1

Note de cursla disciplina: Machetare computerizată și proiectare artistică asistată de

calculator II (rom)

Ghencea Cristina

Chișinău 2010

2

Introducere1. Etapelepregătiriipre-pressdigitaleaproduselorpoligrafice.2. Delimitareafuncţiilordeculegereşimachetare(paginare)3. Complexuldemijloacetehnicedeculegere,machetareş.a.pentruasigurareaprocesuluide

pregătireaproduselorpoligrafice.4. Programeutilizateînprocesuldepregătireprepresaproduselorpoligrafice

4.1.Ariadelucru(înpachetedemachetare).5. Machetarea

5.1.Reguliletehnicedepaginare5.2.Cerinţedebazăînaintatefaţădemachetare5.3.Tipuridepaginare5.4.Machetareacuutilizareagrilelormodulare.

6. Utilizareatextului6.1.Importultextuluiînprogramuldemachetare.6.2.Formatelefişierelordetext.6.3.Redactareatextului(înpachetedemachetare)

7. Caractere. 7.1.Genurilefişierelorcucaractere.7.2.Clasificareacaracterelor:garnituri,familiile,tăieturaliterei.7.3.Alegereacaracterelorpentruediţie.

8. Utilizareagraficii8.1.Importulgraficiiînprogramuldemachetare.8.2.Tipuridefişieregraficeutilepentruintroducereaînpublicaţie.8.3.Amplasareaşimodificareaobiectelorgraficelapaginare.

9. Machetareaediţiilordecarte.9.1.Machetareapaginiicutext:paginideînceput,paginidesfârşit,colontitluri,coloncifre,

norma/signatura,epigrafe,citate,note.9.2.Cerinţeleimpusepaginăriititlurilor,subtitlurilor.9.3.Aranjareatextuluişigraficii.Modalităţidepaginareailustraţiilor.Cerinţeimpusefaţăde

paginareailustraţiilor.Cerinţeimpusefaţădeprezentareatitlurilorfigurilor(legendelor)9.4. Particularităţile paginării mixte: versuri, opere dramatice, tabele şi concluzii, relaţii

matematice9.5.Paginareaîncoloane9.6.Compunereaindicatorului9.7.Compunereacuprinsului

10.Machetarearevistelor10.1.Genurilerevistelorşiformatelestandardepentrureviste.10.2.Varietăţilepaginăriirevistelor.10.3.Planificareaşistructuraediţieiderevistă.10.4.Modelegraficedepaginarearevistelor.10.5.Elementeleprezentăriigrafice.

10.6.Metodeleprezentăriigrafice.10.7.Rolulcompoziţieiînformareaaspectuluiindividualalediţieiperiodice.10.8.Utilizareamodulelorînmachetarearevistelor.

11.Machetareaziarelor11.1.Genurileediţiilordeziar11.2.Formatestandard.11.3.Părţilecomponentealeuneiediţiideziar11.4.Machetareapaginilordeziar:plasareaelementelorconstante,paginareatitlurilor,el

ementedecorativeşideseparare,compoziţiatextuluişigraficii.12.Pregătireaediţiilorcătreimprimare

12.1.Verificareaprezenţeicaracterelorşiilustraţiilor12.2.Colectareapublicaţiei12.3.Liniaturaşirezoluţia12.4.Trapping12.5.Utilizareaculorilor12.6.UtilizareaculorilorPantone12.7.CreareafişierelorPost-Script12.8.ExportînformatPDF12.9.Aşezareapaginilorpecoaladetipar

13.Transmitereamachetului“bundetipar”spreimprimare

5

1. ETAPELE PREGĂTIRII PRE-PRESS DIGITALE A PRODUSELOR POLIGRAFICE

În funcţie de gradul de pregătire al materialelor, etapele pregătirii pre-press digitale a produselor poligrafice pot fi lungi sau scurte. Cel mai simplu mod - este de a crea un fişier cu originalul-layout, care îndeplineşte toate normele de imprimare. E bine, dacă există un model care nu are nevoie de editare semnificativă. Dar de multe ori este necesar pentru a pregăti o nouă publicaţie: clientul oferă imagini, text şi sugestii privind proiectarea.

Pentru ca modelul să răspundă pe deplin cerinţelor de producţie, e nevoie de ajutorul unui profesionist pentru prepress. În industria poligrafică, fiecare specialist este responsabil pentru o etapă separată: design, prepress, tipar.

Etapele de pregătire a produselor tipărite sunt strâns corelate cu celelalte, astfel că este dificil să se stabilească etapele de sfârşit şi etapele de început. Crearea unei idei şi prelucrarea în tipografie – sunt două sarcini diferite.

Clientul nu este cointeresat de elaborarea unor elemente individuale. El este interesat, mai presus de toate, de farmecul şi stralucirea produsului rezultat. Corecţia de culoare, re-tusarea şi separarea culorilor - fără aceste lucruri este greu de obţinut o ediţie de înaltă calitate.

Atunci când clientul a ales modelul, designul, precum şi toate materialele, cum ar fi foto-grafiile, slide-urile şi restul, sunt trimise la editura, unde toate aceste materiale sunt selectate din nou, cu privilegiile de acces necesare.

Pregătirea componentelor pentru publicare Sistemul editorial, aşa cum am menţionat, nu permite să creaţi toate elementele de pu-

blicare numai cu ajutorul lui. Pentru început este nevoie, şi de materiale cum ar fi textul şi grafica pregătite în alte aplicaţii. Este foarte important ca înainte de a începe machetarea să se discute cu tot personalul care este implicat în prelucrarea materialului, cu privire la forma de prezentare şi la aspectul final.

Cu culegătorii textului este necesar de a conveni asupra unui format de fişier, care va fi prevăzut pentru text. În prealabil, asiguraţi-vă că acest tip de fişiere poat fi importat în InDe-sign sau alt program de machetare, fără distorsiuni. Acest lucru este valabil îndeosebi pentru caracterele oficiale şi simbolurile alfabetelor naţionale.

Cu personalul care pregăteşte ilustrațiile, de asemenea, este necesar să se armonizeze formatele de fişiere grafice. În prealabil, asiguraţi-vă că aceste formate pot fi importate InDe-sign şi menţin imagini în patru culori (CMYK). Este la fel de important să se precizeze rezoluţia dorită a imaginii şi dimensiunile necesare. Dacă imaginea este luată de pe peliculă film, va trebui să aibă dimensiunile exacte, pentru a rezerva un loc în publicare.

În continuare se v-a efectua corectura textului. Cu ajutorul aparatelor speciale, se vor scana fotografiile, după care se face corecţia lor şi se montează colajul, se vor pregăti desenele, se vor oforma tabelele si graficele.

Definirea structurii publicaţiei În continuare se începe lucrul în progamul de machetare. În cazul în care sunt lucrări

similare deja publicate, (de exemplu, următorul număr al revistei sau rapoarte trimestriale), atunci se pot utiliza implicit şabloanele gata. În caz contrar, trebuie de început lucrul de la zero:

6

o Introducerea dimensiunilor şi câmpurile paginilor;o Crearea grilei modulare, o Definirea elementelor şablonului, o Alegerea caracterelor,o Definirea unui sistem de stilurio Stabilirea paletei de culori.

Fluxul de lucru recomandat pentru documentele InDesignVă puteţi îmbunătăţi performanţa şi puteţi preveni multe probleme stabilindu-vă un flux

de lucru eficient pe care să îl utilizaţi cu Adobe InDesign.Menţinerea unui calculator în stare bunăÎn timp, componentele software şi hardware suportă modificări ce pot duce la pierderea

performanţei şi la probleme de sistem. Defragmentarea unităţii de disc, ştergerea versiunilor mai vechi de software, actualizarea driverelor de dispozitive, optimizarea memoriei, rularea utilitarelor de protecţie împotriva viruşilor şi efectuarea altor activităţi de mentenanţă pot preveni deteriorarea aplicaţiilor şi fişierelor. Efectuarea în mod regulat a acestor activităţi vă garantează deschiderea, afişarea şi tipărirea documentelor InDesign conform aşteptărilor.

Crearea unui dosar de proiectÎnainte de începerea unui proiect, stabiliţi ce fişiere vă sunt necesare şi cum le veţi sto-

ca. Creaţi un dosar pentru stocarea documentului dvs. şi a fişierelor legate ale acestuia. In-Design menţine legăturile la fişierele pe care le plasaţi într-un document, dar dacă se între-rupe o legătură, InDesign caută fişierul în dosarul documentului. Stocarea unui document şi a fişierelor sale legate în acelaşi dosar face mai uşoară mutarea acestora de pe un calculator pe altul. Stocarea fişierelor într-un singur dosar garantează de asemenea că InDesign găseşte grafica originală în momentul tipăririi unui document. Dacă InDesign nu poate localiza un ele-ment grafic legat, modificările aduse elementului grafic original nu vor fi reflectate, iar tipărirea elementului grafic este posibil să fie de o calitate îndoielnică sau chiar nevizibilă.

Dacă proiectul constă în mai multe documente (de exemplu, capitolele unei cărţi), s-ar putea să vă fie de ajutor să creaţi un dosar de proiect care să conţină câte un dosar pentru fie-care document şi pentru fişierele sale legate.

Utilizarea unui şablonUtilizaţi un şablon în cazul în care creaţi în mod frecvent proiecte similare. Şabloanele vă

permit să creaţi documente consistente mai rapid protejând în acelaşi timp fişierul original. De exemplu, în cazul în care creaţi un buletin informativ lunar, şablonul dvs. ar putea include ghidaje de riglă, numere de pagini, antetul buletinului informativ şi stilurile pe care doriţi să le folosiţi în fiecare număr.

Deschiderea locală a documentelorÎnainte de a deschide un document stocat pe un volum de reţea sau pe un suport media

amovibil, copiaţi documentul şi orice elemente grafice legate pe un o unitate locală de disc. Timpul de acces şi rata de transfer a datelor mai lente ale unui volum de reţea sau suport me-dia amovibil pot duce la pierderea sau coruperea datelor, deteriorând documentul.

7

Rezolvarea problemelor înainte de a converti un fişierÎn general, fişierele deteriorate Adobe PageMaker sau QuarkXPress® rămân deteriorate

şi când sunt deschise în InDesign. Dacă apare o eroare sau alt comportament neaşteptat cu un fişier convertit, deschideţi fişierul original din aplicaţia sursă şi încercaţi să-l remediaţi.

Salvarea documentelorSalvaţi documentele în mod frecvent şi creaţi copii de backup pentru fişierele importante.

Puteţi şterge datele care nu vă sunt necesare dintr-un document folosind comanda Salvare ca. Când folosiţi comanda Salvare, InDesign adaugă informaţii noi în document, dar nu şterge datele vechi, cum ar fi informaţiile despre un element grafic şters. Totuşi, când folosiţi coman-da Salvare ca, InDesign rescrie documentul în totalitate, incluzând numai informaţii despre obiectele şi paginile curente din document. Un document care conţine numai datele necesare ocupă mai puţin spaţiu pe unitatea de disc, redesenează şi tipăreşte mai rapid.

Formarea de deprinderi folositoare pentru activitatea de design• Creaţi stiluri într-un document. Crearea stilurilor fără documente deschise poate cauza

apariţia de stiluri duplicate în momentul creării unui document nou. Pentru partajarea stiluri-lor în documente, salvaţi stilurile şi încărcaţi-le.

• Utilizaţi fonturile adecvate. Când alegeţi fonturi pentru un document, luaţi în calcul modul în care intenţionaţi să formataţi şi să tipăriţi textul. InDesign lucrează foarte bine cu fonturile Microsoft® OpenType®, Type 1 (cunoscut şi ca PostScript) şi TrueType. Fonturile corupte sau incomplete pot deteriora un document InDesign sau pot duce la rezultate nedorite privind tipărirea acestuia, utilizaţi aşadar fonturi fiabile create de furnizori de fonturi. Dacă lucraţi cu un birou de servicii, aflaţi ce font utilizează.

• Evitaţi să utilizaţi prea multe cadre de text. Utilizaţi pe cât de puţine cadre de text posi-bil pentru a păstra dimensiunea documentului mai mică şi macheta uşor de manevrat.

Utilizaţi inteligent ilustraţiile• Folosiţi formatul de fişier grafic corespunzător. Când creaţi grafică pentru un proiect,

luaţi în calcul cum intenţionaţi să tipăriţi documentul. Pentru rezultate optime, folosiţi fişiere Photoshop şi Illustrator native decât să le convertiţi în EPS sauTIFF. Dacă intenţionaţi să tipăriţi documentul la un birou de servicii, întrebaţi ce formate grafice sunt compatibile cu dispozitivul de ieşire folosit. Biroul de servicii poate de asemenea să vă sfătuiască cu privire la rezoluţia optimă pentru imagini.

• Stocaţi extern elementele grafice. Când importaţi un fişier grafic, InDesign creează im-plicit o legătură spre acest fişier grafic. Crearea de legături scade dimensiunea fişierului şi îmbunătăţeşte performanţa aplicaţiei InDesign. Când tipăriţi documentul, elementul grafic original trebuie să fie disponibil şi legat. Dacă InDesign nu găseşte originalul, elementul grafic se va tipări ca previzualizare la rezoluţie joasă sau sub forma unei casete gri.

• În unele cazuri, se preferă transformarea elementului grafic (de exemplu, prin înclin-are sau rotire) înainte de a-l plasa în InDesign. Când tipăriţi un element grafic transformat în InDesign, InDesign trimite elementul grafic la imprimantă în stare netransformată şi apoi îi adaugă instrucţiunile de transformare. Acest proces ar putea să necesite un timp mai lung şi o

8

memorie mai mare de tipărire pentru a efectua transformarea.Verificarea legăturilor şi fonturilor înainte de tipărirePentru a vă asigura că un document se tipăreşte corect, verificaţi dacă legăturile sunt in-

tacte şi fonturile disponibile. O legătură se întrerupe dacă ştergeţi, mutaţi sau redenumiţi ele-mentul grafic original. Utilizaţi caracteristicile Verificare şi Pachet înainte de a trimite fişierele unui birou de servicii.

