Curs Legislatie Rutiera 1

Şcoala de conducători auto ELLYSSA DRIVING SCHOOL

Curs pentru uz intern de legislaţie rutieră, conduită preventivă, prim ajutor, conducere ecologică şi noţiuni de mecanică auto

pag. 1 S.C. Ellyssa Driving School S.R.L. str. Al. IpsilantI nr. 39 Iaşi, J 22/1184/2010; CUI: 27349232; www.ellyssa.ro [email protected] 0747095006 ; 0752295969 ;

0770763707

CURS DE LEGISLAŢIE RUTIERĂ CONDUCERE PREVENTIVĂ CONDUCERE ECOLOGICĂ PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE ACCIDENT NOŢIUNI DE MECANICĂ AUTO

PENTRU UZ INTERN

LEGISLAŢIE RUTIERĂ ACTE NORMATIVE CARE REGLEMENTEAZĂ CIRCULAŢIA RUTIERĂ ÎN ROMÂNIA

1. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului României nr.195/2002, completată şi modificată, privind circulaţia

pe drumurile publice. 2. Regulamentul de aplicare a O.U. - 2006. 3. Ordonanţa 43 (r1) - privind regimul drumurilor-1997. 4. Reglementare - privind Inspecţiile Tehnice Periodice -1998. 5. Reglementare - privind Condiţii tehnice -2003. 6. Ordinul 1501/2006 al M.A.I. privind înmatriculările, înregistrările şi radierea vehiculelor. 7. Hotărâri ale Consiliilor Locale. 8. Convenţia internaţională asupra circulaţiei rutiere de la Viena - 1968.

http://www.ellyssa.ro/�

mailto:[email protected]�




0770763707

SISTEMUL CIRCULAŢIEI RUTIERE PREZENTARE GENERALĂ

Circulaţia rutieră este activitatea de folosire a drumului deschis circulaţiei publice de către participanţii la trafic pentru deplasare, transport de persoane sau bunuri, efectuarea de lucrări, precum şi raporturile juridice apărute în urma folosirii drumului public. Această activitate se constituie într-un sistem propriu, bine definit şi delimitat de alte activităţi.

Sistemul, în general, este un ansamblu ordonat de elemente, caracterizat prin interacţiune şi interconexiune, capabil să realizeze, sub acţiunea a diverşi stimuli, obiective cu anumite performanţe. Sistemul circulaţiei rutier este compus din următorii factori (elemente):

- factorul rutier - drumul, ce este o cale terestră destinată şi deschisă circulaţiei publice, vehiculelor şi pietonilor, cu semnalizare pe orizontală şi verticală, cu elemente geometrice, locuri periculoase, etc.;

- factorul tehnic - vehiculul, de la cel mai simplu, tras sau împins, care foloseşte ocazional drumul, până la cel mai modem autovehicul care se deplasează în mod obişnuit pe drumul public;

- factorul uman - omul în toate ipostazele sale de participant la trafic: pieton, călător ori conducător.

Omul este conducătorul sistemului circulaţiei rutiere. El trebuie să fie conştient de rolul său şi de complexitatea interacţiunii între participanţii la trafic.

Obiectivul sistemului este efectuarea de transporturi de mărfuri şi persoane sau de servicii, în deplină siguranţă, fără evenimente rutiere.

FACTORUL RUTIER – DRUM

Drumul = cale de comunicaţie terestră, alta decât calea ferată, amenajată pentru circulaţia vehiculelor şi a pietonilor.

Din drum fac parte şi: podurile, viaductele, pasajele denivelate, tunelurile, construcţiile de apărare şi consolidare, trotuarele, pistele pentru biciclişti, locurile de parcare, plantaţiile rutiere, indicatoarele de semnalizare rutieră, terenurile din zona drumului, clădirile de serviciu precum şi orice alte construcţii, amenajări sau instalaţii destinate apărării ori exploatării dramurilor. După Legea privind regimul drumurilor, drumurile pot fi clasificate astfel: a) după destinaţie: b) din punct de vedere funcţional şi administrativ-teritorial; c) după semnalizarea rutieră. a) pot fi: - drumuri publice. - drumuri de utilitate privată.

Drumul public - este orice cale de comunicaţie terestră, destinată trai "icul ui pietonal sau rutier, dacă este deschisă circulaţiei publice.

Drumul de utilitate privată - este închis circulaţiei publice, fiind deschis doar pentru transporturi ale utilităţii în cauză. b) pot fi: - de interes naţional, acestea fiind; autostrăzi, drumuri expres, drumuri naţionale şi drumuri naţionale europene.

- de interes judeţean, acestea fiind: drumuri judeţene. - de interes local, acestea fiind: drumuri comunale, drumuri vicinale şi străzi.






0770763707

c) pot fi: - deschise circulaţiei publice - închise circulaţiei publice. IDENTIFICAREA DRUMURILOR

- în afara localităţilor şi în localităţi rurale, drumurile se identifică după culoarea calotei bornei kilometrice: Roşu = drum naţional; Albastru = drum judeţean; Galben = drum comunal; Verde = autostradă sau drum naţional – european;

- în localităţi urbane, drumurile se identifică prin indicatoare de orientare, culorile acestora având aceleaşi semnificaţii. Drumurile de utilitate privată se recunosc după indicatorul „Accesul interzis” şi un panou cu inscripţia: "Drum închis circulaţiei publice". ELEMENTELE GEOMETRICE ALE DRUMULUI în afara localităţilor: şanţ, acostament şi parte carosabilă; Partea carosabilă - este porţiunea drumului public pe care circulă, de regulă, vehiculele. în localităţi: trotuar, bordură, rigolă şi parte carosabilă. CLASIFICAREA DRUMURILOR DUPĂ ELEMENTELE GEOMORFlCE a) în plan transversal

- drum în rambleu (umplutură) - partea carosabilă este deasupra nivelului terenului înconjurător; - drum în debleu (săpătură) - partea carosabilă este sub nivelul terenului înconjurător, - drum mixt - având porţiuni atât în rambleu cât şi în debleu.

b) în plan orizontal - drum în palier - fără curbe; - drum în aliniament - nici nu urcă, nici nu coboară; - drum în curbă (la dreapta, stânga, succesiuni); - drum în rampă - la urcare; - drum în pantă - la coborâre.

MIJLOACE DE SEMNALIZARE RUTIERĂ

I. Semnalizarea verticală - reprezentată de indicatoare pentru circulaţia rutieră. Indicatoarele - sunt semne ce se instalează pe lateralele drumului public ori suspendat deasupra părţii

carosabile. Indicatoarele se instalează, de regulă, pe partea dreaptă a sensului de mers. în cazul în care condiţiile

locale împiedică observarea din timp a indicatoarelor de către conducătorii cărora li se adresează, ele se pot instala ori repeta pe partea stângă, în zona mediană a drumului, pe un refugiu ori spaţiu interzis circulaţiei vehiculelor, deasupra părţii carosabile sau de cealaltă parte a intersecţiei, în Ioc vizibil pentru toţi participanţii la trafic. Indicatoarele pot fi însoţite de panouri cu semne a di ţi o na le conţinând inscripţii sau simboluri care le






0770763707

precizează, completează ori limitează semnificaţia. Seninele adiţionale se pot aplica pe panouri ce includ indicatoare ori chiar pe indicatoare, dacă înţelegerea semnificaţiei acestora nu este afectat^

Semnificaţia indicatoarelor este valabilă pe întreaga lăţime a părţii carosabile deschisă circulaţiei conducătorilor cărora li se adresează.

Pentru informaţii, avertizări sau reguli aplicabile temporar, se folosesc aceleaşi indicatoare, însă pe fond galben. Indicatoarele pot fi:

1. de avertizare - atrag atenţia că urmează să se intre pe un sector de drum periculos; - semnificaţia lor poate începe din locul unde sunt amplasate; - se mai pot instala înaintea locului periculos, la o distanţă de maximum 50 m în localităţi, între

100 m şi 250 m în afara localităţilor, respectiv între 500 m şi 1.000 m pe autostrăzi şi drumuri expres. Când condiţiile din teren impun amplasarea la o distanţă mai mare, sub indicator se instalează panoul adiţional: "Distanţa între indicator şi începutul locului periculos" ;

- obligă, în general, Ia mărirea atenţiei, uncie chiar Ia reducerea vitezei. 2. de reglementare, acestea putând fi: a) de prioritate b) de interzicere sau restricţie; - interzic fie accesul pe un sector de drum, fie executarea unei manevre;

- semnificaţia acestora începe sau este aplicabilă din dreptul lor şi încetează în prima intersecţie, dacă alte semnalizări nu precizează lungimea sectorului pe care se aplica ori alte indicatoare nu anunţă sfârşitul zonei;

* dacă se instalează la începutul unei localităţi, semnificaţia lor este valabilă până la sfârşitul localităţii, dacă nu se dispune altfel; c) de obligare;

- obligă la executarea unei anumite manevre, ta ocolire etc., 3. de orientare şi informare, acestea putând fi:

a) de orientare; b) de informare; c) de informare turistică; d) panouri adiţionale; e) indicatoare kilometrice si hectometrice.

4. mijloace de semnalizare a lucrărilor, care cuprind: a) indicatoare rutiere temporare; b) mijloace auxiliare de semnalizare a lucrărilor.

II. Semnalizarea orizontală - reprezentată de marcaje pentru circulaţia rutieră.

Marcajele - servesc la organizarea circulaţiei, avertizarea sau îndrumarea participanţilor la trafic. Acestea pot fi folosite singure sau împreună cu alte mijloace de semnalizare rutieră pe care le completează sau le precizează semnificaţia.

Marcajele se aplică pe suprafaţa părţii carosabile a drumurilor modernizate, pe borduri, pe lucrări de artă, pe accesorii ale drumurilor, precum şi pe alte elemente şi construcţii din zona drumurilor.

Marcajele pot fi :

1. longitudinale: a) de delimitare a părţii carosabile;






0770763707

b) de separare a sensurilor de circulaţie; c) de delimitare a benzilor de circulaţie;

Marcajele longitudinale pot fi:

- continue - interzicându-se încălcarea lor; - discontinue - au caracter orientativ, permiţându-se încălcarea lor.

În cazul unui marcaj mixt, se respectă semnificaţia marcajului cel mai apropiat de direcţia de deplasare.

Pe autostrăzi, pe drumuri expres şi pe drumuri naţionale europene, la extremităţile părţii carosabile se aplică marcaje rezonatoare, pentru avertizarea conducătorilor la ieşirea de pe partea carosabilă. Circulaţia modernă se desfăşoară pe benzi.

Prin bandă de circulaţie se înţelege oricare din subdiviziunile longitudinale ale părţii carosabile, materializată prin marcaje rutiere sau prin alte mijloace, dacă are o lăţime corespunzătoare pentru circulaţia într-un sens a unui şir de vehicule.

Benzile au, în general, lăţimea de trei metri, putând fi: curente, de accelerare ori de accelerare, rezervate mijloacelor de transport în comun, destinate circulaţiei vehiculelor lente, de stocaj - pentru virajul la stânga, cu circulaţie reversibilă ori de urgenţă - pe autostrăzi. 2. transversale: pentru traversare pietoni, pentru traversare biciclişti, pentru oprire, pentru cedarea trecerii, de reducere a vitezei în curbe fără vizibilitate. 3. diverse: de ghidare, sub formă de inscripţii, sub formă de săgeţi, de interzicerea opririi ori a staţionării, pentru spaţii interzise circulaţiei, pentru locuri de parcare, sub formă de săgeţi, inscripţii, etc. 4. laterale: pe intersecţii denivelate, pe lateralele drumurilor, pe parapete, pe stâlpi, pe pomi, pe borduri III. Semnale luminoase: 1. Semnalele semaforului electric: - Roşu - oprire - Verde-liberă trecere - Galben - atenţie, oprire 2. Semnalele lămpii cu lumină galbenă intermitentă: - obligă la reducerea vitezei şi la respectarea celorlalte reguli din zona în care este instalată lampa. 3. Semnatele lămpii cu lumină verde intermitentă: - obligă la reducerea vitezei şi acordarea priorităţii celor cu care se intersectează. 4. Semnalele lămpii cu tu mină roşie alternativ intermitentă: - obligă la oprire pe toată durata emiterii semnalelor. 5. Semnalele lămpii cu lumină albă intermitentă: - obligă în reducerea vitezei, permiţând traversarea căii ferate. IV. Semnalele poliţistului care dirijează circulaţia:

Îndrumarea, supravegherea şi controlul respectării normelor de circulaţie rutieră pe drumurile publice se fac de către Poliţia rutieră, care are obligaţia să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora.

În exercitarea atribuţiilor de dirijare a circulaţiei, poliţiştii rutieri sunt obligaţi să poarte uniformă cu înscrisuri şi însemne distinctive, fiind plasaţi astfel încât să poată fi observaţi şi recunoscuţi cu






0770763707

uşurinţă de către participanţii la trafic. Semnalele poliţistului care dirijează circulaţia au următoarele semnificaţii;Art.SS-R

© braţul ridicat vertical semnifică „Oprire" pentru toţi cei care se apropie, indiferent din ce direcţie vin;

© braţul sau braţele ridicate orizontal semnifică „Oprire" pentru cei care, în direcţia lor de deplasare ar intersecta braţul sau braţele poliţistului. După ce a dat acest semnal, poliţistul poate cobori braţul sau braţele, poziţia lui semnificând, de asemenea, „Oprire";

© pe timpul nopţii, semnalul de „Oprire" se dă prin balansarea bastonului de circulaţie, reflectorizant sau cu lumină roşie;

© rotirea braţului semnifică „Mărirea vitezei"; © balansarea braţului în plan vertical semnifică „Reducerea vitezei". În funcţie de locul în care se află, poliţistul poate da şi alte semnale: să se treacă prin faţa ori prin

spatele său, să se ocolească obstacole, unii sa" oprească alţii să-şi continue deplasarea, etc. Pentru oricare din semnalele date, poliţistul poate folosi şi fluierul.

Când semnatul de oprire se adresează unui anume conducător, acesta este obligat să oprească pe partea dreaptă a drumului, cât mai aproape de trotuar sau acostament ori, dacă este posibil, în afara părţii carosabile.

Conducătorul vehiculului oprit la semnalul regulamentar al poliţistului rutier sau, după caz, al poliţistului de frontieră, este obligat să rămână în vehicul, cu mâinile pe volan, iar ceilalţi pasageri să nu deschidă portierele, respectând indicaţiile poliţistului.

Poliţistul rutier aflat într-un autovehicul al poliţiei poate executa semnale cu braţul, cu sau fără baston reflectorizant, acestea având aceleaşi semnificaţii ca mai sus.

Poliţistul rutier aflat într-un autovehicul al poliţiei poate utiliza şi dispozitive luminoase cu mesaje variabile pentru a transmite dispoziţii sau indicaţii celor din trafic. Aceste semnale pot fi adresate concomitent cu transmiterea unui apel prin amplificatorul de voce. V. Semnalele speciale de avertizare. luminoase şi sonore:

Semnalele speciale de avertizare luminoase sunt emise intermitent de dispozitivele de iluminare montate pe autovehicule (lumini giratorii) şi au următoarele semnificaţii:

a) lumina roşie - obligă participanţii la trafic să oprească în direcţia de mers, cât mai aproape de marginea drumului;

b) lumina albastră - obligă participanţii la trafic să reducă viteza şj să acorde prioritate de trecere;

c) lumina galbenă - obligă participanţii Ia trafic să circule ai atenţie. Sunt autorizate să utilizeze semnale speciale de avertizare luminoase: a) pentru lumina roşie - autovehiculele aparţinând poliţiei şi pompierilor; b)pentru lumina albastră - autovehiculele aparţinând poliţiei, jandarmeriei, poliţiei de frontieră, serviciului de ambulanţă sau medicină legală, protecţiei civile, N4i ai sterul ui Apărării care însoţesc coloane militare, unităţilor speciale ale Serviciului Român de Informaţii şi ale Serviciului de Protecţie şi Pază, Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiţiei precum şi autovehiculele de serviciu ale procurorilor criminalişti din Ministerul Public; c) pentru lumina galbenă - autovehiculele cu mase şi/sau gabarite depăşite on care însoţesc asemenea autovehicule, cele care transportă anumite mărfuri ori substanţe periculoase, cele destinate diverselor






0770763707

lucrări pe drumuri, curăţeniei străzilor, deszăpezirii acestora sau tractării, transportului şi depanării autovehiculelor rămase în pană ori avariate, precum şi tractoarele care tractează utilajele agricole şi tehnologice agabaritice.

Autovehiculele prevăzute cu lumini giratorii roşii şi/sau albastre trebuie să fie echipate şi cu mijloace speciale sonore de avertizare. Ele se mai numesc şi autovehicule cu regim de circulaţie prioritar.

Semnalele mijloacelor speciale de avertizare, luminoase şi sonore se folosesc de către conducătorii autovehiculelor cu regim de circulaţie prioritar numai dacă intervenţia sau misiunea impun urgenţă.

Se interzice utilizarea semnalelor mijloacelor de avertizare sonoră separat de cele luminoase. Pe autovehiculele aparţinând poliţiei şi pe cele prevăzute cu lumini giratorii de culoare galbenă pot fi

instalate şi dispozitive luminoase cu mesaje variabile, destinate participanţilor la trafic. VI. Semnalele celorlalţi conducători: © conducătorii de vehicule - pot da semnale cu braţul; © conducătorii de autovehicule - pot da semnale:

- cu luminile instalaţiei de iluminat-semnalizare; - cu luminile "STOP", roşii, din spate, la acţionarea frânei de serviciu; - sonore; - cu braţul.

Folosirea luminilor şi a claxonului

Conducătorii de autovehicule sunt obligaţi să folosească instalaţiile de iluminat - semnalizare ale acestora, după cum urmează:

a) luminile de poziţie - pe timpul imobilizării autovehiculului pe partea carosabilă în afara localităţilor, de la lăsarea serii şi până în zorii zilei, precum şi ziua când plouă torenţial, ninge abundent sau este ceaţă densă ori în alte condiţii care reduc vizibilitatea pe drumul public;

b) luminile de întâlnire sau de drum - în mers, atât în localităţi, cât şi în afara acestora, după gradul de iluminare a drumului public;

c) luminile de întâlnire şi cele de ceaţă - pe timp de ceaţă densă; d) luminile de întâlnire pe timpul zilei:

- când plouă torenţial, ninge abundent ori în alte condiţii care reduc vizibilitatea pe drum; - când conduc motociclete sau mopede precum si autovehicule ce însoţesc coloane militare

sau cortegii, transportă grupuri organizate de persoane, tractează alte vehicule ori transportă mărfuri sau produse periculoase;

- când circulă prin tunel; - când circulă pe autostrăzi, pe drumuri expres şi pe drumuri naţionale europene.

e) luminile indicatoare de direcţie (de semnalizare) - pentru semnalizarea schimbării direcţiei de mers, inclusiv la punerea în mişcare.

Obs. Conducătorii vehiculelor cu două roţi, precum şi a celor cu tracţiune animala, împinse sau trase cu mâna, semnalizează cu cel puţin 25m înainte de efectuarea manevrelor. Intenţia opririi acestor vehicule se semnalizează prin balansarea braţului drept în plan vertical;

f) luminile de întâlnire - concomitent cu reducerea vitezei - pe timpul nopţii, la apropierea a două autovehicule care circulă din sensuri opuse, de la o distanţă de cel puţin 200 m. Când conducătorul de autovehicul se apropie, pe timpul nopţii, de un alt autovehicul care circulă în faţa sa, este obligat să folosească luminile de întâlnire de la o distanţă de cel puţin 100 m;






0770763707

g) alternativ luminile de întâlnire cu cele de drum - pe timpul nopţii sau în condiţii de vizibilitate redusă, precum şi Ia apropierea de o intersecţie nedirijată de semnale luminoase sau de către poliţişti, dacă nu se încalcă astfel prevederile pct. f ;

h) luminile de avarie - când autovehiculul este remorcat, dacă a fost avariat ori a rămas în pană şi nu a putut fi scos în afara părţii carosabile sau dacă se deplasează foarte lent, constituind el însuşi un pericol pentru ceilalţi participanţi la trafic. De asemenea, se mai folosesc în mod succesiv, în ordinea opririi, când această manevră este impusă de blocarea circulaţiei pe sensul de mers;

i) claxonul - ori de câte ori este nevoie pentru evitarea unui pericol imediat şi de la cel puţin de 25m de cei cărora i se adresează, pe o durată de timp care să asigure perceperea semnalului şi fără să-i determine la mişcări ce pot pune în pericol siguranţa circulaţiei. El nu se foloseşte abuziv şi în zona de acţiune a indicatorului „Claxonarea interzisă". Obs. Se exceptează de la această prevedere :

1) conducătorii autovehiculelor cu regim de circulaţie prioritar când se deplasează în acţiuni de intervenţii sau în misiuni care au caracter de urgenţă;

2) conducătorii autovehiculelor care folosesc acest semnal pentru evitarea unui pericol imediat. FACTORUL TEHNIC - VEHICUL VERIFICAREA CONDIŢIILOR DE ADMISIBILITATE

Autovehicul - orice vehicul echipat cu motor în scopul deplasării pe drum. Troleibuzele şi tractoarele rutiere sunt considerate autovehicule.

Moped - vehicul cu două, trei sau patru roţi, a cărui viteză maximă prin construcţie nu depăşeşte 45 km/h şi care este echipat cu un motor cu ardere internă, cu aprindere prin scânteie, cu o capacitate cilindrică ce nu depăşeşte 50 cm sau cu un orice alt motor, a cărui putere nominală este de cel mult 4 kw.

Motocicletă - autovehicul cu două roţi, cu sau fără ataş, echipat cu un motor care are o capacitate cilindrică mai mare de 50 cm1 şi/sau a cănii viteză maximă, prin construcţie depăşeşte 45 km/h.

Remorcă - un vehicul destinat, prin construcţie, să fie tractat de un autovehicul sau tractor. Semiremorcă - o remorcă prevăzută cu o osie, a cărei greutate proprie apreciabilă, precum şi a

încărcăturii, se sprijină pe autovehiculul trăgător, Remorcă uşoară - remorca a cărei masă maximă totală autorizată nu depăşeşte 750kg.

Obs. Termenul „masă maximă totală autorizată" reprezintă masa proprie a vehiculului împreună cu cea a încărcăturii ce poate fi transportată.

Pentru a circula pe drumurile publice, autovehiculele trebuie să fie în bună stare de funcţionare şi să îndeplinească condiţiile tehnice stabilite de lege.

Pentru a fi menţinute în circulaţie, ele se inspectează periodic din punct de vedere tehnic. Se mat inspectează, înainte de a fi repuse în circulaţie şi autovehiculele cărora le-au fost efectuate

reparaţii capitale ori cefe care, în urma unor evenimente, au suferit avarii grave la mecanismul de direcţie, la sistemul de frânare sau la structura de rezistenţă.

Inspecţia tehnică se efectuează în staţii autorizate, iar termenul până la care trebuie efectuată următoarea inspecţie se consemnează în anexa Certificatului de înmatriculare.

Termenul Inspecţiei Tehnice Periodice pentru autoturisme este la cel mult 2 ani, iar la cele folosite ca „Şcoală", la cel mult 6 luni.

