+ All Categories
Home > Documents > Curs schimb balanta plati.docx

Curs schimb balanta plati.docx

Date post: 22-Oct-2015
Category:
Upload: ursu-ionut
View: 271 times
Download: 6 times
Share this document with a friend
62
Profesor coordonator: Student: Master F.A. gr. 1.4
Transcript
Page 1: Curs schimb balanta  plati.docx

Profesor coordonator: Student:

Master F.A. gr. 1.4

Cuprins

Page 2: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

2

Capitolul 1. Influenţa cursului de schimb asupra balanţei de plăţi..........................................3

1.1 Conexiuni internaţionale......................................................................................................................3

1.2 Interferenţele dintre cursul de schimb şi balanţa de plăţi....................................................................4

1.3 Influenţa cursului de schimb asupra relaţiilor economice internaţionale..........................................11

1.4 Impactul politicilor monetare şi bugetare asupra echilibrului balanţei de plăţi.................................15

Capitolul 2. Implicaţiile evoluţiei cursului de schimb asupra balanţei de plăţi externe – Cazul României anii 1990 - 2011................................................................................................18

Concluzii.......................................................................................................................................38

Bibliografie...................................................................................................................................40

Page 3: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

3

Capitolul 1. Influenţa cursului de schimb asupra balanţei de plăţi

1.1 Conexiuni internaţionale

Pe plan internaţional, economiile sunt interconectate prin intermediul comerţului cu

mărfuri şi prin intermediul pieţelor financiare. Cursul de schimb reprezintă preţul unei monede

străine exprimate în moneda ţării respective. Un curs de schimb ridicat - respectiv un leu slab –

conduce la reducerea importurilor şi la creşterea exporturilor stimulând cererea agregată.

În condiţiile unor cursuri de schimb fixe, băncile centrale cumpăra şi vând moneda

străină pentru a fixa cursul de schimb. În condiţiile unor cursuri de schimb flotante, piaţa este

aceea care stabileşte valoarea unei monede în raport cu altă monedă.

Într-o ţară care doreşte să menţină un curs de schimb fix în condiţiile unui deficit al

balanţei de plăţi, banca centrală trebuie să cumpere moneda internă, utilizând rezervele de

monedă străină şi de aur sau recurgând la împrumuturi de rezervă din străinătate. Dacă deficitul

balanţei de plăţi persista suficent de mult astfel încât respectivă ţară îşi epuizează rezervele,

aceasta este obligată să lase valoarea monedei naţionale să cadă.

Pe termen foarte lung, cursurile de schimb se ajustează astfel încât să reflecte costul

real al bunurilor în diferite ţări. Politica fiscală este un instrument puternic în condiţii de perfectă

mobilitate a capitalului şi cursuri de schimb fixe. Politica monetară este un instrument puternic în

condiţii deperfecta mobilitate a capitalurilor şi cursuri de schimb flotante.

În zorii secolului XXI, economiile naţionale devin tot mai strâns interconectate, iar

noţiunea de globalizare în sensul că ne îndreptăm spre o unică economie globală - este tot mai

mult acceptată.

Page 4: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

4

1.2 Interferenţele dintre cursul de schimb şi balanţa de plăţi

Informaţiile cuprinse în balanţă de plăţi prezintă un oarecare interes pentru explicarea

nivelului cursului de schimb, întrucât balanţa ilustrează situaţia relaţiilor economice ale unor ţări

cu restul lumii.

Deficitul sau excedentul unor solduri ale balanţei de plăţi pot explica nivelul cursului

de schimb, în baza efectului mecanic al unui astfel de dezechilibru asupra cererii şi ofertei de

devize. Astfel, un deficit măreşte cererea de devize, ceea ce determina reducerea valorii monedei

naţionale pe piaţă.

Între cursul de schimb şi raporturile economice şi financiare externe se stabilesc

multiple legături care se interferează cu problematicile rezultate din interpretarea balanţei de

plăţi. Interferenţele dintre cursul de schimb şi balanţa de plăţi se realizează în două situaţii

distincte:

Pe o piaţă liberă, deci fară intervenţia guvernamentală, şi

În condiţiile intervenţiei statale.

Pe o piaţă liberă a tranzacţiilor valutare, cursul de schimb este „flotant" în funcţie de

evoluţia cererii şi a ofertei valutare, ceea ce permite ca o balanţă de plăţi să se echilibreze în mod

automat.

Partea de credit din balanţa de plăţi constituie o cerere de monedă naţională pe piaţa

valutară pentru motivul că exporturile sunt cumpărate de străini în monedă naţională.

Partea de debit a balanţei de plăţi prezintă o situaţie inversă, ea constituindu-se în ofertă

de monedă naţională.

Pornind de la aceste două constatări, este lesne de înţeles că un curs de schimb flotant

va face că, în final, cererea de monedă naţională să fie egală cu ofertă din această monedă, ceea

ce va asigura echilibrul între creditul şi debitul balanţei de plăţi, deci o va echilibra în mod

automat.

Bineînţeles că, plecând de la toate precizările făcute anterior, trebuie reţinut că nu

fiecare parte componentă a balanţei de plăţi va fi, la rândul său, echilibrată, ci doar faptul că

orice deficit al contului curent poate fi compensat de un surplus al contului capital şi invers. Să

presupunem că are loc o expansiune a cererii agregate în condiţiile unui avânt al activităţii

economice. În această situaţie prelungită, contul curent începe să devină deficitar şi în consecinţă

Page 5: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

5

oferta de monedă naţională se va deplasa spre dreapta, iar cursul ei va scădea. Concomitent,

aceeaşi situaţie atrage după sine o deplasare spre stânga a curbei cererii de monedă naţională, ca

o consecinţă firească a scăderii cursului de schimb. Într-o astfel de situaţie, respectiv în condiţiile

unui curs de schimb mai redus, are loc atragerea investiţiilor străine pe termen lung în ţară. în

final, contul de capital va înregistra un excedent, care va suplini deficitul din contul curent.

Plecând de la cunoaşterea cererii şi a ofertei de monedă naţională pe o piaţă valutară şi

de aici a cursului flotant, prezintă un interes major determinarea cauzelor care pot determina

flotarea.

Flotarea cursului monedei naţionale este provocată de mai multe cauze:

Modificări ale preţurilor interne în comparaţie cu cele internaţionale. Dacă rata

inflaţiei interne este mai mare decât cea internaţională, atunci exporturile din ţară devin mai

scumpe şi deci mai puţin competitive. În consecinţă, în mod normal, cererea de monedă

naţională pe piaţa valutară se va reduce. Din acelaşi considerent produsele străine, deci

importurile, devin relativ mai ieftine. Reacţia la această situaţie este creşterea de ofertă de

monedă naţională, ceea ce se reflectă în scăderea cursului ei de schimb.

Modificări relative ale veniturilor interne în comparaţie cu cele mondiale. Dacă

raportul dintre aceste venituri este favorabil celor interne, cererea de importuri creşte şi o dată cu

ea şi oferta de monedă naţională. Dacă are loc o scădere a veniturilor în străinătate este evident

că cererea de produse la export va scădea şi o dată cu ea şi cererea de monedă naţională pe piaţa

valutară şi, în consecinţă, cursul de schimb se va reduce şi el.

Modificări între rata dobânzii interne şi cea practicată pe plan internaţional. Dacă rata

dobânzii interne este în curs de scădere şi deci este relativ mai mică decât cea internaţională,

firmele şi persoanele fizice sunt tentate să-şi depună banii în străinătate, ceea ce se manifestă prin

creşterea ofertei de monedă naţională cu consecinţa ei firească. Simultan, persoanele juridice şi

fizice din străinătate nu vor depune banii lor în ţară şi deci cererea de monedă naţională se va

reduce. Pe de o parte, creşterea ofertei, iar, pe de altă parte, reducerea cererii de monedă

naţională se concretizează în scăderea cursului ei de schimb.

Schimbări în starea climatului economic internaţional. Dacă climatul investiţiilor în

străinătate devine mai atractiv în comparaţie cu cel interior (profituri mai mari, mai sigure etc.),

atunci cererea de monedă naţională se reduce şi simultan creşte oferta de monedă naţională, ceea

ce se repercutează în scăderea cursului ei de schimb.

Page 6: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

6

Aprecieri privind modificări ale cursului de schimb. Nu este vorba numai de tendinţe

speculative care se practică permanent, ci de aşteptările justificate atât din partea importatorilor,

cât şi a exportatorilor de a acţiona, respectiv de a cumpăra sau a vinde, la momentul cel mai

avantajos pentru ei. Dacă se prevede o scădere a cursului de schimb, ei prefera să vândă moneda

naţională înainte de deprecierea ei. Drept urmare, creşte brusc oferta de monedă naţională. Cei ce

au nevoie de această monedă se vor abţine să o procure şi vor aştepta să se ajungă la cursul cel

mai scăzut. în consecinţă, cererea de monedă naţională va scădea, ceea ce, conjugat cu creşterea

ofertei, se va repercuta asupra reducerii cursului ei de schimb.

Modificări, pe termen lung, privind structura comerţului internaţional. Astfel de

schimbări pot apărea ca urmare a modificării tehnicităţii şi calităţii produselor cerute, a creşterii

costurilor de producţie sau a modificării gusturilor consumatorilor. Dacă, datorită acestor

schimbări, produsele ţării devin mai puţin competitive, apar dereglări corespunzătoare între

exporturi şi importuri, cu repercusiuni negative asupra cererii de monedă naţională şi pozitive

asupra ofertei, ceea ce duce la scăderea cursului de schimb, deoarece aceste modificări se produc

în timp şi tendinţa de scădere a cursului este una de perspectivă.

În fiecare dintre situaţiile prezentate, datorită creşterii ofertei şi reducerii de monedă

naţională, cursul ei de schimb era în scădere. În termeni consacraţi, scăderea cursului se numeşte

depreciere a monedei naţionale. În cazul creşterii cursului, termenul folosit este de apreciere.