Compunerea texului şi elementelor grafice Cu ajutorul programului de machetare, se plasează textul şi se importă imaginile grafice.

După nesfârşite mişcări şi ajustări, se obţine un rezultat acceptabil, care poate fi respins de superiori sau clienţi. După un anumit număr de modificări, se obţine un rezultat final, care v-a satisface pe toţi. În cazul în care macheta publicaţiei este efectuată de câteva persoane, este deosebit de important pentru a stabili o cooperare eficientă: împărţirea sarcinilor, rân-duirea pregătirii materialelor (pentru ca nimeni să nu împiedice activitatea altora), să ajungă la un acord comun cu privire la parametrii de publicare şi de a folosi o singură grilă modulară, aceleaşi şabloane, sistema de stiluri. Altfel, la publicare nu va da impresia de o singură publi-care şi nu va atrage cititorul.

Separaţia culorilorSeparatia de culoare este utima faza in care ajunge un document inainte de a fi tiparit. De

fapt tot procesul de pregatire al unui document ar trebui sa aiba in vedere faptul ca la un mo-ment dat trebuie ca tot ce se afla in fisier va fi separat pe planuri separate de culoare.

In principiu, separatia consta in impartirea pe mai multe planuri de culoare a unui document. În procesul de separare de culoare de culoarea imaginii este împărţită în segmente co-

lorate corespunzătoare în culori individuale. Fiecare strat corespunde unui film realizat în phototypesetter maşină şi un formular separat pentru imprimare la utilaje. Odată cu apariţia computer software-ul pentru separarea culorilor publicarea procesului de separare a fost ex-trem de uşor, dar numai cu o experienţă considerabilă, de a recomanda sau de calificare şi de birou de servicii de imprimare, puteţi lua de pe culoarea separarea ei înşişi.

Prima separatie pe care o intalnim cand prelucram o imagine digitala este separatia RGB. Practic se genereaza 3 canale de culoare.

In principiu, daca am trai intr-o lume cu vopsele perfecte si cu o hartie care sa reflecte un alb perfect si care sa nu creeze probleme la contactul cu cerneala, in momentul in care am dori sa tiparim, separatia RGB ne-ar fi suficienta. Nu ar trebui decat sa inversam culorile si am obtine o separatie CMY. Problemele mari apar din cauza imperfectiunilor materialelor pe care putem sa le folosim in industrie. Pentru a se compensa aceste imperfectiuni, se foloseste vopseaua neagra.

Desi spatiul de culoare CMYK este format din suprapunerea a 4 culori, acest spatiu are mai putine culori decat spatiul RGB, care are mai putine culori decat spatiul Lab. Culorile care exista intr-un spatiu si nu se regasesc in alt spatiu, sunt culorile iesite din gama.

Spatile RGB si CMYK sunt 2 spatii care se intersecteaza. Desi in CMYK exista mai multe culori decat in RGB, sunt nuante de negru si tonuri inchise care nu pot fi reproduse in RGB, dar se pot reproduce in CMYK.

9

In esență, separatia este necesară pentru a putea reproduce o culoare. Sau pentru a putea tipări o culoare. Mai exista un model de separație pe hexacrome plate CMYKOG (Cyan, Yellow, Magenta, blaK, Orange, Green) dar nu este prea folosit

Cateva reguli trebuie sa le subliniem inainte de a incepe separarea. Vopselele speciale au uneori caracteristici tehnice diferite de vopselele de proces (densitate, vascozitate). Asta face ca un gradient de la 0 la 100 de culoare sa arate bizar si neintuitiv in functie de caracteristicile vopselei. De aceea e bine sa se evite pe cat posibil suprapunerea de culori speciale, sau culori speciale si culori de proces. Asta pentru ca exista riscul sa nu se obtina culoare pe care intuitiv ne-o dorim, ci o ciorba maronie si ciudata.

Trapping In tipografie, datorita imperfectiunilor, exista deplasări intre planele de culoare. In ex-

emplul de mai sus, in cazul in care aceste deplasări apar, tiparirea ar avea urmatorul rezultat: - un dreptunghi galben se gasesc niste figuri geometrice. Nu doar cercul pe care il dorim.

vor mai exista doua mici semiluni. Una de culoare rosie, una de culoare alba. Rosul apare deo-arece pe o parte deplasarea duce la amestecarea vopselei galbene cu cea magenta, iar pe partea opusa ramane alb, culoarea hartiei.

Pentru a compensa acest defect se recurge la un truc de prepress. Obiectului care este deasupra i se da un outline de o anumita grosime (care nu e standardizata ci variaza in functie de conditiile de tiparire). Culoarea acestui outline este de preferat culoarea celui mai deschis obiect la culoare (dintre cele doua) Acest outline se da overprint. Simplificarea definiţiei trep-ping--ului este - suprapunerea reciprocă a elementelor pe pagină, pentru a compensa erorile de combinare (register) a placii de imprimare şi clişeul în maşina de imprimare.

În cazuri mai simple acest lucru poate fi realizat independent. În programul de mache-tare InDesign este integrat trepping-ul automat, dar nu uitaţi acest caz vă asumaţi responsa-bilitatea. Dacă nu aveţi experienţă relevantă în publicaţii sau sunt elemente dificile de capcană, acest lucru poate fi comandat unui personal calificat, care deţine programe speciale, foarte complexe şi costisitoare (TrapWise ).

Acum, că machetul este terminat, e timpul să se prezinte clientului rezultatul. Pentru a face acest lucru, trebuie să se scoată macheta publicaţiei la o imprimantă color sau lazer, şi să fie prezentată clientului pentru aprobare. În acest caz, la fel ca în declaraţia de schiţă, trebuie să fie obţinută de la client semnătura drept dovadă. Obţinerea acordului oficial al clientului pentru publicaţie este deosebit de important, deoarece în continuare procesul de pregătire a publicării este transferat la biroul de servicii.

Tiparirea unei versiuni de probăO versiune de probă a unui document color include toate elementele de pe pagina, in-

diferent de culoare. Elementele de o alta culoare decat negrul sunt tiparite in tonuri de gri. În cazul în care cerinţele clientului sunt mari, este nevoie de colourproof. Nu va fi

efectuată în zadar proba de culoare. Pentru că în caz de imprimare cu defecte, prezenţa probei de culoare, va putea convinge tipograful mai uşor, că trebuie să facă ceva modificari sau să retipărească tirajul.

10

2. DELIMITAREA FUNCŢIILOR DE CULEGERE ŞI PAGINARE

În tehnologia computerizată există o delimitare clară a funcţiilor de culegere şi paginare (machetare), care sunt impuse în programele propuse:

• procesorul textual,• programul de machetare.Procesorul textual este dispus pentru alcătuirea materialului textual cu delimitarea în

abzaţuri şi unele elemente de formatare a textului.

Funcţiile culegerii Funcţiile machetării (paginării)Simboluri textuale

- scrierea corectă,- spațiile neschimbate între simboluri,- introducerea unor simboluri adăugătoare.

- introducerea parametrilor de formatare a simbolurilor,

- regulare lungimii simbolurilor.Rîndurile culese

- spațiul permanent pentru un anumit popice al şriftului,

- mutarea automată a rîndurilor pe cuvinte,- instalarea interzicerii la mutări.

- setările spațiului între cuvinte în dependență de formatul rîndului,

- setarea zonei schimbării (mutării),- mutarea după dicționar şi algoritm.

Abzaţuri - introducerea sfîrşitului abzațului,- setarea interlinierii,- spațiul între abzațuri,- alinierea abzațului.

- setarea parametrilor de formatare a abzațurilor,- schimbarea interlinierii,- oformarea rîndurilor de final.

Semne, date şi abrevieri- respectarea regulilor de delimitare: cratimă,

semne de punctuație, semnul paragrafului şi altele,

- respectarea regulilor de abreviere.

- divizarea unor semne şi date cu albituri subțiri.

Titlul (rubrici)

- stilurile titlurilor,- oformarea titlurilor.

- titluri la începutul paginilor de zaț,- titluri în interiorul textului,- introducerea rubricilor speciale.

Versuri - culegerea rîndurilor de început,- mutarea cuvintelor în rînduri.

- introducerea strofelor în pagină,- mutarea strofelor de pe o pagină pe alta.

Opere dramatice- respectarea regulilor de culegere a numelor

eroilor, replici.- respectarea regulilor de machetare a numelor

eroilor, replicilor.Texte străine şi dicţionare

- respectarea regulilor de culegere pentru o anumită limbă,

- respectarea culegerii unor semne speciale din dicționar.

- regulile de machetare a textului străin,- regulile de machetare în multiple coloane a

dicțioanarilor.Texte bibliografice

- respectarea regulilor de culegere cu evidențieri, abrevieri şi o mulțime de şrifturi străine. - regulile de machetare a textelor bibliografice.

Pagina textuală

- pagina textuală se formează la etapa machetării. - setarea parametrilor paginii,- machetarea conform şabloanelor paginii.

Colontitlul, coloncifrele, signatura şi norma

- instalarea lor se face la etapa paginării.- plasarea coloncifrelor, titlurilor, signaturii pe

pagină,- oformarea cu şrifturi a signaturii şi norma.

Tabele - respectarea regulilor de culegere a textului în

tabele.- plasarea tabelelor,- delimitarea tabelelor de la text.

Culegerea formulelor- formule în text şi diverse explicații,- culegerea formulelor după reguli anumite.

- plasarea în text a formulelor şi grupurilor de formule.

Ilustraţii şi informaţia textuală la ele

- culegerea informației textuale,- împreunarea textului şi ilustrațiilor se face în

timpul machetării.- diverse stiluri de împreunare.

Coloane textuale

- după regulile culegerii tabelelor. - setarea spațiilor între coloane,- plasarea colontitlurilor.

Cuprinsul (încheire)- marcarea abzațurilor. - formarea (strîngerea) cuprinsului.

12

3. COMPLEXUL DE MIJLOACE TEHNICE DE CULEGERE, MACHETARE Ş.A. PENTRU ASIGURAREA PROCESULUI DE PREGĂTIRE A PRODUSELOR

POLIGRAFICE

4. PROGRAME UTILIZATE ÎN PROCESUL DE PREGĂTIRE PREPRES A PRO-DUSELOR POLIGRAFICE

14

4.1. Aria de lucru (în pachete de machetare)

Începând procesul de machetare, trebuie să se rezolve prima întrebare: se va crea un document nou, în care trebuie să se stabilească parametrii paginilor (câmpurile), sau se vor folosi pagini-şablon gata, în care sunt déjà definiţi parametrii de machetare. Originalul docu-mentului (machet) ar trebui să conţină datele necesare privind amplasarea textului.

Notă. În documentele originale pentru machetarea ediţiilor clasice care trebuie să fie specificat formatul paginii de zaţ şi numărul rândurilor într-o pagină. În programul de mache-tare se specifică mărimea paginilor, dimensiunile câmpurilor şi înălţimea rândurilor. pentru Programul de machetare v-a menţine constanţi aceşti parametri.

Pagina-şablon principal, se crează introducând următorii parametri: Dimensiunile paginii îi poate atribuit un format standard sau pot fi specificate alte di-

mensiuni (lăţime, înălţime) ale paginii. Câmpurile (dimensiunea superioară, inferioară, exterioară şi interioară) sunt determi-

nate de la marginile pagini. Coloanele se introduc în dependenţă de numărul de coloane în pagină şi mărimea

spaţiului dintre coloane.

Notă: numărul de coloane şi mărimea spaţiului dintre coloane poate fi dat numai în lim-itele paginii de zaţ. Cu cât va fi mai largă coloana, cu atât mai mare ar trebui să fie mărimea spaţiul dintre coloane. În cazul în care numărul de coloane şi dimensiune spaţiului dintre coloane este deja introdus, atunci programul automat va calcula lăţimea coloanei.

Paginile alăturate. În cazul unui loc de muncă această opţiune pe dreapta şi stânga. În mod obişnuit, dimensiunea câmpului intern este întotdeauna mai mare decât câmpul exterior.

Pe pagina-şablon principală (în funcţie de machet) sunt amplasate elementele care se repetă în paginile de zaţ. În plus, în afară de pagina principală, aveţi posibilitatea de a crea alte pagini-şablon (de exemplu pagini de început, de sfârşit).

Structura de bază a fiecărei pagini este afişată pe ecran cu ajutorul grilei modulare, formată din frontierele câmpurilor, precum şi din linii de ghidare verticale şi orizontale.

Pasul grilei modulare a liniilor orizontale este egal cu interliniajul. Grila modular asigură uniformitatea paginilor, locaţia şi dimensiunea coloanelor cu text, etc. Toate linii de ghidaj apar doar în regimul de machetare.

Interliniajul caracterizează înălţimea rândurilor de text, împreună cu spaţiile dintre rânduri. În ceea ce priveşte sistemele editoriale, interliniajul - distanţa dintre liniile de bază a două rânduri adiacente. Este considerat standard, interliniajul înălţimea căruia reprezintă 120% din înălţimea keghelului. O linie imaginară care se uneşte de baza rândului, cu excepţia

15

elementelor exterioare de jos, pe care le întretaie, se numeşte linie de bază. Metoda interliniajului determină (la etapa de machetare) în care raportul este linia de

baza şi rândul. Prin metoda interliniajului după linia de bază, ea este combinată cu partea de jos a mar-

ginii rândurilor. În cazul interliniajului proporţional linia de bază imparte înălţimea rândului utilizând relaţia 2:1. Cea de-a doua metodă este adesea aplicată în programele de machetare.

16

5. MACHETAREA

5.1. Regulile tehnice de paginare

Paginarea este operaţia de aşezare în formatul de pagină a materialelor de tipărit şi completarea cu elementele de pagină.

Materialele de tipărit sunt textul, tabelele, clişeele şi formulele. Elementele de pagină sunt colontitluri, coloncifre, titluri, subtitluri, letrine, note, linii şi

vignete. Paginarea este o operaţie de asamblare a diverselor elemente ale paginii într-un tot unitar, corect şi estetic.

