Curs Limbajul Vizual

8/17/2019 Curs Limbajul Vizual

1/30

LIMBAJUL VIZUALUn curs de Alexandru Condurache


2/30

Limbajul vizualun curs de Alexandru Condurache

- partea I -


3/30

Capitolul I. ÎNCADRATURILE.


4/30

Povestea limbajului vizual

Fiecare creator foloseşte diferite limbaje pentru acomunica. Orice limbaj, pentru a putea fi folosit deun artist, indiferent cărei culturi aparţine, arepropria lui gramatică, propriile lui reguli, are celpuţin un manual cu instrucţiuni de folosire. Şi

oricare dintre creatori, înainte de a încălca oricaredintre reguli, mai întâi şi le asimilează. Muzicieniiau creat notele şi partiturile. Un instrumentist, cupartitura în faţă, poate interpreta o lucraremuzicală. Artiştii plastici au descoperit reţetacreării culorilor şi a complementarităţii lor. Dacăun plastician are nevoie de culoarea portocaliu ştiecă trebuie să amestece roşu şi galben. Dacă vreasă creeze complementaritate în compoziţia sa, vapune lângă portocaliu culoarea albastru. Este de

fapt regula complementarităţii culorilor primare cucele rezultate din amestecul a două dintre ele.Scriitorii au gramatica lor – conjugări, declinări,acorduri. Actorii folosesc mimica, expresiacorporală şi arta vorbirii. Tot astfel şi cea mai nouădintre arte, cinematograful, şi-a creat propriullimbaj şi o adevărată gramatică audiovizuală. La începutul secolului trecut era un instrument folositdoar de creatorii de film. Ulterior a fost preluat delumea televiziunii şi mai recent de designerii video,

de web designerii şi de creativii din agenţiile depublicitate. Originile limbajului vizual se găsesc, înmarea lor majoritate, în arta plastică şi în fotografie.Accesul la gramatica limbajului cinematografic înţara noastră a devenit liber după anul 1990. Pânăatunci era doar un cod secret de comunicare aliniţiaţilor, adică al profesioniştilor din televiziune şicinematografie. Nici literatura de specialitate nu i-aajutat prea mult pe autodidacţi, numărul cărţilorscrise sau traduse în limba română fiind extrem

de mic chiar şi în zilele noastre. Singura şansă apasionaţilor a fost, în ultimii ani, Internetul, dar cudestule restricţii din pricina caracterului exclusivistal comunităţii creatorilor de vizual. Iar probabili-tatea de a urma o şcoală vizuală în Romania esteceva mai mare decât de a ghici toate cele şasenumere la Loto trei săptămâni consecutiv. Numărullocurilor la singura şcoală de film acreditată dinţară este de şapte la secţie de regie de film şiteleviziune şi şapte la secţia de operatori. Eu am

fost unul dintre aceia care nu au nimerit niciodatănumerele la Loto şi, la 12 ani de la terminarea şcoliide film, am decis să vă dezvălui câteva reguli alegramaticii limbajului vizual.


5/30


6/30

Plan detaliu (Detail)Prescurtare în decupajele cinematografice - P.D.

Este cea mai mică dintre încadraturi şi se referădoar la obiecte.

Planul detaliu aduce cel mai aproape de privitor unaspect de multe ori invizibil dintr-un spaţiu.Ex. - eticheta de pe gulerul unei cămăşi, urma deruj de pe filtrul unei ţigări dintr-o scrumieră, firulde păr din ţesătura unei huse auto, amprenta unuideget de pe oglinda din baie.

Planul detaliu poate crea tensiune şi suspans.Ex. - umbra unui cuţit din filmle lui Hitchcok, clanţaunei uşi care este apăsată uşor, o fereastră bătutăde vânt, semnalul de trecere peste o cale ferată.

Planul detaliu ne poate ajuta să descriem un spaţiuinteresant din punct de vedere scenografic.Ex. - un pendul vechi, cotorul unei cărţi îmbrăcate în mătase, un samovar, câteva vederi cu imaginivechi aruncate pe o masă, o pipă, un teanc de hârtii

îngălbenite ne pot introduce cu succes înatmosfera unui anticariat.

Un plan detaliu poate divulga un ucigaş în serie(urma de glonte din tocul uşii descoperită de poliţie)

01. PLAN DETALIU.

P.D. Miez de nucă P.D. Tastatură telefon

P.D. Ceas de buzunar P.D. Tastatură computer


7/30

Gros plan (Big Close-Up)Prescurtare în decupajele cinematografice - G.P.