Intervenţia statului pe piaţa valutară apare necesară atunci când pe piaţa liberă a

tranzacţiilor valutare se manifestă o instabilitate constantă, ceea ce poate avea repercusiuni

negative asupra balanţei de plăţi

De regulă, intervenţia statală urmăreşte două obiective: reducerea fluctuaţiilor zilnice şi

prevenirea modificărilor pe termen lung. Fiecare dintre cele două obiective se realizează prin

metode diferite.

Reducerea fluctuaţiilor zilnice se poate înfăptui prin:

a) Utilizarea rezervelor de valută şi aur. Aceste rezerve pot fi folosite la cererea

guvernului de către Banca centrală (la noi, Banca Naţională a României) pentru cumpărarea pe

piaţa valutară a monedei naţionale, ceea ce se repercutează asupra creşterii cererii şi, în

consecinţă, a menţinerii cursului de schimb la un anumit nivel.

b) Recurgerea la împrumuturi externe. Aceste împrumuturi se pot obţine de la alte

ţări sau de la organisme financiare internaţionale, cum ar fi Fondul Monetar Internaţional, Banca

Page 7: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

7

Mondială, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi altele. Sumele obţinute pe

această cale se folosesc în acelaşi scop, respectiv pentru susţinerea monedei naţionale pe piaţa

valutară.

c) Creşterea ratei dobânzilor. Prin această metodă se scontează pe un dublu efect. Pe de

o parte, se încurajează depunerile de bani în ţară de către străinătate, ceea ce are ca rezultat

creşterea cererii de monedă naţională, iar, pe de altă parte, se reduce oferta de monedă naţională,

ambele contribuind la menţinerea unui curs favorabil.

Mai poate fi observat şi faptul că prin rate înalte ale dobânzii scade masa monetară şi se

temperează inflaţia internă, ceea ce are, de asemenea, un efect pozitiv asupra stabilităţii cursului

de schimb.

Prevenirea modificărilor în perspectivă sau menţinerea pe termen lung a cursului de

schimb convenabil sunt posibile prin influenţarea evoluţiei în timp a cererii şi a ofertei de

monedă naţionala, astfel încât ele să se egalizeze, curbele lor interferându-se, la nivelul cursului

dorit. În a scop sunt folosite trei metode mai importante.

a) Reducerea deliberată a cererii agregate, care se poate înfăptui fie prin

intermediul politicii fiscale, fie prin politica monetară, fie prin ambele. Reducerea deliberată a

cererii agregate poartă denumirea de deflaţie. Politica fiscală deflaţionistă are în vedere, în

primul rând, creşterea impozitelor şi a taxelor, dar ea poate fi combinata şi cu

reducerea cheltuielilor publice, care, se ştie, constituie o componentă a cererii agregate. Politica

monetară deflaţionistă se referă la reducerea ofertei de bani atât prin controlul strict

al emisiilor monetare, cât şi prin creşterea ratei dobânzii, ceea ce temperează recurgerea la

credite.

Politicile deflaţioniste, cu efectul lor asupra reducerii cererii agregate, conduc la

micşorarea volumului cheltuielilor destinate consumului. Reducerea cheltuielilor destinate

consumului diminuează importurile şi deci oferta de monedă naţională pe piaţa valutară, cu

efectul scontat privind menţinerea cursului de schimb. Totodată, aceste politici au în vedere şi

reducerea ratei inflaţiei, ceea ce are ca rezultat creşterea gradului de competitivitate a produselor

indigene pe piaţa externă şi în consecinţă creşterea cererii de monedă naţională. Simultan cu

aceasta se realizează şi o reducere a cererii la produsele provenite din import, adică o reducere a

ofertei de monedă naţională, cu efectele ei asupra cursului.

Page 8: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

8

b) Politici de sporire a ofertei de produse naţionale pe piaţa internaţională. Prin

aceste politici, autorităţile încearcă să sporească, pe termen lung, gradul de competi-

tivitate a produselor indigene pe piaţa internaţională. Acest lucru este posibil prin obţinerea

reducerii costurilor de producţie şi creşterea gradului de tehnicitate şi de calitate a

produselor create în economia naţională.

În acest scop, autorităţile statale asigură reduceri şi chiar scutiri de impozite şi taxe

pentru activitatea de cercetare-dezvoltare (care are consecinţe asupra înnoirii şi modernizării

produselor şi serviciilor) şi, totodată, întreprind măsuri pentru perfecţionarea sistemului de

pregătire a personalului de toate categoriile - inclusiv a celui de decizie şi conducere - ceea ce

ştim că este o premisă cu efect de perspectivă, dar de foarte mare importanţă pentru realizarea

creşterii economice.

c) Politici de control al importurilor şi al schimburilor valutare. Aceste politici se pot

referi fie numai la importuri, fie numai la schimburile valutare, fie la ambele. Politicile de acest

fel se realizează prin restrângerea accesului la valute al operatorilor economici interni şi externi

şi prin folosirea unor tarife vamale ridicate şi cote protecţioniste. Tarifele sau taxele vamale

sporite au menirea să ducă la creşterea preţului la produsele importate şi deci să descurajeze

consumul de astfel de produse şi, în final, importul lor. Cotele protecţioniste au în vedere

limitarea cantitativă a produselor importate Ca o concluzie finală la toată această problematică

referitoare la starea balanţei de plăţi şi la cursul de schimb, în promovarea politicilor economice

ar trebui spus care sunt de preferat însa nu se poate da un răspuns tranşant, deoarece atât cursul

flotant, cât şi cel stabil creează probleme secundare, fiecare soluţie având avantaje şi

dezavantaje. În consecinţă, se poate aprecia că autorităţile nu dispun de remedii sau de soluţii

perfecte. Cele două direcţii ale politicilor în domeniu, cursuri flotante sau cursuri controlate sunt

două extreme.

Orice sold excedentar al balanţei comerciale provoacă, printr-un simplu efect mecanic,

o tendinţă de creştere a valorii cursului de schimb, iar soldul deficitar, o tendinţă de scădere.

Situaţia nu trebuie privită în mod bilateral, izolat, întrucât se referă la excedente sau deficite

globale în relaţiile ţării A cu tot restul lumii chiar dacă, în situaţii bilaterale, comerţul exterior

fata de unele ţări poate ţi deficitar sau excedentar.

Cursul de schimb este un factor de influenţare a economiei folosit de către unele state

pentru a corecta anumite dezechilibre produse ca urmare a crizei financiare care a „lovit” în

Page 9: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

9

multe din ţări considerate anterior ca fiind infailibile. Efectele negative ale crizei financiare se

regăsesc şi în scăderea volumelor de mărfuri implicate în schimburile comerciale

internaţionale ca o consecinţă a modificării preţurilor şi a scăderii cererii. Contracţia

economică din multe state este o consecinţă a scăderii componentei de exporturi nete din

produsul intern brut. Regimul valutar din România este cel de flotare administrată iar Banca

Centrală intervine de câte ori consideră că este necesar pentru a susţine cursul leului. În acest

sens, guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu afirma în anul 2007 că banca

centrală poate să intervină pe piața valutară fără aviz sau explicații, deoarece modificările

semnificative în cursul de schimb al leului “nu fac bine unei economii mici și deschise cum este

cea a României1”.

Existența unei relații între componentele balanței de plăți și cursul de schimb a fost un

subiect dezbătut pe larg de mulți specialiști din domeniu. Alfred Marshall, Abba Lerber

și Joan Robinson au fost printre primii care au analizat corelația dintre cursul de schimb

și situația balanței comerciale. Ideile lor sunt cunoscute sub titulatura de Condițiile

Marshall- Lerner . Ei au analizat modul în care o devalorizare (în cazul regimului de cursuri fixe)

sau o depreciere reală (în cazul flotării cursului) pot să influențeze pozitiv situația balanței de

plăți. Ideile lor sunt considerate, totuși, neconcludente. O serie de cercetători precum

Cooper, Gylfason, Risager ș.a demonstrează că deprecierea monedei naționale duce la

îmbunătățirea situației balanței de plăți. Laffer este unul din economiștii care arată că

această relație este valabilă doar pentru anumite țări și pentru anumite perioade de timp,

demonstrând că nu există o legătură semnificativă între balanța comercială și cursul de schimb.

Paul Krugman a introdus în teoria de specialitate Curba în J. Cercetarea lor

folosește date specifice economiilor europene și americană și arată că un șoc monetar negativ

reduce PIB-ul pentru aproximativ jumătate de an, generând aprecierea monedei pentru

aceeaşi perioadă, se ajunge la un surplus al balanței comerciale de un an și jumătate, după care

urmează un deficit comercial. Teoria curbei în J2 presupune că efectele pozitive ale

devalorizării monedei asupra echilibrului balanţei de plăţi externe nu se manifestă imediat ci

după a anumită perioadă de timp. Conform “curbei în J”, dacă se devalorizează moneda

1 Isărescu spune că fluctuațiile mari de curs nu fac bine economiei, 2007, http://www.business-adviser.ro/analize_isarescu_fluctuatii.html2 Gheorghe Voinea, Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2004, p.79

Page 10: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

10

naţională, atunci importurile cresc datorită influenţei preţurilor de import, chiar dacă cantitatea

nu se modifică. Odată cu trecerea timpului, importurile scad şi exporturile cresc, cu efecte asupra

echilibrării balanţei comerciale.