Paginarea este acţiunea de a pagina. Se mai numeşte punere în pagină. Prima cerinţă a paginării este cea estetică. Rigoarea este secundară. Aceasta, cu

excepţia paginării textului de bază, care se supune exigenţelor obligatorii ale registrului. Apar două tendinţe: îngheţarea creativităţii prin standardizare, prin crearea lucrărilor de serie, re-spectiv, eliminarea oricăror constrângeri, la lucrările de artă.

Exagerările spre rigoare conduc la lucrări fără personalitate, toate la fel, ca cele 20 de volume ale unei serii sau ale unei enciclopedii.

Standardizarea punerii în pagină (STAS 2106-84) nu poate decât să ofere norme cu totul generale de paginare, abecedarul paginării. Doar culegerea trebuie să fie precisă şi corectă, abia apoi estetică, cu caracter rigid, mecanic, de mare rigoare. Paginarea are totdeauna un caracter creativ.

Exagerările spre liberalizare a paginării duc la lucrări ilizibile şi scumpe. Paginarea are o semnificativă componentă artistică. Dar, înainte de a face artă trebuie cunoscute elementele de tehnică a meşteşugului. S-au primit premii de excelenţă artistică pentru lucrări elegant paginate, dar care nu respectă regulile de bază ale punerii în pagină.

Paginarea se face conform normelor naţionale (STAS 2106-84), normelor editurii (caietul de sarcini), a machetei de carte (sau a primei coli) şi conform specificaţiilor marcate pe exem-plarul de corectură ori pe original de tehnoredactor, autor sau editor [1, 2]. Orice abatere de la aceste norme se face cu aprobarea redactorului responsabil de carte sau a editorului. Normele sunt specifice pentru cele trei mari părţi ale unei lucrări obişnuite: coala de titlu, colile de text şi coperta. La acestea se mai adaugă una sau mai multe părţi care nu se regăsesc în fiecare lucrare.

Machetarea trebuie să îndeplinească anumite cerinţe de igienă, compoziţie şi de stil:Cerinţele compoziţionale asigură o compatibilitate tehnică şi informaţională -

modalităţile de raportare a componentelor, alegerea formatului paginilor şi paginii de zaţ, adecvare a tuturor dungi ediţie rândurile de text trebuie să se potrivească exact cu rândurile corespunzătoare de pe verso. Toate părţile textului tastat cu alte dimensiuni ale caractereleor sau după alte reguli (antete, text suplimentar, , notele de subsol, formule, tabele), precum şi ilustratiile cu subtitrare ar trebui să fie prevăzute cu spaţii cu o înălţime mai mică decât textul principal. În ediţiile de ziare punerea în aplicare a acestei reguli, nu este obligatorie.

Cerinţele de igienă destinate să asigure confortul citiriie textului, pentru a preveni impactul negativ al lectură asupra sănătăţii (văzului) oamenilor: oformarea caracterelor, in-

terliniajul, dimensiunile câmpurilor, etc. Cerinţele unităţii stilului acordă ediţiei o completare artistică: uniformitatea elemen-

telor structurale, ce aparţin textului de bază precum şi celui suplimentar, imagini şi descrierilor. Procesul de machetare a ediţiilor ar trebui să se realizeze în conformitate cu toate

cerinţele specificate.

5.3. Tipurile de paginare

Existentă următoarele tipuri de machetare (paginare), în funcţie de complexitatea ediţiei:• Machetarea simplă pentru cărţi cu un număr mic de pagini• Machetarea combinată care include versurile, lucrări dramatice, text ce conţine tabele,

formule, etc. • Machetarea complexă a ediţiiilor voluminoase cu multe ilustraţii, ş.a. Machetarea nu

va fi numai un process de asamblare, dar de asemenea, va influenţa la crearea unei forme bine determinate. Deaceea stilul ediţei, împreună cu textul şi ilustraţiile, trebuie vazute ca o componentă a machetei.

Particularităţile machetării utilizând programe de machetare (pachet), constau în aceea că paginarea serveşte ca o recepţie de fişiere de text şi imagine, create în alte aplicaţii, şi plasează prin intermediul programelor şi interfeţei în cadrul paginii de zaţ. Cea mai importantă cerinţă pentru programele de machetare reprezintă disponibilitatea resurselor de importuri şi dicţionarul de transfer de texte.

Cele mai populare programe de machetare a ediţiilor sunt Page Maker, QuarkXPress şi InDesign. Machetarea paginilor în aceste programe este bazată pe plasarea textului şi graficii, în limitele paginii de zaţ sau a coloanelor, caracteristica lor este că textul sau ilustraţiile sunt încărcate în cadrul grafic (frame), după care este pus aria de lucru, simulând masa de montaj.

Şirul de operaţii în pachetul de machetare• Se stabilesc parametrii necesari ai principalei pagini-şablon • Se crează biblioteka materialelor ediţiei - text, imagini, paginile ediţiei stocate în fişiere. • Se introduc fişierele necesare în pachetul de machetare.• Se salvaează fişierele descărcate în formatul EPS (PostScript) • Se importă în program fişierele cu text şi se plasează în zona de lucru • Se importă în program imaginile şi se amplasează în zona de lucru • Se redactează textul în editorul de text • Se amplasează şi se modifica obiectele grafice• Se crează un fişier special cu imagine (în cazul în care materialul se imprimă acest fişier

reduce riscul de erori) • Se imprimă documentul pentru corectura editorială• Schimbarea lungimii simbolurilor,• Schimbarea caracterelor – bold, italic, cursiv,• Schimbarea – toate mari sau toate mici (прописные),• Folosirea „кернинг” şi „трекинг”,

18

• La abzaţ se pot atribui următoarele:• Alinierea rîndurilor (drepata, stînga, centru, pe format),• Alegerea intervalului între cuvinte (100%-stanard, 75%-minim, 150%-maxim),• Metoda de mutare a cuvintelor,Stilul noului abzaţ poate lua parametrii posteriorului abzaţ prin două metode:Наследование stilurilor, în acest caz stilul următor va fi formatat cu acelaşi stil ca şi

precedentul abzaţ,Последование стилей – se foloseşte la oformarea titlurilor la diferite nivele. Se dau par-

ametri pentru două stiluri.

7. CARACTERE

7.2. Clasificarea caracterelor: garnituri, familiile, tăietura literei

Anatomia fontuluiCaracterele tipografice au o multitudine de atribute, forme, detalii şi repere care sunt

denumite şi marcate printr-o mulțime de termeni – unii mai “normali” şi alții mai specializați, să le zicem “profesionali”.

În primul rând sunt noțiunile simple pe care le voi enumera pur şi simplu: caractere majuscule (capitale, literele mari) şi minuscule (literele mici), diacriticele (precum şi alte caractere specifice diverselor limbi), cifrele cu diversele aspecte şi cu pozițiile speciale sub-script şi superscript (de exemplu puteri şi indici). De asemenea şi “serifele”.

În al doilea rând sunt noțiunile un pic mai avansate pe care le-am structurat într-un grafic simplu şi pe care le voi dezvolta una câte una în cele ce urmează.

19

Grafic anatomia fonturilor

Menționez că voi insista pe denumirile în engleză (standardele în domeniu şi cele folosite în toate mediile şi softurile de specialitate) şi le voi explica în limba română.

x-height (înălțimea “x”-ului)

este o unitate tipografică relativă care măsoară înălțimea literelor mici, în general exemplificată de litera “x”;

Ascender (ascendent) partea unei litere care se înaltă peste înălțimea x-ului (x-height). ex: b, d, f, h, k, l, t;

Ascender linelinia până la care se “înalță” ascendenții;

Baseline (linia de bază)

linia (imaginară) pe care “stau” caracterele;

Descender (descendent)

partea unei litere care coboară sub linia de bază a x-ului (x-height). ex: g, j, p, q, y și la unele fonturi J;

Descender line linia până la care coboară descendenții;

Stem (trunchi) linia verticală sau diagonală a unui caracter;

Ear (ureche)“urechiușa” care iese din “g” sau pornește din trunchiul “r”-ului sau “f”-ului;

Bowl partea unui caracter care delimitează spațiul circular al unei litere; poate fi închis sau deschis, de exemplu la literele: “o”, “e”, “p”, “d”, etc.;

Counter spațiul interior delimitat de “bowl”, de exemplu la “e”, “a”, “p”, “c” și alte litere;

Terminal terminația unei linii a unei litere care nu se încheie cu serife; poate fi ascuțită, convexă, concavă sau rotunjită;

Bar (bară) linia orizontală care “încheie” litere precum “T”;Crossbar linia orizontală care “taie” litere precum “A”, “H”, “e”, “t” și altele similare;

21

Apex punctul format la întâlnirea liniilor unei litere, ca în cazul vârfului literei “A”;

Spine curba care formează corpul literei “S”, “s”;Ligature (ligatură)

unirea unei perechi de două sau mai multe litere apropiate pentru a forma un caracter nou un aspect unitar; a apărut ca o metodă de a rezolva cazuri în care elementele literelor adiacente se lovesc între ele (mai ales la fonturile de tip Serif). Ligaturi comune sunt: “fi”, “fl”, “ff”, “ct” etc…

Cunoașterea acestor detalii sunt importante atât pentru valoarea lor în sens de cunoștințe tehnice, dar și pentru a evalua în cunoștință de cauză valoarea estetică și nu în ultimul rând pentru a face corect diferențierea între fonturi.

O discuție despre fonturi nu poate începe decât cu explicarea terminologiei specifice. Înțelegerea acestor termeni este esențială pentru a putea dezvolta şi înțelege concepte din sfera “typography”. Trebuie menționat că termenii şi explicațiile vor fi bilingvi sau poate doar în engleză, deoarece sunt termeni consacrați şi (lăsând la o parte faptul că de cele mai multe ori nu au un echivalent în română) trebuie înțeleşi şi învățați în limba lor “maternă”.

Type - este un termen generic pentru toate caracterele folosite pentru a ilustra cuvinte. În epoca modernă, a computerelor, cuvintele digital type (caracterele digitale) şi font definesc standardele. Există şi alte tipuri precum metal type (confecționate din metal) sau wooden type (din lemn). Fiecare variație a unei litere, inclusiv semnele de punctuație, sunt o piesă care reprezintă un caracter – “type” sau un set de caractere (tot “type”!).

Typeface - este o colecție de caractere, litere, cifre, simboluri şi semne de punctuație, care au acelaşi aspect (design). Reprezintă rezultatul finit al producției, felul cum arată carac-terul “imprimat”.

Fontul este mijlocul de a transpune un caracter pe un anumit mediu (pe o suprafață imprimabilă). Poate fi o maşină de scris, un stencil, o tiparniță, un cod PostScript, etc…

Typeface produs de o mașină de scris, un stencil, o tiparniță și un font digital folosind limbajul PostScript (ex. Brembo)

Ca o concluzie până în acest punct, cel mai bun exemplu este că dacă am considera fontul ca fiind forma care taie un fursec, fursecul obținut este caracterul imprimat (typeface).

22

Clasificarea caracterelorÎmpărțirea pe categorii are ca scop structurarea multitudinii de fonturi existente şi este

foarte utilă pentru înțelegerea şi alegerea cât mai bună a caracterelor.Există mai multe sisteme: • după formă, • după perioada când au fost create, • după felul în care sunt folosite de obicei. Cea mai simplă şi mai cunoscută clasificare este Serif şi Sans serif (pe româneşte cu sau

fără “serife”)

Serif

Sunt fonturile care au la capetele caracterelor terminații specifice, să le zicem mici liniuțe (cârlige, dacă vreți). Despre aceste liniuțe se spune că ne conduc ochiul și ajută la citire.

Serif Typefaces mai sunt cunoscute și ca “Romane”. Provin din vechile inscripții romane pe piatră (vezi Times New Roman, Trajan Pro), deși caracteristici de design cu “serife” se găsesc și în vechile scrieri caligrafice. Sunt în general privite ca tradiționaliste, cu o tentă clasică, mai sobră, deși încă se produc fonturi noi.

Sans serif

Fonturile care nu au terminații serif. Termenul vine din limba franceză (sans = fără). Mai sunt cunoscute ca fiind “grotești” (grotesque-grotesk) sau Ghotice.

Deși istoria lor începe din antichitate (greci, etrusci, egipteni, etc), au devenit populare odată cu ecranele de calculator și explozia Internetului. Sunt considerate fonturi moderne.

Fonturi sans serif şi fonturi cu serifeDisputa serif versus sans serif este una epică. Ca şi în cazurile Mac vs. PC, Adidas vs.

Nike, Cola vs. Pepsi, etc. există argumente pro şi contra, diferențe de gusturi şi opinii, dar niciuna dintre părți nu deține adevărul absolut. Aflați în cele ce urmează mai multe despre cele două tipuri de fonturi şi câteva sfaturi de folosire a lor.

23

Fonturile cu serifeFonturile cu serife îşi au originea în alfabetul roman inventat în timpul Imperiului

Roman, exemplul clasic fiind majusculele de pe coloana lui Traian (113 e.n.), deşi primele inscripții cu caractere cu serife provin din Grecia antică (secolele IV-II î.e.n.). Originea lor nu este stabilită clar: Edward Catich, în studiul său, “The Origin of the Serif”, consideră că serifele sunt o rămăşiță a procesului de pictare a literelor pe piatră înainte de sculptarea efectivă cu dalta.

Originea cuvântului în sine nu este clară, cele mai credibile explicații fiind cea din Diction-arul Oxford de Limba Engleză potrivit căruia cuvântul s-a format dupa apariția lui “sanserif”, citat în Dictionarul Oxford în 1841 şi cea oferită de un al doilea dictionar, Webster’s Third New International Dictionary, care leagă noțiunea de cuvântul “schreef” care în olandeză înseamnă “linie” sau “semn de peniță”.

