131

Fig.I.1

CAPITOLUL VII

SISTEME SPECIALIZATE PENTRU PROIECTAREA DOCUMENTAŢIEI TEHNICE A

PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE

I.1. Prezentare generală

Firmele de confecţii sunt nevoite să facă faţă unei competiţii acerbe pentru a se menţine pe piaţă. Elaborarea colecţiilor sub marcă proprie, diversitatea modelelor, calitatea produselor, răspunsul rapid la solicitările clienţilor, permit producătorilor să obţină şi să-şi menţină recunoaşterea profesionalismului pe piaţa produselor de îmbrăcăminte.

Programele de proiectare asistată de calculator oferă companiilor producătoare de confecţii, posibilitatea de a face faţă schimbărilor rapide impuse de economia de piaţă şi de cerinţele modei.

Dintre cele mai cunoscute firme producătoare de programe specializate şi de periferice, pentru domeniul confecţiilor textile, care s-au impus pe piaţa din România sunt: Lectra Systemes, Assyst, Investronica, Gerber şi nu în ultimul rând firma românească GeminiCAD.

Sistemul Lectra este utilizat în domenii diverse (fig.I.1): industria îmbrăcămintei şi comerţ cu amănuntul (59%), industria automobilelor, aeronautică, maritimă (23%), industria mobilei (12%), industria încălţămintei, a marochinăriei şi a produselor din piele (6%).

132

Firma Lectra a dezvoltat programe specializate şi echipamente pentru principalele sectoare de activitate din confecţii (fig.I.2):

• Măsurători antropometrice; • Creaţie şi imprimare suprafeţe textile ; • Creaţie produse de îmbrăcăminte; • Proiectare prototipuri; • Proiectarea documentaţiei tehnice pentru produsele de

îmbrăcăminte; • Lansarea în fabricaţie şi urmărirea comenzilor; • Şpănuirea materialelor; • Croirea automată .

Principalele programe specializate şi echipamente destinate domeniului confecţiilor textile sunt prezentate în tabelul I.1.

Tabelul I.1 3D Body Scanner – Post de lucru integrat pentru măsurarea dimensiunilor corpului. Scanarea durează aproximativ 12 secunde. Informaţiile sunt preluate de un calculator care stochează informaţiile. Un soft specializat analizează forma corpului şi evaluează ţinuta şi proporţiile acestuia. Dimensiunile antropometrice individuale necesare

Fig.I.2

133

proiectării produsului de îmbrăcăminte sunt stocate în memoria calculatorului şi sunt accesibile oricând. PrimaVision Print permite transpunerea creaţiilor de imprimare a suprafeţelor textile, de evaluare a creaţiilor astfel realizate, cu costuri minime, la cel mai înalt nivel de calitate şi într-un timp foarte scurt. PrimaVision Weave - permite simularea suprafeţelor textile ţesute şi aprecierea calităţii acestora în vederea utilizării lor în diferite produse ale industriei textile, cu costuri minime.

Sapphire - Imprimare digitală a suprafeţelor textile. Acest post de lucru, permite imprimarea suprafeţelor textile (din fibre naturale până la fibre poliamidice) într-o varietate mare de culori şi modele. Se elimină în acest fel costurile legate de separarea culorilor şi crează legătura dintre desenul iniţial proiectat şi cel obţinut în produsul final.

U4ia Grafic - este un program specializat care poate fi cuplat cu cel de imprimare şi producţie. Programul oferă posibilitatea obţinerii unei game cromatice variate, permite efectuarea unor modificări asupra schiţei de produs, a paletei de culori în care se realizează un anumit model, asigurând realizarea cataloagelor de prezentare a colecţiilor cu costuri minime.

FitNet Made-to-measure. Programul oferă posibilitatea realizării produselor de îmbrăcăminte pentru

134

dimensiunile particulare ale purtătorului - „la comandă”. Dimensiunile particulare ale clientului sunt preluate prin scanare şi transmise serviciului tehnic prin Internet, unde, modelul ales de client este reproiectat dimensional şi realizat din materialul şi poziţia coloristică aleasă de cumpărător.

Modaris - Este cel mai utilizat şi testat modul de proiectare constructivă a produselor de îmbrăcăminte. Oferă posibilitatea proiectării directe a tiparelor de bază, gradarea tiparelor de bază şi proiectarea tiparelor de model pentru toată gama gradată, construcţia şabloanelor şi prelucrarea contururilor, digitizarea tiparelor de bază, a tiparelor de model sau a şabloanelor, dispune de un modul puternic destinat controlului proiectării constructive. Programul permite realizarea variantei de produs - totalitatea şabloanelor din gama de mărimi - pe tipuri de materiale - precum şi modificarea automată a dimensiunilor şabloanelor în funcţie de comportarea materialului textil la tratamente termice şi umidotermice.

Plotter Alys – periferic utilizat pentru tipărirea desenelor (tipare, şabloane, încadrări). Lăţimea maximă de tipărire este de 1,83m la variantele Alys 30, 60, 120 şi de 2,28m la variantele Alys 30L, 60L şi 90L. Viteza de tipărire (calitate normală) variază de la 48m2/oră la plotterul Alys 30 la 160m2/oră la plotterul Alys 120. Este deosebit de silenţios, tipăreşte cu o rezoluţie de 90dpi

135

(calitate normală) şi este uşor de întreţinut. Diamino – Programul este destinat realizării încadrărilor şi este oferit pe piaţa în diferite nivele de performanţă: realizarea încadrărilor în sistem interactiv sau automat. Permite simularea desenului materialului şi realizarea de restricţii între repere, în vederea potrivirii desenului materialului pe produsul finit. Variantele superioare ale programului, permit realizarea automată a încadrărilor, asigurând utilizarea eficientă a materiei prime şi creşterea productivităţii muncii. Fişierele încadrărilor pot fi tipărite la plotter sau pot fi transmise sistemelor automate de croire .

Optiplan - este un modul destinat lansării în fabricaţie a comenzilor. Este disponibil în mai multe variante, diferenţiate prin nivelul de performanţă. In funcţie de structura comenzii şi a restricţiilor tehnice, programul determină numărul optim de încadrări şi şpanuri necesare pentru realizarea comenzii.

VectorFashion 2500, 5000, 7000 – sistem automat destinat croirii materialelor textile. Înălţimea de tăiere a şpanului vacuumat este de 2,5cm, 5cm şi respectiv 7cm. Viteza de tăiere se corelează cu caracteristicile tehnice ale materialului textil şi cu numărul de foi din şpan.

136

I.2.Modulul MODARIS

I. 2.1.Meniul principal Modulul Modaris se lansează în execuţie:

în cazul în care programul rulează sub mediul de operare Linux, se execută un dublu click pe iconul Creaţie. Este afişată fereastra Open Partner. În meniul lateral sunt afişate iconuri pentru programele instalate. Se execută un dublu click pe iconul Modaris. În primă etapă este afişată o grilă din 3x3 casete cu liniatură neagră, care se poziţionează de către utilizator pe ecran. Dacă programul rulează sub Windows, lansarea în execuţie se face

cu un dublu click pe iconul asociat programului Modaris. Fereastra principală a programului (fig.I.3) este constituită din

următoarele zone:

• un meniu superior de tip text cu comenzi, funcţii şi subfuncţii; • o linie de informaţii în care se vizualizează: numele modelului, al

şablonului sau al variantei, codul analitic şi comentariul foii;

Fig.I.3

137

• un meniu lateral, complex, plasat în partea dreaptă a ecranului şi care poate fi afişat fie cu iconuri, fie cu informaţii de tip text. Meniul lateral conţine următoarele zone:

1. un mic antet cu două butoane: 1.1.Selection 1.2.Current sheet

2. o zona divizată în dreptunghiuri (cu rol de butoane) în care sunt afişate funcţiile, fie cu iconuri, fie prin text;

3. la partea inferioară a meniului lateral sunt plasate 10 butoane distinct colorate şi care sunt numerotate F1, F2, F3, F4, F5, F6, F7, F8, ~F1, ~F8. Aceste butoane permit afişarea conţinutului funcţiilor plasate deasupra. Comenzile (butoanele) Fi conţin funcţii şi subfuncţii, constituind o structură arborescentă;

4. trei butoane de vizualizare plasate în coltul din dreapta, jos;

5. un meniu de comenzi rapide;

6. un buton pentru comanda curentă;

7. bara de Help

I.2.2.Modulul MODARIS. Meniul lateral

Acest meniu poate fi afişat

cu iconuri (fig.I.4.a) sau text (fig.I.4.b). Alegerea variantei de afişare se face selectând din meniul superior al ferestrei Modaris comanda Config, funcţia Icon/Text.

Fig.I. 4.a

Fig.I. 4.b

138

Meniul lateral este constituit din: două butoane: Selection şi Curent sheet. Butonul Selection este utilizat

pentru selectare: foi, obiecte geometrice (puncte, linii, axe etc.) Butonul Curent sheet este utilizat pentru selectarea foii de lucru curente şi aduce totodată foaia de lucru pe monitor, în prim plan. zece comenzi Fi, al căror conţinut este afişat prin poziţionarea

cursorului pe butonul dorit Fi şi efectuarea unui click pe butonul stâng al mouse-lui. la partea inferioară a

meniului lateral sunt plasate 3 butoane de vizualizare: primul buton este utilizat pentru apropierea de privitor (mărirea imaginii), al doilea funcţionează ca o fereastră de tip windows (w) din AutoCAD, iar al treilea buton este utilizat pentru micşorarea imaginii - îndepărtarea de privitor.

Cele 10 funcţii au următorul conţinut:

1.Comanda F1

reprezentată prin iconuri (fig.I.5.a) sau text (fig.I.5.b) are două mari subcomenzi:

• Points • Lines

În subcomnada Points sunt incluse următoarele funcţii, frecvent utilizate:

a.Slider (punct de alunecare) - funcţia este

Fig.I.5.b

Fig.I.5.a

139

utilizată pentru a poziţiona un punct de alunecare pe un segment sau pe o curbă. Punctul Slider (fig.I.6) se creează cu un click pe butonul stâng al mouse-lui executat pe un punct de referinţă. Punctul de referinţă poate fi orice punct faţă de care se doreşte adăugarea punctului de alunecare. După ce se execută un click pe punctul de referinţă este afişat punctul slider - identificat printr-o mică elipsă. Punctul se creează pe curbă cu un clic pe butonul stâng al mouse-lui. Cu bara de spaţiu se poate schimba direcţia pe care se poziţionează punctul de alunecare. Proprietate: indiferent de modificări, punctul de alunecare păstrează proporţia de divizarea a segmentului sau curbei delimitate de două puncte de gradare, pe care a fost creat.

b.Developed (punct de dezvoltare). Acest punct (fig.I.7) are proprietatea că îşi păstrează în permanenţă distanţa în raport cu punctul de referinţă. După selectarea funcţiei Developed, se execută un click pe un punctul de referinţă. Selectarea punctului de referinţă determină afişarea unei scale pe curba sau segmentul pe care se adaugă punctul de dezvoltare şi a unui mic tabel. Punctul de dezvoltare poate fi poziţionat cu un click pe butonul stâng al mouse-lui în momentul în care este afişată valoarea dorită; selectarea funcţiei determină şi afişarea unui mic tabel în care utilizatorul poate tasta valoarea numerică dorită după care se apasă tasta Enter şi se execută un clic pe butonul stâng al mouse-lui. Poziţia punctului de dezvoltare este afişată atunci când cursorul condus de mouse se află în vecinătatea lui (fig.I.8). Punctul de dezvoltare este reprezentat printr-un mic triunghi.

c.Intersection- funcţia este utilizată pentru obţinerea unui punct la intersecţia a două segmente. Punctul este reprezentat printr-un mic cerc trasat cu culoarea albă. Pentru crearea punctului de intersecţie se execută un click în punctul respectiv, cu pe butonul stâng al mouseu-lui.

d.Add Point– funcţia se foloseşte pentru a adăuga un punct caracteristic sau de curbură pe un segment sau pe o curbă. Se execută un clic pe punctul de referinţă, ceea ce determină afişarea unui tabel în care se tastează valori numerice pentru următorii parametrii:

Fig.I.6

Fig.I.7

Fig.I.8

140

• dx - distanţa pe axa x ; • dy - distanţa pe axa y; • length (dl) – lungimea, măsurată pe linia de contur

De exemplu, pentru a adăuga un punct caracteristic pe o linie de contur se tastează în dreptul funcţiei length distanţa la care se doreşte construirea punctului faţă de punctul de referinţă, se apasă tasta Enter şi se execută un click cu butonul stâng al mouse-ului, pe segment.

Punctul de curbură se creează ca şi cel caracteristic menţinând tasta Shift apăsată. Adăugarea unui punct de curbură pe un segment determină transformarea segmentului în curbă. Pentru vizualizarea punctelor de curbura se selectează funcţia Curve Pts. din meniul inferior.

e.Relative Point- (fig.I.9) punctul relativ este utilizat de obicei ca punct intern piesei, pentru marcarea poziţiei buzunarelor, nasturilor, vârful pensei etc. La selectarea funcţiei se cere indicarea unui punct de referinţă. Aceasta se realizează cu un click pe butonul stâng al mouse-ului, pe un punct existent. Este afişată o săgeată şi un mic tabel în care utilizatorul poate tasta valori numerice. Punctele relative pot fi prezentate în 5 moduri, astfel încât să poată fi distincte, în funcţie de scop.

f.Puncte principale (de gradare sau de capăt) - aceste puncte delimitează segmente sau curbe şi provin din construcţia entităţilor de desen sau din digitizare cu tasta 2. Punctele principale sunt reprezentate printr-un un mic pătrat şi sunt utilizate pentru alocarea cotelor de gradare; pătratul are culoarea albă dacă în punctul respectiv nu s-au atribuite cote de gradare şi are culoarea bleu dacă în acel punct s-au atribuite cote de gradare.

g.Puncte de curbură - aceste puncte sunt create la construcţia sau la digitizarea curbelor şi sunt reprezentate cu un mic x roşu. Punctele de curbură pot fi afişate prin apăsarea butonului Curve Pts din meniul inferior. A doua apăsare a acestui buton determină ascunderea punctelor de curbură.

Tipurile de puncte utilizate de modulul Modaris sunt prezentate în fig. I.10.

h.Ali2Pts - funcţia este utilizată pentru a alinia două puncte (de exemplu, de pe axa de simetrie a unui reper). După selectarea funcţiei, utilizatorului i se cere indicarea celor două puncte care se aliniază. Se execută un click pe

Fig.I.10

Fig.I.9

141

primul punct şi un click pe al doilea punct. Cel de-al doilea punct este aliniat după primul, după axa Ox sau după axa Oy.

i.Ali3Pts- funcţia este utilizată pentru a alinia trei puncte. După selectarea funcţiei se indică cele două puncte extreme, care determină direcţia de aliniere, după care se execută un click pe punctul din mijloc. Punctul din mijloc devine coliniar cu primele două.

j.Division (fig.I.11) - funcţia este utilizată pentru divizarea unui segment într-un număr de părţi egale. Se foloseşte frecvent la proiectarea directă a tiparelor de bază sau de model, pentru poziţionarea nasturilor şi a butonierelor etc. După selectarea funcţiei utilizatorul execută câte un clic pe capetele segmentului de divizat, ceea ce determină afişarea unei mici casete în care se tastează numărul de diviziuni. Aceste puncte nu aparţin linie ci sunt ataşate piesei.

În subcomnada Lines sunt incluse următoarele funcţii, frecvent utilizate:

a.Straight (fig.I.12) - funcţia este utilizată pentru construcţia unui segment. După selectarea funcţiei, se executa un click în foaia de lucru (se indică punctul de început al segmentului, punct căruia i se atribuie automat coordonatele (0,0)). Celalalt capăt se indică fie cu mouse-ul, fie tastând valorile dorite (dx, dy şi Rotation) în tabelul afişat odată cu selectarea funcţiei.

b.Parallel (fig.I.13) – funcţia este folosită pentru a construi contururi paralele la entităţi de desen existente. După selectarea funcţiei utilizatorul execută un click pe entitatea de desen

dorită (delimitată de două puncte principale – un segment, o curbă, o succesiune de curbe şi segmente) după care, în tabelul afişat, se tastează distanţa la care doreşte trasarea conturului paralel şi se apasă tasta Enter.

Fig.I.11

Fig.I.12

Fig.I.13

142

c.Bezier - funcţia este utilizată pentru construcţia unei linii frânte sau a unei curbe Bezier. După selectarea funcţiei utilizatorul indică prin click-uri succesive coordonatele punctelor prin care se construieşte linia. Rezultă o linie frântă (fig.I.14.a). Dacă după indicarea punctului de început se menţine tasta Shift apăsată, va rezulta o curbă (fig.I.14.b). Butonul 1 al mouse-ului (butonul stâng) se foloseşte pentru crearea punctelor de inflexiune, butonul 2 (se obţine prin apăsarea simultană a butonului stâng şi a butonului drept al mouse-ului) – şterge ultimul punct creat, butonul 3 al mouse-lui (butonul drept) determina sfârşitul curbei Bezier. Modificarea curbei Bezier trasată se realizează prin diverse metode:

Fig.I.14.a

Fig.I.14.b

activând din meniul inferior butonul Curve Pts., sunt afişate punctele

de curbură, după care se modifică poziţia punctului cu funcţia F3/Reshape. Utilizatorul selectează punctul cu un click pe butonul stâng al mouse-ului şi îl repoziţionează. activând din meniul superior comanda Display/Handles. Aceasta

determină afişarea tangentelor la curbă, după care se utilizează F3/Reshape. Utilizatorul poate modifica poziţia şi lungimea tangentei la curbă.

d.Semi circular - funcţia este utilizată pentru trasarea unei succesiuni de segmente (fig.I.15.a) sau a unei curbe, racordate din trei puncte succesive (fig.I.15.b). Punctele se indică prin click-uri pe butonul stâng al mouse-ului sau prin tastarea valorilor dx, dy, dl, length în tabelul afişat. Curba se obţine menţinând tasta Shift apăsată.

Fig.I.15.a

Fig.I.15.b

143

e.Trace – funcţia este utilizată pentru digitizarea liberă a unui contur, utilizând mouse-ul. Cu butonul 1 al mouse-lui se indică puncte caracteristice, cu butonul 2 al mouse-lui se indică puncte principale iar cu butonul 3 al mouse-lui se indică puncte de curbură. Dacă mouse-ul are 2 butoane, butonul 3 se obţine prin apăsarea simultană a butoanelor 1 şi 2. Închiderea comenzii se realizează prin apăsarea tastei F de două ori.

f.Sym axis (fig.I.16) - funcţia este utilizată pentru trasarea unei axe de simetrie. Axa de simetrie se indică prin două click-uri pe butonul stâng al mouse-ului.

g.Symetrize (fig.I.16) - funcţia este utilizată pentru simetrizarea unor entităţi de desen faţă de o axă de simetrie anterior creată cu funcţia Sym axis .

h.Duplicate (fig.I.17) - funcţia este utilizată pentru copierea unei entităţi de desen. Se selectează funcţia Duplicate după care, cu un click pe butonul stâng al mouse-ului se selectează entitatea de desen. Cu un al doilea click pe butonul stâng al mouse-ului se poziţionează copia în foaia de lucru, sau, în tabelul afişat se tastează valori pentru x, y şi unghiul de rotaţie.

i.Sequence Division – funcţia este utilizată pentru divizarea unei curbe sau a unei succesiuni de segmente şi curbe, într-un număr de părţi egale. După selectarea funcţiei se execută câte un click în punctele extreme ale conturului de divizat. În tabelul afişat, utilizatorul tastează numărul de diviziuni. Porţiunea de contur selectată este parcursă în sens trigonometric. j. Digit - funcţia este utilizată pentru iniţializarea digitizării unui tipar/şablon. Pentru digitizarea şabloanelor se utilizează: • Tableta de digitizare; • Un digitizor (fig.I.18); • Funcţia F1, butonul Digit; • Tipare/şabloane fixate pe tableta de

digitizare. Cele 16 butoane ale digitizorului sunt

Fig.I.16

Fig.I.17

Fig.I.18

144

utilizate pentru: o Butonul 1 – creează un punct caracteristic; o Butonul C - este utilizat pentru indicarea punctelor de curbură; o Butonul 2 - este utilizat pentru digitizarea punctelor de gradare de pe

conturul piesei; o Butonul 3 - este utilizat pentru digitizarea punctelor interioare de

marcaj din tipar/ şablon; o Butonul 4 - este utilizat pentru indicarea găurilor în şablon, cu

diametru impus; o Butonul 5 - este utilizat pentru impunerea tipului de punct de marcaj;

de asemeni este utilizat pentru a impune un cod de gradare.; o Butonul 6 - este utilizat pentru crearea semnelor de control

(piclurilor) de pe conturul tiparelor/şabloanelor; o Butonul D - este utilizat pentru anularea succesivă a comenzilor. La

digitizare, acest buton funcţionează ca un Undo din AutoCAD; o Butonul 7 - este utilizat pentru indicarea punctului de început şi de

sfârşit al unei linii interioare şablonului; revenirea pe contur se realizează cu tasta F;

o Butonul 8 - este utilizat pentru crearea unei axe de referinţă: - prin apăsarea tastei 8-8 se obţine o axă oarecare - prin apăsarea tastelor 8-1 se indică firul de urzeală - prin apăsarea tastelor 8-2 se indică firul de bătătură

o Butonul 9 - este utilizat pentru reorientarea piclurilor; o Butonul E - este utilizat pentru editarea denumirii punctelor ; o Butonul A - este utilizat pentru indicarea firului drept; o Butonul 0 - este utilizat pentru crearea unei noi foi de lucru; o Butonul B - este utilizat drept cod de gradare; o Butonul F - este utilizat pentru încheierea operaţiei de digitizare şi

extragerea reperului; Digitizarea tiparelor/şabloanelor Pentru digitizarea tiparelor sau a setului de şabloane pentru un nou

model se procedează în felul următor: 1. Se selectează modul de afişare de tip text pentru meniul lateral.

