+ All Categories
Home > Documents > Curs Sistem Digestiv

Curs Sistem Digestiv

Date post: 25-Jul-2015
Category:
Upload: ana-constantinescu
View: 239 times
Download: 16 times
Share this document with a friend
137
APARATUL DIGESTIV APARATUL DIGESTIV
Transcript
Page 1: Curs Sistem Digestiv

APARATUL DIGESTIVAPARATUL DIGESTIV

Page 2: Curs Sistem Digestiv

SistemulSistemul DigestivDigestivTubul digestiv

Glandele anexe

Tubul digestiv: cavitatea bucală, faringele, esofagul, stomacul, intestinul subţire şi intestinul gros

Glandele anexe: glandele salivare, vezica biliară, ficatul şi pancreasul

Page 3: Curs Sistem Digestiv

STRUCTURA GENERALĂSTRUCTURA GENERALĂ

Pe toată lungimea sa, de la faringe până la canalul anal, structura peretului tubului digestiv este reprezentată de 4 straturi principale, cu menţiunea că fiecare segment în parte prezintă în plus anumite proprietăţi caracteristice funcţiei pe care o îndeplineşte.

Astfel, de la interior, dinspre lumenul tubului, către exterior, se disting:

mucoasa, ale cărei roluri sunt absorbţia şi secreţia; submucoasa, care conţine vase de sânge, plexuri

nervoase şi formaţiunile limfoide; musculara care este responsabilă de peristaltism,

asigurându-se astfel progresia bolului alimentar; seroasa.

Page 4: Curs Sistem Digestiv
Page 5: Curs Sistem Digestiv

STRUCTURA GENERALĂSTRUCTURA GENERALĂ

Inervaţia aparatului digestiv este asigurată de sistemul nervos vegetativ (autonom); această inervaţie reglează secreţia glandulară, vasodilataţia şi vasoconstricţia, precum şi motilitatea fibrelor musculare netede:

fibrele simpatice (adrenergice) diminuă secreţiile digestive şi motilitatea;

fibrele parasimpatice (colinergie) le stimulează.

Page 6: Curs Sistem Digestiv

FUNCŢII GENERALEFUNCŢII GENERALE

1. Rolul esenţial al aparatului digestiv este funcţia digestivă care cuprinde 4 procese:

ingestia alimentelor; digestia care cuprinde (i) digestia mecanică

prin procesul de masticaţie şi (ii) transformarea chimică a moleculelor mari în molecule mai mici, prin intermediul enzimelor prezente în secreţiile digestive;

absorbţia principiilor alimentari în circulaţia sanguină şi limfatică;

eliminarea deşeurilor.

Page 7: Curs Sistem Digestiv

FUNCŢII GENERALEFUNCŢII GENERALE

2. Funcţia de apărare a organismului, prin intermediul structurilor limfoide diseminate pe toată lungimea peretelui tubului digestiv, sub formă de

(i) infiltrat limfocitar difuz şi

(ii) de foliculi limfoizi organizaţi în amigdalele din cavitatea bucală sau în plăcile Peyer din ileon şi apendice.

3. Funcţia endocrină, prin celulele care secretă hormoni:

(i) izolaţi şi diseminaţi în peretele tubului digestiv sau

(ii) regrupaţi în insule în pancreasul endocrin.

Page 8: Curs Sistem Digestiv

Cavitatea BucalăCavitatea BucalăProcesul de digestie începe în cavitatea bucală.

Rolul cavităţii bucale este dublu: ingestia alimentelor prin intermediul gurii şi prepararea alimentelor pentru digestie, cu ajutorul a două procese concomitente:

• mărunţirea alimentelor prin masticaţie dentară şi

• amestecarea fragmentelor masticate cu saliva secretată de glandele salivare.

Aceste procese determină transformarea bucăţilor alimentare într-o masă păstoasă, numită bol alimentar.

Deschiderea anterioară se cheamă orificiu bucal.

Se continuă cu orofaringele.

Page 9: Curs Sistem Digestiv

SALIVASALIVA Este o secreţie apoasă (99% apă) ce conţine mucus, săruri

minerale (în special săruri de calciu, care duc la formarea tartrului şi a plăcii dentare) şi enzime, cea mai importantă fiind amilaza salivară.

Saliva are mai multe roluri: un rol digestiv care constă în lubrefierea alimentelor,

care favorizează de asemenea masticaţia şi deglutiţia şi hidroliza paţială a glucidelor alimentare de către amilaza salivară care scindează amidonul pentru a-l transforma în maltoză;

roluri nedigestive:• rol de umidifiere permanentă a mucoasei bucale • rol antiseptic prin intermediul lizozimului, enzimă

antibacteriană (în special în ceea ce priveşte cariile dentare).

Page 10: Curs Sistem Digestiv

Glandele salivareGlandele salivare

Parotide

Sublinguale

Submaxilare

Saliva - secretată de glandele salivare: submaxilare,sublinguale şi parotide

= glandele anexe ale cavităţii bucale ce se termină fiecare printr-un canal excretor.

Page 11: Curs Sistem Digestiv

Secreţia de salivă - abundentă (1-1,5 l/zi) - reabsorbită în întregime în intestin.

sub controlul SNV: fibrele PSY: secreţie

abundentă de salivă apoasă;

fibrele SY: saliva mai puţin abundenta şi densa, bogata în mucină;

Page 12: Curs Sistem Digestiv

EsofagulEsofagul Leagă faringele de stomac In spatele traheei Străbate mediastinul şi

pătrunde prin orificiul diafragmatic în stomac

La intrarea în stomac se află orificiului cardia.

Esofagul are un rol fundamental în procesul de deglutiţie:

(i) un rol pasiv în pasajul lichidelor (sub efectul gravitaţiei) şi

(ii) un rol activ în ceea ce priveşte alimentele solide, prin intermediul mişcărilor peristaltice (undele de contracţie ale fibrelor musculare netede ale pereţilor esofagieni).

Tub de 25 cmTub de 25 cm

Page 13: Curs Sistem Digestiv
Page 14: Curs Sistem Digestiv

DEGLUTITIADEGLUTITIA= act reflex care

conţine un ansamblu de fenomene ce permit pasajul bolului alimentar din cavitatea bucală în cavitatea gastrică.

Page 15: Curs Sistem Digestiv

DeglutiţiaDeglutiţiaTimpul buco-faringian (voluntar) - iniţiat de plasarea

bolului alimentar la nivelul limbii, ridicarea limbii şi propulsarea bolului în faringe.

Simultan, respiraţia este inhibată, iar glota se închide pentru a împiedica intrarea bolului alimentar în arborele respirator.

Timpul esofagian (involuntar) începe prin relaxarea sfincterului esofagian superior.

Bolul alimentar este condus din faringe până în stomac, trecând prin esofag, prin intermediul undelor peristaltice.

SEI se relaxează chiar înainte ca unda peristaltică să ajungă la el. În momentul în care bolul alimentar ajunge la nivelul cardiei, aceasta se deschide pentru a permite trecerea bolului în stomac.

Page 16: Curs Sistem Digestiv
Page 17: Curs Sistem Digestiv
Page 18: Curs Sistem Digestiv
Page 19: Curs Sistem Digestiv

În starea de repaus, între mese, încetează mişcările peristaltice de la nivelul esofagului.

Acesta este închis la ambele extremităţi, prin contracţia celor două sfinctere esofagiene → împiedică refluxul lichidului acid din stomac în esofag, a cărei mucoasă nu ar suporta această aciditate (stomacul este în mod natural protejat de aciditatea sucului gastric).

Page 20: Curs Sistem Digestiv

StomaculStomacul Depozit de hrană. Începe descompunerea

chimică a proteinelor,iar hrana este transformată într-o pastă numită chim.

Se află în cadranul superior stâng al cavităţii peritoneale, aproape ascuns de ficat şi diafragm.

Când este gol, stomacul este colapsat şi prezintă nişte cute mari numite pliuri.