Este cea mai mică încadratură care desemneazăpărţi de corp omenesc şi de asemenea estesingura încadratură în care se admite neglijarealuftului (a spaţiului liber existent între creştetulunui personaj şi limita superioară a unei

imagini, spaţiu ce este prezent la toate celelalte încadraturi).Exemple de gros planuri - mână care scrie, ochi,buze, ureche, buric, sân, genunchi.Gros planul este însă cel mai des folosit în

P.D. Fereastă cu muşcate

P.D. Trandafir

02. GROS PLAN.

G.P. Gură ţuguiată de femeie

Planul detaliu poate genera o puternică emoţie într-un film de dragoste (inelul de logodnă pe care îl descoperă iubita eroului principal). Planul detaliu

poate decide soarta unui proces (fotografia ampren-tei unui cauciuc în noroi) sau a unui meci de fotbal(imaginea sticlei de alcool aruncată din tribună).


8/30

decupajele cinematografice pentru a desemnafaţa unui personaj văzută de deasupra sprânce-nelor până sub buza inferioară a acestuia.

Gros planul concentrează atenţia asuprapersonajului, asupra reacţiilor şi sentimentelorpe care le transmite. Este încadratura care ne

aduce cel mai aproape într-o imagine figuraunui subiect.

Gros planul scoate în evidenţă orice detaliu, câtde mic, de pe chipul unui personaj accentuândstarea acestuia. În acelaţi timp revelează şi oricedefect, oricât de puţin ar fi acesta vizibil -riduri, coşuri, cicatrici, asimetrii ale feţei.Folosirea gros planului este recomandată încazul copiilor şi a persoanelor foarte ridate care

pot deveni chiar mai expresive prin apropiereade spectator. De asemenea, pentru accentuareaunei stări emoţionale, putem apela la cea mai„strânsă” încadratură din limbajul vizual.

La începutul secolului XX, după ce gros planulera deja folosit pe scară largă pentru forţa sadramatică şi psihologică, Jean Epstein scria: „Între spectacol şi spectator, nici o rampă. Nu privim viaţa, o pătrundem. Această pătrundere

permite toate intimităţile... este un teatru al pielii...”

G.P. Mână cu minge

G.P. Pumn strâns de bărbat

G.P. Ochi de fată

G.P. Ochii fetei privind în sus

G.P. Faţă de copil cu degetele în gură


9/30

Prim plan. (Close-Up)Prescurtare în decupajele cinematografice - P.P.

Prim planul poate fi definit ca fiind poza de buletin- omul văzut din creştet până sub linia umerilor.Este cea mai folosită încadratură în cinematografieşi televiziune. Este dimensiunea la care personajele comunică cel mai bine sentimentele. Pe de altăparte este şi proba de foc a unui actor – cât de mult

„rezistă” la prim plan. Dacă ne gândim la dimen-siunile unui ecran de mare cinematograf (20 – 25de metri) ne vom da seama că orice grimasă, oricetresărire a unui muşchi de pe faţa unuiinterpret se amplifică de zeci de ori, riscând săexagereze sau să denatureze starea personajuluipe care îl întruchipează. André Malraux defineştefericit raportul dintre încadratură, dimensiuneareală a personajelor şi percepţia spectatorului însala de spectacole: „Un actor de teatru este un cap

mic într-o sală mare; un actor de cinema, un capmare într-o sală mică.”

Prim planul este încadratura folosită pentruprezentatorii de ştiri sau de talk show-uri din

03. PRIM PLAN.

P.P. Copil blond cu ochii încrucişaţi


10/30

programele de televiziune. Spectatorul poateurmări cu uşurinţă discursul unui subiect care estefilmat la prim plan. Portretele din pictură, busturiledin sculptură, fotografiile din actele de identitatefolosesc ca încadratură, de cele mai multe ori, primplanul.

Prim planul este încadratura îndrăgostiţilor cândse sărută, a bătrânilor suferinzi, a copiilor veseli,a fotomodelelor în reclamele la cosmetice, afotbaliştilor după marcarea unui gol sau după omare ratare, a politicienilor în timpul unui discurs,a bărbaţilor în timpul bărbieritului, a piloţilor decurse în cockpit, a lunetiştilor când ochesc, a ele-vilor în bancă, a profesorilor la tablă, a mea stând înfaţa calculatorului şi scriind despre limbajul vizual.P.P. Copil care plânge P.P. Fată frumoasă

04. PLAN MEDIU.Plan mediu strâns (Medium Close Shot)Prescurtare în decupajele cinematografice - P.M.

Este un prim plan mai larg, folosit mai ales înteleviziune. Spaţiul mai mare de sub linia umerilor, în partea de jos a imaginii, este creat intenţionatpentru a introduce “burtiera” (elementul grafic al

emisiunii şi/sau numele şi calitatea vorbitorului).Aceeaşi situaţie poate apărea şi în cazulprinturilor - spaţiu pentru informaţii scrise saugrafice - logouri, alte imagini mai mici, siglelesponsorilor unui eveniment.P.M. Copil care face baie


11/30

Plan mediu (Medium Shot)Prescurtare în decupajele cinematografice - P.M.

