UNIVERSITATEA ATHENAEUM MASTERAT CONTABILITATE INTERNAŢIONALĂ ŞI AUDIT FINANCIAR

SUPORT DE CURS

CONTABILITATEA GRUPURILOR DE SOCIETĂŢI Prof.. univ. dr. MARIAN SĂCĂRIN

BUCUREŞTI 2007

2

CUPRINS

CAPITOLUL 1: ASPECTE GENERALE PRIVIND GRUPURILE DE SOCIETĂŢI 1.1.Grupurile de societăţi şi tipologia acestora 1.2.Modalităţile de formare a grupurilor de societăţi 1.3.Avantajele structurilor de grup faţă de societatea unică CAPITOLUL 2: IMPORTANŢA CONTURILOR CONSOLIDATE PENTRU INFORMAREA FINANCIARĂ ŞI REGLEMENTĂRI CONTABILE CU PRIVIRE LA ACESTEA

2.1.Importanţa conturilor consolidate pentru informarea financiară 2.2.Reglementări contabile cu privire la conturile consolidate CAPITOLUL 3: METODOLOGIA ŞI PRACTICA ÎNTOCMIRII CONTURILOR CONSOLIDATE 3.1.Determinarea perimetrului de consolidare şi a metodelor de consolidare 3.2.Retratarea prealabilă a conturilor individuale 3.3.Conversia conturilor activităţilor desfăşurate în străinătate 3.4.Cumulul contuilor societăţilor consolidate 3.5.Eliminarea consecinţelor operaţiilor (tranzacţiilor) efetuate între societăţile din cadrul grupului 3.6.Eliminarea titlurilor şi partajul capitalurilor proprii 3.7.Determinarea şi contabilizarea fondului comercial 3.8.Întocmirea situaţiilor financiare consolidate CAPITOLUL 4: EXEMPLE PRACTICE DE CONSOLIDARE A CONTURILOR 4.1.Exemplu complex de prezentare a metodelor de consolidare 4.2.Exemplu de consolidare prin metoda punerii în echivalenţă

3

BIBLIOGRAFIE

1. Colasse, B. (sous la direction)

Encyclopédie de Comptabilité, Contrôle de Gestion et Audit, Economica, Paris, 2000

2. Dandon, O. Dandon, P.

La consolidation, Métholologie et pratiques, Expert Comptable Media, Paris, 1998

3. Feleagă, N. Ionaşcu, I.

Tratat de contabilitate financiară, vol. 2, Editura Economică, Bucureşti, 1998

4. Feleagă, N. Sisteme contabile comparate, ediţia a II-a, vol 2 şi 3, Editura Economică, Bucureşti, 2000

5. Feleagă, N. Malciu, L.

Politici şi opţiuni contabile, Fair Accounting versus Bad Accounting, Ed. Economică, Bucureşti, 2002

6. Raffournier, B. Normes comptables internationalles (I.A.S.), Economica, Paris, 1996 7. Richard, J. Analyse financière et Gestion des groupes, Economica, Paris, 2000 8. Săcărin, M. Contabilitatea grupurilor multinaţionale, Ed. Economică, Bucureşti,

2001 9. Săcărin, M. Grupurile de societăţi şi repere ale interpretării conturilor consolidate,

Ed. Economică, Bucureşti, 2002 10. Săcărin, M Contabilitate aprofundată, Editura Economică, Bucureşti, 2004 11. **** Ordinul ministrului finanţelor nr.1752/2005 de aprobare a

Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene 12. **** IASC - Standardele Internaţionale de Contabilitate, Ed. Economică,

Bucureşti, 2006

4

CAPITOLUL 1

ASPECTE GENERALE PRIVIND GRUPURILE DE SOCIETĂŢI 1.1.Grupurile de societăţi şi tipologia acestora 1.2.Modalităţile de formare a grupurilor de societăţi 1.3.Avantajele structurilor de grup faţă de societatea unică 1.1.Grupurile de societăţi şi tipologia acestora

Întreprinderea - în măsura în care ea încearcă să fie, pe de o parte, mai puţin vulnerabilă şi, pe de altă parte, mai performantă - are tendinţa naturală de a se supune procesului de concentrare. Acest proces poate fi:

-de natură verticală, atunci când se urmăreşte integrarea tuturor fazelor ciclului de producţie şi desfacere pentru o singură categorie de produse; -de natură orizontală, atunci când se urmăreşte integrarea de activităţi de natură diferită, complementare sau similare.

Procesul de concentrare, industrială şi financiară, se poate realiza prin modalităţi economice, juridice şi financiare diferite, dar de cele mai multe ori, complementare: -dezvoltarea internă a întreprinderii (în cadrul aceleiaşi entităţi juridice); -stabilirea de legături, mai mult sau mai puţin strânse, cu alte întreprinderi, fără ca aceste legături să fie obligatoriu de natură juridică; -fuziunea cu alte întreprinderi în vederea realizării unei entităţi unice (fuziunea prin absorbţie); -preluarea controlului asupra unor societăţi existente sau prin crearea de noi societăţi.

Această ultimă modalitate de concentrare duce la constituirea grupurilor a căror apariţie este legată de strategia de dezvoltate a întreprinderii.

Grupul de societăţi reprezintă ansamblul constituit din două sau mai multe societăţi, fiecare cu propria personalitate juridică, dar care sunt supuse unei direcţii economice unitare asumată de una sau mai multe dintre ele.

Grupurile de societăţi pot să fie clasificate în funcţie de structura juridică, activitate şi localizarea geografică a activităţilor

• Tipologia grupurilor în funcţie de structura juridică

Legăturile de capital dintre mai multe societăţi reprezintă una din trăsăturile ce permite cel mai bine caracterizarea existenţei unui grup. Atunci când o societate A deţine o participaţie, în principiu majoritară, într-o societate B, prima dintre acestea este denumită societate-mamă a celei de a doua şi societatea B este numită filiala societăţii A. Dar, la rândul său, filiala B poate să deţină o participaţie majoritară într-o altă societate C. În această situaţie, C este filiala societăţii B, dar şi subfiliala societăţii A. Multitudinea legăturilor de capital dintre societăţi poate să stea la originea grupurilor formate dintr-un număr mare de societăţi.

De exemplu, unul din primele grupuri franceze este Compania Generală a Apelor (Compagnie Generale des Eaux) ale cărui conturi consolidate cuprind în jur de 2.500 de societăţi;

5

cum unele din societăţile acestui grup nu sunt consolidate datărită mărimii foarte mici, numărul exact al societăţilor filiale şi subfiliale ale Companiei generale a Apelor este mult mai mare.

Fără să existe o regulă precisă, anumite grupuri pot să fie structurate sub formă piramidală , iar altele sunt structurate sub "formă de greblă".

Structurare piramidală: Societatea-mamă Filiala 1 Filiala 2 Subfiliala 1 Subfiliala 2 Subfiliala 3 Structurare sub formă de greblă: Societatea-mamă Filiala 1 Filiala 2 Filiala 3 Filiala 4

În general, cele două tipuri de structurare a grupurilor se suprapun, organizarea juridică a grupurilor corespunzând, de cele mai multe ori, cu o structură mixtă. Astfel, cu scopul de a ameliora propria gestiune, grupurile sunt tentate să adopte o structură juridică pe activităţi fiecărei activităţi corespunzându-i un subgrub format din societăţi identificate clar în cadrul grupului. Structurare juridică pe activităţi: Societatea-mamă Activitatea A Activitatea B Filiala 1 Filiala 2 Subfiliala 1 Subfiliala 2 Subfiliala 3 Subfiliala 4 Societăţile-mamă, care deţin titluri de participare în cadrul filialelor, sunt denumite, uneori, şi societăţi holding. Acele societăţi a căror singură funcţie este aceea de a deţine titluri de participare şi care nu au activitate operaţională sunt denumite holding pur. Conţinutul bilanţului

6

(conturile individuale) holdingului pur se rezumă, în activ, la titlurile de participare şi împrumuturile acordate filialelor şi, în pasiv, la capitalurile proprii şi datorii pe termen mediu şi lung. În contul de profit şi pierdere se regăsesc venituri din dividende şi dobânzi şi cheltuieli cu dobânzile şi, eventual, cu provizioanele constituite pentru deprecierea titlurilor de plasament. Aşa cum rezultă din cele prezentate, legăturile de capital dintre societăţi stau la baza existenţei grupurilor de societăţi. Dar, grupurile de societăţi pot să existe şi în absenţa legăturilor de capital. În această situaţie, coeziunea dinte societăţile ce aparţin aceluiaşi grup se realizează ca urmare a faptului că: -acţionarul principal al fiecărei societăţi este aceeaşi persoană fizică sau acţionarii principali sunt mai multe persoane fizice ce aparţin aceleaiaşi familii; -societăţile grupului sunt plasate sub o conducere comună, chiar dacă există o multitudine de proprietari sau acţionari; -societăţile au relaşii contractuale foarte strânse, care generează un comportament de întreprinderi integrate; -societăţile sunt legate prin acorduri de împărţire a rezultatelor.

Conturile grupurilor organizate în acest fel sunt denumite "conturi combinate". În măsura în care nu există o entitate dominantă, acest tip de conturi permite menţinerea structurii juridice a fiecărei societăţi. Capitalul, prezentat în conturile combinate, este egal cu suma capitalurilor fiecărei societăţi. În ciuda acestei diferenţe, există numeroase similitudini între procesul de elaborare a conturilor combinate şi conturilor consolidate (eliminarea conturilor reciproce şi a profiturilor-intra grup).