Clasificarea pe scurt a fonturilor cu serife (old style, transitional, modern, latin serif şi slab serif) o puteți reciti în articolul “Type, typeface şi tipuri de fonturi” (http://typography.ro/2008/11/23/type-typeface-si-tipuri-de-fonturi/), dar o voi relua şi în cele ce urmează mai detaliat:

Old Style: apărute în secolele al XV-lea şi al XVI-lea în timpul Renaşterii, au avut drept inspirație inițialele romane şi minuscula carolingiană, motiv pentru care se mai numesc şi “an-ticve” sau “antique”, termen folosit de altfel pentru toate fonturile create după epoca “Black-letter”. Aceste fonturi sunt lizibile şi elegante, iar formele lor târzii din secolul al XVI-lea au o lățime variabilă a liniilor, deci contrast mai mare (în special pe diagonală) şi serife curbate. Exemple: Garamond, Bembo, Minion, Goudy Old Style.

Tranzitionale: numite astfel pentru că aparțin ca timp secolului al XVIII-lea, între ep-oca fonturilor Old Style şi a celor moderne. Sunt fonturi cu contrast mare pe verticală, deci mai greu de citit decât cele Old Style, cu design neutru şi serife triunghiulare. Exemple: Times New Roman, Baskerville.

24

Moderne: create la finalul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, fon-turile moderne au un contrast foarte ridicat între liniile subțiri şi cele groase, serife orizontale foarte fine şi un aspect foarte rigid datorat lipsei linilor curbate şi a colțurilor rotunjite. Exem-ple: Bodoni, Didot.

Tipuri de serife: slab, wedge, hair, aceste serife fiind la rândul lor bracketed sau unbracketed.

Fonturile sans serifDenumirea le-a fost dată de Vincent Figgins în 1832 şi provine din combinația între

“sans” care în franceză înseamnă fără şi “serif”; este considerată oarecum nepotrivită pentru că implică ceva negativ, o lipsă. Recent, în Anglia, se recomandă termenul “lineal”, care nu a prins însă la public.

Această denumire este totuşi incompletă deoarece aduce în discuție doar aspectul de monolinearitate: sans serifele nu au aparenta alternanță între subțire-gros pe care o au fon-turile cu serife (într-un fel, serifele imită scrisul de mână pentru că ilustrează felul în care se subțiază linia descrisă de peniță).

Fonturile sans serif îşi au originea la începuturile istoriei scrierii, când se foloseau unelte rudimentare: bucăți de trestie sau lemn pentru a descrie scheletul literelor, forma lor de bază. Grecii antici, etruscii şi romanii din perioada Republicii Romane (509 î.Hr. – 27 î.Hr.) folo-seau caracterele fără serife, alfabetul roman cu serife fiind inventat abia în perioada Imperiului Roman (după cei 500 de ani de republică romană). Existența fonturilor fără serife a continuat până în vremea Renaşterii, dar a încetat temporar odată cu introducerea caracterului metalic. Istoria fonturilor sans serif tipărite a reînceput apoi în timpul revoluției industriale când noi

25

forme de literă au fost produse pentru a capta mai uşor atenția, în condițiile în care mesajul imprimat căpătase o putere fără precedent. Fonturile sans serif au rezistat şi au devenit sim-bolul modernismului în designul grafic.

Primul font sans serif este considerat a fi “Egyptian English” apărut în 1816 (doar în versiunea de 28 de puncte şi doar cu inițiale) într-un specimen de fonturi produs de William Caslon. La vremea respectivă, fontul a fost o inovație: primul font roman monolinear şi fără serife folosit în tipografie, cu precizarea că în acea perioadă fonturile sans serif nu erau o nou-tate, termenul de fonturi egiptene fiind unul cunoscut şi utilizat, aşa cum precizează James Mosley în articolul său “The Nymph and the Grot“ publicat în 1965 în Typographica. În 1830, termenul de “egiptean” a fost înlocuit cu cel de “sans serif” de către Figgins, care s-a referit din acel moment doar la fonturile slab serif.

Clasificarea fonturilor sans serifClasificarea lor este relativ controversată pentru că diferitele sisteme de clasificare nu

permit diferențieri între diverse tipuri de sans serif; mai mult există şi anumite lipsuri în clasi-ficare (Optima şi Pascal nu sunt clasificate ca sans serif de anumite sisteme datorită serifelor lor reziduale – vezi Standardul Britanic 2961 din 1967 care nu le clasifica ca “lineale”, ci la categoria “glyphic”).

Categoriile general acceptate sunt:Grotești și Neogrotești: apărute la începutulul secolului al XIX-lea, urmate în anii

‘50 de neogroteşti. Numele de “grotesc” le-a fost dat tocmai pentru accentua aspectul lor es-tetic necizelat comparativ cu fonturile cu serife care dominau în perioada apariției primelor fonturi sans serif. Cele mai reprezentative fonturi din această perioadă sunt: fontul “Two line great primer sans serif” al lui Vincent Figgins (un font doar cu inițiale şi cu alternanță între subțire-gros), primul font sans serif cu minuscule creat de William Thorowgood în 1832 (care a introdus şi termenul “grotesc”, cuvânt provenit din italianul “grottesco” – “în peşteră”).

În Germania, fonturile groteşti (sau “grotesk” în germană) au devenit extrem de popu-lare şi toti producătorii de fonturi puneau la dispoziție propriile versiuni de “grotesk”, o mare parte dintre acestea fiind mai târziu reunite într-o singură familie coerentă, lansată în 1898 sub numele de Akzidenz Grotesk de către producătorul Berthold. Multe din aceste fonturi au avut drept sursă de inspirație nimic altceva decât fonturi cu serife cunoscute la vremea aceea, precum Walbaum şi Didot, iar versiunile italice sunt de fapt false italice născute din defor-marea versiunilor normale romane. Caracteristica aceasta s-a păstrat până astăzi la fonturile sans serif (vezi Helvetica sau Frutiger-ul original care a fost retras şi relansat în 2000 cu o ver-siune semi-italică în loc de cea normală deformată). În toată această perioadă fonturile sans serif erau foarte condensate, monolitice, singurul scop fiind acela de a aduna cât mai multă informație într-un spațiu cât mai mic. Alte exemple: Univers, Arial, Franklin Gothic.

26

Geometrice (1920-1930):îşi au inspirația în normele de design ale curentului Bauhaus şi sunt caracterizate în

principal prin lipsa de contrast, prin aspectul minimalist (principiul filozofic al şcolii germane Bauhauss fiind “less is more”) şi prin formele geometrice care stau la baza designului lor. Pot fi recunoscute şi datorită inițialei “G” care e compusă doar din două elemente: o linie curbă şi una orizontală care încheie arcul descris de cea curbă şi datorită minusculei “a” care e formată dintr-un cerc şi o linie verticală. Apariția Futura creat de Paul Renner (o creație originală care nu se inspiră din niciunul din fonturile existente, literele împrumutând formele din cercuri şi pătrate), dublată de lansarea “The new typography” a lui Jan Tschichold au stârnit curentul modernist în typography. Alt font geometric demn de menționat este Metro al lui William Ad-dison Dwiggins.

Umaniste: fonturi caracterizate printr-o mai mare cursivitate, fiind inspirate de scrisul de mână. Începând cu primele decenii ale secolului al XIX-lea şi până pe la începutul secolu-lui XX, fonturile sans serif nu au suferit nici o îmbunătățire. Cel care a adus un nou suflu în evoluția fonturilor sans serif a fost Edward Johnston care în 1916 a creat Johnston Sans, fon-tul folosit pentru metroul londonez, un font relativ asemănător celui creat de William Caslon şi care folosea proporțiile clasice ale alfabetului roman. Fontul mult mai celebru al acestei perioade care i-a urmat lui Johnston Sans este Gill Sans creat de Eric Gill pentru Monotype Corporation, primul sans serif cu o versiune italică (relansat de Monotype cu multe din ideile originale ale lui Gill). Alte exemple: Optima, Verdana, Tahoma, Myriad.

27

Clasificarea după dată

A fost dezvoltată de Alexander Lawson; se poate observa la numele multor fonturi epoca din care provin: Old English, Blackletter, etc… Cunoașterea acestei categorisiri este utilă de exemplu la alegerea fontului care poate reda atmosfera dorită.

Blackletter sunt caracterizate de ornamentele specifice Evului Mediu. Mai sunt numite Block, Gothic, Old English… (font – Old English)

Old Style se referă la fonturile romane create în secolele 15-16 în Italia, cum ar fi Venetians și Garalde. (font – Venetian 301)

Italic sunt bazate pe scrisul de mână din Italia Renascentistă, literele sunt mai condensate. Inițial erau o categorie separată, acum sunt de obicei o variantă a formelor de tip Roman (regular). (font – Minion italic)

Script reproduc scrisul caligrafic. Cele mai multe, când sunt aranjate, au caractere care se unesc precum în scrisul de mână. (font – Bank Script SB)

Transitional sunt acele fonturi care au făcut trecerea de la Old Style la cele mai moderne de la sfârșitul secolului 17. Liniile lor au contrast crescut. (font – Baskerville)

Modern au apărut la jumătea secolului 18 și au un contrast foarte puternic între liniile care le alcătuiesc. Serifele sunt în general orizontale. (font – Bodoni)

Slab serif au liniile cu un contrast aproximativ uniform și serife groase, pătrate. (font – Clarendon Bold)

Sans serif – nu au serife și au liniile uniforme. Au fost introduse de William Caslon în 1816. (font – News Gothic Roman)

Serif / Sans serif – fonturi recente care includ caractere atât cu, cât și fără serife. Un exemplu este fontul Rotis.

Alte tipuri importante care trebuie menționate (deşi intră în alte clasificări) sunt:

Graphic – pot fi considerate imagini în sine și se încadrează foarte bine în stilul în care au fost desenate. (font – Graphic)

Decorative, numite și “display fonts” sau “title fonts” sunt folosite în principal pentru decorarea paginii, pentru conceperea unui design deosebit. (font – Plazza Decorative)

28

7.3. Alegerea caracterelor pentru ediţie

Textul unei lucrări se culege diferit, funcţie de tipul de lucrare. Cărţile se culeg diferit funcţie de conţinut şi destinaţie, beletristica diferit de manuale şi diferit de cartea tehnică/ştiinţifică. Numeroa sele tipuri de text se pot clasifica funcţie de ponderea şi destinaţia în lu-crare şi funcţie de natura textului. Ele sunt diferite prin formă şi reguli de culegere.

Destinaţia face o dispersare a textelor unei lucrări în trei grupe: de bază, complementare şi auxiliar-informative.

Textul de bază este cel cu care se culege textul principal al lucrării. Rar, dar posibil, se aleg două texte de bază, ca la ediţiile bilingve ori textele comparate. Funcţie de acesta, se alege tipul de literă (familia) şi corpul. Textul de bază are pondere majoră în culegere, iar la lucrările literare este singurul utilizat.

Textele complementare se utilizează pentru comentarii, explicaţii, citate, toate inser-ate în textul principal. Fiecare are individualitatea sa, propriul corp, stil, aliniere, propriile reguli de culegere. Textele complementare se culeg, de regulă, cu un corp mai mic cu două puncte decât corpul de bază, dar din aceeaşi familie, eventual cu cursive.

Textele auxiliare apar la lucrările de dimensiuni mari, de regulă, la cele ştiinţifice. Sunt utilizate pentru notele de subsol, pentru indexarile autorilor ori a subiectelor, pentru ta-belele din anexe. Se culeg cu un corp diminuat cu patru puncte faţă de corpul de bază. Faptul că textele auxiliare sunt utlizate doar pentru comentarii, explicaţii, anexe, care sunt de mică întindere şi incidenţă nere gu lată, face ca textele complementare şi auxiliare să mai fie denu-mite şi texte suplimentare.

Important este necesitatea respectării stricte a regulei conform căreia: „Lucrarea foloseşte o singură familie de litere. Diferite pot fi doar corpurile şi stilurile”. Abaterile de la această regulă trebuie bine justificate.

Natura conţinutului unui text decide, de asemenea, regulile de culegere. Numeroasele do-menii ale cunoaşterii cer texte adaptate nevoilor proprii de transmitere a informaţiei. Alături de textul standard sau normal (simplu, curent), de cea mai mare utilizare, pentru care sunt elaborate normele generale de culegere, apar numeroase alte tipuri de texte: de evidenţiere, în versuri, dramatice, ştiinţifice, ocazionale, de adnotare, auxiliare, pentru lucrări muzicale etc.

Textul simplu este cel folosit ca text de bază în lucrările epice (schiţe, nuvele, romane), în manuale şi în lucrările tehnice. Se numeşte simplu (minim de reguli şi elemente de paragraf), este curent prin utilizare în unele cazuri îi sunt admise evidenţieri.

Textul complex implică modificări ale celui simplu, prin schimbări de corp ori tăietură (evidenţiere) sau prin diferită structurare (versuri, text dramatic).

Evidenţierea este modificarea aspectului unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte ce suportă ca rezultat, pentru atragerea atenţiei asupra sa.

Textul în versuri se utilizează în culegerea textelor speciilor literare ale genului liric şi a unora din cel epic (epopei, balade).

Textul dramatic este utilizat în culegerea lucrărilor literare ale genului dramatic (dramă, comedie).

Textele ştiinţifice sunt specifice unor ramuri ale ştiinţei (texte lingvistice, relaţii matemat-

29

ice, relaţii chimice), dar care au şi utilizare generală (tabele, bibliografii). Textele de adnotare sunt utilizate pentru comentarii, citate, observaţii şi note la textul

de bază. Textele auxiliare sunt cele folosite pentru anexele la lucrare, cum sunt: indexurile, lista

pres cur tărilor, lista de simboluri şi cuprinsul lucrării. Textul lucrărilor muzicale are drept principală componentă portativele cu notele muzi-

cale, textul şi indicaţiile de interpretare ale autorului. Textele ocazionale sunt cele folosite în culegerea de dedicaţii, moto-uri, epigrafe (lozinci,

devize). Tot texte ocazionale trebuie considerate cele publi citare, cu un caracter original, de unicat, care nu se supun regulilor culegerii clasice.