Pentru aceasta se selectează din meniul superior comanda Config, funcţia Icon/Text;

2. Se deschide tableta de digitizare (butonul Power al tabletei se aduce în poziţia ON);

3. Se iniţializează tableta de digitizare folosind comanda Config

145

din meniul superior, funcţia Init Digit. Se aşteaptă iniţializarea şi se apasă butonul Validate;

4. Se selectează din meniul superior comanda File funcţia New (fig.I.19). In fereastra afişată se tastează numele modelului. Extensia .mdl sau .MDL va fi automat alocată;

Obs. Operaţia de iniţializare a tabletei se face la începutul fiecărei sesiuni de lucru.

5. Se poziţionează şablonul/şabloanele de digitizat pe tableta de digitizare;

6. Se creează o foaie de lucru selectând din meniul superior al modulului Modaris, comanda Sheet, funcţia New Sheet;

7. Se selectează din meniul lateral comanda F1. Pentru afişarea întregului conţinut al comenzii F1 se închide subcomanda Points executând un clic cu mouse-ul în butonul asociat. Din meniul subcomenzii Lines se selectează funcţia Digit;

8. Digitizarea se realizează utilizând butoanele mouse-lui conform indicaţiilor anterioare: • se indică firul drept, adică utilizatorul poziţionează cursorul

ortogonal al lupei digitizorului pe firul drept şi apasă tasta A în două puncte distincte ale segmentului care marchează firul drept. Firul drept poate fi dat şi pe axa de simetrie a unui tipar/şablon. Se recomandă ca lungimea firului drept să fie mai mare de 10 cm;

• Se începe digitizarea şablonului dintr-un punct principal (cu tasta 2 a digitizorului), în sens orar. Punctele de curbură se indică cu tasta C. Punctele de curbură se indică la distanţe variabile (fig.I.20) în funcţie de raza de curbură a conturului. Pentru raze de curbură mari distanţa dintre puncte poate fi de 15-20cm (de exemplu pe linia de simetrie a spatelui) sau pentru rază de curbură mică, de 2-4cm (răscroiala gâtului la spate).

9. Piclurile se digitizează cu tasta 6.; 10. Se închide conturul digitizat prin apăsarea (o dată) a tastei F.

Tasta F închide conturul şablonului, unind automat ultimul punct digitizat cu primul punct digitizat. În acest caz poate fi

Fig.I.19

146

continuată digitizarea altui tipar/şablon selectând o foaie nouă de lucru prin apăsarea tastei 0 de pe digitizor şi reluând digitizarea cu indicarea firului drept;

11. Apăsarea de două ori a tastei F determină închiderea comenzii de digitizare;

12. Afişarea tuturor foilor de lucru (fiecare conţinând un tipar/şablon) se face apăsând tasta j de pe tastatură;

13. Ajustarea mărimii foilor de lucru în ecran se face selectând din meniul superior comanda Sheet, funcţia Adjustment (sau se apasă tasta a);

14. Selectarea unei foi de lucru în vederea vizualizării unui şablon digitizat se face apăsând butonul Curent sheet după care se execută un click cu butonul stâng al mouse-ului pe foaia respectivă;

15. Vizualizarea mărită a unei zone dintr-un şablon se face utilizând din meniul lateral inferior butonul Ret (lupă) şi trasarea unei ferestre cu butonul stâng al mouse-ului apăsat peste zona dorită, ca şi în AutoCAD.

Sistemul Lectra oferă posibilitatea de digitizare simultană a şabloanelor gradate într-o anumită gamă de mărimi (digitizare pe gamă gradată).

Sesiunea de digitizare pe gamă gradată (fig.I.21), cuprinde următoarele etape:

• Se creează setul de gradare care se asociază foii de lucru înainte de a începe digitizarea (cu aceleaşi mărimi în care este gradat modelul).

Fig.I.20

147

A. Crearea setului de gradare (fişierul de mărimi)

Fişierele de mărimi sunt de două tipuri: numerice (42, 44, 46 etc.) şi alfanumerice (S, M, L, XL etc).

Fişierul numeric de mărimi se creează cu programul WordPad. După lansarea în execuţie, în fereastra afişată se tastează:

numeric (Enter) 42 2 (Enter) *48 (Enter) 56 (Enter)

Obs. a.) 42 – indică mărimea cea mai mică din gama de gradare; b.) blanc 2 – indică creşterea dintre două mărimi; c.) *48 – indică mărimea care se digitizează ; d.) 56 – indică mărimea cea mai mare din gama de gradare; Se salvează conţinutul fişierului, utilizând funcţia Save As: se

tastează numele dorit şi extensia .EVN. Se închide fereastra WordPad.

Gama de mărimi alfanumerică are următorul conţinut: alpha (Enter) S (Enter) *M (Enter) L (Enter) XL (Enter)

Obs. a.) S – indică mărimea cea mai mică din gama de gradare; b.) *M – indică mărimea digitizată; c.) L, XL etc. – indică mărimile care urmează a fi realizate.

Fig.I.21

148

Se salvează conţinutul fişierului, utilizând funcţia Save As: se tastează numele dorit şi extensia .EVA. Se închide fereastra WordPad.

Digitizarea tiparelor/şabloanelor gradate impune alocarea gamei de

gradare fişierului de model, înainte de a începe digitizarea. Pentru aceasta se procedează în felul următor:

• Se importă fişierul de gradare utilizând F7/ Imp.EVT. Pentru a importa fişierul de mărimi în fişierul modelului se selectează comanda F7, funcţia Imp.EVT, după care se execută un click pe o piesă. Este afişată o fereastră din care utilizatorul selectează calea şi apoi numele fişierului de mărimi. La apăsarea butonului Open, fişierul de mărimi este încărcat şi programul revine în Modaris .

• Pentru afişarea tabelelor asociate foii de lucru se activează din comanda Display funcţia Title block .

• Se apasă tasta F12 pentru selectarea tuturor mărimilor şi apoi tasta F9 pentru vizualizare gradării.

• Se selectează funcţia Digit din comanda F1. • Se declară cu tasta A de pe digitizor două puncte care indicǎ

direcţia nominală a piesei (firul drept). • Se începe sesiunea de digitizare apăsând succesiv tastele 2 şi A

ale digitizorului într-un punct principal pe conturul mărimi 50, declarată ca mărime de bază în fişierul de gradare nume.EVN.

• Se digitizează mărimea cea mai mică (mărimea 42), apăsând tasta 5.

• Se poziţionează cursorul digitizorului în mod succesiv pe mărimile 44, 46, 48, 52 şi 54 şi se apasă, de fiecare datǎ, tasta A.

• La digitizarea mărimii 56 se apasă tastele A şi F. • Se deplasează cursorul în următorul punct de pe conturul

şablonului de mărimea 50. o Dacă acesta este punct de curbură se digitizează numai

conturul mărimii 50; o Dacă punctul digitizat este un piclu se procedează ca şi în

cazul punctului de gradare: se poziţionează cursorul ortogonal al digitizorului pe piclul mărimii 50, după care se apasă succesiv tastele 6 şi A. Se poziţionează cursorul digitizorului pe mărimea 42 şi se apasă tasta 5. Pentru mărimile 44, 46, 48, 52, şi 54 se apasă tasta A. Piclul de

149

la mărimea 56 se digitizează apăsând succesiv tastele A şi F.

Pe parcursul operaţiei de digitizare pe monitor sunt afişate succesiv texte privind mărimea ce se digitizează într-un anumit punct de pe conturul şablonului.

Digitizarea şablonului gradat se încheie în punctul de pornire, efectuând aceeaşi succesiune de comenzi: 2, A, 5, A, A, A, A, A, A, F.

Sesiunea de digitizare a unui şablon gradat se încheie apăsând succesiv tastele F şi 0 pentru a continua digitizarea unui nou şablon, sau prin apăsarea tastei F de două ori pentru a încheia sesiunea de lucru.

În cazul în care unele şabloane au fost digitizate “pe jumătate”, în vederea obţinerii şablonului întreg se utilizează funcţia de simetrizare a reperelor. Pentru aceasta se parcurg următoarele etape:

B. Se verifică alinierea faţă de orizontală/verticală a liniei de simetrie. În cazul în care aceasta nu este perfect orizontală se aliniază extremităţile segmentului care constituie linia de simetrie folosind F1/ Points/ Ali2Pts.

C. Se selectează butonul F5 din meniul lateral. Din meniul afişat se selectează subcomanda Derived pieces, funcţia Sym2Pts.

D. Pentru salvarea fişierului conţinând toate tiparele/şabloanele digitizate ale produsului se selectează din meniul superior comanda File, funcţia Save As. Este afişată o mică bară (roz) în care utilizatorul tastează numele modelului (de exemplu bluza). Extensia .mdl este alocată în mod automat de program.

2.Comanda F2 (fig.I.22.a şi I.22.b) are trei mari subcomenzi:

• Notches • Orientation • Tools

În subcomnada Notches sunt incluse următoarele funcţii, frecvent

utilizate: a. Notch - aceasta funcţie este utilizată pentru alocarea piclurilor

(puncte de control, plasate pe conturul reperelor, care au rol în poziţionarea corectă a reperelor la asamblare). Aceste puncte pot fi introduse la digitizarea conturului şablonului cu tasta 6 de pe digitizor sau pot fi create de utilizator Tipurile de picluri se afişează executând un

150

click cu butonul drept al mouse-ului pe colţul îndoit al funcţiei Notch. Programul pune la dispoziţie 4 tipuri de picluri şi anume:

• piclurile a, b, c şi d (fig.I.23) sunt utilizate pentru ţesături, orientate în rezerva de coasere;

• piclurile c şi d sunt utilizate pentru tricoturi, orientate în exteriorul rezervei de coasere. Afişarea tipurilor de picluri se face executând un click pe butonul drept el mouse-ului, pe colţul îndoit al funcţiei Notch.

b.Orientation - funcţia este utilizată pentru orientarea piclurilor, în rezerva de coasere sau în exteriorul rezervei de coasere. Pentru orientarea piclului se execută un clic pe piclu şi se aranjează cu mouse-ul.

c.Bisecting line - funcţia determină orientarea piclului pe bisectoarea unghiului pe care îl marchează.

d.Perpendicular - funcţia determină poziţionarea piclului, perpendicular pe tangenta la curbă în punctul respectiv. Utilizatorul selectează funcţia şi execută un clic pe piclu.

e.Outside notch - orientează piclul spre exterior. Acelaşi lucru poate fi făcut manual şi cu

Fig.I.22.b

Fig.I.22.a

Fig.I.23

151

funcţia Orientation. Pentru vizualizarea piclurilor exterioare se selectează din meniul superior comanda Display, funcţia Nocthes.

f.Marking – funcţia este utilizată pentru alocarea unor forme diferite punctelor interioare create pe piese. Executarea unui click pe colţul îndoit al funcţiei determină afişarea listei din figura I.24.a. Tipurile de puncte de marcaj puse la dispoziţie de program sunt prezentate în figura I.24.b.

În subcomnada Orientation sunt incluse o serie de butoane care permit modificarea poziţiei tiparului sau şablonului construit pe foaia de lucru respectivă şi anume:

g. X Sym şi Y Sym - determină simetrizarea piesei din foaia de lucru, faţă de axa Ox sau faţă de axa Oy.

h. Butoanele 30, -30, 45, -45, 90, -90, 180 sunt utilizate pentru rotaţia piesei cu numărul de grade indicat.

i. Butonul Rot 2Pt permite rotaţia piesei în raport cu două puncte indicate prin click-uri de mouse de către utilizator.

În subcomanda Tools sunt incluse

funcţii destinate realizării directe a dreptunghiurilor, paralelipipedelor, cercurilor şi arcelor de cerc.

j.Rectangle (fig.I.25.a) este o funcţie utilizată pentru realizarea paralelogramelor şi mai des a dreptunghiurilor. După selectarea funcţiei utilizatorul execută un clic în foaia de lucru. Aceasta determină afişarea unui mic tabel în care se tastează lungimea, lăţimea şi eventual, unghiul de înclinare al dreptunghiului. Colţurile dreptunghiului sunt marcate prin puncte de gradare. Funcţia este utilizată frecvent pentru construcţia pieselor de formă dreptunghiulară (buzunare, refileţi, laisturi) sau pentru construcţia directa a tiparelor de bază.

Fig.I.24.a

Fig.I.24.b

Fig.I.25

152

k.Circle (fig.I.25.b) - funcţia este utilizată pentru trasarea cercurilor. Se execută un clic pe foaia de lucru, punct care devine centrul cercului, după care, în tabelul afişat, se tastează valoarea diametrului sau se construieşte cu mouse-ul.

l.Oval (fig.I.25.c) - trasează o curbă închisă pe baza a două cercuri şi distanţa medie dintre curbele tangente la cercuri. Selectarea funcţiei determină afişarea unui tabel în care utilizatorul tastează valorile solicitate.

m.Arc arrow (fig.I.25.d) - trasează arce de cerc, indicând lungimea coardei.

n.Arc radius (fig.I.25.e) – trasează arce de cerc indicând valoarea razei cercului din care provine şi unghiul la centru.

o.Circles tangent (fig.I.25.f) – după trasarea a două cercuri de rază impusă, funcţia generează tangenta la cele două cercuri.

3.Comanda F3 - Modification (fig.I.26.a şi I.26.b) conţine funcţiile:

a.Reshape (fig.I.27) - funcţia este utilizată pentru modificarea

poziţiei punctelor de pe diferite entităţi de desen care delimitează piesa. După selectarea funcţiei utilizatorul execută un clic pe punctul a cărui

Fig.I.26.a

Fig.I.26.b

153

poziţie doreşte să o modifice. Programul afişează un mic tabel în care pot fi tastate valori numerice sau poate modifica vizual conturul şablonului.

b.Move - comanda este utilizată pentru: a muta o foaie de lucru pe ecran sau pentru a modifica dimensional o piesă.

Pentru a muta o foaie de lucru dintr-un loc în altul se selectează funcţia Move, după care se execută un clic pe foaia de lucru dorită. O copie a foii selectate este fixată de cursor. Executarea unui click pe butonul stâng al mouse-lui poziţionează foaia de lucru în locul dorit. De asemeni funcţia Move este utilizată pentru deplasarea figurilor geometrice. Se foloseşte şi pentru deplasarea liniilor interioare de pe şablon.

Aceasta funcţie este utilizată şi pentru modificarea dimensională (lungirea - scurtarea) a unui tipar / şablon (fig.I.28). În acest caz funcţia Move lucrează împreună cu funcţia Pin.

Mai întâi se selectează funcţia Pin. Se execută câte un clic în două puncte ale piesei care urmează să rămână fixe şi faţă de care va fi “întinsă sau scurtată” piesa. Punctele fixate cu Pin sunt marcate printr-un mic cerculeţ roşu. Cu butonul drept al mouse-ului se deschide o fereastră (ca în AutoCAD) care trebuie să conţină zona ce urmează a fi modificată. Porţiunea de contur selectată îşi schimbă culoarea în verde. Se selectează funcţia Move. Se execută un clic pe entitatea de desen selectată ceea ce determină afişarea unui mic tabel, în care utilizatorul tastează valori numerice pentru deplasările dx, dy şi eventual pentru unghiul de rotaţie. Piesa va fi modificată conform valorilor tastate. Punctele fixate cu Pin se dezactivează cu funcţia Remove Pin.

c.Stretch - este utilizată pentru a roti un grup de puncte (o porţiune din tipar/şablon) în jurul unui alt punct (fig.I.29). Acest punct poate aparţine tiparului/şablonului sau se creează în afara piesei, utilizând F1/Relativ Point. Ca şi la funcţia Move, se fixează două puncte, care delimitează zona de deformat, cu butonul Pin. Se selectează funcţia Stretch. Se selectează primul punct cu un click pe butonul stâng al mouse-ului, ceea ce determină afişarea unei săgeţi. Se execută un click pe al

Fig.I.27

Fig.I.28

Fig.I.29

154

doilea punct (cel care va fi întins). Aceasta determină afişarea unui tabel în care utilizatorul poate tasta diferite tipuri de valori numerice. Noua poziţie poate fi fixată şi cu mouse-ul.

d.Section - funcţia este utilizată pentru a transforma un punct de curbură sau adăugat cu Add point, în punct de gradare. Pentru aceasta se selectează funcţia Section după care se execută un click pe punctul respectiv.

e.Attach - funcţia este utilizată pentru a obţine din două puncte vecine un singur punct. Se utilizează executând un clic pe punctul care se ataşează şi un clic pe punctul în care se ataşează.

f.Insert point - funcţia transformă un punct de alunecare sau de dezvoltare într-un punct caracteristic al unei linii. Pentru aceasta se selectează funcţia Insert point după care se execută un click pe punctul respectiv.

g.Simplify - funcţia este utilizată pentru a elimina un număr de puncte de curbură, rezultate din construcţia curbelor sau digitizate cu tasta C. După selectarea funcţiei se execută un click pe curba de pe care urmează să se elimine un număr de puncte de curbură. Este afişat un mic tabel în care utilizatorul tastează toleranţa (valoarea în mm), cu care acceptă să se abată noua curbă de la cea existentă.

h.Lengthen - funcţia este utilizată pentru a măsura şi modifica lungimea unei curbe de la valoarea existentă la o valoare impusă de utilizator (fig.I.30).

Se selectează punctele de capăt A şi B care delimitează entitatea de desen. Aceasta determină afişarea unui tabel cu valoarea măsurată a lungimii de curbă. Utilizatorul tastează noua valoare şi curba este modificată dimensional la noua valoarea impusă.

i.Adjust 2 lines - funcţia este utilizată pentru a lungi sau scurta un segment sau o curbă până la un alt segment sau curbă. Utilizatorul selectează funcţia după care execută un click pe entitatea de desen care rămâne şi un click pe cea care trebuie tăiată (fig.I.31).