Page 21: Curs Sistem Digestiv

Din punct de vedere anatomic, stomacul prezintă trei părţi:

•fundul (fornix), •corpul •antrul •2 curburi•două orificii: superior, cardia şiinferior, pilorul .

25 cm – inaltime10 cm - diametru

Page 22: Curs Sistem Digestiv

Funcţiile stomaculuiFuncţiile stomacului

Funcţiile fiziologice ale stomacului: rol de rezervor, destinat stocării provizorii (2-3 ore în

medie) a alimentelor ingurgitate rol de uzină chimică, datorită faptului că secreţia

gastrică acţionează asupra alimentelor printr-o serie de transformări fizico-chimice

rol mecanic de malaxor, datorită motricităţii gastrice; astfel, malaxorul gastric transformă alimentele ingerate într-o pastă lichidă, numită chim gastric, în care moleculele alimentare se găsesc în soluţie sau în suspensie. Chimul gastric trece în duoden, traversând pilorul, şi de aici, în restul intestinului subţire.

Page 23: Curs Sistem Digestiv

STRUCTURA- mucoasa, in contact cu

lumenul gastric. Este formata dintr-un strat unic celular sau epiteliul gastric, ce captuseste un tesut conjunctiv - corionul. Epiteliul gastric se invagineaza in corion. Celulele epiteliale sunt responsabile de secretia sucului gastric.

- submucoasa: tesut conjunctiv- musculara: tesut muscular –

amesteca si propulseaza alimentele in stomac

- seroasa: tesut conjunctiv - - rol protector

Page 24: Curs Sistem Digestiv

Mucoasa gastrică

Structura mucoasei gastrice cuprinde:

celulele epiteliale: mucus

celulele principale: pepsinogen care va fi activat în pepsină (principala enzimă proteolitică care scindează proteinele în polipeptide);

Page 25: Curs Sistem Digestiv
Page 26: Curs Sistem Digestiv

Mucoasa gastrică celulele parietale secretă:

HCl : asigură dezagregarea chimică a alimentelor, pregătindu-le pentru digestia proteică. Ionii de H+ şi Cl- sunt secretaţi separat.

factorul intrinsec (GP necesară absorbţiei vit. B12 la nivelul ileonului). Absenţa FI, remarcată cel mai adesea în gastrita atrofică (lipsa de celule principale şi parietale) antrenează anemia Biermer , deoarece vitamina B12 este indispensabilă în formarea globulelor roşii.

celulele endocrine secretante de hormoni polipeptidici, cu rol primordial în activitatea gastrică.

Page 27: Curs Sistem Digestiv
Page 28: Curs Sistem Digestiv

Mecanisme de apărareMecanisme de apărare Mucoasa gastrică - protejată împotriva efectului caustic al propriei

secreţii prin: o tunică densă de mucus care acoperă suprafaţa gastrică,

protejând mucoasa împotriva acţiunii HCl şi împiedicând autodigestia celulară de către enzimele digestive ;

epiteliu care secretă ioni de HCO3- care vor difuza la nivelul mucusului, unde vor tampona ionii de H+ (prostaglandinele constituie un important stimulent al acestei secreţii alcaline);

prezenţa joncţiunilor strânse între celule, împiedicându-se astfel penetrarea sucului gastric în peretele gastric;

reînnoirea rapidă celulară datorită capacităţii crescute de diviziune a celulelor;

o bună irigaţie sanguină a mucoasei (sângele transportă rapid ionii de H+ sau furnizează aportul de ioni de HCO3-).

Page 29: Curs Sistem Digestiv
Page 30: Curs Sistem Digestiv

Secreţia gastricăSecreţia gastrică Stomacul prezintă două tipuri de secreţii:

1. Secreţia exocrină (produsul de secreţie este deversat direct în cavitatea gastrică, unde acţionează asupra conţinutului alimentar): sucul gastric

Sucul gastric, este constituit din: - apă, - electroliţi (clorură de sodiu, bicarbonat de sodiu),- HCl, - pepsină şi - mucus.

Prezintă un pH foarte acid: 1,5-3,5

- această aciditate pregăteşte chimul alimentar pentru acţiunea:

sucuri digestive, descompune fibrele conjunctive, pregăteşte activarea pepsinei şi intervine în motricitatea pilorică şi intestinală.

Page 31: Curs Sistem Digestiv

Secreţia gastricăSecreţia gastrică

2. Secreţia endocrină = hormoni care sunt deversaţi în sânge, şi prin intermediul sângelui vor acţiona asupra organelor ţintă.

Principalul hormon gastric este gastrina secretată de celulele G din regiunea antro-pilorică. Deversată în sânge, gastrina se fixează pe receptorii specifici ai celulelor parietale şi stimulează secreţia de HCl.

În plus, gastrina stimulează secreţia pancreatică şi biliară şi favorizează motricitatea gastrică şi intestinală.

Page 32: Curs Sistem Digestiv

Mecanismele secreţiei gastriceMecanismele secreţiei gastrice

Secreţia gastrică se află sub dependenţă neuro-hormonală. Ea conţine 3 faze:

1) Faza cefalică

2) Faza gastrică

3) Faza intestinală

Page 33: Curs Sistem Digestiv

Faza cefalică Este declanşată de miros, văz sau gândul la alimente, de

prezenţa acestora în cavitatea bucală şi de senzaţia de foame.

Aceste excitaţii provoacă stimularea vagală: acetilcolina eliberată de nervul vag sau de nervii intramurali activează secreţia acidă:

direct, via receptorii M1 muscarinici de pe suprafaţa celulelor parietale care secretă HCl

indirect, via: celulele H care secretă histamina. La rândul ei,

histamina eliberată în sânge se fixează pe receptorii H2 histaminici de pe suprafaţa celulelor parietale

celulele G care secretă gastrina. Gastrina se fixează pe receptorii de pe membrana celulelor parietale.

Cele două (histamina şi gastrina) stimulează astfel secreţia acidă.

Page 34: Curs Sistem Digestiv

2) Faza gastrică

Este declanşată de contactul conţinutului gastric cu partea inferioară a stomacului (regiunea antro-pilorică).

Această excitaţie declanşează secreţia de gastrină.

La acest nivel, gastrina provoacă în mod direct dar şi indirect (prin amplificarea activităţii vagale) creşterea secreţiei sucului gastric.

Page 35: Curs Sistem Digestiv

                                                 

Faza gastrica

Faza cefalica

Page 36: Curs Sistem Digestiv

3) Faza intestinală

Intrarea în duoden a chimului gastric care are un pH scăzut, precum şi prezenţa grăsimilor din chim, vor inhiba secreţia gastrică prin eliberarea diferiţilor hormoni duodenali (ca secretina).

Page 37: Curs Sistem Digestiv

SECRETIA de HCl

Proton Pump (H,K-ATPase)

Na+ Pump (Na,K-ATPase)

ATPNa+

K+

HCl

R H2 histaminici

R GASTRINAR M1 muscarinici

N XCelule G

Celule H

Page 38: Curs Sistem Digestiv

Intestinul SubţireIntestinul Subţire

Un conduct care se întinde de la nivelul sfincterului piloric până la nivelul valvei ileocecale

Lungimea: 4-6 m Cea mai lungă

porţiune a TGI. 3 subdiviziuni:

Duodenul Jejunul Ileonul

Page 39: Curs Sistem Digestiv

DuodenulDuodenul == segmentul iniţial, segmentul iniţial, porţiunea fixăporţiunea fixă a intestinului a intestinului subţire. subţire.

În porţiunea sa medie În porţiunea sa medie == ampula lui Vaterampula lui Vater, care , care reprezintă locul unde se reprezintă locul unde se deschid deschid canalul coledoccanalul coledoc (prin care se varsă bila în (prin care se varsă bila în duoden) şi duoden) şi canalul canalul pancreaticpancreatic Wirsung (prin Wirsung (prin care se varsă sucul care se varsă sucul pancreatic în duoden) la pancreatic în duoden) la nivelul unui orificiu delimitat nivelul unui orificiu delimitat de de sfincterul Oddisfincterul Oddi. .