• Tipologia grupurilor în funcţie de natura activităţii

Grupurile de societăţi mai pot să fie caracterizate şi în funcţie de activitatea desfăşurată. Astfel, unele grupuri desfăşoară o activitate unică, iar altele, dimpotrivă, îşi desfăşoară activitatea în mai multe sectoare de activitate între care nu există nici o legătură. Grupurile din ultima categorie sunt denumite grupuri conglomerat.

• Tipologia grupurilor în funcţie de localizarea geografică a activităţilor

Anumite grupuri pot să aibă o implantare geografică concentrată şi să-şi limiteze propriile activităţi la nivelul unei ţări sau la o anumită regiune din acea ţară. Dimpotrivă, unele grupuri sunt prezente în mai multe ţări, chiar în lumea întreagă, aşa cum este grupul Coca-Cola. În ciuda caracterului multinaţional, aceste grupuri au o ţară de origine unde se află sediul şi unde sunt luate deciziile pentru toate societăţile.

Activitatea desfăşurată de grupuri pe zone geografice poate să fie structurată sub formă de:

7

i) filiale care, în interiorul unei ţări, sunt dependente de un subholding: Zona geografică 1 Societatea-mamă Activitatea A Activitatea B Filiala A Filiala B Subholding Subfiliala A' Subfiliala B' Zona geografică 2 ii) filiale ce se află în interiorul aceleiaşi zone geografice, dar care sunt dependente de

societatea-mamă Zona geografică 1 Societatea-mamă Activitatea A Activitatea B Filiala A Filiala B Subfiliala A' Subfiliala B' Zona geografică 2

1.2.Modalităţile de formare a grupurilor de societăţi

Posibilităţile de formare a grupurilor de societăţi sunt multiple, această multitudine fiind dată de interesul pe care îl reprezintă grupurile pentru actorii economici. Un grup de societăţi se

8

poate forma fie prin dezintegrarea unui ansamblu unitar, fie prin unirea de elemente separate. În consecinţă, formarea unui grup de societăţi poate să fie rezultatul unei descentralizări, realizate prin crearea unei filiale, sciziune şi aportul parţial de active, sau al unei concentrări, realizate prin preluarea controlului asupra altei societăţi.

1.3.Avantajele structurilor de grup faţă de o societatea unică

Existenţa unei structuri de grup, spre deosebire de cea a unei societăţi unice, oferă anumite avantaje ce contribuie la ameliorarea rentabilităţii capitalurilor investite deoarece:

• Structura de grup permite menţinerea controlului cu o investiţie minimă

Decât să deţină puterea asupra unei singure societăţi, pentru investitor este mult mai bine să fracţioneze această societate în două sau mai multe entităţi juridice ale căror titluri sunt deţinute de un holding creat împreună cu alţi investitori, dar asupra căruia să exercite un control, astfel încât ceilalţi asociaţi, care sunt minoritari, să nu aibă nici o putere asupra deciziilor luate la nivel de holding.

Prin constituirea unui structuri de grup se poate realiza un control asupra unei mase mai mari de active, în condiţiile în care investiţia rămâne aceeaşi. De asemenea, constituirea unui grup poate să permită menţinerea controlului asupra aceleiaşi mase de active, dar cu micşorarea capitalurilor investite.

Exemplu Presupunem că un investitor X, care deţine 51.000.000 um, doreşte să constituie o societate al cărei capital social să fie de 200.000.000 um. Dacă se creează o societate unică (S) împreună cu alţi asociaţi, investitorul, care este minoritar (el deţine doar 25,5% din capital), riscă să piardă controlul asupra acesteia. Pentru a evita acest risc, el poate să constituie, împreună cu alţi investitori, un holding (H) al cărui capital este de 101.000.000 um. La rândul său, holdingul va constitui, împreună cu alţi investitori, o filială (F) al cărei capital este de 100.000.000 um.

În aceste condiţii, bilanţurile societăţilor S, H şi F se prezintă astfel:

• dacă se optează pentru o societate unică: Bilanţul societăţii S

Active 200.000.000 Capital: - Investitorul X 51.000.000 - Alţi investitori 149.000.000

Total 200.000.000 Total 200.000.000

• dacă se optează pentru o structură de grup: Bilanţul holdingului (H)

Titluri F 101.000.000 Capital social: - Investitorul X 51.000.000 - Alţi investitori: 50.000.000

Total 101.000.000 Total 101.000.000

Bilanţul filialei (F) Active 200.000.000 Capital:

- H controlat de investitorul X 101.000.000

- Alţi investitori

9

99.000.000 Total 200.000.000 Total 200.000.000

• Structura de grup permite atragerea de capitaluri împrumutate mult mai mari

decât în cazul societăţilor unice (individuale)

Existenţa acestui avantaj se poate explica prin faptul că structura de grup determină o creştere a capacităţii de îndatorare datorită "efectului de multiplicare" a entităţilor juridice. Totuşi, acest avantaj poate să fie anulat dacă creditorii calculează capacitatea de îndatorare pe baza bilanţurilor consolidate, situaţie în care grupul poate să atragă capitaluri împrumutate ca şi cum ar fi o societate unică.

De asemenea, în perioadele de expansiune economică şi contracţie (restricţie) monetară, când accesul la capitalurile dorite devine mai dificil, structura de grup, datorită solidarităţii ce poate să existe între societăţile din cadrul grupului, dobândeşte avantaje suplimentare, în comparaţie cu alte modalităţi de organizare a întreprinderilor.

� Structura de grup facilitează circulaţia capitalurilor

În zilele noastre, supleţea şi rapiditatea de adaptare la evoluţiile economice au devenit imperativele ale gestiunii moderne a întreprinderilor. Printre elementele de supleţe figurează şi mobilitatea capitalurilor, care trebuie să permită deplasarea capitalurilor, fără nici o restricţie, de la o entitate la alta. Din acest punct de vedere, structura de grup reprezintă, în comparaţie cu societatea unică, un instrument mult mai eficient pentru organizarea circulaţiei capitalurilor1. � În general, structura de grup permite plata unor impozite mai mici

Elaborarea regulilor fiscale constituie o miză pentru diferitele componente sociale, inclusiv grupurile. Dacă ţinem cont de importanţa naţională şi internaţională pe care o au unele grupuri de societăţi, este de prisos să mai amintim că în unele ţări grupurile sunt avantajate fiscal. De altfel, istoria arată că investitorii capitalişti, promotorii structurilor de grup, au reuşit să convingă legislaţiile naţionale să acorde diferite avantaje fiscale. De asemenea, cu cât grupul este mai mare cu atât avantajele fiscale de care beneficiază sunt mult mai însemnate.

1 Totuşi, trebuie să menţionăm că în unele ţări, pentru a se evita decapitalizarea filialelor, legislaţia încearcă să limiteze mişcările de capitaluri între societăţile din cadrul grupului sub formă de împrumut.

10

CAPITOLUL 2

IMPORTANŢA CONTURILOR CONSOLIDATE PENTRU INFORMAREA FINANCIARĂ ŞI REGLEMENTĂRI

CONTABILE CU PRIVIRE LA ACESTEA 2.1.Importanţa conturilor consolidate pentru informarea financiară 2.2.Reglementări contabile cu privire la conturile consolidate

2.1.Importanţa conturilor consolidate pentru informarea financiară

Societatea-mamă, entitate juridică distinctă în cadrul unui grup, prezintă propriile conturi individuale. Incapacitatea conturilor individuale ale societăţii-mamă de a furniza informaţii care să permită o apreciere corectă a situaţiei economice şi financiare, de ansamblu, asupra grupului, impune întocmirea şi prezentarea conturilor consolidate.

Conturile consolidate, al căror obiectiv constă în furnizarea de informaţii utile în luarea deciziilor economice, sunt considerate indispensabile atât pentru informarea internă, cât şi pentru informarea externă.

Iniţial, grupurile au întocmit conturile consolidate pentru nevoile proprii de gestiune sau la cererea societăţilor mamă ce se aflau în străinătate. Ulterior, obligaţia de a publica conturile consolidate a dus la dezvoltarea informaţiei financiare consolidate.

• Conturile consolidate - instrument de gestiune internă

Prin intermediul conturilor consolidate, managerii societăţii-mamă dispun de elemente omogene pentru aprecierea gestiunii filialelor, indiferent de locul de implantare al acestora (ţară sau străinătate), de reglementările naţionale şi de sectorul de activitate.

Răspândirea şi diversitatea activităţilor unui grup fac dificilă sinteza informaţiilor la nivelul direcţiei generale a grupului. Însă, punerea în evidenţă a unor proceduri de consolidare duce la crearea unui circuit informaţional care să-i permită societăţii - mamă să: -fixeze obiective pentru fiecare societate din cadrul grupului; -evalueze performanţele societăţilor din cadrul grupului şi să le compare între ele; -efectueze subconsolidări pe ramuri de activitate.

De asemenea, informaţiile cuprinse în conturile consolidate permit efectuarea unor analize particulare cu privire la: - rezultatele obţinute pe ramuri de activitate, atunci când grupul efectuează activităţi de naturi diferite, în acest mod putându-se pune în evidenţă contribuţia, pozitivă sau negativă, a fiecărei ramuri în cadrul rentabilităţii globale a grupului; - rezultatele pe zone geografice; - evoluţia cifrei de afaceri şi a investiţiilor grupului; - evoluţia situaţiei financiare a grupului; - evoluţia rentabilităţii globale a grupului în raport cu alte grupuri.

• Conturile consolidate - instrument de informare externă

Conturile consolidate sunt considerate mult mai semnificative decât conturile individuale şi sunt necesare pentru o prezentare sinceră, atunci când una din societăţile grupului deţine un interes financiar, direct sau indirect, ce permite controlul altor societăţi.