Fig.I.30

Fig.I.31

155

j.Pin - funcţia este utilizată pentru a fixa puncte ale piesei. După selectarea funcţiei se execută un click pe butonul stâng al mouse-ului, în punctul respectiv. Funcţia Pin lucrează împreună cu funcţiile Move şi Stretch

k.Pin graded Pts - funcţia este utilizată pentru a fixa toate punctele de gradare. După selectarea funcţiei se execută un click pe piesă.

l.Remove Pin - funcţia deselectează punctele fixate cu funcţia Pin.După selectarea funcţiei se execută un clic pe piesa care are puncte fixate cu Pin, determinând deselectarea acestora.

m.Deletion - funcţia este utilizată pentru ştergerea unor entităţi de desen, a unor puncte, adăugate pe piesă. După selectarea funcţiei se execută un click pe obiectul care urmează a fi şters.

n.Constraint – funcţia este utilizată pentru a crea o legătură între două puncte de dezvoltare plasate pe două şabloane diferite.

Dacă punctul A (fig.I.32) de pe şablonul spate se găseşte la altă distanţă faţă de punctul său de referinţă decât punctul B de pe şablonul mânecă, aplicarea funcţiei de constrângere determină modificarea automată a poziţiei punctului A. De exemplu, dacă iniţial punctul A este plasat la 100 mm faţă de punctul de referinţă R1 şi B la 120 mm faţă de punctul său de referinţă R2 aplicarea funcţiei Constraint repoziţionează pe A tot la 120 mm faţă de punctul său de referinţă.

o.Delete Constraint – anulează legătura creată anterior şi transformă punctul A într-un punct

caracteristic. p.Len.Str.Line. – funcţia este utilizată pentru a modifica lungimea

unui segment sau a unei curbe cu o valoare impusă. După selectarea funcţiei se execută un clic pe entitatea de desen care urmează a fi modificată. Aceasta determină afişarea unui mic tabel în care utilizatorul tastează valoarea dorită (fig.I.33).

r.Shrinkage – funcţia este utilizată pentru a mări sau micşora la scară un tipar/şablon de pe o foaie de lucru. Funcţionează ca şi funcţia Scale din AutoCAD.

Fig.I.32.

Fig.I.33

156

4.Comanda F4 (fig.I.34.a şi I.34.b.) conţine două mari subcomenzi: Industrialisation Piece.

Principalele funcţii utilizate sunt:

a.Line seam - funcţia este utilizată pentru alocarea adaosurilor tehnologice şi construcţia şabloanelor pe baza tiparelor de model. Pentru a putea aloca adaosurile tehnologice este necesară extragerea piesei după linia de coasere. Extragerea se realizează cu funcţia F4/Seam : se selectează funcţia, după care se execută un click cu butonul stâng al mouse-ului în interiorul piesei. Zona selectată devine bleu. Se execută un al doilea click pe butonul drept al mouse-lui, ceea ce determină extragerea piesei. Se apasă tasta j sau PageDown pentru afişarea rezultatului. Se selectează funcţia Line Seam pentru a aloca rezervele de coasere. Se execută un clic pe curba/segmentul care delimitează piesa, după care se tastează în tabelul

afişat valoarea adaosului tehnologic constant ca lăţime (fig.I.35.a) caz în care valoarea adaosului este aceeaşi atât la începutul cât şi la sfârşitul curbei, sau cu lăţime variabilă la începutul şi respectiv sfârşitul curbei (fig.I.35.b). Al doilea caz este frecvent utilizat pentru construcţia şabloanelor căptuşelilor.

Fig.I.34.a

Fig.I.34.b

157

b.Del. line seam val. - funcţia este utilizată pentru eliminarea adaosului tehnologic. Pentru ştergerea adaosului tehnologic se selectează funcţia, după care se execută un clic pe conturul la care se şterge adaosul tehnolog.

c.Piece seam - funcţia este utilizată pentru alocarea aceluiaşi adaos tehnologic pe tot conturul piesei. Se selectează piesa utilizând butonul drept al mouse-ului. Se selectează comanda, după care se

execută un clic pe conturul piesei (trasat cu o culoare distinctă - verde). Aceasta determină afişarea unui tabel în care se tastează valoarea unică a adaosului tehnologic.

d.Del piece seam val – funcţia este utilizată pentru ştergerea adaosului tehnologic pentru întreg conturul piesei. Se selectează piesa utilizând butonul drept al mouse-ului. Se selectează comanda, după care se execută un click pe contur (afişat cu o linie verde).

e.Fusing value – funcţia este utilizată pentru generarea şabloanelor de întărituri - crearea unei „rezerve” de coasere în interiorul şablonului – (fig.I.36). Şablonul pentru întăritură

poate fi proiectat după şablonul corespondent din material de bază, întăritura fiind mai mică cu o valoare constantă faţă de şablonul materialului de bază. Se selectează cu butonul drept al mouse-lui întregul şablon, linia de contur devenind verde. Se selectează funcţia Fusing value şi în tabelul afişat se tastează valoarea cu care este mai mic şablonul de întăritură faţă de

Fig.I.35.a

Fig.I.35.b

Fig.I.36

158

şablonul corespondent din material de bază. În multe cazuri, proiectantul utilizează ca şablon de întăritură chiar tiparul de model al piesei respective.

f.Del fusing val - funcţia este utilizată pentru anularea acţiunii precedente. După selectarea funcţiei Del fusing val se execută un clic pe conturul la care se şterge adaosul tehnolog negativ.

g.Axis - Funcţia este utilizată pentru trasarea axelor sau pentru schimbarea aspectului axelor existente (fig.I.37). După selectarea comenzii şi a tipului de axă, aceasta se trasează ca un segment.

Grain line axis (DF) – permite trasarea axei de „fir drept”. Piesa are un singur fir drept. La crearea unui nou fir drept cel vechi este transformat într-o axă oarecare. Se recomandă ca axa de fir drept să nu intersecteze conturul piesei. Cross line axis (TR) – este utilizată pentru trasarea liniei

perpendiculare pe firul drept – firul de bătătură. Comment axis (CM) – linie de comentariu

(text tastat de utilizator). Grading axis (GR) – axă de gradare. Ref.axis (REF) – axă de referinţă pe care

se pot înscrie texte cu informaţii despre şablonul respectiv. Special axis (SPE) – linie pentru tipărire

texte speciale. h.Add corner - funcţia este utilizată pentru

modificarea formelor colţurilor şabloanelor, în concordanţă cu varianta tehnologică de asamblare (fig.I.38). Programul oferă 12 variante de prelucrare a colţurilor. În mod obişnuit colţul şablonului se obţine prin intersecţia adaosului tehnologic alocat. Pentru modificarea unui colţ se selectează funcţia Add corner şi din lista afişată se selectează tipul de colţ dorit. Se execută un clic pe punctul care marchează colţul.

Prelucrarea corectă a colţurilor are evidente avantaje în asigurarea calităţii proiectării constructive şi în acelaşi timp elimină faze manuale de corectare a conturului.

În figura I.39.a este prezentată varianta în care colţurile şablonului nu sunt prelucrate, acestea rezultând în urma intersecţiei adaosului tehnologic.

Prelucrarea colţului se realizează în concordanţă cu modul de descălcare

Fig.I.38

Fig.I.37

159

a rezervelor de coasere. În figura I.39.b este prezentată varianta în care colţurile sunt prelucrate cu funcţiile oferite de program.

i. Change corner – funcţia este utilizată pentru alocarea aceluiaşi tip de prelucrare a colţului, altor puncte de pe conturul aceluiaşi şablon. Colţul din punctul A (fig.I. 40.a) este alocat cu funcţia Add corner Copierea tipului de colţ în punctele B, C şi D (fig.I.40.b) se face selectând funcţia Change corner, după care se execută câte un clic în fiecare colţ cu aceeaşi prelucrare.

Fig.I.40.a

Fig.I.40.b

j.Report corners - funcţia este utilizată pentru copierea unui unei succesiuni de prelucrări de la un şablon la alt şablon, repere care se asamblează pe o anumită porţiune de contur.(fig.I.41.a şi b.)

Fig.I.41.a

Fig.I.41.b

Fig.I.39.a

Fig.I.39.b

160

Pentru copierea succesiunii de prelucrări de colţuri de la faţa la spatele de fustă se procedează în felul următor:

o Se selectează funcţia Report corner; o Cu câte un click pe butonul stâng al mouse-ului se indică

succesiunea de puncte de pe şablonul feţei de fustă, de pe care se copie prelucrarea (fig.I.41.a);

o Cu alte două click-uri pe butonul stâng al mouse-ului se indică succesiunea de puncte de pe şablonul spate de fustă, unde se copie prelucrarea (fig.I.41.b). k.Exchange data - funcţia schimbă între ele toate informaţiile din

tabelele plasate la partea inferioară a foii de lucru: nume, comentariu, cod. Pentru a aplica funcţia, se execută câte un click pe cele două foi de lucru între care se doreşte schimbarea informaţiilor.

l.Swap pieces name - funcţia schimbă între ele numai numele alocate şabloanelor în tabelele inferioare, păstrând celelalte informaţii. Se utilizează în mod siomilar funcţiei precedente.

m.Pattern hook hole – funcţia creează găuri în şabloane. Se utilizează numai pentru şabloanele din carton, în vederea depozitării acestora. După selectarea funcţiei se execută un click cu butonul stâng al mouse-ului în locul dorit. Diametrul găurii se impune de către utilizator.

n.Seam - funcţia este utilizată pentru extragerea unui tipar de model, după linia de coasere. (fig.I.42). Pe tiparul de model ce urmează a fi extras se execută un clic cu butonul stâng al mouse-ului (interiorul piesei devine bleu) după care se execută un al doilea click, în piesă, cu butonul drept al mouse-ului. Este generată piesa la care se pot aloca adaosurile tehnologice utilizând funcţia Line seam.

o.Cut – funcţia este utilizată pentru a extrage un noi piese după linia de tăiere, utilizat în diferite scopuri. De exemplu dacă se doreşte utilizarea unui şablon existent pentru a obţine noi forme ale tiparelor unui alt model se poate proceda în felul următor:

Fig.I.42

161

• Pe şablonul iniţial se trasează linia de secţionare, care intersectează conturul şablonului (fig.I.43.a), folosind comanda F1 şi una dintre funcţiile de desenare (Straitgt, Bezier, Semicircular);

Fig.I.43.a

Fig.I.43.b

• Se selectează funcţia F4/ Cut ; • Se execută câte un click cu butonul stâng al mouse-ului în

suprafeţele care vor forma noua piesă - suprafaţa selectată devine verde.

• Se execută un al doilea click cu butonul drept al mouse-ului în aceeaşi suprafaţă, ceea ce determină generarea noii piese (fig.I.43.b).

• Se apasă tasta PgDown sau j pentru aducerea piesei în suprafaţa de lucru.

p.Internal Cut - este utilizată pentru a transforma o linie interioară în linie de tăiere, respectiv pentru crearea decupajelor interioare în piesă. Pentru a crea o linie interioară de tăiere, se trasează conturul ce

urmează a fi tăiat folosind comanda F1, funcţie Straitgt (de exemplu pensa

Fig.I.44.a Fig.I.44.b

162

din talie (fig.I.44.a), după care se selectează comanda F4 funcţia Internal Cut. Cu butonul stâng al mouse-ului se indică succesiv punctele care delimitează pensa, după care se apasă butonul drept al mouse-ului. Rezultă conturul din figura I.44.b.

p. Man seam Extr. - este utilizată pentru extragerea unei piese pe linia de coasere (fig.I.45.a) sau a suprafeţelor delimitate numai de linii interioare. Pentru a extrage suprafaţa A,B,C,D,A, se indică succesiunea punctelor de pe contur (A,B,C,D,A), folosind butonul stâng al mouse-ului, după care, în A, se apasă butonul drept al mouse-ului. Rezultă piesa din figura I.45.b. Piesa are adaos tehnologic pe linia taliei şi pe cusătura laterală.

r.Man cut Extr. - este utilizată pentru extragerea unui tipar sau a suprafeţelor delimitate numai de linii interioare (fig.I.46.a). Pentru a extrage suprafaţa A,B,C,D,A, se indică succesiunea punctelor de pe contur (A,B,C,D,A), folosind butonul stâng al mouse-ului, după care, în A, se apasă butonul drept al mouse-ului. Rezultă piesa din figura I.46.b.

s.Seam creation – această funcţie este utilizată pentru afişarea rezervei de coasere alocată şabloanelor construite în modulul Modaris (nu şi a celor digitizate). Pentru a afişa rezerva de coasere alocată unui şablon importat cu comanda File, funcţia Import BI Garment se procedează în felul următor:

• Se încarcă şablonul (fig.I.47.a) folosind File/Import BI Garment;

Fig.I.45.a

Fig.I.45.b

Fig.I.46.a

Fig.I.46.b

163

• Din meniul superior se selectează comanda/funcţiile Layers/ Visualize/ Extract;

• Generarea liniei de coasere (fig.I.47.b) se face selectând funcţia, după care se execută un click cu butonul stâng al mouse-ului pe fiecare linie de contur a şablonului.

t.Cut creation – generează linia de tăiere a conturul şablonului. Generarea liniei de tăiere a un tipar de model căruia i s-au alocat adaosurile tehnologice (fig.I.48.a) se face selectând funcţia, după care se execută un click cu butonul stâng al mouse-ului pe piesă. Rezultă şablonul din figura I.48.b.

5. Comanda F5

(fig.I.49.a şi I.49.b) conţine subcomenzile:

• Derived pieces • Folds Principalele funcţii

utilizate sunt: a.Cut Straight – funcţia este

utilizată pentru tăierea (divizarea) unui tipar /şablon în două bucăţi, după o linie orizontală sau verticală (fig.I.50.a). După selectarea funcţiei se execută un click pe şablon. Este afişat un mic

Fig.I.47.a

Fig.I.47.b

Fig.I.48.a

Fig.I.48.b

Fig.I.49.a

Fig.I.49.b

164

tabel şi un segment delimitat de conturul piesei. În tabel sunt afişate: unghiul format între segment şi axa Ox şi lungimea segmentului. Utilizatorul poate tasta valoarea unghiului de poziţie al segmentului. Segmentul de secţionare se poziţionează pe piesă, executând un click cu butonul stâng al mouse-ului într-un punct de pe conturul piesei.

Fig.I.50.a

Fig.I.50.b

Secţionarea şi generarea celor două noi repere este realizată automat

(fig.I.50.b). În cazul în care s-a secţionat un şablon, pe linia de secţionare este necesară alocarea adaosul tehnologic.

b.Cut2Pts - funcţia este utilizată pentru tăierea (divizarea) unui tipar/şablon în două bucăţi, după o linie indicată prin două puncte plasate pe contur (fig.I.51.a). Pentru realizarea unei astfel de secţionări succesiunea de comenzi şi funcţii este:

• Pe conturul tiparului /şablonului, se poziţionează punctele care vor delimita linia de secţionare, utilizând F1/Points/ Developed;

Fig.I.51.a

165

• Se selectează comanda F4, funcţia Cut2Pts. Se execută un click cu butonul stâng al mouse-ului în primul punct şi apoi încă un click în al doilea punct;

• Secţionarea şi generarea celor două noi repere (fig.I.51.b) este realizată automat. În cazul în care s-a utilizat un şablon, pe linia de secţionate utilizatorul

construieşte adaosul tehnologic. c.Cut Plot - este utilizată pentru tăierea (divizarea) unui tipar/şablon în

două bucăţi, după o curbă oarecare. Succesiunea de comenzi şi funcţii este: • Pe conturul şi în interiorul piesei, se poziţionează punctele care vor

delimita linia de secţionare, utilizând F1/Developed, Relativ points; • Se trasează linia se secţionare utilizând F1/Bezier sau Semi circular

(fig.I.52. a ); • Se selectează funcţia F4/Cut Plot şi se execută un clic cu butonul

stâng al mouse-ului, pe linia de secţionare; • Noul reper este automat generat, păstrând cotele de gradare alocate

anterior. (I.52.b)

Fig.I.52.a

Fig.I.52.b

Fig.I.51.b

166

d. Join – funcţia este utilizată pentru reunirea a două piese. Reunirea se face pe linia de coasere în vederea obţinerii unui singur tipar.

Pentru a uni două piese se selectează F5/Join şi cu butonul stâng al mouse-ului se indică două puncte de pe prima piesă şi apoi punctele cele două puncte corespondente de pe a doua piesă (fig. I.53.a). Rezultă tiparul din figura I.53.b.

Fig.I.53.a

Fig.I.53.b

e. Sym2Pts – funcţia este utilizată pentru simetrizarea unei piese faţă de o axă de simetrie indicată de utilizator, în figura I.54.a., axa AB. Dacă piesa este gradată sunt simetrizate şi cotele de gradare. După selectarea funcţiei F5/Sym2Pts se execută câte un click cu butonul stâng al mouse-ului pe cele două puncte care definesc axa de simetrie a tiparului/şablonului. Rezultă o piesă nouă pe o foaie nouă de lucru. (fig,I.54.b)

Fig.I.54.a

167

Fig.I.54.b f. Eff. Fold creation – funcţia este utilizată pentru introducerea pliurilor

(faldurilor). Pentru a introduce un pliu în tiparul reperului faţă (fig.I.55.a) se parcurg următoarele etape:

• Se selectează funcţia F1/Points şi se stabilesc, cu o metodă oarecare, poziţiile punctelor 1, 2, 3 şi 4, care vor delimita pliul;

• Punctele 1, 2, 3 şi 4 pot fi obţinute şi prin construcţia paralelelor la direcţia pliului, la distanţe precizate, utilizând funcţia F1/Lines/Paralel .

• Se selectează F5/Eff Fold creation şi se execută câte un clic pe punctele create, în ordinea 1,2,3,4. Noul tipar de model este automat generat pe o foaie nouă de lucru. Dacă tiparul este grada, se păstrează cotele de gradare (fig.I.55.b). Forma conturului se modifică automat, în funcţie de adâncimea pliului şi forma liniei de contur.

g. Pivot dart – funcţie este utilizată pentru rotaţia pensei. Pentru a roti

o pensă pe tiparul reperului faţă (fig.I.56.a) se parcurg următoarele etape: • Se selectează comanda F1 şi se poziţionează punctul de început al

noii pense, folosind una dintre funcţii.

Fig.I.55.a

Fig.I.55.b

168

• Se selectează F5/Pivot dart şi se execută câte un clic pe punctele care delimitează pensa şi pe punctul inserat, în ordinea 1,2,3,4. Funcţia determină afişarea unui mic tabel, în care se tastează fracţia cu care se roteşte pensa: de exemplu, dacă se tastează 1, pensa este rotită integral (fig.I.56.b); dacă se tastează 0.5 atunci va fi transferat în noua pensă ½ din unghi (fig.I.56.c). Noul tipar de model este generat pe o foaie nouă de lucru.

h.Dart cap – este utilizată pentru crearea unei pense cusute dintr-o

pensă tăiată. Pentru aceasta se procedează în felul următor: se selectează vârful pensei - punctul 1, (fig.I.57.a) şi apoi punctele care marchează deschiderea pensei (punctele 2 şi 3). Rezultă piesa din figura I.57.b.

Fig.I.56.a

Fig.I.56.b

Fig.I.56.c

Fig.I.57.a

Fig.I.57.b

169

Comanda F6

Pentru gradarea şabloanelor se utilizează comanda F6 – Grading, (fig.I.58.a şi I.58.b). Funcţiile conţinute în F6 (fig.58.a şi 58.b) sunt:

a.Control - este utilizată pentru alocarea cotelor de gradare în punctele principale ale piesei. Aceste puncte sunt reprezentate printr-un mic pătrat: de culoare albă dacă nu i s-au alocat încă cote de gradare şi de culoare bleu dacă i s-au alocat cote de gradare. La selectarea punctului în care se face gradarea este afişat un tabel cu 7 coloane (fig.I.59) • în coloana Size sunt

înscrise automat mărimile în care se face gradarea;

• coloanele dx, dy şi dl sunt utilizate pentru indicarea creşterilor, raportate la mărimea de bază. În acest caz mărimea de bază are creşterile zero. Pentru mărimile mai mici se tastează valori negative cumulate şi

pentru mărimile mai mari decât mărimea de bază, se tastează valori pozitive cumulate. Cotele de gradare se raportează la mărimea de bază spre deosebire de coloanele ddx, ddy şi ddl, în care cotele de gradare se raportează la mărimea precedentă.