Aceste efecte pozitive se pot manifesta în anumite condiţii3 cum ar fi: creşterea

competitivităţii mărfurilor, extinderea relaţiilor comerciale cu alţi parteneri, dezvoltarea

capacităţilor de producţie pentru transport, transferul ofertei de produse de pe o piaţă pe alta. Pe

de altă parte Moffet, în anul 1986, arată că pentru economia americană teoria curbei în J nu este

relevantă. Aceleași idei sunt preluate de către Rose și Yellin, care arată în anul 1989, că, în

ultimele două decenii până în momentul realizării studiului, în SUA, deprecierea monedei nu a

dus la un deficit comercial pe termen scurt și nu găsesc o legătură puternică între cursul de

schimb și balanța comercială. Cercetările pe acest subiect sunt numeroase iar analizele efectuate

cuprind date din numeroase state. O analiză realizată în cazul Japoniei, în perioada 1974-1996,

demonstrează aceeași inadvertență dintre realitate și teoria economică. Unii economişti

consideră că volatilitatea cursului de schimb produce doar efecte negative, indiferent de

sensul în care se manifestă aceasta. Efectele aprecierii sau deprecierii nu sunt suficient de robuste

pentru a putea să fie generalizate în toate ţările. În plus, firmele înregistrează costuri

suplimentare aferente protejării împotriva riscului valutar, reducându-se astfel veniturile

partenerilor implicaţi în relaţiile comerciale internaţionale. Existenţa instrumentelor de pe

piaţa financiară permite, într-o anumită măsură, să se realizeze o protejare împotriva

riscului valutar prin plata unei prime conforme cu valoarea constractului. Din păcate, aceste

instrumente nu sunt folosite pe scară largă, mulţi din operatori preferând să nu se protejeze

împotriva riscului valutar.

Aşa după cum s-a văzut mai sus cursul de schimb influenţează situaţia exporturilor şi a

importurilor unui stat. De remarcat ar fi faptul că, la rândul ei, situaţia balanţei

comerciale poae să influenţeze cursul de schimb. Astfel, o balanţă de plăţi externă excedentară

duce la aprecierea cursului iar situaţia de deficit influenţează moneda naţională în sensul

aprecierii acestuia. Legătura bilaterală dintre volatilitatea cursului de schimb şi balanţa

comercială a fost analizată în anul 2008 de către un grup de cercetători americani, pe

exemplul Statelor Unite ale Americii.

3 Voinea Gheorghe, Relaţii valutar-financiare internaţionale, Editura Universităţii “Alexandru I.Cuza”, Iaşi, 2007, p. 99

Page 11: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

11

1.3 Influenţa cursului de schimb asupra relaţiilor economice internaţionale

Efectele fluctuaţiei cursului de shimb depind de structură schimburilor comerciale, de

prestările de servicii, de valută în care sunt exprimate relaţiile economice internaţionale, de

conjunctura e pe pieţele valutare, de situaţia economico-financiara a participantiilor la

schimburile internaţionale. În perioada practicării cursurilor de schimb fixe, devalorizarea era

expresia decizii autorităţii monetare de diminuare a puterii de cumpărare a monede în raport cu

aurul şi alte valute, iar revalorizarea reflectă creşterea puterii de cumpărare a monedei faţă de aur

şi alte valute.

În condiţiile cursurilor flotante, devalorizarea are caracter implicit datorită reducerii

puterii de cumpărare a monedei pe piaţă, în funcţie de cerere şi ofertă, fiind numită depreciere,

iar revalorizarea implicită reflectă creşterea puterii de cumpărare a monedei pe piaţă, ceea ce

înseamnă ca monedă se apreciază.

Deprecierea care reflectă scăderea puterii de cumpărare a monedei pe piaţa în funcţie

de cerere şi ofertă, se calculează după formula4:

Kdp=CV 1−CV 0

CV 0, CV 0 , CV 1 curs de schimb vechi, respectiv curs de schimb nou.

Aprecierea sau revalorizarea implicita a valutei exprima cresterea puterii de cumparare

fata de alte valute si se determina dupa formula:

Kap=CV 0−CV 1

CV 0, CV 0 , CV 1 curs de schimb vechi, respectiv curs de schimb nou

Deprecierea monedei stimulează exporturile şi frânează importurile deoarece se plătesc

în moneda depreciată. Importatorii din alte ţări având nevoie de sume mai mari pentru a-şi

procura mărfurile necesare din ţară a cărei moneda s-a depreciat îşi reduc cantităţile. Deprecierea

îi avantajează pe debitori care îşi achita datorii în moneda depreciată şi îi dezavantajează pe

creditori.

4 Gheorghe Voinea, Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2004, p. 78

Page 12: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

12

Aprecierea monedei restrânge exporturile şi stimulează importurile unei ţări.

Importurile sporesc ca urmare a efortului valutar mai redus a firmelor pentru achitarea lor către

partenerii din străinătate. Aprecierea monedei dezavantajează debitorii care îşi achita datoriile în

monedă mai puternică, iar creditorii sunt avantajaţi în urma încasării creanţelor în moneda

respectivă.

Teoria elasticităţii a susţinut că devalorizarea sau deprecierea monedei influeanteaza

asupra balanţei de plăţi prin preţurile bunurilor şi serviciilor. Efectele devalorizării asupra

echilibrului balanţei de plăţi externe depinde de elasticitatea preţurilor bunurilor destinate

exporturilor şi elasticitatea preţurilor bunurilor importate.

Raportul dintre modificarea relativa a cantitatii de bunuri si modificarea relativa a

preturilor reflecta fie o cerere relativ elastica la pret (Ec ≥1)fie o cerere unitar elastica Ec=1, fie o

cerere relativ inelastica la pret Ec <1.

În condiţiile în care elasticitatea cererii pentru import şi export este mai mare decât unu,

devalorizarea contribuie la îmbunătăţirea situaţiei balanţei de plăţi. În cazul în care suma

elasticităţii cererii este mai mică decât unu, devalorizarea influienteaza negativ asupra balanţei

comerciale.

După teoria absorbţiei, devalorizarea poate să determine modificarea şoldului balanţei

comerciale prin efectele asuprea venitului şi absorbţiei. Pe lângă influenta directă exercitată de

devalorizarea aspura venitului naţional, se manifestă şi o influenţă indirectă ca urmare a

inclinaţiei marginale spre consum şi investiţii.

Teoria absorbţiei considera că devalorizarea are efecte pozitive asupra balanţei

comerciale în cazul creşterii PIB şi a scăderii absorbţiei interne. Devalorizarea poate să

încurajeze utilizarea resurselor interne în vederea creşterii producţiei destinate exportului şi a

producţiei necesare acoperirii cererii interne în vederea diminuării importurilor.

În cazul în care impactul devalorizării asupra balanţei externe nu se manifestă imediat,

ci după o anumită perioadă de timp se exprima grafic prin “Curba în J”.

Page 13: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

13

Fig. 1 Efectele devalorizarii valutei. Curba in J.

După devalorizare, importurile cresc datorită influenţei preţurilor de import, deşi

cantitatea nu se modifică. Pe măsură ce trece o anumită perioadă de timp de la momentul

devalorizării, importurile scad, exporturile cresc şi se manifestă tendinţa de echilibru în balanţă

comercială.

Efectele devalorizării monedei asupra echilibrului balanţei comerciale se manifestă

după o anumită perioadă de timp datorită creşterii competitivităţii mărfurilor, a extinderii

relaţiilor comerciale cu alţi parteneri, a dezvoltării capacităţii de producţie pentru export şi a

transferării ofertei de produse de pe o piaţă pe alta.

Fig. 2 Influentele deprecierii valutei aspura deficitului balantei de plati.

În măsura în care deprecierea monedei nu stimulează creşterea exporturilor şi nu

restrânge şi descurajează importurile care se menţin sau cresc, ţara se încadrează într-un cerc

Page 14: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

14

vicios. Dezechilibrele structurale din economie şi consumurile mai mari decât resursele

contribuie la formarea cercului vicios dintre depreciere şi dezechilibrul balanţei de plăţi care se

propagă prin inflaţie. Devalorizarea ne apare astfel că o sabie cu două tăişuri.

Dacă deprecierea valutei determina o restrângere moderată a exporturilor şi menţinea

sau creşterea importurilor în limite controlabile, starea de echilibru a balanţei de plăţi se menţine

şi ţara se încadrează într-un cerc vicios. Spargerea cercului vicios dintre depreciere şi

dezechilibrul balanţei de plăţi prin stabilirea artificială a cursului la un nivel supraevaluat într-un

mediu inflaţionist nu se poate realiza deoarece nu se atenuează dezechilibrele din economie.

Deprecierea valutei exercita influenţa în direcţia restabilirii echilibrului extern dacă

este însoţită de programe care vizează creşterea producţiei şi a exportului, stimularea intrărilor de

capital străin, a investiţiilor, descurajarea importurilor şi întărirea rezervelor valutare.

Fig. 3 . Cercul vicios dintre aprecierea valutei si balanta de plati echilibrata.

1.4 Impactul politicilor monetare şi bugetare asupra echilibrului balanţei de plăţi

Page 15: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

15

Politicile monetare şi bugetare în calitate de componente ale politicii economice

generează efecte atât asupra echilibrului intern, cât şi asupra echilibrului balanţei de plăţi.

Măsurile de politică monetară şi fiscal-bugetară influenţează echilibrul balanţei de plăţi,

în funcţie de regimul de curs de schimb practicat de o ţară şi de mobilitatea capitalurilor.

a) Impactul politicilor monetare şi bugetare asupra echilibrului balanţei de plăţi

în condiţiile aplicării unor cursuri fixe

Ţările care aplică regimuri de cursuri fixe si promovează politici monetare

expansioniste, ce urmăresc relansarea economiei naţionale, reduc dobânda la creditele acordate

întreprinzătorilor privaţi.

Reducerea ratei dobânzii stimulează cererea internă de bunuri şi servicii, atât pentru

consum, cât şi pentru investiţii. Creşterea cererii interne de bunuri şi servicii antrenează creşterea

preţurilor, precum şi sporirea importurilor care se vor reflecta într-un deficit al balanţei contului

curent (BCC < 0).