Este interzisă circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al căror termen de valabilitate a Inspecţiei Tehnice Periodice a expirat, precum şi a celor neasigurate pentru răspundere civilă auto (RCA). Dimensiunile maxime de gabarit - inclusiv încărcătura - sunt următoarele:






0770763707

lăţime 2,60m înălţime 4,00m lungimi: - vehicul fără remorcă 12,00m - remorcă 12,00m ÎNMATRICULAREA ŞI ÎNREGISTRAREA VEHICULELOR

Proprietarii de vehicule sunt obligaţi să le înmatriculeze sau să le înregistreze. după caz, înainte de a le pune în circulaţie.

Pentru a circula pe drumurile publice, vehiculele, cu excepţia celor trase sau împinse cu mâna şi a bicicletelor, trebuie să poarte plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare, cu forme, dimensiuni şi conţinut prevăzute de standardele în vigoare. înmatricularea este luarea în evidenţa autorităţilor a autovehiculelor.

Ea se solicită Serviciului public comunitar regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, pe raza căruia îşi are domiciliul proprietarul, înainte de punerea în circulaţie.

Înmatricularea definitivă este continuă, de la admiterea în circulaţie până la scoaterea definitivă din circulaţie.

Pe baza actelor, se eliberează Certificatul de înmatriculare, cu anexa lui şi plăcile de înmatriculare. În anexa certificatului de înmatriculare se trec Inspecţiile Tehnice Periodice (I.T.P.).

Pierderea, furtul sau distrugerea certificatului de înmatriculare se reclamă autorităţii emitente, în termen de 48 de ore de la data constatării.

Orice dată, înscrisă în certificatul de înmatriculare, la care a survenit vreo modificare, se declară autorităţii emitente în termen de cel mult 30 de zile. Mai există înmatriculare temporară, pentru probe, provizorie şt specială - înmatriculări ale autovehiculelor aparţinând M.A.L, ale M.A.N. şi ale M.E. Înregistarea vehiculelor

Tramvaiele, troleibuzele, mopedele, maşinile autopropulsate pentru lucrări, maşinile agricole sau forestiere, vehiculele cu tracţiune animală, precum şi alte vehicule pentru care nu există obligaţia înmatriculării se înregistrează la consiliile locale pe raza cărora îşi au domiciliul proprietarii, potrivit reglementărilor emise de acestea. O dată cu înregistrarea se emite Certificatul de înregistrare şi se atribuie un număr de înregistrare, compus din denumirea localităţii sau abrevierea denumirii şi un număr de ordine. RADIEREA VEHICULELOR ŞI REMORCILOR Radierea este scoaterea din evidenţa autorităţilor a vehiculelor.

Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate pot solicita radierea din circulaţie, dacă fac dovada depozitării acestora într-un spaţiu adecvat, deţinut în condiţiile legii.

Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligaţi să solicite radierea din circulaţie în termen de 30 de zile de la data:

a) când vehiculul a fost dezmembrat, casat sau predat unei unităţi specializate, în vederea dezmembrării;

b) scoaterii definitive din România a vehiculului; c) declarării furtului vehiculului;






0770763707

d) trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane. Vehiculul declarat, prin dispoziţie a autorităţii administraţiei publice locale, fără stăpân ori abandonat se

radiază din oficiu în termen de 30 de zile de la primirea dispoziţiei respective. De asemenea se mai radiază şi dacă deţinătorul nu face dovada asigurării de răspundere civilă auto, după

30 de zile de la reţinerea certificatului de înmatriculare ori de înregistrare şi a plăcilor cu numerele de înmatriculare sau de înregistrare. FACTORUL UMAN = OMUL

Conducător de autovehicul poate fi orice persoană care posedă permis de conducere valabil pentru categoria din care face parte autovehiculul respectiv.

O persoană fără permis poate conduce un autovehicul pe drumurile publice dacă urmează un curs de pregătire practică în vederea obţinerii permisului de conducere, numai în prezenţa şi sub supravegherea directă a unui instructor auto atestat precum şi a examinatorului pe timpul examenului, împreună răspunzând de respectarea regulilor de circulaţie.

Permisul de conducere se obţine în urma unui examen. Examenul se susţine la Serviciile publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare

a vehiculelor din cadrul prefecturilor pe a căror rază teritorială îşi au domiciliul sau reşedinţa candidaţii. Se poate prezenta la examenul în vederea obţinerii permisului persoana care:

1. are cunoştinţe teoretice de legislaţie rutieră, de acordare a primului ajutor medical în caz de accident rutier, a noţiunilor elementare de mecanică auto precum şi formate deprinderile necesare conducerii autovehiculului, dovedite prin absolvirea unei forme de pregătire.

2. are vârsta de 18 ani împliniţi, respectiv 16 ani pentru subcategoriile A1 sau Bl, ori 21 ani pentru categoriile D, DE, Tb şi Tv sau subcategoriile Dl şi D1 E

3. este aptă medical. Nu se poate prezenta la examen persoana care a fost condamnată definitiv pentru: - o infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice; - omor, lovire sau vătămare cauzatoare de moarte ori vătămare corporală gravă, ca urmare a

nerespectării regulilor de circulaţie. Examenul în vederea obţinerii Permisului de conducere constă din două probe:

- o probă teoretică; - o probă practică de traseu.

Cine nu promovează una din probe - oricare —este declarat RESPINS, putând susţine după cel puţin 15 zile, dar nu mai târziu de un an, un nou examen.

Cei declaraţi ADMIS obţin Permisul de conducere, valabil pentru una sau mai multe din următoarele categorii de autovehicule:

Categoria A - motocicletă cu sau fără ataş. Categoria B - autovehicul a cărui masă totală maximă autorizată nu depăşeşte 3500kg şi al

cărui număr de locuri pe scaune, în afara locului conducătorului, nu este mai mare de 8; Categoria C - autovehicul, altul decât cel din categoria D, a cărui masă totală maximă autorizată

este mai mare de 3500kg; Categoria D - autovehicul destinat transportului de persoane având mai mut de 8 locuri pe

scaune în afara locului conducătorului. Categoria E - remorcă. Categoria Tr - tractor şi maşină autopropulsată pentru lucrări.






0770763707

Categoria Tb - troleibuz. Categoria Tv - tramvai. Categoriile A, B, C şi D au şi câte o subcategorie, respectiv A1, B1, C1, D1. Permisul de conducere este valabil 10 ani, după care se preschimbă, fără examen. Pierderea, furtul sau distrugerea permisului de conducere trebuie declarată în termen de 48 de ore de la

data constatării, autorităţii emitente, solicitând şi eliberarea unui nou permis de conducere.

REGULI DE CIRCULAŢIE PUNEREA ÎN MIŞCARE Prin punere în mişcare se înţelege părăsirea locului de imobilizare şi înscrierea autovehiculului în fluxul de circulaţie, fără pericol şi fără stânjenirea circulaţiei. Pentru aceasta, sunt următoarele obligaţii:

1. asigurare; 2. semnalizare, de regulă cu lămpile de semnalizare stânga; 3. părăsire progresivă a locului de imobilizare.

POZIŢIILE ÎN TIMPUL DEPLASĂRII

Conducătorii sunt obligaţi să conducă vehiculele cât mai aproape de marginea din dreapta părţii carosabile, păstrând faţă de bordură ori acostament o distanţă laterală de siguranţă suficientă (aproximativ 0,75m). Această distanţă trebuie păstrată şi la trecerea pe lângă autovehicule sau persoane. Explicaţia constă în faptul că la trecerea pe lângă o persoană dacă aceasta face un pas lateral, pasul nu poate fi mai mare de 0,6 m, la trecerea pe lângă un autovehicul, dacă portiera autovehiculului se deschide, anvergura deschiderii unei portiere este de 0,7 m.

În timpul mersului, trebuie păstrată faţă de vehiculul care circulă în faţă o distanţă care să evite accidentul dacă cel din faţă reduce viteza sau opreşte brusc. În localităţi, la viteza de 50 km/h distanţa trebuie să fie de cel puţin 15 m (aproximativ trei lungimi de maşină) iar în afara localităţilor, la 90 km/h, distanţa de siguranţă este de cca. 28 m (distanţa între 2 stâlpi de telegraf sau de iluminat este de 25-30 m).

Pe drumurile cu două sau mai multe benzi pe sens, vehiculele vor fi conduse pe banda I (cea de lângă bordură ori acostament). Celelalte benzi se pot folosi succesiv, de la dreapta spre stânga, dacă banda utilizată este ocupată, cu obligaţia de a reveni pe banda din dreapta atunci când acest lucru este posibil.

Pe drumul cu cel mult două benzi pe sens şi cu o a treia pe care este amplasată linia tramvaiului, lângă ax, conducătorii pot folosi această bandă, cu obligaţia de a lăsa liberă calea tramvaiului, la apropierea acestuia.

Pe un drum prevăzut cu minim trei benzi pe sens, când conducătorii a două autovehicule circulă în aceeaşi direcţie, dar pe benzi diferite şi intenţionează să se înscrie pe banda liberă dintre ei, cel care circulă pe banda din dreapta este obligat să permită celui care vine din stânga să ocupe acea bandă.

Reguli de trecere de pe o bandă pe alta

1. asigurare că manevra este permisă şi posibilă; 2. semnalizare, cu cel puţin 50m în localităţi şi cu cel puţin l00 m în afara localităţilor, înainte de

trecerea pe banda următoare; 3. asigurare definitivă, realizată pe tot parcursul distanţei de semnalizare; 4. trecere progresivă pe banda următoare.

Obligaţii ale conducătorului după punerea în mişcare:

1. să supravegheze permanent tot ceea ce se petrece în faţa şi în spatele autovehiculului;






0770763707

2. să respecte vitezele maxime legale şi să reducă viteza în condiţiile legii; 3. să nu deschidă uşile autovehiculului ori să pornească de pe loc cu ele deschise; 4. să nu lase liber volanul, să nu oprească motorul ori să decupleze transmisia; 5. să nu arunce, să lase sau să abandoneze obiecte, materiale ori substanţe sau să creeze

obstacole pe drumul public. 6. să nu aibă preocupări care să-i sustragă în mod periculos atenţia şi să nu folosească telefonia

mobilă, cu excepţia celei de tipul "mâini libere"), ori instalaţii de sonorizare la un nivel de zgomot care ar afecta deplasarea în siguranţă;

7. să semnalizeze orice schimbare a direcţiei de mers; 8. să ou reducă brusc viteza ori să efectueze o oprire neaşteptată, fără motiv

întemeiat şi să respecte indicatorul "Viteză minimă obligatorie". REGIMUL DE VITEZE

Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circula şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

În localităţi, pe anumite sectoare, se pot stabili pentru autoturisme şi motociclete, prin indicatoare, alte limite maxime de viteză, care nu pot depăşi însă 80km/h.

Nu este permisă limitarea vitezei sub 30km/h pentru autovehicule. Autovehiculele cu regim de circulaţie prioritar pot folosi viteza impusă de necesităţi, când se

deplasează la intervenţii. Viteze maxime legale (km/h) An$<M)

• Felul autovehiculului în locali-tăţi

În afara localităţilor

Pe alte drumuri Pe dr. expres sau naţional europene

Pe autostrăzi

Autovehicule din categ. A şi B 50 90 100 130

Autovehicule din categ. C, D şi subcateg. Dl

50 80 90 110

Autovehicule din subcateg. Al, B1 şi C1

50 70 80 90

Autovehicule din categoria Tr şi mopede

50 45 " -

Autovehicule care tractează remorci sau semiremorci

50 cu 10 km/h măi mică decât viteza categoriei autovehiculului trăgător






0770763707

Autovehicule conduse de începători sau cursanţii şcolilor de şoferi

50 cu 20 km/h mai mică decât viteza categoriei

Autovehicule cu mase şi/sau gabarite depăşite ori care transportă produse periculoase

40 70

REDUCEREA VITEZEI a) la indicatoarele : Limitare de viteză şi Limitare de viteză diferenţiată pe categorii de autovehicule ; b) în localităţi, o viteză care să nu depăşească 30 km/h iar în afara localităţilor 50 km/h, în următoarele situaţii: la trecerea prin intersecţiile cu circulaţie nedirijată;

1) în curbe deosebit de periculoase semnalizate ca atare sau în care vizibilitatea este mai mică de 50 m;

2) la trecerea pe lângă grupuri organizate, coloane militare sau cortegii, indiferent daca acestea se află în mers sau staţionează pe partea carosabilă a drumurilor cu o singură bandă de circulaţie pe sens;

4) la trecerea pe lângă animale care sunt conduse pe partea carosabilă sau pe acostament; 5) când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheaţă, zăpadă bătătorită, mâzgă sau piatră cubică

umedă; 6) pe drumuri cu denivelări, semnalizate ca atare; 7) în zona de acţiune a indicatorului de avertizare "Copii", în intervalul orar 7.00-22.00, precum şi a

indicatorului de avertizare "Accident"; 8) la trecerile pentru pietoni nesemaforizate, semnalizate prin indicatoare şi marcaje, când

drumul public are cel mult o bandă pe sens, iar pietonii aflaţi pe trotuar, în imediata apropiere a părţii carosabile, intenţionează să se angajeze în traversare;

9) la schimbarea direcţiei de mers prin viraje; 10) când vizibilitatea este sub 100 m în condiţii de ceaţă, ploi torenţiale, ninsori abundente.

c) în alte situaţii; 1. ori de câte ori este nevoie pentru evitarea unui pericol imediat; 2. pe timpul nopţii, la întâlnirea cu un alt autovehicul care circulă din sens opus; 3. la semnalele poliţistului care dirijează circulaţia, date prin balansarea braţului în plan vertical; 4. la semnalele autovehiculelor prevăzute cu lumini giratorii albastre; 5. Ia treceri la nivel cu calea ferată curentă; 6. la apropierea de o staţie de troleibuz sau autobuz prevăzută cu alveolă, din care conducătorul unui astfel de vehicul semnalizează intenţia de a ieşi, pentru a reintra în trafic; 7. la marcajul transversal de reducere a vitezei.

Circulaţia în zona rezidenţială şi pietonală

Zona rezidenţială este perimetrul dintr-o localitate în care se aplică reguli speciale, având intrările şi ieşirile semnalizate corespunzător.

în zona rezidenţială, semnalizată ca atare, pietonii pot folosi toată lăţimea pârtii carosabile, tar jocul copiilor este permis.






0770763707

Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să circule cu o viteză care să nu depăşească 20 km/h, să nu staţioneze sau să parcheze vehiculul în afara spaţiilor anume destinate şi semnalizate ca atare şi să nu stânjenească sau să împiedice circulaţia pietonilor chiar dacă, în acest scop, trebuie să oprească.

În zona pietonală, semnalizată ca atare, conducătorul de vehicul poate intra numai dacă locuieşte în această zonă sau prestează servicii publice "din poartă în poartă” şi nu are altă posibilitate de acces. Acesta este obligat să circule cu viteza maximă de 5 km/h, să nu stânjenească ori să împiedice circulaţia pietonilor şi, dacă este necesar, să oprească pentru a permite circulaţia acestora. Circulaţia pe autostrăzi

Autostrada - drumul naţional de mare capacitate si viteză, semnalizat special, rezervat exclusiv circulaţiei autovehiculelor, cu sau fără remorci, prevăzut cu două căi unidirecţionale, separate printr-o zonă mediană sau, în mod excepţional, prin alte modalităţi, având cel puţin două benzi de circulaţie pe sens şi bandă de urgenţă, intrarea şi ieşirea fiind permise doar prin locuri special amenajate.

Circulaţia autovehiculelor destinate transportului public de persoane sau de mărfuri se desfăşoară pe banda din partea dreaptă a autostrăzii, cu excepţia cazului în care se efectuează depăşirea sau când semnalizarea rutieră existentă instituie o altă reglementare de utilizare a benzilor.

Pe autostrăzi este interzisă circulaţia pietonilor, a autovehiculelor cu gabarite sau mase depăşite fără autorizaţie specială de transport, a vehiculelor cu tracţiune animală, a animalelor, a vehiculelor trase sau împinse cu mâna, a bicicletelor şi mopedelor, a tractoarelor şi maşinilor autopropulsate pentru lucrări agricole, precum şi a autovehiculelor care, prin construcţie sau din alte cauze, nu pot depăşi viteza de 50 km/h.

De asemenea, pe autostrăzi sunt interzise învăţarea conducerii unui vehicul, încercări de prototipuri, manifestaţii, defilări, caravane publicitare, antrenamente, competiţii sportive de orice fel, cortegii ori altele asemenea.

Se interzice circulaţia, oprirea sau staţionarea autovehiculelor pe banda de urgenţă, cu excepţia cazurilor justificate, precum şt în căzut autovehiculelor cu regim de circulaţie prioritar.

INTERSECŢII

Intersecţia este orice încrucişare, joncţiune sau bifurcare de drumuri la nivel, inclusiv spaţiile formate de acestea. Intersecţiile pot fi clasificate după două criterii:

a) după formă: - în formă de cruce, de litere(X, Y, T), circulară, în sens giratoriu ori cu formă neregulată;

b) după semnalizarea rutieră: - dirijate ori nedirijate.

Intersecţia dirijată este intersecţia unde circulaţia se desfăşoară organizat, la semnalele poliţistului rutier sau la semnalele semaforului electric ori pe direcţia indicatoarelor de prioritate.

Preselecţia Întotdeauna, înaintea unei intersecţii există o zonă de preselecţie, unde vehiculele îşi ocupă locul în funcţie de direcţia de mers dorită. Lungimea zonei de preselecţie este de 50 m, atât în localităţi cât şi în afara acestora. În intersecţii cu marcaje, preselecţia se face pe benzi în funcţie de dispoziţia marcajelor.

În intersecţii fără marcaje de delimitarea benzilor, preselecţia se face imaginar, pe rânduri, astfel:

© pentru viraj la dreapta - se ocupă rândul din dreapta, cel de lângă bordură sau acostament; © pentru viraj ]a stânga - se ocupă rândul din stânga, cel de lângă axa drumului sau de lângă marcajul de separare a sensurilor; © pentru traversare - se poate ocupa oricare din rânduri.






0770763707

Dacă în intersecţie circulă şi tramvaie, iar spaţiul dintre şina din dreapta şi trotuar nu permite circulaţia pe două sau mai multe rânduri, toţi conducătorii de vehicule, indiferent de direcţia de deplasare, vor circula pe un singur rând, lăsând liber traseul tramvaiului.

Pe drumurile cu sens unic, preselecţia pentru virajul la stânga se face de lângă extremitatea stângă a drumului.

Dacă în intersecţie sunt indicatoare de interzicere sau de obligare, se vor respecta semnificaţiile acestora.

Dacă în intersecţie sunt semafoare în funcţiune, împreună cu plăcuţe adiţionale, se vor respecta culorile semaforului în funcţie de direcţia de mers dorită. Pe culoarea roşie a semaforului nu se circulă!

Obs. Pot circula numai autovehiculele cu regim de circulaţie prioritar, când se deplasează la intervenţii, cu obligaţia ca acestea să aibă în funcţiune mijloacele de avertizare luminoase şi sonore şi să reducă viteza, circulând cu atenţie sporită, pentru evitarea producerii unor accidente, în caz contrar urmând să răspundă conform legii.

Culoarea verde permite trecerea dar, dacă din cauza aglomeraţiei, conducătorul de vehicul riscă să rămână imobilizat, stânjenind sau împiedicând desfăşurarea traficului, se interzice intrarea în intersecţie.

Dacă semaforul este însoţit de o lampă suplimentară care emite lumină verde intermitenta, cu săgeată pe fond negru, cu vârful spre dreapta, se permite trecerea numai în direcţia indicată, cu obligaţia de a acorda prioritate celorlalţi participanţi la trafic.

Pe culoarea galbenă, după roşu, conducătorii se pregătesc de pornire, însă vor pomi doar la apariţia culorii verzi.

Pe culoarea galbenă, după verde, pot intra în intersecţie vehiculele care nu mai pot opri în condiţii de siguranţă până în dreptul semaforului.

Virajul la dreapta se face "din bordură în bordură". Virajul la stânga se face "din ax în ax", ocolind centrul imaginar al intersecţiei. Daca, în cazul virajului Ia stânga, pe strada pe care se intră este linie de tramvai, lângă ax, atunci

încadrarea nu se mai face lângă ax, pe linia tramvaiului, ci pe banda din dreapta liniei de tramvai. Dacă, în cazul virajului la stânga, circulă, din sens opus, alte vehicule care şi ele execută viraj la

stânga, atunci virajul se face fără a mai ocoli centrul intersecţiei, prin stânga lui, evitându-se astfel cele două "puncte de conflict".

PRIORITATEA DE TRECERE Prin prioritate se înţelege dreptul pe care îl are un vehicul de a trece înaintea altuia, respectiv

obligaţia oricărui participant la trafic de a nu-şi continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalţi participanţi la trafic care au prioritate de trecere să îşi modifice brusc viteza sau direcţia de deplasare ori să oprească.

Ordinea de prioritate între diferitele tipuri de mijloace de semnalizare rutieră este următoarea: a) semnalele, indicaţiile şi dispoziţiile poliţistului rutier; b) semnalele speciale de avertizare, luminoase sau sonore ale autovehiculelor cu regim de circulaţie prioritar; c) semnalizarea temporară, care modifică regimul normal de circulaţie; d) semnalele luminoase sau sonore; e) indicatoarele; f) marcajele;






0770763707

g) regulile de circulaţie. A. Există prioritate:

1. prioritate de dreapta - are prioritate vehiculul care vine din dreapta, dacă cele două drumuri sunt egale ca prioritate; 2. la indicatorul "Drum cu prioritate":

© în localităţi, se instalează în zona de preselecţie şi dispune dreptul de prioritate în intersecţia ce urmează;

© dacă la o intersecţie drumul cu prioritate îşi schimbă direcţia, se instalează panouri adiţionale, cu direcţia drumului cu prioritate.

3. la indicatorul "Intersecţie cu un drum fără prioritate" An.uMj-ft 4. la indicatorul "Prioritate fata de circulaţia din sens invers" An.nnn-R 5. dreptul speciai de prioritate al autovehiculelor cu regim de dirculaţie prioritar, când se deplasează la intervenţii; An.i30-R 6. dreptul de prioritate al tramvaielor în mers, în intersecţii nedirijate.

Ari.S9(l).0 B Se pierde prioritatea:

1. la întâlnirea indicatorului "Cedează trecerea" © poate fi însoţit de marcajul transversal respectiv; © se instalează în intersecţii cu vizibilitate, atât în localităţi, cât şi în afara acestora; © obligă la reducerea vitezei iar la nevoie chiar şi la oprire pentru acordarea priorităţii

vehiculelor de pe drumul prioritar; © poate fi preavizat de un alt indicator "Cedează trecerea", cu un panou adiţional cu distanţa

până la intersecţie sau care are scris pe latura superioară distanţa până la intersecţie. 2. la întâlnirea indicatorului "Oprire"

© poate fi însoţit de marcajul transversal respectiv; © se instalează în intersecţii fără vizibilitate, atât în localităţi, cât şi în afara acestora; © obligă la oprire necondiţionată de circulaţia vehiculelor pe drumul prioritar; © oprirea se race în locul care asigură o maximă vizibilitate, fără însă a intra pe drumul

transversal; © poate fi preavizat de un alt indicator "Cedează trecerea", cu un panou adiţional pe care este

scris: "STOP ...... m". Obs.: Dacă drumul cu prioritate îşi schimbă direcţia în intersecţie, ambelor indicatoare Ii se

instalează panouri adiţionale cu direcţia drumului cu prioritate. 3. la întâlnirea indicatorului "Prioritate pentru circulaţia din sens invers"

© poate fi însoţit de panoul adiţional "Categoriile de autovehicule care trebuie să respecte semnificaţia indicatorului".