Fig.I.58.a

Fig.I.58.b

170

• În coloanele ddx, ddy şi ddl se definesc creşterile între două mărimi consecutive. În cazul unei gradări cu creşteri constante, cu butonul stâng al mouse-ului apăsat, se selectează întreaga coloană, se tastează valoarea cotei de gradare în (mm) şi se apasă Enter. Aceeaşi valoare va fi

înscrisă în toată coloana. În figura I.60.a este prezentată varianta de gradare cu pas constant. În figuraI.60.b este prezentată o varianta de gradare cu pas variabil: utilizatorul alocă cote de gradare diferite mărimilor din gama de gradare procedând în mod similar gradării cu pas constant.

Fig.60.a

Fig.60.b

Pentru a realiza gradarea pieselor (tipare de bază, de model sau

şabloane) pe mărimi şi talii (fig.I.61) se utilizează comanda Sizes din meniul superior. Comanda oferă funcţiile : 1 Grading - utilizată pentru variaţia pe mărimi. Spec. Grad. 1 – utilizată pentru variaţia pe talii; Spec. Grad. 2 – utilizată pentru alte tipuri de variaţii. Se selectează pe rând funcţiile anterioare şi se importă gamele de gradare

(cu comanda F7/Imp.EVT). Gamele de gradare vor fi afişate în tabelul lateral alocat foii de lucru şi sunt activate succesiv pentru a aloca cotele de gradare, atât pe mărimi cât şi pe talii.

Fig.I.59

171

Fig.I.61

b.Nest - funcţia este utilizată pentru vizualizarea gradării pentru mărimile

extreme. Vizualizarea tuturor mărimilor din gama de gradare pentru piesa afişată pe foaia de lucru curentă se face apăsând succesiv tastele funcţionale F9, F12, F9, (tasta F12 - selectează toate mărimile iar tasta F9 - afişează gradarea pentru mărimile selectate). Tasta funcţională F10 este utilizată pentru ascunderea gradării piesei de pe foaia curentă.

c.Complex nest - este utilizată pentru vizualizarea gradării piesei de pe foaia de lucru curentă, pe mărimi şi talii. d. Free grading - şterge regula de gradare activă (Spec. Grad. 1 sau Spec. Grad. 2) din punctul selectat. Pentru a şterge cotele de gradare alocate unui punct, se selectează funcţia, se selectează regula de gradare (Spec. Grad. 1 sau Spec. Grad. 2) după care se execută un click pe butonul stâng al mouse-ului, în punctul respectiv.

e. Liniarize – funcţia este utilizată pentru liniarizarea (egalizarea) cotelor de gradare variabile alocate unui punct. Pentru a efectua liniarizarea cotelor de gradare alocate unui punct (fig.I.62.a), se selectează mărimile fixe în tabelul lateral (în exemplul prezentat mărimile fixe sunt mărimile extreme), după care se selectează funcţia şi se execută un click pe butonul stâng al mouse-ului, în punctul respectiv. Noul aspect al gradării este prezentat în fig.I.62.b. (Obs. Mărimea de bază rămâne neschimbată.).

Fig.I.62.a

172

f.Packing - împachetează temporar gradarea într-un punct, adică deplasează toate mărimile gradate în acel punct, fără a le modifica dimensional, dar, cu recalcularea cotelor de gradare.

Pentru a realiza împachetarea gradării într-un punct (fig.I.63.a), se selectează funcţia după care, se execută un click pe butonul stâng al mouse-ului, în punctul respectiv. Noul aspect al gradării este prezentat în figura I.63.b.

e.Eff.pakking - împachetează definitiv gradarea într-un punct: deplasează toate mărimile gradate în acel punct, fără a le modifica dimensional, cu recalcularea cotelor de gradare. Se

utilizează în mod similar funcţiei precedente. f.Report X – funcţia este utilizată pentru copierea cotelor de gradare de la

un punct la alt punct, numai pe direcţia Ox. Pentru a copia cotele de gradare pe direcţia Ox de la un punct la altul, se selectează funcţia Report X, se execută un click cu butonul stâng al mouse-ului în punctul de unde se copie şi apoi un al doilea click în punctul în care se copie.

g.Report Y- funcţia este utilizată pentru copierea cotelor de gradare de la un punct la altul, numai pe direcţia Oy. Pentru a copia cotele de gradare pe direcţia Oy de la un punct la altul, se selectează funcţia Report Y, se execută un click cu butonul stâng al mouse-ului în punctul de unde se copie şi apoi un al doilea click în punctul în care se copie.

h.Equate - funcţia este utilizată pentru copierea integrală a cotelor de gradare de la un punct la altul, atât pe direcţia Ox cât şi pe direcţia Oy.

Fig.I.63.a

Fig.I.63.b

Fig.I.62.b

173

Pentru a copia cotele de gradare de la un punct la altul, se selectează funcţia Equate, se execută un click cu butonul stâng al mouse-ului în punctul de unde se copie şi apoi un al doilea click în punctul în care se copie. Toate cele trei modalităţi de copiere funcţionează între puncte care aparţin aceleiaşi piese sau care aparţin unor piese diferite.

i.Cancel grading - anulează cotele de gradare alocate unui punct şi înscrie în tabelul de gradare valoarea 0 atât pentru axa Ox cât şi pentru axa Oy. Pentru a şterge cotele de gradare alocate unui punct, se selectează funcţia după care se execută un click pe butonul stâng al mouse-ului, în punctul respectiv.

j.GraPro - realizează gradarea proporţională, pe un o anumită porţiune de contur. Este necesar să existe alocate cote de gradare în punctele care delimitează zona. După selectarea butonului Gra.Pro se execută un click pe primul punct care delimitează zona, este afişată o săgeată, apoi se execută un click în al doilea punct. Toate punctele intermediare sunt gradate

automat. k.Pro2Pts - realizează

gradarea proporţională a unui punct în raport cu două puncte selectate de pe o altă porţiune de curbă. În acest caz, punctul căruia i se aplică gradarea proporţională nu se află între punctele de gradare. Punctul poate fi în interiorul piesei sau poate fi plasat pe contur.

Pentru a aplica unui punct interior regula de gradare proporţională se

procedează în felul următor: o se selectează funcţia Pro2Pts; o cu câte un click pe butonul stâng al mouse-ului se selectează cele

două principale ( A şi B) utilizate pentru gradarea noului punct (fig. I.64.a);

o se execută un click în cel de al treilea punct, C, căruia i se aplică regula de gradare proporţională (fig.I.64.b).

Fig.I.64.a

174

l.GraRot –este utilizată pentru rotaţia cotelor de gradare alocate unui punct în raport cu un alt punct. Rotaţia cotelor de gradare se face prin selectarea funcţiei, după care se execută un click cu butonul stâng al mouse-ului în primul punct, este afişat un vector, după care se

execută un clic în al doilea punct. m.Oriented grading - funcţia este utilizată pentru gradarea unui punct pe

baza creşterilor interdimensionale dl pe o direcţie de gradare impusă ca unghi în raport cu mărimea precedentă (fig.I.65.a şi I.65.b). După selectarea funcţiei Oriented grading şi selectarea punctului de gradare dorit, este afişat un mic tabel în care utilizatorul tastează unghiul şi valorile creşterilor dl între două mărimi succesive.

n.X Sym- realizează simetrizarea cotelor de gradare faţă de axa Ox. Pentru a simetriza cotele de gradare faţă de axa Ox, se selectează funcţia X Sym, după care se execută un click cu butonul stâng al mouse-ului în punctul respectiv.

o.Y Sym- realizează simetrizarea cotelor de gradare faţă de axa Oy. Pentru a simetriza cotele de gradare faţă de axa Oy, se selectează funcţia Y Sym, după care se execută un click cu butonul stâng al mouse-ului în punctul respectiv.

p.Rot45 – roteşte cotele de gradare din punctul selectat din 45 în 45 de grade. Pentru a roti cotele de gradare cu un unghi de 45 de grade, se selectează funcţia, după care se execută un click cu butonul stâng al mouse-ului în punctul respectiv.

r.Rot90 - roteşte cotele de gradare din punctul selectat din 90 în 90 de grade. Se utilizează în mod similar funcţiei precedente.

s.RepSc – funcţia este utilizată pentru a copia simultan cotele de gradare

Fig.I.64.b

Fig.I.65.a

Fig.I.65.b

175

de la o secvenţă de puncte de pe o piesă, la o altă secvenţă de puncte de pe o altă piesă.

Se exemplifică utilizarea funcţiei pe 2 repere: mânecă şi clin mânecă. După selectarea funcţiei RepSc se execută câte un click în punctele A şi B de pe reperul mânecă (fig.I.66) şi apoi câte un click pe clin, în punctele corespunzătoare A şi B. Se procedează în mod similar pentru punctele B şi C.

t.Orient 2 pts- funcţia modifică aspectul gradării (nu şi dimensiunile şabloanelor

gradate) în raport cu o axa indicată pe reper prin două click-uri pe butonul stâng al mouse-ului. În exemplul prezentat, axa de fir drept se trasează paralelă cu cantul feţei de sacou (fig.I.67.a). Pentru ca toate mărimile să aibă cantul paralel cu axa de fir drept se selectează funcţia, după care se execută câte un click pe extremităţile axei de fir drept (fig.I.67.b). Funcţia determină modificarea poziţiei tuturor mărimilor, în raport cu firul drept indicat pe şablon, de exemplu la realizarea produsului dintr-un material cu dungi în lungul urzelii.

Fig.I.67.a

Fig.I.67.b

Fig.I.66

176

u.Load Rule – încarcă regula de gradare, salvată ca fişier de tipul nume.rul, alocată unui punct. Pentru a aloca unui punct o regulă de gradare salvată anterior se procedează în felul următor:

Fig.I.68

o se selectează din meniul superior comanda Edit, funcţia Edit; o se alocă punctelor nume (fig.I.68): acelaşi nume pentru aceeaşi regulă

de gradare; o se afişează numele punctelor cu comanda Display, funcţia Point’s

name; o se selectează funcţia Load Rule şi se execută un click în punctul dorit;

de exemplu pentru a aloca aceeaşi regulă de gradare punctului 1 de pe căptuşeala de mânecă se încarcă regula de gradare 1 (salvată ca fişier 1.rul) de pe faţa de mânecă.

v.Save rule – salvează regula de gradare alocată unui punct, în prealabil acestuia i se alocă un nume. Pentru a salva o regulă de gradare se procedează în felul următor:

o se selectează din meniul superior comanda Edit, funcţia Edit; o se alocă punctelor nume ; o se afişează numele punctelor cu comanda Display, funcţia Point’s

name; o se selectează funcţia Save Rule, după care se execută un click pe

punctul dorit. Se creează în directorul modelului un fişier cu numele punctului şi extensia .rul.

x.Pantograph – funcţia este utilizată pentru gradarea automata a unei piese. Alocarea cotelor de gradare se realizează de către program pe baza unor rapoarte între lungimile segmentelor care delimitează piesa. Funcţia

177

poate fi utilizată pentru gradarea unor produse de îmbrăcăminte ca: şepci, băşti, pălării, căciuli etc.

7. Comanda F7 (fig.I.69.a şi I.69.b) este utilizată pentru indicarea

şi/sau modificarea gamei de gradare. Câteva dintre cele mai utilizate funcţii sunt:

a.Add C.S. – funcţia este utilizată pentru realizarea corespondenţei dintre gama de gradare a modelului şi gama de mărimi a unei piese importate. Programul Modaris nu salvează un model care are în foile de lucru game de mărimi diferite (toate şabloanele modelului se gradează în aceeaşi gamă de mărimi).

Pentru a realiza corespondenţa de mărimi dintre şabloanele a două modele, după importarea modelului se selectează din meniul superior comanda Sizes funcţia Corespondence. Se activează funcţia Add CS după care execută câte un clic pe mărimile corespondente (fig.I.70.a şi I.70.b).

OBS. Aceeaşi foaie de lucru poate conţine în schimb gradare şi pe mărimi şi pe talii.

b. Del C.S. – este

Fig.I.69.a

Fig.I.69.b

Fig.I.70.a

Fig.VIII.70.b

178

utilizată pentru anularea corespondenţei dintre gama de gradare a unui model şi a unei piese importate

c.Add size to prod. - este utilizată pentru adăugarea unei mărimi în gama de gradare existentă. Se selectează funcţia, se execută un clic în tabelul asociat piesei, după care se tastează mărimea dorită.

b.Del.size to prod - este utilizată pentru ştergerea unei mărimi din gama de gradare. Se selectează funcţia şi se execută un click pe mărimea care urmează a fi ştearsă. Se pot şterge toate mărimile în afară de mărimea de baza (constrută sau digitizată).

e.Add (...) size to prod. - este utilizată pentru adăugarea unui interval de mărimi în fişierul de mărimi existent.

De exemplu dacă dorim să adăugăm o mărime în intervalul 44 – 52, se execută un clic pe mărimea 44, apoi se execută un clic pe mărimea 52. Este afişată o fereastră în care se tastează numele noilor mărimi pe care dorim să le introducem în intervalul selectat.

f.Din comanda F7 se utilizează în mod curent funcţia Imp.EVT şi este utilizată pentru a aloca fişierul cu gama de gradare modelului. Utilizarea se realizează în următoarea succesiune:

1. Se selectează butonul Imp. EVT; 2. Se execută un clic pe o foaie de lucru (un şablon, un tipar). Aceasta

determină deschiderea unui selector de fişiere, de unde se alege fişierul de mărimi (mărimi numerice, cu extensia .EVN, sau mărimi alfanumerice, cu extensia .EVA);

3. Se confirmă selectarea fişierului de mărimi după care se apasă butonul Validate;

Gama de mărimi se afişează selectând din meniul superior comanda Display, funcţia Title Block.

g.Rep . EVT- funcţia este utilizată pentru copierea gamei de mărimi de la un reper la altul: se execută un clic cu butonul stâng al mouse-ului pe reperul de la care se copie gama de gradare şi un al doilea click pe reperul căruia i se ataşează noua gamă de mărimi.

Dacă se execută această manevră după ce am creat modelul, gama de mărime va fi ataşată tuturor reperelor.

h.Save EVT Num - cu ajutorul acestei funcţii se poate salva fişierul de mărimi în forma în care există în tabelul lateral alocat foii de lucru. Selectarea funcţiei determină afişarea unei ferestre, în care se tastează numele dorit în faţa extensiei EVN. Funcţia este utilizată în cazul mărimilor numerice.

i.Save EVT Alpha - această funcţie se utilizează pentru salvarea fişierelor de gradare alpha-numerice.

179

j.Delete EVT – şterge o gamă de mărimi din gradarea specială 1 sau 2 (fig.I.71).Se selectează funcţia, după care se execută un clic în antetul tabelului de gradare asociat foii de lucru, pe gama de gradare ce urmează a fi ştearsă (Spec. Grad. 1)

k.Numeric EVT – transformă o gamă de mărimi alfanumerică în gamă de mărimi numerică.

l.alpha EVT – transformă o gamă de mărimi numerică în alfanumerică

m. Size grouping - funcţia grupează gradarea într-un punct, în jurul unei mărimi alese de utilizator.

n.Basic size slide – schimbă mărimea de bază. Se selectează funcţia după care se execută un clic pe mărimea care devine mărime de bază. Cifra sau litera mărimii îşi schimbă culoarea în alb şi conturul şablonului de bază este transferat la noua mărime.

o.Basic size modification – modifică dimensional mărimea de bază. Mărimea de bază se va numi la fel dar va prelua dimensiunile altei

mărimi.

8. Comanda F8 (fig.I.72. a şi I.72.b) conţine trei mari subfuncţii:

Fig.I.71

Fig.I.72.a

Fig.I.72.b

180

o Measurements o Assembly o Variants

Acestea sunt destinate asigurării calităţii proiectării constructive a tiparelor de model şi a şabloanelor: • măsurarea dimensiunilor de bază ale pieselor: distanţe dintre diferite

puncte, lungimi ale curbelor, segmentelor, perimetrelor etc.); • măsurarea precisă a lungimii liniilor de asamblare pentru toată gama de

mărimi în care se gradează modelul; • simularea suprapunerii şi asamblării reperelor pe linia de coasere; • verificarea poziţionării semnelor de control ; • crearea variantei de produs şi alocarea tipurilor de materiale; • alocarea caracteristicilor de contracţie / extensibilitate a materialelor.

a.Spreasheet – funcţia este utilizată pentru afişarea unor tabele cuprinzând măsurători pentru toată gama de gradare: lungimi de segmente, lungimi de curbe, unghiuri etc. După efectuarea unei măsurători pe un tipar de model/şablon gradat, cu una dintre funcţiile Length, Seam Length, Angle, Perimeter, Area, se execută un clic pe funcţia Spreadsheet. Aceasta determină afişarea valorii măsurate pentru toată gama de gradare (fig.I.73). Modul de afişare şi tipul informaţiilor solicitate se selectează de către utilizator din meniul superior al ferestrei Spreadsheet.

b.Length este utilizată pentru determinarea lungimii segmentelor şi curbelor. Utilizatorul selectează cele două puncte între care se realizează măsurătoarea folosind cursorul

condus de mouse. La selectarea celui de al doilea punct este afişat un tabel (fig.I.74) în care sunt înscrise: length - lungimea curbei dintre cele două

Fig.I.73

Fig.I.74

181

puncte, dl este distanţa dintre puncte, dx şi dy, cotele de poziţionare x şi y ale celui de al doilea punct în raport cu primul. Precizia de măsurare este în sutimi de mm. Pentru a afişa informaţiile pentru întreaga gama de gradare, se selectează toate mărimile (se apasă tasta F12) după care se apasă butonul F8/Spreadsheet . În funcţie de selecţiile realizate de utilizator, este afişat un tabel (fig.I.71) care conţine aceleaşi informaţii (length, dl, dx, dy) pentru toate mărimile în care a fost gradat şablonul.

c. Seam Length – funcţia este utilizată pentru măsurarea lungimilor liniilor de coasere şi de tăiere. Utilizatorul selectează două puncte de capăt care delimitează o anumită curbă de pe conturul şablonului folosind cursorul condus de mouse. La selecţia celui de al doilea punct, este afişat un tabel (fig.I.75), în care seam length şi cut length indică lungimea liniei de coasere, respectiv a liniei de taiere, dl seam, dl cut indică distanţa dintre cele două puncte selectate, dx seam, dx cut şi dy seam, dy cut sunt cotele de poziţionare x şi y ale celui de al doilea punct în raport cu primul, pe linia de coasere, respectiv de tăiere. Pentru a determina aceleaşi informaţii, pentru întreaga gama de gradare, se selectează funcţia F8/Spreadsheet.

d.Angle - se utilizează pentru măsurarea unghiurilor dintre două segmente, un segment şi o curba Bezier, două curbe Bezier. Pentru efectuarea măsurătorii unghiului se selectează punctul de intersecţie şi succesiv, cele două entităţi de desen care delimitează unghiul. Valoarea unghiului măsurat corespunde unghiului format de cele două tangente construite la cele două curbe în punctul de intersecţie. Utilizând funcţia F8/Spreadsheet sunt afişate valorile unghiului din punctul selectat, pentru toata gama de

mărimi. e.Area – funcţia este utilizată pentru determinarea ariei unui

tipar/şablon. După activarea funcţiei F8/Area se selectează foaia de lucru dorită. Selectând în continuare funcţia Spreadsheet este afişat un tabel ce conţine aria tiparului (seam a) şi aria şablonului (cutting a) pentru toată gama de mărimi în care s-a realizat gradarea.

Fig.I.75

182

f.Perimeter - funcţia este utilizată pentru determinarea perimetrului unui tipar/şablon. Funcţia se utilizează în mod similar cu F8/Area. În acest caz sunt afişate perimetrul de tăiere (cut p) şi perimetrul tiparului (seam p).

Verificarea calităţii proiectării constructive a tiparelor de model şi a şabloanelor se realizează prin simularea asamblărilor. Pentru simularea asamblării a două sau mai multe şabloane se utilizează funcţiile F8/Stack, F8/Marry,F8/Walking Pcs şi F8/Assemble.

g.Stack - funcţia F8/Stack este utilizată pentru suprapunerea a două repere. Utilizatorul selectează un punct de pe primul şablon şi un punct de pe al doilea şablon. Cele două şabloane sunt suprapuse în punctul respectiv (al doilea şablon nu este rotit în raport cu primul). Cele două foi de lucru se deconectează apăsând tasta j.

h.Marry (fig.I.76) - funcţia F8/Marry este utilizată pentru a verifica două repere de pe două foi de lucru diferite.