Page 40: Curs Sistem Digestiv
Page 41: Curs Sistem Digestiv

Duodenul are o lungime scurtă, astfel că Duodenul are o lungime scurtă, astfel că traversarea sa este exterm de rapidă, traversarea sa este exterm de rapidă, alimentele neavând timpul necesar pentru alimentele neavând timpul necesar pentru a fi supuse unor procese chimice a fi supuse unor procese chimice importante. importante.

Din contră, la o singură trecere Din contră, la o singură trecere vor vor declanşa secreţia hormonală necesară declanşa secreţia hormonală necesară preparării alimentelor de către principalele preparării alimentelor de către principalele secreţii ale glandelor anexesecreţii ale glandelor anexe: bila (produsă : bila (produsă de ficat) şi sucul pancreatic (produsă de de ficat) şi sucul pancreatic (produsă de pancreas). pancreas).

Page 42: Curs Sistem Digestiv

Jejuno-ileonul este porţiunea mobilă pliată în aproximativ 15 anse intestinale în cavitatea abdominală.

Digestia şi absorbţia sunt favorizate de amplificarea considerabilă a suprafeţei de schimb dintre mediul extern şi cel intern, datorită:

lungimii considerabile a intestinului subţire pliat în anse intestinale,

prezenţa vilozităţilor intestinale care căptuşesc suprafaţa internă a întregului intestin (numeroşi saci minuscului sub forma unor degete de mănuşă, având o grosime de aproximativ 1mm).

Page 43: Curs Sistem Digestiv

Vilozitatile intestinaleVilozitatile intestinale

Page 44: Curs Sistem Digestiv

Jejuno-ileonul este porţiunea lungă a Jejuno-ileonul este porţiunea lungă a intestinului subţire, traversarea sa este lentă (în intestinului subţire, traversarea sa este lentă (în 3-4 ore), alimentele pregătite de secreţiile 3-4 ore), alimentele pregătite de secreţiile pancreatico-biliare având astfel timpul necesar pancreatico-biliare având astfel timpul necesar pentru a fi supuse unor modificări importante pentru a fi supuse unor modificări importante ((fragmentarea în elemente mai simplefragmentarea în elemente mai simple) şi mai ) şi mai ales ales procesului de absorbţie intestinalăprocesului de absorbţie intestinală, proces , proces în urma căruia sunt păstrate elementele în urma căruia sunt păstrate elementele necesare organsimului. necesare organsimului.

Page 45: Curs Sistem Digestiv

La nivelul intestinului subţire, asupra chimului La nivelul intestinului subţire, asupra chimului gastric gastric acţionează acţionează sucul pancreaticsucul pancreatic, , bila bila şi şi sucul sucul intestinalintestinal,, care continuă procesele de digestie care continuă procesele de digestie iniţiate de salivă şi sucul gastric, rezultatul fiind iniţiate de salivă şi sucul gastric, rezultatul fiind transformarea chimului gastric în transformarea chimului gastric în chil intestinalchil intestinal::

(i) alimentele sunt degradate în compuşi mai mici, (i) alimentele sunt degradate în compuşi mai mici, astfel că elementele nutritive sau metaboliţii vor astfel că elementele nutritive sau metaboliţii vor putea depăşi bariera intestinală şi vor trece în putea depăşi bariera intestinală şi vor trece în circulaţia sanguină şi limfatică; circulaţia sanguină şi limfatică;

(ii) reziduurile nedigerate vor rămâne în lumenul (ii) reziduurile nedigerate vor rămâne în lumenul intestinal, constituind intestinal, constituind materiile fecalemateriile fecale. .

De-a lungul întregului tub digestiv, vom distinge De-a lungul întregului tub digestiv, vom distinge pentru fiecare segment în parte, cele două acţiuni pentru fiecare segment în parte, cele două acţiuni fundamentale ale intestinului: fundamentale ale intestinului:

(i)(i) motricitateamotricitatea sau sau peristaltismulperistaltismul, care permite , care permite progresia alimentelor şi progresia alimentelor şi

(ii)(ii) secreţia glandularăsecreţia glandulară, care acţionează asupra , care acţionează asupra alimentelor pentru a continua procesul de digestie alimentelor pentru a continua procesul de digestie şi pentru a extrage substanţele utile organismului. şi pentru a extrage substanţele utile organismului.

Page 46: Curs Sistem Digestiv
Page 47: Curs Sistem Digestiv

FunctiiFunctii

1)1) Secretia glandulara

2) Digestia intestinala

3) Absorptia intestinala

4) Peristaltismul

Page 48: Curs Sistem Digestiv

1) Secreţia glandulară este reprezentată astfel:

La nivel duodenal, de 2 hormoni:

• secretina, care va stimula secreţia pancreatică şi va inhiba secreţia gastrică acidă şi

• colecistokinina-pancreozimina (CCK-PZ): contracţia veziculei biliare, eliminându-se astfel bila în duoden prin intermediul canalului coledoc şi stimulează secreţia pancreatică.

La nivelul jejuno-ileonului, de către sucul intestinal eliberat de enterocite.

• Sucul intestinal conţine apă, bicarbonat şi mucină, asigurând un pH bazic necesar activării enzimelor pancreatice.

Page 49: Curs Sistem Digestiv

2) Digestia intestinală cuprinde:

Prima fază la nivelul duodenului – faza intraluminală – în care acţionează enzimele pancreatice şi bila:

zaharurile sunt transformate în dizaharide, proteinele în peptide mai mici şi lipidele în micelii (complexe de monogliceride sau de acizi

graşi cu sărurile biliare).

A doua fază are loc în jejuno-ileon – faza intracelulară – realizată cu ajutorul enzimelor secretate de enterocite: dizaharidazele, peptidazele şi lipaza

realizează degradarea completă a alimentelor, generând principiile corespunzătoare: monozaharide, aminoacizi şi acizi graşi absorbabili.

Page 50: Curs Sistem Digestiv

3) Absorpţia intestinală. 3) Absorpţia intestinală.

Enterocitele, prin intermediul enzimelor pe care le Enterocitele, prin intermediul enzimelor pe care le secretă, asigură etapele finale ale digestiei, secretă, asigură etapele finale ale digestiei, reprezentând locul de absorbţie al elementelor reprezentând locul de absorbţie al elementelor nutritive, apei, sărurilor minerale şi vitaminelor.nutritive, apei, sărurilor minerale şi vitaminelor.

Absorbţia elementelor nutritive debutează în duoden, Absorbţia elementelor nutritive debutează în duoden, însă sediul important este reprezentat de jejuno-ileon însă sediul important este reprezentat de jejuno-ileon (la nivelul căruia există o suprafaţă mai mare de (la nivelul căruia există o suprafaţă mai mare de schimburi). schimburi).

4) Peristaltismul4) Peristaltismul, care asigură progresia chilului , care asigură progresia chilului intestinal către colon.intestinal către colon.

Page 51: Curs Sistem Digestiv

Intestinul GrosIntestinul Gros Încadrează intestinul

subţire din 3 părţi şi se întinde de la nivelul valvei ileocecale până la canalul anal.

Comparativ cu intestinul subţire, diametrul său este mai mare, dar este mai scurt decât acesta.

Funcţia sa majoră este de a absorbi apa de la nivelul resturilor nedigerate de hrană, şi de a elimina aceste resturi sub formă de fecale semisolide.

Page 52: Curs Sistem Digestiv
Page 53: Curs Sistem Digestiv

Colonul ascendent se află în porţiunea dreaptă a cavităţii abdominale şi face o curbă la dreapta (plica colică dreaptă), apoi traversează cavitatea abdominală formând colonul transvers

Se îndoaie la nivelul splinei formând plica colică stângă şi coboară în abdomenul stâng - colon descendent

În partea inferioară, pătrunde în pelvis unde se transformă în colon sigmoid.