4. la coborârea unei pante, faţă de vehiculele care urcă; 5. la pătrunderea pe un drum public venind de pe o proprietate alăturată acestuia; 6. la punerea în mişcare, cu excepţia autovehiculelor din serviciile de transport public de

persoane, la părăsirea staţiei prevăzută cu alveolă. în acest caz, conducătorii care circulă pe banda de lângă bordură sau acostament trebuie să reducă viteza, iar la nevoie chiar să oprească, pentru a permite acestor vehicule părăsirea staţiei;

7. la efectuarea virajului la stânga, faţă de vehiculele cu care se întâlnesc şi care circulă din partea dreaptă. Obs. Această prevedere este aplicabilă şi tramvaielor.






0770763707

8. la executarea manevrei de întoarcere; 9. la intrarea într-o intersecţie în sens giratoriu, faţă de vehiculele care circulă în interiorul

acesteia; 10. la intrarea pe un drum public, venind de pe un drum închis circulaţiei publice;

Obs. Se mai pierde prioritatea şi la intersecţia nedirijată : a) când se pătrunde pe un drum naţional venind de pe un drum judeţean, comunal sau local; b) când se pătrunde pe un drum judeţean venind de pe un drum comunal sau local; c) când se pătrunde pe un drum comunal venind de pe un drum local;

11. la executarea virajelor spre stânga ori spre dreapta, când se intersectează cu un biciclist care circulă pe o pistă pentru biciclete; AntiSfâ-R

12. la întâlnirea indicatoarelor "Trecere la nivel cu calea ferată, simplă (dublă), fără bariere".

MANEVRE DEPĂŞIREA

Depăşirea - este manevra prin care un vehicul trece înaintea altuia ori pe lângă un obstacol, aflat pe acelaşi sens de circulaţie, prin schimbarea direcţiei de mers şi ieşirea de pe banda de circulaţie sau din şirul de vehicule in care s-a aflat iniţial.

Depăşirea se execută, de regulă, pe partea stângă. Pe partea dreaptă pot fi depăşite vehiculele care semnalizează intenţia schimbării de mers spre stânga şi se încadrează cât mai mult spre axul drumului - dacă pe partea dreaptă este loc - precum şi tramvaiele în mers.

Tramvaiele in mers pot fi depăşite şi pe stânga, atunci când drumul este cu sens unic sau dacă pe partea dreaptă nu este loc .

Faptul că un vehicul circulă pe o bandă mai repede decât un alt vehicul care circulă pe o altă bandă, nu se consideră depăşire. Obligaţii la efectuarea manevrei a) ale celui ce efectuează depăşirea:

1. asigurare că manevra este permisă şi că cel care îl urmează sau îl precede nu a semnalizat intenţia începerii unei manevre similare, putând depăşi fără a pune în pericol sau stânjeni circulaţia din sens opus;

2. semnalizare, cu cel puţin 50m, în localităţi şi cu cel puţin l00 m în afara localităţilor, distanţă parcursă pe aceeaşi traiectorie, din momentul acţionării semnalizatoarelor şi până în momentul schimbării direcţiei de mers.

3. asigurare definitivă, realizată pe parcursul distanţei de semnalizare; 4. înscrierea pe noua traiectorie printr-un viraj progresiv, păstrând faţă de vehiculul depăşit o

distanţă laterală suficientă; 5. reintrarea pe vechea traiectorie, după ce a semnalizat şi s-a asigurat că poate efectua

manevra în condiţii de siguranţă pentru cel depăşit ori pentru ceilalţi participanţi la trafic. b) ale celui depăşit:

1. să nu mărească viteza de deplasare; 2. să se angajeze, cât mai mult posibil, cât mai aproape de marginea din dreapta a părţii

carosabile sau a benzii pe care circulă.






0770763707

Interzicerea manevrei 1. în intersecţii cu circulaţie nedirijată; 2. în apropierea vârfurilor de rampă, când vizibilitatea este redusă sub 50 m, 3. în curbe şi în orice alte tocuri unde vizibilitatea este redusă sub 50 m; 4. pe pasaje denivelate, pe poduri, sub poduri şi în tuneluri;

Obs. Prin excepţie, pot fi depăşite în aceste locuri vehiculele cu tracţiune animală, motocicletele fără ataş, mopedele şi bicicletele, dacă vizibilitatea asupra drumului este asigurată pe o distanţă mai mare de 20 m, iar lăţimea drumului este de cel puţin 7 m;

5. pe treceri pentru pietoni; 6. pe treceri ta nivel cu calea ferată curentă şi Ia mai puţin de 50 m înainte de acestea; 7. în dreptul staţiei pentru tramvai, atunci când acesta este oprit, iar staţia nu t^te prevăzută cu refugiu pentru pietoni;

Obs. Dacă tramvaiul este oprit într-o staţie fără refugiu pentru pietoni, vehiculele trebuie să oprească în ordinea sosirii, în spatele acestuia, reluând deplasarea numai după ce uşile tramvaiului au fost închise şi s-au asigurat că nu pun în pericol siguranţa pietonilor angajaţi în traversarea drumului public.

8. în zona de acţiune a indicatoarelor „Depăşirea interzisă"; 9. când pentru efectuarea manevrei se trece peste marcajul continuu care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar şi parţial pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spaţiul de interzicere; 10. când din sens opus se apropie un alt vehicul al cărui conducător este obligat să efectueze manevre de evitarea coliziunii; 11. pe sectorul de drum unde s-a format o coloană de vehicule în aşteptare, dacă prin aceasta se intră pe sensul opus de circulaţie;

Se Interzice depăşirea coloanei oficiale asigurată cu echipaje ale poliţiei.

OPRIREA VOLUNTARĂ Oprirea voluntară - este imobilizarea unui vehicul pe partea carosabilă a drumului public, pentru o

durată de cel mult 5 minute, Nu se consideră oprire voluntară: a) imobilizarea vehiculului atât timp cât este necesar pentru îmbarcarea sau debarcarea unor persoane,

dacă prin această manevră nu a fost perturbata circulaţia pe drumul public respectiv; b) imobilizarea autovehiculului având o masă totală maximă autorizată de până Ia 3,5 tone, atât timp

cât este necesar pentru operaţiunea de distribuire a mărfurilor alimentare la unităţile comerciale. Oprirea voluntară se face, de regulă, pe partea dreaptă a drumului, în sensul de mers. Vehiculele se aşează

unele după altele, cu excepţia motocicletelor fără ataş, monedelor şi bicicletelor, care se aşează, câte două, unele lângă altele.

Oprirea voluntară se poate face şi pe partea stângă, pe drumurile cu sens unic din localităţi, cu condiţia să se asigure o bandă de circulaţie pentru celelalte vehicule. Obligaţii specifice opririi voluntare:

1. alegerea locului de oprire să nu constituie un pericol sau stânjenire pentru circulaţie; 2. în localităţi, imobilizarea autovehiculului se face strict lângă bordură; 3. în afara localităţilor, oprirea voluntară se face în afara părţii carosabile sau cât mai aproape de marginea

din dreapta a drumului, paralel cu axa acestuia. Interzicerea manevrei:

1. în zona de acţiune a indicatorului "Oprirea interzisă" şi a marcajului cu semnificaţia de interzicere






0770763707

a opririi; 2. pe treceri pentru pietoni, semnalizate prin indicator sau marcate, ori la mai puţin de 25 m înainte şi

după acestea; 3. pe trecerile la nivel cu calea ferată curentă şi la o distanţă mai mică de 50 m înainte şi după

acestea; 4. în curbe şi în alte locuri cu vizibilitate redusă sub 50 m; 5. în intersecţii, inclusiv în cele cu circulaţie în sens giratoriu şi pe toată lungimea marcajelor

continue din zona de preselecţie, iar în lipsa acestora la o distanţă mai mică de 25 m de colţul intersecţiei;

6. în staţiile mijloacelor de transport public de persoane, precum şt la mai puţin de 25 m înainte şi după acestea;

7. pe poduri, pe şi sub pasaje denivelate, precum şi pe viaducte ori în tuneluri; 8. în dreptul altui vehicul oprit pe partea carosabilă, dacă prin aceasta se stânjeneşte circulaţia a două

vehicule venind din sensuri opuse, precum şi în dreptul marcajului continuu, dacă ceilalţi conducători care circulă în acelaşi sens ar fi determinaţi să încalce marcajul;

9. în locurile unde observarea unui indicator sau a unui semnal luminos ar fi împiedicată; 10. pe sectoarele de drum îngustat, semnalizate; 11. pe pistele obligatorii pentru pietoni şi/sau biciclişti ori pe benzile rezervate unor anumite categorii

de vehicule, semnalizate ca atare; 12. pe platforma căii ferate industriale sau de tramvai ori la mai puţin de 50 m de acestea, dacă

circulaţia vehiculelor pe şine ar putea fi stânjenită sau împiedicată; 13. pe partea carosabilă a autostrăzilor, a drumurilor expres şi a celor naţionale europene; 14. pe trotuar, dacă nu se asigură spaţiu de cei puţin 1 m pentru circulaţia pietonilor, 15. pe pistele pentru biciclete; 16. în locurile unde este interzisă depăşirea.

STAŢIONAREA VOLUNTARĂ

Staţionarea voluntară este imobilizarea unui vehicul pe drumul public pentru o durată mai mare de 5 minute.

Staţionarea voluntară se face în aceleaşi condiţii ca şi oprirea voluntară. Interzicerea manevrei:

1. în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară; 2. în zona de acţiune a indicatorului "Staţionarea interzisă" şi a marcajului cu semnificaţia de interzicere a staţionării; 3. pe drumurile publice cu o lăţime mai mică de 6m; 4. în pante şi în rampe; 5. în dreptul căilor de acces ce deservesc proprietăţi alăturate drumului; 6. în zona de acţiune a indicatoarelor "Staţionare alternantă" şi "Zona de staţionare cu durată limitată". Se interzice staţionarea pe partea carosabilă, pe timpul nopţii, a tractoarelor, remorcilor, mopedelor, bicicletelor, a maşinilor şi utilajelor pentru lucrări, a vehiculelor cu tracţiune animală ori a celor trase sau împinse cu mâna.

Alte obligaţii privind imobilizarea vehiculelor Conducătorii autovehiculelor imobilizate pe drumurile publice, care se îndepărtează de acestea,

sunt obligaţi să oprească funcţionarea motorului, să acţioneze frâna de ajutor şi să cupleze într-o treaptă






0770763707

de viteză inferioară sau în cea de parcare, dacă autovehiculul are transmisie automată. În cazul imobilizării involuntare a autovehiculului în pantă sau în rampă, pe lângă obligaţiile

anterioare, conducătorul trebuie să bracheze şi roţile directoare spre bordura ori spre vreun alt obstacol aflat Ia marginea drumului.

Este interzisă ocuparea trotuarelor cu vehicule imobilizate, iar când aceasta este permisă, conform indicatoarelor sau marcajelor, lăţimea minimă a trotuarului lăsat la dispoziţia pietonilor trebuie să fie de un metru.

Pe timpul opririi sau staţionării, se interzice conducătorului de autovehicul şi pasagerilor să deschidă sau să lase deschise uşile acestuia precum şi să coboare, fără să se asigure că nu creează un pericol pentru circulaţie. PARCAREA

Parcarea este imobilizarea vehiculelor numai în locuri special destinate, semnalizate prin indicator sau marcate.

Conducătorii au obligaţia să respecte şi celelalte reguli stabilite pentru imobilizarea vehiculelor. ÎNTOARCEREA

Întoarcerea este manevra prin care un vehicul trece de pe un sens de circulaţie pe celălalt sens, folosind direcţia de mers normală.

Manevra de întoarcere se execută prin viraj. Dacă însă, drumul nu este suficient de lat, manevra se poate executa prin mişcări înainte-înapoi.

Obligaţii la efectuarea manevrei: 1. asigurarea că manevra este permisă şi posibilă; 2. încadrare corespunzătoare;

Obs. Dacă drumul are o singură bandă pe sens, încadrarea se face cât mai pe dreapta iar dacă drumul are două sau mai multe benzi pe sens, încadrarea se face lângă ax.

3. semnalizare stânga; 4. asigurare definitivă.

Interzicerea manevrei:

1) In locurile in care este interzisă oprirea voluntară, cu excepţia cazurilor prevăzute la pct. 5; 2) în intersecţiile în care este interzis virajul la stânga, precum şi în cele în care, pentru efectuare, este necesară manevrarea înainte şi înapoi a vehiculului; 3) în locurile unde soliditatea drumului nu permite; 4) pe drumurile cu sens unic; 5) în zona de acţiune a indicatorului: "întoarcerea interzisă".

MERSUL ÎNAPOI

Mersul înapoi se poate face pe o distanţă de cel mult 50m. Mersul înapoi se interzice la ieşirea de pe proprietăţi alăturate drumurilor publice, în locurile în

care mersul înapoi este permis, dar vizibilitatea în spate este împiedicata, manevra se poate executa prin pilotare de către o altă persoană aflată în afara vehiculului.

Mersul înapoi se interzice şi în toate situaţiile în care este interzisă întoarcerea, cu excepţia situaţiei de la pct. 4.

Manevra se semnalizează cu lumina sau cu luminile din dotare. Se recomandă şi montarea unor dispozitive sonore pentru semnalizarea acestei manevre.






0770763707

TRECERI LA NIVEL CU CALEA FERATĂ Există două tipuri de treceri: a) cu calea ferata curenta, acestea putând fi:

- cu bariere, cu semibariere şi/sau cu instalaţie de semnalizare luminoasă şi acustică, numite şi păzite. - fără bariere, semibariere ori instalaţie de semnalizare, numite şi nepăzite,

b) cu calea ferată industrială. Trecerile la nivel cu calea ferată curentă sunt semnalizate cu cele 3 panouri suplimentare de la treceri la

nivel cu calea ferată, aşezate astfel: - cel cu trei benzi roşii: - la 150 m faţă de prima şină; cel cu două benzi roşii - la 100 m faţă de prima şină; cel cu o bandă roşie - la 50 m faţă de prima şină. Deasupra panoului cu trei benzi roşii se instalează indicatorul de avertizare respectiv. Tot aici se instalează şi panoul adiţional pentru trecerile prevăzute cu instalaţie de semnalizare luminoasă şi acustică. Trecerile Ia nivel nepăzite sunt semnalizate în plus şi cu indicatoarele de prioritate „Trecere la nivel

cu calea ferată simplă/dublă fără bariere" şi „Oprire". Aceste semnalizări pot fi repetate şi pe partea stângă a drumului, dacă trecerea la nivel este într-o curbă. Dacă la o trecere la nivel păzită barierele sau semibarierele sunt ridicate iar lumina albă emite semnale, se

poate traversa calea ferată, cu viteză redusă. Dacă însă, barierele sau semibarierele sunt coborâte, în curs de coborâre sau de ridicare şi lămpile cu lumină roşie emit semnale, se opreşte obligatoriu, în ordinea sosirii.

La trecerile nepăzite se opreşte obligatoriu, în vederea asigurării, fără a depăşi locul unde sunt instalate indicatoarele de prioritate. Dacă la o astfel de trecere se succed mai multe vehicule, conducătorul fiecăruia va opri, neputându-se prevala de asigurarea celui din faţă.

Trecerile la nivel cu calea ferată industrială se semnalizează cu indicatorul de avertizare „Alte pericole", însoţit de panoul adiţional „Trecere la nivel cu calea ferată industrială". Atunci când pe calea ferată industrială se deplasează un vehicul feroviar, circulaţia trebuie dirijată de un agent de cale ferată.

În cazul imobilizării unui vehicul pe calea ferată, conducătorul este obligat să scoată imediat pasagerii din vehicul şi să elibereze platforma căii ferate, iar când nu este posibil, să semnalizeze prezenţa vehiculului cu orice mijloc adecvat.

Obs. Ceilalţi participanţi la trafic care se găsesc în apropiere sunt obligaţi să acorde sprijin la aceste operaţii.

La orice tip de trecere se respectă cu precădere semnalele agenţilor de cale ferată, iar pe trecerile la nivel şi la mai puţin de 50m faţă de acestea se interzic toate manevrele. OBLIGAŢII SI INTERZICERI ALE CONDUCĂTORILOR DE AUTOVEHICULE

1. să verifice, înainte de plecarea Ia drum, starea tehnică a autovehiculului şi dotările obligatorii ale acestuia:

© trusă de prim - ajutor; © două triunghiuri reflectorizante; © stingător de incendiu;

2. să verifice că are asupra sa documentele necesare: - permisul de conducere, certificatul de înmatriculare, actul de identitate, asigurarea R.C.A.

şi dacă este cazul: - licenţa de transport - pentru cei care efectuează transporturi publice, atestatul profesional,






0770763707

de taximetrist sau de instructor auto, precum şi alte documente cerute de lege. 3. se prezinte ta controlul medical periodic; 4. să nu transporte persoane în stare de ebrietate pe motocicletă, în cabina ori caroseria autovehiculului destinat transportului de mărfuri; 5. să nu transporte mai multe persoane decât numărul de locuri prevăzut în certificatul de înmatriculare sau înregistrare; 6. să nu transporte copii cu vârstă de până la 12 ani pe scaunul din faţă, chiar dacă sunt ţinuţi în braţe de persoane majore; 7. să nu ţină în braţe animale în timpul deplasării şi nici persoana care ocupă scaunul din faţă; 8. să nu săvârşească acte sau gesturi obscene, să nu profereze injurii şi să nu adreseze expresii jicnitoare sau vulgare celorlalţi participanţi la trafic; 9. să oprească la semnale:

a) la semnalele regulamentare ale poliţistului rutier; Obs-: la solicitarea acestuia îi înmânează documentele cerute şi îi permite controlul stării

tehnice a vehiculului precum şi al bunurilor transportate, în cazuri justificate; b) la semnalele conducătorilor autovehiculelor prevăzute cu lumini giratorii de culoare

roşie; c) la semnalele agenţilor de cale ferată, la trecerile la nivel; d) la semnalele nevăzătorilor care traversează strada (semnal dat prin ridicarea

bastonului alb); e) la semnalele îndrumătorilor de circulaţie ai Ministerului Apărării Naţionale; f) la semnalele de culoare roşie sau galbenă ale semaforului electric; g) la semnalele lămpilor cu lumini roşii alternativ intermitente; h) la semnalele poliţiştilor de frontieră; i) la semnalele personalului autorizat din zona lucrărilor pe drumurile publice;

j) Ia semnalele membrilor patrulelor şcolare de circulaţie, la treceri pentru pietoni din apropierea unităţilor de învăţământ. 10. să oprească fără nici un semnal:

a) ori de câte ori este nevoie pentru evitarea unui pericol; b) la indicatorul "Oprire" - indiferent de circulaţia prin intersecţie; c) la indicatoarele "Cedează trecerea" şi "Prioritate pentru circulaţia din sens opus" - condiţionat de circulaţia vehiculelor pe drumul sau sensul prioritar, d) la treceri pentru pietoni, dacă sunt angajaţi pietoni în traversare, atunci când aceştia se află pe sensul de mers al vehiculului.

Obs.: Pietonii surprinşi şi accidentaţi ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roşie a semaforului destinat acestora sau a nerespectării altor obligaţii stabilite de normele rutiere, poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condiţiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulaţia pe acest sector de drum.

11. să cureţe geamurile autovehiculului şi plăcile de înmatriculare astfel încât acestea să fie vizibile permanent;

12. să oprească motorul şi să semnalizeze autovehiculul în caz de imobilizare involuntară în pasaje subterane sau tuneluri;

13. să nu intre pe drumurile modernizate cu autovehiculul care are pe roţi sau pe caroserie noroi ce se depune pe partea carosabilă ori din care cad sau se scurg produse, substanţe ori materiale ce pot pune în pericol siguranţa circulaţiei;






0770763707

14. să anunţe poliţia în caz de accident rutier soldat cu victimă ori în care este implicat un vehicul care transportă mărfuri periculoase, precum şi la apariţia unui obstacol sau a oricărei alte situaţii periculoase pe drumuri;

Obs. Proprietarul de vehicul va comunica poliţiei rutiere, la solicitarea acesteia şi în termenul indicat, identitatea persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice;

15. să nu monteze la autovehicul lumini de altă culoare sau intensitate, alte lumini, precum şi dispozitive ori accesorii de avertizare neomologate.

16. în cazul unui accident soldat cu victimă sau dacă accidentul constituie o faptă prevăzută de legea penală, se opreşte ia locul accidentului şi se acordă primul ajutor victimei. Se anunţă Dispeceratul de urgenţe la telefonul 112 şi se aşteaptă sosirea Poliţiei, păstrând şi nemodificând urmele accidentului. Nu se mişcă autovehiculul din poziţia în care a fost oprit, decât pentru salvarea victimei. Victima se transportă la o unitate sanitară cu un alt vehicul care trece pe la locul accidentului, numai dacă nu i s-ar agrava situaţia, caz în care se aşteaptă sosirea salvărilor.

Obs.: - transportul victimei se poate face chiar şi cu autovehiculul implicat în accident, dacă acesta mai corespunde tehnic, după care conducătorul anunţă Poliţia şi se întoarce la locul accidentului; 17. în caz de accident soldat doar cu avarierea vehiculului, acesta se scoate imediat în afara părţii

carosabile ori, dacă mi este posibil, se deplasează cât mai aproape de bordura sau acostament, semnalizându-l corespunzător. Conducătorul se va prezenta, împreună cu celălalt sau ceilalţi conducători, în cel mult 24 de ore, la unitatea de poliţie pe raza căreia s-a produs accidentul, în vederea întocmirii documentelor de constatare şi a eliberării autorizaţiei de reparaţie.

Proprietarul al cărui vehicul a fost avariat în alte împrejurări decât într-un accident de circulaţie, va proceda ca mai sus. An no-O

De la data de 01.07.2009, a intrat în vigoare Procedura de constatare amiabilă în caz de accident.

Obs. Nu se va circula cu un autovehicul avariat mai mult de 30 de zile de la data producerii avariei.

18. să nu transporte în şi pe autoturism obiecte a căror lungime sau lăţime depăşesc dimensiunile acestuia;

19. să poarte pe cap casca de protecţie, atât conducătorul cât şi pasagerul motocicletei ori a mopeduîui şi să nu transporte pe aceste vehicule obiecte voluminoase;

20. să poarte centura de siguranţă, împreună cu toţi pasagerii, atât în localităţi cât şi în afara acestora;

Obs. Sunt exceptaţi de la această obligaţie: conducătorii de autoturisme care execută manevra de mers înapoi; © instructorii auto, pe timpul pregătirii practice a curanţilor sau examinatorii pe timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere; © femeile în stare vizibilă de graviditate; © conducătorii de autoturisme care execută servicii în regim de taxi, când transportă pasageri; © persoanele care au certificat medical în care să fie menţionata afecţiunea care contraindica

purtarea centurii de siguranţă. Obs. Copiii cu vârsta sub 12 ani sau cu înălţimea sub 150 cm trebuie să poarte centuri de siguranţă

adaptate greutăţii şi dimensiunilor lor, iar cei cu vârsta sub 3 ani se transportă numai în dispozitive de reţinere omologate,

21. remorca rea autovehiculelor rămase în pană poate fi făcută cu o bară metalică cu o lungime






0770763707

de cel mult 4m; autoturismul al cărui echipament de frânare nu este defect, poate fi remorcat şi cu o legătura flexibilă omologată, în lungime de 3-5m;

22. la volanul autovehiculului remorcat trebuie să se găsească o persoană care să posede permis de conducere valabil pentru categoria din care face parte autovehiculul respectiv, iar conducătorul tractat trebuie să repete semnalele efectuate de conducătorul autovehiculului trăgător,

Obs.: - orice autovehicul poate tracta o singură remorcă, cu excepţia tractorului rutier care poate tracta două remorci şi a autovehiculelor amenajate pentru formarea unui autotren de transport persoane în localităţile turistice, cu condiţia ca acestea să nu depăşească lungimea de 25m şi să nu circule cu o viteză mai mare de 25km/h;

- remorcarea a două sau mai multe autovehicule este interzisă, precum şi a căruţelor, vehiculelor trase sau împinse cu mâna şi a utilajelor agricole;

- autovehiculele care transportă încărcături periculoase nu pot tracta un alt vehicul rămas în pană;

- se interzice tractarea unui autovehicul cu două roţi, a unuia al cărui mecanism de direcţie nu funcţionează sau care nu este înmatriculat ori înregistrat, precum şi dacă drumul este acoperit cu polei, gheaţă sau zăpadă;

- conducătorul poate împinge sau tracta, cu propriul autovehicul, în situaţii deosebite, pe distanţe scurte, un alt automobil pentru a-i pune motorul în funcţiune sau pentru a efectua scurte manevre, fără a pune în pericol siguranţa deplasării celorlalţi participanţi la trafic.

