clientului. Pentru a se evita transportul personal de bani, care reprezinta un risc destul de mare, clientul obtine de la banca unde are contul un cec circular de o anumita valoare cu care se prezinta in localitatea de destinatie la o unitate a aceleiasi banci sau daca nu exista la o banca corespondenta aflata in relatii cu banca clientului si incaseaza cecul. Prin cecul circular, banca emitenta se obliga sa plateasca cecul in favoarea beneficiarului care este si clientul sau. Plata se poate efectua la oricare din locurile indicate pe cec de catre banca emitenta. Sursa de fonduri o constituie disponibilitatile aflate in contul beneficiarului la banca emitenta. Cecul de calatorie este tipul de cec care are inscrisa o anumita suma care se poate ridica in numerar de la o banca sau o agentie de turism ca mandatara a unei banci. Cecul de calatorie, asa cum arata si numele, se foloseste in activitatea de turism si inlocuieste transportul banilor, fiind un instrument de transformare a banilor scripturali in bani efectivi, respectiv numerar. Cecul de calatorie se poate emite in moneda locala sau valuta si poate fi pe durata determinata sau nedeterminata.

In acest circuit, succesiunea operatiunilor este urmatoarea: - tragatorul (banca) vinde cecurile de calatorie unei persoane, denumita posesor, debitand contul acesteia; posesorul semneaza fiecare cec in fata tragatorului; - posesorul prezinta cecurile la incasare la o unitate bancara sau la o agentie de turism; - posesorul semneaza din nou pe cec pentru incasarea sumei de bani; identitatea dintre cele doua semnaturi confirma legalitatea cecului; - trasul incaseaza contravaloarea cecurilor de la unitatea bancara tragatoare. 4.3.3 Procesarea bancara a cecurilor Circuitul cecului bancar implica cel putin doua parti, tragator si beneficiar, care de cele mai multe ori au conturi la unitati bancare diferite. Aceste unitati bancare indeplinesc roluri diferite, in functie de pozitia in care se afla cei doi clienti, una platitoare (banca platitorului) si alta incasatoare (banca beneficiarului). Circuitul cecului pe linie bancara incepe cu banca beneficiara care se mai numeste si banca colectoare. Procesarea cecurilor are loc in mod diferit in functie de modalitatea de plata: in numerar sau prin cont. Procesarea in numerar presupune ca ambii parteneri sa aiba relatii numai cu o singura banca, cea a tragatorului. In acest caz, beneficiarul care a devenit posesorul cecului, trebuie sa se prezinte la banca indicata pe cec pentru incasarea sumei in numerar. Acest procedeu se foloseste cand partenerii sunt in aceiasi localitate si exista o anumita preferinta pentru numerar, iar sumele sunt relativ mici. Instrumentul de plata folosit este cecul pentru numerar iar procesarea bancara (receptia, autentificarea, acceptarea si executarea) este similara cu cea prezentata la operatiunile cu numerar pe baza de cec din cadrul casieriei bancare. Procesarea prin cont este cea mai des folosita si se refera la platile de valori mai importante sau la platile curente pentru servicii sau bunuri achizitionate de la unitatile comerciale. In tarile dezvoltate predomina acest sistem, majoritatea cumparturilor efectuanduse prin cecuri pana la aparitia cardurilor. Beneficiarii care primesc cecurile se adreseaza sistemului bancar care le introduc in circuit si asigura decontarea, fiind o modalitate destul de comoda care s-a transformat intr-o practica curenta larg raspandita. Totodata, cecurile s-au diversificat acoperind o gama destul de larga de activitati, dar toate pastreaza aceleasi principii de redactare, circulatie, decontari si securitate. Controlul bancar al cecurilor la cele doua banci se efectueaza de administratorii de cont, iar daca implica si operatiuni in numerar si de catre casieri, urmarindu-se:

La banca colectoare: (receptie) respectarea conditiilor obligatorii de redactare; scrierea cu cerneala neagra, albastra sau pix; nu se admit cecuri cu alterari de informatii