Colonul sigmoid se uneşte cu rectul care se află chiar în faţa sacrului.

Page 54: Curs Sistem Digestiv

Canalul anal este ultimul segment al intestinului gros şi începe acolo unde rectul penetrează muşchiul ridicător anal din planşeul pelvic.

Canalul anal prezintă un sfincter intern involuntar (muşchi neted) şi un sfincter extern voluntar (muşchi scheletic).

Page 55: Curs Sistem Digestiv

Procesele de la Nivelul Intestinului Procesele de la Nivelul Intestinului GrosGros

1) Motricitatea = funcţia principală. Există 2 tipuri de mişcări peristaltice:

mişcări de amestecare necesare omogenizării conţinutul intestinal

mişcări de propulsie importante pentru asigurarea progresiei bolului fecal. Materiile fecale ajung astfel în porţiunea terminală a colonului şi vor fi stocate în canalul sigmoid în intervalul dintre procesele de defecaţie.

2) Funcţia digestivă este mai puţin importantă decât cea de la nivelul intestinului subţire. Ea este reprezentată de:

absorpţia apei, prin transformarea reziduurilor alimentare lichide de la nivelul intestinului subţire într-un material semisolid, materii fecale

digestia este asigurată exclusiv de flora intestinală saprofită fiziologică, responsabilă de:

(i) degradarea reziduurilor alimentare, (ii)transformarea bilirubinei (pigmentul biliar principal) în

stercobilină, pigment care asigură culoarea materiilor fecale şi

(iii)sinteza anumitor vitamine (vitaminele de grup B, vitamina K, acidul folic).

Page 56: Curs Sistem Digestiv

GLANDELE ANEXE

Page 57: Curs Sistem Digestiv

FicatulFicatul cea mai mare glandă a corpului.

4 lobi – drept, stâng, caudat şi pătrat.

Vezica biliară se află pe suprafaţa inferioară a lobului drept hepatic.

Datorită poziţiei sale privilegiate în circulaţia sanguină – primeşte tot sângele ce provine de la diferitele organe ale tractului digestiv prin intermediul venei porte – ficatul constituie sediul metabolic indispensabil vieţii.

Page 58: Curs Sistem Digestiv

StructurăStructură

Parenchimul hepatic este constituit din unităţi microscopice, lobulii hepatici (50000), separaţi prin spaţii conjunctive, spaţiile porte.

Lobulul hepatic = unitatea histologică a ficatului.

Page 59: Curs Sistem Digestiv

Lobulul hepatic - formă hexagonală în secţiune transversală:

hepatocitele, celulele proprii ale ficatului - grupate în lamele concentrice, având ca punct de plecare centrul lobulului ocupat de vena centrolobulară

capilarele sinusoide - 2 tipuri de celule: celulele endoteliale şi macrofagele (numite celulele Küpffer). Capilarele sinusoide asigură circulaţia centripetă a sângelui (amestec de sânge din artera hepatică şi din vena portă), convergând până la nivelul venei centrolobulare.

canaliculele biliare nu prezintă pereţi proprii. Rolul lor este de a vehicula bila într-o manieră centrifugă, în direcţia spaţiilor porte, pentru a se vărsa apoi în canalele biliare.

Lobulul hepatic este sediul circulaţiei sanguine şi al drenajului continuu şi de sens contrar al bilei, indispensabil unei bune funcţionări a ficatului.

Page 60: Curs Sistem Digestiv

Vascularizaţia sanguinăVascularizaţia sanguină

Ficatul are o dublă vascularizaţie aferentă:

vascularizaţia nutritivă, asigurată de vena portă (75% din sângele aferent) care vehiculează spre ficat sângele provenit din tubul digestiv, bogat în substanţele nutritive alimentare absorbite

vascularizaţia funcţională, reprezentată de artera hepatică (25% din sângele aferent), care furnizează oxigenul necesar activităţilor hepatice multiple.

Page 61: Curs Sistem Digestiv

Hepatic portal vein(deoxygenated blood)

V hepatica

Hepatic artery(oxygenated blood)

Intestinul gros Intestinul subtire

Sistemul port

Page 62: Curs Sistem Digestiv

FuncţiiFuncţii

Ficatul este cea mai mare glandă mixtă:

exocrină: deversează în duoden, prin intermediul căilor biliare o secreţie continuă, bila.

endocrină: deversează în sânge produşii metabolici pe care îi elaborează. 

Page 63: Curs Sistem Digestiv

Bila părăseşte ficatul prin mai multe ducte biliare care se unesc şi formează în final canalul hepatic comun care merge spre duoden.

Acesta se uneşte cu canalul cistic care drenează vezica biliară, şi formează împreună coledocul care se varsă în duoden.

1. 1. BilaBila

Page 64: Curs Sistem Digestiv

Compoziţia BileiCompoziţia Bilei

Soluţie alcalină de culoare galben-verzuie, care conţine săruri biliare, pigmenţi biliari, colesterol, grăsimi neutre, fosfolipide şi electroliţi

Dintre acestea, doar sărurile biliare şi fosfolipidele sunt implicate în procesul de digestie.

Sărurile biliare sunt derivate din colesterol, iar funcţia lor majoră este de emulsionare a grăsimilor.

Pigmentul biliar major este bilirubina.

Page 65: Curs Sistem Digestiv

Vezica biliarăVezica biliară Sac muscular cu pereţii

subţiri, de culoare verde, de mărimea unui kiwi, aflat într-o fosă situată pe faţa ventrală a ficatului.

Stochează bila şi o concentrează prin absorbţia apei şi ionilor.

Când peretele muscular se contractă, bila este eliminată în canalul cistic conectat cu coledocul.

Page 66: Curs Sistem Digestiv

Metabolismul Metabolismul

bilirubineibilirubinei Bb provine din Hb eliberată în urma

morţii sau distrugerii globulelor roşii la nivelul SRE. Aceasta este BI sau neconjugată care, fiind insolubilă în apă, nu poate fi eliminată în urină, astfel că circulă în sânge legată de albumina plasmatică, până ajunge la nivelul hepatocitelor.

La nivel hepatic, BI se va conjuga cu acidul glucuronic, rezultând astfel BD sau conjugată.

Bilirubina directă devine astfel solubilă şi va putea fi eliminată prin bilă.

Bila este deversată în intestin, unde, sub acţiunea florei intestinale, bilirubina directă se transformă în urobilinogen.

Cea mai mare parte a urobilinogenului se oxidează, transformându-se în stercobilinogen care este eliminat prin intermediul materiilor fecale (pigmentul care conferă culoarea materiilor fecale).

Restul de Ubg este reabsorbit la nivelul mucoasei intestinale şi trece în sânge, de unde, cea mai mare parte revine la ficat constituind circuitul HEH.

O mică fracţiune din acest urobilinogen restant, care este hidrosolubil, este eliminat prin urină (este pigmentul care conferă urinii culoarea caracteristică).

Page 67: Curs Sistem Digestiv

2. Funcţia metabolică2. Funcţia metabolică Ficatul intervine în toate cele 3 metabolisme alimentare (G, L, P):

Funcţia glicogenică. Glicogenul este o substanţă de rezervă înmagazinată în ficat şi fabricată de acesta, pornind de la glucoza alimentară: glicogenogeneză.

Glicogenul poate fi transformat uşor de către ficat în glucoză, în urma procesului de glicogenoliză.

Aceste procese permit practic adaptarea ficatului la necesităţile organismului (de ex., în timpul travaliului muscular), precum şi asigurarea stabilităţii glicemiei.

Stocarea grăsimilor. Ficatul este sediul de stocare al grăsimilor în exces, ce rezultă în urma unei supraalimentări sau alcoolismului cronic (ficatul gras)

în acelaşi timp este şi sediul de stoacre al fierului şi al mai multor vitamine (B12, acid folic, A, D, E, K).

Funcţia ureopoietică. Dezaminarea aminoacizilor (eliberarea radicalului NH2) antrenează formarea amoniacului, care este o substanţă toxică.