23. pe timpul nopţii sau în condiţii de vizibilitate redusă, autovehiculul sau remorca acestuia care are defecţiuni la sistemul de iluminat-semnalizare nu poate fi condus ori tractat/tractată pe drumurile publice fără a avea în funcţiune, în partea stângă, în faţă, o lumină de întâlnire şi în spate, una de poziţie. Dacă sistemul de iluminat-semnalizare nu funcţionează, se interzice remorcarea pe timpul nopţii şi în condiţii cu vizibilitate redusă, iar ziua se foloseşte, în spate inscripţia „Fără semnalizare" şi indicatorul „Alte pericole".

24. în cazul rămânerii în pană a unui autovehicul ori a remorcii acestuia, conducătorul îl va scoate imediat în afara părţii carosabile sau, dacă nu este posibil, îl va deplasa lângă bordură ori acostament, aşezându-1 paralel cu axa drumului şi luând măsuri pentru remedierea defecţiunilor sau, după caz, de remorcare. Dacă autovehiculul sau remorca rămasă în pană pe partea carosabilă a drumului nu poate fi deplasat/deplasată în afara acesteia, conducătorul autovehiculului va pune în funcţiune luminile de avarie şi va instala triunghiurile reflectorizante;

- triunghiurile reflectorizante se instalează în faţa şi în spatele vehiculului, pe aceeaşi bandă de circulaţie, la o distanţă de cel puţin 30m de acesta; în localităţi, triunghiurile se pot aşeza şt la o distanţă mai mică sau chiar pe vehicul; - dacă vehiculul nu este dotat cu lumini de avarie sau acestea sunt defecte, conducătorul poate folosi, pe timpul nopţii ori în condiţii de vizibilitate redusă, o lampă portativă cu lumină galbenă intermitentă, care se instalează la partea din spate a vehiculului; 25. să poarte semnul distinctiv de începător, pe parbriz si pe lunetă, daca are o vechime mai mică de un

an de Ia obţinerea permisului de conducere; Obs: Semnul distinctiv se aplică: a) la motocicletă, în partea din spate, lângă numărat de înmatriculare; b) la autovehicul, pe parbriz în partea din dreapta jos şi pe lunetă, în partea stângă jos;

Conducătorului începător îi este interzis să conducă: - vehicule care transportă mărfuri sau produse periculoase; - vehicule destinate testării sau cele pentru probe; - vehicule destinate transportului public de persoane, inclusiv in regim de taxi.






0770763707

CONTRAVENŢII SI INFRACŢIUNI LA REGIMUL CIRCULAŢIEI PE DRUMURILE PUBLICE CONTRAVENTII

Contravenţia este fapta unei persoane de Încălcare a regulilor de circulaţie rutieră, de o gravitate mai redusă pentru siguranţa circulaţiei.

În raport de gravitatea faptei, contravenţia se poate sancţiona cu avertisment sau cu amendă contravenţională.

Avertismentul atrage atenţia contravenientului asupra pericolului faptei săvârşite de încălcare a unei reguli de circulaţie, recomandându-i-se ca pe viitor să respecte legea.

Amenda contravenţională are caracter administrativ, iar valoarea ei se stabileşte în funcţie de numărul punctelor-amendă aplicate, un punct-amendă reprezentând valoric 10% din salariul minim brut pe economie.

Se pot aplica 2 sau 3 puncte-amendă, 4 sau 5 puncte-amendă, între 6 şi 8 puncte-amendă, de la 9 la 20 puncte-amendă şi între 21 până la 100 puncte-amendă (doar pentru persoane juridice).

Pe lângă amendă, pentru unele contravenţii se aplică şi o sancţiune contravenţională complementară. Ea poate fi una sau mai multe din următoarele măsuri: A. Reţinerea Permisului de conducere se aplică în următoarele situaţii:

- la cumularea a cel puţin 15 puncte de penalizare; - în vederea retragerii, a suspendării exercitării dreptului de a conduce ori în vederea anulării; - când prezintă modificări, ştersături, adăugiri, este deteriorat ori se află nejustificat asupra altei

persoane; - când perioada de valabilitate a acestuia a expirat.

B. Retragerea Permisului de conducere se dispune dacă titularul acestuia a fost declarat inapt pentru a mai conduce autovehicule pe drumurile publice, de către o instituţie medicală autorizată. AHQTW-O

C. Puncte de penalizare Se aplică: a) 2 puncte de penalizare pentru săvârşirea următoarelor fapte;

1. folosirea incorectă a luminilor de drum, noaptea, la întâlnirea cu un alt autovehicul care circulă din sens opus ori când se circulă în spatele altuia;

2. folosirea telefoanelor mobile în timpul conducerii, cu excepţia celor prevăzute cu dispozitive de tip "mâini libere";

3. nerespectarea obligaţiei de a purta, în timpul circulaţiei pe drumurile publice, centura de siguranţă ori căştile de protecţie omologate, după caz;

4. depăşirea cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv; 5. circulaţia pe un sector de drum pe care accesul este interzis; 6. nerespectarea regulilor privind manevrele de întoarcere sau de mers înapoi, schimbarea benzii de

circulaţie ori a direcţiei de mers; 7. nerespectarea obligaţiei de a folosi luminile de întâlnire şi pe timpul zilei, pe autostrăzi, drumuri expres şi

pe drumuri naţionale europene (E); 8. oprirea neregulamentară;

b) 3 puncte de penalizare pentru săvârşirea următoarelor fapte: 1. oprirea nejustificată sau circulaţia pe banda de urgenţă a autostrăzilor ori oprirea pe partea carosabilă a

drumurilor expres sau a drumurilor naţionale europene; 2. depăşirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv;






0770763707

3. nerespectarea regulilor privind manevrele de întoarcere sau de mers înapoi, schimbarea benzii de circulaţie ori a direcţiei de mers, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat doar pagube materiale;

4. nepăstrarea unei distanţe corespunzătoare faţă de vehiculul care îl precede, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat doar pagube materiale;

5. nerespectarea semnificaţiei indicatorului "Ocolire", instalat pe refugiul staţiilor de tramvai; 6. pătrunderea într-o intersecţie arunci când circulaţia în interiorul acesteia este blocată; 7. staţionarea neregulamentară; 8. folosirea luminilor de ceaţă în alte condiţii decât pe timp de ceaţă

c) 4 puncte de penalizare pentru săvârşirea următoarelor fapte: 1. nerespectarea obligaţiilor ce revin în cazul vehiculelor rămase în pană sau avariate; 2. refuzul înmânării documentelor prevăzute de lege, la cererea poliţistului rutier, precum şi refuzul de

a permite verificarea bunurilor transportate; 3. depăşirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv; 4. circulaţia în timpul nopţii sau ziua, pe timp de ceaţă, ninsoare abundentă sau ploaie torenţială, cu un

autovehicul fără lumini sau fără semnalizare corespunzătoare; 5. conducerea unui autovehicul sau tractarea unei remorci atunci când dovada înlocuitoare a

certificatului de înmatriculare sau de înregistrare este eliberată fără drept de circulaţie ori durata acesteia a expirat; c) 6 puncte de penalizare pentru săvârşirea următoarelor fapte:

1. refuzul de a permite imobilizarea vehiculului sau verificarea tehnică a acesruia; 2. nerespectarea semnificaţiei semnalelor regulamentare ale agenţilor de cale ferată care dirijează

circulaţia la trecerile la nivel cu calea ferată; 3. depăşirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv; 4. conducerea unui vehicul care nu are montată una dintre plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de

înregistrare, ori dacă acestea nu sunt fixate în locurile special destinate; 5. circulaţia sau staţionarea pe spaţiul interzis care separă sensurile de circulaţie pe autostradă; 6. staţionarea ori parcarea autovehiculelor pe autostradă în alte locuri decât cele special amenajate şi

semnalizate; 7. executarea pe autostradă a manevrelor de întoarcere sau de mers înapoi, circulaţia sau traversarea

de pe un sens de circulaţie pe celălalt prin zonele interzise, respectiv prin zona mediani sau racordurile dintre cele două părţi carosabile;

8. nerespectarea semnificaţiei indicatoarelor „Trecere la nivel cu o calc icratâ simplă(dublâ), fără bariere" sau „Oprire", instalate Ia trecerea la nivel;

9. schimbarea direcţiei de mers prin viraj spre stânga, dacă prin aceasta se încalcă marcajul longitudinal continuu care separă sensurile de circulaţie;

10. pătrunderea într-o intersecţie dirijată prin semafoare, dacă prin aceasta se produce blocarea circulaţiei în interiorul intersecţiei.

D. Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule ne drumurile publice Se sancţionează cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile

săvârşirea următoarelor fapte: a) depăşirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roşie a semaforului sau la trecerile la nivel cu calea

ferată; b) neacordarea priorităţii de trecere vehiculelor care au acest drept; c) nerespectarea semnificaţiei culorii roşii a semaforului;






0770763707

d) neacordarea priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate şi semnalizate, aflaţi pe sensul de deplasare a autovehiculului;

e) nerespectarea regulilor privind depăşirea; 0 nerespectarea semnalelor, indicaţiilor şi dispoziţiilor poliţistului rutier aflat în exercitarea atribuţiilor de

serviciu; g) neprezentarea în termen de 24 de ore la poliţia pe raza căreia s-a produs un accident de circulaţie

soldat numai cu avarierea vehiculului, în vederea întocmirii documentelor de constatare. Se sancţionează cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile

săvârşirea următoarelor fapte; a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depăşirea sau trecerea la culoarea roşie a

semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;

b) nerespectarea interdicţiei temporare de circulaţie instituite pe un anumit segment de drum public; c) nerespectarea regulilor de circulaţie la trecerea unei coloane oficiale sau intercalarea într-o astfel de

coloană; d) circulaţia pe sens opus, cu excepţia cazurilor In care se efectuează regulamentar manevra de depăşire.

Se sancţionează cu suspendarea exercitării dreptului de i conduce pentru o perioadă de timp de 90 de zile săvârşirea următoarelor fapte:

a) conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracţiune; b) conducerea vehiculului cu defecţiuni grave ta sistemul de frânare sau la mecanismul de direcţie,

constatate de poliţia rutieră împreună cu specialiştii Registrului Auto Român; c) neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de

coborâre sau când semnalele cu lumini roşii şi/sau sonore sunt în funcţiune; d) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv.

Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se mai dispune: a) pentru o perioadă de 30 de zile, dacă titularul permisului de conducere a săvârşit contravenţii care

cumulează 15 puncte de penalizare; b) pentru o perioadă de 30 de zile, dacă titularul permisului de conducere cumulează din nou cel puţin

15 puncte de penalizare în următoarele 12 luni de Ia data expirării ultimei suspendări a exercitării dreptului de a conduce.

c) pentru o perioadă de 90 de zile, când fapta conducătorului a fost urmărită ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice, precum şi în cazul accidentului din care a rezultat victimă, iar procurorul sau instanţa de judecată a dispus neînceperea urmăririi penale, dacă pentru regula de circulaţie încălcat legea prevede suspendarea exercitării dreptului de a mai conduce.

În cazul în care conducătorul de autovehicul săvârşeşte, într-un interval de 6 luni de Ia data restituirii permisului de conducere, din nou o nouă faptă pentru care se suspendă exercitarea dreptului de a conduce, perioada de suspendare se majorează cu încă 30 de zile.

Punctele de penalizare se anulează la împlinirea termenului de 6 luni de la data constatării contravenţiei.

Suspendarea exercitării dreptului de a conduce anulează toate punctele de penalizare acumulate până în acel moment.

Suspendarea exercitării dreptului de a conduce se mai dispune şi dacă o astfel de măsură s-a hotărât de către o autoritate străină competentă pentru o faptă săvârşită pe teritoriul altui stat, numai dacă pentru fapta săvârşita legislaţia românească prevede o astfel de măsură. E Reţinerea Certificatului de înmatriculare sau înregistrare






0770763707

Se interzice circulaţia pe drumurile publice, reţinându-se certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori dovada înlocuitoare a acestuia, de către poliţia rutieră, până la rezolvarea celor constatate, în următoarele cazuri:

a) autovehiculul nu are efectuată inspecţia tehnică periodică sau valabilitatea acesteia a expirat; b) nu sunt respectate regulile referitoare la transportul produselor periculoase; c) vehiculul circulă noaptea iară instalaţia de iluminat-semnalizare ori mijloace fluorescent-

reflectorizante prevăzute de lege sau cu defecţiuni majore la sistemele de iluminat-semnalizare ori cu alte dispozitive decât cele omologate;

d) sistemele de frânare de serviciu, de ajutor sau de staţionare sunt defecte; e) mecanismul de direcţie prezintă uzuri peste limitele admise; f) anvelopele au alte dimensiuni sau caracteristici decât cele prevăzute în cartea de identitate a vehiculului, prezintă tăieturi sau rupturi ale cordului ori sunt uzate peste limita legal admisă; g) zgomotul în mers sau staţionare depăşeşte limita legal admisă; h) motorul emite noxe poluante peste limitele legal admise; i) elementele dispozitivului de cuplare pentru remorcare prezintă uzuri ori nu sunt compatibile, fiind de

natură să provoace dezechilibrarea ansamblului sau desprinderea remorcii; j) are aplicate pe geamuri afişe sau reclame publicitare, folii neomologate şi/sau nemarcate corespunzător

ori accesorii care restrâng sau estompează vizibilitatea, precum şi înscrisuri sau reclame care diminuează eficacitatea dispozitivelor de iluminare şi semnalizare luminoasă ori citirea numărului de înmatriculare;

k) prezintă scurgeri semnificative de carburant sau lubrifiant; 1) plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare nu sunt conforme cu standardul ori au

aplicate alte dispozitive de iluminare decât cele omologate; m) caracteristicile tehnice ale vehiculului nu concordă cu datele din certificatul de înmatriculare sau de

înregistrare; n) vehiculul nu a fost radiat din circulaţie în cazurile prevăzute de lege; o) vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă în caz de pagube produse terţilor prin accidente de

circulaţie, conform legii; p) deţinătorul vehiculului nu a preschimbat certificatul de înmatriculare sau de înregistrare, în

conformitate cu prevederile legale; r) vehiculul nu are montată una dintre plăcutele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare; s) vehiculul are lipsă elemente ale caroseriei ori aceasta este într-o stare avansată de degradare; t) lipsa dotărilor obligatorii pe autovehiculele "ŞCOALĂ".

în situaţiile prevăzute la punctele b), I), m), n) şi o) se reţin şi plăcile de înmatriculare. F. Imobilizarea vehiculului

Imobilizarea unui vehicul constă în scoaterea acestuia în afara părţii carosabile, pe acostament sau cât mai aproape de marginea drumului, şi punerea lui în imposibilitate de mişcare prin folosirea unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare. Ea nu se poate dispune în locurile unde oprirea sau staţionarea sunt interzise.

Imobilizarea unui vehicul se dispune de către poliţistul rutier în cazul săvârşirii de către conducătorul acestuia a uneia dintre următoarele fapte:

a) conducerea unui vehicul neînmatriculat sau neînregistrat, cu număr de înmatriculare sau de înregistrare fals ori fără a avea montate plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare;

b) conducerea unui vehicul a cărui stare tehnică pune în pericol grav siguranţa circulaţiei, deteriorează drumul public sau afectează mediul;

c) conducerea unui vehicul cu încălcarea regulilor referitoare la transportul mărfurilor periculoase ori






0770763707

cu gabarite şi/sau mase depăşite; d) conducerea unui vehicul despre care există date sau indicii că face obiectul unei fapte de natură

penală; e) refuză să se legitimeze; f) se află sub influenţa băuturilor alcoolice, a produselor sau substanţelor stupefiante ori a

medicamentelor cu efecte similare acestora, iar conducerea vehiculului nu poate fi asigurată de o altă persoană;

g) nu respectă timpii de conducere şi de odihnă prevăzuţi de lege. Imobilizarea unui vehicul se dispune şi în cazul în care conducătorul acestuia ori unul dintre

pasageri săvârşeşte o faptă de natură penală sau este urmărit pentru săvârşirea unei infracţiuni. G Confiscarea bunurilor destinate ori folosite la săvârşirea contravenţiilor

Se supun confiscării: a) mijloacele speciale de avertizare luminoase şi sonore deţinute, montate şi folosite pe alte autovehicule

decât cele cu regim de circulaţie prioritar; b) dispozitivele care perturbă funcţionarea mijloacelor tehnice de supraveghere a traficului, c) plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare care nu corespund standardelor în

vigoare şi care sunt montate pe vehicule; d) vehiculele cu tracţiune animală, când circulă pe drumurile publice pe care le este interzis accesul ori pe

alte trasee decât cele stabilite de autorităţile publice locale. INFRACŢIUNI

Infracţiunea este fapta unei persoane ce prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie, prevăzută şi pedepsită de legea penală. Infracţiuni Ia regimul circulaţiei pe drumurile publice

1. Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat sau neînregistrat.

2. Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare.

3. Trac tarea unei remorci neînmatriculate sau neînregistrate ori cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare.

4. Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul înmatriculat în alt stat ce nu are drept de circulaţie în România.

5. Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale cărui (cărei) plăcuţe cu numerele de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase.

6. Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis, cu permis necorespunzător sau dacă permisul este retras, anulat, reţinut în vederea anulării sau este suspendată exercitarea dreptului de a conduce ori care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România.

7. încredinţarea, cu ştiinţă, a conducerii unui autovehicul pe drumurile publice unei persoane care nu posedă permis de conducere sau acesta este necorespunzător categoriei din care face parte autovehiculul respectiv, ori unei persoane care suferă de o boală psihică sau se află sub influenţa alcoolului ori a unor substanţe stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora.

8. Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o alcoolemie de peste 0,8 ‰ alcool pur în sânge sau care se află sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora, precum şi refuzul, împotrivirea ori sustragerea de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de substanţe, produse






0770763707

stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora. 9. Părăsirea locului accidentului rutier, fără încuviinţarea poliţiei ori a echipei care efectuează

cercetarea locului faptei, precum şi modificarea sau ştergerea uniielor accidentului de către conducătorul oricărui vehicul implicat într-un accident de circulaţie, dacă din accident a rezultat victimă ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracţiuni.

Obs. 1. Pot părăsi locul accidentului: - conducătorii autovehiculelor cu regim prioritar, când se află în misiune, cu condiţia de a anunţa

imediat poliţia pe raza căreia s-a produs accidentul, urmând ca după terminarea misiunii sa se prezinte la poliţie;

- conducătorii vehiculelor care, în lipsa altor mijloace de transport, ei înşişi transportă persoanele rănite la unitatea sanitară, dacă se înapoiază imediat la locul accidentului.

Obs. 2. Nu constituie infracţiune părăsirea locului accidentului, dacă victima părăseşte locul faptei, iar conducătorul de vehicul anunţă imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliţie.

10. Consumul de alcool sau de substanţe stupefiante ori de medicamente cu efecte similare acestora, după producerea unui accident din care a rezultat victimă, până la recoltarea probelor biologice.

Obs. Nu constituie infracţiune consumul de medicamente cu efecte similare produselor sau substanţelor stupefiante, după producerea accidentului şi până la sosirea poliţiei, dacă acestea au fost administrate de personal medical autorizat, în cazul când acestea au fost impuse de starea de sănătate sau de vătămarea corporală a conducătorului auto.

11. Necomunicarea poliţiei rutiere de către unitatea de asistenţă medicală autorizată care a efectuat examenul de specialitate, că o persoană care posedă permis de conducere, a devenit inaptă medical sau psihologic pentru a mai conduce, în cazul producerii unui accident soldat cu victimă.

12. Sustragerea, distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare, cu intenţie, a indicatoarelor, semafoarelor, amenajărilor rutiere precum şi crearea de obstacole pe carosabil.

13. Instalarea de mijloace de semnalizare rutieră sau modificarea poziţiilor acestora, tară autorizaţie, de natură să inducă în eroare participanţii la trafic.

14. Organizarea sau participarea, în calitate de conducător de vehicul sau de animale, la întreceri neautorizate, precum şi blocarea cu intenţie a drumului public, dacă prin aceasta se pune în pericol siguranţa circulaţiei ori se aduce atingere dreptului la liberă circulaţie a celorlalţi participanţi la trafic.

15. Lăsarea tară supraveghere pe partea carosabilă a drumurilor publice a unui vehicul care transportă produse sau substanţe periculoase.

16. Neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de verificare tehnică ori inspecţie tehnică a autovehiculelor şi remorcilor, de către cei care au asemenea îndatoriri ori a celor referitoare la efectuarea unor reparaţii sau intervenţii tehnice, dacă a avut ca efect producerea unui accident rutier soldat cu victimă.

17. Repararea autovehiculelor având urme de accident fără autorizaţie de reparaţie eliberată de poliţie sau de către societăţile de asigurări, după caz.

18. Efectuarea unor lucrări de construire, modificare, modernizare sau reabilitare a drumului public precum şi amplasarea unor construcţii, panouri sau reclame publicitare în zona drumului, fără autorizaţie de construcţie eliberată în condiţiile legii.

19. Nerespectarea condiţiilor stabilite în autorizaţia de construcţie pentru amenajarea accesului rutier ta drumul public, în cazul construcţiilor amplasate în zona acestuia.

20. Neluarea măsurilor, de către persoana autorizată de administratorul căii ferate, pentru






0770763707

semnalizarea trecerilor la nivel cu calea ferată. 21. Nesemnalizarea obstacolelor sau a lucrărilor pe drumurile publice de către persoana autorizata

de către administratorul drumului sau de către executantul uuei lucrări pe partea carosabilă, dacă s-a produs un accident de circulaţie. Anularea permisului de conducere

Permisul de conducere se anulează când titularul a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă:

a) pentru o infracţiune care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, săvârşită ca urmare a nerespectării regulilor de circulaţie;

b) pentru o infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice; c) la interzicerea de a exercita profesia sau ocupaţia de conducător de vehicule,

De asemenea, permisul de conducere se anulează şi dacă: - împotriva titularului s-a hotărât o astfel de măsură de către o autoritare străină

competentă, pentru o faptă săvârşită pe teritoriul altui stat; - a fost obţinut cu încălcarea normelor legale; - a fost obţinut în perioada în care titularul era cercetat sau judecat în cadrul unui

proces penal pentru săvârşirea unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, dacă a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă;

- titularul a decedat.