Utilizatorul selectează un punct de pe primul reper şi un punct corespondent de pe al doilea reper. Primul reper este translat peste cel de al doilea reper în punctul respectiv

(de exemplu punctul A). Reperul adus poate fi rotit şi repoziţionat peste prima piesă utilizând funcţia Pivote: după selectarea butonului Pivote se execută un clic pe punctul care reprezintă centrul de rotaţie, după care reperul adus se poate roti şi repoziţiona în raport cu primul reper. Pe reperele suprapuse poate fi afişată gama de gradare, pot fi aduse modificări contururilor, pot fi adăugate picluri, pot fi generate noi tipare/şabloane de model.

i.Assemble - funcţia este utilizată pentru a simula asamblarea a două sau mai multe repere. După activarea funcţiei F8/Assemble utilizatorul selectează succesiv două puncte de pe prima piesă, de exemplu A şi B (fig.I.77) şi apoi indică tot prin click-uri pe butonul stâng al mouse-ului

Fig.I.76

Fig.I.77

183

punctele corespunzătoare de pe cea de a doua piesă. Cele două repere pot fi poziţionate fie în poziţia de coasere, fie în poziţia obţinută după asamblare. În cazul poziţionării suprapuse a celor două şabloane pot fi verificate lungimile liniilor de asamblare şi coincidenţa punctelor de control plasate pe conturul şabloanelor, precum şi a continuităţii curbelor reperelor gradate (fig.I.78).

j.Pivot – funcţia este utilizată pentru rotaţia reperelor asamblate cu funcţiile Marry sau Assamble.

k.Warlking.Pcs - funcţia este utilizată pentru verificarea corectitudinii

proiectării subansamblurilor. De exemplu, pentru subansamblul format din reperele fata – spate – mâneca se realizează simularea asamblării reperelor faţa – spate pe

linia umărului cu funcţia Assemble (fig.I.78). Verificarea lungimii conturului răscroielii mânecii cu perimetrul capului mânecii presupune utilizarea funcţiei F8/Warlking.Pcs.

Simularea asamblării (fig.I.79) evidenţiază poziţia semnelor de control, poziţia punctelor şi a modului în care trebuie realizată distribuţia adaosurilor constructive utilizate în proiectarea tiparului de bază. Modificarea conturului se poate realiza direct pe reperele suprapuse şi pot fi adăugate puncte de control.

Fig.I.78

Fig.I.79

184

l.Divorce – funcţia este utilizată pentru deconectarea şabloanelor asamblate cu Marry şi Assamble.

m.Variant – funcţia este utilizată pentru constituirea variantei de produs.

Varianta de produs poate fi definită ca fiind totalitatea şabloanelor (material de baza, căptuşeli, întărituri etc.) pentru toate mărimile din gama de gradare. Pentru identificarea rapidă şi corectă a şabloanelor (reperelor croite) este necesară alocarea numelor acestora (faţă, spate, mâneca etc.) şi stabilirea materialelor din care se realizează fiecare reper.

Programul Modaris alocă automat nume pieselor. Aceste nume sunt formate din numele directorului modelului şi un număr de ordine (alocat în funcţie de momentul creării piesei în model). Aceste nume nu sunt sugestive, deşi sunt frecvent utilizate de către proiectanţi. Tabelul inferior alocat foii de lucru permite alocarea unor nume sugestive (faţă, spate etc.) şi a unor informaţii suplimentare: cod analitic, comentarii, caracteristici ale materialului etc. Completarea tabelului de informaţii ataşat şablonului (fig.I.80) se realizează:

Se selectează Display / Title Block • Se selectează şablonul (foaia de lucru); • Se selectează din meniul superior comanda Edit funcţia Edit; • Se execută un clic în tabel, în celula în care se doreşte introducerea

informaţiei. Se tastează textul dorit după care se apasă tasta Enter. Se selectează următoarea celulă şi se continuă editarea.

După finalizarea proiectării constructive se realizează varianta de produs. Pentru aceasta se selectează comanda F8 din meniul lateral. Se selectează butonul Variant. În bara (roz) afişată se tastează numele fişierului care reprezintă varianta de produs. Se apasă tasta Enter. (La exportul modelului către modulul Diamino va fi creat un fişier cu extensia .vet , care conţine varianta de produs).

Alocarea numelui fişierului variantei şi apăsarea tastei Enter determină afişarea tabelului din figura I.81. Acesta conţine:

o un meniu superior; o o zonă de prezentare a şabloanelor selectate; o un tabel care conţine următoarele coloane:

Fig.I.80

185

• Piece name – numele pieselor sunt preluate din tabelul inferior alocate foilor de lucru, celula name (fig.I.78).

• S (single) - în această coloană se tastează cifra 1 dacă reperul se va regăsi o singură dată în produs;

• DH (double horizontal) – în această coloană se precizează numărul de şabloane simetrice faţă de axa orizontală. Se tastează 1 dacă reperul se regăseşte de două ori în produs, simetric faţă de axa Ox sau se menţine cifra 0 dacă reperul intră în produs o singură dată.

• DV (double vertical) – în această coloană se precizează numărul de şabloane simetrice faţă de axa verticală. Se tastează 1 dacă reperul se regăseşte de două ori în produs, simetric faţă de axa Oy şi se menţine cifra 0 dacă şablonul intră în produs o singură dată.

în coloana Fabric – se indică prin cifre sau litere tipul de material : o 1 sau M - material de bază o 2 sau C– căptuşeală o 3 sau F - întăritură 1 o 4 sau P - întăritură 2 o etc.

O dată cu atribuirea cifrelor sau literelor, tipul de material este evidenţiat

Fig.I.81

186

prin culori diferite. • în coloana Fab. cat. se tastează fie codul numeric, fie în text curent

numele materialului din care este realizat reperul respectiv (de ex. Tercot). Acceptă un cuvânt.

• Message – în această coloană se tastează diferite mesaje privitoare la prelucrări înainte de asamblate (plisat, termolipit ). Textele tastate nu au valoare pentru încadrare ci sunt numai informative.

• acd - codul analitic al reperului, atribuit automat numelui şablonului • Comment – informaţiile din această coloană sunt preluate din tabelul

inferior alocat foii de lucru. • Sym – această coloană este utilizată pentru obţinerea reperului

simetric, în raport cu axa Ox. În coloană pot fi tastate valori de 0 sau 1:

o 0 – nu simetrizează reperul o 1 – simetrizează reperul

• Rot – coloana este utilizată pentru a indica unghiul de rotaţie al reperului faţă de firul drept. Unghiul se tastează în grade.

• Xshr -Yshr – aceste două coloane sunt utilizate pentru a impune contracţia materialului determinate de tratamentele termice şi umidotermice. Alocarea contracţiei determină modificarea (lungire sau scurtare) şabloanelor selectate în variantă pe direcţia Ox, (Xshr) - urzeală sau Oy (Yshr) - bătătură.

Obs. Şabloanele din fişierul de model nu sunt modificate dimensional;

aceluiaşi set de şabloane i se pot aloca caracteristici tehnice de la tipuri de materiale textile diferite.

Tabelul variantei de produs este iniţial gol. Se "trage" fereastra

afişată în partea de jos a ecranului. Pentru introducerea şabloanelor în varianta de produs, se apasă butonul Create pce article. Se executa câte un clic pe fiecare şablon. Aceasta are ca efect înscrierea informaţiilor despre şablon în tabelul variantei de produs. Şabloanele selectate sunt afişate ca forma şi poziţie în zona grafică a ferestrei variantei de produs.

După selectarea tuturor şabloanelor modelului se repoziţionează fereastra variantei de produs şi se verifică /completează tabelul: se verifică existenţa tuturor şabloanelor, a poziţiei reperelor simetrice (de ex. faţa stânga, faţa dreapta etc.), a tipului de material din care se va croi reperul respectiv, a poziţiei în foaia de încadrare (repere poziţionate la 45 de grade) etc. După completarea tabelului variantei de produs se apasă butonul Close de pe bara inferioara a ferestrei. Se apasă tasta j pentru includerea iconului

187

variantei de produs în model. Se salvează fişierul de model, împreună cu fişierul variantei utilizând File/Save As .

Programul Diamino, utilizat în continuare pentru încadrare, impune ca toate fişierele aceluiaşi model (nume.MDL, nume.IBA şi nume.VET) să fie incluse în acelaşi director. Pentru a ne asigura de acest lucru, este necesară indicarea corectă a căilor de salvare. Pentru aceasta se selectează comanda File, funcţia Libraries, se menţine butonul mouse-lui apăsat şi se deschide fereastra asociata funcţiei Libraries (fig.I.82). Se selectează succesiv căile de salvare în directorul modelului.

În acest moment, în directorul modelului există doar fişierul de model, de tipul nume. MDL. Pentru a genera şi celelalte două fişiere necesare în realizarea încadrărilor (nume. IBA şi nume.VET) este necesară exportarea informaţiilor din modulul Modaris către modulul Diamino.

Pentru aceasta se selectează comanda File funcţia Export Garment. Aceasta etapa are ca efect generarea unor fişiere separate pentru fiecare şablon (de tipul nume.IBA) şi a fişierul variantei de produs (de tipul nume.VET)

Fig.I.82

188

I.3. Modulul MODARIS. Meniul superior

Cele mai utilizate comenzi şi funcţii din meniul superior sunt:

1.Comanda File, (fig.I.83), conţine următoarele funcţii:

1.1.New – funcţia este utilizată pentru a declara începerea unui nou model – respectiv crearea unui fişier de tipul nume.mdl. La selectarea funcţiei este afişată o

mică bară roz (fig.I.84) în care utilizatorul tastează numele modelului si apasă tasta Enter. Extensia este automat alocată şi poate fi .mdl sau .MD:

o se alocă .mdl dacă funcţia Upcase .MDL nu este activată o se alocă .MDL dacă funcţia este activă (fig.I.85). o Obs. Modul diferit de scriere a extensiilor (cu litere mari sau mici)

apare datorită faptului că variante anterioare ale modulului Modaris rulează sub Linux.

1.2.Open Model – funcţia este utilizată pentru a încărca un fişier de model existent. La selectarea funcţiei este afişată fereastra din fig.I.86. Utilizatorul selectează directorul şi apoi fişierul de model ce urmează a fi încărcat.

Fig.I.83

Fig.I.84

Fig.I.85

Fig.I.86

189

Se apasă butonul Open al ferestrei. 1.3.Insert Model – este utilizată pentru inserarea unui alt model în

fişierul de model curent. La selecţia funcţiei este afişată o fereastră (fig.I.87) din care utilizatorul selectează directorul dorit (utilizând butonul Change directory, în figură C:/Lectra/LABORATOR/LILI/), şi apoi numele fişierului de model. Se apasă săgeata de transfer orientată de la stânga la dreapta ceea ce determină înscrierea numelui fişierului de model în a doua lista (pantaloni.mdl). Se apasă butonul Load files. După încărcarea fişierului se apasă butonul Close. Conţinutul fişierul de model este inserat în fişierul curent.

1.4. Save şi Save As sunt funcţii utilizate pentru salvarea fişierului în lucru. Utilizatorul trebuie să urmărească şi să identifice directorul în care se realizează salvarea.

1.5.Save selection – este utilizată pentru salvarea într-un fişier nou de model a anumitor şabloane, selectate de utilizator cu comanda Sheet, funcţia Select sheet.

1.6.Upcase MDL – funcţia este utilizată pentru stabilirea tipului extensiei : .mdl sau .MDL, la încărcarea sau salvarea unui fişier.

De exemplu, dacă la încărcarea unui fişier cu funcţia Open, fişierul are extensia .MDL şi funcţia Upcase MDL nu este selectată, numele fişierului nu este afişat în lista. În acest caz, se selectează mai întâi Upcase MDL şi

Fig.I.87

190

apoi se utilizează funcţia Open. 1.7.Import BI Garment – este utilizată pentru inserarea în modelul

curent a unor şabloane existente în alt fişier de model. La selecţia funcţiei este afişată fereastra din fig.I.88. Utilizatorul selectează directorul dorit utilizând butonul Change directory (în figură C:/Lectra/LABORATOR /IZA/), şi apoi numele fişierelor (şabloane – adică fişiere de tipul nume.IBA şi variante de produs – de tipul nume.VET). Se apasă săgeata de transfer orientată de la stânga la dreapta ceea ce determină înscrierea numelui fişierului în a doua listă. Se apasă butonul Load files. După încărcarea fişierelor se apasă butonul Close. Fişierele (şabloanele) selectate sunt inserate în fişierul curent şi au un marcaj distinct (au o axă verticală trasată cu culoarea galbenă). Funcţia este utilizată pentru copierea unor şabloane gata gradate şi verificare de la un model la altul, copierea cotelor de gradare de la un model la altul etc.

1.8.Export BI Garment – funcţia este utilizată pentru crearea fişierelor şabloanelor (de tipul nume.IBA) şi a variantei de produs (de tipul nume.VET). Varianta de produs este totalitatea şabloanelor – material de bază, căptuşeală, întărituri - pentru toate mărimile în care s-a realizat gradarea. Obs. Atenţie la calea (directorul) în care vor fi generate fişierele şabloanelor şi ale variantelor de produs. 1.9.Libraries – funcţia este utilizată pentru selectarea căilor unde vor fi generate fişierele şabloanelor (nume.IBA), a variantei de produs (nume.VET). Utilizatorul selectează succesiv căile de salvare, menţinând butonul mouse-ului apăsat .

Fig.I.88

191

2. Comanda Edit (fig.I.89) conţine următoarele funcţii :

2.1. Edit – funcţia este utilizată pentru editarea informaţiilor de tip text în tabelul alocat fiecărei foi de lucru. După selectarea funcţiei utilizatorul poziţionează cursorul în celula dorită din tabel şi tastează textul corespunzător. Se apasă tasta Enter şi se continuă completarea celulelor tabelului asociat foii de lucru. Se apasă tasta PageDown şi se completează informaţiile din tabelul asociat următorului şablon. Funcţia rămâne activă atâta timp cât nu se utilizează altă funcţie din program.

2.4.field duplicate – funcţia permite copierea unei informaţii selectate de pe o foaie de lucru pe alte foi de lucru. De ex. dacă s-a completat deja în tabel cuvântul “material de bază” acesta poate fi copiat în toate tabelele şabloanelor selectate.

2.6.Undo – anulează comenzi date de utilizator. 2.7.Redo – reface comenzi şterse

cu Undo. 3.Comanda Sheet – conţine

următoarele funcţii (fig.I.90): 3.1.New sheet – funcţia este

utilizată pentru crearea unei noi foi de lucru. Foaia de lucru este un dreptunghi de culoare distinctă (gri închis). Foaia de lucru se selectează cu unul dintre butoanele plasate deasupra meniului lateral: Selection şi Curent sheet. Utilizarea butonului Selection nu aduce foaia de lucru în prim-plan, utilizarea butonului Curent sheet aduce foaia de lucru în prim-plan.

3.2.Copy – funcţia este utilizată pentru copierea unei foi de lucru existente. Pentru realizarea unei copii se selectează funcţia, (sau se apasă simultan tastele Ctrl şi C) apoi se

Fig.I.89

Fig.I.90

192

selectează foaia de lucru dorită după care se execută un click pe butonul stâng al mouse-ului în suprafaţa de lucru. În cazul în care copia a fost plasată peste altă foaie de lucru se apasă tasta j pentru aranjarea foilor.

3.3. Delete – funcţia este utilizată pentru ştergerea unei foi de lucru. După selectarea funcţiei se execută un clic pe foaia de şters. Foaia este “temporar” ştearsă. In afara zonei de lucru este menţinută o copie a foii şterse cu Delete (conţinutul foii de lucru poate fi recuperat cu F4/Cut).

3.4. Sheet Sel. – funcţia este utilizată pentru selectarea anumitor foi de lucru. După selectarea funcţiei (sau după apăsarea tastei i) se execută cu butonul stâng al mouse-lui câte un clic pe foile dorite. Foile selectate sunt marcate cu 4 mici pătrate albe. Încheierea selecţiei se realizează cu butonul dreapta mouse. Foile de lucru selectate pot fi de-selectate cu comanda Selection, funcţia De-select.

3.5.Variant selection – selectează automat toate şabloanele conţinute în variantă.

3.8. Arrange All – apăsarea tastei j determină afişarea pe ecran a tuturor foile de lucru conţinute în fişierul de model.

3.9 Recentre – poziţionează foaia de lucru în centrul ecranului. 3.10.Next – afişează foaia de lucru următoare. 3.11.Previous – afişează foaia de lucru precedentă. 3.12.Transparent – afişează sau nu foaia de lucru ataşată piesei. 3.13.Adjust – funcţia este

utilizată pentru modificarea (ajustarea) dimensiunilor foii de lucru, în corelaţie cu dimensiunile piesei.

3.14.Select visu – afişează numai foile de lucru selectate

3.15.Visu All – funcţia este utilizată pentru re-afişarea tuturor foilor de lucru.

4. Comanda Corner Tools –

conţine următoarele funcţii (fig.I.91)

4.1.Corner tools – funcţia este utilizată pentru prelucrarea colţurilor şabloanelor şi este cuprinsă în F4/Corner. Tipurile de colţuri sunt prezentate în tabelul I.2:

Fig.I.91

193

Tabelul I.2 Nr. crt.

Denumire Forma grafică

Aspect prelucrare

1 Intersection

2 Step

3 Previous

Symmetry

4 Next Symmetr

5 Previous

Perpendicular

6 Next perpendicular

7 Previous variable

perpendicular

194

8 Next variable perpendicular

9 Bevel

10 Previous bevel

11 Next bevel

5.Comanda Display – (fig.I.92) conţine următoarele funcţii importante: 5.1. Scale 1 – este utilizată pentru afişarea piesei pe ecran, la scara 1:1. 5.2. Curve Pts – este utilizată pentru afişarea punctelor de curbură

digitizate cu tasta C sau rezultate în urma trasării curbelor Bezier. Pentru afişarea punctelor de curbură, fie se selectează funcţia din meniul superior, fie se selectează butonul cu acelaşi nume din meniul inferior.

5.3.Print (fig.I.93)– funcţia este utilizată pentru afişarea vechiului contur al piesei, atunci când se aduc modificări asupra acesteia. De exemplu, la modificarea conturului piesei cu funcţia F3/Reshape, selectarea funcţiei Print determină afişarea ambelor contururi: şi cel nou şi cel iniţial.

5.4.Orphan pieces – afişează şabloanele care nu sunt cuprinse în varianta de produs cu o culoare distinctă.

5.5.Cut Piece – afişează linia de tăiere a şablonului selectat. 5.6.Seam/Cut – funcţie utilizată pentru afişarea liniei de coasere sau a

liniei de tăiere. Funcţia este cuprinsă şi în meniul lateral, în F4.

195

5.7. Hide Sym Obj – afişează sau nu obiectele simetrice.

5.8. Point’s Names – afişează numele punctelor alocate cu Edit/Edit. Punctele pot fi acum identificate şi permit salvarea regulii de gradare cu F6/Save rule.

5.9. Title block – afişează tabelele asociate foii de lucru: tabelul lateral în care sunt afişate mărimile în care se realizează gradarea şi tabelul inferior cu informaţiile despre şablon: nume, material etc.

5.10. Grid – afişează o grilă peste foaia de lucru.

5.11. Scale – asociază şablonului o scară de dimensiuni cu originea in colţul foii de lucru

5.12.Scale origin – mută originea sistemului de axe în colţul indicat al şablonului. Punctul în care se mută originea sistemului se indică cu un click pe butonul mouse-ului.