Omul văzut din creştet până la curea (talie).Prima încadratură în care se pot vedea mâinile în întregime, iar personajul poate gesticula. Prima încadratură în care pot apărea două (the two shot)

sau, la limită, chiar trei personaje în aceeaşiimagine (the three shot).

Planul mediu poate înlocui cu succes un prim plandacă dorim să atenuăm un defect al unui vorbitor(riduri, cicatrici, asimetrii pronunţate).Planul mediu poate pune în valore un personaj- un barbat cu musculatura pectorală dezvoltată, ofemeie cu un decolteu apetisant.Planul mediu este încadratura celor care fac

acţiuni ce necesită ridicarea mâinii mai sus detalie - jucătorul de tenis de masă lovind mingea,bucătarul tocând salata, scriitorul corectândmanuscrisul, militarul salutând, dentistul folosindfreza dentară.

P.M. Familie la schi (cadru de doi)

P.M. Fetiţă cu îngheţată P.M. Mamă şi băieţel

P.M. Trei fete în faţa unui laptop (cadru de trei) P.M. Echipă de chirurgi în sala de operaţii (3 pers.)

P.M. Croitoreasă P.M. Medic ORL P.M. Medic radiolog


12/30

05. PLAN AMERICAN.Plan american (Medium Long Shot) În decupajele cinematografice - P.A. sau P.AM.

Omul văzut din creştet până sub genunchi. Este încadratura care a apărut odată cu filmele westernamericane. Pentru a putea încardra personajele cutot cu tocurile de la pistoale (ce atârnau de la brâupână la genunchi) şi fără a folosi o încadratură prealargă, s-a ajuns la compromisul „tăierii” cadruluichiar sub genunchii subiectului. Ulterior a devenitun plan folosit în interviurile mai puţin formale(Directorul unei mari companii, aşezat pe un foto-liu, într-o dicuţie liberă despre mondenitate). Este

o încadratură favorabilă pentru a creşte dinamicaunei secvenţe ce are ca subiect un personaj aflat înmişcare (un atlet într-o cursă de fond).

Planuri americane “cerute” de vestimentaţie >>>

P.AM. Bărbat în lanul de porumb P.AM. Bărbaţi la standul de biciclete


13/30

06. PLAN ÎNTREG.Plan întreg (Medium Long Shot)Prescurtare în decupajele cinematografice - P.I.

Omul văzut din creştet până în tălpi. Este încadra-tura care ne dezvăluie totul despre un personaj.Aflăm statura acestuia, vestimentaţia în întregime,armonia sau disarmonia trupului, raportul dintrediferitele părţi ale corpului. Planul întreg este

folosit adeseori în prezentările de modă sau înfotografia de produs vestimentar (ar fi dificil să nedăm seama de propunerea unui fashiondesigner dacă am folosi doar prim planul şi planulmediu, fără a putea judeca produsul în relaţie cu încălţămintea, accesoriile şi coafura).Este folosit cu precădere şi în transmisiunilesportive (aruncătorul de suliţă, săritorul în înălţime,atletul în cursă, jucătorul de golf) sau în descriereadansatorilor într-un concurs de gen.

P.I. Cuplu tânăr făcând sport P.I. Tată şi fiu la masa de lucru

P.I. Fată cu evantai galben P.I. Oameni de afaceri


14/30

07. PLAN SEMIGENERAL.Plan semi-general (Long Shot)

Prescurtare în decupajele cinematografice - P.SG.

Foarte rar întâlnită sub această denumire îndecupajele cinematografice, încadratura cuprinde întreg spaţiul de desfăşurare al unei acţiunidintr-un interior. Delimitează “decorul” acţiunii.Obiectul sau personajul filmat este îndepărtat.Precizarea „dintr-un interior” este foarteimportantă. Nu putem vorbi de un plan semi-general într-un spaţiu deschis cum ar fi o stradă, un

câmp, un stadion sau un platou montan. Raţiuneapentru care am facut această diferenţiere de planulgeneral este una de ordin fizic. Niciodată într-unspaţiu închis, delimitat de patru sau mai mulţipereţi, nu vom putea avea o imagine a spaţiului în întregime.Planul semigeneral se foloseşte cu precădere îninterioare de bloc, birouri, case. Nu îl vomfolosi pentru a desemna un cadru larg într-o halăindustrială de mari dimensiuni, în hipermarketuri

sau în săli de sport ca cele care găzduiesc meciurilede bascket american (15.000 – 42.000 de specta-tori). În aceste situaţii vom folosi termenul de plangeneral.

P.SG. Interior elegant de casă

P.SG. Depozit de materiale


15/30

Plan general (Long Shot)Prescurtare în decupajele cinematografice - P.G.