CONDUCERE PREVENTIVĂ Conducerea preventivă (defensivă) înseamnă a conduce astfel încât indiferent de ce se întâmplă

în jurul său, conducătorul auto să nu fie angajat într-un accident rutier. Accidentul = un eveniment rutier, produs pe un drum public sau care a avut originea într-un

asemenea loc, în care este implicat cel puţin un vehicul în mişcare, cauza accidentului fiind nerespectarea legislaţiei rutiere, consecinţa fiind pagube materiale şi/sau victime. Conducerea preventivă înseamnă contracararea accidentului prin:

- anticiparea situaţiilor din trafic care pot deveni periculoase; - evitarea accidentului pe cale să se producă, - ieşirea cu minim de consecinţe dintr-un accident ce nu a putut fi evitat; - adaptarea modului de deplasare la condiţiile de drum, trafic şi meteo.

Elementele conducerii preventive sunt: - cunoştinţele teoretice şi practice; - vigilenţa(atenţia); - prevederea; - judecata(decizia); - îndemânarea.

Vigilenţa (atenţia) - capacitatea conducătorului auto de a fi în permanenţă atent la tot ce se întâmplă în jurul său.

Atenţia conducătorului trebuie mereu îndreptată asupra drumului, semnalizării rutiere, celorlalţi participanţi la trafic precum şi a altor elemente care pot influenţa conducerea.

O atenţie necorespunzătoare poate duce la lipsa de reacţie sau la reacţii inadecvate. însuşirile atenţiei:






0770763707

- volumul = cantitatea de elemente asupra cărora se poate concentra atenţia simultan; - stabilitatea = persistenţa în timp a atenţiei; - concentrarea = delimitarea între ceea ce este şi ceea ce nu este important; - distributivitatea = capacitatea de a fi atent la mai multe lucruri în acelaşi timp; - mobilitatea = capacitatea de a se deplasa şi reorienta de la un element la altul, funcţie de necesităţi. Prevederea = capacitatea conducătorului auto de a anticipa situaţiile din trafic şi de a găsi soluţii de rezolvare. Prevederea poate fi:

- apropiată; - îndepărtată.

Judecata = procesul psihic de gândire şi alegerea unei soluţii cu cel mai bun rezultat dintr-o situaţie conflictuală apărută. Ea trebuie să fie promptă, rapidă, selectivă (cunoaşterea alternativelor), corectă. Temperamente Există 4 tipuri fundamentale de temperamente: 1. coleric; 2. sangvinic; 3. flegmatic; 4. melancolic. Temperamentul este legat de tipul de activitate nervoasă superioară. Aceasta este caracterizată prin forţă, echilibru şi mobilitate. Prin îmbinarea acestor însuşiri se obţine: Colericul - puternic, dar neechilibrat şi mobil. Sangvinicul - puternic, dar echilibrai şi mobil. Flegmaticul - puternic, echilibrat, dar imobil. Melancolicul - slab. In funcţie de temperamente, sunt trei stiluri de conducere:

c) stilul agresiv; d) stilul preventiv-defensiv; e) stilul pasiv.

Colericul se comportă inegal în toate manifestările sale. Este când entuziast, când deznădăjduit. Deşi posedă o mare energie, o consumă neeconomicos, ajungând rapid la epuizare. Nu are răbdare, îşi supraestimează forţele. Având timp de reacţie foarte scurt, nu are posibilitatea unei deliberări corecte, putând lua decizii inadecvate. Ignoră şi încalcă regulile de circulaţie pe care le consideră nesemnificative. Adoptă un stil de conducere agresiv.

Sangvinicul rezistă la oboseală, la factorii perturbatori. Se adaptează uşor la situaţii noi, având reacţii prompte, cheltuind economicos energia. Adoptă un stil de conducere preventiv-defensiv.

Flegmaticul este calm, răbdător, perseverent, meticulos, cumpătat, dar are reacţii lente, învaţă greu să conducă, adaptându-se greu la nou. Merge cu viteză mică, consumând multă energie pentru o manevră. Are şansa să-i exaspereze pe ceilalţi conducători. Adoptă stilul de conducere pasiv,

Melancolicul are puţină energie nervoasă, obosind repede. Poate adormi la volan, nerezistând la factori stresanţi. Se concentrează anevoios, trebuindu-i, pentru a conduce, linişte, drumuri scurte, pauze, trafic puţin intens. Având reacţii lente, spaţiul de frânare creşte. Adoptă stilul de conducere pasiv, dar şi preventiv - defensiv.

Timpul de reacţie - este timpul, în secunde, din momentul apariţiei unui semnal sau al unui






0770763707

eveniment până la acţionarea uneia sau a mai multor comenzi, - este corespunzător unei distanţe parcursă de vehicul; - tot ce se întâmplă în timpul de reacţie nu este imputabil conducătorului.

Distanţa de oprire = spaţiul parcurs din momentul sesizării unui obstacol şi până la oprirea definitivă, D = d1+d2 d1 = distanţa parcursă în timpul de reacţie d2 = distanţa de frânare De exemplu, la viteza de 50 km/h, spaţiul parcurs într-o secundă este de aproximativ 14m, iar distanţa de oprire de aproximativ 32m! La dublarea vitezei, spaţiul de oprire se măreşte de patru ori! SITUAŢII LIMITĂ ŞI MOD DE PROCEDURĂ Pornirea de pe loc

Pornirea este etapa cea mai importantă în vederea deplasării. Efectuarea ei în condiţii improprii poate duce la două situaţii la fel de periculoase: - oprirea motorului; - patinarea.

Patinarea este alunecarea roţii pe calea de rulare sau învârtirea pe loc a roţilor motoare, dacă aderenţa părţii carosabile este scăzută. Ea apare la roţile motrice.

Coeficientul de aderenţă - f este coeficientul de frecare dintre pneu şi partea carosabilă. El depinde de:

- tipul anvelopelor şi presiunea interioară; - natura şi starea drumului; - viteza de deplasare.

Deraparea - este alunecarea autovehiculului pe o direcţie deviată faţă de direcţia normală de mers sau rotirea autovehiculului în jurul centrului său de greutate. Factorii care favorizează derapajul sunt: - drum cu aderenţă scăzută; - defecţiuni tehnice ale autovehiculului; - greşeli ale conducătorului. Pentru prevenirea derapajului:

- nu se frânează violent; - nu se accelerează; - volanul se acţionează cu fineţe.

Dacă derapează spatele:

- se reduce presiunea asupra frânei sau a acceleraţiei; - se roteşte volanul în direcţia în care derapează spatele.

Dacă derapează faţa:

- se reduce presiunea asupra frânei sau a acceleraţiei; - se roteşte volanul în direcţia derapajului, - se redresează uşor pe direcţia dorită.






0770763707

Acvaplanarea = plutirea aparentă a pneului pe o peliculă de apă. Cauzele apariţiei acvaplanării:

- viteză foarte mare peste (80 km/h); - apă multă pe partea carosabilă; - anvelope necorespunzătoare.

CIRCULAŢIA ÎN SITUAŢII CARACTERISTICE Circulaţia pe timp de noapte

Pe timpul nopţii, vizibilitatea scade foarte mult (de aprox. 3000 ori). Vizibilitatea este bună în faţă şi nulă în spate şi lateral. La lumina farurilor, culorile îşi schimbă nuanţele, cele închise absorbind lumina, părând mai întunecoase.

Vara, perioada de amurg este mai lungă, ochiul având timp mai mult pentru adaptare. Dar, amurgul înseamnă ore de vârf pentru trafic, sfârşitul zilei de muncă, deci oboseală mare. Factorii de risc:

- consum mare de energie psihică şi nervoasă; - orbire produsă de vehiculele care circulă din sens opus sau din spate, în oglinzi; - obstacole pe partea carosabilă, multe neiluminate; - asfalt de culoare închisă, fără elemente reflectorizante; - lucrări pe drumuri, nesemnalizate; - pietoni pe carosabil, sub influenţa alcoolului sau îmbrăcaţi în haine de culori închise; - curbe, pante sau rampe abordate cu vizibilitate redusă; - accentuarea stării de oboseală acumulată în timpul zilei.

Măsuri pentru contracararea factorilor de risc: - asigurarea stării tehnice ireproşabile a autovehiculului; - etapizarea călătoriei şi reducerea vitezei (la lumina de întâlnire a farurilor, viteza trebuie redusă la cca. 50 km/h în condiţii de trafic pe carosabil uscat indiferent dacă ne aflăm în localitate sau în afara acesteia); - folosirea luminilor autovehiculului (faza de întâlnire asigură un câmp de vizibilitate de cca. 30m iar cea de drum de cca. 130 m); - prudenţă mai mare la depăşiri şi în viraje; - opriri în caz de semne de oboseală, în afara părţii carosabile; - în caz de orbire, privirea trebuie mutată în altă parte, concomitent cu reducerea vitezei,

Circulaţia pe timp de ploaie Factorii de risc:

- reducerea vizibilităţii; - aprecierea eronata a distanţelor şi a vitezelor; - reducerea puterii farurilor; - observarea cu întârziere a obstacolelor; - oboseală mai repede instalată datorită concentrării mai mari; - reducerea aderenţei; - creşterea spaţiului de oprire; - creşterea riscului patinării şi derapării; - pietoni mai puţin atenţi; - acvaplanarea.






0770763707

Măsuri pentru contracararea factorilor de risc: - pregătirea atentă a autovehiculului; - pregătirea conducătorului; - folosirea luminilor; - folosirea ştergătoarelor şi a climatizatorului; - reducerea vitezei la limita de siguranţă; - evitarea bruscării comenzilor;

- curăţarea parbrizului unde nu ajung ştergătoarele şi a farurilor; - atenţie sporită la depăşiri şi la intersecţii cu drumuri agricole, unde se formează mâzga; - opriri frecvente pentru relaxare, în cazul drumurilor lungi ori dacă plouă torenţial. Circulaţia pe timp de ceaţă Ceaţa se prezintă diferit, în funcţie de cauzele ce o generează, densitate, mobilitate şi durată. În funcţie de cauze, există:

- ceaţă uscată(industrială)- formata din particule fine de fum, praf, apă; - ceaţă umedă - formată din particule mari de apă; - ceaţa amestec –SMOG

Factori de risc: - reducerea substanţială a vizibilităţii; - imposibilitatea aprecierii corecte a: - distanţelor; - vitezelor; - obstacolelor; - semnalizării rutiere, - adaptare dificilă la astfel de condiţii, în special a conducătorilor aulo începători; - reducerea puterii de penetraţie a farurilor; - mâzgă pe carosabil; - vehicule oprite sau staţionate pe partea carosabilă, greu observabile; - depunerea pe parbriz a unui strat de particule; - oboseală mai repede instalată; - deplasare aproape imposibilă pe drumurile unde există polei, zăpadă, gheaţă;

Măsuri pentru contracararea factorilor de risc; - pregătirea atentă a autovehiculului pentru drum; - parbriz fără zgârieturi sau alte defecte; - folosirea luminilor de întâlnire; - viteză redusă; - comenzi acţionate cu fineţe; - viraje abordate cu prudenţă; - circulaţie în coloană.

Circulaţia pe timp de vară Particularităţi ale mediului: - temperaturi ridicate; - zile lungi; - ploi torenţiale, însoţite de descărcări electrice.

Factori de risc: - trafic intens;






0770763707

- diversitate mare de participanţi la trafic; - viteze ridicate; - monotonia călătoriei şi deplasări în coloană; - supraîncălzirea pneurilor, care poate duce ia explozii ale acestora; - supraîncălzirea sistemului de frânare; - înmuierea asfaltului, lucrări pe carosabil; - ploi torenţiale, însoţite de descărcări electrice; - apariţia oboselii, datorită conducerii timp îndelungat.

Măsuri pentru contracararea factorilor de risc: - stare tehnică ireproşabilă; - etapizarea călătoriei; - odihnă, calm, ochelari de soare, ţinută lejeră; - viteză adaptată condiţiilor meteo, de drum, de trafic; - prudenţă sporită faţă de ceilalţi participanţi la trafic.

Circulaţia pe timp de iarnă Particularităţi ale mediului: - temperaturi scăzute, precipitaţii, viscol, ceaţă; - zăpadă, gheaţa, polei pe carosabil. Factori de risc: - aderenţă scăzută { chiar până la 0,1 ); - spaţiul de oprire creşte corespunzător; - îngustarea părţii carosabile; - dificultăţi la pornirea motorului, la plecarea de loc, în viraje, ta oprire; - vehicule oprite sau părăsite pe partea carosabilă; - pietoni ce traversează cu dificultate ori care se deplasează pe carosabil.

Masuri pentru contracararea factorilor de risc: - pregătirea autovehiculului pentru sezonul rece; - deplasări cu viteze reduse, distanţe mai mari între vehicule, comenzi acţionate cu fineţe; - folosirea cu preponderenţă a frânei de motor; - atenţie sporită ia curbe şi în locurile unde se poate forma polei: - poduri, tuneluri, drumuri în pantă, rampă ori rambleu sau păduri. Circulaţia primăvara şi toamna Particularităţi ale mediului:

- temperaturi oscilante; - ceaţa dimineaţa şi seara; - trecerea de la lumină la întuneric într-un interval foarte scurt, care coincide cu orele de vârf de trafic;

Factori de risc: - alternanţa carosabilului uscat cu mâzgă, polei, zăpadă; - deteriorări ale carosabilului la ieşirea din iama; - marcaje şterse, frunze pe partea carosabilă; - trafic cu valori ridicate şi cu o diversitate a participanţilor la trafic:

- utilaje agricole; - vehicule cu tracţiune animală; - biciclete; - conducători ce au condus puţin, pierzând deprinderile;






0770763707

- stare fizico - psihică influenţată negativ-la tineri şi stare de deprimare - la bătrâni; - conducători şi pietoni sub influenţa alcoolului, - astenii şi/sau euforii.

Măsuri pentru contracararea factorilor de risc: a) starea tehnică ireproşabilă a autovehiculului; b) odihna conducătorului şi planificarea călătoriei; c) reducerea şi adaptarea vitezei la condiţiile meteo, de drum şi de trafic; d) atenţie sporită în locurile cu potenţial pericol.

Circulaţia în mediu urban Factori de risc:

a) număr mare sau foarte mare de intersecţii şi o diversitate a lor; b) diversitate mare a participanţilor Ia trafic: c) autobuze,tramvaie şi troleibuze; d) taxiuri; e) vehicule pe două roţi; f) drumuri şi foarte bune şi foarte rele; g) număr mare de opriri obligatorii; h) poluare, aglomeraţie, atenţie concentrată în permanenţă pentru a observa şi preveni reacţiile

greşite ale celorlalţi participanţi !a trafic, Măsuri pentru contracararea factorilor de risc:

a) stare tehnica şi estetică a autovehiculului ireproşabilă; b) evitarea circulaţiei în orele de vârf; c) alegerea traseelor mai puţin aglomerate; d) prudenţă mare în intersecţii, în locurile frecventate de pietoni ori copii, la depăşiri; e) asigurare temeinică şi semnalizare înainte de efectuarea unei manevre; f) avertizări sonore ori de câte ori este nevoie pentru a evita un pericol.

Circulaţia în mediu rural Factori de risc: a) carosabil nemodernizat şi neîntreţinut, adesea îngustat de diverse obstacole; b) lipsa indicatoarelor şi a marcajelor; c) lipsa trotuarelor, rezultând circulaţia pietonilor pe partea carosabilă; d) lipsa trecerilor pentru pietoni; e) intersecţii nedirijate; f) pe timp de ploaie se formează mâzga, deci aderenţă scăzută; g) prezenţa pe partea carosabilă a utilajelor agricole, a căruţelor, a bicicletelor; h) copii nesupravegheaţi; i) petreceri, nunţi, târguri ce se prelungesc şi pe partea carosabilă; j) animale izolate sau în grup pe carosabil; k) dificultăţi sporite pe timp de noapte.

Măsuri pentru contracararea factorilor de risc: a) reducerea vitezei şi adaptarea ei în funcţie de condiţiile concrete de drum,

trafic şt condiţii meteo; b) sporirea atenţiei pentru a anticipa comportamentul imprudent al celorlalţi participanţi la trafic; c) atenţionare optică şi sonoră din timp şi discretă.

Circulaţia pe poduri, sub poduri, pe pasaje şi tuneluri rutiere. Factori de risc:






0770763707

a) drum îngustat, ferm delimitat; b) fluenţă redusă a traficului, datorată circulaţiei cu viteză redusă; c) posibilitatea blocării circulaţiei; d) risc de acroşări; e) frecvenţă mare a porţiunilor cu polei, gheaţă, mâzgă; f) denivelări la diversele îmbinări; g) lipsa trotuarelor;

În tuneluri: a) trecere bruscă de la lumina naturală la cea artificială; b) infiltraţii de apă; c) zgomot ridicat.

Măsuri pentru contracararea factorilor de risc: a) alegerea optimă a traseelor; b) observarea din timp a semnalizării rutiere; c) reducere vitezei; d) păstrarea unor distanţe corespunzătoare; e) folosirea luminilor şi a şteigăroarelor de parbriz, unde este cazul.

Consecinţele consumului de alcool, produse sau substanţe stupefiante ori medicamente cu efecte similare acestora

Alcoolemia este cantitatea de alcool, exprimată în grame, aflată într-un litru de sânge. Concentraţia maximă de alcool în sânge se obţine după o oră de la ingerare.

Alcoolul, stupefiantele sau medicamentele cu efecte similare acestora diminuează procesele senzoriale, acţiunile practice şi modifică atitudinile:

a) scade nivelul de percepţie; b) scade nivelul de concentrare: c) câmpul vizual se reduce; d) timpii de reacţie cresc; e) evaluare greşită a distanţelor şi vitezelor; f) subestimarea pericolelor şi a riscurilor; g) diminuarea capacităţii de gândire; h) scăderea reflexelor. i) creşterea agresivităţii şi a nervozităţii, stări de irascibilitate exagerate;

Intr-o primă fază se instalează euforia, emotivitatea, agresivitatea. In faza a doua are loc o cădere fizică şi psihică.

In faza a treia nu se mai recunosc comenzile, ceea ce duce mai întâi la anestezie, apoi la comă şi în final la moarte. Consecinţele oboselii la volan

Semnele instalării oboselii se observă prin căscaturi dese şi prelungite, pleoape grele, nevoie de clipire des, înlăcrimarea ochilor.

In aceste condiţii, într-o primă fază sunt necesare eforturi mai mari pentru concentrare iar în a doua fază inducerea stării de moleşeală, urmată de adormire.

Pentru contracararea oboselii, trebuie ca fiecare să-şi cunoască limitele, odihnă suficientă şi planificarea optimă a călătoriei. Comportamentul conducătorului auto începător Există trei tipuri de conducători auto începători:






0770763707

a) cei care-şi supraapreciază calităţile; b) cei care-şi subapreciază calităţile; c) cei echilibraţi, care-şi evaluează corect calităţile.

Recomandări: a) urmează perioada cea mai grea, când nu mai este îndrumat de nimeni; b) să nu circule stresat, inhibat, emoţionat, deoarece va fi un consum mare de energie; c) să abordeze progresiv dificultăţile; d) să evite deplasarea în orele de vârf; e) să aleagă trasee neaglomerate; f) să evite deplasările foarte lungi şi în condiţii dificile de deplasare; g) planificarea judicioasă a călătoriei, cu pauze obligatorii după 100-150 km; h) daca este posibil, să fie însoţit de un conducător cu experienţă.

CONDUCERE ECOLOGICĂ

Conducerea ecologică este ansamblul măsurilor comportamentale, de control sau verificare a vehiculului, prin care se realizează economie de energie (carburant) si protejarea mediului.

De aceea, orice măsură luată pentru a scădea consumul de combustibil (anvelope umflate coreei, scăderea rezistenţei la înaintare, oprirea motorului la staţionari lungi, etc.) se înscrie în orbita conducerii ecologice.

Orice folosire a unui sistem auxiliar acţionat de motor (aer condiţionat, dispozitive servo, generatorul de curent) va avea drept efect creşterea consumului de carburant.

Autovehiculele sunt construite din multe materiale care, odată ajunse în stadiul de deşeu, pot polua grav mediul, fie prin toxicitatea lor (lichid de frâna, antigel), fie prin perioada lungă de descompunere (anvelope, mase plastice).

Consumul de carburant al maşinii, uzura motorului, a frânelor şi a anvelopelor depind în general de o serie de factori precum: stilul de conducere, condiţiile individuale de deplasate, specificaţiile tehnice ale maşinii. Toate acestea au influenţă în final asupra mediului înconjurător în care muncim şi ne relaxăm.

Astfel, se va evita încălzirea motorului cu maşina staţionată, deoarece motorul se încălzeşte mai greu când maşina stă pe loc. în faza de încălzire, uzura şi emisia de gaze de ardere sunt mari. De aceea, după pornirea motorului este bine să se pornească deplasarea, dar fără a se folosi turaţii mari ale motorului, deoarece un motor rece consumă cu mult mai mult combustibil decât un motor care a atins nivelul optim de temperatură. Acest nivel de temperatură, care asigură un nivel de consum mai scăzut, este atins după circularea cu autovehiculul a unei distanţe de 3, 4, 5 km, în funcţie de condiţiile şi temperaturile din mediu.

Se vor evita astfel distanţele scurte şi turaţiile mari. Totodată, turaţiile prea reduse în raport cu viteza de deplasare a maşinii poate determina un consum crescut de combustibil. De aceea trebuie adaptate vitezele la condiţiile şi viteza de deplasare.

Cu cât se conduce maşina cu o viteză mai mare, cu atât ea va consuma mai mult. Dacă viteza maximă este exploatată la aproximativ trei sferturi din valoarea ei, atunci consumul se poate reduce semnificativ. Totodată, reducerile repetate de viteză, urmate de accelerări bruşte şi repetate, condusul sportiv, duc Ia un consum ridicat de carburant şi poluarea crescută a mediului.

Evitaţi pe cât posibil traficul intens, aglomeraţia oraşelor, a centrelor urbane semaforizate, circulaţia pe distanţe scurte şi în trepte inferioare de viteză, opririle şi pornirile repetate, circulaţia în coloane.






0770763707

Verificaţi presiunea în pneuri. O presiune a roţilor prea scăzută determină un consum mai mare al motorului. Totodată, pneurile se uzează într-un timp mai scurt, atât la exterior cât şi în structura de rezistenţa interioară. Orice greutate inutilă care este transportată în maşină determină un consum uşor crescut de carburant, care astfel apare ca folosit inutil. Maşina va consuma mai mult dacă este încărcată la maxim sau dacă tractează o remorcă.

La viteze mari, consumul de combustibil creşte dacă maşina întâmpină rezistenţă la deplasare cauzată de folosirea unui portbagaj exterior, în care curenţii de aer se opresc cu uşurinţă.

Instalaţia de aer condiţionat, farurile, radioul, bricheta, dezaburirea lunetei, oglinzile încălzite, scaunele încălzite precum şi ceilalţi consumatori funcţionează cu energia electrică produsă de generatorul de curent electric al maşinii. Generatorul funcţionează ca urmare a funcţionării motorului. Un consum mai ridicat de curent electric determină o solicitare mai mare a motorului şi deci un consum mai ridicat de combustibil al maşinii,

Frânele unei maşini se vor uza mai repede dacă maşina este folosită mat mult in oraş, în locuri cu trafic aglomerat, pe distanţe scurte, dacă şoferul are un stil sportiv de conducere. încercaţi să conduceţi preventiv, astfel încât să nu fie absolut necesară frânarea şi oprirea pe loc a maşinii în toate cazurile. Viteza se poate reduce şi prin folosirea adecvată a treptelor de viteză.