11

Conturile individuale ale societăţii-mamă nu pot furniza informaţii suficiente asupra poziţiei financiare, performanţelor şi fluxurilor de trezorerie ale grupului, deoarece: - în bilanţul societăţii - mamă, titlurile de participare deţinute la alte societăţi din cadrul grupului sunt înregistrate la costul de achiziţie, situaţie ce nu permite evoluţia ulterioară a acestor investiţii; - în contul de profit şi pierdere al societăţii - mamă sunt înregistrate numai dividendele primite, care, de cele mai multe ori, sunt diferite de rezultatele societăţilor la care se deţin participaţii; - un utilizator extern al conturilor individuale ale societăţii - mamă nu poate şti dacă cifra de afaceri a acesteia corespunde, în totalitate, vânzărilor din exteriorul grupului sau, în parte, şi vânzărilor efectuate către alte societăţi din cadrul grupului; - beneficiul societăţii - mamă poate să fie afectat de pierderile unei alte societăţi din cadrul grupului; - situaţia financiară aparent sănătoasă a societăţii-mamă poate să fie compromisă de îndatorarea altor societăţi din cadrul grupului.

Conturile consolidate permit evitarea acestor inconveniente prin prezentarea unor informaţii utile pentru utilizatorii externi de informaţie financiar - contabilă: creditorii, asociaţii, analiştii financiari şi alţi utilizatori de informaţii financiar contabile.

Pentru creditorii grupului (cei ce finanţează grupul) conturile consolidate oferă informaţiile necesare atât pentru determinarea nevoilor reale de finanţare şi a posibilităţilor de rambursare ale grupului, cât şi pentru aprecierea riscurilor aferente finanţării acestora. Dacă societatea care împrumută este societatea-mamă, conturile consolidate indică potenţa financiară a grupului. Dimpotrivă, dacă societatea care împrumută este o altă societate decât societatea-mamă, conturile consolidate permit aprecierea sprijinului financiar pe care-l poate primi aceasta din partea grupului, în caz de faliment.

Asociaţii găsesc în conturile consolidate informaţii cu privire la rezultatul net al ansamblului economic reprezentat de grup, capacitatea de autofinanţare a grupului, elemente care permit o apreciere cât mai corectă a valorii societăţii - mamă.

De asemenea, pe baza conturilor consolidate, analiştii financiari pot aprecia mult mai corect ratele de rentabilitate, capacităţile de investiţii şi posibilităţile de afaceri ale entităţilor care formează grupul.

În fine, alţi utilizatori, printre care se remarcă, în special, personalul, clienţii şi furnizorii, pot să găsească în conturile consolidate elemente importante care să releve mărimea, importanţa, puterea şi potenţialul grupului.

2.2.Reglementări contabile cu privire la conturile consolidate

Deşi primele grupuri au apărut încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea2, reglementările cu privire la conturile consolidate au apărut mult mai târziu.

Primele reglementări contabile referitoare la conturile consolidate au apărut în Statele Unite ale Americii. De fapt, în această ţară, criza economică din perioada 1929-1933, a scos în evidenţă necesitatea unei proceduri mai formalizate de normalizare contabilă. Astfel, Comisia Valorilor Mobiliare (SEC - Securities and Exchange Commission), organism investit cu puterea de a exercita controlul asupra comerţului cu valori mobiliare, a cerut societăţilor de grup cotate la

2 Se pare că prima societate americană de tip holding a fost constituită în anul 1832. (informaţie preluată din Encyclopédie de Comptabilité, Contrôle de Gestion et Audit, sous la direction de Bernard Colasse, Ed. Economica, Paris, 2000, pag.421.

12

bursă, începând cu anul 1934, să adauge la conturile individuale şi situaţiile financiare consolidate.

În Marea Britanie, în anul 1939, bursa de la Londra a emis primele dispoziţii cu privire la conturile consolidate, dispoziţii prin intermediul cărora societăţile cotate erau obligate să întocmească conturi consolidate.

În Franţa, reglementările contabile referitoare la conturile consolidate apar mult mai târziu, respectiv în anul 1968. În acest an, Comisia operaţiunilor bursiere (COB - Commission de operation en bourse) cere societăţile ce fac apel public la economii să publice situaţii financiare consolidate. De asemenea, în lipsa unui cadru conceptual clar, COB a considerat că este necesar ca situaţiile financiare consolidate să fie însoţite de informaţii complementare cu privire la metodele de consolidare şi de evaluare utilizate pentru întocmirea acestor documente. Cu toate acestea, societăţile franceze vor dispune de un referenţial contabil coerent cu privire la conturile consolidate o dată cu asimilarea Directivei a VII-a europene în cadrul legislativ francez3.

La nivel european, încercările de armonizarea a reglementărilor contabile naţionale ale ţărilor membre ale Uniunii Europene cu privire la conturile consolidate s-au concretizat în publicarea Directivei a VII-a europene, în 1983.

Această directivă ce vizează întocmirea şi publicarea conturilor consolidate cuprinde referiri cu privire la: societăţile ce au obligaţia de a întocmi conturi consolidate, societăţile care intră în perimetrul de consolidare, eliminările din perimetrul de consolidare, metodele de consolidare, controlul conturilor consolidate etc.

Actualmente, marile grupuri de societăţi cotate la principalele bursele de valori folosesc fie referenţialul contabil american (USGAAP- principiile contabile general admise din SUA), fie referenţialul internaţional (standardele internaţionale de raportare financiară elaborate de IASB4 - Consiliul Standardelor Contabile Internaţionale).

În referenţialul elaborat de IASB, există anumite standarde contabile şi de raportare care vizează direct conturile consolidate:

Norma contabilă Aspecte ale consolidării vizate IAS 21 „Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar“

Conversia conturilor societăţilor aflate în străinătate

IAS 27 „Situaţiile financiare consolidate şi separate“

Perimetrul de consolidare, consolidare prin metoda integrării globale

IAS 28 „Investiţiile în entităţi (întreprinderi) asociatete“

Consolidare prin metoda punerii în echivalenţă

IAS 29 „Prezentarea conturilor în economiile hiperinflaţioniste“

Conversia conturilor filialelor situate în ţările cu o puternică inflaţie

IAS 31 „Interesele in asocierile în participatie (societăţile de tipul joint-ventures)“

Consolidarea prin metoda integrării proporţionale

IFRS 3 „Grupările de întreprinderi“ Determinarea şi tratamentul contabil al fondului comercial pozitiv sau negativ

3 Legea din 3 ianuarie 1986 prin intermediul căreia prevederile Directivei a VII-a sunt preluate în legislaţia franceză. 4 Din anul 2001, organismul internaţional de normalizare se numeşte Consiliul Standardelor Internaţionale de Contabilitate (IASB - International Accounting Standards Board), iar standardele elaborate de către acesta poartă denumirea de standarde internaţionale de raportare financiară (IFRS - International Financial Reporting Standards). Menţionăm că, până în prezent, IASB a elaborat şi publicat cinci IFRS-uri. De asemenea, trebuie menţionat că, actualmente, societăţile care aplică referenţialul contabil internaţional trebuie să precizeze că raportările anuale sunt întocmite în conformitate cu standardele internaţionale de raportare financiară (IFRS-urile). În această situaţie trebuie să se ţină cont că referinţa la IFRS-uri cuprinde şi IAS-urile ce mai sunt încă în vigoare, IAS-uri ce au fost recunoscute de către IASB.

13

CAPITOLUL 3 DETERMINAREA PERIMETRULUI DE CONSOLIDARE ŞI STABILIREA METODELOR DE

CONSOLIDARE 3.1. Determinarea perimetrului de consolidare 3.2. Stabilirea metodelor de consolidare 3.1.Determinarea perimetrului de consolidare Perimetrul de consolidare include ansamblul format din societatea consolidantă (societatea mamă) şi societăţile consolidante, respectiv societăţile asupra cărora aceasta exercită controlul exclusiv, controlul comun (concomitent) sau influenţă notabilă.

• Controlul exclusiv

Standardul internaţional de contabilitate IAS 27 menţionează că se poate prezuma existenţa controlului dacă societatea-mamă deţine, direct sau indirect, mai mult de jumătate din drepturile de vot ale unei întreprinderi, fără să se poată demonstra clar, în circumstanţe excepţionale, că această deţinere nu permite controlul.

De asemenea, controlul mai poate exista atunci când societatea-mamă, chiar dacă deţine mai puţin de jumătate din drepturile de vot, dispune de puterea: -de a poseda mai mult de jumătate din drepturile de vot, ca urmare a unui acord cu ceilalţi investitori; -de a conduce politicile financiare şi operaţionale ale întreprinderii, în virtutea prevederilor statutare sau contractuale; -de a numi sau revoca majoritatea membrilor consiliului de administraţie sau ai unui organ echivalent; -dispune de majoritatea drepturilor de vot în consiliul de administraţie sau alt organ echivalent. Aprecierea controlului nu trebuie să se limiteze la drepturile de vot existente. De asemenea, trebuie să se ţină cont şi de drepturile de vot potenţiale care sunt în prezent convertibile sau exercitabile. Exemplu: Societatea F are doi asociaţi: A care deţine 60% din capital şi B care deine 40%. Dar, de asemenea, există obligaţiuni care, în orice moment pot să fie convertibile în acţiuni. B deţine câteva dintre aceste obligaţiuni. Dacă toate obligaţoinile convertibile emise de către F sunt convertite în acţiuni, B va avea un procentaj drepturilor de vot de 55%. În consecinţă, B controlează societatea F şi nu A. Sunt luate în calcul drepturile de vot potenţiale în prezent. Cele care nu vor putea fi exercitate sau convertite decât la o dată viitoare şi cele a căror exercitare sau conversie depinde de apariţia unui eveniment particular nu trebuie să fie luate în calcul la aprecierea controlului. Ias 27 admite un singur caz de excludere din perimetrul de consolidare, respectiv filialele a căror al căror control este temporar, deoarece participaţiile au fost achiziţionate cu scopul revânzării în următoarele 12 luni. Însă, pentru aceasta, conducerea întreprinderii trebuie să fie angajată în căutarea activă a unui cumpărărtor.