6.Comanda Sizes – (fig.I.94) conţine funcţii pentru afişarea şabloanelor gradate pe mărimi (combinaţia de funcţii Corespondence şi 1-Grading) sau în cazul gradării şi pe mărimi şi talii combinaţia de funcţii (Corespondence – 2-Spec.Grad. 1 ) şi (Corespondence – 3-Spec. Grad. 2)

Fig.I.93

Fig.I.94

Fig.I.92

196

7. Comanda Selection (fig.I.95.) – conţine următoarele funcţii:

7.1.Sequence – este utilizată pentru selectarea punctelor de pe o anumită porţiune din conturul tiparului/şablonului. Cu un click de mouse se indică primul punct şi apoi al doilea punct. Vor fi selectate punctele de pe traseul cel mai scurt dintre cele două puncte indicate.

7.2.De-select – funcţia este utilizată pentru deselectarea punctelor, a foilor de lucru, a tiparelor/şabloanelor de pe foile de lucru. După activarea funcţiei se execută un clic pe foaia de lucru, sau pe grupul de foi de lucru selectate.

7.3.Select all Sheets – funcţie utilizată pentru selectarea tuturor foilor de lucru din fişierul de model. Funcţia este utilizată pentru crearea variantei de produs printr-o singură comandă.

7.4. Object type (fig.I.96) – conţine lista entităţilor de desen care definesc conturul şablonului: puncte linii, picluri, etc.

7.5.Filter – funcţia este utilizată pentru aplicarea unor filtre asupra entităţilor de desen care definesc conturul şablonului.

7.6. Naming – permite alocarea unui nume pentru un grup de şabloane selectate de utilizator. După selectarea şabloanelor se selectează funcţia Naming. Aceasta determină afişarea unei bare în care utilizatorul tastează numele selecţiei.

7.7. Recall a selection – permite selectarea automată a şabloanelor prin tastarea numelui selecţiei în bara roz afişată.

8.Comanda Layers (fig.I.97)– conţine următoarele funcţii: 8.1.Visualise – funcţia este utilizată pentru vizualizarea layer-elor de

lucru după criterii impuse de utilizator. Importante sunt:

Fig.I.95

Fig.I.96

197

• Construction – funcţia vizualizează layer-ul de bază, corespunzător reţelei tiparului de bază ;

• Base – vizualizează layer-ul de construcţie, corespunzător conturului tiparului de bază .

8.2.Work – funcţia este utilizată pentru selectarea layer-ului de lucru (Construction sau Base, sau a unui layer creat de utilizator)

8.3.Layer Insert – funcţia este utilizată pentru inserarea unui obiect geometric în stratul de lucru curent.

9.Comanda Parameters. (fig.I.98) – este utilizată pentru:

• stabilirea intervalului de timp după care se face salvarea automată;

• precizia de lucru, impusă de utilizator (în mm);

• anumiţi parametri de lucru;

• tipul de plotter; • unităţile de măsură

pentru lungimi, unghiuri, suprafeţe.

10.Comanda Config.

(fig.I.99) – este utilizată pentru stabilirea modului de afişare a informaţiilor în meniul principal:

• cu iconuri sau text • fără bară de Help • fără bara de informaţii • cu bara de Help plasată sub meniul de comenzi, la partea

superoară a ecranului şi bara de informaţii la partea inferioară a ecranului (sau invers).

Fig.I.97

Fig.I.98

Fig.I.99

198

I.4.Modulul Diamino

Modulul Diamino este utilizat pentru realizarea încadrărilor. Lansarea în execuţie se face cu un dublu click pe iconul Diamino. Este afişata o fereastră (fig.I.100) care conţine:

A. un meniu superior format din următoarele comenzi: File, Edit,

Display, Tools, Motif tools (fig.I.101.a).

Fig.I.101.a

B. aria grafică de afişare a şabloanelor, în care sunt afişate şabloanele

pentru încadrare, mărimile care urmează a fi încadrate şi numărul de bucăţi pentru fiecare şablon (fig.I.101.b);

Fig.I.101.b

Fig.I.100

199

C. zonă cu casete cu informaţii, în care sunt înscrise: numele încadrării, lungimea şi lăţimea foii de încadrare, consumul curent de material, indicele de utilizare curent, numele şablonului, al variantei, etc. (fig.I.101.c).

Fig.I.101.c

D. zona grafică a încadrării (fig.I.101.d);

Fig.I.101.d

E. un meniu lateral cu iconuri (fig.I.101.e);

F. 4 săgeţi, pentru afişarea

succesivă a încadrării

(fig.I.101.f).

I.4.1. Meniul superior

A.1. Comanda File conţine următoarele funcţii: (fig.I.102)

A.1.1. New – funcţia este utilizată

pentru crearea unui nou fişier de încadrare. La selecţia funcţiei sunt afişate două tabele (fig.I.103):

Marker generalities - Generalităţi despre încadrare; Marker composition - Constituirea încadrării;

În primul tabel, Generalităţi despre încadrare, sunt incluse mai multe câmpuri care se completează de utilizator şi anume:

Fig.I.101.e

Fig.I.101.f

Fig.I.102

200

o Name – în acest câmp utilizatorul tastează numele fişierului care va conţine încadrarea (de exemplu, m123_mb). Extensia fişierului este alocată automat de program şi poate fi .PLX sau .PLA , în funcţie de selecţiile efectuate anterior.

o Code - acest câmp permite codificarea încadrărilor, în funcţie de model, tipul de material, beneficiar etc., şi acceptă maxim 31 caractere.

o Comment – în acest câmp pot fi tastate diverse informaţii privind

materia primă, comportarea în procesul de fabricaţie, nivelul de calitate etc. Sunt acceptate maxim 160 caractere.

Următorul grup se referă la parametrii geometrici ai încadrării:

o Width – în acest câmp se tastează lăţimea materialului, inclusiv marginile. Lăţimea este dată implicit în (m). Virgula zecimală este alocată de program.

o Maximum lenght – în mod implicit programul oferă o lungime de 100 m pentru realizarea încadrării. Valoarea din acest câmp poate rămâne nemodificată, lungimea încadrării fiind determinată după realizarea acesteia.

Fig.I.103

201

o Selvage value – în acest câmp se tastează lăţimea marginii neutilizabile a materialului, în mm.

Urmează un al treilea grup de informaţii despre material:

o Name – în acest câmp se tastează numele fişierului cu constrângeri pentru material;

o Type – în acest câmp se tastează valoarea numerică alocată tipului de material la constituirea variantei de produs în modulul Modaris.

Dacă, la constituirea variantei de produs în modulul Modaris, materialul de bază a fost codificat cu codul 1, pentru selectarea tuturor şabloanelor din material de bază se tastează codul 1; Dacă se doreşte realizarea încadrării pentru alt tip de material

(de exemplu pentru căptuşeală, codificată cu 2), în câmpul Type se tastează 2; Dacă se doreşte realizarea încadrării pentru întăritură,

codificată cu 3, în câmpul Type se tastează 3; Etc.

o Packaging – iconul permite precizarea modului în care este aşezat materialul textil pe care urmează să se realizeze încadrarea: material desfăcut, tubular, dublat, faţă la faţă. Indicarea acestui parametru se realizează executând click-uri succesive pe iconul asociat, până când este afişată varianta dorită (fig.I.104):

material desfăcut

material dublat

material tubular

material poziţionat faţă la faţă

Fig.I.104 Al patrulea grup de informaţii se referă la încadrare.

o Required efficiency - acest câmp este alocat indicelui de utilizare dorit. Informaţia este utilă pentru modulul Diamino Expert, în care, încadrarea se realizează în mod automat şi programul urmăreşte atingerea valorii indicate de utilizator.

o Global spacing – în acest câmp utilizatorul tastează (în zecimi de mm) distanţa dintre şabloane.

202

o Fabric edges – în cele patru câmpuri alocate, utilizatorul tastează (în zecimi de mm) distanţa dintre marginile încadrării şi şabloane.

o Moving tolerance - în acest câmp utilizatorul tastează (în zecimi de mm) valoarea cu care este permisă suprapunerea şabloanelor pe zona adaosului tehnologic. Aceasta valoare nu trebuie să fie mai mare de 3mm.

o Fine rotation - utilizatorul tastează (în grade) unghiul de rotaţie a unui şablon în raport cu firul drept. Valoarea maximă admisă este de 12 grade.

Pentru preluarea corectă a informaţiilor în fişierul încadrării, este

necesară indicarea căii şi respectiv a directorului de unde se citesc informaţiile privitoare la model, varianta, şabloane, gama de gradare. Pentru indicarea directorului modelului se apasă butonul Paths, plasat la partea inferioară a tabelului Marker composition, ceea ce determină afişarea ferestrei din fig.I.105.

Utilizatorul execută un clic în prima linie a tabelului (Import) ceea ce determină afişarea structurii directoarelor. Se selectează calea şi respectiv directorul modelului. Numele acestuia este înscris în prima linie a tabelului.

Pentru înscrierea numelui aceluiaşi director în toate câmpurile, se

apasă succesiv săgeţile plasate pe marginea laterală a tabelului. În figura

Fig.I.105

203

I.95, pentru realizarea încadrării s-a indicat calea C:\Lectra\LABORATOR\sacou1.

Se apasă butonul OK şi fereastra se închide. Programul revine la cele două tabele: Marker generalities (Generalităţi despre încadrare) şi Marker composition (Constituirea încadrării).

În tabelul 2 (fig.I.102) sunt informaţii referitoare la: Model Name (numele modelului) – în prima celulă a tabelului

utilizatorul tastează numele fişierului de model. Executarea unui dublu click în celula respectivă determină afişarea

unei mici casete (fig.I.106) din care utilizatorul selectează numele modelului şi apasă butonul OK. Numele fişierului de model este automat înscris în linia 1 a tabelului.

Variant name (numele variantei) – în cea de a doua coloană a tabelului utilizatorul tastează numele fişierului variantei de produs (fişier de tipul .vet) realizat în Modaris, cu funcţia F8/Variant.

Încărcarea numelui variantei se poate face şi prin executarea unui dublu click în celula respectivă ceea ce determină afişarea unui mici casete (fig.I.107) din care utilizatorul selectează numele variantei şi apasă butonul OK. Numele fişierului variantei de model este automat selectat.

Size (mărimea sau mărimile) - în această celulă utilizatorul tastează mărimea cu care se realizează încadrarea. Mărimea selectată pentru încadrare trebuie să fie conţinută în gama de gradare alocată modelului (este dată în Modaris cu F7/Imp.EVT).

Executarea unui dublu click în celula respectivă determină afişarea unui mici casete (fig.I.108) din care utilizatorul selectează mărimea şi apasă butonul OK.

Fig.I.106

Fig.I.107

Fig.I.108

204

Dir (direcţia) - indică direcţia de poziţionare a setului de şabloane. Utilizatorul poate tasta fie valoarea 0 fie valoarea 1. Dacă se alocă valoarea 0 şabloanele mărimii respective sunt poziţionate în aria grafică de afişare din Diamino tot aşa cum au fost poziţionate şi în Modaris. Dacă se alocă valoarea 1 şabloanele mărimii respective sunt rotite pentru încadrarea cu 1800.

Group - funcţia este utilizată atunci când un număr de şabloane de pe o anumită zonă a încadrării va fi utilizată la şpănuirea în trepte;

Qty - cantitatea, respectiv numărul de produse din mărimea respectivă care vor fi încadrate;

Comment – celulă utilizată pentru tastarea unor diverse informaţii referitoare la încadrarea respectivă. După completarea primei linii a tabelului Marker composition, aceasta poate fi copiată în liniile următoare ale tabelului. Pentru copierea informaţiilor se execută un click pe cifra care numerotează linia (fig.I.109). Linia este selectată. Se execută apoi un click pe iconul de transfer, indicat prima săgeată albastră. Toate informaţiile sunt înscrise în linia următoare. La fiecare selectare a iconului de transfer se completează în mod identic câte o linie a tabelului. Utilizatorul modifică, de obicei, mărimea care urmează a fi inclusă în încadrare, direcţia de poziţionare a setului de şabloane şi cantitatea.

Fig.I.109

Salvarea fişierului de încadrare trebuie realizată în acelaşi director în care sunt: • fişierul de model

(*.MDL); • fişierul variantei de

produs (*.VET);

Fig.I.110

205

• fişierele asociate sabloanelor (*.IBA) . Pentru salvarea fişierului nume.PLX se apasă butonul Save. Este afişată

caseta Writing (fig.I.110) în care se afişează calea de salvare a fişierului încadrării. În fereastra afişată se verifică dacă este deschis corect directorul cu modelul în lucru. Se apasă butonul OK. Dacă toate informaţiile sunt corecte atunci salvarea se face fără alte mesaje. După salvarea fişierului nume.PLX se apasă butonul Close şi programul revine în fereastra principală a modulului Diamino.

A.1.2. Funcţia Modify - este utilizată pentru modificarea

conţinutului unui fişier de încadrare. La selectarea funcţiei este afişată o fereastră prin care utilizatorul identifică numele fişierului încadrării ce urmează a fi modificat, utilizând butoanele Selector şi Acces paths. După selectarea numelui fişierului sunt reafişate tabelele - Marker generalities şi Marker composition. Utilizatorul poate modifica orice informaţie conţinută în cele două tabele după care salvează fişierul de încadrarea în noua formă, cu acelaşi nume sau cu un nume nou.

A.1.3.Functia

Open permite deschiderea şi încărcarea unui fişier de încadrare. În mod implicit, la selectarea funcţiei Open (fig.I.111), este afişat numele ultimului fişier de încadrare creat.

Pentru deschiderea unui alt fişier de încadrare realizat pentru acelaşi model, se apasă butonul Selector. Din lista afişată se selectează fişierul dorit, după care se apasă butonul OK.

Funcţia Open pune la dispoziţia utilizatorului următoarele butoane:

Chart type - iconul este utilizat pentru a selecta modul de prezentare a şabloanelor în aria de afişare. Iconul Chart type permite: o afişarea şabloanelor separat, cu numărul de

bucăţi înscris sub şablon şi mărimea şablonului (fig.I.112);

o sub forma unei pre-încadrări (fig.I.113)

Fig.I.112

Fig.I.113

Fig.I.114

Fig.I.111

206

realizată în aria de afişare a şabloanelor; o realizarea automată a unei încadrări în zona grafică a

încadrării (fig.I.114). Preferences - acest buton (fig.I.111) este utilizat pentru

impunerea preferinţelor utilizatorului asupra modului de afişare a şabloanelor, a suprafeţei materialului pe care se face încadrarea, poziţia materialului la şpănuire, afişarea mărimii pe şablon, a axei de fir drept, a liniilor interioare etc. La selectarea butonului Preferences este afişată fereastra din figura I.115. Preferinţele utilizatorului sunt selectate prin iconurile asociate. Acces Path - accesarea acestui buton (fig.I.111) determină

afişarea ferestrei prin care se identifică directorul din care sunt preluate informaţiile pentru varianta de produs. Selector – butonul (fig.I.111) permite selectarea unui fişier de

încadrare realizat anterior. Abort - renunţă la acţiunea în curs de desfăşurare; OK - confirma selectarea şi încărcarea fişierului de încadrare.

A.1.4.Functia Save (fig.I.102) - este utilizată pentru salvarea

fişierului de încadrare în lucru. A.1.5. Functia Save As (fig.I.102) - este utilizată pentru salvarea sub

Fig.I.115

207

un alt nume a fişierului în lucru. A.1.6. Functiile Import/Export (fig.I.102) - sunt utilizate pentru

compatibilizarea fişierelor de încadrare generate cu sisteme automate diferite de proiectare a documentaţiei tehnice .

A.1.7.Functia Constraints (fig.I.102) - este utilizată pentru aplicarea unor constrângeri la realizarea încadrării, în special pentru materialele cu desene, referitoare la: poziţionarea unor puncte ale unor şabloane pe acelaşi element de desen (de exemplu faţa stângă, faţa dreaptă să fie poziţionate pe aceleaşi dungi / aceleaşi carouri / acelaşi desen floral). A.2. Comanda Edit - conţine funcţii pentru tipărirea fişierelor de încadrare pe imprimantă sau plotter (Print si respectiv Plot ).

A.3. Comanda Display - (fig.I.116) conţine funcţii pentru vizualizare si anume: A.3.1.Funcţia Internal line display - permite afişarea liniilor interioare de pe şablon. Afişarea se face la selectarea şablonului. A.3.2. Funcţia Motif display - determină afişarea desenului materialului. A.3.3.Funcţia Folded fabric display - este utilizată pentru afişarea pe material desfăcut a unei încadrări realizate pe material dublat. A.3.4.Funcţia Size display - permite afişarea mărimilor pe şabloanele încadrate. A.3.5.Funcţia Grain-line display - permite afişarea firului drept, indicat pe şabloane.

A.3.6.Funcţia Surrounding area display - permite afişarea zonei care înconjoară reperele. A.3.7.Funcţia Top chart shape filling - permite selectarea modului de afişare a şabloanelor în aria grafică superioară: dacă funcţia nu este activată atunci în aria superioară este trasat numai conturul şabloanelor (cu culoarea galben) şi dacă funcţia este activată interiorul şablonului este colorat în galben. A.3.8.Funcţia Width shape filling - permite selectarea modului de afişare a şabloanelor în aria de încadrare. Programul alocă fiecărui set de şabloane, chiar dacă este de aceeaşi mărime, câte o culoare. Dacă funcţia nu este activată atunci este trasat numai conturul şabloanelor (cu culori diferite ) şi dacă funcţia este activată interiorul şablonului este colorat cu culoarea alocata

Fig.I.116

208

setului de şabloane. Opţiunile selectate în mod prestabilit sunt legate de opţiunile B.I. representation in the width (reprezentarea articolelor materialului) definite în fereastra Preferance. Dacă se selectează o opţiune în fereastra Preferance, aceasta va fi selectată automat şi în meniul Display.

A.4.Comanda Tools - conţine următoarele funcţii (fig.I.117):

A.4.1.Funcţia Generality visu./motif- permite activarea tabelului Marker generality (fig.I.118) care conţine informaţii referitoare la încadrarea curentă. Utilizatorul poate modifica unii parametri impuşi iniţial la completarea tabelului.

Fig.I.118

Fig.I.117

209

A.4.2.Functia Special key programming - permite deschiderea ferestrei Special key - utilizată pentru stabilirea de către utilizator a combinaţiilor de taste pentru efectuarea rapidă a unor comenzi. A.4.3.Funcţia Top chart configuration – este utilizată pentru a preciza în câte coloane şi linii să fie afişate şabloanele în zona grafică superioară. A.4.4.Funcţia Preferance - deschide fereastra Preferance utilizată pentru definirea mediului de lucru şi a opţiunilor prestabilite de afişare. A.4.5.Funcţia Flash Mark - permite realizarea automată a unei încadrări. Indicele de utilizare obţinut nu atinge (în majoritatea cazurilor) valoarea dorită. Funcţia poate fi utilizată şi după ce în încadrare au fost deja poziţionate un număr de repere (de exemplu pentru completarea încadrării cu repere mici).

A.5.Comanda Motif tools - conţine subfuncţii cu care utilizatorul poate crea un model geometric pe foaia de încadrare. In fereastra afişată sunt incluse următoarele butoane:

A.5.1.Weft numbers - arată câte piese au firul drept poziţionate pe firul de caro. A5.2.Link positioning - selectarea funcţiei determină deschiderea casetei de dialog Positioning function - utilizată pentru a se stabili dacă vor fi sau nu afişate legăturile (constrângerile) stabilite între şabloane. A.5.3. Weft origin - deschide o casetă utilizată pentru indicarea punctului de început a raportului de desen. A5.4.Grain / cross line in the middle of the check - permite poziţionarea unei linii plasate în mijlocul caroului. A.5.5.Functia Chart reconfiguration - permite utilizatorului să-şi organizeze convenabil informaţiile în fereastra Diamino. I.4.2. Meniul lateral

Pictogramele din meniul lateral necesare pentru realizarea unei încadrări sunt prezentate în tabelul I.3:

Tabelul I.3 Pictograma Funcţia

Se aruncă toate reperele din zona încadrării în aria grafică de afişare a şabloanelor.

210

Se coboară toate reperele din zona grafică de afişare a şabloanelor în zona grafică a încadrării.

Aruncă şabloanele din aria superioara în zona de încadrare, în poziţia optimă.