La coborârea unei pante se poate trece într-o treaptă inferioară. Dacă este necesar totuşi să se frâneze, încercaţi să folosiţi frâna într-un mod intermitent şi nu în mod continuu, pentru a da posibilitatea răcirii frânelor. La trecerea prin apă, după spălarea maşinii, după o ploaie puternică, plăcuţele de frână se pot uda şi astfel frânele acţionează cu întârziere. PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE ACCIDENT RUTIER

Primul ajutor reprezintă un complex de măsuri de urgenţă şi se aplică în cazul accidentelor înainte de intervenţia cadrelor medicale.

Pentru obţinerea rezultatelor dorite în acordarea primului ajutor, salvatorul trebuie: ♦ să cunoască toate regulile de acordare a primului ajutor; ♦ să-şi păstreze calmul, sâ fie eficace şi rapid în luarea deciziilor şi măsurilor de acordare a primului ajutor.

Conducătorul auto care constată existenta unui accident soldat cu victime are următoarele obligaţii:

a) să oprească imediat la locul accidentului, să îndepărteze persoanele curioase şi să folosească trusa de prim ajutor;

b) să ceară ajutorul persoanelor din jur (este de preferat de la o persoană calificată); c) să debaraseze victima şi să o poziţioneze în funcţie de leziunile pe care le prezintă; d) să îndepărteze obiectele vestimentare (curele, cravate, bretele, corsete) ce ar putea împiedica

sau îngreuna respiraţia şi circulaţia normală a sângelui; e) să stabilească priorităţile de acordare a primului ajutor (stop cardio-respirator, hemoragie,

fracturi); f) să trateze rănile şi arsurile, dacă este cazul; g) să apeleze la cea mai apropiată unitate sanitară cu sprijinul medical de urgenţă; h) să asigure transportul victimei la spital, urmărind pe timpul transportului funcţiile respiratorie şi

cardiacă, precum şi oprirea hemoragiilor; i) să comunice cadrelor medicale ora producerii accidentului, ce măsuri de prim ajutor s-au

acordat, ora şi minutul aplicării garoului, medicamentele administrate, dacă au apărut schimbări importante în starea victimei, comparativ cu momentul producerii accidentului;






0770763707

j) să comunice cadrelor medicale dacă s-a produs decesul şi ora la care a avut loc; k) să anunţe organele de poliţie; l) să se întoarcă la locul accidentului în cazul în care a însoţit victima la spital; m) să indice organelor de anchetă, cât mai exact, locul victimei şi al vehiculului, dacă acestea au

fost deplasate între timp; n) să nu şteargă urmele existente, eare pot constitui dovezi judiciare; o) să prezinte organelor de anchetă martorii prezenţi în momentul producerii

accidentului. TRUSA DE PRIM AJUTOR Trusa de prim ajutor trebuie să conţină următoarele produse: INSTRUMENTAR

foarfece - 1 buc dispozitiv pentru respiraţie gură la gură - 1 buc pipă Guedel pentru adult - 1 buc pipă Guedel pentru copil - 1 buc

MATERIALE SANITARE plasture - o rolă leucoplast o rolă comprese de tifon sterilizate 5 pachete faşă tifon 5 bucăţi bandaj triunghiular din pânză 1 buc vată medicinală sterilizată 20 g; garou - 1 buc mănuşi de unică folosinţă - două perechi soluţie dezinfectantă cu alcool sanitar - 1 buc pansament cu rivanol 5 buc

MATERIALE DIVERSE ace de siguranţă - 6 buc broşura cu instrucţiunile de prim ajutor - 1 buc listă conţinut trusă sanitară

MEDICAMENTE analgezice

antispastice STOPUL CARDIO-RESPIRATOR

Respiraţia şi circulaţia sângelui prin vase reprezintă ceie două funcţii vitale ale organismului. Stopul cardio-respirator reprezintă încetarea acestor funcţii.

Repunerea în activitate sau susţinerea respiraţiei şi a circulaţiei accidentatului se realizează prin manevrele de resuscitare cardio-respiiatorie. Reanimarea victimei trebuie să se facă rapid, eficient şi să fie continuă, inclusiv pe timpul transportului, până la reluarea funcţiilor vitale. Stopul respirator reprezintă oprirea bruscă a activităţii pulmonare. Semne de recunoaştere: • diminuarea sau oprirea mişcărilor respiratorii; ■ învineţirea tegumentelor, în special a feţei; • puls rapid; • pierderea cunoştinţei. Resuscitarea respiratorie se poate efectua prin;






0770763707

• metoda respiraţiei artificiale gură la gură; • metoda respiraţiei artificiale gură la nas, dacă nu se poate deschide gura victimei. Primul ajutor în stopul respirator:

- scoaterea victimei din vehicul şi deplasare într-un loc care să permită acordarea primului ajutor; - poziţionarea victimei pe spate, cu umerii ridicaţi, folosind un material moale rulat sub omoplaţi; - poziţionarea salvatorului este în genunchi, lateral dreapta de capul victimei; - hiperextensia capului; - eliberarea căilor respiratorii de eventualii corpi străini cu ajutorul indexului mâinii drepte,

înfăşurat într-o bucată de tifon; - împingerea mandibulei înainte pentru eliberarea orificiului glotic; - aplicarea unui material de protecţie (tifon) pe faţa victimei; - presarea nărilor (cu mâna stângă) pentru a împiedica refularea aerului; - efectuarea insuflaţiei - salvatorul inspiră adânc, aplică gura peste cea a victimei, astfel încât să o

cuprindă în totalitate şi insufla aerul în plămânii acestuia, apoi se retrage şi eliberează gura şi nasul victimei, aşteptând ca aerul să iasă din plămânii victimei;

- controlul eficacităţii manevrei se face prin observarea mişcărilor cutiei toracice repetarea insuftaţiilor (14-16 pe minut Ia adult, 20 pe minut la copil); - transportul victimei la spital;

- pe timpul transportului se vor urmări mişcările respiratorii, culoarea tegumentelor, pulsul, starea generală.

Când nu se poate efectua metoda gură la gură, se recurge la metoda respiraţiei artificiale gură la nas. In acest caz, insuflat ii le se vor face prin nările victimei, gura acesteia rămânând închisă. Stopul cardiac reprezintă întreruperea bruscă a activităţii inimii. Semne de recunoaştere: puls slab sau absent la artera carotidă; • relaxarea completă a musculaturii; • pierderea reflexelor; • mărirea pupilelor; • transpiraţii reci; • greutate în respiraţie; • pierderea cunoştinţei. Resuscitarea în stopul cardiac se face prin masaj cardiac extern.

Verificarea activităţii cardiace se face prin palparea pulsului la artera gâtului sau prin ascultarea bătăilor inimii, punând urechea pe pieptul bolnavului. Primul ajutor în stopul cardio-respirator:

- scoaterea victimei din vehicul; - poziţionarea victimei pe spate, pe o suprafaţă dreaptă şi dură, - poziţionarea salvatorului lateral stânga, în genunchi; - efectuarea masajului cardiac se face pe treimea inferioară a sternului, cu podul palmei stângi peste care se aplica podul palmei drepte; se execută scurt şi energic o presiune astfel încât sternul să coboare cu 4-6 cm spre coloana vertebrală. Se lasă

toracele să revină spontan la normal, fără ca mâinile să se ridice de pe stemui accidentatului. Manevra se repetă cu o frecvenţă de 60/minut






0770763707

- masajul cardiac extern se continuă pană la reluarea bătăilor cardiace; - transportarea la spital a victimei, supraveghindu-se pulsul, respiraţia, transpiraţia, culoarea tegumentelor, mărimea pupilelor, starea generală.

HEMORAGIA Hemoragiile reprezintă pierderea de sânge în afara sistemului vascular. In funcţie de tipul vasului din care curge sângele, hemoragiile pot fi:

arteriale - sângele este roşu deschis şi curge ritmic în plagă; venoase - sângele este roşu închis şi curge în valuri; capilare - sângele musteşte în plagă.

După locul unde se scurge sângele, hemoragiile se împart în: a) interne - sângele se scurge într-o cavitate închisă; b) externe - sângele apare la suprafaţa corpului în mod direct; c) exteriorizate - sângele se scurge într-un organ care comunică cu exteriorul.

Gravitatea unei hemoragii se apreciază în funcţie de cantitatea de sânge pierdut. Semnele de recunoaştere ale unei hemoragii interne sunt;

- ameţeli; - frisoane; - transpiraţii reci; - agitaţie; - tensiune arterială scăzută; - convulsii; - respiraţie accelerată; - lipotimie; - puls rapid;

- dilatarea pupilelor. Primul ajutor în hemoragii:

- scoaterea victimei din vehicul; - poziţionarea victimei pe spate, cu capul mai jos decât nivelul trunchiului şi cu picioarele ridicate cu 20-30 cm, pentru a uşura irigarea cu sânge a creierului; - stabilirea tipului de hemoragie; - efectuarea hemostazei: prin compresiune manuală la distanţă, mai sus de plagă - este corect efectuată atunci când face să dispară pulsul arterial de pe artera pe care o comprimă; - prin pansament compresiv, care se realizează prin aşezarea unor comprese groase direct pe plaga sângerândă, aplicându-se apoi, direct peste comprese, un bandaj de presiune, care nu trebuie strâns prea tare, pentru a nu opri circulaţia arterială;

- aplicarea unui garou, numai atunci când gravitatea hemoragiei pune în pericol viaţa victimei şi când sângerarea nu poate fi oprită prin alte mijloace. Garoul trebuie să fie suficient de lung

pentru a înconjura membrul respectiv de două ori. El se aşează întotdeauna deasupra rănii (intre rană şi corp), dar fără a atinge rana. Garoul se strânge, eventual cu ajutorul unui băţ, până când

sângera rea se opreşte. Odată aplicat, garoul nu se mai lărgeşte şi nu se mai mişcă. Se ataşează un bilet în care se menţionează ora şi minutul în care a fost aplicat garoul, care nu se acoperă cu alte pansamente.

In vederea transportării victimei la spital, aceasta va fi aşezată cu capul mai jos decât nivelul corpului,






0770763707

lateral dreapta sau stânga pentru inconştienţi, iar membrele inferioare vor fi ridicate la 30-45 grade. Pe timpul transportului, victima va fi învelită, pentru evitarea frisoanelor şi, dacă este conştientă, va fi hidratată. RANA (PLAGA) Rana sau plaga reprezintă o întrerupere a continuităţii tegumentului, ca rezultat al unui traumatism, devenind astfel o poartă de intrare a microbilor în organism. In funcţie de profunzimea lor, plăgile pot fi:

- excoriaţii (zgârieturi); - superficiale (interesează straturile pielii); - profunde (sunt interesaţi muşchii, vasele, nervii, diferite organe, oase). Primul ajutor pentru răni: - salvatorul se va spăla pe mâini cu apă şi săpun; - curăţirea, dezinfectarea şi pansarea rănii; - se curăţă şi se degresează tegumentele din jurul plăgii, întotdeauna de Ia marginea ei către exterior, folosindu-sc apă şi săpun; - se dezinfectează rana cu antiseptice (alcool medicinal, alcool iodat, apă oxigenată) In cazul rănilor profunde nu se vor folosi nici un fel de substanţe dezinfectante, care ar putea pătrunde în interior şi leza organele interne; - nu se îndepărtează nici un fel de corp străin care s-a înfipt adânc în muşchi sau în alte ţesuturi, deoarece se poate declanşa o hemoragie gravă; - peste plagă nu se aplică unguente, prafuri, spray-uri; - deasupra plăgii se aplică comprese sterile (niciodată vată), care se fixează cu fese de tifon sau leucoplast; - se transportă victima la spital.






0770763707

ENTORSA. LUXAT1A ŞI FRACTURA Entorsa reprezintă întinderea forţată a ligamentelor şi capsulei articulare, cu mici rupturi ale

acestora, tară deplasarea oaselor din articulaţie. Cele mai des întâlnite sunt entorsele gleznei, cotului, umărului, pumnului, degetelor. Semne de recunoaştere:

- dureri şi umflarea articulaţiei; - sensibilitatea zonei la atingere; - modificări de culoare de la albastru până la negru. Primul ajutor în entorse: - peste articulaţie se aplică comprese cu apă rece sau gheaţă şi bandaje cu scopul de a susţine articulaţia; - victima nu trebuie lăsată sâ iblosească articulaţia respectivă; - nu se va folosi căldura sau compresele cu apă caldă în perioada imediat următoare.

Luxaţia reprezintă ruptura capsulei articulare, a ligamentelor, cu dislocarea oaselor din articulaţii. Articulaţiile cele mai afectate sunt: umărul, şoldul, cotul, degetele, degetul mare de la mână şi genunchiul. Simptome de recunoaştere:

- deformarea articulaţiei, sensibilitate la atingerea zonei; - dureri la mobilizarea articulaţiei sau imposibilitatea de a o folosi; - modificarea culorii pielii din jurul zonei traumatizate.

Primul ajutor în luxaţii: - nu se va încerca aşezarea osului la loc; - zona lovită se imobilizează cu o atelă sau o eşarfa, în poziţia în care a fost găsit membrul;

Fractura reprezintă întreruperea continuităţii unui os. Fracturile pot fi: - închise (pielea rămâne intactă);

- deschise (există o rană deschisă până la nivelul osului rupt). Semne de recunoaştere: - durere vie, localizată într-un punct fix, care creşte în intensitate la orice încercare de mobilizare a regiunii lezate; - deformarea regiunii, echimoze; - lipsa transmiterii mişcărilor; crepitaţii osoase, întreruperea traiectului osului.

Primul ajutor în fracturi: - dezangajarea victimei; - poziţionarea victimei în funcţie de zona fracturată; - în cazul fracturilor deschise, se face hemostază, iar rana se acoperă cu o compresă sterilă mai mare, fără a se încerca să se împingă bucăţile de os ieşite în afară; - imobilizarea provizorie a fracturii cu ajutorul alelelor, care trebuie să fie suficient de lungi pentru a fixa atât articulaţia de deasupra, cât şi cea de dedesubtul osului rupt; - nu se încearcă în nici un fel reducerea fracturii, adică aşezarea oaselor în poziţia lor normală; - atelele vor fi capitonate cu bucăţi de pânză, prosoape sau pături, ce trebuie aşezate între atelă şi pielea zonei rănite; - atelele nu se leagă prea strâns, astfel încât legătura să oprească circulaţia.

O atenţie deosebită trebuie acordată fracturilor de coloana vertebrală şi în special fracturilor de la nivelul gâtului. În acest caz, victima nu trebuie mişcată în absenţa personalului calificat, decât dacă se află în pericol de moarte (incendiu, explozie etc.).

Orice mişcare a capului, în faţă, în spate, la stânga sau la dreapta poate avea drept consecinţă paralizia totală sau moartea! In cazul fracturilor cervicale, pot exista următoarele simptome:






0770763707

- leziune la nivelul capului, dureri de cap, gât ţeapăn; - imposibilitatea de a mişca anumite părţi ale corpului; - senzaţii de furnicături în mâini sau picioare.

Dacă victima trebuie mişcată din pricina pericolului vital: - imobilizaţi gâtul cu un prosop rulat, cu diametru de aproximativ 10 cm, strâns lejer în jurul gâtului, având grijă ca legătura să nu stânjenească respiraţia; - victima va fi aşezată pe o targa tare (scândură, uşă), suficient de lungă şi de htă, în aşa fel încât corpul să nu se îndoaie sau să se mişte lateral;

- dacă există posibilitatea, targa se leagă de corpul victimei la nivelul frunţii şi pe sub subsuori, iar pe laturile corpului se vor aşeza prosoape rulate, pături, haine sau orice alt obiect potrivit, pentru a preîntâmpina orice fel de mişcare laterală a capului sau gâtului Dacă victima trebuie transportată la spital de altcineva decât de personal calificat:

a) victima trebuie transportată întinsă la orizontală, cu faţa în sus, pe o suprafaţă plană şi dură (vehicul cu platformă);

b) corpul victimei trebuie mutat ca un tot imobil, susţinând capul, gâtul şi trunchiul in poziţia în care a fost găsită victima;

c) în jurul gâtului şi capului victimei se aşează prosoape rulate, pături sau haine, pentru a preveni orice mişcare iar dacă e posibil, corpul victimei se leagă de suport.

ARSURILE Afecţiunile cauzate de arsură întregului organism sunt determinate direct de mărimea suprafeţei

arse, profunzimea arsurii şi modul de evoluţie a leziunii locale. Clasificarea arsurilor în funcţie de întinderea arsurii:

- arsuri uşoare, sub 15% din suprafaţa corpului; - arsuri între 15-30% din suprafaţa corpului, care pot genera şoc; - arsuri critice între 30-40% din suprafaţa corpului; - arsuri letale peste 40-50% din suprafaţa corpului. După profunzimea arsurii: - gradul 1 - congestia pielii, durere, edem; - gradul II - flictene cu conţinut limpede transparent, edem, durere; - gradul III - flictene cu conţinut sanguinolent, edem, durere; - gradul IV - escară dermică totală, pielea pare albită sau carbonizată, fiind distrusă în întregime,

Primul ajutor în arsuri: a) scoaterea victimei de sub influenţa agentului cauzal; b) stingerea flăcărilor prin invelirea victimei cu o pătură; c) nu se vor îndepărta resturile de haine de pe zonele arse; d) resuscitare cardio-respiraiorie, dacă e cazul; e) zonele arse se acoperă cu pansamente groase şi sterile (tifon); f) arsura va fi spălată cu apă din abundenţă numai în cazul arsurilor chimice; g) nu se aplică peste plagă dezinfectante, unguente, prafuri; h) pe timpul transportului, victima va fi învelită cu o haină sau o pătură, pentru a se menţine o

temperatură confortabilă. TRANSPORTUL ACCIDENTAŢILOR

Evacuarea persoanelor accidentate din/de sub autovehicul trebuie să fie cât mai rapidă şi corect executată. Această acţiune se va face prin ridicare (nu tragere sau împingere), astfel încât capul, gâtul şi trunchiul






0770763707

victimei să fie menţinute, pe cât posibil, în acelaşi plan. Numai în acest fel se va evita agravarea leziunilor existente sau/şi apariţia altora.

Regulile pentru efectuarea unui transport corect sunt: - capul, gâtul şi trunchiul să se menţină în acelaşi plan; - manevrele de resuscitare cardîo-respiratorie vor fi continuate şi pe timpul transportului; - victima să fie transportată numai după ce a fost obţinută redresarea funcţiilor vitale; - poziţia victimei pe timpul transportului va rămâne identică cu cea în care i s-a acordat primul ajutor la locul accidentului; - capul victimei va fi aşezat către direcţia de deplasare; - poziţia tărgii va fi obligatoriu orizontală; - conducătorul autovehiculului care transportă victima va evita frânările şi efectuarea virajelor bruşte.

Poziţionarea victimei în funcţie de starea generală şt rănile existente: - poziţie de repaus (răniri, luxaţii, entorse, fracturi închise); - pe spate, cu capul mai jos decât nivelul trunchiului şi al membrelor inferioare, care vor fi ridicate la 30-45 grade (hemoragii mari); - pe spate (stop cardio-respirator); - şezând (fracturi de antebraţ, mandibulă, maxilar); - semişezând cu spatele sprijinit (fracturi de coastă, când victima este conştientă); - lateral, pe partea bolnavă (victimă inconştientă cu fractură costală); - orizontal, pe o parte (fractură craniană); - pe spate cu corpul lateral (inconştient, cu fractură de coloană vertebrală); - pe spate (fractură de coloană vertebrală).

NOŢIUNI DE MECANICĂ AUTO

Autovehiculul este orice vehicul echipat cu motor, în scopul deplasaţii pe drum. Principalele părţi componente ale unui autovehicul sunt: motorul, saşiul şi caroseria.

MOTORUL Motorul este sursa de energie necesară deplasării autovehiculelor. El este alcătuit din mecanismul

motor şi instalaţii auxiliare. Mecanismul motor este format din organe fixe şi organe mobile.

Organele fixe principale ale motoarelor cu ardere internă sunt: colectorul de admis ie, colectorul de evacuare, chiu lasă, blocul cilindrilor, carterul şi braţele motorului.

Organele mobile sunt: arborele cotit, volanta, bielele şi pistoanele cu bolţurile şi segment». Mecanismul bici a-mani velă transformă mişcarea rectilinie a pistonului în mişcare de rotaţie a

arborelui motor. Ciclul motorului cu aprindere prin scânteie în patru timpi este: admisia, compresia, aprinderea şi

evacuarea. 1. Admisia - pistonul se deplasează în jos şi absoarbe o cantitate de amestec carburant, format din aer şi benzină. 2. Compresia - pistonul se deplasează în sus, amestecul carburant fiind comprimat în camera de compresie a cilindrului. 3. Aprinderea - bujia produce scânteie şi astfel se aprinde amestecul carburant, crescând






0770763707

temperatura, iar presiunea gazelor rezultate din ardere apasă pe piston. Pistonul este obligat să se deplaseze şi astfel să realizeze cursa activă, 4. Evacuarea - la deplasarea pistonului, gazele arse sunt lăsate să iasă în atmosferă prin supapa de evacuare, după care toţi timpii de mai sus se repetă. După modul de aprindere a amestecului aer-combustibil, există motoare cu aprindere prin scânteie

(MAS) şi motoare cu aprindere prin compresie (MAC sau motoare Diesel). La motoarele cu aprindere prin scânteie, amestecul carburant este asigurat de carburator sau

injector, care pulverizează combustibil si realizează dozajul necesar pentru o bună funcţionare a motorului. Amestecul carburant ajunge in cilindru prin galeria de aspiraţie şi se aprinde de Ia scânteia produsă de bujie.

La motoarele cu aprindere prin compresie, aerul este puternic comprimat, combustibilul este introdus in cilindru, fiind injectat la sfârşitul cursei de comprimare; el se aprinde atunci când vine in contact cu aerul care a ajuns la temperatura de autoaprindere a combustibilului.

La motoarele în pat ni timpi, ciclul de funcţionare se realizează în patru curse simple ale pistonului, deci în două rotaţii ale arborelui cotit. La motoarele în doi timpi, ciclul de funcţionare se realizează în două curse simple ale pistonului, adică într-o rotaţie completă a arborelui cotit.

Chiuloasa reprezintă piesa care închide cilindrii motorului la capătul cel mai îndepărtat de axa arborelui cotit.

Strângerea insuficientă a acesteia, care constituie o cauză a arderii ei, poate avea loc la montarea unui motor nou sau în cazul schimbării acesteia. Instalaţiile auxiliare ale motorului sunt: instalaţia de alimentare şi mecanismul de distribuţie;

- instalaţia de ungere; - instalaţia de răcire; - instalaţia electrică şi sistemul de pornire; - aparatura pentru controlul funcţionării.

Instalaţia de alimentare a motorului şi mecanismul de distribuţie Instalaţia de alimentare a motoarelor cu aprindere prin scânteie (MAS) este ansamblul organelor

care servesc la alimentarea motorului cu amestec carburant, format din benzina şi aer, având compoziţia şi cantitatea necesară regimului de funcţionare.

Rolul carburatorului este de a realiza amestecul carburant. La motoarele cu aprindere prin scânteie, instalaţia de alimentare poate fi şi cu injecţie de benzină, aceasta putând fi de tip monopunct sau multipunct. La motoarele cu aprindere prin compresie ( Diesel), amestecul carburant se realizează în cilindrii motorului.