La alegerea caracterelor pentru o lucrare se are în vedere destinaţia şi lizibilitatea (ta-belul 9). Corpul de literă al textului de bază scade cu vârsta cititorilor (14-16 pentru copii, 10-12 pentru adulţi) şi cu gradul de instruire (14 pentru cei mai puţin instruiţi, 8-11 pentru cei instruiţi), cu esenţializarea informaţiei (10-12 pentru romane, 10-11 pentru lucrările teh-nice şi 6 sau 8 pentru anuarele statistice). Literele aldine sunt potrivite pentru copii de vîrsta şcolară mică, cele cursive doar pentru cititorii experimentaţi. Lizibilitatea creşte odată cu in-terlinierea: 11/11,5 doar pentru o broşură tehnică, cu cititori experimentaţi, 11/12 pentru toată lumea şi 11/13 pentru una de divertisment, citită în călătorie.

Culegerea textului se face tinand seama de o serie intreaga de reguli tehnice, de cerinte de calitate, de reguli gramaticale, estetice etc.

Caracterul corpului de literă trebuie sa fie legat de continutul lucrarii si de calificarea ci-titorilor carora se adreseaza. In general caracterele inguste (smale) ingreuneaza cictitorul, de asemenea literele cu contrast prea puternic. Cele mai indicate sunt literele drepte.

Corpul obisnuit pentru lucrarile cu text simplu, current, este corpul 10/10 (prima cifra in-seamna corpul de litera, a doua cifra indica spatiul intre randuri). Daca insă cartea se adresează unor cititori mai putin calificati si are un volum mai redus, este recomandat sa fie culeasă cu corp 10/12. Textul astfel cules este mai uşor de citit.

Pentru literature ştiintifică se folosesc corpurile 8/9 sau 8/10, iar pentru cea beletristica se prefera litera de corp 9/9 sau 9/10.

Pentru literatura care se adresează persoanelor mai in varstă, textul trebuie sa fie cules cu corp 12/12 sau 12/14; pentru cărtile adresate copiilor, textul current nu pote fi cules cu un corp mai mic de 12/12, iar pentru prescolari poate fi chiar 14/16 sau 18, respective 5,2 mm, 6 mm sau 6,7 mm.

Familia (tipul) de literă se alege pe criterii de cultură şi nivel intelectual: anticvele clasice pentru lucrările de artă, anticvele moderne cu serife pentru beletristică, anticvele fără serife în ziarele mici, lucrări ştiinţifice şi tehnice. Indicaţii cu caracter general se dau în tabelul 10.

Ce alegem: cu serife, fără serife sau ambele?Răspunsul clasic ar fi: sans serif pentru titluri şi subtitluri şi fonturi cu serife pentru cor-

pul de text, pentru că perechile serif-sans serif asigură contrastul necesar. Părțile unei astfel

30

de perechi trebuie alese astfel încât contrastul dintre ele să nu fie unul exagerat sau ciudat: închipuiți-vă ce ar rezulta din combinația unui font cu serife Old Style şi a unui sans serif geo-metric; pe măsură ce trecem însă prin etapele istorice ale acestor două tipuri de fonturi, vom vedea că o pereche font cu serife tranzițional – sans serif neogrotesc sau o pereche font cu serife Old Style – sans serif umanist vor produce rezultate mult mai bune.

Personalitatea unui font trebuie înțeleasă foarte bine, altfel riscăm combinații infructuoa-se de fonturi. Fonturile sans serif sunt simple şi au un aspect foarte curat şi clar, arată mult mai modern, deci atrag mai mult atenția, pe când fonturile cu serife sunt mult mai formale, mai tradiționale şi, deşi au (în general) mai multă personalitate, distrag mai puțin atenția deoarece designul lor este rafinat şi echilibrat. În aceste condiții nu este recomandată o combinație între un font elaborat pentru titluri şi unul la fel de elaborat pentru corpul de text pentru că ambele vor reclama în mod egal atenția cititorului.

În strânsă legătură cu personalitatea unui font se află şi caracteristicile sale istorice şi culturale: fonturile reprezentative pentru epoci marcate de idei şi principii asemenănătoare vor forma perechi reuşite, spre deosebire de combinarea de fonturi produse în perioade mar-cate de curente cu direcții diferite: un font Old Style combinat cu un sans serif geometric se potriveşte în aceeaşi măsură în care ideile Renaşterii şi principiile şcolii Bauhauss converg către un punct comun. Mai mult decât atât, emoția şi energia pe care o emană fontul respectiv poate să completeze şi să scoată în evidență mesajul textului sau, dimpotrivă, să creeze asocieri cel puțin ciudate (imaginați-vă un roman SF scris cu Garamond sau o istorie a Greciei antice scrisă cu Akzidenz Grotesk).

Cele câteva aspecte suplimentare care pot să completeze în mod fericit contrastul cu noi valențe sunt atributele fizice ale fontului, respectiv culoarea, dimensiunea (negru pe alb ver-sus alb pe negru sau asortări mai exotice), greutatea, valoarea x-height şi structura internă complementară a caracterelor (origini comune – un font sans serif inspirat de un font cu ser-ife, principii comune – geometrice sau caligrafice), aşa cum recomandă şi Robert Bringhurst în lucrarea sa “The Elements of Typographic Style”.

În alegerea unei astfel de perechi trebuie să se țină cont şi de variațiile de greutate: cele

31

mai multe fonturi sans serif nu au versiuni italice adevărate, iar fonturile cu serife au probleme în a-şi păstra acelaşi nivel de contrast în variantele semibold sau bold. Aşa că veți vedea mai degrabă fonturi sans serif bold combinate cu fonturi serife italice decât invers.

Dimensiunea este un alt aspect de luat în seamă: pe ecran, dimensiunile care exploatează cel mai bine fonturile sans serif sunt cele mici (sub 8 puncte) şi cele foarte mari, deci sunt în general utile pentru titluri, subtitluri, note de subsol şi eventual pentru texte sau linii foarte scurte de text. Dimpotrivă, un font cu serife foarte fine setat la 8pt va avea de suferit pe ecran pentru că multe din detaliile delicate se vor pierde.

Tehnic vorbind, sans serifele sunt redate mult mai bine ca fonturile cu serife pe toate sis-temele de operare, deşi există în prezent diverse tehnologii menite să îmbunătățească lizibili-tatea serifelor. Sans serifele sunt lizibile la aproape orice dimensiune, spre deosebire de fon-turile cu serife care, la dimensiuni mici, pierd detalii şi apar estompate şi cu forme confuze.

Controversa cea mai faimoasă legată de fonturile sans serif este aceea privind oportu-nitatea folosirii lor pentru corpul de text: s-a spus de multe ori că fonturile cu serife sunt re-comandate pentru corpul de text datorită micilor terminații care conduc privirea şi uşurează citirea, însă părerea general acceptată în acest moment este că ambele sunt la fel de potrivite şi că depinde doar de ceea ce este obişnuit consumatorul de text să citească.

Pe tema aceasta s-au făcut diverse studii, dar niciunul nu a produs o conluzie bine argumentată, clară şi larg acceptată. Alegerea unui font cu serife sau a unuia fără serife ar trebui făcută în funcție de context, de mesajul ce trebuie transmis, de publicul căruia i se adresează şi de obişnuința acestuia cu unul sau altul dintre aceste tipuri de fonturi; generația Internet, de exemplu, e mult mai obişnuită să citească online şi este larg acceptat faptul că fonturile fără serife se văd mai bine pe ecran şi există familii de fonturi care se pot folosi cu succes pentru un aspect plăcut şi o lizibilitate crescută. Totuşi atracția hârtiei va rămâne o permanență pen-tru consumatorul de informație, iar în cazul acesta, fonturile cu serife sunt alegerea preferată

32

în materie de conținut printat. Pe lângă aceste argumente, mai trebuie menționate două: obişnuința şi clişeul. Regulile pot fi încălcate atâta vreme cât rezultatul obținut este mai bun decât cel produs prin respectarea lor.

Tabelul 10 - Recomandări de alegere a caracterelor

Tipul şi destinaţia lucrării Grupa Tăietură CorpAbecedar, carte de colorat liniare fără serife aldină 14/16

Romane de dragoste (uşoare) anticve baroce dreaptă, aldină 12/14

Carte de artă anticvele Renaşterii dreaptă, cursivă 12/14

Romanele scriitorilor clasici anticve clasice dreaptă 10/11/12Memorii, corespondenţă anticve clasice cursivă 10/12Lucrări bibliografice anticve clasice dreaptă 8/10

Plachete de versuri anticve baroce dreaptă, cursivă 10/12

Este o buna practica folosirea a cit mai putine tipuri de font. In general intr-un layout sint suficiente 2-3 tipuri de font,

in foarte putine cazuri chiar 4. Mai multe fonturi nu inseamna mai bine. Prea multe tipuri de font, risca sa distraga atentia privitorului.

Brosurile, cartile de vizita, pliantele (in general publicatiile cu text putin) suporta un nu-mar redus de fonturi, pe cind cartile, ziarele etc (publicatiile cu mult text si cu suprafata mare) suporta un numar mai mare de fonturi. Intr-o publicatie (ziar, carte) sint suficiente citeva fonturi: un tip pentru rubrici sau capitole, un tip de font pentru titluri (poate fi folosit micsorat sau italic pentru subtitluri), un tip pentru corpul de text (poate fi folosit micsorat, italic sau bold pentru legende). Unul dintre fonturile dintre cele de mai sus poate fi folosit la numarul pagini. Pentru citate se

poate folosi fontul de la corpul de text, italic. In functie de necesitati poate fi adaugat al patrulea font.

Nu exista o regula care sa va opreasca sa folositi 5-6 sau mai multe fonturi, dar pentru un bun design, lizibilitate si “curatenie”, in general 3 ftipuri de font sint suficiente.

Familii de fontExista 5 familii de font generice: Font Serif: fonturi, cum ar fi Times, Garamond; Font

Sans-Serif: fonturi, cum ar fi Helvetica, Arial; Monospace: numit si fixed-width or non-propor-tional font, Courier este cel mai frecvent font monospace utilizat (fonturile monospace pot fi, de asemenea si Serif sau Sans-Serif, exemplu: Courier este un font Serif); Font Cursiv: fonturi care imita scrisul de mana; Font Fantasy: un mixt de fonturi care nu se incadreaza in

ultimele patru familii, cum ar fi de exemplu Zapf Dingbats.

33

Unele famili de fonturi sint mai usor de citit decit altele in texte de intindere mare, altele arata mai bine in textile scurte cum sint titlurile. Unele sint mai potrivite in publicatiile pentru copii, altele in publicatii informative etc.

Cum sa alegem un fontExista citeva reguli care va pot ajuta in alegerea tipurilor de font. Acestea nu va vor ajuta

intotdeauna dar in cele mai multe cazuri va pot usura munca, vor asigura o lizibilitate marita a textului si un design placut.

1. Un punct de pornire este utilizarea unui font Serif pentru corpul de text si Sans Serif pentru titluri. Diferentele dintre tipurile acestea de litera sint suficiente pentru a asigura un contrast si o lizibilitate suficienta. Este de evitat amestecarea a doua fonturi prea asemanatoare intre ele.

2. Pentru corpul de text evitati folosirea fonturilor monospace si cursive. Tipul mono-space atrage prea mult atentia asupra individualitatii literei, dar uneori poate fi folosit cu suc-ces. Fonturile cursive sint destul de greu de citit mai ales in textele de intindere mare (carti, ziare). Corpul de text este un loc unde este mai bine sa folositi tipuri de litera care nu se evi-dentiaza prea mult (”plictisitoare”).

Corpul de text inseamna paragrafe lungi si dimensiuni mici ale caracterului, sub 14 punc-te (intre 9-12 puncte).

Incercati sa alegeti tipuri de litera care nu va obosesc cind cititi aceste texte.3. Pentru titlu sau citate (in locurile unde vreti sa atrageti atentia cititorului) utilizati un

font a carui caracter iese in evidenta si contrasteaza cu tipul de litera folosit la corpul de text. Nu este recomandat un caracter foarte decorativ si greu de citit. Textele acestea sint de scurta intindere si au o dimensiune a caracterului mare, undeva peste 18 puncte, in general. Se poate folosi pentru titlu, acelasi font folosit la corpul de text, doar cu o dimensiune mai mare a literei si eventual bold.

34

Fontul ales trebuie sa fie unul usor de citit in functie de dimensiunea la care este folosit. Cu cit audienta este mai tinara sau mai batrina, cu atit litera ar trebui sa fie mai mare.

Pentru audienta de peste 60 de ani sau pentru persoane cu probleme de vedere este nevoie de o litera mai mare, in jur de 14 puncte sau mai mare, pentru corpul de text. Pentru audienta de 40-50 de ani, o litera de 11-12 puncte este suficient. Pentru audienta medie, un caracter de 10-11 puncte pentru corpul de text, este suficient. De asemenea pentru copii, sau cei care de abia au invatat sa citeasca, se foloseste un corp de litera de aproximativ 14 puncte.

Tipul de font pe care il alegeti trebuie sa fie ales in functie de audienta, sa fie usor de citit la dimensiunea la care va fi imprimat.

Trebuie tinut cont daca publicatia nu va fi imprimata la o tipografie, ci la o imprimanta cu o rezolutie scazuta. Un font care are un corp de litera foarte mic, risca sa nu se citeasca bine daca are prea multe subtirimi, acestea pierzindu-se in procesul de imprimare.

Cum se alege dimensiunea fontuluiUn amănunt important în aşezarea textului şi o întrebare pe care ne-am pus-o toți de

multe ori este: cât de mare să fac textul?Sau cât de mic? De ce aspecte ar trebui să țin seama?Acest articol va răspunde la aceste întrebări şi va încerca, fără a epuiza subiectul în totali-

tate, să lămurească câteva aspecte esențiale.În primul rând trebuie să înțelegi că dimensiunea unui font o alegi în principal pentru

lizibilitate – cât de uşor va fi de citit textul. În al doilea rând dimensiunea fontului ales depinde de mediul pe care îl vei prezenta.

Sunt două principale: print şi web (tipar şi internet) cu o mare diferență între ele: rezoluția.Cât de bine putem citi un font depinde nu doar de dimensiunea fontului respectiv dar şi

de rezoluția suportului pe care îl vedem:

lizibilitate-rezolutiePe ecran, deci şi pe web, rezoluția este mică – de obicei72 sau 96 dpi (dots per inchi –

puncte într-un inch), iar o mărime lizibilă pentru oricine pe un ecran este 12 puncte. Dimen-siunea de 12 puncte pe computer a fost folosită încă de la primul Macintosh (1983) şi până acum a rămas un standard.