Trage şabloanele din aria superioara în zona de încadrare acestea rămânând agăţate de cursor în vederea poziţionării de către utilizator în aria de încadrare.

Cursor circular - asigura distanţa dintre şabloane şi dintre şabloane si marginea încadrării indicată de către utilizator la funcţia New în tabelul Marker composition - un singur spaţiu.

Cursor plus - asigura distanţa dintre şabloane şi dintre şabloane şi marginea încadrării indicată de către utilizator la funcţia New în tabelul Marker composition - două spatii.

Cursor x - elimină distanţa dintre şabloane şi dintre şabloane şi marginea încadrării indicată de către utilizator la funcţia New în tabelul Marker composition (şabloanele sunt în contact).

Grupează mai multe repere în scopul deplasării simultane în încadrare.

Lupă-utilizată pentru mărirea unei zone de desen.

Icon utilizat pentru analizarea automată a suprapunerilor dintre şabloanele încadrării.

Afişează o bară verticală suplimentară.

211

Afişează o bară orizontală suplimentară.

Afişează o bară verticală la sfârşitul încadrării.

Modifică (măreşte) scara de afişare a încadrării.

Modifică (micşorează) scara de afişare a încadrării.

Creare secţiuni de şpan perpendicular pe urzeală.

Creare secţiuni de şpan în lungul urzelii.

Realizează o pre-încadrarea automată (FlashMark).

I.4.3.Realizarea încadrărilor

I.4.3.1.Transferul şabloanelor din aria grafică de afişare în încadrare.

Pentru a transfera un şablon din aria grafică de afişare în zona de realizare a încadrării, se poziţionează cursorul pe numărul afişat sub şablon, pe linia mărimii dorite (fig. I.119) , după care se execută un click pe butonul stâng al mouse-ului. Se întâlnesc următoarele situaţii:

o Dacă în meniul lateral este selectat iconul din figura I.120, şablonul este transferat în încadrare

Fig.I. 119

212

în poziţia care asigură cel mai mic consum de materie primă. La fiecare click pe butonul stâng al mouse-ului este transferat un şablon. Transferul tuturor şabloanelor în încadrare, reduce succesiv la valoarea 0 cifra plasată sub şablon (fig.I.121).

Fig.I.120

Fig.I.121

Fig.I.122

Fig.I.123

o Dacă în meniul lateral este selectat iconul din figura I.122, piesa

este menţinută la cursor, plasarea ei în încadrare realizându-se cu un click pe butonul stâng al mouse-ului, în poziţia dorită de utilizator.

o Apăsarea tastei (fig. I.123) determină transferarea în încadrare a tuturor şabloanelor de aceeaşi fel cu cel peste care este plasat cursorul. Nu este necesară selectarea şablonului ci doar plasarea cursorului în suprafaţa şablonului. Şabloanele transferate sunt plasate pe marginea inferioară a încadrării. Numărul alocat sub şablon scade succesiv la 0. În figura I.124.a este prezentat stadiul de realizare al unei încadrări. Poziţionarea cursorului pe şablonul „faţă, mărimea 50” şi apăsarea tastei „* ” determină transferul în încadrare a tuturor şabloanelor „faţă, mărimea 50” şi plasarea acestora pe marginea inferioară a încadrării (fig.I.124.b).

Fig.I.124.a

Fig.I.124.b

213

o După transferul unei piese în încadrare (fig. I.125.a), apăsarea tastei

determină selectarea succesivă a şabloanelor care fac parte din acelaşi set de mărimii. Piesa rămâne agăţată de cursor şi se poziţionează în încadrare cu un click pe butonul stâng al mouse-ului se apasă în continuare tasta „/” pentru transferul următorului şablon (fig.I.125.b).

Fig.I.125.a

Fig.I.125.b

o După transferul unei piese în încadrare, apăsarea tastei (fig. I.126.a) determină selectarea piesei simetrice (dacă aceasta există): faţă stângă-faţa dreaptă de mărimea 48, fată stângă-faţă dreaptă de mărimea 50, spate stâng-spate drept de mărimea 48 etc. (fig.I.126.b).

Fig.I.126.a Fig.I.126.b

I.4.3.2. Deplasarea şabloanelor în încadrare

214

a.Poziţionarea şabloanelor în încadrare se realizează interactiv şi presupune îmbinarea facilităţilor oferite de program cu experienţa executantului. Şabloanele se poziţionează de către executant prin selectarea acestora şi mutarea în locul dorit.

Selectarea unui şablon din încadrare se realizează cu un click pe butonul stâng al mouse-ului în suprafaţa piesei (fig.I.127.a)

Şablonul se poziţionează de către utilizator, suprapus peste piesele existente (fig.I.127.b); Executarea unui click pe butonul stâng al mouse-ului eliberează piesa, programul executând automat translaţia şablonului în poziţia optimă (fig.I.127.c)

b. Deplasarea şabloanelor în încadrare (pe direcţia urzelii sau a bătăturii – Ox sau Oy) se poate realiza folosind blocul de săgeţi de pe tastatură: cursorul se deplasează peste piese (fără a le selecta) şi în acelaşi timp se apasă săgeţile tastaturii pentru sensul de deplasare dorit.

c. Eliminarea piesei din încadrare şi transferul în aria grafică de

afişare a şabloanelor. Utilizatorul plasează cursorul în suprafaţa şablonului care urmează a fi scos din încadrare, după care apasă tasta 7 din blocul numeric. Şablonul este scos din încadrare iar programul reactualizează automat numărul de şabloane utilizate.

d. Alinierea pieselor la orizontală (direcţia urzelii) se realizează în felul următor:

o Se poziţionează cursorul în suprafaţa şablonului care urmează a fi poziţionat, fără a-l selecta (fig.I.128.a);

o Se apasă tasta F6; o Şablonul va fi deplasat lângă cea mai apropiată piesă şi va fi centrat

în raport cu axa de simetrie a primei piese (fig.I.128.b).

Fig.I.127.a

Fig.I.127.b

Fig.I.127.c

215

e. Alinierea pieselor la verticală ( direcţia bătăturii) se realizează în felul următor:

o Se deplasează cursorul în suprafaţa şablonului care urmează a fi poziţionat (fig.I.129.a);

o Se apasă tastele Shift şi F6. Şablonul va fi deplasat lângă cea mai apropiată piesă (fig.I.129.b)

f. Poziţionarea unui şablon cu axa de simetrie exact pe mijlocul lăţimii materialului se realizează deplasând cursorul în suprafaţa piesei după care se apasă tasta

. g.Simetrizarea unui şablon în raport cu axa Ox se realizează

prin poziţionarea cursorului pe piesă şi apăsarea tastei x.

h. Simetrizarea unui şablon în raport cu axa Oy se realizează prin poziţionarea cursorului pe piesă şi apăsarea tastei y.

i. Rotaţia şabloanelor în încadrare din 90 în 90 de grade se

realizează cu tasta 5:

o Se poziţionează cursorul în suprafaţa şablonului care urmează a fi rotit;

o Se apasă tasta 5 pentru rotaţia în sens trigonometric. La fiecare apăsare şablonul este rotit cu 90 de grade.

. Fig.I.128.a

Fig.I.128.b

Fig.I.129.a

Fig.I.129.b

216

j. Rotaţia şabloanelor în încadrare cu unghiuri mici (pas de 0.0625 grade la fiecare apăsare) se realizează cu tastele 3 şi 9 de pe blocul numeric:

o Se selectează şablonul care urmează a fi rotit; o Se apasă tasta 3 pentru rotaţia în sens

trigonometric; o Se apasă tasta 9 pentru rotaţia în sens orar.

Unghiul cu care a fost rotită piesa respectiva în raport cu axa Ox, măsurat în grade, este afişat în casetele de informaţii ale programului (fig.I.130).

Obs.

• Pentru a realiza rotaţia şablonului, în tabelul Marker generalities este necesară completarea câmpului Fine rotation cu valoarea maximă a unghiului (în grade), cu care este permisă rotaţia pieselor în încadrare.

• Rotaţii fine ale pieselor din încadrare (cu unghiuri de 0.0625...4 grade - şi numai atunci când această manevră este acceptată de beneficiar), permit obţinerea unor consumuri de materie primă mai mici.

k. Rotaţia setului de şabloane ale unei mărimi – în cazul în care

este necesar, utilizatorul poate roti cu un unghi de 180 de grade întreg setul de şabloane al unei mărimi, în timpul realizării încadrii.

De exemplu, în varianta iniţial realizată (fig.I.131.a), pentru mărimea 46 toate cele patru seturi de şabloane au aceeaşi orientare. Pentru rotaţia unui set de şabloane ale mărimii 46 se poziţionează cursorul pe un şablon din încadrare (fără a-l selecta), după care se apasă simultan tastele

. Este afişată fereastra „One size rotation”. Se selectează unghiul de rotaţie al setului de şabloane (în exemplul dat 180 de grade) după care se apasă butonul OK al ferestrei. Programul revine în fereastra principală a modulului Diamino.

În aria de afişare a şabloanelor (fig.I.131.b) se modifică automat conţinutul variantei de încadrare (este extras separat setul de şabloane rotit cu 180 de grade) iar şablonul poziţionat în încadrare este rotit şi el cu 180 de grade.

Fig.I.130

217

Fig.I.131.a

Fig.I.131.b

l.Gruparea şabloanelor în încadrare se realizează selectând iconul

din meniul lateral: utilizatorul execută câte un click cu butonul stâng al mouse-ului pe piesele care urmează să facă parte din grup (fig.I.132.a).

Încheierea comenzii de grupare se realizează prin apăsarea iconului . Aceste piese capătă proprietatea de a fi mişcate împreună în încadrare.

o Pentru a extrage din

grup o piesă, se

selectează iconul Această acţiune determină afişarea

legăturilor dintre piese grupate anterior. Se deplasează cursorul pe piesa care urmează a fi extrasă din grup (fără a o selecta) după care

Fig.I.132.a

218

se se apasă tasta . Legătura este desfăcută şi piesa separată de grup (fig.I.132.b). Se închide funcţia

o executând un click pe

iconul . o Pentru a elimina

complet un grup de piese, se selectează grupul cu un click pe butonul stâng al mouse-

ului executat în suprafaţa grupului), după care se apasă tasta . I.4.3.3.Tăierea şabloanelor în încadrare

În unele cazuri este permisă tăierea unei piese, în vederea obţinerii unui consum de materie primă mai bun. Secţionarea pieselor în încadrare şi alocarea adaosului tehnologic pe linia de tăiere se realizează în următoarea succesiune:

o Se deplasează cursorul în suprafaţa piesei care urmează a fi secţionată;

o Se apasă simultan tastele din blocul numeric; o Este afişată caseta Cut (fig.I.133):

Fig.I.133

Utilizatorul poate efectua următoarele selecţii:

• Alegerea originii unui sistem de coordonate xOy ataşat piesei: în centrul dreptunghiului care încadrează piesa sau în oricare din cele patru colţuri (fig.I.134.a);

Fig.I.132.b

219

• Tastarea coordonatelor X,Y în raport cu originea sistemului de axe xOy şi valoarea unghiului de rotaţie al direcţiei de secţionare (fig.I.134.b);

• Tastarea (în câmpul Seam value) a mărimii adaosurilor tehnologice pe linia de secţionare (fig.I.134.c);

• Selectarea sau anularea unghiul de rotaţie a dreptei de secţionare - din 90 în 90 de grade sau din 45 în 45 de grade (fig.I.134.d)

• Deplasarea dreptei de secţionare cu un pas de 1mm la fiecare apăsare, pe direcţiile orizontală sau verticală (fig.I.134.e);

• Apăsarea butonului OK confirmă secţionarea piesei; • Refacerea piesei tăiate (în două repere sau în mai multe repere)

se realizează cu iconurile corespunzătoare din figura I.134.f.

Fig.I.134.a

Fig.I.134.b

Fig.I.134.c

Fig.I.134.d

Fig.I.134.e

Fig.I.134.f

De exemplu pentru secţionarea unei piese pe axa de simetrie (fig.I.135.a) se procedează în felul următor:

• se selectează originea sistemului de coordonate în centrul piesei; • se menţin coordonatele X=0,0cm , Y=0,0cm şi Rot=0 deg (sau

90 de grade, după caz); • Se apasă butonul OK al ferestrei Cut determină secţionarea

piesei (fig.I.135.b).

Fig.I.135.a

Fig.I.135.b

220

În cazul în care piesa are o formă complexă şi poziţionarea direcţiei de secţionare se realizează cu dificultate se recomandă utilizarea posibilităţilor de vizualizare mărită a zonei de interes. Pentru aceasta se utilizează din meniul lateral iconul lupă, (fig.I.136.a). În continuare se procedează în mod similar:

o Se deplasează cursorul pe şablonul care urmează a fi secţionat, fără a selecta şablonul;

o Se apasă tastele ; o Se poziţionează linia de secţionare:

• Deplasarea cu precizie a direcţiei de secţionare pe orizontală sau verticală (cu câte 1 mm la fiecare apăsare) se realizează utilizând blocul de săgeţi al tastaturii;

• Direcţia de tăiere poate fi rotită cu 90 apăsând tasta 5; • rotaţia fină a direcţiei de tăiere se realizează utilizând tastele

3 şi 9; o Se tastează valoarea adaosului tehnologic. În cazul acestui reper de

întăritură valoarea adaosului tehnologic poate avea valoarea 0.

Fig. I.136.a

Fig.I.136.b o Rezultă cele două repere (fig.I.136.b). o O piesă secţionată poate fi refăcută, parţial sau total, adică poate fi

refăcută numai ultima secţionare sau toate secţionările care au fost aplicate unei piese. În exemplul următor (fig.I.137.a) şablonul a fost divizat în trei repere. Pentru reunirea celor trei repere se deplasează cursorul pe una dintre piese, se afişează fereastra Cut din care se selectează iconul de reunire a mai multor secţiuni. Piesa este refăcută (fig.I.137.b).

Fig.I.137.a

Fig.I.137.b

221

I.4.3.4.Controlul distanţelor dintre şabloane în încadrare Încadrarea şabloanelor pe materiale cu desene (dungi, carouri, imprimeuri) impun respectarea anumitor restricţii între piesele care vor constitui produsul: de exemplu un buzunar aplicat, realizat dintr-un material cu dungi, trebuie să se suprapună peste desenul reperului peste care se coase.

Deşi programul Diamino permite impunerea restricţiilor de poziţionare între piese, unele firme preferă să efectueze operaţia de reşpănuire a unor repere.

Pentru a aloca un spaţiu suplimentar unui anumit şablon se utilizează funcţia Blocking. Selectarea rapidă a funcţiei se face poziţionând cursorul în suprafaţa piesei, după care se apasă tasta b. Este afişată caseta Blocking (fig.I.138).

Utilizatorul are posibilitatea de a alege modul de plasare a

suprafeţei suplimentare lângă piesă, executând un click pe iconul ; a

doua variantă de lucru este afişată prin iconul . În celulele X, Y se tastează în 1/10mm, distanţa la care va fi trasat noul contur. Valorile alocate

se salvează apăsând iconul şi apoi butonul OK. Obs.

• Funcţia Blocking asigură tăierea piesei după linia nou creată; • Celulele % X şi %Y permit alocarea spaţiului suplimentar în

funcţie de pasul caroului. În unele cazuri este necesar să se distanţeze un şablon în raport cu

piesele vecine, cu o valoare impusă. Pentru realizarea acestui obiectiv se utilizează funcţia Spacing. Funcţia se lansează în execuţie prin apăsarea

simultană a tastelor . Este afişată caseta din figura I.139.a. Utilizatorul tastează în casetele +X, -X, +Y, -Y, valorile numerice în 1/10mm, cu care se suplimentează spaţiul din jurul reperului.

Fig.I.138

222

Salvarea noilor proprietăţi ale piesei se realizează apăsând iconul

şi apoi butonul OK. În încadrare, piesa va fi înconjurată de un spaţiu gol, conform valorilor impuse de utilizator (fig.I.139.b). Tăierea se realizează pe vechiul contur al piesei.

Fig.I.139.a

Fig.I.139.b

I.4.3.5. Realizarea încadrărilor pe materiale cu desene a. Crearea restricţiilor de poziţionare

În numeroase cazuri este necesară realizarea încadrărilor pe

materiale cu desene: dungi, carouri, imprimeuri. Utilizarea materialelor cu desene impune asigurarea simetriei sau a continuităţii desenului în produsul

finit. Din acest motiv, la încadrarea şabloanelor pe materiale cu desene se impun restricţii de poziţionare. Restricţiile de poziţionare a şabloanelor în încadrarea pe materiale cu desene se realizează în modulul Modaris, funcţia F8, butonul Variant. Fereastra Variant dispune de comanda Links. Această comandă include funcţii utilizate pentru:

• Crearea legăturilor de dependenţă dintre şabloane;

• Ştergerea legăturilor; • Selectarea tipurilor de legături dintre şabloane; • Selectarea tipurilor de legaturi dintre şabloane

şi desenul materialului; Pentru a crea o legătură de dependenţă dintre două

şabloane se utilizează comanda Links funcţia Add link (fig.I.140). De exemplu, realizarea unui sacou din material cu carouri impune asigurarea simetriei desenului pe bizet. În aceste condiţii, între punctele A şi B de pe colţurile stâng/drept ale bizetului – puncte situate pe

Fig.I.140

223

conturul şabloanelor (fig.I.141) se creează o restricţie de poziţionare în încadrare a celor două repere.

Legătura dintre cele două şabloane se realizează în felul următor: • Se selectează comanda Links funcţia Add links

• Se execută un click pe prima piesă (în punctul A) şi un al doilea click pe cea de a doua piesă (în punctul B).

o În unele cazuri este necesară utilizarea restricţiilor de poziţionare între puncte interioare ale şabloanelor. Pentru a realiza acest tip de legătură, se selectează comanda Links funcţia Add

links; cu butonul stâng al mouse-ului se execută un click în punctul A de pe şablonul feţei şi apoi un al doilea click în punctul B, de pe laist (fig.I.142). Este afişată legătura şi tipul ei. Tipul restricţiei de poziţionare este afişat într-un mic cerc plasat la mijlocul distanţei dintre cele două puncte legate. Cea de a doua piesă selectată va fi aliniată după prima .

o Pentru a şterge o legătură creată între două piese se selectează comanda Links funcţia Del link, după care se execută un click cu butonul stâng al mouse-ului pe legătura dintre piese.

o În cazul în care se impun legături între mai multe piese este necesară indicarea ordinii în care se aplică aceste restricţii. Pentru a stabili ordinea de aplicare a restricţiilor de poziţionare se utilizează comanda Links funcţia Ordered: se bifează funcţia şi apoi se indică punctele de legătură. Legăturile (fig.I.143) sunt completate cu săgeţi care indică ierarhia de dependenţă.

Fig.I.141

Fig.I.142

224

Fig.I.143

o Dacă în tabelul inferior al funcţiei variantei de produs se utilizează coloanele DH şi DV pentru a indica simetrie şabloanelor în raport cu axele Ox şi respectiv Oy, legăturile vor fi aplicate şi pieselor simetrice: de exemplu dacă se creează legături de dependenţă între faţa stângă şi bizetul stâng, acestea vor fi aplicate şi la faţa dreaptă şi bizetul drept.

o Dacă în tabelul inferior al variantei de produs se utilizează coloana S şi se dublează piesele (acestea sunt simetrizate separat) atunci este necesară aplicarea legăturilor de poziţionare, separat pentru fiecare grup de piese – o legătură pentru faţa stângă şi bizetul stâng şi o a doua legătură pentru faţa dreaptă şi bizetul drept).

o Legăturile create sunt preluate de toată gama de mărimi. o Pentru vizualizarea mărită a

celor două şabloane între care se realizează legătura, se recomandă utilizarea funcţiei Piece article, funcţia <Ret> (Fig. I.144). Cu butonul stâng al mouse-ului apăsat se deschide o fereastră peste zona de interes.

o Tot pentru vizualizarea precisă a şabloanelor de interes se poate utiliza comanda Visualisation funcţia Visu.selec. Pentru a utiliza această funcţie, în

tabelul inferior, coloana Piece name, se selectează numele celor două şabloane şi apoi se activează funcţia Visu.selec. (fig.I.145). Piesele sunt aduse în prim plan, astfel încât utilizatorul poate indica cu precizie punctele vizate.