Mecanismul de distribuţie asigură pătrunderea amestecului carburant în camera de ardere, într-o anumită ordine, prin deschiderea şi închiderea supapelor de admisie şi evacuare, precum şi evacuarea gazelor rezultate din ardere. In funcţie de tipul motorului, distribuţia poate fi:

a) distribuţie pentru motoare în patru timpi; b) distribuţie pentru motoare în doi timpi.

în funcţie de poziţia supapelor, mecanismele de distribuţie sunt: a) cu supape în cap, unde supapele sunt montate în chiulasă; b) sistemul mixt, supapele fiind montate în bloc şi în chiulasă.

Prin comanda distribuţiei se transmite mişcarea de la arborele cotit la arborele cu came. Distribuţia se






0770763707

realizează prin intermediul unor roţi dinţate, unui lanţ sau unei curele dinţate, Uzura inegală a camelor de la arborele cu came duce la funcţionarea neregulată a motorului. Reglarea jocului între tijele supapelor şi culbutorilor este o operaţie foarte importantă, jocurile prea

mici făcând ca supapele să rămână deschise, ducând la schimbarea comprimării şi la apariţia rateurilor în admisie şi evacuare, topirea supapelor ori deformarea lor.

Scăderea puterii motorului poate fi determinată de înfundarea parţială a tobei de evacuare cu zgura rezultată din combinarea rumului şi a gazelor arse cu vaporii de apă, obturând ieşirea acestora şi mărirea presiunii din interiorul instalaţiei de evacuare. Instalaţia de ungere

Instalaţia de ungere are rolul de a asigura ungerea pieselor in mişcare, pentru a reduce frecarea şi a preveni uzura motorului. Instalaţia de ungere are ca părţi componente:

a) pompa de ulei; b) filtrul de ulei; c) canale de legătură.

Pompa de ulei este antrenată de arborele cu came, prin intermediul pinionului de pe arborele ruptorului distribuitor. Filtrarea uleiului de la motor se realizează printr-un filtru de hârtie, legat în serie la circuitul de ungere. Pentru instalaţia de ungere a motoarele autovehiculelor se folosesc uleiuri minerale sau sintetice.

Scăderea nivelului uleiului sub cota minimă duce la ungerea insuficientă a componentelor motorului şi, ca urmare a frecării, se produce supraîncălzirea motorului. Pentru a preveni deteriorarea motorului alunei când aparatura de bord indică presiunea scăzută a uleiului, este obligatorie controlarea nivelului din baia de ulei cu ajutorul jojei şi, în funcţie de situaţie, se completează cu ulei ori se remediază defecţiunea intervenită.

Printre cauzele care pot determina scăderea nivelului uleiului în baie se află uzura accentuată a motorului, pierderile de ulei datorate neetanşeităţii garniturilor sau montarea defectuoasă a filtrului de ulei.

Diluarea uleiului cu apă ( lichid de răcire ) poate fi cauzată de arderea sau deteriorarea garniturilor de etanşare a cămăşilor cilindrilor ori de fisurarea cămăşilor cilindrilor sau a blocului motor. Prezenţa apei în baia de ulei se evidenţiază printr-o spumă gălbuie pe jojă. Instalaţia de răcire

Instalaţia de răcire asigură menţinerea unui regim termic normal de funcţionare a motorului, respectiv între 80-115o C la motoarele pe benzină şi între 80-90o C la motoarele pe motorină.

În funcţie de natura agentului de răcire, există instalaţii de răcire cu lichid ( apă distilată cu antigel) şi instalaţii de răcire cu aer.

Instalaţia de răcire cu lichid are ca părţi componente: pompa de apă, ventilatorul, radiatorul, termostatul, vasul de expansiune, termocontactul şi racordurile din cauciuc şi tuburi flexibile.

Pompa de apă (pompă centrifugă ) este antrenată de către arborele cotit printr-o curea trapezoidală, asigurând transportul lichidului în instalaţie.

Termostatul are rol de a conduce lichidul de răcire spre radiator sau spre pompă, de a regla şi a păstra temperatura acestuia între limitele necesare, prin deschiderea şi închiderea circuitului de răcire.

Blocarea termostatului în poziţia deschis duce la scăderea temperaturii lichidului de răcire, având ca efecte:

- scăderea puterii motorului; - consuni mărit de carburant;






0770763707

- uzura prematură a motorului. Ruperea sau slăbirea curelei de ventilator, blocarea termostatului în poziţia închis, înfundarea sau

spargerea radiatorului, precum şi pierderea de lichid de răcire conduc la supraîncălzirea motorului. în acest caz, fie se pierde lichid din instalaţia de răcire, fie se arde garnitura de chiuloasă, determinând pătrunderea lichidului în baia de ulei.

De asemenea, supraîncălzirea motorului poate duce la calarea motorului, adică la blocarea, de moment, a pistoanelor şi a celorlalte organe mobile.

Lichidul de răcire se verifică şi se completează periodic, precum şi anual, înainte de venirea iernii. El se înlocuieşte la perioadele de timp recomandate de constructorul de autovehicul.

Scăderea, la intervale scurte de timp, a lichidului de răcire din vasul de expansiune poate fi determinată de pierderi datorate spargerii sau fisurării radiatorului, pierderile pe la colierele de etanşare ale racordurilor de cauciuc, pierderile datorate neetanşeităţii sau fisurării pompei de apă.

Radiatorul are rol de a dispersa apa supraîncălzită venită de la motor pentru a fi răcită de către ventilator. Instalaţia electrică

Generatorul de curent alternativ sau alternatorul produce energie electrică, pe care o redresează automat în curent continuu, prin intermediul unor diode, având rolul să asigure încărcarea bateriei de acumulatoare şi să alimenteze consumatorii vehiculului.

Când alternatorul nu debitează sau debitează insuficient curent, cauza se datorează: - gripării periilor în suportul acestora; - apari| ie arsurilor, depunerilor, murdăriilor sau unsorilor la inelele colectoare; - întreruperilor în circuitul de excitaţie al alternatorului; - defectării regulatorului de tensiune; - deteriorării diodelor din circuitul de redresare; - slăbirii sau ruperii curelei alternatorului. Bobina de inducţie este componenta instalaţiei unui motor cu aprindere prin scânteie şi are rolul

de a transforma curentul electric de joasă tensiune (6 sau 12 V) în curent electric de înaltă tensiune (10...25 kV) în circuitul secundar, prin fenomenul de inducţie electromagnetică.

Motorul electric de pornire (electromotorul sau demarorul) este componenta principală a instalaţiei de pornire a motorului autovehiculului servind la rotirea coroanei dinţate a volantului, iar alimentarea sa cu curent continuu este asigurată de bateria de acumulatoare, care poate fi de 6, 12 sau 24 volţi.

Rotirea slabă a mecanismului de cuplare şi pornirea greoaie a motorului sunt cauzate de scurtcircuitul în înfăşurările rotorului ori ale statorului electromotorului ce poate conduce la înlocuire dacă nu este depistat şi remediat. La fel, periile colectoare uzate nu mai presează corespunzător pe colector şi determină funcţionarea greoaie a motorului electric. Folosirea sa excesivă în cazul în care motorul porneşte greu sau nu porneşte, conduce la descărcarea bateriei de acumulatoare. De asemenea, acelaşi fenomen se produce şi atunci când s-a defectat releul regulator de tensiune, care este un dispozitiv electric destinat să menţină constant curentul continuu produs de alternator pentru încărcarea bateriei de acumulatoare şi alimentarea consumatorilor autovehiculului. De fiecare dată când la acţionarea demarorului nu se aude zgomotul motorului, cauza o reprezintă fie oxidarea contactelor de la bornele bateriei de acumulatoare, fie descărcarea sa completă.

Bateria de acumulatoare sau pe scurt „acumulatorul" este componenta care înmagazinează energia electrică necesară pornirii motorului şi alimentării consumatorilor autovehiculului. Scăderea






0770763707

nivelului electrolitului din bateria de acumulatoare determină descărcarea acesteia datorită procesului chimic de sul fa tare, care constă în acoperirea plăcilor din plumb cu un strat alb de sulfat de plumb cristalizat.

De fiecare dată când a scăzut nivelul electrolitului din bateria de acumulatoare, completarea acestuia se face cu apă distilată, acoperind plăcile de plumb cu până la 15 mm.

In situaţia în care intensitatea luminii farurilor variază în funcţie de turaţia motorului sau luminile nu se aprind ori nu funcţionează claxonul, cauza o reprezintă fie slăbirea contactelor electrice, fie descărcarea sau sulfatarea bateriei de acumulatoare.

În condiţiile în care intensitatea luminii farurilor este normală dar iluminarea drumului este slabă şi necorespunzătoare, cauza o reprezintă dereglarea farurilor sau reglarea lor defectuoasă. Reducerea luminozităţii farurilor se produce în urma modificării sau deteriorării gradului de reflexie al oglinzii reflectoare ori a murdăririi acesteia din cauza prafului sau a apei pătrunse în corpul farului. Dacă farurile nu funcţionează, situaţia poate fi cauzată de arderea siguranţelor ilizibile, desfacerea sau deteriorarea legăturilor ori a contactelor electrice sau de arderea becurilor. Reflectarea în sus a luminii farului, atât a celei de întâlnire cât şi a celei de drum, se poate datora fie supraîncărcării vehiculului, fie montării greşite a becului, cu ecranul în sus. ŞASIUL

Şasiul este un suport metalic, construit din bare de forme diferite, pe care sunt montate caroseriile autovehiculelor, respectiv cadrul, suspensia, frânele, direcţia, roţile.

Suspensia - asigură ţinuta de drum corectă a autovehiculului pe şosea, absorbind şocurile din denivelări. Ea se compune din ansamblul elementelor elastice prinse de caroserie, fiind alcătuită din: arcuri, amortizoare; bară stabilizatoare ( antiruliu ) şi sistemul lor de prindere. Defecţiunile cele mai frecvente ale suspensiei sunt: - detalonarea ( slăbirea ) sau ruperea arcurilor; - uzura amortizoarelor sau pierderea lichidului din acestea; - slăbirea barei stabilizatoare; - uzura bolţurilor de prindere, a limitatoarelor de cauciuc şi a bucşelor elastice; - deformarea braţelor suspensiei; - ruperea elementelor de fixare ( ochiurilor) arcurilor cu foi.

Manifestările specifice defecţiunilor suspensiei sunt zgomotele şi bătăile acesteia, slaba amortizare a oscilaţiilor şi scurgerile de lichid din amortizoare. Bătăile în suspensie se datorează slăbirii sau ruperii arcurilor, ineficacităţii amortizoarelor din cauza jocului ori a scurgerii lichidului, uzurii bucşelor sau lipsa gresârii articulaţiilor Acestea vor permite o mişcare permanentă a pieselor şi lovirea lor. O suspensie defectă modifică ţinuta de drum a vehiculului, mărind consumul de carburant. De asemenea, suspensia provoacă uzura neuniformă a anvelopelor, atunci când se slăbesc sau se rup arcurile, inclusiv când se gripează bucşele elastice ale braţelor.

Arcurile şi amortizoarele absorb energia de oscilaţie a caroseriei generată de neregularităţi ale drumului, transformând frecvenţa acestor oscilaţii în limite mai uşor suportabile de organismul uman, de încărcătură şi chiar de către autovehiculul în cauză.

Săriturile pe verticală ale roţilor în mers sunt provocate de amortizoare ineficiente, iar în cazul arcurilor cu foi din cauza uzurii suportului acestora.

Slăbirea sau ruperea arcurilor este favorizată de circulaţia cu viteza neadecvată pe drumuri denivelate şi mai ales de supraîncărcarea vehiculului.






0770763707

Bara stabilizatoare ( bara antiruliu ) are rolul de a preveni şi a împiedica mişcările de ruliu (de legănare) ale caroseriei. Mişcarea de ruliu este oscilaţia alternativă în jurul axei longitudinale, autovehiculul înclinându-se la curbe şi viraje când pe stânga, când pe dreapta, datorită forţelor centrifuge. Autovehiculul se înclină mai întâi pe roţile din afara curbei şi apoi invers.

Sistemul de frânare - are rolul de reducere a vitezei autovehiculului, inclusiv oprirea, fără devierea periculoasă de ta traiectoria de mers, precum şi ta imobilizarea lui pe timpul staţionării sau parcării pe un plan orizontal, în pantă sau rampă. De asemenea, trebuie să poată menţine constantă viteza autovehiculului la coborârea pantelor lungi. Orice sistem de frânare trebuie să posede următoarele calităţi:

- eficacitate, apreciată prin deceleraţia obţinută, în funcţie de aderenţa dintre pneu şi calea de rulare, precum şi de factorii biologici omeneşti;

- fidelitate, calitatea frânei de a obţine deceleraţii identice la toate rotile. pentru un efort de acţionare determinat in toate condiţiile de drum, condiţii meteorologice, încărcătură, etc.;

- stabilitate, care constituie calitatea autovehiculului de menţinere a traiectoriei în procesul de frânare;

- siguranţă, calitate care contribuie la creşterea securităţii circulaţiei rutiere, iar prin gradul acestuia ridicat (progresivitatea frânării, eforturi reduse ia pedala de frână, absenţa zgomotelor şi vibraţilor) nu solicită peste măsură atenţia şi efortul fizic al conducătorului auto, micşorând astfel oboseala acestuia.

Funcţie de utilizarea lor, sistemele de frânare ale autovehiculului sunt: - frâna de serviciu (principală, de picior), ce acţionează asupra tuturor roţilor şi are rolul de a

reduce viteza autovehiculului până la oprire, indiferent de viteza utilizată sau de încărcătura transportată;

- frâna de securitate (de siguranţă, de avarie, de urgenţă), ce are rolul de a suplini frâna de serviciu în cazul defectării acesteia, iar acţionarea sa trebuie să permită oprirea vehiculului fără ridicarea mâinilor de pe volan;

- frâna de staţionare (de mână), ce are rolul de a menţine autovehiculul imobilizat temporar în absenţa conducătorului. Frâna de staţionare trebuie să aibă comandă proprie, independentă de cea a frânei de serviciu; - sistem auxiliar de frânare, ce este o frână suplimentară, având acelaşi rol ca şi frâna de serviciu şi care se utilizează în caz de necesitate, când efectul ei se cumulează cu cel al frânei de serviciu;

- dispozitivul de încetinire, ce are rolul de a menţine constantă viteza autovehiculului, la coborârea pantelor lungi, în cazul vehiculelor cu mase mai mari sau destinate special utilizării în zone cu relief accidentat sau de munte.

Pentru ca autovehiculul să aibă pe timpul frânării o comportare independentă de gradul de încărcare, este necesară reglarea forţelor de frânare în funcţie de sarcina dinamică pe punte, fără a se ajunge la blocarea roţilor, rol îndeplinit de corectoarele de frânare (limitatoarele, repartizoarele de presiune).

Dispozitivele de încetinire (limitatoarele de viteză) sau sistemul suplimentar de frânare, au rolul de a menţine constantă viteza autovehiculului, timp îndelungat, la coborârea pantelor lungi, fără a utiliza frâna de serviciu. Sunt deosebit de utile in regiunile de munte, cu pante lungi, unde survine încălzirea şi uzarea accentuată a frânelor sistemului principal. Prezenţa dispozitivelor de încetinire






0770763707

sporeşte securitatea circulaţiei, măreşte viteza medie de deplasare a autovehiculului, micşorează uzura anvelopelor, a motorului şi menţine sistemul principal de frânare gata pentru acţionare. Aceste limitatoare sunt obligatorii pentru autovehiculele destinate transportului de persoane cu mai mult de 9 locuri pe scaune (inclusiv al conducătorului), precum şi pentru cele cu masa mai mare de 3,5 t.

Dispozitivele mecanice de încetinire se aseamănă cu frânele sistemului principal (de serviciu).

Dispozitivele pneumatice de încetinire se bazează pe utilizarea motorului pentru realizarea momentului de frânare (obturarea evacuării gazelor arse, schimbarea distribuţiei motorului în momentul frânării, etc.).

Dispozitivele electromagnetice de încetinire realizează efectul de decelerare prin acţiunea unui câmp electromagnetic asupra unui disc rotitor legat cinematic de elementele mobile ale transmisiei autovehiculului.

Sistemul ABS este componenta destinată să prevină blocarea roţilor la frânare, contribuind la îmbunătăţirea capacităţii şi intensităţii de frânare a vehiculului (permite şoferului să păstreze controlul direcţiei şi reduce spaţiul de frânare).

El se compune dintr-o unitate centrala" electronică, senzori de viteză pentru fiecare roată şi două sau mai multe valve hidraulice pe circuitul de frânare. Unitatea centrală monitorizează constant viteza de rotaţie a fiecărei roţi. Când detectează că una dintre roţi se roteşte mai încet decât celelalte, acţionează valvele pentru a scădea presiunea în circuitul de frânare, reducând astfel forţa de frânare pe roata respectivă.

Sistemul ABS intervine in momentul frânării puternice pentru a preveni oprirea bruscă a roţilor din rostogolire. Blocarea roţilor pe un drum alunecos determină deraparea autovehiculului fără a mai fi menţinut pe traiectoria de mers normală. Senzorii ABS constată riscul de blocare şi transmit un semnal către unitatea de comandă, care va reduce pentru câteva milisecunde presiunea în instalaţia de frânare permiţând rotaţia roţii.

Odată activat, elementul ABS face ca pedala de frână apăsată la podea să pulseze. Simţind acest efect, unii conducători de vehicule reduc forţa de apăsare asupra pedalei de frână şi astfel, în locul opririi eficiente, măresc spaţiul de frânare şi riscul de accident.

Aprinderea indicatorului ABS la bordul autovehiculului semnalizează faptul că elementul ABS din componenţa sistemului de frânare nu funcţionează. în astfel de situaţii deplasarea trebuie continuată cu prudenţă şi cu viteză redusă până la prima unitate autoservice specializată în remedierea şi întreţinerea sistemului ABS şi a indicatorului său de avertizare.

Printre principatele cauze ale frânării neeficiente se află frânarea nesimultană a roţilor autovehiculului, datorată dereglării sau defectării sistemului de frânare ori a blocării sale parţiale.

În cazul frânei mecanice, defectele pot fi: întinderea sau ruperea tijelor frânei ori blocarea pârghiilor, a axelor de frânare sau a tijelor flexibile.

Defectele frânei hidraulice pot fi: insuficienţa lichidului în cilindru principal de frână, prezenta aerului în instalaţia de frână şi neetanşeitatea legăturilor conductelor instalaţiei de frână.

În cazul frânei pneumatice, cel mai frecvent şi obişnuit defect constă în presiunea insuficientă a aerului în instalaţia de frână datorită neetanşeităţii legăturilor sau a funcţionării defectuoase a compresorului de aer.

Perceperea zgomotului asemănător frecării produse la roţile directoare ale vehiculului, în momentul acţionării pedalei frânei de serviciu şi opririi cu dificultate, reprezintă semnele defecţiunii






0770763707

datorate uzurii pronunţate a plăcuţelor de frână. De asemenea, zgomote în timpul frânării apar datorită înclinării etrierului la frânele cu disc, a fisurării sau uzării pronunţate a discului de frână, a uzării garniturilor de ferodou, a slăbirii arcurilor de readucere a saboţi lor, a impurităţilor depuse între suprafeţele de frecare ale frânei etc.

Din ansamblul sistemului de frânare face parte şi tamburul, care este piesa metalică rotundă, asupra căruia se exercită presiunea sabotului cu ferodou, în momentul acţionării pedalei de frânare. Ovalizarea tamburului face ca roata în mişcare să rămână în contact cu ferodoul sabotului şi să provoace astfel „deplasarea înfrânată" sau blocarea. încălzirea excesivă a tamburilor este determinată de contactul permanent al acestora cu ferodoul saboţilor, din cauza slăbirii sau ruperii arcului de readucere a saboţilor.

La coborârea pantelor lungi sau a celor cu înclinare mare se recomandă să se folosească frâna de motor, pentru a se evita astfel suprasolicitarea frânei de serviciu, care poate deveni ineficientă, putând duce inclusiv la accident.

Faptul că frâna „nu ţine" sau este slabă şi efectul de frânare se obţine abia când pedala ajunge la capătul cursei, se datorează dereglării şi măririi distanţei dintre saboţi şi tambur.

După efectuarea frânării, chiar după eliberarea pedalei de frână sau în timpul deplasării, poate interveni fenomenul blocării uneia dintre roţi sau a tuturor. Blocarea roţilor se datorează înţepenirii sau gripalii pistonului cilindrului unei roţi sau a mai multor roţi, a ovalizării tamburilor de frână, a înfundării racordului flexibil, a slăbirii sau ruperii arcului de readucere a saboţi lor de frână.

Cauzele care determină frecarea frânei în mişcare când pedala se află în repaus sunt: reglajul incorect al saboţilor care determină frecarea parţială sau totală a garniturilor pe ferodou, slăbirea sau ruperea arcurilor de readucere a saboţilor, blocarea articulaţiilor saboţilor, blocarea pistonaşelor de la cilindrii de frână, înfundarea cilindrului pompei centrale de frânare, montarea sau reglarea incorectă a pedalei de frână.

In cazul defectării frânei de serviciu, deplasarea cu autovehiculul poate fi continuată numai dacă frâna de securitate sau de ajutor funcţionează corespunzător şi se utilizează un regim de viteză redus până la cel mai apropiat punct de depanare.

Printre principalii factori care influenţează spaţiul de frânare al autovehiculului se află viteza de deplasare, starea tehnică a vehiculului, aderenţa pneurilor la sol şi starea de oboseală sau timpul de reacţie al conducătorului de vehicul.

Atunci când lampa „STOP" rămâne iluminată după eliberarea pedalei de frână, defecţiunea induce în eroare conducătorii vehiculelor din coloană şi se datorează: slăbirii arcurilor de readucere a saboţilor de frână, reglării necorespunzătoare a frânei de mână, nerevenirii pedalei de frână la poziţia normală sau reglării ei incorecte ori a înfundării orificiului de compensare.

Mecanismul de direcţie - este un ansamblu de pârghii şi piese care, prin intermediul volanului, permite direcţionarea autovehiculului, având rolul să asigure conducerea uşoară şi rapidă a acestuia în linie dreaptă sau în viraje, precum şi să menţină controlul asupra direcţiei de mers şi stabilitatea sa în toate condiţiile de exploatare.

Pneurile roţilor directoare ale vehiculului „fluieră" strident la frânările moderate şi în viraje atunci când unghiul de cădere sau de convergenţă este dereglat.

Revenirea greoaie a roţilor directoare din viraj este determinată de lipsa lubrifiantului la articulaţiile mecanismului de direcţie sau strângerea excesivă a articulaţiilor.

Printre principalii factori care provoacă uzura mecanismului de direcţie se află circulaţia cu






0770763707

viteza excesivă pe drumurile cu denivelări, ce poate provoca chiar ruperea unora dintre componentele sale, a manevrării volanului pe loc cu motorul oprit sau lipsei lubrifiantului la articulaţiile ori la piesele acestuia.

Uzura mecanismului de direcţie poate fi uşor depistată de conducătorul vehiculului, aceasta mani testând u-se prin cursa în gol a volanului peste limita admisă, jocul prea mare al roţilor directoare pe orizontală sau pe verticală, inclusiv prin sesizarea zgomotelor produse, mai cu seamă la trecerea peste denivelările drumului.