În ficat, în urma unor procese biochimice complexe, amoniacul este transformat în uree; ureea este eliminată rapid prin intermediul rinichilor, în urină.

Page 68: Curs Sistem Digestiv

3. Alte funcţii fiziologice ale 3. Alte funcţii fiziologice ale

ficatuluificatului Funcţia hematopoietică:

1. în formarea sângelui: (i) formarea proteinelor plasmatice (în special a albuminelor), (ii) stocarea şi reglarea metabolismului Fe - indispensabil sintezei de Hb, (iii) distrugerea de globule roşii îmbătrânite, proces care are loc şi în alte

organe hematopoietice (măduva osoasă, splina);2. în coagularea sanguină, asigurând sinteza majorităţii factorilor de

coagulare. Funcţia antitoxică, care permite filtrarea şi blocarea

pasajului substanţelor toxice (şi a medicamentelor). Ficatul transformă imediat aceste substanţe în produşi mai puţin toxici, care vor fi eliminaţi prin bilă, dar mai ales prin urină.

Funcţia de inactivare a hormonilor (cortizol, insulină, aldosteron).

Funcţia de termoreglare. Ca urmare a activităţii sale metabolice intense, ficatul este sediul principal al producerii de căldură (termogeneza) în organism.

Page 69: Curs Sistem Digestiv

PancreasulPancreasul Organ parenchimatos de

consistenţă moale: coada ajunge până la splină; capul - înconjurat de duoden; corp

glandă digestivă mixtă: Pancreasul endocrin:

insulele Langerhans, diseminate în interiorul parenchimului exocrin.

Insulele Langerhans prezinta: celulele β (75%) – INSULINA= h. hipoglicemiant şi celulele α (25%) – GLUCAGONUL h. hiperglicemiant.

Pancreasul exocrin = restul parenchimului pancreatic, constituit din acini pancreatici = ciorchini de celule secretorii care înconjoară ductele.

Page 70: Curs Sistem Digestiv

Fiecare acin este constituit din mai multe celule piramidale care delimitează o cavitate centrală, unde se acumulează produsul de secreţie – sucul pancreatic, produs care este condus până la nivelul canalului Wirsung.

Page 71: Curs Sistem Digestiv

SSucuculul pancreatic conţine un spectru larg de enzime pancreatic conţine un spectru larg de enzime digestivedigestive..

Sucul pancreatic drenează din pancreas via ductul Sucul pancreatic drenează din pancreas via ductul pancreaticpancreatic. . Ductul pancreatic se uneşte cu coledocul şi Ductul pancreatic se uneşte cu coledocul şi pătrunde în duoden la nivelul ampulei hepatopancreaticepătrunde în duoden la nivelul ampulei hepatopancreatice..

Page 72: Curs Sistem Digestiv

Printre acini se Printre acini se află află insulele insulele LangerhansLangerhans – – care formează care formează partea endocrină partea endocrină a pancreasuluia pancreasului..

Page 73: Curs Sistem Digestiv
Page 74: Curs Sistem Digestiv
Page 75: Curs Sistem Digestiv

Procesele Procesele DigestiveDigestive

1.1. IngestieIngestie

2.2. PropulsiePropulsie

3.3. Digestie Digestie MecanicăMecanică

4.4. Digestie Digestie ChimicăChimică

5.5. AbsorbţieAbsorbţie

6.6. DefecaţieDefecaţie

Page 76: Curs Sistem Digestiv

PATOLOGIA STOMACULUIPATOLOGIA STOMACULUI

Page 77: Curs Sistem Digestiv

1. GREŢURILE ŞI VĂRSĂTURILE

Definiţie: vărsătura şi simptomul premergător acesteia, greaţa, sunt reflexe de apărare, dar în egală măsură, simptome importante în patologia digestivă şi extradigestivă:

Vărsătura constă în expulzia pe gură a conţinutului stomacului; această expulzie rezultă din stimularea unei zone denumită centrul vomei, situată în bulbul rahidian, care este guvernată de o zonă chemoreceptoare reflexogenă situată la nivelul ventriculului IV cerebral.

Greaţa este senzaţia care precede în mod obişnuit vărsăturile, adesea fiind însoţită de tahicardie şi hipersalivaţie.

Page 78: Curs Sistem Digestiv

Greaţa şi vărsăturile pot fi provocate de:

dilatări anormale ale stomacului sau leziuni ale mucoasei gastrice (de ex., alcoolul)

încetinirea evacuării gastrice determintă de: alimente dificil de digerat, precum şi ca urmare a unui blocaj la ieşirea din stomac (stenoză pilorică, tumoră) sau din intestin

dilatarea exagerată sau inflamaţia peritoneului, căilor biliare, pancreasului şi intestinului.

primul trimestru de sarcină (vărsăturile matinale) vărsăturile psihogene cauzate de anorexie, bulimie,

teamă, stress

Page 79: Curs Sistem Digestiv

expunerea la radiaţii (radioterapie anti-tumorală)

creşterea presiunii intracraniene (hemoragie cerebrală, tumoră)

substanţe emetice ca apomorfina (utilizată în cazul intoxicaţiilor)

toxine precum: nicotina, enterotoxina stafilococică, digitalice (în intoxicarea digitalică)

hipoxia

Page 80: Curs Sistem Digestiv

Consecinţele vărsăturilor cronice sunt:

(i) diminuarea aportului alimentar (malnutriţie),

(ii) pierderea sucurilor gastrice şi a secreţiilor intestinului subţire, care antrenează hipovolemia şi pierderea de ioni (hiponatremie, hipokalemie).

Page 81: Curs Sistem Digestiv

2. GASTRITELE2. GASTRITELE

Definiţie Gastrita este o inflamaţie acută sau

cronică gastrică, caracterizată de o leziune superficială care afectează doar stratul mucoasei gastrice.

Page 82: Curs Sistem Digestiv

Patogenie

Mecanismul comun al majorităţii gastritelor este alterarea stratului subţire de mucus care acoperă suprafaţa gastrică, protejând mucoasa contra acţiunii HCl.

În consecinţă, ionii de H+ secretaţi în lumen pot retro-difuza în peretele gastric, declanşând o leziune inflamatorie.

Page 83: Curs Sistem Digestiv

Clasificare - se disting trei tipuri principale de gastrite:

gastrita erozivă şi hemoragicăgastrita cronică activă neerozivăgastrita atrofică.

Page 84: Curs Sistem Digestiv

Gastrita erozivă şi hemoragică

Cauze: administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene (Aspirina) abuzul de alcool sau ingestia de produşi caustici,

tratamentul cu radiaţii stressul acut, legat de stimularea SY responsabilă de

ischemia digestivă (arsuri, intervenţii chirurgicale, traumatisme craniene)

traumatisme locale (sonda gastrică, ingestia accidentală a unui corp străin)

Prognosticul este favorabil, după înlăturarea agentului cauzal.

Page 85: Curs Sistem Digestiv

Gastrita cronică activă,

neerozivă:

este cel mai frecvent

localizată la nivelul antrului cauza principală este colonizarea antrului

gastric cu bacteria Helicobacter pylori, care diminuă mecanismele de apărare şi poate în aceeaşi măsură să stimuleze secreţia sucului gastric, favorizând apariţia ulcerului cronic.

Scopul tratamentului este eradicarea infecţiei cu H. pylori.

Page 86: Curs Sistem Digestiv

Gastrita atrofică:

este localizată în principal la nivelul fundului, cauza principală este prezenţa în sucul gastric şi în sânge a autoanticorpilor îndreptaţi împotriva celulelor

parietale. Aceste celule se vor atrofia, în timp ce secreţia HCl şi a factorului intrinsec diminuă foarte mult (consecinţele vor fi aclorhidria şi anemia pernicioasă).