Încadratura cuprinde întreg spaţiul de desfăşurareal unei acţiuni dintr-un exterior sau dintr-uninterior de mari dimensiuni. Este încadratura careface puţin vizibile detaliile şi chiar peronajele. Decele mai multe ori o folosim pentru a descrie unspaţiu. Nu vom şti niciodată câţi spectatori sunt

la un meci de fotbal dacă am vedea doar primplanurile jucătorilor şi arbitrului, câteva grupuride spectatori şi cele două porţi. Planul general,filmat de cele mai multe ori din colţul unei peluzesau din tribuna oficială, ne ajută să ne dăm seamade capacitatea stadionului, de gradul de umplereal acestuia, de mărimea tabelei electronice şi deatmosfera din timpul jocului. Planul generaldescrie, caracterizează, defineşte un spaţiu, dar demulte ori, folosit cu inteligenţă, poate izola,

minimaliza sau chiar abandona un personaj.Să ne imaginăm cum arată un pinguin pe un bancde gheaţă fotografiat din avion, un muncitor care împinge o roabă pe un şantier imens filmat depe braţul unei macarale gigant sau un grup dealpinişti în timpul unei escalade fotografiaţi de peun alt munte sau de la baza acestuia. Planulgeneral, în filmele western americane, crează oputernică senzaţie de independenţă, de măreţie şide libertate în mijlocul naturii sălbatice (imaginea

hergheliilor de mustangi ce stârnesc în goana lornori de praf prin văile Munţilor Stâncoşi).

08. PLAN GENERAL.

P.G. Licitaţie bursieră

P.G. Intersecţie londoneză

P.G. Femeie cu pălărie la malul oceanului


16/30

P.G. Canale Grande spre faleză P.G. Containere pe platformă văzute de la înălţime

09. PLAN ANSAMBLU.

Plan ansamblu (Extreme Long Shot)Prescurtare în decupajele cinematografice - P.ANS.

Camera foto sau aparatul de filmat se găseşte încel mai îndepărtat punct posibil faţă de subiect

(personaj), evidenţiind spaţiul, decorul, peisajul,ansamblul. Foarte rar folosit şi greu de obţiunt,planul ansamblu este uzitat de regulă pentru a începe o naraţiune cinematografică sau pentru a o încheia. Pământul văzut de pe Lună, un stadion defotbal văzut din elicopter, un oraş văzut din avion,o regiune geografică văzută de pe un deal sau depe un munte sunt câteva exemple de planuriansamblu. Este o încadratură extremă care„ascunde” în totalitate obiectele şi personajele. Nu

putem identifica un om, un grup de persoane, unvehicul sau chiar o clădire într-o imagine cadrată înplan ansamblu.

P.ANS. Oraş văzut noaptea

P.ANS. Cartier cu case şi blocuri mici


17/30

P.ANS. Nave abandonate lângă Cernobil P.ANS. Zgârie nori şi poduri în apus de soare

P.ANS. Gheţar pe muntele It-Tish, Kirghizstan

P.ANS. New York - Manhatan înainte de 11.09.2005

P.ANS. Vulcanul Karymsky, Kamtchatka P.ANS. Orezărie în Pokhara, Nepal

P.ANS. Pinguin pe iceberg în Antarctica

P.ANS. Regiunea şi muntele Everest


18/30


19/30

01. UNGHIUL FRONTAL.Unghiul de filmare reprezintă înalţimea la carecamera este poziţionată faţă de scenă sau desubiectul filmat.

Unghiul frontal (unghiul neutru, al respectului).

Aparatul este aşezat în axul privirii personajuluifilmat. Acest unghi mai poartă numele de “unghi albunului simţ”. Dacă vrem să spunem o poveste, fărăa influenţa din unghiulaţie spectatorul, o vom face

folosind unghiuri frontale. Este înălţimea firească aaparatului în cazul reportajului, a documentaruluicomercial, a unui interviu dat de o personalitatesau de un om obişnuit. Dacă subiectul filmat saufotografiat este foarte înalt ne vom urca de o cutie Prim plan fotografiat în unghi frontal


20/30

sau pe un scaun pentru a fi în axul privirii acestuia.Dacă personajul este foarte mic, un pitic sau uncopil de exemplu, ne vom aşeza în genunchi. Dacăeste aşezat la masă, ne vom aşeza şi noi. Dacă esteun soldat întins pe burtă în timul unei sesiuni detrageri, ne vom întinde şi noi pe burtă cu tot cuaparat. Ne dăm seama că este de fapt, aşa cum am

mai spus, unghiul respectului din viaţa de toatezilele. Trebuie să ne comportăm în acţiunea noastrăde alegere a unghiului camerei de luat vederica atunci când urmează să dăm noroc cu o altăpersoană care stă în picioare şi, din educaţie, neridicăm de pe scaun.