Oscilaţiile roţilor directoare la viteze reduse sunt provocate de jocul prea mare între organele din componenţa casetei de direcţie a vehiculului.

Caseta de direcţie este componenta mecanismului de direcţie plasată la cealaltă extremitate a coloanei volanului, în care se găseşte un angrenaj melcat ce transmite mişcarea de la axul volanului la levierul de direcţie şi ajută la fixarea traiectoriei pe drum a vehiculului. Când intervine uzura angrenajului melcat provocată de jocul mare al volanului, peste limita admisă, creşte oscilaţia roţilor la viteze mici. O altă cauză care determină jocul mare ai volanului este generată de uzura accentuată a fuzetei pe pivot. Ca urmare, valorile unghiurilor de înclinare transversală sau longitudinala ale pivoţilor fuzetelor prescrise de constructor se modifică, înrăutăţind stabilitatea şi manevrabilitatea autovehiculului, ce provoacă uzura pronunţată a pneurilor.

Printre cauzele care determină rotirea greoaie a volanului autovehiculului se află şi griparea sau ruginirea pivoţilor fuzetelor.

La servomecanismul hidraulic de direcţie, manevrarea volanului devine greoaie atunci când s-a defectat pompa de înaltă presiune. Datorită debitului insuficient de ulei, presiunea în circuitul hidraulic al servodirecţiei scade şi îngreunează rotirea volanului. Pompa de înaltă presiune din componenţa servomecanismului hidraulic de direcţie este acţionată de arborele cotit al compresorului de aer al autovehiculului.

Loviturile puternice la volanul unui mecanism de direcţie cu servomecanism hidraulic sunt provocate de articulaţiile negresate ale acestuia, precum şi de pătrunderea aerului în instalaţie. Pompa unui servomecanism hidraulic al mecanismului de direcţie aflat în funcţiune produce un zgomot specific, atunci când se află puţin ulei în instalaţie,

La rulajul rectiliniu, autovehiculul „trage" într-o parte şi astfel nu-şi menţine direcţia de mers pe teren orizontal, deoarece valorile unghiului de cădere sau ale celui de fugă sunt inegale pentru roţile directoare.

Unghiul de convergenţă exprimă închiderea roţilor directoare în sensul de mers al vehiculului cu faţa. Convergenţa se alege astfel încât, în condiţii normale de mers, roţile să aibă tendinţa să ruleze paratei. Prin convergenţa corespunzătoare a roţilor directoare, autovehiculul capătă stabilitate, ţinură de drum si se evită uzura pneurilor, permiţând astfel conducerea uşoară şi sigură, atât în linie dreaptă, cât şi in viraje, în toate condiţiile de exploatare normală, până la viteza maximă constructivă. Când roţile directoare sunt închise (convergente) mai mult decât prevăd instrucţiunile de folosire, apare uzura rapidă a marginilor exterioare ale zonei de rulare a pneurilor. Dacă dimpotrivă, roţile din fată sunt mai deschise (divergente), se uzează prematur marginea interioară a benzii de rulare a pneurilor, determinând inclusiv mărirea consumului de carburant. Sistemul de rulare

In mod obişnuit, prin noţiunea de roată se înţelege discul acesteia cu jantă şi pneul montat, aşa cum apare „roata de rezervă". Ca organe de rulare, roţile se compun din: butuc, disc, janta şi pneu,






0770763707

contribuind la asigurarea securităţii circulaţiei, confortului şi ţinutei de drum a vehiculului. Butucul roţii este piesa ce se sprijină, prin intermediul rulmenţilor, pe fuzeta sau pe trompa

punţii din spate şt are rolul de prindere, prin şuruburi, a discului şi tamburului roţii sau a discului de frână.

Discul roţii poartă janta şi pneul acesteia, având formă ovală, necesară asigurării spaţiului pentru butuc şi mecanismul de frânare. Discul roţii se prinde şi se strânge de butuc prin intermediul a 3-6 şuruburi cu piuliţă. Ovalizarea orificiilor deprindere a roţii în şuruburi se datorează strângerii insuficiente a piuliţelor ori slăbirii acestora din cauza trepidaţiilor şi rulării cu ele fără a fi verificate înainte de a pleca la drum cu vehiculul.

Blocarea unei roti în timpul mersului se poate datora gripării rulmenţilor săi ori a rămânerii sale înfrânate. Pneurile autovehiculului

Elementul de bază al pneului este anvelopa, care. prin profilul benzii de rulare, asigură aderenţa roţii cu suprafaţa drumului. In majoritatea cazurilor, prin pneu se înţelege ansamblul format din anvelopă şi camera de aer. In cazul pneurilor fără cameră de aer (pneul tubeless), noţiunea de pneu este identică cu noţiunea de anvelopă fără cameră de aer.

Pentru asigurarea stabilităţii şi securităţii vehiculului în timpul deplasării si frânării, pneurile de acelaşi tip sau profil trebuie montate pe aceeaşi punte, iar în cazul celor reşapate, montarea lor se face numai pe roţile punţilor din spate, deoarece există riscul de a nu prezenta siguranţă la roţile directoare.

De fiecare dată când intervine pană la una din roţile directoare, direcţia autovehiculului trage în direcţia respectivă, modificându-i traiectoria şi ţinuta de drum, conducerea până la oprire devenind dificilă şi periculoasă, Pentru înlocuirea pneului cu roata de rezervă, conducătorul este obligat să iasă în afara părţii carosabile, iar dacă acest lucru nu este posibil, cât mai mult pe acostament sau lângă bordură, semnalizând corespunzător autovehiculul.

Exploatarea raţională a pneurilor este condiţionată prioritar de menţinerea presiunii corespunzătoare în interiorul acestora, de evitare a supraîncărcării vehiculului, a excesului de viteză şi a frânărilor puternice.

Pe lângă uzura normală a pneului cauzată de rulare, de starea abrazivă a drumului, de oboseala şi îmbătrânirea cauciucului, starea tehnică a anvelopei mai este afectată şi de următorii factori: dezechilibrarea roţilor şi a unghiurilor direcţiei, accelerările şi frânările bruşte ale vehiculului, supraîncărcarea vehiculului si repartizarea defectuoasă a încărcăturii, jocurile mari ale mecanismului de direcţie, viteza excesivă de rulare, supraîncălzirea acumulată de anvelopă în timpul rulării etc.

Zilele caniculare, cu soare puternic, au o influenţă negativă asupra pneurilor prin determinarea creşterii presiuni interioare în urma dilatării aerului încălzit, iar prin supraîncălzirea acestora favorizează pericolul de explozie.

Adâncimea minimă a uzurii profilului benzii de rulare este de 1,5 (1,6) mm pentru autoturisme, 1 mm pentru autocamioane şi 2 mm pentru autobuze.

Conţii but ia directă a conducătorului de vehicul la mărirea durate de exploatare a pneurilor constă în menţinerea unei presiuni constante recomandate la anvelopele punţilor din faţă şi din spate, deoarece presiunile diferite în pneurile aceleiaşi punţii provoacă instabilitate în mers şi la frânare, determină modificarea unghiurilor direcţiei, schimbă şi diferenţiază aderenţa la sol sau gradul lor de uzură.

Uzura marginilor benzii de rulare a pneului intervine de fiecare dată când presiunea acestuia este






0770763707

mai mică decât cea prescrisă în cartea tehnică a vehiculului, datorita suprasolicitării în zona respectivă de contact cu suprafaţa carosabilă a drumului.

Uzura prematură a uneia din marginile benzii de rulare a pneurilor punţii din faţă, intervine în urma dereglării geometriei roţilor directoare. Prin măsurarea şi reglarea exactă a unghiurilor roţilor directoare, autovehiculul capătă stabilitate în rulaj, îşi menţine direcţia de mers rectiliniu, ajută la revenirea sa uşoară din viraj şi previne uzura prematură a pneurilor.

Deformarea şi uzura rapidă a mijlocului benzii de rulare a pneului se produce din cauza rulării sale cu presiune mai mare decât cea prescrisă de constructor, astfel încât greutatea vehiculului şi a încărcăturii este repartizată numai pe zona respectivă, nu pe întreaga lăţime a benzii de rulare.

Apariţia crăpăturilor circumferenţiale în canalele profilului şi tăierea benzii de rulare a unui pneu se datorează utilizării unor presiunii mai mici decât cele prescrise de constructor, precum şi din cauza rulării în condiţii de suprasarcină, îndeosebi pe drumuri cu denivelări. Transmisia autovehiculului

Rolul transmisiei este de a transmite, de a modifica şi a distribui momentul motor ta roţile autovehiculului.

Ambreiajul este organul de transmisie montat între motor şi cutia de viteze, cu scopul de a cupla progresiv arborele cotit al motorului şi cutia de viteze şi de a permite punerea autovehiculului în mişcare, de a-i mări ori micşora viteza de mers sau chiar oprirea acestuia, fără încetarea funcţionării motorului. Cele mai utilizate ambreiaje sunt cele funcţionează prin fricţiune. Decuplarea motorului de cutia de viteze se realizează prin apăsarea pedalei de ambreiaj, ce acţionează asupra unei furci de debreiere, care, la rândul ei, acţionează asupra rulmentului de presiune al ambreiajului. Cauzele care pot duce la patimirea ambreiajului sunt:

- lipsa cursei libere a pedalei de ambreiaj; - slăbirea sau lipsa arcurilor de presiune - pătrunderea de lubrifiant ia garniturile de fricţiune; - uzura garniturilor de fricţiune;

- defectarea mecanismului de acţionare al ambreiajului. Fenomenul de patinaj al ambreiajului se depistează printr-un miros specific, degajat de ferodoul

încins al garniturilor de fricţiune şi prin constatarea faptului că autovehiculul nu mai dezvoltă viteza sa normală. Demarajul decurge încet, iar la sfârşitul său nu se mai ating vitezele necesare schimbării uşoare a treptelor cutiei de viteze,

Cuplarea ambreiajului cu şocuri (smucituri) este determinată de uzura canelurilor butucului discului de fricţiune sau din cauza deformării plăcii de presiune.

Cutia de viteze serveşte la variaţia forţei de tracţiune la roţile motoare ale autovehiculului, atât la schimbarea vitezei, cât şi la mersul înapoi sau la funcţionarea motorului în gol ( la ralanti ).

Raportul dintre turaţia motorului şi turaţia roţilor motoare se numeşte raport de transmitere. Când turaţia motorului este mai mare decât turaţia roţilor motoare, raportul de transmitere se numeşte raport de multiplicare, iar când turaţia motorului este mai mică decât turaţia roţilor motoare, raportul de transmitere se numeşte raport de multiplicare. Raportul de transmitere se modifică prin schimbarea treptelor de viteză, introducând levierul schimbătorului într-o anumită treaptă de viteză. Decuplarea spontană de viteză este cauzată de uzura sau ruperea dispozitivului de zăvorâre ori de uzura danturii pinioanelor cutiei de viteze.

Diferenţialul este organul de transmisie care dă posibilitatea roţilor motoare de pe aceeaşi punte






0770763707

să se rotească concomitent cu turaţii diferite, la viraje sau la denivelările drumului oii când razele de rulare ale celor două roţi nu sunt egale.

Reductorul-distribuitor serveşte la distribuirea cuplului motor de la cutia de viteze la la punţile motoare separate, pentru autovehiculele cu mai multe punţi motoare şi cu transmisii cardanice separate, putând să-1 multiplice în acelaşi timp. De asemenea, el măreşte forţa de tracţiune a autovehiculului destinat să circule pe drumuri grele.

Vibraţiile puternice care se transmit întregii mase a vehiculului în timpul deplasării sunt determinate de uzura sau ruperea crucilor cardanice, a legăturii canelate telescopice sau a arborilor cardanici. Bătăile arborelui cardanic sunt cauzate de creşterea uzurii canei uri lor sau legăturii canelate telescopice şi de uzura pronunţată a rulmenţilor crucilor cardanice. Poluarea mediului si emisiile de noxe

Sursele emisiilor poluante ale unui motor de autovehicul sunt cauzate de arderea combustibilului şi de etanşarea imperfectă a cilindrilor motorului, a rezervorului de combustibil şi a conductelor de alimentare. Noxele generate prin ardere sunt eliminate în atmosferă prin gazele de evacuare şi parţial prin gazele carterului motorului. Noxele determinate de etanşarea imperfectă se evacuează direct în atmosferă prin evaporarea combustibilului din instalaţia de alimentare a motorului şi din rezervorul de combustibil.

Simbolurile EURO 1, 2, 3, 4 şi 5 reprezintă standardele de poluare din Uniunea Europeană. Catalizatorul (sau convertorul catalitic) reduce cantitatea de noxe emisă în atmosferă.

Alimentarea autovehiculelor dotate cu catalizator se face doar cu benzină fără plumb, Criteriul principal de alegere a benzinei pentru autovehicule cu motoare cu aprindere prin scânteie este cifra octanica (CO).

La inspecţia tehnică periodică şi la verificările efectuate în trafic, operaţiunea de măsurare a noxelor constă in controlarea etanşeităţii evacuării gazelor arse. Apoi se determină concentraţia de monoxid de carbon (CO) cu ajutorul analizorului de gaze. Pentru autovehiculele EURO 2, concentraţia de CO la ralantiul motorului nu trebuie să depăşească 0,5 % din volumul de gaze arse, iar pentru autovehiculele echipate cu EURO 3 şi 4, procentul nu trebuie să depăşească 0,3%. în regim de acceleraţie a motorului la cel puţin 2000 rotaţii pe minut pentru autovehiculele cu EURO 2, conţinutul de CO nu trebuie să depăşească 0,3 % din volumul de gaze arse, iar pentru cele cu EURO 3 şi 4, procentul nu trebuie să fie mai mare de 0,2 %.

Concentraţia maximă admisibilă de CO pentru autovehiculele tară catalizator, fabricate până în anul 1986, este de 4,5% din volumul gazelor arse, iar pentru cele fabricate după această dată, procentul nu trebuie să depăşească 3,5%. Sonda Lambda sau „oxigen senzorul" măsoară cantitatea de oxigen din gazele de evacuare ale motorului. Calculatorul central al autovehiculului foloseşte semnalele primite de la sonda Lambda, ajustând amestecul în vederea obţinerii celui ideal L= 1 (14,8 kg aer cu 1 kg benzină fără plumb).

Pierderea semnificativă a puterii motorului, apariţia rateuri lor la evacuare şi funcţionarea anormală a motorului după pornirea acestuia sunt simptomele principale care avertizează asupra defecţiunilor intervenite la convertizorul catalitic, motiv pentru care deplasarea poate fi continuată pentru scurt timp cu viteză redusă şi cu motorul turat ia minim până la primul autoservi ce în măsură să remedieze defecţiunile.

Deţinătorii autovehiculelor echipate cu convertor catalitic trebuie să evite pornirea motorului prin împingere sau remorcare, deoarece combustibilul nears poate pătrunde în catalizatorul






0770763707

tricomponent, provocând distrugerea acestuia Se recomandă utilizarea cablurilor pentru alimentarea de la altă baterie de acumulatori.

Starea tehnică necorespunzătoare a motorului şi a celorlalte sisteme şi instalaţii ale autovehiculului duc la creşterea semnificativă a noxelor eliminate în atmosferă. Reducerea consumului de carburanţi prin perfecţionarea motorului cu ardere internă şi folosirea combustibililor neconvenţionali contribuie la scăderea noxelor din gazele de evacuare.

Arderea amestecurilor sărace în regimurile de mers în gol, în regim de croaziera ori în regim de decelerare, conduce la reducerea noxelor din gazele de evacuare.

Folosirea, la alimentarea motoarelor cu ardere internă, a alcoolilor şi eterilor, a gazelor naturale, hidrogenului ori a uleiurilor vegetate a demonstrat, în urma cercetărilor efectuate, o reducere semnificativă a noxelor eliminate în gazele de evacuare. De exemplu, utilizarea gazului de petrol lichefiat, GPL, (cel mai folosit combustibil neconvenţionali în ţara noastră) prezintă şi alte avantaje:

a) preţ mai scăzut comparativ cu benzina; b) reţele de distribuţie suficiente; c) amestecul GPL-aer este mult mai omogen decât amestecul aer-benzină; d) motorul cu ardere inlernă nu suferă modificări constructive importante.

TIMPII DE CONDUCERE ŞI DE ODIHNĂ

REGULAMENTUL (CE) NK. 561/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN Şl AL CONSILIULUI EUROPEI din 15 martie 2006 în sensul prezentului regulament, se înţelege prin: - conducător auto: persoana care conduce vehiculul, chiar şi pentru o scurtă perioadă de timp, sau care se află la bordul unui vehicul în cadrul serviciului sau pentru a-1 putea conduce, în cazul în care este necesar; - pauză: orice perioadă în care conducătorul nu are dreptul să conducă sau să efectueze alte munci şi care trebuie să-i permită numai să se odihnească; - perioadă de repaus zilnic: partea unei zile în timpul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său şi care poate fi o perioadă de repaus zilnic normală sau o perioadă de repaus zilnic redusă; - perioadă de repaus zilnic normală: orice perioadă de repaus de cel puţin 11 ore. Această perioadă de repaus zilnic normală poate fi luată în două tranşe, din care prima trebuie să fie o perioadă neîntreruptă de cel puţin 3 ore şi a doua, o perioadă neîntreruptă de cel puţin 9 ore; - perioadă de repaus zilnic redusă: orice perioadă de repaus de cel puţin 9 ore. dar mai puţin de 11 ore; - perioadă de repaus săptămânal: o perioadă săptămânală în timpul căreia un conducător auto poate dispune liber de timpul său şi care poate fi o perioadă de repaus săptămânal normală sau o perioadă de repaus săptămânal redusă; - perioadă de repaus săptămânal normală: orice perioadă de repaus de cel puţin 45 ore; - perioadă de repaus săptămânal redusă: orice perioadă de repaus de mai puţin de 45 ore, care poate fi redusă la minimum 24 ore consecutive, sub rezerva condiţiilor menţionate la alineatul (**); - săptămână: perioada cuprinsă între ora 00.00 a zilei de luni şi ora 24.00 a zilei de duminică; - durată de condus: durata activităţii de condus înregistrată: - durată zilnică de condus: durata totală de condus acumulată între sfârşitul unei perioade de repaus zilnic şi începutul următoarei perioade de repaus zilnic sau între o perioadă de repaus zilnic şi o






0770763707

perioadă de repaus săptămânal; - durată de condus săptămânală: durata de condus totală, acumulată în timpul unei săptămâni; - conducere în echipaj: situaţia în care, pe parcursul unei perioade de condus cuprinsă între două perioade de repaus zilnice consecutive sau între o perioadă de repaus zilnic şi o perioadă de repaus săptămânal, se află cei puţin doi conducători la bordul vehiculului pentru a asigura şofatul. Pe parcursul primei ore de conducere în echipaj, prezenţa altui conducător sau a altor conducători este facultativă, dar ea este obligatorie pentru restul perioadei. - perioadă de şofat: durata de şofat cumulată între momentul în care conducătorul se aşază la volan după o perioadă de repaus sau o pauză şi momentul în care începe o perioadă de repaus sau o pauză. Perioada de şofat poate fi continuă sau fragmentată.

Durata de condus zilnică nu trebuie să depăşească 9 ore. Durata de condus zilnică poate fi prelungită la maximum 10 ore, dar nu mai mult de două ori pe parcursul săptămânii.

Durata de condus săptămânală nu depăşeşte 56 ore şi nici nu generează o depăşire a duratei maxime de lucru săptămânale.

Durata de condus totală acumulată nu trebuie să depăşească 90 ore pe parcursul a două săptămâni consecutive.

După o perioadă de 4,5 ore de condus, conducătorul trebuie să facă o pauză neîntreruptă de cel puţin 45 minute, exceptând cazul în care îşi începe o perioadă de repaus. Această pauză poate fi înlocuită cu o pauză de cel puţin 15 minute urmată de o pauză de cel puţin 30 minute, pauze intercalate pe parcursul perioadei de conducere astfel încât să respecte dispoziţiile primului paragraf.

(*)Pe parcursul fiecărei perioade de 24 ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal, conducătorul trebuie să efectueze o nouă perioadă de repaus zilnic.

În cazul în care perioada de repaus zilnic care intră în această perioadă de 24 ore este de cel puţin 9 ore, dar mai puţin de 11 ore, perioada respectivă de repaus zilnic este considerată perioadă de repaus zilnic redusă.

O perioadă de repaus zilnic se poate prelungi pentru a deveni perioadă de repaus săptămânal normală sau perioadă de repaus săptămânal redusă.

Un conducător nu poate efectua mai mult de 3 perioade de repaus zilnic reduse între două perioade de repaus săptămânal,

Prin derogare de la alineatul (*), atunci când vehiculul este condus de un echipaj, un conducător trebuie să fi efectuat o nouă perioadă de repaus zilnic de cel puţin 9 ore pe parcursul celor 30 ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal.

(**) Pe parcursul a două săptămâni consecutive, un conducător trebuie să efectueze cel puţin: - două perioade de repaus săptămânal normale sau - o perioadă de repaus săptămânal normală şi o perioadă de repaus săptămânal redusă de cel puţin 24 ore. Reducerea se compensează cu o perioadă de repaus echivalentă luată în bloc, înainte de sfârşitul celei de-a treia săptămâni care urmează săptămânii în discuţie. O perioadă de repaus săptămânal începe până la sfârşitul a 6 perioade de 24 ore de la perioada de

repaus săptămânal precedentă. Orice perioadă de repaus luată în compensaţie pentru reducerea unei perioade de repaus

săptămânal trebuie alipită unei alte perioade de repaus de cel puţin 9 ore,






0770763707

în cazul în care un conducător solicită acest lucru, perioadele de repaus zilnic şi perioadele de repaus săptămânal reduse, departe de baza de staţionare a vehiculului, pot fi efectuate la bordul vehiculului, cu condiţia ca acesta să fie dotat cu cabină de dormit corespunzătoare şi să fie în staţionare.

Pentru a da posibilitatea vehiculului să ajungă la un loc de oprire corespunzător, conducătorul auto poate deroga de la duratele anterioare, în măsura necesară pentru a se garanta siguranţa persoanelor, a vehiculului sau a încărcăturii acestuia, cu condiţia de a nu se periclita prin aceasta siguranţa rutieră. Conducătorul auto trebuie să indice manual natura şi cauza derogării în foaia de înregistrare, pe un imprimat scos din aparatul de înregistrare sau în registrul său de sarcini, până la sosirea la locul de oprire corespunzător.

Atunci când conducătorul auto conduce un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I, acesta trebuie să tle în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control: (i) foile de înregistrare din săptămâna în curs şi cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente; (ii) cârdul de conducător în cazul în care este titularul unui asemenea cârd şi (iii ) orice informaţie introdusă manual şi orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs şi în timpul celor 15 zile precedente. După 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute la punctele (i) şi (iii) se referă la ziua în curs şi la o perioadă precedentă de 28 de zile.

Atunci când conducătorul conduce un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I B, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control: (i) cardul de conducător al cărui titular este; (ii) orice informaţie introdusă manual şi orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs şt în timpul celor 15 zile precedente şi (iii) foile de înregistrare corespunzătoare aceleiaşi perioade precum cea prevăzută la punctul (ii), în cazul în care acesta ar fi condus, pe parcursul acestei perioade, un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I. După I ianuarie 2008, duratele prevăzute la punctul (ii) se referă la ziua în curs şi la o perioadă precedentă de 28 de zile.



Date post:	12-Aug-2015
Category:	Documents
Upload:	ganea-florentina
View:	190 times
Download:	14 times

Curs Legislatie Rutiera 1

Documents