Pe de altă parte, scăderea ratei dobânzii determină ieşiri de capital din ţara respectivă şi

formarea unui deficit la balanţa contului de capital.

Deficitul balanţei de plăţi rezultat din deficitul balanţei contului curent şi al balanţei

contului de capital se reflectă în deprecierea monedei. în această ipoteză, banca centrală intervine

pe piaţa valutară în vederea protejării cursului de schimb prin vânzarea de valută în schimbul

unor sume în monedă naţională.

Intervenţia băncii centrale pe piaţa valutară, care contribuie la reducerea masei

monetare, atenuează impactul iniţial de stimulare a relansării economiei naţionale.

Politica bugetară de creştere a cheltuielilor publice (expansionistă), în condiţiile

cursurilor fixe, atrage creşterea cererii interne de bunuri şi servicii, a produsului intern brut şi a

importurilor. Creşterea importurilor ca expresie a amplificării cererii interne de bunuri şi servicii

poate să contribuie ia formarea unui deficit al balanţei contului curent.

Creşterea produsului intern brut ca expresie a politicii bugetare expansioniste implică

creşterea cererii de monedă şi a ratei dobânzii. Aceasta din urmă stimulează intrările de capital

într-o ţară şi formarea unui surplus la balanţa contului de capital.

Politica bugetară expansionistă se reflectă în formarea unui deficit al balanţei contului

curent şi al unui excedent al balanţei contului de capital.

Page 16: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

16

În cazul în care o ţară înregistrează un excedent în balanţa contului de capital care

acoperă deficitul din balanţa contului curent, balanţa de plăţi globală poate fi echilibrată. În

condiţiile unor intrări de capital mai reduse, care nu pot asigura un surplus care să acopere

deficitul balanţei contului curent, se înregistrează deficit în balanţa de plăţi globală.

Intrările de capital pot determina aprecierea monedei, scăderea exporturilor şi creşterea

importurilor, ceea ce implică intervenţia băncii centrale pe piaţa valutară.

Pentru a asigura echilibrul balanţei de plăţi, politica monetară ar trebui să fie neutră,

respectiv să nu împiedice variaţiile masei monetare generate de intrările şi ieşirile de capital.

b) Politicile monetare şl bugetare şt impactul lor asupra echilibrului balanţei de plăţi în

condiţiile cursurilor flotante

În cazul practicării unor cursuri flotante, politica monetară expansionistă presupune

reducerea ratei dobânzii, ieşiri de capital din ţara respectivă şi înregistrarea unui defcit în balanţa

contului de capital

Creşterea producţiei interne şi a exporturilor pe seama creditelor cu dobânzi mai

reduse, precum şi a importurilor, se va reflecta în echilibrul balanţei de plăţi.

În condiţiile practicării cursurilor flotante, politica monetară este mai eficientă deoarece

efectul iniţial de scădere a ratei dobânzii este suplinit de relansarea exporturilor, ca urmare a

deprecierii monedei. Politica monetară expansionistă contribuie la formarea unor deficite în alte

ţări şi la îndatorarea lor.

Politica bugetară de creştere a cheltuielilor publice (expansionistă) determină creşterea

produsului intern, sporirea importurilor şi formarea unui deficit al balanţei contului curent.

În acelaşi timp, creşterea ratei dobânzii atrage intrări de capital care asiguri un surplus

în balanţa contului de capital care poate să compenseze deficitul balanţei contului curent şi şi

asigure echilibrul pe total în balanţa de plăţi.

Tendinţa de echilibrare a balanţei de plaţi este corectata de aprecierea monedei care

poate să deterioreze competitivitatea produselor.

Mobilitatea ridicată a capitalurilor limitează efectele politicii bugetare asupra

echilibrului balanţei de plaţi datorită faptului că generează o apreciere a monedei, care frânează

exporturile şi stimulează importurile.

În situaţia unei mobilităţi mai reduse a capitalurilor, deficitul balanţei contului curent

nu mai poate fi compensat de intrările de capital. Tendinţa de deficit din balanţa de plăţi

Page 17: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

17

determină deprecierea monedei care îmbunătăţeşte competitivitatea produselor şi restrângerea

importurilor.

Aprecierea monedei atrage reducerea exporturilor, creşterea importurilor, respectiv,

reducere excedentului balanţei contului de capital.

Politica bugetară de creştere a cheltuielilor publice a fost compensată de reducerea

activităţii întreprinderilor exportatoare şl a întreprinderilor ale căror produse sunt în competiţie

cu cele importate. Datorită aprecierii monedei, producţia naţională este supusă concurenţei

internaţionale, pe de altă parte, aprecierea monedei stimulează cererea de bunuri din străinătate.

Robert Mundeil a susţinut că fiecare instrument de politică economică ar trebui orientat

spre obiectivul la care eficacitatea relativă este mai mare. După Robert Mundeil, politica

monetară este mai potrivită în vederea realizării echilibrului extern, iar politica bugetară pentru

realizarea echilibrului intern.

Page 18: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

18

Capitolul 2. Implicaţiile evoluţiei cursului de schimb asupra balanţei de plăţi externe – Cazul României anii 1990 - 2011

Participarea la comerţul internaţional are drept scop valorificarea superioară pe piaţa

mondială a rezultatelor muncii la scară naţională. O balanţă comercială cronic pasivă poate

determina micşorarea veniturilor în devize şi. ca atare, reducerea gravă a posibilităţilor achitării

datoriilor externe. Cu cât dependenţa unei ţări de comerţul exterior este mai mare, cu atât mai

imperios este dezideratul echilibrării balanţei sale comerciale, pentru a nu intra în cercul vicios al

deprecierii monedei naţionale.

Echilibrarea balanţei comerciale prin stimularea exporturilor se realizează, înainte de

toate, prin creşterea competitivităţii mărfurilor pe piaţa externă. Aceasta înseamnă, atât măsuri pe

termen lung (creşterea eficienţei muncii), cât şi măsuri pe termen scurt (subvenţionarea

exporturilor, scutiri sau reduceri de taxe fiscale, credite la export). Ceea ce ne propunem acum să

studiem se referă la efectele evoluţiei şi în special ale deprecierii cursului de schimb asupra

situaţiei balanţei comerciale. Prin depreciere se stimulează cererea externă şi se descurajează

cererea internă. Expansiunea monetară determină în ţara respectivă o depreciere a cursului de

schimb, o creştere a exporturilor nete şi, ca urmare, o mai bună folosire a resurselor, concretizată

într-o creştere a producţiei.

Deprecierea constituie însă o cale de a deplasa cererea dintr-o ţară către alta şi nu de a

schimba nivelul cererii internaţionale. Astfel, deprecierea pe plan intern va deplasa cererea

dinspre bunurile importate către bunuri din interior. În aceste condiţii, în străinătate va scădea

producţia şi gradul de alocare şi utilizare a resurselor, iar creşterea exporturilor noastre nete

determină înrăutăţirea balanţei de plăţi a statelor partenere în relaţiile comerciale externe.

Această politică de adaptare a cursului de schimb poate fi folosită cu succes în diferitele

etape ale ciclului economic. Dacă însă ciclurile de activitate ale ţărilor sunt perfect sincronizate,

modificările cursului de schimb nu vor folosi prea mult la o alocare mai bună a resurselor

mondiale.

În orice caz, o ţară care-şi depreciază cursul de schimb va reuşi să atragă cererea

internaţională şi să-şi crească producţia internă. Deci, atunci când unele ţări se confruntă cu o

Page 19: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

19

depreciere a cursului, aceasta nu generează o creştere a nivelului cheltuielilor internaţionale, ci o

deplasare a cererii mondiale de la bunurile unor ţări la bunurile ţărilor care se confruntă cu

această depreciere.

În plus, se poate aprecia că, pe termen scurt, impactul total al deprecierii monedei

naţionale asupra inflaţiei interne depinde de ponderea importurilor în cadrul ofertei agregate de

bunuri şi servicii, senzitivitatea preţurilor interne şi a salariilor la creşterea costului importurilor

şi existenţa/absenţa capacităţilor de producţie disponibile care să permită expansiunea exportului

stimulat de o monedă naţională mai slabă.

De aici nu trebuie să se tragă însă concluzia că, în orice condiţii, deprecierea acţionează

în sensul dorit de exportatori. Printre ţările în dezvoltare exportatoare de produse primare, oferta

este elastică, dar dacă cererea pe piaţa mondială este rigidă în raport cu preţul, deprecierea va

determina o reducere a preţurilor externe cu efecte mai puternice decât creşterea cantităţilor

vândute şi, ca urmare, o diminuare a veniturilor din exporturi.

Încă de la începutul perioadei de tranziţie, relaţiile de interdependenţă dintre cursul de

schimb, rata inflaţiei şi dezechilibrul balanţei de plăţi externe au constituit probleme

controversate ale economiei româneşti.

În stabilirea rolului pe care îi are cursul de schimb al leului în corectarea dezechilibrului

macroeconomic s-au consacrat două opţiuni: aceea de ancoră antiinflaţionistă şi aceea de

instrument de influenţare a balanţei de plăţi externe.

Măsura în care a prevalat una din cele două opţiuni s-a reflectat în evoluţia cursului de

schimb, începând încă din 1990.

În general, s-a încercat menţinerea unui echilibru între necesitatea de depreciere a leului

pentru stimularea exporturilor şi evitarea inflamării preţurilor (componenta „importată" a

inflaţiei).

În economia românească, marcată de grave dezechilibre structurale şi de o importantă

componentă corectivă a inflaţiei, cursul de schimb a fost unul din factorii determinanţi ai

mişcării preţurilor, dar nu cel mai important.