La print însă, rezoluțiile sunt mult mai mari – chiar şi cea mai ieftină imprimantă laser, pe hârtie slabă, are 600 dpi (o imprimantă foto poate avea 2400 dpi, 4800 dpi sau chiar mai mult), iar dimensiunea la care putem citi este mult mai mică. Dimensiunea standard pentru print este 10 puncte. Multe publicații folosesc fonturi de 9 puncte, iar multe cărți de vizită chiar 7 sau 8 puncte.

Body type sau corpul de textCea mai mare parte a ceea ce citim este corpul de text. Mai exact ceea ce citiți acum. Sau

ceea ce citim zi de zi în ziare, reviste, cărți, documente, site-uri web. Definiția spune că în corpul de text intră fonturile mai mici de 14 puncte, deşi standardul

este 10 puncte. În general vom găsi blocurile de text undeva între 9-12pt. Dimensiunea trebuie aleasă în funcție de font, mediul de expunere şi scopul urmărit. Oricare ar fi situația trebuie

35

răspuns afirmativ la întrebarea: “se poate citi?”. Două reguli de ținut minte sunt că pentru cor-pul de text nu trebuie ales un font mai mare de 16pt şi că dimensiunea aleasă trebuie păstrată de la cap la coadă.

Display type – “font de afişare”Sunt fonturile mai mari decât corpul de text, deci mai mari de 14 puncte. Sunt folosite

la titluri, subtitluri, anunțuri, etc. Sunt folosite pentru a capta atenția cititorului, a îl atrage sau a-l direcționa spre un anumit mesaj.Le cunoaştem toți din titlurile de ziar, de pe afişe, din reclame, etc…

Headline fonts – fonturi pentru titluSunt acele fonturi care au fost gândite pentru a fi folosite la dimensiuni mari, în titluri. În

general se folosesc de la 18pt în sus. Unele seturi de fonturi au în numele lor cuvântul “Head-line” şi este recomandată folosirea lor. Găsiți aici o listă cu exemple

De asemenea, sunt situații când, pentru a atrage atenția cititorului, se folosesc fonturi decorative sau cu aspecte neobişnuite, lăsând oarecum pe planul secund lizibilitatea în fa-voarea contrastului puternic dorit.

De exemplu, dacă examinăm orice site bine făcut, vom observa câteva lucruri. Titlul este fontul cu dimensiunea cea mai mare, de multe ori poate chiar foloseste majuscule sau culori. Urmează subtitlurile, mai mici, dar cu proprietăți similare. Corpul de text este cel mai mic şi are un aspect consistent pentru a uşura citirea. Anumite cuvinte sunt evidențiate cu bold sau italic şi de multe ori link-urile sunt colorate sau subliniate pentru a atrage atenția. Toate aces-tea au rolul de a face site-ul uşor de citit şi de navigat.

36

8. UTILIZAREA GRAFICII

8.1. Importul graficii în programul de machetare

Imagini rastrate şi vectoriale:Cele mai tradiţionale pentru poligrafie este grafica rastrată, un plus pe care îl are este

posibilitatea plasării automate a imaginii prin scanere, videocamere şi aparate foto digitale.În grafica vectorială toate imaginile sunt în forma conturilor matematice. Pe disc nu se

salvează imaginea, dar numai datele principale. Plusul principal este că se poate integra im-agini şi text şi posibilitatea creării produsului final în fîşiere PostScript.

Transmiterea calitativă a imaginii depinde de cantitatea tonurilor transmise. Originalul computerizat dă 256 de nuanţe de sur la 8 biţi de canale în semitonuri. Pentru o transmitere calitativă a semitonurilor trebuie de îndeplinit parametrii la imaginile rastrate:

• imaginea trebuie să conţină ca minim 150 tonalităţi de sur,• calitatea imaginii depinde de liniatura rastrului,• pentru primirea imaginii calitative pe formă, este nevoie de posibilitatea разрешающая

a imprimantei (imprimantă laser sau ФНА),• calitatea depinde şi de tehnologia imprimării. Cu cît mai mare e calitatea hîrtiei şi cît

mai dens este stratul superior, cu atît mai mare se poate da liniatura rastrului la im-gine.

Formatele fîşierilor grafice se împart în două tipuri, pentru grafica rastrată şi cea vectorială. Sunt o mulţime de formate, însă pentru machetare cel mai des se foloseşte TIFF pentru imagini rasterate şi EPS pentru cele vectoriale şi cele combinate.

Formatul TIFF (Tagged Image File Format) a fost formaz în calitatea formatului univer-sal pentru păstrarea imaginilor. Un plus este că se poate transporta pe diverse platforme (IBM sau Makintosh).

Formatul EPS (Encapsulated PostScript) reprezintă descrierea imaginii în PostScript. Pentru poligrafie este un format universal.

OPI (Open prepress Interface) dă posibilitatea schimbării imaginilor TIFF şi EPS în for-mate speciale de rezoluţie joasă şi folosite în procesul machetării.

37

8.3. Amplasarea și modificarea obiectelor grafice la paginare

Metodele de amplasare a obiectelor grafice:imaginea separată poate fi mutată în orice loc a paginii, mărirea pe verticală şi orizontală,

rotirea imaginii; se pot da diverse regimuri de învăluire cu text,la amplasarea obiectelor în grup ele pot fi puse cu aceleaşi intervale între ele; se pot seta

regime diverse pe orizontală, cît şi pe verticală.Amplasarea corectă şi exactă a textului şi imaginii conferă ediţiei un aspect profesional.

Greşeala în zecimi de milimetri uşor se observă cu ochiul liber. Există un şir de instrumente care dau o amplasare exactă a obiectelor în grup şi cele singure:

• amplasarea pe linie,• amplasarea după direcţionări (направляющие),• setarea coordonatelor,

38

• autoamplasarea obiectelor unul faţă de altul.În timpul procesului de machetare a ediţiilor în imagine, imaginile şi obiectele textuale

au nevoie de schimbări în mărime şi orientaţie.Programele de machetare oferă un şir de metode pentru modificare:• modificarea parametrilor obiectelor textuale şi celor grafice,• modificarea parametrilor liniilor diagonale şi ortogonale,• setarea parametrilor de învăluire a imagini cu textul,• facerea copiilor obiectelor selectate,• ştergerea oricărui obiect ales cu conţinutul lui,• unirea unor obiecte în grup şi invers,• schimbarea stilului ramei textuale sau grafice,• aplicarea obiectului grafic sau textual a oricărei forme.

9. PAGINAREA EDIŢIILOR DE CARTE

9.1. Machetarea paginilor cu text : pagini de început, pagini de sfârșit, colontitluri, coloncifre, norma/signatura, epigrafe, citate, note.

În caz general ediţiile de carte conţin următoarele componente:• copertă,• partea cu titlu (avantitlu, colontitlu, frontispiciu),• cunoştinţe despre ediţie (adnotaţie, cuvînt înainte, comentarii, date de ieţire),• cuprins,• colontitlu,• textul de bază,• text ajutător (epigrafe, citate, trimiteri),• imagini cu iscălituri,• anexă,• aparatul ediţiei: comentarii, bibliografie, indicator în ordine alfabetică, glosar,• Materiale de reclamă.

Foaia de titlu se plasează pe prima pagină de zaţ.Avantitlul ca titlu adăugător – înainte de foaia de titlu.Frontispiciul se plasează pe pagina stîngă, pe verso la foaia de titlu.Dedicaţia se plasează pe pagină aparte după titlu.Datele de ieşire – pe ultima pagină.Textul de bază.Cuvînt după – după textul de bază.Anexele se plasează după text, dacă nu este cuvînt după.Bibliografia se plasează înainte de cuprins şi se poate şi la sfîrşitul capitolelor.Indicatorul alfabetic şi glosarul – la sfîrşit, dar înainte de cuprins.Cuprinsul – la sfîrşitul cărţii.Pe paginile rămase pot fi amplasate anunţuri şi publicaţii editoriale.

Măsura pentru majoritatea ediţiilor de carte este pagina de zaţ textuală. Amplasării el-ementelor textuale a paginii se impun un şir de cerinţe:

1. Pe paginile de început mărimea unor părţi aparte a textului trebuie , de regulă, să fie ¼ din înălţimea paginii. Mărimea спусков глав trebuie să fie la fel toată ediţia.

2. Pe paginile de sfîrşit trebuie să fie atît text ca el să ocupe nu mai puţin de ¼ din lungimea zaţului (полосы). Pagina deplină de sfîrşit trebuie terminată cu 3-4 rînduri mai puţin.

3. Colontitlul este amplasat pe toate paginile de dinăuntru în limita înălţimii paginii de zaţ. La prezenţa colontitlului, coloncifra este amplasată la marginea rîndului. Colon-titlul se amplasează deasupra paginii şi se delimitează cu un rînd de spaţiu.

40

4. Coloncifrele trebuie culese cu aceiaşi garnitură ca şi textul principal. Popicele colon-cifrelor de jos trebuie să fie cu 2 pt mai mic decît textul de bază.

5. Norma (краткое обозначение издания) şi signaturasunt amplasate pe prima pagină, în afară de foaia de titlu. Signatura este culeasă cu petit – 8,5 pt, iar norma cu non-parel – 6,5 pt, dată la o parte de la rîndul cu coloncifra cu 4 pt.

6. Epigrafele sunt delimitate de la заголовков şi text egal în limita a două rînduri de text de bază.

7. Citatele, însemnările începute cu abzaţ şi culese cu un popice mai mic decît textul.8. Trimitele se culeg cu popicele nonparel – 6,5 pt şi se leagă cu textul cu număr de or-

dine sau steluţă. Trimiterea se amplasează pe aceiaşi pagină unde este prezent sem-nul, delimitată de text cu o linie de 18 mm lungime.

Paginile iniţialePaginile iniţiale sunt cele de început al unei diviziuni mari, capitol ori parte. Pot fi

purtătoare (dar nu este obligatoriu) de titlu, titlu în frontispiciu, de motto ori epilog, de el-emente decorative, letrine ori elemente ornamentale. Nu trebuie confundate cu prelims din engleza-americană, în care se încadrează atât paginile iniţiale cât şi cele ale colii de titlu.

Sunt pagini recto, fără colontitlu. Coloncifra este trecută doar dacă este paginată la picior. Conţin albitură, titlu, vignete, iniţiale, elemente decorative, ilustraţie. Unele dintre aceste elemente se repetă pe fiecare din paginile iniţiale (albitura, vigneta, elementele decorative, poziţia şi dimensiunile titlului şi ilustraţiei), altele sunt adaptate fiecăreia (titlul, ilustraţia), doar macheta generală păstrează unitatea acestor pagini.

Albitura de cap a paginii trebuie să fie identică la toate paginile iniţiale, de cel puţin ¼ ori ⅜ din înălţimea formatului finit de pagină, în care să fie inclus şi titlul [2, 147], sau ¼ din cea a formatului de text [1]. La paginile simple, fără elemente decorative, albitura poate ocupa capul paginii (până la ⅓ format), atunci când titlul capitolului este paginat în a doua treime. Dacă titlul este neutru (Partea a patra), el poate fi paginat în frontispiciu, iar albitura să îi ur-meze. La ediţiile artistice, albitura poate chiar depăşi ½ din format.

Vigneta este o ilustraţie de mici dimensiuni, ori un motiv ornamental, plasat pe paginile iniţiale şi/sau finale. Este caracteristică lucrărilor beletristice facile şi cele ce se adresează ti-neretului şi copiilor. Se paginează în topul paginii, pe întreg formatul sau centrat. Nu este justificată după titlu sau în interiorul unui titlu (complex). Trebuie să fie mai mică decât ⅓ sau ¼ din format, altfel, dacă este mai mare, se consideră ilustraţie. Poate să se constituie în fond pentru letrină, ca o miniatură (de mai mari dimensiuni). Pot fi mono- sau policrome. Se evită în structurile paginilor iniţiale ale lucrărilor moderne, sunt considerate ca depăşite. De fapt, vigneta este un element de pagină decis de viziunea artistică a graficianului.

Motivele decorative simple sunt caracteristice lucrărilor de poezie. Au un număr nesfârşit de forme, de la linii şi fleuroane, la arabescuri şi motive folclorice, vegetale ori animaliere. Şi acestea trebuie folosite cu economie, încărcarea paginii, chiar la cărţile pentru copii, alterează estetica. Se aplică în cap de pagină, mai rar la sfârşitul paginilor finale.

Letrinele sunt iniţiale mai mult sau mai puţin decorative, care se plasează la începutul

41

capitolelor / părţilor unei lucrări de beletristică epică. Sunt culese sobru sau ornate excesiv, majuscule umbrite, dublate, suprapuse peste o ilustraţie, încadrate, desenată ori culeasă cu caractere deosebite (de ex., ultrablack), negre sau colorate (scoase la culoare), pe fond alb sau colorat (fontă), într-o multitudine de forme. Înserarea letrinei în primul paragraf se face prin crearea unei casete albe, ca la un titlu ori ilustraţie îngropată. Caseta sa se adaptează la un număr întreg de rânduri, cu grijă pentru rama albă de dedesubt şi lateral, care să o evidenţieze clar din text. O letrină culeasă simplist cu un corp mare şi tăietură grasă dintr-o familie de anticve scrise este de mic efect, iese din rând şi distonează. De aceea, se preferă îngroparea în text. În acest caz, paragraful de început nu are alineat, iar prima iniţială se culege ca letrină, la nivelul alineatului impus. În textul din dreptul rubricii letrinei nu se admite alineat. Înălţimea iniţialei este cel puţin dublă decât a verzalelor din text, iese deasupra rândului prim al para-grafului cu maxim două puncte (preferabil nu), baza este la nivelul liniei de bază a rândului, despărţită de text prin mai puţin de un en, este lipită de primul cuvânt din care face parte (STAS-2106-84).