Planuri detaliu fotografiate în unghi frontal

Unghiul plonjat (subiectul văzut de sus în jos).

Aparatul de filmat este poziţionat mai sus decâtaxul privirii unui personaj sau faţă de obiectulfilmat. Unghiul plonjat aplatizează perspectiva,crează senzaţia de turtire a subiectului dinimagine. Poate induce senzaţia de privire de sus, de

micşorare a unui personaj sau obiect, de apăsare,de opresiune, de stare tensionată. În cazul unuipersonaj, fruntea este mult mai mare decat bărbia.Trupul pare cu atât mai mic în raport cu capul cucât plonjarea camerei este mai accentuată. Putem

02. UNGHIUL PLONJAT.

Plan întreg fotografiat în unghi plonjat


21/30

stabili o relaţie de superioritate a unui personajfaţă de altul folosind unghiul plonjat. Personajulcare domină scena va fi filmat contraplonjat, iarcel dominat în unghi plonjat. Sunt şi situaţii în caresutem forţaţi să îl folosim - captarea de imagini depe o clădire înaltă, din avion, de pe un deal sau depe un munte, de pe o macara foarte înaltă.

03. UNGHIUL CONTRA PLONJAT.

Plan general fotografiat în unghi plonjatPlan semigeneral fotografiat în unghi plonjat

De asemenea obiectele foarte mici sau cele puţin înalte vor fi fotografiate sau filmate plonjat – unceas de mână, o farfurie, o coală de hârtie.Funcţie de gradul de plonjare a camerei, în argoulcreatorilor de imagine vom găsi două tipuri deunghiuri: unghiul călăreţului - mai puţin plonjat şiunghiul păsării sau al muştei - foarte plonjat.

Planuri detaliu fotografiate în unghi contra plonjat

Unghiul contra plonjat(subiectul văzut de jos in sus).

Aparatul este poziţionat mai jos decât axul priviriiunui personaj sau faţă de subiectul filmat. Unghiulcontra plonjat mai este întâlnit în literatură şi subdenumirea de racourci (termen folosit mai ales în pictură unde îşi are şi originea. Prima imagine

desenată în racourci a fost „Lecţia de anatomie” deRembrandt, lucrare în care cadavrul de pe masa dedisecţie este văzut de la picioare). Contra plonjeuleste ungiul care exagerează perspectiva normală.Subiectul din imagine pare mai mare decât în


22/30

realitate. Dacă surprindem un personaj în planmediu de jos în sus, umerii acestuia vor fi foarte laţiiar capul mai mic decât în realitate. Devine foarteutil, fără a exagera gradul de contra plonjare, încazul persoanelor mici de statură - filmate saufotografiate în racourci, acestea vor părea mai înalte (Kirk Douglas, ajutat de filmările în racourci,

a putut interpreta rolul principal din Gladiatorul în ciuda staturii sale - sub 1.70 m). Este unghiul defilmare al eroilor, al campionilor, al dictatorilor. Demulte ori suntem obligaţi, de contextulscenografic, să îl folosim - marea majoritate aclădirilor nu pot fi fotografiate sau filmate decât dela nivelul solului, de jos în sus.Ca şi în cazul plonjeului, întâlnim două tipuri deunghiuri contra plonjate: unghiul stomacului - uşorcontra plonjat şi unghiul broaştei - atunci când

camera este aşezată la nivelul solului.

Plan mediu şi plan general

fotografiate în unghi contra plonjat


23/30

Capitolul III. MIŞCĂRILE DE APARAT.


24/30

Nevoia cineaştilor de a mişca aparatul de filmats-a născut din dorinţa de a reproduce unghiurilesubiective ale oamenilor din viaţa de zi cu zi. Ceamai mare parte a imaginilor pe care creierul nostrule înregistrează sunt dinamice şi sunt generate fiede mişcarea corpului nostru în timpul mersului, fieprin deplasarea acestuia cu ajutorul unui vehicul

- maşină, tren, avion, bicicletă, barcă. Imaginile în mişcare ne aduc mai multă informaţie şi suntmai spectaculoase pentru cel care le priveşte. Estefrumoasă imaginea Veneţiei văzută de pe podulRialto dar parcă şi mai spectaculoasă este din

mersul unei gondole. Este încântătoare privelişteaBarcelonei de pe colina Montjuic dar nu îţi taierăsuflarea aşa cum o face o plimbare cu telegon-dola ce survolează oraşul deasupra portului deyachturi. Este ameţitoare panorama celor mai înalte piscuri ale lumii de la fereastra Everest ViewHotel dar nu poate fi comparată cu perspectiva

ireală a lanţului himalayan văzută din avion. Pentrua aduce spectatorului acasă spectacolul lumii înmişcare, cinematograful a inventat trepiedul,macaraua, şinele şi căruciorul de traveling, skycam-ul,