Structura importurilor, pe grupe de mărfuri, caracterizată de o pondere importantă a

componenţei nesubstituibile (materii prime, energie) a contribuit ca cererea la import să aibă o

elasticitate redusă faţă de preţ (chiar negativă în unii ani ai deceniului trecut). Cu excepţia anilor

Page 20: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

20

1997, 1998, importurile au fost inelastice funcţie de preţ, în timp ce exporturile au fost inelastice

pe toată durată, cu excepţia anului 1994.

În acest mod, mecanismul de transmisie al nivelului cursului nominal în preţuri este

mai uşor de sesizat, influenţa exercitată de cursul de schimb contribuind la creşterea ponderii

importurilor în totalul ofertei.

Fig. 4. Evolutia ponderii importurilor in cadrul PIB

Sursa: Magdalena Rãdulescu, Cursul de schimb şi echilibrul balanţei de plãţi externe, Editura

Agir, Bucureşti, 2005

Analiza evoluţiei exporturilor trebuie pusă în corelaţie cu disponibilul de capacitate de

producţie pentru export şi cu capacitatea de absorbţie a pieţei externe.

Datorită faptului că economia românească este expusă fluctuaţiilor preţurilor de pe

piaţa internaţională, impactul asupra balanţei de plăţi externe (prin componenta sa comercială) a

fost inconstant.

Au existat creşteri semnificative ale indicelui deficitului comercial şi de cont curent cu

mult peste nivelul IPC în 1992, 1995, 1997, în principal datorită componentei cantitative: creşteri

ale volumului importurilor şi reduceri ale volumului exporturilor.

Page 21: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

21

S-ar putea, de asemenea, remarca faptul că, în toţi aceşti ani, s-a produs o deteriorare în

termeni reali a soldului balanţei comerciale şi a contului curent.

La rândul său, raportul de schimb a înregistrat oscilaţii semnificative în jurul punctului

de echilibru. Creşterile înregistrate de indicele preţurilor unitare de export (datorită creşterii

preţurilor externe) pot fi asimilate cu o depreciere a cursului de schimb nominal al monedei

naţionale, nemaifiind necesară deprecierea efectivă a monedei. Aceeaşi influenţă benefică o

exercită asupra cursului de schimb şi scăderile înregistrate de preţurile externe ale importurilor.

Evoluţiile preţurilor de pe piaţa externă pentru importuri, respectiv exporturi, fiind greu

de anticipat şi incontrolabile de către autoritatea naţională, afectează puternic raportul de schimb

al unei economii relativ mici, cum este şi cea românească. Mai mult, ele au lipsit banca centrală

de elementele cuantificabile şi previzibile în formularea politicii valutare.

În cadrul fluxurilor comerciale de import şi export ale României, o pondere ridicată o

deţin acele produse ale căror preţuri formate pe piaţa bursieră sunt variabile exogene (produse

petroliere, cereale, îngrăşăminte chimice), iar economia românească rămâne un receptor al

acestor influenţe externe.

În condiţiile concrete ale economiei româneşti, liberalizarea preţurilor s-a impus ca o

cerinţă obiectivă. Derularea cu sincope, însă, a procesului de restructurare la nivel

macroeconomic şi inconsecvenţa manifestate au amplificat fenomenul inflaţionist, de altfel

inevitabil.

În perioada 1990-2000, dinamica efectivă a cursului de schimb a reflectat, cu puţine

excepţii, un nivel supraevaluat. Indicele deprecierii nominale relevă o evoluţie aflată sistematic

sub dinamica procesului inflaţionist. Dat fiind potenţialul inflaţionist al oricărei mişcări abrupte a

cursului de schimb, autoritatea monetară a urmărit o „ţintă nominală" (declarată sau nu),

utilizând mijloacele specifice flotării controlate a leului.

Situaţia de supraevaluare a leului s-a reflectat însă în accentuarea deficitului comercial

şi de cont curent şi în funcţionarea deficitară a pieţei valutare.

Perioadele în care cursul de schimb a atins un nivel de echilibru au fost trimestrul III

din 1992 şi trimestrul II din 1994. În aceste intervale de timp divergenţa dintre cursul de schimb

de pe piaţa valutară interbancară şi cel de pe piaţa caselor de schimb a fost minimă şi nu s-au

înregistrat intervenţii ale guvernului (prin măsuri administrative), respectiv ale BNR (prin

operaţiuni pe piaţă) pentru a susţine un anumit nivel al cursului de schimb. Alte argumente în

Page 22: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

22

favoarea echilibrului pieţei valutare, în perioadele menţionate, au fost lichiditatea suficientă care

a permis băncii centrale să acţioneze în calitate de cumpărător net de valută şi starea de echilibru

a contului curent al balanţei comerciale.

„Gradualismul accentuat al ajustărilor structurale ale economiei româneşti, reflectat

parţial şi în componenţa sa valutară, în speţă supraevaluarea ratei de schimb, s-a tradus în

termeni de cost, prin accentuarea dezechilibrului balanţei de plăţi. Acest cost trebuie privit nu

numai sub aspect cantitativ, ca dimensiune a deficitului de cont curent, ci şi calitativ, în sensul

accentuării riscurilor legate de finanţarea să. Chiar dacă leul ar fi fost mai puţin supraapreciat,

dezechilibrul balanţei de plăţi nu ar fi fost eliminat, datorită cauzelor ce ţin de structura şi

declinul economiei, iar corecţiile realizate exclusiv prin pârghii monetar-valutare (în speţă cursul

de schimb) s-au dovedit temporare şi antieconomice)5"..

Supraaprecierea cursului a introdus distorsiuni în economie, echivalând cu o subvenţie

acordată importatorilor, respectiv un impozit suportat de exportatori. Cu toate acestea,

deprecierea nu poate fi acceptată în mod automat ca o pârghie de restabilire a echilibrului

contului curent. Dată fiind esenţa structurală a acestui dezechilibru, soluţionarea să nu se poate

face decât prin utilizarea unui mix de politici macroeconomice coroborat cu restructurarea

sectorului real.

Pârghia cursului de schimb acţionează ca un stimul exogen, cu efecte limitate în timp,

deci eficienţa sa este temporară. Pe termen lung, factorul determinant este competitivitatea

economică, în care productivitatea joacă un rol esenţial.

Dincolo de efectul direct al supraaprecierii leului reflectat la nivelul balanţei de plăţi,

apar şi efecte indirecte, mai puţin sesizabile: este afectat sistemul de preţuri, costurile factorilor

de producţie neputând fi corect evaluate. Cazul tipic vine din domeniul energetic, unde costul

energiei a fost astfel menţinut artificial la un nivel scăzut, alimentând astfel cererea şi consumul

intern. Creşterea economică rezultată a fost nejustificată din punctul de vedere al economici reale

şi greu de susţinut. Efectele negative au apărut imediat şi s-au dovedit a fi de lungă durată: a fost

amânată restructurarea industriei (mai ales a componentelor energofage), s-a produs risipă de

carburanţi şi energie, în timp ce importatorii de energie au acumulat pierderi însemnate.

Pe segmentul pieţei valutare, supraevaluarea a generat disfuncţionalităţi grave, a căror

consecinţă finală a fost alocarea neraţională a resurselor şi alimentarea previziunilor inflaţioniste.

5 Paxino Dan Octav, Politica valutară şi managementul riscurilor în tranzacţiile internaţionale, Editura Economică, Bucureşti, 2003, p. 67-68.

Page 23: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

23

Politica monetară în ansamblul său a fost afectată negativ, în sensul că disfuncţionalităţile induse

de cursul de schimb au fost contracarate prin niveluri ridicate ale dobânzii.

Aşa cum subliniam mai sus, în deceniul trecut, în România importurile au deţinut

ponderi relativ importante în cadrul PIB, astfel că expunerea la fluctuaţiile preţurilor de pe piaţa

internaţională a fost semnificativă, iar fenomenul de propagare pe plan intern a evoluţiilor

adverse de pe pieţele externe a fost favorizat de evoluţia de ansamblu a economiei româneşti. În

primul rând, ca urmare a restructurării a scăzut ponderea importurilor incompresibile (materii

prime, energie, combustibili) în favoarea bunurilor de consum, iar deprecierea leului s-a reflectat

mai puternic în nivelul indicelui preţurilor de consum.

Concomitent, reducerea drastică a producţiei interne a deplasat o parte din cererea de

bunuri interne către importuri, în această privinţă, o componentă importantă revenind şi politicii

de venituri, în special prin componenta salariată, aceasta fiind de natură să menţină cererea

solvabilă la un nivel ridicat, în special în perioada 1990-1996.

De asemenea, deficienţele structurale ale economiei româneşti, caracterizată printr-o

pondere înaltă a importurilor de completare (cea. 70% din inputurile necesare producţiei de

export), au făcut ca transmiterea în aval a efectelor deprecierii leului să se realizeze rapid şi să

afecteze negativ competitivitatea externă.

Pe termen lung, însă, cauzalitatea legăturii dintre cursul de schimb şi nivelul preţurilor

se inversează, deprecierea tinzând a fi egală cu diferenţa dintre inflaţia internă şi cea externă.

Rata de deprecierea poate fi limitată, dacă şi inflaţia internă este redusă, stabilitatea preţurilor

inducând stabilitatea ratei de schimb, aşa cum o demonstrează analiza corelaţiei dintre preţuri şi

cursul de schimb în perioada analizată. Rezultatele obţinute sunt edificatoare pentru ilustrarea

modului în care inflaţia reprimată şi distorsiunile grave din sistemul de preţuri pot denatura

nivelul cursului de schimb, în calitatea sa de preţ al preţurilor.

În perioada postsocialistă, a fost afectat grav rolul monedei noastre în derularea

relaţiilor economice externe ale ţării. Involuţia accentuată a producţiei industriale şi liberalizarea

insuficient pregătită a comerţului exterior au determinat o tendinţă de deteriorare continuă a

relaţiilor economice externe ale României. Pe fondul involuţiei accentuate a relaţiilor economice

externe ale ţării noastre, cursul de schimb al leului s-a depreciat foarte rapid şi în mod continuu.