Pericolul principal al acestei gastrite este transformarea malignă, datorită evoluţiei frecvente a gastritei atrofice

spre carcinomul gastric

Page 87: Curs Sistem Digestiv

3. ULCERUL3. ULCERUL

Definiţie

Ulcerul reprezintă o pierdere de substanţă la nivelul mucoasei gastrice sau duodenale, caracterizat printr-o leziune profundă ce interesează de asemenea submucoasa şi musculara.

Page 88: Curs Sistem Digestiv

Clasificare:

Ulcerul duodenal: - afectează în principal bărbaţii tineri, 20-40 ani, - localizarea principală este la nivelul bulbului duodenal,- riscul de transformare malignă este nul Ulcerul gastric- afectează în principal persoanele vârstnice peste 50

ani, - localizarea frecventă este la nivelul micii curburi a

stomacului, - riscul de transformare malignă este mare

Page 89: Curs Sistem Digestiv

Patogenie Apariţia ulcerului este rezultatul unui dezechilibru

într-un punct precis de la nivelul mucoasei între: factorii de agresiune (secreţia acidă şi peptică) şi factorii de apărare (mucusul, epiteliul de

suprafaţă, vascularizaţia mucoasei, proprietatea mucoasei de a se opune retrodifuziunii ionilor de H+, prostaglandinele).

Unanim acceptat s-a admis faptul că în ulcerul duodenal factorul dominant este agresiunea clorhidro-peptică (condiţia obligatorie: « no acid, no ulcer »), în timp ce în ulcerul gastric factorul dominant este alterarea mucoasei gastrice.

Page 90: Curs Sistem Digestiv

Cauzea) Infecţia cu Helicobacter pylori

Reprezintă cauza cea mai frecventă, riscul apariţiei ulcerului în cazul pacienţilor care

prezintă această infecţie fiind de 10 ori mai mare. - Infecţia favorizează apariţia:

ulcerului gastric: datorită gastritei pe care o antrenează, alterării funcţiei de barieră a epiteliului şi agresiunii chimice a radicalilor liberi de oxigen produşi de H. pylori

ulcerului duodenal: ca urmare a colonizării cu preponderenţă a zonei antrale, apare o creştere a gastrinemiei şi de asemenea a secreţiei gastrice; în plus, H. pylori stimulează secreţia de pepsinogen.

Page 91: Curs Sistem Digestiv

b) Administrarea de antiinflamatorii

nesteroidiene (AINS): aspirina,

indometacinul, diclofenacul în doze mari,

este a doua cauză ca şi frecvenţă. Capacitatea lor de a inhiba ciclooaxigenaza şi de a

bloca deci sinteza de prostaglandine provoacă o diminuare a secreţiei ionilor de HCO3, precum şi o creştere a secreţiei de acid.

Ţinând cont de acţiunea inhibitorie a AINS asupra agregării plachetelor, riscul de sângerare al ulcerului este crescut.

Page 92: Curs Sistem Digestiv

Fosfolipide din membrana

Ac arahidonic

Ciclo-oxigenaza (COX)

Lipo-oxigenaza (LOX)

PG

Tx A2

ProstaciclineLeucotriene

fosfolipaza

Page 93: Curs Sistem Digestiv

c) Alte cauze de ulcer 

ulcerele acute de stress: după o intervenţie chirurgicală majoră, în urma unor arsuri, sau în urma instalării şocului.

stressul psihologic induce creşterea psihogenă a nivelelor secreţiei acide sau a bicarbonatului;

Page 94: Curs Sistem Digestiv

tabagismul diminuă

secreţia de bicarbonat;

alcoolul în mari cantităţi

sau la concentraţii crescute

determină lezarea mucoasei;

Page 95: Curs Sistem Digestiv

Complicaţii: Hemoragia – datorată eroziunii unui vas de sânge; se

manifestă prin hematemeză (vomismente sanguinolente), melenă (fecale negre, sanguinolente) sau hemoragii oculte (sângele nu este vizibil în fecale)

Perforaţia – datorată erodării profunde a tuturor straturilor peretelui gastric, cu realizarea unei comunicări directe cu cavitatea peritoneală şi apariţia peritonitei

Stenoza pilorică – datorată cicatrizării fibroase şi retractile a unui ulcer piloric; se poate complica cu vărsături severe, urmate de hipovolemie şi dezechilibre ionice.

Page 96: Curs Sistem Digestiv

Principii terapeutice

Tratamentul ulcerului constă în: eradicarea infecţiei cu H.pylori cu antibioterapie

specifică (amoxicilină) inhibarea secreţiei chlorhidro-peptice prin

administrarea de: inhibitori ai pompei de protoni (omeprazol) inhibitori ai receptorilor H2 histaminici (ranitidină,

famotidină) inhibitori ai stimulării vagale (medicaţie

anticolinergică, inhibitori ai receptorilor M1) neutralizarea acidităţii (prin administrarea de antiacide

care acţionează ca tampoane de pH în lumenul intestinal)

Page 97: Curs Sistem Digestiv

SECRETIA de HCl

Proton Pump (H,K-ATPase)

Na+ Pump (Na,K-ATPase)

ATPNa+

K+

HCl

R H2 histaminici

R GASTRINAR M1 muscarinici

N XCelule G

Celule H

Page 98: Curs Sistem Digestiv

Tratamentul de eradicare conţine 2 antibiotice asociate cu un antisecretor.

Asocierile cele mai frecvent utilizate sunt:

inhibitori ai pompei de protoni – în doză unitară de două ori pe zi,

amoxicilină, 1g de două ori pe zi şi

claritromicină, 500 mg de două ori pe zi, timp de 7 zile.

Page 99: Curs Sistem Digestiv

PATOLOGIA INTESTINULUIPATOLOGIA INTESTINULUI

Page 100: Curs Sistem Digestiv

DefiniţieMaldigestia reprezintă o deficienţă în

hidroliza enzimatică de la nivelul tractului gastro-intestinal, în timp ce alterarea absorbţiei reprezintă malabsorbţia. Deoarece cele două fenome sunt strâns legate unul de celălalt, le vom defini cu termenul de malabsorbţie.

Maldigestia, malabsorbţia

Page 101: Curs Sistem Digestiv

Cauze:

Digestia şi absorbţia normale cuprind următoarele etape succesive:

Prepararea mecanică a alimentelor (masticaţie, muşchii stomacului);

Digestia luminală (sucurile gastrice, pancreatice, bila); Digestia mucoasei de către enzimele de la suprafaţa

enterocitelor; Absorpţia de la nivelul epiteliului mucoasei; Transportul şi pasajul în sânge şi limfă, prin intermediul

cărora substanţele absorbite vor trece în circulaţia sistemică sau în ficat.

Deci, cauzele unei malabsorbţii pot fi legate de afectarea oricăreia din aceste etape:

Page 102: Curs Sistem Digestiv

după o rezecţie de stomac; gastrita atrofică cu aclorhidrie provoacă

diminuarea digestiei în stomac şi facilitează colonizarea intestinului subţire cu bacterii. Bacteriile determină deconjugarea sărurilor biliare, antrenând malabsorbţia grăsimilor şi atacă legăturile dintre cobalamină (vit.B12) şi FI. Rezultă o malabsorbţie a vit.B12, care va conduce la carenţa în vit. B12.

Page 103: Curs Sistem Digestiv

afecţiunile pancreasului: pancreatita cronică, carcinomul pancreatic, sau rezecţia pancreasului antrenează carenţa celor mai importante enzime (lipaza, tripsina, chimotripsina, amilaza), dar şi a ionilor de HCO3 care sunt necesari la neutralizarea chimului acid;

infecţiile (salmonella) conduc la deficienţe globale ale digestiei şi absorbţiei.

o serie de medicamente: neomicina şi antibioticele din aceeaşi familie (inhibă diviziunea enterocitelor şi a dizaharidazelor, determină precipitarea sărurilor biliare); metotrexatul (inhibă absorbţia folatului), colestiramina (se asociază cu sărurile biliare), anumite laxative, etc.