01. PANORAMAREA.Panoramarea (Pan)

Panoramarea este mişcarea aparatului în jurulaxului propriu. Aparatul de filmat imită de faptmişcarea capului omenesc. Folosim mişcarea depanoramare atunci când urmărim un personaj sauun vehicul care se deplasează. Obiectul în mişcaredictează sensul şi viteza panoramării. Descriereaunui spaţiu, interior sau exterior poate fi făcutăcu ajutorul pan-ului. În interiorul unei case vechi

putem introduce spectatorul în atmosfera timpuluicu o mişcare lentă de panoramare. Mişcarea poate juca un rol descriptiv sau unul narativ. Se poatesubstitui şi unghiului subiectiv al unui personaj –un bărbat urmăreşte cu privirea o femeie frumoasăpe stradă: filmăm prim planul bărbatului care întoarce capul de la stânga la dreapta urmat în montaj de unghiul subiectiv al acestuia,mişcarea de panoramare de la stânga la dreaptace urmăreşte femeia. Tipurile de panoramare

– orizontală (stânga-dreapta sau dreapta -stânga)şi verticală (sus-jos sau jos-sus). Panoramareaverticală poate descrie o clădire înaltă, un munte,un manechin pe podiumul de modă, o succesiunede obiecte aşezate unul deasupra celuilalt.


25/30

Raff-ul

Raff-ul este o mişcare de panoramare executată

extrem de rapid. În imagine detaliile nu se maidisting. Este folosit de regulă ca efect de legătură între două imagini în mişcare. Durata lui este foartescurtă în montajul final, între un sfert şi o jumătatede secundă.

02. TRANSFOCATORUL.

Mişcare de raff - echipă de fotbal american

Transfocarea (Zoom)

Transfocarea este o falsă mişcare de aparat. Întimpul transfocării nu se schimbă nici punctul destaţie al camerei şi nici poziţia acesteia. Doar îninteriorul “obiectivului transfocator” se mişcă ungrup de lentile ce modifică parametrii optici ai

acestuia, respectiv distanţa focală. Transfocareacreează senzaţia de îngustare a privirii. De fapt,

modifică perspectiva prin schimbarea distanţeifocale (distanţa focală este dată de distanţa încentimetri dintre lentila inferioară şi lentilasuperioară a unui obiectiv; focală scurtă 18 - 35mm, focală lungă 80 - 300 mm).


26/30

03. TRAVELING-UL.

Tipurile de transfocare

a. Transfocator înainte (Zoom In)Obiectivul transfocator este la începutul filmăriiunul cu focală scurtă, cu profunzime de câmpcrescută şi cu unghi mare de cuprindere a imaginiipentru ca la finalul mişcării înainte să devină un

obiectiv cu focală lungă, fără profunzime de câmpşi cu unghi de cuprindere mic. Senzaţia vizuală pecare ne o dă o transfocare înainte este decomprimare a spaţiului. Planul îndepărtat dincadru vine tot mai aproape şi devine tot mai neclar,iar unghiul de vedere se îngustează. Subiectulfilmat se măreşte în cadru.

b. Transfocator înapoi (Zoom Out)Este reversul transfocatorului înainte. Senzaţiavizuală pe care ne o dă o transfocare înapoi estede decomprimare a spaţiului. Planul îndepărtat dincadru se depărtează de subiect şi devine tot maiclar, iar unghiul de vedere se lărgeşte. Subiectulfilmat se micşorează în cadru. Este mişcarea de

aparat cel mai puţin recomandată. Crează discon-fort spectatorului din pricina modificărilor nefireştide perspectivă despre care am vorbit. Apariţiaobiectivului transfocator s-a produs dintr-onecesitate de ordin tehnic – înlocuirea turelei deobiective cu care era echipată camera de luatvederi. Obiectivul transfocator nu face altceva decâtsă înlocuiască o trusă de obiective cu focale diferite.

Traveling-ul

Traveling-ul este mişcarea de aparat realizatăprin schimbarea punctului de staţie al acestuia.Aparatul de filmat imită mersul uman sau imagineavăzută prin geamul unui vehicul aflat în mişcare.Deplasarea camerei se poate face cu ajutorul unui

cărucior, folosind şine drepte sau curbe. Se poatefolosi şi un dispozitiv format din cabluri ancorate

între două puncte fixe - sky cam (cablurile pot fimontate între două clădiri şi camera culisează peele fiind tractată cu un alt cablu). De asemeneaaparatul de filmat poate fi purtat chiar decameraman pe un dispozitiv construit pe principii

Transfocator înapoi. La începutul mişcării (P.P.), fundalul este neclar şi profunzimea de câmp redusă.

Pe măsură ce cadrul se lărgeşte (P.I.), fundalul devine tot mai clar şi profunzimea de câmp creşte.