14

Uneori unele dintre filiale pot să aibă activităţi diferite de cele ale celorlalte întreprinderi din cadrul grupului. Această situaţia apare în cazul băncilor şi societăţilor financiare care aparţin grupurilor industriale. Situaţile financiare ale acestora prezintă caracteristici şi de cele mai multe ori sunt excluse din perimetrul de consolidare, astfel încât să nu fie afectată imaginea fidelă de ansamblu. Acest motiv de excludere nu este permis de IASB, care consideră că este preferabil să se consolideze aceste filiale şi să se furnizeze o informaţie complementară cu privire la activităţile grupului, conform IAS 14. IAS 27 Situaţiile financiare consolidate şi individuale exonerează o societate de obligaţia de a întocmi conturi consolidate, dacă este la rândul său este o filială a unei societăţi care publică conturi consolidate în conformitate cu IFRS-urile. Această exonerare este posibilă dacă: -acţionarii minoritari au fost informaţi de decizia luată şi nu s-au opus; -titlurile emise de societate (acţiuni, obligaţiuni) să nu fie cotate; -întreprinderea să nu fi început demersurile pentru întroducerea la bursă. Spre deosebire de IASB, normele din SUA fac referire la noţiunea de control de drept (controlul exclusiv datorită deţinerii majorităţii drepturilor de vot, indiferent de circumstanşele de fapt, ca de exemplu: dispersia acţionarilor). De asemenea, normele din SUA nu prevăd cazuri de excludere din perimetrul de consolidare (de exemplu, deţinerea temporară a unei participaţii)

Directiva a VII-a mentionează următoarele cazuri pentru identificarea controlului exclusiv:

• Controlul comun (concomitent)

Standardul internaţional de contabilitate IAS 31 Interesele în asocierile în participaţie defineşte controlul comun ca împărţirea controlului unei activităţi economice, în virtutea unui acord contractual. Această normă insistă asupra necesităţii unui contract (unei convenţii) prin care controlul comun să fie demonstrat. Acest contract poate să fie separat sau incorporat în statutul entităţii. De obicei, înţelegerea contractuală trebuie să cuprindă dispoziţii referitoare la activitatea, durata, conturile întreprinderii sub formă de asociere în participaţie aflată sub control comun, numirea membrilor consiliului de administraţie, aporturile de capital, împărţirea de către asociaţi a producţiei, cheltuielilor, veniturilor şi rezultatele întreprinderii aflată sub control comun. Înţelegerea contractuală trebuie efectuată astfel încât nici un participant să nu controleze unilateral activitatea. De asemenea, deciziile esenţiale trebuie să fie identificate în convenţia contractuală şi să facă obiectul unanimităţii membrilor. Dacă unul dintre membri este desemnat să administreze întreprinderea asociată, aceasta nu înseamnă că el poate să exercite un control exclusiv deoarece el acţionează pe baza deciziilor acceptate şi de ceilalţi asociaţi.

15

Societăţile asupra cărora se exercită un control comun trebuie să fie consolidate, cu următoarele excepţii: - societăţile ale căror titluri au fost achiziţionate cu scopul de a fi vândute în următoarele 12

luni de la data achiziţionării şi pentru care întreprinderea caută un cumpărător; - societăţile care satisfac următoarele condiţii:

• societatea este la rândul său o filială a unei alte societăţi care publică conturile conform IFRS;

• ceilalţi acţionari ai societăţii au fost informaţi de decizie şi nu s-au opus; • titlurile emise de societate nu sunt cotate; • societatea nu a început demersurile pentru a fi cotată la bursă.

• Influenţa notabilă (semnificativă)

Influenţa notabilă (semnificativă) este definită de IAS 28 Investiţiile în entităţile asociate: ca: puterea de a participa la deciziile operaţionale şi financiare ale unei întreprinderi, dar fără ca, totuşi, să se exercite controlul asupra acestora. Aprecierea capacităţii unei întreprinderi de a exercita o influenţă notabilă nu este totdeauna clară şi necesită raţionament profesional. Astfel, pentru a ajunge la un grad satisfăcător de uniformitate în aprecierea influenţei notabile, se prezumă că se exercită o influenţă notabilă dacă, dacă deţinătorul de titluri posedă cel puţin 20% din drepturile de vot ale unei societăţi, exceptând situaţia când să se demonstrează, în mod clar, că această influenţă nu există. În situaţia inversă, dacă deţinătorul de titluri posedă, direct sau indirect, mai puţin de 20% din drepturile de vot ale unei societăţi, se prezumă că nu se exercită o influenţă notabilă, exceptând situaţia când se demonstrează, în mod clar, că această influenţă există. Se constată, astfel, că existenţa sau absenţa unei influenţe notabile poate să fie stabilită independent de procentajul drepturilor de vot deţinute. Influenţa notabilă se poate manifestată prin: -prezenţa în consiliul de administraţie sau un alt organ de conducere echivalent; -participarea la procesul de luare a deciziilor politice; -tranzacţii importante cu întreprinderea în cauză; -schimbul de personal de conducere; -furnizarea de informaţii tehnice esenţiale. Societăţile asupra cărora se exercită o influenţă semnificativă trebuie să fie consolidate, cu următoarele excepţii: - societăţile ale căror titluri au fost achiziţionate cu scopul de a fi vândute în următoarele 12

luni de la data achiziţionării şi pentru care întreprinderea caută activ un cumpărător; - societăţile care satisfac următoarele condiţii:

• societatea este la rândul său o filială a unei alte societăţi care publică conturile conform IFRS;

• ceilalţi acţionari ai societăţii au fost informaţi de decizie şi nu s-au opus; • titlurile emise de societate nu sunt cotate; • societatea nu a început demersurile pentru a fi cotată la bursă.

3.2.Procentajului de control, procentajului de interes şi determinarea metodelor de consolidare

16

Procentajul de control reprezintă capacitatea societăţii consolidante (societatea mamă) de a controla, direct sau indirect, o societate susceptibilă să intre în perimetrul de consolidare. Procentajul de control este calculat pe baza drepturilor de vot, fără să se ţină cont de procentajul de capital (cota de participare la capital). Acesta se calculează ca raport între drepturile de vot deţinute într-o societate şi numărul total al drepturilor de vot ale acesteia. Calcului procentajului de control permite definirea perimetrului de consolidare şi a metodei de consolidare utilizată:

Natura controlului

Societatea consolidată Metoda de consolidare reţinută

Exclusiv Filială Integrare globală Comun Asociere în participatie Integrare proporţională

(tratament de bază) Punere în echivalentă (tratament alternativ)

Influenţă notabilă

Întreprindere asociată Punere în echivalenţă

Procentajul de interes corespunde cotei părţi pe care o deţine societatea mamă, direct sau indirect, în capitalul societăţilor din cadrul grupului. Acesta este un element esenţial în realizarea consolidării, deoarece el stă la baza repartizării capitalurilor proprii şi rezultatului între societatea-mamă şi asociaţii minoritari (interesele minoritare). • Determinarea perimetrului şi a metodelor de consolidare (exemple propuse pentru

rezolvare)

Exemplul 1 (Societatea mamă deţine, direct şi indirect, participaţii în societăţile din cadrul grupului) 80% 60% 80% 25% 90%

SM

A

B

C

D

E

17

Exemplul 2 (Societatea mamă deţine, direct sau indirect, multiple participaţi în societăţile din cadrul grupului) 80% 60% 30% 40% Exemplul 3 (Între societăţile din cadrul grupului există legături reciproce) 70% 10% • Prezentarea metodelor de consolidare

Metodele de consolidare sunt aplicate în funcţie de tipul de control exercitat de societatea mamă: -conturile întreprinderilor aflate sub controlul exclusiv al societăţii mamă sunt consolidate prin metoda integrării globale; -conturile întreprinderilor controlate de societatea consolidantă împreună cu alţi asociaţi sau acţionari sunt consolidate prin metoda integrării proporţionale; -conturile întreprinderilor asupra cărora societatea consolidantă exercită influenţa notabilă sunt consolidate prin punere în echivalenţă;

a)Metoda integrării globale

Metoda integrării globale este o metodă de consolidare prevăzută de toate textele contabile, care fac referire la consolidare. Din punct de vedere istoric, integrarea globală este cea mai veche metodă de consolidare. Consolidarea prin metoda integrării globale presupune: -integrarea (cumularea) cumularea activelor, datoriilor, capitalurilor propri, cheltuielilor şi veniturilor societăţii consolidate cu cele ale societăţii-mamă;

SM

A B

SM

A B

SMM

A

18

-eliminarea operaţiilor reciproce; -eliminarea titlurilor de participare deţinute de societatea mamă în contrapartidă cu cota parte din capitalurile proprii ale filialei; această eliminare generează apariţia următoarelor rubrici specifice conturilor consolidate:

• rezervele consolidate, care sunt formate din rezervele societăţii-mamă şi cota parte ce revine societăţii mamă din rezervele acumulate de filială după creare sau achiziţie;

• rezultatul consolidat, care este constituit din rezultatul societăţii mamă şi cota parte ce revine societăţii mamă din rezultatul filialei;

• interesele minoritare, rubrică de pasiv, care reprezintă cota parte din capitalurile proprii ale societăţii consolidare ce revine acţionarilor, alţii decât societatea mamă;

• fondul comercial, care reprezintă diferenţa existentă, la data achiziţionării, între preţul de achiziţie al titlurilor şi cota parte din valoarea justă activelor nete achiziţionate (capitalurilor proprii ale filialei achiziţionate).