În toţi anii în care rata cursului de schimb a devansat rata preţurilor de consum, deprecierea

leului a contribuit substanţial la impulsionarea inflaţiei.

Page 24: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

24

"În economia românească, funcţiile banilor s-au realizat, în mare măsură şi o lungă

perioadă de timp, prin intermediul dolarului american. Analistul Gheorghe Stroe aprecia că „leul

este o monedă pulverizată continuu şi care nu-şi îndeplineşte funcţiile de bază". Este evident că,

în măsura în care a fost înlocuit prin dolar, leul nu-şi mai îndeplineşte rolul său multiplu şi vital

în funcţionarea economiei naţionale. Tocmai această substituire a generat scăderea continuă a

încrederii agenţilor economici şi cetăţenilor faţă de moneda naţională.

Comparativ cu anul 1989, puterea de cumpărare a leului în relaţiile noastre externe a

ajuns cu totul derizorie, deprecierea cursului de schimb fiind cu mult mai accentuată decât

reducerea puterii de cumpărare a monedei naţionale pe plan intern.

Dacă se compară rata de depreciere a cursului de schimb mediu al leului cu rata de

creştere a contului curent, pentru anii '90, rezultă numeroase neconcordanţe, ceea ce evidenţiază

că deprecierea foarte accentuată a cursului de schimb al leului a fost generată nu numai de

involuţia survenită în relaţiile economice externe ale României, ci şi de influenţa dominaţiei

dolarului american în tranzacţiile economice internaţionale, influenţă resimţită puternic şi în

derularea relaţiilor economice externe ale României postsocialiste, Cu ajutorul FMI şi Băncii

Mondiale, SUA au menţinut o poziţie dominantă a dolarului pe piaţa internaţională o bună

perioadă de timp şi chiar după introducerea euro, defavorizând majoritatea ţărilor solicitante de

resurse financiare externe. SUA manipulează valoarea dolarului în funcţie de interesele lor6".

Analiza politicii monetar-valutare prin prisma comerţului exterior şi a impactului

asupra exporturilor reliefează7 următoarele aspecte:

Comparând dinamica devalorizării monedei naţionale cu dinamica exporturilor se

observă că nu există o relaţie directă determinantă între acestea decât în anii 1999 şi 2002 când

moneda naţională devalorizându-se cu peste 70% anual, respectiv cu cea 13% în 2002 a putut

constitui un stimulent important pentru exportatori. În schimb, în anii 1991-1993 când

deprecierea leului a fost substanţială aşa cum se observă din tabelul nr. 29, exporturile au crescut

modest, contul curent înregistrând reduceri mult mai mici ale deficitului, sau chiar creşterea

deficitului în 1992, în timp ce în 1994-1995, exporturile au crescut mult mai accentuat, deşi

deprecierea a fost sub 40% anual.

6 N.G. Niculescu, I.D. Adumitrăcesei, România pe calea integrării economice europene -premise, procese, politici, Ecl. Economică. 2001, p. 240-241.7 Ion Niţă, Politica economică externă a României, Editura Independenţa Economică, Brăila, 2001, p. 142-143.

Page 25: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

25

Nici cu importurile nu există o relaţie de corespondenţă, ceea ce nu înseamnă însă că

deprecierea monedei naţionale nu influenţează cele două fluxuri.

Fig. 5 .Evoluţia cursului de schimb şi a deficitului contului curent (%)

Sursa: Magdalena Rãdulescu, Cursul de schimb şi echilibrul balanţei de plãţi externe, Editura

Agir, Bucureşti, 2005

menţinerea ratei dobânzilor la cote ridicate a inhibat investiţiile şi astfel nu s-au

tăcut retehnologizări, nu s-au construit fabrici noi, ceea ce s-a răsfrânt negativ asupra calităţii şi

structurii ofertei de export şi implicit asupra nivelului şi eficienţei exportatorilor. Nivelul ridicat

al dobânzilor şi politica necorespunzătoare de credite au avut drept efect stimularea inflaţiei,

creşterea costurilor de producţie, astfel că multe produsele româneşti au devenit necompetitive şi

au dispărut, atât de pe piaţa internă cât şi cea externă;

inflaţia ridicată a determinat şi ea reducerea competitivităţii ca preţ a unor produse

din cauza creşterii accelerate a costurilor de producţie;

relaţiile pe linie financiar-monetară cu instituţiile de resort (FMI, Banca

Mondială, BERD, UE) au fost de bun augur pentru comerţul exterior şi politica comercială,

întrucât fondurile atrase.de la acestea au putut asigura finanţarea deficitului balanţei de plăţi şi nu a

fost necesară introducerea unor restricţii la import, care s-ar fi repercutat negativ şi asupra

Page 26: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

26

exporturilor şi ar fi afectat credibilitatea angajamentelor luate pe plan internaţional şi în

domeniul comercial;

modernizarea sistemului bancar românesc s-a făcut lent şi cu multe sincope,

acesta neputând susţine economia şi comerţul românesc aşa cum ar fi fost de dorit; înfiinţarea

EXIMBANK a fost şi rămâne, din lipsă de resurse, o idee fără consistenţa necesară promovării

unui export dinamic şi eficient;

prăbuşirea monedei naţionale a contribuit la accentuarea dezechilibrului economic

extern al României. Aşa cum arătam mai sus, rolul deprecierii leului în promovarea exporturilor

româneşti a fost minor şi limitat la nivelul câtorva ani. În plus, importurile au depăşit în

permanenţă exporturile, iar ponderea lor mare în produsele exportate a determinat, prin

depreciere, scumpirea exporturilor şi reducerea competitivităţii acestora pe piaţa externă;

Consecinţele acestei politici monetar-valutare au fost dintre cele mai nefavorabile

economiei noastre. Astfel, a fost descurajată înclinaţia spre antreprenoriat, încurajându-se în

schimb specula; dobânzile înalte au contribuit la accentuarea unor dezechilibre sectoriale în

economie; din cauza aceloraşi rate înalte, multe firme au intrat în blocaj financiar, acesta

generalizându-se în economie, şi constituind o grea povară asupra bugetului de stat, iar alte firme

au dat faliment; ratele înalte au distorsionat competitivitatea unor produse şi întreprinderi, mai

ales mici şi mijlocii (a sectorului productiv în special), care nu a avut acces la credite cu dobânzi

rezonabile; în acest climat de nonperformanţă, întreprinderile nu au avut posibilitatea să-şi

modernizeze tehnologiile sau să-şi păstreze forţa de muncă valoroasă; băncile au manifestat

prudenţă excesivă faţă de risc, în detrimentul creditării economiei reale; acţiunile speculative

iresponsabile ale unor bănci comerciale, coroborate cu managementul defectuos al activităţii de

supraveghere din partea BNR au produs pierderi imense de capital într-o economie deja puternic

decapitalizată şi au creat probleme de lichiditate pentru unele bănci; căderea catastrofală a

cursului leului a dus la pierderea încrederii populaţiei şi agenţilor economici în moneda naţională

cu efecte negative asupra economiei şi nivelului de trai; BNR a copiat adesea soluţii din

străinătate, fără aplicabilitate în ţara noastră, astfel încât a amplificat lipsurile manageriale, ceea

ce face ca rolul şi răspunderea băncilor şi BNR faţă de situaţia actuală să fie una de prim-plan.

Determinarea cursului leului în raport cu dolarul american nu s-a justificat prin evoluţia

relaţiilor economice ale ţării noastre cu SUA. Raportul export-import s-a menţinut simţitor sub

media pe ansamblul comerţului nostru exterior şi mai ales sub media raportului realizat în

Page 27: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

27

relaţiile cu UE. Această situaţie nefavorabilă pentru noi s-a accentuat după 1996, deşi relaţiile

economice dintre România şi SUA au fost proclamate ca fiind „relaţii de parteneriat strategic".

În realitate, evoluţia leului numai în raport cu dolarul este rezultatul deciziilor politice,

de includere a României în zona de influenţă a dolarului şi, deci, de acceptare, ca pe o fatalitate,

a dolarizării economiei naţionale. Ca urmare, dependenţa leului faţă de dolar s-a manifestat tot

mai mult nu numai în cadrul relaţiilor economice externe ale ţării, ci şi în realizarea funcţiilor

interne ale monedei naţionale. Preţurile şi tarifele la produsele şi serviciile principale au fost

stabilite în dolari şi nivelul lor a crescut pe măsura deprecierii, ceea ce a contribuit substanţial la

accentuarea continuă a inflaţiei.

Ţara noastră s-a confruntat cu perioade de accelerată depreciere a leului faţă de dolarul

american, în majoritatea timpului, în perioada de tranziţie, fapt care a determinat impulsionarea

exporturilor, însă nu la nivelul pe care o astfel de depreciere le-ar fi permis. Acest lucru se

datorează, aşa cum am arătat în paragrafele anterioare, deficienţelor structurale ale producţiei

noastre, calităţii scăzute a mărfurilor, productivităţii reduse a muncii şi neadaptării structurii

exportului la cererea mondială, ca şi reorientării geografice a exportului românesc, care a fost de

natură să dezavantajeze exportatorii, ieşiţi pe o piaţă pentru care nu erau pregătiţi.

Aşa cum aminteam, România are un regim de flotare controlată deşi la începutul anilor

'90, slăbiciunile structurale nu au permis stabilirea valorii monedei naţionale. Această lipsă de

angajament faţă de o valoare stabilă este reflectată în niveluri de inflaţiei foarte mari comparativ

cu majoritatea ţărilor din regiune. Deşi România nu s-a confruntat după 1993 cu aprecieri-reale

semnificative, ea a cunoscut o criză severă în 1996, din cauza amânării reformei. În România se

observă schimbări bruşte ale ratei de schimb din 1990, cu o depreciere reală importantă, ruinată

de un program de stabilizare şi o uşoară apreciere reală.