Móto este un mic text paginat înaintea textului capitolului, după titlu. Uneori, în cazuri speciale, acest mic text se poate pagina chiar înaintea titlului de capitol, chiar dacă este mai nepotrivit. Evidenţierea caracterului special de text se face prin albitură. Albitura dintre titlu şi motto, precum şi cea dintre text şi moto, trebuie să fie distinct mai mare decât cea dintre titluri şi text (STAS 2106-84).

Apartenenţa la capitol se semnalează prin asimetria celor două albiturii, mai mică între titlu şi moto. Dacă textul motto-ului este în versuri se respectă regulile paginării versurilor.

Epigraful se paginează similar motto-ului.

Paginile finalePaginile finale sunt cele de încheiere a diviziunilor mari. Premerg paginile iniţiale ale

capitolului următor. Este bine să fie pagini de stânga, în caz contrar sunt urmate de o pagină albă.

Textul din pagină trebuie să ocupe cel puţin ¼ din format [2], eventual doar 1/5. Dacă rămân prea puţine rânduri şi această cerinţă nu este îndeplinită se recurge la repaginarea ul-timelor 2-3 pagini pentru a câştiga cele câteva rânduri necesare paginii finale. Dacă numărul de rânduri rămas este de 1-3, se repaginează pentru includerea lor în pagina anterioară, care devine pagină finală (plină). Repaginarea se face prin spaţionare sau condensare, în nici un caz prin rărire exagerată, spaţiere sau reducerea interliniei. Din păcate unii dintre pagina-tori ignoră această interdicţie. Aceasta, mai ales deoarece, în QuarkXPress există posibilitatea comodă a împlinirii automate pe verticala paginii, prin spaţiere fină, prin care se compensează rândul / rândurile lipsă la picior de pagină (Item \ Modify \ Vertical Alignment \ Type \ Justi-fied \ OK).

Pagina finală conţine colontitlu (dacă acesta este prezent în lucrare), conţine coloncifră doar dacă aceasta este culeasă la cap. În cazul coloncifrei de picior, aceasta nu mai apare (excepţie manualele pentru clasele mici).

Notele de subsol se culeg imediat după text, nu la picior.

42

Pentru reducerea senzaţiei de gol, se poate plasa, central şi centrat pe înălţimea albiturii, un mic element ornamental (o linie scurtă de 15-25 mm sau o vignetă minusculă), ori, dacă există, vigneta finală.

Se poate folosi albul paginii pentru paginarea notiţei tipografice.Elementele de pagină sunt colontitlul şi coloncifra. La acestea se adaugă uneori un colon-

titlu inferior (footer, colontitlu de picior), cu acelaşi rol ca şi colontitlul. Colontitlul şi colon-titlul de picior nu sunt elemente obligatorii de pagină, în schimb, paginaţia trebuie înscrisă (coloncifră ori colontitlu mort).

Elementele de coală obligatorii sunt norma şi signatura, crucile de potrivire şi semnele de tăiere, iar recomandate sunt scala sinoptică şi codul. Pentru colile color se adaugă crucile de culoare şi semnele de calitate (scale de culoare, de gri, semne Brunner). Crucile de potrivire, semnele de tăiere, scala sinoptică, codul, semnele de culoare se introduc la montajul manual ori sunt incluse automat la montarea asistată de computer al sistemelor CtF şi CtP. Semnele de coală sunt aceleaşi pe plan mondial, reglementate în România prin STAS 10 830-87.

Colontitlul se paginează în cap de pagină. „Originalii” îl plasează la picior de pagină (în footer), manieră neconformă normelor, dar întâlnită la unele din cărţile de poezie ori „artis-tice”.

Footer-ul este un spaţiu, în afara formatului de text, la picior de pagină, de format iden-tic cu al textului şi înălţime variabilă. Înălţimea se stabileşte prin setarea paginii, la 5-10 mm. La carte, el este destinat coloncifrei de picior, normei şi signaturii, iar la formulare, permite înscrierea unor informaţii secundare. De remarcat că intră în marginea de picior a paginii, arătând limita până la care se poate folosi rama albă (5-10 mm până la marginea paginii). În-scrierea unor elemente se face prin comanda Header and Footer din meniul View, trecerea din Header în Footer, apoi tastarea după aceleaşi principii ca la colontitlu. Textul este plasat dea-supra footer-ului alb de valoare setată (la setare zero, textul este plasat chiar la marginea pagi-nii). Indiferent de numărul de rânduri al textului înscris, rama albă a footer-ului se păstrează. Cu creşterea numărului de rânduri, textul avansează spre formatul de text, până la ocuparea aproape în întregime a ramei albe de picior. Un text de înălţime mai mare decât a ramei va intra în formatul de text. Acelaşi lucru se întâmplă la header.

Colontitlul face parte din formatul de text, are formatul de aceeaşi lăţime. Calculul numărului de rânduri ia în considerare şi colontitlul, viu sau mort, dacă există. Formatul de text fără numărul de puncte (ori milimetri) al colontitlului trebuie să dea un număr exact de rânduri. Formatul de text încadrat (ca la romanele siropoase) include colontitlul, colontitlul este paginat sub linia de cadru. El este format din text, colonlinie şi albitură. Are obligatoriu două rânduri, unul pentru text şi altul de albitură, colonlinia este opţională.

Textul trebuie să se încadreze într-un singur rând, de format redus, astfel ca să mai aibă loc albitura de spaţionare (minim 2 em până la margine ori până la paginaţie) şi coloncifra. Trebuie să se evidenţieze clar titlul şi paginaţia. Nu se admit două rânduri, nu se admite rând împlinit. La nevoie, dacă nu se poate reduce textul titlului, se reduce corpul, se condensează spaţiul dintre litere ori se culege cu înguste, la fel în întreaga lucrare.

Colonlinia are rol ornamental, poate lipsi. Poate sublinia întreg titlul (fig.3.42c), titlul şi

43

coloncifra (fig.3.42a) ori poate înlocui albitura din rândul de text (fig.3.42f). Este potrivită o linie simplă fină ; una dublă, groasă ori complexă este de prost gust. Poate fi înlocuită de mo-tive decorative, dar trebuie evitată această alternativă, nepotrivită pentru o lucrare modernă. Colonlinia este izolată de text prin două puncte, mai puţin dă senzaţia de lipit, mai mult dă impresia de element separat.

Albitura de izolare a textului de colontitlu, respectiv de colonlinie, este de (aproximativ) un rând al textului de bază ori un număr de puncte care să permită registrul. Aceasta înseamnă că textul, colonlinia şi spaţiile dintre ele trebuie să însumeze exact două rânduri de text de bază.

Nu se paginează colontitlu la paginile de titlu, tehnice şi iniţiale, la paginile complet ocu-pate de ilustraţie, la planşele pe format depăşit, la ilustraţiile hors-texte. Colontitlul se elimină din paginile complet ocupate cu un tabel, pagini cu tabele pe pagină dublă, paginile cu tabele transversale.

Coloncifra se constituie în colontitlu mort (fără text), atunci când este paginată singură în cap de pagină. Când pagina are colontitlu, este obligatoriu ca acesta să includă şi paginaţia, colontitlul şi coloncifra formând un element de pagină unic. Alternativa unei coloncifre de cap clar individualizată, diferită de colontitlu prin tipul de literă ori albitură, denivelare sau prin discontinuitatea colonliniei, este inestetică şi inadmisibilă. Paginarea la picior se face cu izolare de text printr-un rând alb. Rândul alb şi coloncifra de picior nu fac parte din formatul de text. În acest caz, paginaţia (numărul de pagină, coloncifra) se culege cu corp mai mic decât textul. În cap de pagină se culege cu corpul textului de bază.

La dicţionare, lexicoane, enciclopedii, coloncifra se paginează la cotor.Paginarea laterală, pe rama albă, în afara formatului, este de excepţie. Se aplică la ediţii

de artă sau bibliofile, odată cu invadarea ramei albe şi de colontitlu : colontitlul este aliniat lateral, pe aceiaşi verticală cu coloncifra, coloncifra fiind culeasă în dreptul ultimului rând al formatului [132]. Încă mai rară (şi urâtă) este paginarea pe rama laterală, centrat pe verticala formatului.

Nu se pune coloncifră pe paginile de titlu şi tehnice, pe planşele ori ilustraţiile hors-texte. Pe paginile complet ocupate cu ilustraţie sau cu tabele, de asemenea pe cele cu tabele trans-versale, paginarea coloncifrei este facultativă. Nu se paginează la picior pe paginile finale. Nu se pune coloncifră de cap (colontitlu mort) la paginile iniţiale, dar se pune coloncifra de picior.

QuarkXPress paginează coloncifra tot în Master Page. Se selectează aceasta (Shift+F4), apoi, în pagina de stânga, cu (Ctrl+3), se aduce semnul general de paginaţie : <#>. Acesta se plasează la locul dorit, în colontitlu ori lateral la picior, apoi se aleg caracterele pentru coloncifră. La fel se face pentru pagina de dreapta din Master Page. La inserarea paginaţiei (Page \Section\ Sect.Start\Numbers\), paginile primesc coloncifra corespunzătoare.

Signatura colii se paginează în colţul din stânga jos al primei pagini a colii de tipar, în-cepând cu a doua coală. Nu face parte din formatul de text, este doar aliniată stânga la acesta. Se izolează de text prin cel puţin un rând alb. De regulă, izolarea este de trei rânduri albe, unul sau două pentru albitura de izolare a coloncifrei, unul pentru culegerea paginaţiei şi măcar o jumă-tate de rând pentru izolarea signaturii de aceasta. Incorect, se paginează la nivelul col-oncifrei de picior (lateral-exterior). Se repetă pe pagina treia, urmată de un asterisc (signatura

44

legătorului), în aceeaşi poziţie.Nu se pune pe paginile de titlu, finale şi complet ilustrate / tabelate.Norma se paginează în continuarea signaturii de pe prima pagină a colii, separată de

aceasta prin linie de dialog ori cratimă. Paginarea este identică cu cea a signaturii.Word nu permite signatură şi normă în afara formatului de text. În programele de pagin-

are PageMaker şi QuarkXPress, acestea se inserează manual, ca şi colontitlul, prin deschiderea unei casete (frame) de text la picior, în rama albă, în paginile purtătoare de normă / signatură. Operaţia se face manual (şi simplu) în fiecare din paginile purtătoare de normă/signatură sau se creează Master Page specială pentru paginile purtătoare (complicat).

Paginarea notelor Corespunzător normelor de editare, notele la care se fac trimiteri în text se paginează la baza paginii la sfârşitul capitolului sau al lucrării. Notele se despart de text în partea de jos a paginii printr-o linie fină, având о lungime de circa 1/5 din lăţimea întregii pagini.

Notele se culeg cu litere de 1 sau 2 corpuri mai mici decât corpul de bază al textului. Notele se pot culege pe toată lăţimea paginii sau pe două coloane, în cazuri speciale însă, chiar pe un format mai mic decât lăţimea paginii. Fiecare notă începe cu un rând nou, având acelaşi spaţiu de început de aliniat ca textul de bază. Semnul de numerotare a notei se culege atât în textul de bază, cât şi la începutul notei. În cazuri excepţionale, când notele sunt numeroase, acestea pot fi paginate şi în continuare, în această situaţie numerotaţia fiind procesată cu о literă de evidenţiere (bold, italic etc.) şi în acelaşi rând cu nota. Notele aşezate la baza unei pagini de text se paginează evident în întregime, pe aceeaşi pagină pe care se află textul la care se referă. Doar în cazul în care notele ocupă într-o pagină mai mult de 1/3 din înălţimea ei, o parte din rândurile cu note se pot trece pe pagina următoare (sau pe paginile următoare, în cazuri cu totul speciale). Trecerea rândurilor notelor pe paginile următoare nu se face la sfârşit de aliniat. Când notele se paginează pe două coloane şi se plasează sub text, cele două coloane trebuie să aibă acelaşi număr de rânduri în ambele coloane, deci să fie de aceeaşi lungime. La paginile de sfârşit de capitol, notele se pot aşeza la baza paginii sau imediat la sfârşitul textului. Dacă pagina are la sfârşit о linie sau un ornament, acestea se paginează după notă. La paginile culese cu mai multe coloane, notele se paginează sub coloana cu textul la care se referă. Dacă nota face referire la titlu, se plasează sub prima coloană. Notele pot fi de mai multe feluri; în acest caz ele se simbolizează diferit, în urmatoarea ordine: prin numere, prin asterixcuri (în numar diferit) – folosit în special în cazul tabelelor, prin litere (în ordine alfabetică).

Notele autorului, care se vor scoate în evidenţă, se pot pagina punând textul respectiv între paranteze sau imediat după notele autorului, precedate de cuvintele ,,nota editurii” sau ,,nota redacţiei”, scrise întreg sau prescurtat: N.E. ori N.R.

9.2. Cerințele impuse paginării tilturilor și subtitlurilor

Paginarea titlurilor este proba profesionalismului unui tehnoredactor. Aceasta, mai ales, la lucrările cu multe grade de ierarhie a titlurilor, cum sunt lucrările didactice şi cele ştiinţifice. Mai mult ca oricare dintre elementele de pagină, titlurile pot pune în valoare textul, îl fac mai

45

accesibil sau, din contră, îl transformă într-un hăţiş, într-un labirint de caractere, corpuri, tăieturi şi albituri, în care cititorul (ba chiar autorul) greu se orientează.

Paginarea rubricilor stabileşte tipul caracterelor, albitura şi poziţionarea. Alegerea tipului de literă pentru fiecare grad de titlu este prima etapă. Se face în etapa

de culegere (v.5.2). Aparent este simplu, familia este cea a textului de bază sau una apropiată, din aceeaşi grupă, iar corpul este acelaşi ori mai mare (fig.5.1). Tăietura este de evidenţiere. Trebuie doar ales corpul, tăietura şi albitura. Alegerea se poate face conform canoanelor cla-sice ale ierarhiei caracterelor (v.5.2) : majuscule > minuscule ; corp mare > corp mic ; negre > seminegre > cursive > drepte albe ; capităluţe > rărite > de rând.