Prin preluarea în totalitate a activelor şi datoriilor filialelor, bilanţul consolidat permite să se cunoască atât componenţa reală a activelor întregului grup şi modul de finanţare a acestora, cât şi partea din capitalurile proprii şi rezultat ce revine acţionarilor sau asociaţilor minoritari.

La rândul său, contul de profit şi pierdere consolidat permite să se analizeze adevărata performanţă a grupului, deoarece, din punct de vedere economic şi financiar, activitatea filialelor este considerată o extensie a activităţii societăţii-mamă. Integrarea globală, care ilustrează perfect principiul priorităţii realităţii economice asupra aparenţei juridice, trebuie să fie considerată ca o metodă de consolidare prin excelenţă. de fapt, în sistemul de contabilitate anglo-saxon, fidel principiului priorităţii realităţii economice în faţa aparenţei juridice, termenul "consolidation" este sinonim cu integrarea globală. b)Metoda integrării proporţionale

Atunci când deţinerea titlurilor de participare permite societăţii-mamă să exercite asupra unei societăţi un control comun, împreună cu unul sau mai mulţi parteneri, această societate este consolidată prin metoda integrării proporţionale. Integrarea proporţională este o formă atenuată a integrării globale, deoarece, aşa cum sugerează denumirea acesteia, integrarea conturilor individuale ale societăţii consolidate este redusă la procentajul de interes deţinut de societatea consolidantă. Această viziune mai redusă privilegiază proprietarii, deoarece se limitează la reprezentarea economică a averii acestora. Dar, totuşi, prin deconectarea valorii participaţiei de adevărata putere exercitată, această metodă poate să înşele utilizatorul situaţiilor financiare consolidate. Într-adevăr, prin consolidarea societăţilor în cadrul cărora societatea-mamă nu dispune o putere totală ataşată controlului, se poate obţine o imagine a unei false puteri. Din aceste considerente, această de consolidare nu este prevăzută de reglementările contabile din toate ţările. De exemplu, textele contabile americane nu prevăd integrarea proporţională. În aceste condiţii, participaţiile deţinute la entităţile controlate în comun, în care nici un participant nu dispune de majoritatea drepturilor de vot, sunt contabilizate prin metoda punerii în echivalenţă. De asemenea, norma contabilă internaţională IAS 31" Informarea financiară relativă la participaţiile în întreprinderile de tip joint-ventures" prevede, sub formă de tratament autorizat, contabilizarea participaţiilor în entităţile aflate sub control prin metoda punerii în echivalenţă.

În cazul integrării proporţionale, se consideră că fiecare dintre partenerii societăţii controlate în comun dispune de un drept echivalent asupra elementelor patrimoniale ale acesteia. Această metodă de consolidate presupune:

19

• integrarea activelor, datoriilor, capitalurilor proprii, cheltuielilor şi veniturilor societăţii consolidate, la conturile societăţii-mamă, proporţional cu procentajul de interes (cota de participare a societăţii-mamă la capitalul societăţii aflate sub control comun)

• eliminarea operaţiilor reciproce proporţional cu cota de participare • eliminarea titlurilor de participare deţinute de societatea-mamă în contrapartidă cu cota

parte din capitalurile proprii ale societăţii aflate sub control comun. De asemenea, eliminarea titlurilor generează apariţia rubricilor specifice conturilor

consolidate: rezerve consolidate, rezultat consolidat şi fondul comercial. Spre deosebire de integrarea globale, integrarea proporţională nu evidenţiază interesele minoritare, deoarece activele, datoriile, cheltuielile şi veniturile societăţii consolidate sunt cumulate numai pentru partea ce revine societăţii-mamă, fiind exclusă partea ce revine celorlalţi asociaţi sau acţionari.

c) Metoda punerii în echivalenţă

Metoda punerii în echivalenţă se aplică întreprinderilor asupra cărora societatea mamă nu exercită decât o influenţă notabilă (semnificativă).

Punerea în echivalenţă constă în substituirea valorii contabile a titlurilor deţinute de societatea consolidantă cu partea ce-i revine acesteia din capitalurile proprii ale societăţii consolidate.

Spre deosebire de metodele precedente, aceasta nu presupune cumulul bilanţurilor şi conturilor de profit şi pierdere. Partea ce revine societăţii consolidante din rezultatele obţinute de întreprinderea asociată după achiziţionarea titlurilor este înscrisă în: -contul de profit şi pierdere, pentru partea corespunzătoare beneficiului sau pierderii realizate în cursul exerciţiului; -rezerve consolidate, pentru beneficiile din exerciţiile anterioare. Prin utilizarea acestei metode, la nivelul bilanţului consolidat sunt evidenţiate următoarele posturi particulare: titluri puse în echivalenţă, fondul comercial, rezervele consolidate, rezultatul consolidat.

De asemenea, în contul de profit şi pierdere consolidat partea ce revine societăţii consolidante din rezultatul societăţii consolidate este evidenţiată la rubrica "Cota parte din rezultatul societăţilor puse în echivalenţă". Deoarece punerea în echivalenţă constă în evaluarea sau reevaluarea titlurilor de participare, ea răspunde , în special, preocupărilor proprietarului acţionar. De aceea, comunitatea financiară internaţională consideră punerea în echivalenţă mai de grabă o metodă de evaluare5 decât o metodă de consolidare, aceasta fiind utilizată, în unele ţări şi la nivelul conturilor individuale.

Exemplu propus (prezntatea metodelor de consolidare) Bilanţurile şi conturile de profit şi pierdere ale societăţilor SM şi A, la 31.12.N, se prezintă astfel:

Bilanţul la 31.12.N

mii um Structuri bilanţiere SM A A. ACTIVE IMOBILIZATE Imobilizări corporale Titluri A (200 acţiuni x 1000um/acţiune)

800 200

500

5 De exemplu, în SUA, metoda punerii în echivalenţă este considerată o metodă de evaluare.

20

Structuri bilanţiere SM A TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE B. ACTIVE CIRCULANTE Stocuri Clienţi Casa şi conturi la bănci TOTAL ACTIVE CIRCULANTE C. CHELTUIELI ÎN AVANS D. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE UN AN Furnizori Alte datorii (creditori diverşi) TOTAL DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE UN AN E.ACTIVE CIRCULANTE, RESPECTIV OBLIGAŢII CURENTE NETE (B+C-D-I) F. TOTAL ACTIV MINUS DATORII CURENTE (A+E) G. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN (Credite bancare termen lung) H.PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI I. VENITURI ÎNREGISTRATE ÎN AVANS J. CAPITAL ŞI REZERVE Capital Rezerve Rezultatul exerciţiului TOTAL CAPITALURI

1.000

400 450 150

1.000

400 200 600

400

1.400

100

800 800 acţiuni

300 200

1.300

500

200 150 150 500

100 100 200

300

800

80

500 500 acţiuni

100 120 720

Contul de profit şi pierdere la 31.12.N

mii um INDICATORI SM A Venituri din exploatare Cheltuieli de exploatare REZULTATUL DIN EXPLOATARE Venituri financiare Cheltuieli financiare REZULTATUL FINANCIAR (PIERDERE) REZULTATUL ORDINAR IMPOZITUL PE PROFIT REZULTATUL EXERCIŢIULUI

3.226 2.940

286 20 40

(20) 266 66

200

8.060 7.800

260 50

150 (100)

160 40

120

Pentru consolidarea societăţii A de către societatea SM, presupunem următoarele situaţii: A) Societatea SM deţine 200 de acţiuni A cu drept de vot dublu, restul de 300 de acţiuni

fiind acţiuni ordinare (1 acţiune = 1 vot); B) Societatea SM controlează în comun societatea A împreună cu un alt al acţionar,

neexistând acţiuni privilegiate (1 acţiune = 1 vot);

21

C) Societatea A este controlată de un alt acţionar care deţine 280 de acţiuni, neexistând acţiuni privilegiate (1 acţiune = 1 vot).

• Prezentarea tehnicilor de consolidare

Pentru efectuarea consolidării se pot utiliza mai multe tehnici de consolidare: a)tehnica consolidării pe paliere; b)tehnica consolidării directe globale.

a)Tehnica consolidării pe paliere constă în consolidarea succesivă a fiecărei societăţi de către societatea care-i deţine titlurile. Astfel, este realizată o consolidare la fiecare nivel de integrare verticală.

Avantajul metodei: permite segmentarea informaţiei financiare în interiorul grupului Dezavantaje: necesită un volum mare de muncă şi este dificil de realizat atunci când legăturile financiare dintre societăţi sunt complexe; b)Tehnica consolidării directe globale constă în consolidarea directă de către societatea mamă a societăţilor reţinute în perimetrul de consolidare, indiferent dacă societatea mamă deţine direct sau indirect titluri la societăţile consolidate. Avantajele metodei: furnizează direct informaţia financiară la nivelul grupului şi este mai puţin costisitoare decât tehnica consolidării pe paliere. Dezavantajele metodei: face dificilă analiza în interiorul grupului şi presupune determinarea prealabilă a procentajelor de interes deţinute de societatea mamă în fiecare societate. Exemplu propus (prezentara tehnicilor de consolidare)

Presupunem un grup constituit din patru societăţi: SM, F1, F2 şi F3. Societatea SM deţine 60% din capital şi drepturile de vot ale societăţii F1. La rândul său, F1 deţine 60% din capital şi drepturile de vot ale societăţii F2, iar societatea F2 deţine, de asemenea, 60% din capital şi drepturile de vot ale societăţii F3.