Page 104: Curs Sistem Digestiv

ConsecinţeComplicaţiile unei malabsorbţii depind de tipul

de substanţă a cărei absorbţii a fost afectată: o malabsorpţie de proteine poate provoca o carenţă

proteică cu slăbirea forţei musculare şi o pierdere în greutate;

o malabsorpţie a glucidelor la nivelul intestinului subţire are ca şi consecinţă metabolizarea acestor zaharuri de către bacteriile de la nivelul intestinului gros în acizi graşi cu lanţ scurt şi gaze (CO2, H2), provocând flatulenţă şi balonări;

o malabsorpţie a lipidelor se manifestă prin steatoree (prezenţa grăsimilor în fecale) şi antrenează o pierdere în greutate (grăsimile sunt compuşi alimentari foarte energetici).

Page 105: Curs Sistem Digestiv

Deoarece malabsorbţia de grăsimi este datorată unei carenţe de săruri biliare, apare şi o malabsorbţie de vitamine liposolubile (A, D, E, K) :

În urma unei carenţe în vitamina K, sinteza hepatică a factorilor vitamino K dependenţi (II, VII, IX şi X) este perturbată, ceea ce va antrena sângerări;

Carenţa de vitamină D conduce la apariţia rahitismului la copii, iar la adulţi la osteomalacie;

În urma unei carenţe de vitamină A, apare hiperkeratoza şi vederea slabă în timpul nopţii.

malabsorpţia vitaminelor hidrosolubile: cobalamina şi folatul conduce la o anemie macrocitară.

malabsorpţia fierului conduce la o anemie microcitară hipocromă.

Page 106: Curs Sistem Digestiv

DIAREEADIAREEADefiniţie

Diareea este cea mai frecventă manifestare a afecţiunilor intestinale caracterizată prin emisia cotidiană de materii fecale lichide, extrem de frecvente şi abundente.

Se consideră că la un adult, frecvenţa normală a sacunelor

variază de la 3/săptămână până la 3/zi, greutatea scaunului fiind sub 200g/zi (apa fecală constituie 60-85% din greutatea scaunului).

Astfel, diareea = o creştere a greutăţii zilnice a scaunului peste 200g/zi, pacientul putând descrie şi o creştere anormală a fluidităţii şi frecvenţei scaunelor.

Page 107: Curs Sistem Digestiv

a) Diareea osmotică apare în condiţiile în care presiunea osmotică a conţinutului intestinal este superioară presiunii osmotice a serului, datorită prezenţei compuşilor osmotic activi, care atrag apa în lumenul intestinal:

malabsorpţia lactozei, în condiţiile unei carenţe intestinale în lactază;

administrarea de laxative, precum lactuloza şi hidroxidul de magneziu, care au un efect purgativ, datorat în principal osmozei;

anumite edulcorante artificiale, precum sorbitolul şi manitolul, au o acţiune similară.

Page 108: Curs Sistem Digestiv

Rezervele de apă sunt caracterizate de concentraţia globală de particule (molecule şi specii ionice) care sunt dizolvate:

concentraţia osmolară sau osmolaritatea

(osmoli pe litru (Osm.L-1)

1 Osm 1 mol de particule dizolvate

1 soluţie molară de glucoză (1M) 1 Osm.L-1

1 soluţie molară de NaCl (1M) 2 Osm.L-1

1 soluţie molară de CaCl2 (1M) 3 Osm.L-1

Cu cât concentraţia de particule creşte,

cu atât diminuă cea a apei, şi invers.

Noţiuni de presiune osmotică

Page 109: Curs Sistem Digestiv

Presiunea osmotică şi osmoza

În momentul unui dezechilibru de concentraţii, au loc mişcări ale apei: OSMOZA

Direcţia osmozei depinde doar dediferenţa dintre concentraţia totală

a soluţiei de o parte şi de alta a membranei şi nu de natura soluţiei

Page 110: Curs Sistem Digestiv

Nu există deci flux osmotic net de apă între soluţii

izotonice

Când membrana separă soluţii izotonice, apa traversează membrana

cu aceeaşiviteză în cele 2 direcţii

Presiunea osmotică şi osmoza

Page 111: Curs Sistem Digestiv

b) b) Diareea secretorieDiareea secretorie survine în survine în condiţiile în care există o condiţiile în care există o secreţie secreţie crescută de apă în lumenul intestinalcrescută de apă în lumenul intestinal, , în prezenţa:în prezenţa:

toxinelor bacterienetoxinelor bacteriene (ex., (ex.,E. coli E. coli şi şi Vibrio choleraeVibrio cholerae)) în cazul diareilor în cazul diareilor infecţioase.infecţioase.

Page 112: Curs Sistem Digestiv

c) c) Diareea Diareea datorată datorată alterării alterării peristaltismuluiperistaltismului este frecvent asociată este frecvent asociată diabetului, fiind provocată de:diabetului, fiind provocată de:

accelerarea peristaltismuluiaccelerarea peristaltismului – – creşte creşte capacitatea de absorbţie a apei în coloncapacitatea de absorbţie a apei în colon

diminuarea peristaltismuluidiminuarea peristaltismului – – favorizează favorizează staza intestinalăstaza intestinală şi şi proliferarea bacteriană.proliferarea bacteriană.

Page 113: Curs Sistem Digestiv

ConstipaţiaConstipaţia= o frecvenţă a defecaţiei mai rară de 3ori/săptămână, ca

urmare a alterării funcţiei anorectale.

Factorii favorizanţi: lipsa fibrelor din dietă, stres, anxietate, slăbiciune musculară generalizată.

Cauze: medicamente: antiacide ce conţin Al sau Ca, sucralfat,

compuşii cu Fe, blocanţii canalelor de Ca, medicamente cu proprietăţi anticolinergice, antidepresive şi antipsihotice, codeina, etc.

leziuni obstructive: cc de colon, boli intestinale inflamatorii, corpi străini

spasmul sfincterului anal datorat unor hemoroizi sau unei fisuri dureroase poate inhiba dorinţa de a evacua materiile fecale

întreruperea inervaţiei PSY a colonului ca urmare a afecţiunilor/leziunilor coloanei lombosacrate

Page 114: Curs Sistem Digestiv

PATOLOGIA CĂILOR BILIAREPATOLOGIA CĂILOR BILIARE

Page 115: Curs Sistem Digestiv

Metabolismul Metabolismul

bilirubineibilirubinei

Bb - din Hb eliberată în urma morţii sau distrugerii globulelor roşii la nivelul SRE = BI/neconjugată, insolubilă în apă, nu poate fi eliminată în urină, circulă în sânge legată de albumina plasmatică, până ajunge la nivelul hepatocitelor.

La nivel hepatic, BI se va conjuga cu ac. glucuronic: BD/conjugată – solubilă, eliminată prin bilă.

Bila este deversată în intestin, unde, sub acţiunea florei intestinale, BD se transformă în urobilinogen.

Cea mai mare parte a Ubg se oxidează, transformându-se în stercobilinogen care este eliminat prin intermediul materiilor fecale (pigmentul care conferă culoarea materiilor fecale).

Restul de Ubg este reabsorbit la nivelul mucoasei intestinale şi trece în sânge, de unde, cea mai mare parte revine la ficat constituind circuitul HEH.

O mică fracţiune din acest urobilinogen restant, care este hidrosolubil, este eliminat prin urină (este pigmentul care conferă urinii culoarea caracteristică).

Page 116: Curs Sistem Digestiv

ICTERELE

DefiniţieIcterul este un sindrom clinic şi paraclinic caracterizat prin pigmentarea galbenă a tegumentelor şi prin creşterea Bb sanguine mai mult de 2,5 mg% (normal, 1 mg%).

Forme de ictere Sunt descrise 3 forme etiologice de ictere:

a) Icterul prehepatic survine în urma unei creşteri a producţiei de BI datotrită hemolizei (anemie hemolitică). Acest tip de icter se numeşte icter hemolitic şi se traduce prin creşterea BI.