Traveling înapoi. La începutul mişcării (P.P.) imaginea are profunzime de câmp şi fundalul este clar. Pe măsură ce cadrul se lărgeşte (P.I.), fundalul îşi păstrează claritatea, iar profunzimea de cîmp e constantă.


27/30

giroscopice ce compensează mişcările corpuluiomenesc - steady cam. Cu ajutorul steadycam-lui camera este montată şi filmează fărătrepidaţii din maşini, elicoptere, avioane, trăsuri,etc. Mişcarea de traveling crează o puternicăsenzaţie de dinamism asupra spectatorului.Implicarea în acţiune a celui care priveşte este mult

mai mare. Un bun exemplu este folosirea în ultimiiani, pe scară largă, a mişcării de traveling întransmisiunile sportive – camera suspendată întavan care urmăreşte gimnasta în timpulexerciţiului la sărituri, camera pe şină comandatăprin motor electric care se deplasează odată cuatleţii din cursele de fond, camerele montate pemaşinile care preced alergătorii din cursele deciclism, minicamerele instalate în cockpit-urilebolizilor de Formula 1, camerele subacvatice care

urmăresc înotătorii în bazinele olimpice.

De cele mai multe ori mişcarea de traveling estefolosită pentru a susţine mişcarea unui personajsau a unui vehicul. Dinamica imaginii este foartemare deoarece, odată cu deplasarea subiectului,se modifică şi planul doi, respectiv cadrul sceno-

grafic. De exemplu, dacă urmărim în traveling omaşină care goneşte pe străduţele întortocheatedin Marsilia avem ocazia să-i arătăm spectatoruluişi decorul mediteranean al oraşului francez. Existăsituaţii în care avem de a face cu trei planuri înmişcare şi atunci dinamica este şi mai mare. Dacăfilmăm, folosind mişcarea de traveling, un călăreţ

într-o pădure, avem un plan primar alcopacilor care curg în mare viteză prin faţaaparatului de filmat, un plan secundar alpersonajului călare şi un plan terţiar al copacilordin spatele personajului care se mişcă în imaginecu o viteză mult mai mică decât primul plan.

Travelingul poate fi însă folosit şi ca o mişcaredescriptivă. Putem face o mişcare de traveling prinfaţa unei galerii formată din suporterii unei echipe.

Putem descrie şi interiorul unei case sau al unuimuzeu. Travelingul, realizat din avion, ne poatearăta lumea sălbatică a junglei amazoniene. De pefereastra unui vagon de tren aflat în mişcare putemvedea Defileul Oltului sau Valea Prahovei.

Succesiune de cadre surprinse de aparatul de filmat în timpul mişcării de traveling lateral

Aparatul de filmat se deplasează de la stânga la dreapta imaginii - traveling lateral


28/30

Tipurile de traveling

a. Traveling-ul înainteAparatul se mişcă spre subiectul filmat trecândprintr-o succesiune de planuri de la unul larg (plangeneral de exemplu) până la unul mai strâns (primplan). Traveling-ul înainte implică mai puternic

emoţional spectatorul, aducându-l mai aproape demiezul unei acţiuni. b. Traveling-ul înapoiAparatul se depărtează de subiectul filmat trecândprintr-o succesiune de planuri de la unul strâns(gros plan de exemplu) la unul larg (plan întreg).Traveling-ul înapoi detensionează spectatorul,depărtându-l de tensiunea unei secvenţe. c. Traveling-ul lateral (stânga-dreapta saudreapta-stânga)

Travelingul lateral descrie un spaţiu sau o acţiune,păstrând subiectul în atenţia spectatorului,indiferent de viteza de deplasare pe întreagadurată a mişcării.

d. Traveling-ul circularTravelingul circular ne descrie un subiectexecutând o mişcare în arc de cerc sau chiar încerc. Rotindu-ne cu camera în jurul unui personajputem avea o descriere de ansamblu a cadrului

scenografic în care acesta se află. Subiectul filmatva rămâne întotdeauna în centrul cadrului, iar înplanul doi se va derula imaginea spaţiului în careare loc acţiunea. e. Traveling-ul vertical (sus-jos sau jos-sus)Traveling-ul vertical poartă şi numele de liftdeoarece imită mişcarea acestuia. De puţine ori

avem ocazia în realitate să vedem o imagine dintraveling vertical – doar în cazul în care folosim unlift exterior al unei cladiri, dacă suntem agăţaţi încârligul unei macarale aflată în funcţiune sau dacăsărim cu coarda de bungee jumping. În cinematografie, mişcarea de traveling verticaleste obţinută cu un dispozitiv numit macara sau,pentru mişcari mai puţin ample, cu un alt dispozitivnumit dolly. Mişcarea de macara este foarte des întâlnită în transmisiile concertelor din cadrul

programelor de televiziune. Avem imagineagenerală a scenei şi camera coboară, de multe oricombinată cu o mişcare de înaintare, până ajungela prim planul solistului. Macaraua este folosită şi în spatele porţilor de fotbal de multe ori fiind chiarvizibilă ca dispozitiv. Instalând o macara pe uncărucior de traveling putem obţine mişcăricombinate de traveling lateral, înainte sau înapoicu mişcări de macara jos-sus sau sus-jos.