Bilanţurile celor trei societăţi la, 31.12.N, se prezintă astfel: mii um

Elemente bilanţiere SM F1 F2 F3 A.ACTIVE IMOBILIZATE Imobilizări corporale Titluri F1 Titluri F2 Titluri F3 TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE B. ACTIVE CIRCULANTE Stocuri Clienţi Casa şi conturi la bănci TOTAL ACTIVE CIRCULANTE C. CHELTUIELI ÎN AVANS D. DATORII CE TREBUIE

500.000 270.000

770.000

200.000 200.000 130.000 530.000

400.000

120.000

520.000

150.000 40.000 10.000

200.000

160.000

180.000 340.000

20.000 150.000

10.000 180.000

350.000

350.000

50.000 130.000 20.000

200.000

22

PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE UN AN Furnizori Creditori diverşi TOTAL DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE UN AN E. ACTIVE CIRCULANTE, RESPECTIV OBLIGAŢII CURENTE NETE (B+C-D-I) F. TOTAL ACTIV MINUS DATORII CURENTE (A+E) G.DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN Credite bancare termen lung H.PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI I. VENITURI ÎNREGISTRATE ÎN AVANS J. CAPITAL ŞI REZERVE Capital Rezerve Rezultatul exerciţiului TOTAL CAPITALURI

40.000 60.000

100.000

430.000

1.200.000

20.000

1.000.000 80.000

100.000 1.180.000

60.000 40.000

100.000

100.000

620.000

20.000

450.000 50.000

100.000 600.000

40.000 40.000

80.000

100.000

440.000

40.000

200.000 50.000

150.000 400.000

70.000

70.000

130.000

480.000

30.000

300.000 100.000 50.000

450.000

Să se prezinte bilanţul consolidat al grupului format din cele 4 societăţi, la 31.12.N, dacă se utilizează:

a)tehnica consolidării directe; b)tehnica consolidării pe paliere succesive

3.2.Retratarea prealabilă a conturilor individuale

Retratările prealabile ce vizează conturilor individuale ale întreprinderilor incluse în perimetrul de consolidare au la bază mai multe motive. Acestea pot să îmbrace forma unor simple reclasificări - fără nici o incidenţă asupra rezultatului şi capitalurilor proprii ale filialelor - prin care se urmăreşte armonizarea modului de prezentare a conturilor individuale reţinute pentru întocmirea conturilor consolidate. De exemplu, aceste reclasificări sunt necesare atunci când se încearcă o integrare a conturilor instituţiilor financiare ce cele ale întreprinderilor industriale şi comerciale.

În ceea ce priveşte retratările ce au o influenţă asupra rezultatului şi capitalurilor proprii ale filialelor, ele pot să fie generate de necesitatea de a armoniza metodele contabile la nivelul grupului şi de schimbare a referenţialelor contabile la nivelul conturilor consolidate.

Orice retratare (modificare) a conturilor individuale efectuată în procesul de consolidare are la bază următoarele reguli contabile:

• dacă modificarea are o incidenţă asupra capitalurilor proprii ale unei societăţi se corijează: -rezervele pentru fluxurile contabile aferente exerciţiilor anterioare exerciţiului ale cărui conturi consolidate se întocmesc; acest tratament este justificat, deoarece rezervele corespund rezultatelor

23

obţinute în exerciţiile anterioare; pentru contabilizarea modificării ne este necesară decât o singură înregistrare contabilă prin care este modificat conţinutul bilanţului. -rezultatul exerciţiului, dacă fluxul contabil a luat naştere în cursul exerciţiului pentru care se întocmesc conturile consolidate; pentru contabilizarea modificării sunt necesare două înregistrări contabile prin care să fie modificat atât rezultatul din bilanţ, cât şi cel din contul de profit şi pierdere.

• dacă modificarea nu are nici o incidenţă asupra capitalurilor proprii se corijează fie două elemente bilanţiere, fie două elemente din contul de profit şi pierdere. • Armonizarea metodelor contabile la nivelul grupului

Conturile individuale ale societăţilor reţinute în perimetrul de consolidare sunt prezentate pe baza metodelor contabile reţinute de fiecare societate. Deoarece, de cele mai multe ori, aceste metode sunt diferite de la o societate la alta, pentru obţinerea conturilor consolidate este necesară o omogenizare a lor. În principiu, metodele reţinute sunt cele adoptate de societatea mamă pentru prezentarea propriilor conturi individuale, dar este posibilă şi utilizarea altor metode, cu condiţia ca acestea să fie prevăzute de reglementările contabile.

Exemplu propus La 31.12.N, în conturile individuale ale unei filiale F, o imobilizare achiziţionată pentru 100.000.000 um, la 27.12.N-2, se amortizează degresiv în 5 ani, în timp ce în timp ce la nivel de conturi consolidate, imobilizarea se amortizează liniar în 4 ani.

Exemplul propus Societatea filială F a capitalizat, în exerciţiu N-2, cheltuieli de constituire în valoare de 20.000.000, amortizabile în 5 ani. În schimb, grupul prevede înregistrarea acestor cheltuieli, în momentul efectuării lor, în contul de profit şi pierdere. Înregistrările contabile de omogenizare, la sfârşitul exerciţiului N, sunt următoarele:

Exemplul propus Filiala F evaluează stocurile de mărfuri prin utilizarea metodei primul intrat - primul ieşit, în timp ce la nivel de grup este utilizată metoda ultimul intrat - primul ieşit. Pentru efectuarea retratărilor de omogenizare a regulilor de evaluare a stocurilor, se cunosc următoarele : Conturi consolidate

(1) Conturile filialei F

(2) Diferenţă

(3) = (1) - (2) Stoc final 380.000.000 350.000.000 30.000.000

• Contabilizarea impozitelor amânate generate de armonizarea metodelor contabile la

nivelul grupului

� Înregistrarea impozitului amânat la nivel de bilanţ:

-dacă retratările generează o diminuare a rezultatului sau rezervei, se va înregistra în contabilitate un impozit amânat-activ în corespondenţă cu rezultatul sau rezerva; -dacă retratările generează o majorare a rezultatului sau rezervei, se va înregistra în contabilitate un impozit amânat-pasiv în corespondenţă cu rezultatul sau rezerva.

� Înregistrarea impozitului amânat la nivelul contului de profit şi pierdere:

24

-dacă retratările afectează rezerva (rezultatul exerciţiilor precedente), la nivelul contului de profit şi pierdere nu va exista nici o înregistrare; -dacă retratările generează o diminuare a rezultatului exerciţiului, la nivelul contului de profit şi pierdere se va înregistra o diminuare a cheltuielilor cu impozitul pe profit; -dacă retratările generează o majorare a rezultatului exerciţiului, la nivelul contului de profit şi pierdere se va înregistra o cheltuială cu impozitul pe profit.

3.3.Conversia conturilor activităţilor desfăşurate în străinătate

• Prezentarea metodei cursului de închidere

Această metodă, care este cea mai utilizată la nivel mondial6, consideră grupul ca un ansamblu de "investiţii nete" în filiale, ale căror operaţii se desfăşoară în monedă locală. De fapt, această metodă mai este denumită şi metoda "investiţiei nete" deoarece expunerea la riscul valutar este limitată la nivelul capitalurilor proprii ale filialelor.

Utilizarea acestei metode presupune folosirea următoarelor cursuri pentru conversia situaţiilor financiare ale filialelor autonome:

-cursul istoric pentru conversia capitalurilor proprii; -cursul de închidere pentru active şi datorii; -veniturile şi cheltuielile din contului de profit şi pierdere trebuie să fie transformate pe baza cursului existent în vigoare în momentul efectuării operaţiilor; din raţiuni practice, se poate utiliza şi un curs mediu pentru conversia cheltuielilor şi veniturilor din contul de profit şi pierdere.

• Prezentarea metodei cursului istoric

Această metodă, utilizată pentru conversia conturilor filialelor neautonome, are la bază distincţia dintre elementele monetare (creanţe, titluri de plasament, disponibilităţi şi datorii) şi nemonetare (imobilizări, stocuri, capitaluri proprii). Conversia conturilor pe baza acestei metode presupune folosirea:

-cursului istoric pentru stocurile ce nu au făcut obiectul unei deprecieri şi imobilizările nereevaluate (cursul de schimb din momentul achiziţionării acestora); pentru stocurile ce au făcut obiectul unei deprecieri şi pentru imobilizările reevaluate se utilizează cursul de schimb din momentul ajustării valorii; -cursul istoric pentru conversia capitalurilor proprii; -cursul de închidere pentru elementele monetare; -cursul din ziua tranzacţiei pentru cheltuieli şi venituri; în practică, se utilizează un

curs mediu al perioadei, cu excepţia amortizărilor şi provizioanelor pentru depreciere care, din motive de omogenitate, trebuie să fie transformate la acelaşi curs utilizat în cazul activului corespondent.

6 În 1980, Nobes a arătat că această metodă este cea mai des utilizată în ţările anglo-saxone deoarece , spre deosebire de metoda cursului istoric, nu are incidenţă asupra rezultatelor, diferenţele de conversie fiind înregistrate direct la capitalurile proprii.

25

3.4.Cumulul conturilor societăţilor consolidate

Cumulul conturilor reprezintă o etapă ce apare atunci când metoda de consolidate este integrarea globală sau integrarea roporţională. În cazil integrării globale cnturile societăţii consolidate sunt cumulate pentru întreaga valoare la conturile societăţii-mamă, în timp ce în cazul integrării proporţionale conturile societăţii consolidate sunt cumulate la conturile societăţii-mamă proporţional cu procentaul de interes. 3.5.Eliminarea consecinţelor operaţiilor (tranzacţiilor) efetuate între societăţile din cadrul grupului

Deoarece conturile consolidate trebuie să evidenţieze numai operaţiile efectuate de grup cu exteriorul, consecinţele operaţiilor efectuate între societăţile consolidate trebuie să fie eliminate.