Pentru a prezenta indicele deprecierii reale şi nominale a leului, este necesar să

considerăm deprecierea atât pe baza deflatorului PIB, cât şi IPC şi indicele câştigurilor salaríale

nete.

Aprecierea reală din 1993-1994 nu a continuat, ea depreciindu-se brusc în anii

următori, depăşind rata inflaţiei (vârful deprecierii a fost atins în 1997, o dată cu liberalizarea

cursului de schimb şi a pieţei valutare). Deprecierea nominală mare din 1996 a reinflamat

inflaţia, dar a determinat şi o depreciere reală care a avut efecte pozitive asupra contului curent.

Deficitul acestuia în 1996 a fost mai mic (3,4% din PIB), faţă de cel al ţărilor vecine cu rate peg.

Page 28: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

28

Cu excepţia anului 1995, indicele deprecierii reale s-a plasat sub nivelul deflatorului

PIB, ceea ce reflectă o supraevaluare a monedei naţionale. Adoptarea cursului de schimb ca

ancoră antiinflaţionistă a făcut ca deprecierea controlată a leului să devieze evoluţia cursului de

schimb de la traiectoria pe care ar fî imprimat-o situaţia reală a economiei. Exceptând anii 1994,

1995 şi 1998, şi IPC s-a situat sistematic peste nivelul indicelui cursului real. Menţinerea unui

curs de schimb nominal la un nivel nerealist atenuează presiunile inflaţioniste, dar introduce alte

distorsiuni în economie. De regulă, acestea s-au materializat în creşterea deficitului bugetar şi a

deficitului balanţei comerciale, fapt demonstrat şi din evoluţia deprecierii reale calculată în

funcţie de indicele câştigurilor salariale nete. Cursul de schimb s-a depreciat în termeni reali în

funcţie de indicele câştigurilor salariale numai în 1995 şi 1996, restul perioadei fiind marcată de

aprecierea reală puternică, cu dublu impact: stimularea importurilor şi expansiunea cererii

solvabile, ceea ce a majorat deficitul comercial şi a determinat majorarea preţurilor interne .

Cu toate aceste neajunsuri, deprecierea datorată liberalizării cursului de schimb şi a

întregului sistem de preţuri, ca şi explozia importurilor la începutul anilor '90 au fost de natură a

impulsiona exporturile într-o oarecare măsură. Cel mai important moment în care deprecierea a

avut un efect pozitiv ar putea fi considerat anul 1999, când după deprecierea abruptă a cursului

leului de la început de an, începând cu trimestrul al doilea exporturile au crescut simţitor, făcând

posibilă depăşirea fără prea mari emoţii şi eforturi a vârfului serviciului datoriei din mai 1999, pe

baza încasărilor din export.

Deşi o depreciere similară anului 1997 nu a mai fost înregistrată ulterior, rata

deprecierii scăzând în anii care au urmat (cu excepţia anului 1999, când ea a fost din nou ridicată

- 70%), situaţia contului curent şi rata sa de creştere au cunoscut fluctuaţii importante, de la ani

în care deficitul s-a redus, la ani în care el s-a majorat considerabil (vârful deficitului fiind atins

în 1998).

Lipsa performanţei economice s-a reflectat în deteriorarea continuă a cursului de

schimb al leului, chiar dacă rata deprecierii în termeni nominali s-a situat sistematic sub cea a

inflaţiei. Regimul de flotare controlată a monedei a reuşit să creeze o ecranare a economiei

naţionale faţă de variaţiile preţurilor externe ale căror consecinţe benefice pe termen scurt s-au

dovedit inadecvate pe un orizont îndelungat de timp.

Principala cauză a constituit-o lipsa de coerenţă a măsurilor de restructurare a

economiei reale. Protejarea economiei pe termen scurt de influenţele externe nefavorabile se

Page 29: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

29

dovedeşte eficientă dacă, în tot acest interval de timp, s-ar fi acţionat pentru construcţia unui

sector real competitiv, capabil să satisfacă cererea internă şi să câştige o poziţie avantajoasă pe

piaţa externă, astfel încât fluxul constant de valută să reechilibreze contul curent al balanţei de

plăţi şi să asigure stabilizarea cursului de schimb la un nivel pe care piaţa să îl consacre ca fiind

de echilibru.

Dedublarea cursului de schimb în curs real şi curs nominal constituie reflectarea

legăturii, deşi considerabil diminuată, dintre sectoarele de producţie materială, imobiliar şi

financiar ale economiei naţionale. Şi aceasta pentru că dezvoltarea pieţei financiare şi

liberalizarea fluxurilor de capital pot denatura semnificativ valoarea reală a monedei naţionale.

Aşa cum s-a întâmplat şi în România în anul 1997, influxurile mari de capital extern pot conduce

la atenuarea deprecierii în termeni nominali. Aceasta depinde însă şi de caracteristicile regimului

valutar care în România mai beneficiază deocamdată de un ecran de protecţie prin controlul

asupra tranzacţiilor de capital, control care dispare însă treptat.

Pe fondul calmării inflaţiei după anul 2000 şi a robusteţii politicilor macroeconomice

restrictive, deprecierea nominală a fost mai lentă, iar România se confruntă cu o apreciere reală a

leului faţă de dolar. Mai mult, din martie 2003, BNR a hotărât cotarea leului în raport de euro, ca

o oglindire a situaţiei schimburilor noastre comerciale care se desfăşoară în proporţie de 2/3 cu

zona euro şi ca o consecinţă a aspiraţiilor noastre de aderare la UE şi de participare, în final, la

zona euro. Determinarea cursului leului în raport cu dolarul american a generat mari pierderi

pentru România, mai ales datorită deprecierii accentuate a euro faţă de dolar din anii 1999-2002.

Page 30: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

30

Fig. 6. Evolutia cursului de schimb si deflatorului PIB, IPC si indicele castigurilor

Sursa: Magdalena Rãdulescu, Cursul de schimb şi echilibrul balanţei de plãţi externe, Editura

Agir, Bucureşti, 2005

În acelaşi timp, pentru contul curent este mai bună cotarea directă a leului faţă de euro,

mai ales în cazul aprecierii actuale a monedei europene faţă de dolar. Valentin Lazea,

economistul-şef al BNR aprecia chiar în 2001, că singura opţiune de politică monetară a BNR în

perspectiva integrării României în UE este aprecierea leului în termeni reali, lucru realizat de

altfel în practică în 2002 şi previzionat şi în 2003, deşi situaţia s-a înrăutăţit datorită războiului

din Golf. El aprecia că deprecierea nu este un panaceu, nu rezolvă, ci doar ascunde problemele

din economie şi fără stoparea deprecierii nu este posibilă relansarea viguroasă a economiei

româneşti şi integrarea să favorabilă în UE. Aprecierea reală ar servi atât apropierii indicatorului

PIB/locuitor de media UE, cât şi reducerii inflaţiei (din cauza deprecierii leului ne situăm cu

acest indicator printre ultimii, împreună cu Bulgaria).

Eventualele efecte negative ale aprecierii leului asupra exportatorilor trebuie

compensate prin alte politici cum sunt politica salaríala, la nivel macroeconomic, şi câştigurile de

productivitate la nivel microeconomic. Trebuie intensificate eforturile de eliminare a diferenţelor

de competitivitate în domeniul exporturilor, care au fost compensate până acum prin depreciere,

pentru că aceasta a acţionat până acum ca un drog şi cine se obişnuieşte cu aceasta nu va rezista

forţelor concurenţiale de pe piaţa UE.

Vin vremuri grele însă, dată fiind liberalizarea contului de capital din 2003-2004

(cerută de integrarea în UE), care va face dificil baleajul între obiectivul de inflaţia şi cel de

menţinere sub control a deficitului contului curent. Se pot aduce argumente în acest sens

amintind că începând din 2000, BNR a încercat păstrarea relativ constantă a cursului leului faţă

de cursul euro/dolar. Acest lucru a fost difícil, pentru că raportul dintre cele două valute era

determinat de piaţa internaţională. Astfel, a fost sacrificată ţinta inflaţiei în 2000, pentru a evita

aprecierea nominală substanţială a leului faţă de euro, care ar fi condus la înăbuşirea exporturilor

şi deteriorarea situaţiei contului curent. Atenţia acordată raportului dintre leu şi euro este

justificată de ponderea mare a comerţului în euro în totalul schimburilor comerciale ale

României.

Page 31: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

31

Fig. 7. Evolutie curs schimb Eur – Leu, (ian. 2005 – aug. 2010)

Sursa: www.bnr.ro

Din noiembrie 2004, politica de curs valutar a devenit strategie operațională,

caracterizată de o flexibilitate mai mare a cursului în condițiile unei regim de flotare controlată.

În aceste condiții, piața valutară are un rol sporit în determinarea cursului iar banca centrală

intervine mai rar pentru a influența raportul de schimb al leului.

Scopul intervențiilor este unul cantitativ, menținerea unui nivel optim al rezervelor, iar

obiectivul subsidiar este intervenția pentru menținerea în ambele sensuri a cursului într-un câmp

sustenabil pe termen lung, descurajarea influxurilor negative, distribuirea mai rațională a

câștigurilor și pierderilor pe piață.

În aceste condiții, cursul de schimb a înregistrat o stabilitate relativă, în pofida

accentuării unor factori cu acțiune adversă: accentuarea deficitului de cont curent, efectuarea de

plăți externe pentru achitarea datoriilor în raport cu străinătatea, sporirea transferurilor

curente private şi a plasamentelor nerezidenţilor în străinătate.