Fig.I.144

Fig.I.145

225

b. Crearea desenului suprafeţei textile Pentru a crea un motiv pe materialul textil pe care se realizează încadrarea se poate utiliza:

Butonul conţinut în tabelul Marker composition ; Comanda Motif tools, (din meniul superior al ferestrei Diamino),

funcţia Weft modification. Fereastra pusă la dispoziţia utilizatorului (fig.I.146) conţine următoarele câmpuri:

Fig.I.146

Step – permite indicarea dimensiunilor raportului de desen: o Vertical – se tastează în celula aferentă, în zecimi de mm,

lăţimea raportului pe direcţia urzelii; o Horizontal - se tastează în celula aferentă, în zecimi de mm,

lungimea raportului pe direcţia bătăturii; Delta – permite indicarea deplasării raportului pe direcţia bătăturii

sau a urzelii în funcţie de poziţia desenului faţă de colţul din stânga jos a materialului; 6 perechi de celule – utilizate pentru a indica puncte importante din

interiorul raportului de desen: o dacă în coloana Order se menţine valoarea 0, raportul

desenului este realizat din linii orizontale şi verticale; o dacă în coloana Order se tastează valori numerice de la 1 la

6), se obţin puncte de marcare a unor elemente semnificative din raportul desenului.

226

În tabelul I.4 sunt prezentate semnificaţiile valorilor numerice alocate în coloana Order:

Tabelul I.4 Val.

Order Crearea motivului de desen Aspectul

raportului de desen

1

Creează un punct A în interiorul raportului de desen, faţă de originea O a sistemului de axe ortogonal, la coordonatele indicate în celulele Vertical şi Horizontal.

Creează punctele A, B, C în interiorul raportului de desen la coordonatele indicate faţă de originea O a sistemului de axe ortogonal.

2

Creează două puncte A şi C: punctul A este poziţionat în interiorul raportului de desen la coordonatele indicate în celulele Vertical şi Horizontal, iar punctul C se află la mijlocul

227

distanţei dintre două puncte A de pe două rapoarte 1 şi 2.

3

Creează punctele A, B şi C: punctele B şi C se află la distanţe egale între două puncte A de pe două rapoarte diferite.

4,5 şi 6 Funcţionează în mod similar valorii 3 pentru valorile 4, 5 şi 6.

c. Încadrarea şabloanelor pe materiale cu dungi pe direcţia bătăturii Restricţiile de poziţionare ale reperelor simetrice în produs se

realizează în modulul Modaris, butonul F8, funcţia Variant. Din meniul ferestrei Variant se selectează comanda Links. Din lista afişată se bifează funcţia Vertical Placing / Fixed. Se selectează, funcţia Add link după care se execută câte un click pe butonul stâng al mouse-ului pe şabloanele dorite, în punctele care urmează a fi plasate la încadrare pe aceeaşi linie verticală, respectiv pe aceeaşi dungă de pe direcţia bătăturii. Programul afişează legăturile dintre piese şi simbolul legăturii (fig.I.147 ).

Fig.I.147

228

În figura I.148 este exemplificat modul de plasare a şabloanelor în încadrare şi tipul legăturii: cele două repere sunt plasate pe acelaşi motiv al raportului de desen.

Fig.I.148

d.Încadrarea şabloanelor pe materiale cu dungi pe direcţia urzelii Pentru impunerea legăturilor în cazul dungilor longitudinale se

bifează funcţia Horizontal Placing / Fixed. În mod similar se declară legăturile dintre piese. În figura I.149 sunt afişate legăturile dintre piese şi simbolul legăturii.

Fig.I.149

În figura I.150 este exemplificat modul de plasare a şabloanelor în

încadrare şi tipul legăturii: cele două repere sunt plasate pe acelaşi motiv al raportului de desen.

229

Fig.I.150

e.Încadrarea şabloanelor pe materiale cu carouri În exemplul următor (fig.I.151) încadrarea şabloanelor se realizează

pe materiale cu carouri ceea ce impune utilizarea simultană a restricţiilor de poziţionare pe direcţia urzelii şi a bătăturii. Se propune utilizarea funcţiilor Vertical Placing/Fixed şi Horizontal Placing/ Fixed.

Fig.I.151

Fig.I.152

230

În figura I.152 este exemplificat modul de plasare a celor două repere în încadrare şi tipul legăturii: cele două şabloane sunt plasate în acelaşi poziţie faţă de desenul materialului.

I.4.3.6. Încadrarea pe materiale pliate sau tubulare În unele situaţii, material primă (ţesătură sau tricot), este furnizată

firmelor de confecţii în stare pliată sau în cazul tricoturilor realizate pe maşini de tricotat circulare, în stare tubulară (tricot care nu a fost supus operaţiei de despicare după tricotare).

Indicarea acestui tip de material se face odată cu crearea fişierului de încadrare în modulul Diamino, în momentul completării tabelului Marker generalities:

o selectarea iconului indică realizarea încadrării pe materiale pliate;

o selectarea iconului indică realizarea încadrării pe materiale tubulare;

o în cazul materialelor pliate linia de îndoire este plasată la marginea superioară a încadrării. Varianta de model (fig.I.153) se realizează conform indicaţiilor

anterioare. Exemplul este dat pentru realizarea încadrărilor pentru produsul tricou cu următoarele repere: faţă, spate şi mâneci.

Fig.I.153

La realizarea fişierului de încadrare (fig.I.154 ) unele mărimi pot

întra în încadrare cu un număr par de bucăţi iar altele cu un număr impar. În exemplul prezentat, încadrare se realizează cu două produse de mărimea 38 şi un produs de mărimea 50.

231

Fig. I.154

În aceste condiţii, reperele faţa şi spate ale mărimii 50 se plasează

obligatoriu pe linia de pliere a materialului, iar şabloanele mărimii 38 pe materialul dublat. Plierea şi poziţionarea reperelor pe marginea materialului pliat sau a tricotului tubular se realizează interactiv (fig.I.155): piesa este plasată pe marginea materialului. Obs.:

• Încadrarea poate fi realizată atât cu materialul pliat cât şi cu materialul depliat;

• Dacă materialul este pliat, şabloanele pot fi pliate numai pe marginea de sus a încadrării;

• Dacă materialul este tubular, şabloanele pot fi pliate atât pe marginea de sus cât şi pe marginea de jos a încadrării;

• Afişarea depliată a materialului (fig.I.156) se realizează prin selectarea comenzii Display, funcţia Folded fabric display ;

• Materialul tubular nu poate fi depliat; • Poziţionarea unui şablon exact pe linia de pliere (axa

orizontală a încadrării) se realizează poziţionând cursorul în suprafaţa piesei, după care se apasă tasta F8.

Fig. I.155

232

Fig.I.156

• Aspectul final al încadrării realizate pe material pliat sau tubular este prezentat în figura I.157

Fig.I.157

I.4.3.6. Modificarea parametrilor încadrării Deşi există şi alte metode, modificarea lăţimii încadrării poate fi

realizată interactiv şi prin apăsarea butonului .

233

• Dacă se apasă tasta 3, valoarea înscrisă în caseta alăturată creşte cu 1mm la fiecare apăsare;

• Dacă se apasă tasta 9, valoarea înscrisă în caseta alăturată scade cu 1mm la fiecare apăsare;

• După afişarea noii valori la care se modifică lăţimea materialului se apasă tasta Enter.

I.4.3.7.Posibilităţi de afişare a încadrării

În timpul realizării încadrării, utilizatorul dispune de posibilităţi de afişare diverse: afişarea integrală a încadrării, vizualizarea unor anumite zone, afişarea succesivă etc.

a.Afişarea completă a încadrării se realizează apăsând iconul din figura I.158.

b.Afişarea mărită a unei zone din încadrare se realizează prin

apăsarea iconului din figura I.159 Utilizatorul poziţionează cursorul în încadrare şi menţinând butonul

stâng al mouse-ului apăsat trasează un dreptunghi peste zona care urmează a fi vizualizată mărită. Totodată este afişată şi o miniatură a încadrării cu antelul Marker reduction (fig.I.160). Dreptunghiul trasat în miniatura de încadrare (Zona

mărită) poate fi deplasat în fereastra Marker reduction în vederea vizualizării altei zone din încadrare.

După utilizarea funcţiei se închide fereastra Marker reduction apăsând iconul .

c. Afişarea paginii următoare a încadrării se realizează apăsând

tasta de pe blocul numeric.

d. Afişarea paginii precedente a încadrării se realizează apăsând

tasta de pe blocul numeric.

Fig.I.158

Fig.I.159

Fig.I.160

234

e. Modificarea scării de afişare a încadrării se realizează apăsând

tasta . Apăsarea tastei îngustează lăţimea de afişare a încadrării.

Apăsarea tastei măreşte lăţimea de afişare a încadrării.

I.5.Modulul VIGIPRINT

Modulul Vigiprint este utilizat pentru tipărirea lucrărilor realizate cu

modulele Modaris şi Diamino. La lansarea în execuţie a modulului este afişata fereastra din fig.I.161.

Fereastra afişată conţine:

1. Meniul I de iconuri; 2. Meniul de comenzi şi funcţiuni; 3. Meniul II de iconuri; 4. Lista fişierelor de tipărit; 5. Comandă tipărire; 6. Căi de acces pentru citirea informaţiilor; 7. Meniul III de iconuri; 8. Buton pentru selectarea fişierelor care urmează a fi tipărite; 9. Buton pentru închiderea sesiunii de lucru cu VigiPrint.

Fig.I.161

235

I.5.1. Meniul I de iconuri

Conţine 5 grupuri şi anume: a.Plotter (fig.I.1162), care precizează:

Perifericul selectat pentru executarea tipăririi, în cazul de faţă o imprimantă Canon; Formatul foii pe care se tipăreşte, în

cazul de faţă Letter; Starea perifericului de ieşire, în

cazul de faţă - ON. b.Work mode (fig.I.163) – precizează tipul de fişier selectat pentru tipărire:

1 - fişier de tipul nume.IBA – şablon, gradat , generat cu Modaris; 2 – fişier de tipul nume.PLX sau

nume.PLA – generat cu Diamino; 3 – fişier de tipul nume.VET,

generat cu Modaris. Utilizarea acestui icon permite tipărirea tuturor şabloanelor din variantă, micşorate la scară în aşa fel încât să “încapă” pe formatul selectat. 4 - permite încărcarea unui fişier de

tipul nume.VET, cu distanţe impuse între dintre piesele ce urmează a fi tipărite.

c.Parameters (fig.I.164) precizează: Iconul 1 (fig.I.164) permite

utilizatorului să selecteze formatul fişierului ce urmează a fi tipărit. Selectarea acestui icon determină afişarea uneia dintre ferestrele din care se selectează combinaţia de extensii (.PLX, .IBA ) şi modul de scriere a extensiei (cu litere mari sau mici, apăsând litera A, fig.I.165). În cazul tipăririi încadrărilor, este afişată o fereastra din care se

Fig.I.162

Fig.I.163

Fig.I.164

Fig.I.165

Fig.I.166

236

selectează extensia fişierului (.PLX şi .MDL) şi suplimentar se tastează numele calculatorului (de exemplu, 206L1, fig.I.166). Iconul 2 (fig.I.164) este utilizat pentru stabilirea informaţiilor de tip

text care urmează să fie tipărite împreună cu fişierul. o Dacă pentru tipărire este selectat un fişier de tipul nume.IBA,

la selectarea iconului 2 este afişată ferestrei din fig.I.167. o Dacă pentru tipărire este selectat un fişier de încadrare de

tipul nume.PLX, la selectarea iconului 2 este afişată ferestrei din fig.I.126.

Fereastra din fig.I.167 permite selectarea informaţiilor de tip text care urmează a fi tipărite pe şabloane, a caracterelor de scriere şi a mărimii acestora precum şi poziţiei textului pe şablon.

Fereastra din fig.I.168 permite selectarea informaţiilor de tip text care urmează a fi tipărite pe încadrare, a caracterelor de scriere şi a mărimii a acestora precum poziţiei textului pe şabloane.

Fig.I.167

Fig.I.168

237

Butonul Heading din figura I.168 permite indicarea tipăririi parametrilor încadrării pe marginea desenului încadrării, poziţionat la începutul tipăririi (Biginning) lateral sau la sfârşitul tipăririi. Informaţiile ce urmează a fi tipărite se selectează din lista din fig.I.170, menţinând tasta Shift apăsată.

Butonul Cartouche (fig.I.170) permite selectarea informaţiilor ce urmează a fi tipărite într-un cartuş (tabel), plasat după încadrare.

În mod implicit sunt tipărite toate informaţiile privind încadrarea selectată pentru tipărire: nume, codul încadrării (dacă are), lungimea şi lăţimea încadrării, indice de utilizare, perimetrul de tăiere, data. Aceste informaţii nu pot fi modificate.

Utilizatorul dispune de trei câmpuri albe (fig.I.169) în care poate personaliza informaţiile din cartuş cu tipul de material, numărul comenzii, comentarii.

Iconul 3 (fig.I.164) permite utilizatorului să selecteze calea (directorul) de unde se citesc informaţiile despre fişierul de tipărit. Selectarea acestui icon determină afişarea unei ferestre (fig.I.171) din care utilizatorul selectează calea dorită. Pentru aceasta se execută un dublu clic în linia 1 (Part) a tabelului afişat. Din structura

Fig.I.170

Fig.I.127

238

arborescentă a directoarelor se selectează calea dorită. Adresa selectată este înscrisă în prima linie a tabelului; apăsând săgeata asociată, calea selectată este înscrisă în celelalte linii.

Iconul 4 (fig.I.164) este utilizat pentru stabilirea parametrilor de lucru ai perifericului de tipărire (fig.I.172).

Aceşti parametri sunt: viteza pe contur, viteza maximă, acceleraţia

pe contur şi acceleraţia maximă pe conturul de tipărire/tăiere. Se stabilesc în funcţie de performanţele tehnice ale perifericului de tipărire sau de performanţele sistemului automat de croire.

Iconul 5 (fig.I.164) este utilizat pentru stabilirea modului de trasare a contururilor. La selectarea iconului este afişată fereastra din figura

Fig.I.171

Fig.I.172

239

I.131. Fereastra conţine cinci câmpuri mari care permit efectuarea anumitor selecţii.

• Câmpul 1 conţine butoane pentru: o tipuri de linii alocate şablonului în Modaris; o instrumentul de desenare (cap trasare plotter) sau de tăiere (laser,

sau cuţit vertical);

o tipul de linie la trasarea pe plotter/imprimantă (linie continuă sau linie punct);

o opţiuni privind lungimea şi poziţia axelor alocate şablonului. De asemeni, în cazul şabloanelor care au alocat spaţiu de jur- împrejur (în vederea reşpănuirii) se poate selecta fie tipărirea numai a conturului suplimentat (blocking only) fie a conturului suplimentat şi a conturului real (blocking and contur).

• Câmpul 2 conţine butoane şi iconuri pentru a indica: o Poziţia piclului faţă de conturul piesei; o Tipul de linie utilizat la trasarea piclului; o Tipul de piclu şi dimensiunile acestuia : pentru piclu liniar, în I –

adâncimea, pentru picluri în U şi V - lăţimea şi adâncimea . • Câmpul 3 conţine butoane şi iconuri pentru a indica:

o Poziţia punctului interior în raport cu conturul piesei; o Dimensiunile marcajului, care poate fi: punct, cruciuliţă, cerc,

romb. • Câmpul 4 conţine scara de tipărire pe direcţiile x şi y. • Câmpul 5 reprezintă grafic selecţiile realizate de utilizator.

Fig.I.173

240

Iconul 6 (fig.I.164) este utilizat pentru stabilirea distanţelor (pe direcţiile x şi y, în mm) dintre piesele tipărite (fig.I.174), dacă pentru tipărire este selectat fişier de tipul nume.IBA. De asemeni

fereastra permite alinierea pieselor de tipărit după o axă sau realizarea unei “încadrări” cu şabloanele ce urmează a fi tipărite, în vedere utilizării economice a hârtiei.

Dacă pentru tipărire este selectat fişier de tipul nume.PLX atunci apăsarea butonului 6 (fig.I.164) determină afişarea ferestrei din figura I.175.

Fereastra permite impunerea următorilor parametri:

• Distanţa dintre două încadrări tipărite succesiv;

• Poziţia din care începe tipărirea; • Trasarea conturului complet al

pieselor cu linii comune (fig.I.176); • Modul de trasare a încadrărilor

realizate pe material dublat; • Trasarea modelului materialului.

Fig.I.174

Fig.I.175

Fig.I.176

241

I.5.2. Meniul II de comenzi şi funcţiuni Conţine următoarele comenzi:

1.Comanda File (fig.I.177) conţine funcţiile: Read order file – utilizată pentru a încărca

un fişier de tipul nume.WPL care conţine parametrii selectaţi de utilizator privind modul de tipărire. Write order file – utilizată pentru a salva

un fişier de tipul nume.WPL care conţine parametrii selectaţi de utilizator privind modul de tipărire. Exit – încheierea sesiunii de lucru cu

VigiPrint 2.Comanda Edition (fig.I.178)- conţine

funcţiile : Erase selection – funcţia este utilizată

pentru ştergerea fişierului selectat; Copy selection – utilizată pentru duplicarea fişierului ; Cut selection – utilizată pentru ştergerea fişierului sau fişierelor

selectate pentru tipărire; Paste selection – utilizată pentru refacerea

ordinii de tipărire în lista fişierelor. Funcţionează similar oricăror comenzi Copy-Paste; Select all – utilizată pentru selectarea

tuturor fişierelor din listă.

3. Comanda Preferences – conţine funcţii specifice, selectate de utilizator, pentru realizarea tipăririi (fig.I.179.a, b): Repeat - utilizată pentru tipărirea aceluiaşi fişier;

Rotation - utilizată pentru rotaţia desenului de tipărit cu 180 de grade; X Symetry - utilizată pentru simetrizarea desenului în raport cu axa X; Y Symetry - utilizată pentru simetrizarea desenului în raport cu axa Y ; Put to scale - utilizată pentru impunerea scării de tipărire indicată.

Fig.I.177

Fig.I.178

Fig.I.179.a

Fig.I.179.b

242

4 Lista fişierelor de tipărit În acest câmp sunt înscrise numele fişierelor ce urmează a fi tipărite,

împreună cu selecţiile realizate de utilizator. 5.Comandă de tipărire (fig.I.180) - apăsarea

acestui icon determină tipărirea fişierelor în ordinea în care acestea sunt înscrise în lista de tipărire.

6.Căi de acces pentru citirea informaţiilor – tabelul afişat în

fereastra principală (fig.I.161) diferă, în funcţie de ceea ce se tipăreşte. Tipărirea pieselor

În cazul în care urmează să se tipărească şabloane, calea din care se citesc informaţiile conţine două linii; Part File şi Part Lib (fig.I.181) .

Pentru încărcarea fişierului nume.IBA se execută un dublu clic în linia Part File, ceea ce determină afişarea conţinutului directorului (în cazul de faţă TEST). Se selectează fişierul şi se apasă butonul Add. Numele fişierului este înscris în linia Part File. Se revine în fereastra principală. Se transferă numele fişierului în lista de tipărire. După stabilirea parametrilor de tipărire se apasă iconul de comandă a tipăririi. Desenul va fi tipărit pe hârtie conform selecţiilor efectuate de utilizator.

Tipărirea încadrărilor Pentru încărcarea fişierului nume.PLX se execută un dublu clic în linia Marker File ceea ce determină afişarea conţinutului directorului (în cazul de faţă TEST). Sunt afişate doar fişierele cu încadrări (fig.I.182). Se selectează fişierul dorit şi se apasă butonul Add. Numele fişierului este înscris în linia Marker File. Se revine în fereastra principală. Se transferă numele fişierului în lista de tipărire. După stabilirea parametrilor de tipărire se apasă iconul de comandă a tipăririi. Desenul va fi tipărit pe hârtie conform selecţiilor efectuate de utilizator.

Fig.I.180

Fig.I.182

Fig.I.181