• Eliminarea conturilor reciproce

Eliminarea conturilor reciproce se efectuează numai în cazul societăţilor consolidate prin integrare globală sau proporţională. Această eliminare, care nu are nici o influenţă asupra rezultatului consolidat, vizează: - creanţele şi datoriile anumitor societăţi din cadrul grupului faţă de alte societăţi ale aceluiaşi grup; - cheltuielile şi veniturile generate de operaţiile efectuate între societăţile din cadrul grupului. Eliminarea conturilor reciproce nu este posibilă decât dacă, în prealabil, s-a efectuat o ajustare a diferenţelor ce pot să apară între aceste conturi datorită: cumpărărilor în tranzit, încasărilor în tranzit, operaţiilor efectuate în monede străine, etc.

Exemplu propus Pentru a prezenta practic eliminarea conturilor reciproce, presupunem că societatea mamă M a facturat chirii în valoare de 10.000.000 unei filiale F, la care deţine 80% din acţiuni şi drepturile de vot. Până la sfârşitul anului, societatea F a plătit numai 20% din valoarea facturii.

• Eliminarea profiturilor interne

Atunci când operaţiile dintre societăţile din cadrul grupului generează profituri interne acestea trebuie să fie eliminate. De exemplu, când o societate din cadrul grupului deţine în stoc bunuri cumpărate de la alte societăţi ale grupului, profitul intern aferent acestora trebuie să fie eliminat. Eliminarea este justificată de faptul că un profit care nu este realizat de relaţiile cu terţii din afara grupului nu poate să fie reţinut în conturile consolidate. De asemenea, prin această eliminare se respectă, la nivel de grup, şi principiul costurilor istorice, stocurile fiind reevaluate la valoarea lor iniţială pentru grup. Eliminarea profiturilor trebuie să ţină cont profitul aferent stocului iniţial şi final, cât şi de impozitele amânate.

Exemplu propus În exerciţiul N, societatea mamă M a vândut unei alte societăţi F din cadrul grupului mărfuri în valoare de 20.000.000. Marja utilizată de societatea M este de 25% din preţul de vânzare. La sfârşitul anului N, 50% din mărfuri se regăsesc în stocurile societăţii F.

26

• Eliminarea provizioanelor pentru deprecierea titlurilor şi creanţelor

În conturile individuale ale societăţii consolidante se pot înregistra provizioane pentru deprecierea titlurilor de participare, atunci când societatea consolidată obţine pierderi. Deoarece prin consolidare societatea mamă preia o parte din pierderile realizate de societatea consolidată, aceste provizioane trebuie să fie eliminate prin majorarea rezervelor, pentru provizioanele constituite în exerciţiile precedente, şi a rezultatului, pentru provizioanele constituite în cursul exerciţiului. De asemenea, provizioanele constituite pentru deprecierea creanţelor, trebuie să fie eliminate, deoarece, aşa cum am precizat, şi creanţele - datoriile reciproce sunt eliminate.

• Eliminarea dividendelor interne

Dividendele primite de la societăţile din cadrul grupului trebuie să fie eliminate pentru a evita o dublă evidenţiere a acestora la nivelul conturilor consolidate. Această eliminare este justificată de faptul că dividendele reprezintă repartizări ale unor beneficii ce au fost incluse în rezultatele consolidate ale exerciţiilor precedente.

Exemplu propus Pe data de 20.06.N, societatea-mamă M încasează, de la o altă societate din cadrul grupului, dividende în valoare de 20.000.000. • Eliminarea pierderilor generate de operaţiile reciproce dintre societăţile din cadrul

grupului În standardul internaţional de contabilitate IAS 27, se menţionează că pierderile rezultate în urma tranzacţiilor dintre societăţile din cadrul grupului trebuie să fie eliminate. Totuşi, trebuie să se facă distincţie între o pierdere reală şi o pierdere generată de utilizarea unor preţuri de transfer mai mici decât valoarea reală a activelor vândute. Dacă pierderea realizată de societatea vânzătoare este una reală (vânzarea s-a efectuat la preţurile pieţei), aceasta se va menţine în contabilitate, ceea ce înseamnă că nu se va efectua nici o înregistrare contabilă de corectare. Însă, dacă pierderea este generată de utilizarea unor preţuri de transfer mai mici decât cele existente pe piaţă, aceasta trebuie să fie eliminată datorită caracterului ei nereal. Exemplu propus La sfârşitul exerciţiului N, societatea M deţine în stoc mărfuri în valoare de 10.000.000 lei cumpărate de la filiala F. societatea F a cumpărat aceste mărfuri la preţul de 13.000.000 lei.

3.6.Partajul capitalurilor proprii şi elimiarea titlurilor

Consolidarea conturilor constă în eliminarea titlurilor deţinute de societatea mamă în contrapartidă cu cota parte din capitalurile proprii ale societăţii consolidate. De asemenea, dacă consolidarea se efectuează prin integrare globală, trebuie să se evidenţieze şi partea ce revine intereselor minoritare din capitalurile proprii ale societăţii consolidate. Exemplu propus Pe data de 1.01.N-1, societatea M a achiziţionat 80% din acţiunile societăţii F la preţul de 8.000.000 um. La 31.12.N, bilanţul simplificat al societăţii F se prezintă astfel:

27

mii um Activ Capitaluri proprii şi datorii Imobilizări 12.000 Stocuri 4.000 Alte active 4.500

Capital subscris vărsat 8.000 Rezerve 3.000 Rezultat 1.000 Datorii 8.500

TOTAL 20.500 TOTAL 20.500

În momentul achiziţionării, capitalurile proprii ale societăţii F aveau următoarele valori: - capital subscris vărsat 8.000.000 um; - rezerve 2.000.000 um.

3.7.Determinarea şi contabilizarea fondului comercial

În exemplul prezentat anterior, titlurile de participare au fost evaluate la un cost echivalent cu cota parte din valoarea justă a capitalurilor proprii existente în momentul achiziţionării titlurilor.

Dacă titlurile de participare sunt achiziţionate la o dată ulterioară înfiinţării societăţii consolidate, este foarte puţin probabil ca preţul de cumpărare al acestora să fie echivalent cu cota parte din valoarea justă a situaţiei nete pe care o reprezintă. În această situaţie, la nivelul conturilor consolidate, trebuie să se evidenţieze fondul comercial (pozitiv sau negativ).

Fondul comercial reprezintă diferenţa dintre preţul de cumpărare al titlurilor şi cota parte din valoarea justă a activelor şi datoriilor achiziţionate.

• Fondul comercial pozitiv (goodwill-ul)

Fondul comercial pozitiv apare atunci când costul titlurilor este mai mare decât cota parte din valoarea justă a activelor şi datoriilor achiziţionate.

Fondul comercial pozitiv reprezintă o plată efectuată de cumpărător, ca urmare a anticipării avantajelor economice viitoare pe care le generează preluarea controlului asupra întreprinderii achiziţionate (eliminarea unei întreprinderi concurente, asigurarea pieţelor de aprovizionare şi desfacere, ameliorarea condiţiilor de producţie, expansiunea în străinătate, etc). De asemenea, avantajele economice viitoare pot să rezulte dintr-o sinergie între activele identificabile achiziţionate sau din alte active, care, luate individual, nu îndeplinesc criteriile de contabilizare în situaţiile financiare, dar pentru care cumpărătorul este dispus să efectueze o plată în cadrul achiziţiei.

Fondul comercial pozitiv se evidenţiază în bilanţul consolidat în categoria imobilizărilor necorporale. Acesta este o imobilizare necorporală care nu se amortizează, dar care trebuie să fie supusă testului de depreciere7.

• Fondul comercial negativ (badwill-ul)

Atunci când costul de achiziţie al titlurilor este mai mic decât cota parte din valoarea justă a activelor şi datoriilor achiziţionate, diferenţa deintre acestea este reprezentată de fondul comercial negativ. Fondul comercial negativ trebuie să fie recunoscut, imediat în momentul achiziţionării,

7 Vezi IFRS 3 Grupările de întreprinderi.

28

în contul de profit şi pierdere sub formă de câştig8. Altfel spus, acesta trebuie , în momentul grupării, să se înregistreze sub formă de venit.

• Exemple propuse

Exemplul 1 (fără să se ţină cont de inpozitele amânate)

Pe data de 1.10.N, societatea M a achiziţionat 8.000 de acţiuni ale societăţii F (80 % din capital) la preţul de 190.000.000. Auditul achiziţionări a evidenţiat următoarele:

- existenţa unei plusvalori latente aferente unui teren în valoare de 6.250.000 um; - existenţa unei plusvalori latente aferente unei construcţii în valoare de 18.750.000 um

(durata de viaţă reziduală a construcţiei este de 15 ani); - societatea M a acceptat să plătească mai mult deoarece a dorit să devină acţionar majoritar

la societatea F şi a sperat în obţinerea unui efect de sinergie între cele două societăţi.

În momentul achiziţionării titlurilor, capitalurile proprii ale societăţii F au avut următoarele valori: - capital subscris vărsat 100.000.000 um; - rezerve 80.000.000 um; - rezultat 20.000.000 um. La 31.12.N, rezultatul societăţii F este de 22.000.000 um. Să se prezinte înregistrările contabile -din momentul achiziţionării titlurilor; -de la sfârşitul exerciţiului N.