Pe de altă parte, s-au manifestat și o serie de factori cu influență pozitivă: sporirea

transferurilor curente private către România, majorarea volumului investițiilor străine directe,

creșterea volumului împrumuturilor, diminuarea ieșirilor de devize corespunzătoare investițiilor

de portofoliu ale rezidenților.10

În anul 2005 strategia de politică monetară a României s-a modificat, renunțându-se la

țintirea agregatelor monetare și trecându-se la țintirea directă a inflației. Acest fapt s-a motivat

Page 32: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

32

prin slăbirea relației dintre agregatele monetare și inflație, respectiv datorită cerinței de

implementare a unei politici monetare în funcție de evoluția ratei inflației.

Leul românesc a fost declarat convertibil la 1 septembrie 2006. Practic, leul a căpătat

din acest moment drept de circulaţie în toate ţările şi poate fi schimbat cu oricare monedă

convertibilă, de la euro şi dolar până la francul elveţian şi yenul japonez. Din acest moment

România a fost nevoită să-şi deschidă graniţele pentru capitalurile internaţionale prin

liberalizarea contului de capital.

Astfel, intrările şi ieşirile de capital din ţară au început să capete o nuanţă mai

pregnantă asupra modificării raportului de schimb al leului cu celelalte valute. Raportul de

schimb a două monede poate sintetiza informațiile necesare comparării situației economice

dintre două state. Liberalizarea contului de capital reprezintă o condiție necesară pentru a se

reflecta un raport de schimb cât mai apropiat de fundamentele economice ale unui stat.

Impactul unei flexibilități mai mari a cursului valutar implică o serie de avantaje și

dezavantaje. România are o serie de avantaje ca urmare a descurajării influxurilor speculative,

distribuirea mai echilibrată între operatori a câștigurilor și pierderilor din tranzacțiile valutare,

limitarea costurilor de intervenție pentru banca centrală, utilizarea unui mecanism valutar

compatibil cu țintirea directă a inflației. Dezavantajul major derivă din scăderea predictibilității

leului.

Balanţa comercială a înregistrat cele mai mari deficite în perioada 2007-2008 pe fondul

extinderii importurilor din Uniunea Europeană şi a scăderii exporturilor. În aceeaşi perioadă leul

a început să se deprecieze puternic în raport cu moneda euro. Evoluţia importurilor şi a

exporturilor României în ultimii 5 ani este prezentata in figura 8.

Informațiile cuprinse în balanța comercială a României ilustrează situația schimburilor

comerciale cu restul lumii. Procesul de tranziţie la economia de piaţă a fost caracterizat de o

creşterea a importurilor şi de o scădere a exporturilor. Această deteriorare a fost pusă, în mare

parte, pe faptul că partenerii din schimburile comerciale internaţionale ale României erau statele

din fostul bloc comunist. Politica comercială a României a fost caracterizată, în ultimii ani, de

restrângerea posibilităților de stimulare a exporturilor. Acțiunile deficitare ale autorităților, care

au urmărit să stimuleze importurile (considerate mai ieftine) pentru a se câștiga timp în vederea

revigorării economiei și a reducerii presiunilor inflaționiste, au dus la agravarea dezechilibrului

extern.

Page 33: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

33

Fig. 8. Evolutia importurilor si exporturilor in Romania (ian. 2005 – aug. 2010)

Sursa: www.bnr.ro

Figura 9 prezintă situația mondială a soldului contului curent. Cu roșu suntilustrate

țările cu deficit al balanței comerciale, iar cu albastru țările cu excedent. Se poateobserva cu

ușurință că țările bogate în zăcăminte de petrol sunt exportatoare nete.România se află în zona

roșie.

Figura9. Situatie modiala sold cont curent.

Page 34: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

34Tabelul 10 sintetizează un document CIA care ierarhizează 190 de state în funcție de

valoarea soldului contului curent. Se poate observa că cel mai mare excedent al balanței

comerciale este înregistrat de China, iar cel mai mare deficit este cel al Statelor Unite. România

ocupă în acest tabel o poziție îngrijorătoare, fiind al 13‐lea stat din lume ca mărime absolută a

deficitului de cont curent. Acest deficit s‐a accentuat până în anul 2008, în special datorită

creșterii economice (se știe că atunci când crește venitul național, cresc și importurile), pe fondul

creșterilor salariale și al expansiunii creditului neguvernamental. În 2009, însă, după cum reiese

Page 35: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

35

din Buletinul Statistic de Comerț Internațional nr. 7 / 2009, publicat de Institutul Național de

Statistică, exporturile FOB au scăzut în perioada ianuarie – iulie 2009 cu 6,6% la valori

exprimate în lei față de aceeși perioadă a anului trecut, iar importurile CIF exprimate în lei au

scăzut cu 26,7% față de aceeași perioadă a anului trecut.

Evoluția soldului balanței comerciale a România consemnează excedent doar la textile,

confecții, încălțăminte şi înregistrează deficite la: maşini, aparate, echipamente şi mijloace de

transport, produse chimice şi plastice, produse minerale, produse agroalimentare, produse din

lemn. Analiza soldului balanței comerciale evidențiază un deficit la bunuri de capital și materii

prime. După cum reiese și din Figura 4.3, situația externă a României s‐a înrăutățit în perioada

2002 – 2007. Importurile au crescut mai mult decât exporturile. În 2008, importurile și‐au

temperat creșterea pe fondul scăderii cererii interne, încetinirii ritmului producției și creșterii

cursului de schimb.

Pentru anul 2009 se așteaptă o scădere a deficitului de cont curent, datorată în special

deprecierii monedei naționale. Se observă din figura de mai jos că cele mai grave probleme

legate de soldul contului curent sunt înregistrate de Bulgaria. Un dezavantaj pe care această țară

îl are este regimul de curs de schimb fix, ceea ce face imposibilă utilizarea politicii de curs de

schimb pentru ajustarea dezechilibrelor economice.

Page 36: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

36

În România, deficitul comercial s‐a înregistrat în special la bunuri pentru

aprovizionarea industriei şi la bunuri pentru investiții, care au susținut creşterea economică până

în anul 2008. După cum se observă pe baza Tabelului 13, cea mai mare pondere în totalul

importurilor o dețin produsele destinate industriei. În ceea ce privește exporturile,

principala sursă a exportului este industria prelucrătoare, care furnizează

peste 90% din exporturile României.

Page 37: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

37

Page 38: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

38

Concluzii

În condiţiile izbucnirii crizei financiare internaţionale tot mai multe state au adus

în discuţie posibilitatea deprecierii monedei naţionale în vederea stimulării

exporturilor.

Regimul valutar de flotare controlată şi intervenţiile Băncii Centrale pe piaţă au

dus la o volatilitate scăzută a cursului. Analiza efectuată pe exemplul României arată că

deprecierea leului are o influenţă redusă asupra exporturile iar în cazul importurilor, între acestea

şi cursul de schimb legătura este extrem de slabă. Totuşi nu se pot elimina complet efectele

pozitive ale deprecierii asupra creşterii volumului de exporturi fără a se pierde de sub

observaţie eventualele efecte negative ce ar putea să destabilizeze economia României.

Importurile nu au fost influenţate semnificativ, în condiţiile în care Banca Naţională a României

nu a permis ca leul să se deprecieze sau să se aprecieze semnificativ, într-o singură direcţie şi

într-un trend pentru a le influenţa semnificativ.

Cursul de schimb reflectă, sintetic, performanţele globale ale economiei, atât prin

prisma sectorului real, cât şi prin aceea a arhitecturii instituţionale şi a sistemului de reglementări

care guvernează componenţa sa financiară.

Deşi pe termen scurt poate fi cosmetizat prin intervenţii destul de costisitoare ale

autorităţii monetare, cursul de schimb nu poate ascunde disfuncţionalităţile economiei reale, care

îi conferă instabilitate şi îi imprimă o mişcare continuă de depreciere, fie şi numai în termeni

nominali.

Deci, rezolvarea problemelor acumulate la nivelul economiei reale este o condiţie sine-

qua-non pentru asigurarea unei evoluţii normale în perspectivă a balanţei comerciale. Aceasta

este o premisă a echilibrării balanţei de plăţi externe, dar şi o necesitate, în perspectiva înlăturării

restricţiilor impuse de actualul Regulament Valutar asupra tranzacţiilor de capital, într-un orizont

de timp nu prea îndepărtat.

Pentru aceasta se impun: crearea unor fundamente solide la nivelul sectorului real al

economiei şi construirea infrastructurii legislative şi instituţionale a sectorului financiar.

Page 39: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

39

Derularea acestui proces implică o permanentă adaptare şi îmbunătăţire a funcţionării

sistemului economiei naţionale prin fiecare verigă în parte, precum şi a conexiunilor de

interdependenţă şi condiţionare stabilite între acestea.

Page 40: Curs schimb balanta  plati.docx

Page

40

Bibliografie

1. Gheorghe Voinea, Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare internaţionale, Editura

Sedcom Libris, Iaşi, 2004

2. Gheorghe Voinea, Relaţii valutar-financiare internaţionale, Editura Universităţii

Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, 2007

3. Eugen Prahoveanu, Ani Matei, Economie şi politici economice, Editura economică,

Bucureşti, 2004

4. Rudiger Dornbusch, Stanley Fischer, Macroeconomie, Editura Economică, Bucureşti,

2007

5. Paul Bran, Ionela Costică, Relaţii financiare şi monetare internaţionale, Editura

Economică, Bucureşti, 1999

6. Diana Vancea, Relaţii financiar-valutare internaţionale, Ed Ovidius University Press,

Constantă, 2004,

7. Petre Brezeanu, Relaţii financiare internaţionale, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti,

2010

8. Angela Bouariu, Bogdan Zugravu, Relaţii valutar financiare internaţionale, Editura

Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi 2007

9. Ion Nită, Politica economică externă a României, Editura Independenţa Economică,

Brăila, 2001

10. Magdalena Rãdulescu, Cursul de schimb şi echilibrul balanţei de plãţi externe, Editura

Agir, Bucureşti, 2005


Recommended