Page 117: Curs Sistem Digestiv

b) Icterul intrahepatic survine cu ocazia: alterării genetice a:

(i) capturării de bilirubină de către celulele hepatice,

(ii) conjugării sau

(iii) secreţiei de bilirubină în canalele biliare.

În primele două cazuri creşte în plasmă predominant BI, în timp ce în cazul alterării secreţiei, creşte predominant BD.

afecţiunilor hepatice: hepatită acută virală, alcoolică, postmedicamentoasă (izoniaziă, fenitoină, etc.), ciroză avansată.

Acest tip de icter se numeşte icter hepatocelular : creşterea concomitentă a BI şi BD.

Page 118: Curs Sistem Digestiv

c) Icterul posthepatic survine în condiţiile în care căile biliare posthepatice sunt blocate în urma unui calcul (litiază biliară) sau a unei tumori (carcinom pancreatic care comprimă canalul coledoc).

Icterul se numeşte icter obstructiv sau mecanic, în cadrul căruia creşte predominant BD.

Page 119: Curs Sistem Digestiv

CIRCIROZA HEPATICĂOZA HEPATICĂ = afecţiune ireversibilă şi difuză a ficatului

caracterizată prin 4 fenomene simultane: (1) necroza hepatocelulară, (2) inflamaţia urmată de fibroză, (3) regenerarea nodală a celulelor învecinate normale

care determină modificarea arhitecturii lobulare(4) formarea de anastomoze vasculare (căi de

derivaţie reprezentate de vasele ce înconjură ficatul).

Cauze Principalele cauze de ciroză sunt: (i) alcoolismul şi (ii) hepatitele virale cronice cu virus C şi B.

Page 120: Curs Sistem Digestiv

CIRCIROZAOZA HEPATICĂHEPATICĂ

Page 121: Curs Sistem Digestiv

Consecinţele cirozei:

1) HTP: creşterea presiunii în vena portă, care se va comporta ca un obstacol ce reduce fluxul hepatic, cu următoarele complicaţii:

congestia (staza sanguină) la nivelul splinei, cu splenomegalie şi hipersplenism (anemie şi trombopenie, ca urmare a creşterii activităţii macrofagelor splenice) 

Page 122: Curs Sistem Digestiv

formarea de anastomoze porto-cave (căi de derivaţie reprezentate de vasele ce înconjură ficatul), ceea ce duce la apariţia:

(i) varicelor esofagiene, care stau la baza hemoragiilor digestive: dilatarea venelor prezente în peretele esofagului. Aceste vene constituie o derivaţie între vena portă şi vena cavă superioară.

(ii) hemoroizii, la nivelul plexurilor venoase rectale   

  

Page 123: Curs Sistem Digestiv

Toate capilarele sanguine ce irigă intestinul se deversează în venule care se varsă în vena portă hepatică.

Această venă transportă sângele încărcat cu substanţe nutritive la ficat.

De la nivelul ficatului, sângele venos ajunge la inimă → toate celulele organismului.

Page 124: Curs Sistem Digestiv

Ce este un Şunt Porto-Sistemic (SPS)?

sângele sistemului port scurt-circuitează ficatul şi trece direct în circulaţia sistemică, ceea ce va provoca o insuficienţei hepatice.

Page 125: Curs Sistem Digestiv

(iii) (iii) circulaţia colaterală subcutanată abdominală înîn «  « capcap de de mmeeduduzăză »  » lala nive nivell para- para-ombilical;ombilical;

AscitAscitaa:: acumula acumularearea de de lilichidchid bogatbogat îîn protn proteeine ine înîn cavit cavitateaatea abdominal abdominalăă

Page 126: Curs Sistem Digestiv

dezvoltarea encefalopatiei hepatice, deoarece substanţele toxice (NH3), care în mod normal sunt metabolizate la nivelul ficatului, ajung la nivelul sistemului nervos central.

= manifestări neuro-psihice (apatie, lentoare în

gândire, apoi tulburări de comportament, deteriorarea intelectuală, confuzie şi comă), datorate în principal hiperamoniemiei.

Page 127: Curs Sistem Digestiv

ConsConsecinţeleecinţele ciro cirozeizei::

2) Insuficienţa hepatocelulară = ansamblu de manifestări clinice şi biologice secundare cu alterarea funcţiilor hepatocitare (sinteză, epurare, secreţie biliară) legată de diminuarea numărului de hepatocite.

în cirozele grave !!!!

3) stare precanceroasă: după 15-20 ani de evoluţie a cirozei.

Page 128: Curs Sistem Digestiv

PATOLOGIA PATOLOGIA PANCREASULUIPANCREASULUI

Pancreatita acută

Pancreatita acută inflamaţia pancreasului caracterizată de eliberarea locală anormală de enzime pancreatice, responsabile de necroza pancreasului ce survine în câteva zile;

rapiditatea apariţiei sale antrenează o rată crescută de mortalitate.

Alcoolismul şi obstrucţia căilor biliare de către calculi reprezintă cauzele principale.

Page 129: Curs Sistem Digestiv

Calculoza biliară: Incompetenţa sfincterului Oddi, secundar

trecerii calculilor prin sfincterul Oddi → refluxul duodeno-pancreatic

Obstrucţia can. biliare, mai ales a coledocului → reflux bilio-pancreatic

Ingestia cr de alcool → creşte secreţia pancreatică de enzime + incompetenţa sf. Oddi → reflux duodeno-pancreatic

Page 130: Curs Sistem Digestiv
Page 131: Curs Sistem Digestiv

TRIPSINA: din Tripsinogen → distrugerea ţesutului pancreatic şi extrapancreatic

ELASTAZA → distrugerea elastinei din peretele vaselor pancreatice → hemoragii

FOSFOLIPAZA → acţionează asupra lecitinei → lizolecitina, cu efecte citotoxice asupra celulelor pancreatice

Distrugerea celulelor pancreatice şi eliberarea conţinutului lor enzimatic dă naştere unui cerc vicios, care produce autodigestia pancreasului.

Page 132: Curs Sistem Digestiv

Pancreas normal

Page 133: Curs Sistem Digestiv

Pancreatita acuta

Hemoragii

Necroza adipoas

a

Page 134: Curs Sistem Digestiv

Adenocarcinom pancreatic

Duodennormal

Infiltrarea peretelui si a mucoasei duodenale

Tumora

Capul pancreasului

Page 135: Curs Sistem Digestiv

Pancreatita cronică

Pancreatita cronică este un proces inflamator care lezează ţesutul pancreatic într-o manieră ireversibilă, progresiva şi induce fibroza.

Se caracterizează prin apariţia unor depozite proteice, calcificate la nivelul canalelor excretoare, care sunt înlocuite fie de ţesut fibros, fie sunt dilatate, formând chisturi.

Alcoolismul cronic reprezintă cauza cea mai frecventă.

Evoluţia se produce în două faze: prima, durează mai mulţi ani, este marcată de crize

dureroase abdominale, malabsorbţie, pierdere în greutate şi complicaţii acute (pusee de pancreatită acută, chisturi);

cea de-a doua fază este dominată de instalarea insuficienţei pancreatice exocrine (steatoree) şi endocrine (diabetul zaharat).

Page 136: Curs Sistem Digestiv

Pancreatita cronica

Fibroza

Dilatatia canaluluiprincipal

Calculi

Page 137: Curs Sistem Digestiv

Tratamentul: tratarea bolii tractului biliar coexistentă.

Este prescrisă o dietă săracă în grăsimi. Semnele malabsorbţiei sunt tratate prin administrarea

de enzime pancreatice. Atunci când este prezent diabetul zaharat, acesta este

tratat cu insulină. Alcoolul este interzis. Datorită episoadelor frecvente de dureri, poate să

apară dependenţa de narcotice. Intervenţiile chirurgicale sunt uneori necesare pentru

ameliorarea durerii şi îndepărtarea unei obstrucţii. În cazurile avansate - necesară pancreatectomia

subtotală sau totală.


Recommended