Exemplul 2 (ţinându-se cont şi de impozitele amânate)

Pe data de 1 iul. N, societatea M a achiziţionat 60% din titlurile societăţii F pentru suma de 6.700 um. Capitalurile proprii în momentul achiziţionării titlurilor au fost de 5.200 um. O construcţie a avut valoarea justă mai mare decât valoarea contabilă cu 1.200 um. Cota de impozit pe profit este de 25%. Rezultatul obţinut, în exerciţiul N, după achiziţionarea titlurilor, este o perdere de 150 um. Să se prezinte înregistrările contabile -din momentul achiziţionării titlurilor; -de la sfârşitul exerciţiului N. Exemplul 3 (contabilizarea fondului comecial negativ-badwill-ului) Pe data de 1.10.N, societatea M a achiziţionat 60% din titlurile societăţii F, pentru suma de 600 um. La acea dată, capitalurile proprii ale societăţii F au fost următoarele: -Capital 1.000 um; -Rezerve 200 um; -Rezultat 120 um; Să se prezinte înregistrările contabile din momentul achiziţionării titlurilor şi cele de la sfârşitul anului N, dacă rezultatul societăţii F, la sfârşitul anului este de 200.

3.8.Întocmirea situaţiilor financiare consolidate

8 Idem.

29

Standardul internaţional de contabilitate IAS 1 ″Prezentarea situaţiilor financiare″ menţionează că un set complet de situaţii financiare cuprinde: -bilanţul; -contul de profit şi pierdere; -tabloul fluxurilor de trezorerie; -situaţia variaţiei capitalurilor proprii; -noele explicative şi politicile contabile;

• Prezentarea situaţiilor financiare în viziunea normelor din ţara nostră referitoare la consolidarea conturilor

• Prezentarea situaţiilor financiare în viziunea IAS 1 ″Prezentarea situaţiilor financiare″.

30

CAPITOLUL 4 EXEMPLE PRACTICE DE CONSOLIDARE A CONTURILOR

Exemplul propus (exemplu complex de prezentare a metodelor de consolidare) La 31.12.N se cunosc următoarele informaţii despre societăţile SM, F şi P:

1.Bilanţurile societăţilor SM, F şi P se prezintă astfel: mii um

Structuri bilanţiere SM F P A. ACTIVE IMOBILIZATE Terenuri Construcţii Amortizarea construcţiilor Utilaje Amortizarea utilajelor Titluri F Titluri P Titluri Z Creanţe imobilizate TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE B. ACTIVE CIRCULANTE Stocuri Clienţi Debitori diverşi Casa şi conturi la bănci TOTAL ACTIVE CIRCULANTE C . CHELTUIELI ÎN AVANS D. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE UN AN Furnizori Creditori diverşi TOTAL DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE UN AN E.ACTIVE CIRCULANTE, RESPECTIV OBLIGAŢII CURENTE NETE (B+C-D-I) F.TOTAL ACTIV MINUS DATORII CURENTE (A+E) G.DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN Credite bancare pe termen lung Datorii ce privesc imobilizările financiare Impozite amânate TOTAL DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI

200.000 920.000

(500.000) 800.000

(300.000) 280.000 90.000 50.000

200.000 1.740.000

500.000

1.100.000 420.000 80.000

2.100.000

800.000 250.000

1.050.000

1.050.000

2.790.000

590.000

200.000

790.000

60.000

800.000 (450.000)

400.000 (120.000)

690.000

160.000 300.000 100.000

50.000 610.000

200.000

80.000 280.000

330.000

1.020.000

200.000 100.000

300.000

200.000 (60.000)

140.000

60.000 120.000

70.000

250.000

100.000

100.000

150.000

290.000

130.000

130.000

31

ŞI CHELTUIELI I. VENITURI ÎNREGISTRATE ÎN AVANS J. CAPITAL ŞI REZERVE Capital Rezerve Rezultatul exerciţiului TOTAL CAPITALURI

500.000 1.200.000

300.000 2.000.000

100.000 500.000 120.000 720.000

100.000 50.000 10.000

160.000

2.Conturile de profit şi pierdere se prezintă astfel

INDICATORI SM F P VENITURI DIN EXPLOATARE Venituri din vânzarea mărfurilor Alte venituri din exploatare VENITURI DIN EXPLOATARE –TOTAL CHELTUIELI DE EXPLOATARE Cheltuieli privind mărfurile Cheltuieli cu personalul Cheltuieli cu amortizarea Alte cheltuieli de exploatare CHELTUIELI DE EXPLOATARE –TOTAL REZULTATUL DIN EXPLOATARE VENITURI FINANCIARE Venituri din creanţe imobilizate Venituri din dobânzi CHELTUIELI FINANCIARE Cheltuieli privind dobânzile REZULTATUL FINANCIAR REZULTATUL ORDINAR (CURENT) VENITURI EXTRAORDINARE CHELTUIELI EXTRAORDINARE REZULTAT EXTRAORDINAR IMPOZITUL PE PROFIT REZULTATUL EXERCIŢIULUI

5.000.000

500.000 5.500.000

3.000.000 1.200.000

500.000 300.000

5.000.000

500.000

10.000

50.000 (40.000) 460.000

50.000 50.000

- 160.000 300.000

1.800.000

100.000 1.900.000

1.000.000

400.000 200.000 80.000

1.680.000

220.000

20.000

10.000 10.000

230.000

30.000 (30.000)

80.000 120.000

500.000

500.000

330.000 130.000 12.000 14.000

486.000

14.000

14.000

4.000

10.000

3.Societatea SM a achiziţionat 60% titlurile F pe data de 31.12.N-3. Activul net (capitalurile proprii) al societăţii F, la 31.12.N-3, a fost următorul:

� capital 100.000 mii um; � rezerve 200.000 mii um.

În momentul achiziţionării titlurilor F, valoarea de piaţă a unei construcţii a fost cu 120.000 mii um mai mare decât cea contabilă (bilanţieră). Durata de viaţă reziduală (rămasă de amortizat) a construcţiei, în momentul achiziţionării titlurilor, a fost de 12 ani.

4.Titlurile P, care reprezintă 40% din capitalul emitentului, au fost achiziţionate de societatea SM pe data de 31.12.N-3, dată la care capitalurile proprii ale societăţii P au fost următoarele:

� capital 100.000 mii um. � rezerve 30.000 mii um.

32

În momentul achiziţionării titlurilor P, valoarea de piaţă a unui utilaj a fost cu 190.000 mii um, în timp ce valoarea contabilă (bilanţieră) a fost de 170.000 mii um. Durata de viaţă reziduală (rămasă de amortizat) a utilajului, la data de 31.12.N-3, a fost de 10 ani.

De asemenea, trebuie menţionat faptul că societatea P este controlată de societatea SM împreună cu un alt asociat, care, la rândul său, deţine 30% din acţiunile societăţii P.

5.Titlurile Z au fost achiziţionate la sfârşitul exerciţiului N-2. În momentul achiziţionării titlurilor, capitalurile proprii ale societăţii Z au fost următoarele:

� capital: 200.000 mii um; � rezerve: 100.000 mii um. De asemenea, menţionăm că titlurile Z reprezintă 20% din capitalul societăţii emitente. La 31.12.N, capitalurile proprii ale societăţii Z sunt următoarele: � capital: 200.000 mii um; � rezerve: 150.000 mii um; � rezultat: 100.000 mii um.

6.În cursul exerciţiului N, au avut loc următoarele operaţii între societăţile SM şi F: � societatea SM a acordat un împrumut societăţii F în valoare de

200.000 mii um; pentru împrumutul acordat, societatea F a plătit societăţii SM dobânzi în valoare de 10.000 mii um;

� societatea F a achiziţionat mărfuri de la societatea SM în valoare de 800.000 mii um;

� datoria societăţii F faţă de societatea SM, generată de achiziţionarea mărfurilor, este, la sfârşitul anului N, de 180.000 mii um;

� stocul de mărfuri. al societăţii F, la 31.12.N, cuprinde şi mărfuri achiziţionate de la SM. în valoare de 150.000 mii um; profitul intern aferent acestui stoc de mărfuri este de 15.000 mii um.

7.De asemenea, în cursul exerciţiului N, au avut loc următoarele operaţii între societăţile M şi P:

� societatea SM a vândut mărfuri societăţii P în valoare de 200.000 mii um; la 31.12.N, societatea P are o datorie faţă de societatea SM, generată de achiziţionarea mărfurilor, în valoare de 60.000 mii um.

� la sfârşitul anului N, societatea P deţine în stoc mărfuri achiziţionate de la societatea SM, mărfuri pentru care societatea SM a realizat un profit de 6.000 mii um.

Să se prezinte situaţiile financiare consolidate, bilanţ şi cont de profit şi pierdere, la 31.12.N. Exemplul propus (consolidarea prin metoda punerii în echivalenţă) Pe data de 30.06.N, societatea SM a achiziţionat 30% din titlurile societăţii F la preţul de 34.000.000 um. În momentul achiziţionării titlurilor, capitalurile proprii ale societăţii F au fost următoarele: capital 40.000.000 um; rezerve 15.000.000 um; rezultatul exerciţiului 4.000.000 um.

În momentul achiziţionării titlurilor, au fost evaluate următoarele elemente identificabile la societatea F:

� o marcă creată intern a fost evaluată la 10.000.000 um; durata de viaţă utilă a acesteia este estimată la 20 ani;

� un ansamblu imobiliar a fost evaluat la valoarea justă 35.000.000 um (20.000.000 um pentru un teren şi 15.000.000 um pentru o construcţie), în timp ce valoarea sa de înregistrare în

33

contabilitate este de 23.000.000 um (16.000.000 um pentru teren şi 7.000.000 um pentru construcţie); durata de viaţă utilă rămasă a construcţiei este estimată la 20 ani;

� celelalte active şi datorii au o valoare justă egală cu valoarea de înregistrare în contabilitate;

� capitalurile proprii ale societăţii F1 sunt, la sfârşitul exerciţiului N, următoarele: capital 40.000.000 um; rezerve 15.000.000 um; rezultatul exerciţiului 5.000.000 um;

� cota de impozit pe profit este de 16%.