T R A

V E L I N G Î N A I N T E

Punctul de staţie final în mişcarea de traveling înainte

a aparatului de filmat

Puncte intermediare de staţie

ale aparatului de filmat

pe durata traveling -ului

Punctul de staţie iniţial

în mişcarea de traveling înainte

a aparatului de filmat


29/30

04. TRANS-TRAVUL.Trans-travul

Este o mişcare compusă prin corelarea dintre untraveling înainte sau înapoi şi o transfocare însensul opus mişcării de traveling. Dacă travelinguleste înainte vom face o mişcare de transfocator înapoi cu aceeaşi viteză cu care se deplaseazăaparatul şi viceversa. Trans-travul a fostdescoperit în studiourile Buftea de doi români:Sergiu Huzum şi Toma Răduleţ în timpul filmărilorde la pelicula „Duminică la ora şase” în regia luiLucian Pintilie. Senzaţia optică creată prin mişcarea

de trans-trav este aceea că fundalul se apropie sause depărtează de subiectul filmat, încadraturaacestuia rămânând neschimbată. Inventatoriimişcării s-au folosit de fapt de diferenţa dintretraveling-ul înainte sau înapoi şi transfocarea înainte sau înapoi - traveling-ul nu modificăperspectiva pe când transfocatorul o face.

De exemplu: avem un personaj care stă nemişcat înmijocul unei străzi. În spatele personajului, un

peisaj urban, copaci, blocuri, maşini parcate.Cadrăm personajul la prim plan cu trasfocatorulstrâns la maxim, adică folosind o focală lungă.Pornim mişcarea de traveling înainte. În modnormal încadratura s-ar schimba în gros plan, apoi în gros planuri tot mai strânse. Dacă simultan cumişcarea de traveling înainte pornim o mişcarede transfocator înapoi, încadraturile ar trebui sădevină din ce în ce mai largi (plan mediu, planamerican... etc). Prin compensarea mişcărilor şi prin

corelarea vitezelor, încadratura va rămâne aceeaşide la care am pornit, adică prim plan. Daramintindu-ne de efectul unui transocator înapoi,acela de decomprimare a spaţiului şi de creştere aprofunzimii de câmp prin tranziţia spre o focală maiscurtă, vom crea senzaţia că decorul din spatelepersonajului se depărtează şi devine tot mai clar.

05. ÎNGHEŢAREA TIMPULUI. Îngheţarea timpului

Am numit astfel mişcarea deoarece nu are unnume în dicţionar şi pentru că acesta este efectul

vizual obţinut prin folosirea ei. Personajul dinimagine este nemişcat în timp ce decorul din faţaşi din spatele acestuia se mişcă. Ca şi trasfocatorul,este o falsă mişcare de aparat. În realitate nimic nu


30/30

se mişcă. Poate fi obţinută cu ajutorul unui numărfoarte mare de aparate fotografice sau de filmat.Acestea sunt instalate la distanţă egală între ele şisunt declanşate simultan. Să luăm exemplul uneimişcări circulare. Avem un personaj care scapă unobiect din mână. În momentul în care obiectul seaflă încă în aer, declanşăm simultan 25 de

aparate de fotografiat, montate circular, la distanţăegală unul de celălalt. Aparatele se află la aceeaşi înălţime, fiind dispuse pe un arc de cerc de 180 degrade. Vom obţine 25 de fotografii din 25 deunghiuri diferite ce vor avea impresionatăimaginea personajului nostru şi a obiectului în

aer. Ţinând cont de simultaneitatea fotografierii, înseamnă că personajul şi obiectul sunt exact înaceeaşi poziţie. Asamblând în computer cele 25 deimagini vom obţine o mişcare de traveling circular,cu durata de 1 secundă (formatul PAL folosit înEuropa are 25 de imagini pe secundă). În timpulmişcării de traveling personajul este nemişcat în

timp ce cadrul scenografic, fundalul, va fi derulatprin faţa spectatorilor. Efectul a fost descoperit deun adolescent în timp ce se juca în podul casei cumai multe aparate de fotografiat. A fost dezvoltat şidus la perfecţiune în seria cinematografică Matrix.

Date post:	06-Jul-2018
Category:	Documents
Upload:	nicoleta-maican
View:	256 times
Download:	4 times

Curs Limbajul Vizual

Documents