Titlurile în rânduri separate sunt cele mai folosite. Se paginează cu respectarea regulilor generale ale registrului şi unităţii. Aceasta însemnă că titlul şi albitura aferentă trebuie să corespundă unui număr de rânduri ale tex tului de bază, iar elementele de paginare (corp, tăietură, albituri, aliniere) sunt identice pentru toate titlurile de un anumit grad.

Cel mai adesea, titlurile sunt dispuse pe un singur rând. Alinierea se poate face cen-trat, aliniat stânga, aliniat stânga cu indentare de (unul sau) două alineate sau aliniat dreapta. Recomandări de alegere a caracterelor pentru o lucrare cu text de bază cules cu corp 10 sunt date în tabelul 7.1.

Tabelul 7.1. Alternative de rubricare* funcţie de complexitatea lucrării [1]

Ierarhia gradului rubricii

Complexitate

I II III IV V VI VII VIII

a 10 d.v 8 d.v.2 grade titluri b 10 c.d 10 c.r

c 10 a.v 8 d.v.a 10 d.v 8 d.v 10 a.r

3 grade titluri b 10 a.v 10 a.r. 10 c.r.c 10 d.v 8 c.v. 10 c.r.a 10 d.v 8 d.v. 10 a.r. 8 a.r.

4 grade titluri b 10 a.v 8.d.v. 10 a.r. 10 c.r.c 12 d.v 10 a.v 8 d.v. 10 a.r.

5 grade titluri a 12 d.v 10 d.v 10 a.r. 8 C.M 10a.rTb 10 a.v 10 d.v 8 d.v. 10 a.r. 10 c.r

6 grade titluri a 12 d.v 10 d.v 12 a.r 10 a.r. 8 C.m 10a.rTb 14dvF 12 a.v 10 d.v 8 d.v. 10 a.r. 10 c.r.

7 grade titluri a 12 d.v 10 d.v 10 a.r. 8 a.r 8 C.m 10a.rT 10c.rTb 14dvF 12 a.v 10 a.v 10 c.v 8 d.v. 10 a.r. 10 c.r

8 grade titluri a 12avF 12 d.v 10 d.v 12 a.r. 10 a.r. 10 c.r. 8 dvM 10crTb 14dvF 12 a.v 10 a.v 10 c.v 8 d.v. 10 a.r. 10 c.r. 10crM

* d - drept, a - aldin, c - cursiv, C - capităluţe, v - verzale, r - de rând, F - în frontispiciu, T - în text, M - în marginalii

Albiturile fac parte din rubrică. Sunt alese conform concepţiei grafice a lucrării. Alegerea se face în funcţie de corpul textului de bază, gradul şi numărul de rânduri ale titlului (uneori ti-tlurile sunt chiar nepotrivit de lungi). Exemple se dau în tabelul 7.2. Albitura se alege în funcţie

46

de regulile apartenenţei, gradului şi uniformităţii. Se admite modificarea pentru asigurarea registrului paginii.

Adaptarea albiturii se face, de regula, în sensul albirii paginii.Regula apartenenţei cere ca albitura de deasupra titlului să fie mai mare ca cea de sub

titlu cu cel puţin 50%. Cel mai simplu este ca albitura de dea supra titlului să fie de mărime dublă faţă de cea de sub titlu. De exemplu, foarte frecvent, pentru titlurile de grad inferior sau la lucrările cu puţine grade de rubricare, la un rând sub titlu corespund două rânduri deasupra lui. Prin aceasta titlul este asociat optic cu textul la care se referă. În lucrările moderne, ce se adresează cititorilor experimentaţi, se operează cu albituri egale [19]. În tabelul 7.2 se dau mai multe exemple.

Regula gradului cere ca albitura să fie proporţională cu gradul rubricii. Albitura unei rubrici de gradul doi nu poate fi mai mică sau egală ca cea a unei rubrici de gradul trei. Prin aceasta, ruperile de ritm sunt mai evidente la titlurile importante (grad mare). Foarte comodă este operarea cu rânduri ale textului de bază, când albiturile se pot lua 2R/1R pentru titlul de gradul cel mai mic (ultim), 3R/2R pentru cel următor (penultim), 4R/3R pentru ante-penul-tim ş.a.m.d. Evident, titlul de grad maxim se paginează în frontispiciu.

Legile compoziţiei şi registrului impun ca înălţimea rubricii să fie un multiplu al lead-ing-ului (corp plus interlinie) textului de bază, indiferent de caracterele şi interlinia folosite. Aceasta însemnă adaptarea albiturii astfel ca, fără a încălca regulile anterioare, să se ajungă la un multiplu de rânduri.

Tabelul 7.2. Alegerea albiturii titlurilor [2]

Text de bază, pt

Titlu Spaţii, pt Minim de text sub titlu

rânduri caractere deasupra dedesubt1R 12v, 12r 12 6 3R2R 12r 10 6 4R

10 2R 12v + 4i 16 8 53R 12r 16 8 63R 12v + 4i 14 6 6

1R, 2R 10r 12 8 3–41R 10v 14 6 3

10 2R 10v + 2i 12 6 43R 10r 12 6 53R 10v/rar + 2i 16 10 6

1R, 2R 8r 10 6 3–48 2R 8v/rar + 2i 10 4 4

3R 8r 16 8 63R 8v/rar + 2i 14 6 6

* R - rând, r - de rând, v - verzale, rar - rărite, i - interlinie

47

Tendinţa de concizie, adresarea unui cititor instruit şi experimentat pare să justifice elim-inarea textelor de justificare a sistematizării informaţiei, astfel apar inesteticele titluri „com-plexe”. În figura 7.5 se dau cele două alternative ale redactării începutului de capitol.

Fig.7.5. Redactarea începutului de

capitol :

a - structură estetică ;

b - structură cu titlu complex

a bLa rubrica complexă, se adaptează albitura la gradul titlului, iar albitura scade treptat de

la titlul de grad mare spre cel de grad mic. Albitura dintre două titluri de grad diferit este me-die aritmetică a albiturii fiecărui titlu individual (de sub titlu şi de deasupra subtitlului). Cea mai economică (şi inestetică) paginare este cea cu albitura dintre titluri identică, de valoarea mediei aritmetice a corpurilor de titluri adiacente. În cazul din figura 7.5.b, cu titlu major, subtitlu şi titlu minor, albitura scade de la cea de deasupra titlului major, la cea dintre titlu şi subtitlu, la cea de deasupra titlului minor şi la cea de deasupra textului de bază. Oricâte titluri ar fi suprapuse, deasupra textului trebuie să fie albitură, cel puţin de patru puncte, pentru evidenţiere şi a titlului de ultim grad. Indiferent de complexitatea sa, rubrica trebuie să se în-cadreze într-un număr exact de rânduri, prin reglarea fină a dimensiunilor albiturilor, fără a afecta ierarhia de titlu exprimată prin albitură.

Poziţionarea rubricii se poate face în frontispiciu (titlu de diviziune majoră) sau în text. Se poate însă, ca un titlu minor să cadă în cap de pagină, aceasta nu însemnă paginare în fron-tispiciu. În acest caz se păstrează valoarea albiturii de deasupra, dar se ţine cont de existenţa rândului alb de sub colontitlu, dacă acesta există (numărul de rânduri al albiturii superioare se reduce cu o unitate). Chiar şi în aceste condiţii, albitura dintre colontitlu şi titlu trebuie să fie mai mare ca cea dintre titlu şi text, dar şi decât cea dintre colontitlu şi text (STAS 2106-84). De exemplu, la o rubrică cu albitura 2R/1R paginată într-un format cu colontitlu, izolat cu un rând alb de text, titlul se pla sează pe rândul al doilea (deasupra are rândul alb al colontitlului şi primul al textului), cu un rând alb dedesubt. În consecinţă, titlul nu se paginează pe primul rând al formatului de text.

Când titlul cade în proximitatea capului de pagină, el este precedat de cel puţin trei rân-duri din textul de bază. Cu cât corpul textului este mai mic, rândurile sale sunt mai spaţiate şi/sau titlul are mai multe rânduri (titlu complex), numărul de rânduri care îl precedă este mai mare (tab.7.2). Dacă ultimul rând de text este scurt şi nu ajunge la începutul începutului de titlu, se consideră albitură [2]. El nu se ia în calculul numărului minim de rânduri, care se majorează cu o unitate, intrând în calculul numărului de rânduri de albitură de deasupra titlu-lui, care se reduce cu o unitate.

Când titlul cade în apropierea sfârşitului de pagină, el trebuie urmat de cel puţin trei rân-

48

duri de text de bază (nu complementar ca la comentarii, ori suplimentar ca la note). Numărul de rânduri este mărit la titlurile de grad mare, la textul de corp 8 şi la textul interliniat. Titlurile de diviziuni mari (capi tole) nu se pot pagina în treimea inferioară a formatului, ele trebuie ur-mate de cel puţin un sfert de format de text.

Titlurile îngropate sunt caracteristice gradelor inferioare. Sunt estetice şi funcţionale. Se paginează la marginea stângă a formatului (doar „artistic” în dreapta, numai în ziar / revistă central). Paginarea se face la nivelul primului paragraf al diviziunii de care aparţine, care se culege fără alineat (casetă albă a rubricii). Titlul nu are alineat.

Formatul rubricii este de cel puţin patru em şi cel mult 1/3 din cel al tex tului. Textul tit-lului se plasează aliniat stânga şi centrat pe înălţimea rubricii. Dacă deasupra rubricii este un rând scurt, el trebuie adaptat astfel ca să depăşească cu cel puţin doi em formatul de rubrică, astfel încât să se asigure continuitatea contu rului casetei albe.

Deasupra rubricii plasată în apropierea capului de pagină trebuie să se găsească cel puţin patru rânduri de text, iar sub rubrică, cel puţin trei rânduri. La plasarea în picior de pagină, trebuie să aibă cel puţin patru rânduri dede subt. Evident că rubrica nu se poate plasa la picior sau pe două pagini (trece rea titlului pe pagina următoare). Textul titlului trebuie să se separe deasupra, dedesubt şi lateral prin o ramă albă de cel puţin un en, dar mai potrivit este de un em. Formatul de rubrică este identic, fără legătură cu lungimea titlului, care se poate culege şi pe două ori mai multe rânduri. La culegerea pe mai multe rânduri se foloseşte o interlinie de două puncte. Interlinia este chiar mai mare, dacă şi textul este spaţiat cu interlinii. În toate cazurile, rubrica are ca înălţime un multiplu de leading de text, din motive de registru.

Titlurile marginalii se paginează pe rama albă, pe stânga la paginile de stânga, pe dreapta la paginile impare. Formatul este cel puţin 13 mm (3 cic), mai potrivit, de cca. 1/5 din cel al formatului de text, ca în manuale [155]. Rubrica se separă de textul de bază prin minim şase puncte. Paginarea se face pe acelaşi rând cu începutului de paragraf de care aparţine. Plasarea în josul paginii cere ca după rubrică să urmeze cel puţin două rânduri de text.

Pozitia titlurilor poate fi foarte variata:în randuri separate, plasate la mijlocul formatului oglinzii paginii.

49

în randuri separate, aliniate pe laterala la stanga sau la dreapta:

în continuare în text, asezate la început de alineat si evidentiate (prin culegere cu litere de evidentiere):

- asezate în afara formatului de culegere:

50

- încadrate (în general, la început de capitol sau parte):

Delimitarea de la text a rubricilor se face în aşa fel încît spaţiul deasupra să fie mai mare de 1,5 ori decît de desubt.

• Dacă textul de la sfîrşitul rîndului abzaţului înainte de titlu (rubrică) nu ajunge pînă la marginea stîngă, aşa fel de rînd se socoate spaţial.

• Titlurile, amplasate la începutul paginii, sunt respinse de la colontitlu la înălţimea rîn-dului textlui principal.

• Deasupra titlurilor, aflate înăuntrul textului în partea de sus a paginii, trebuie să fie amplasate nu mai puţin de 4 rînduri de text, iar de jos – nu mai puţin de 3 rînduri.

9.3. Aranjarea textului și graficii. Cerințe impuse față de paginarea ilustrațiilor. Modalități de paginare a ilustrațiilor. Cerințe impuse față de

prezentarea titlurilor figurilor (legendelor)

Paginarea ilustraţiei este, în bună măsură, asemănătoare paginării tabelelor. Aceasta, mai ales, la adoptarea variantei cu legenda sub ilustraţie. O ilustraţie pregătită pentru paginare este formată din două elemente, ilustraţia propriu-zisă (clişeul) şi legenda. Împreună cu albi-turile adiacente, acestea formează un bloc ce se paginează ca un tot unitar. Paginarea constă în stabilirea poziţiei în pagină a fiecărei ilustraţii, a poziţiei legendei sale, a caracteristicilor legendei şi a textului din imediata vecinătate a blocului ilustraţie-legendă.

Legea unităţii impune şapte restricţii în paginarea ilustraţiei : 1°- cel mult două metode de paginare; 2°- cel mult două moduri de asociere a legendei cu ilustraţia; 3°- grafică unitară a legendei; 4°- folosirea aceluiaşi caracter şi corp în notaţiile din ilustraţiile propriu-zise (figuri); 5°- aceeaşi aliniere a textului legendei (explicaţiei); 6°- tipizarea dimensională; 7°- unitatea stilistică a tuturor ilustraţiilor. Aceasta înseamnă că va exista o metodă unitară de paginare (ex., intercalat), doar la

51

nevoie şi rar se paginează îngropat, în nici un caz o a treia metodă. Legenda va fi plasată unitar, de regulă sub figură (figuri), doar excepţional se paginează alături, spre cotor. Legendele sunt culese cu acelaşi corp şi caracter pentru titulatură şi explicaţii, la fel aliniate textele acestora. În interiorul ilustraţiei, se folosesc pentru notaţii litere şi cifre de acelaşi corp şi tip. Pare el-ementar, dar, la preluarea din diferite surse (fără prelucrare) a ilustraţiei, unitatea tipului de caracter şi unitatea stilistică dispar.

Uniformitatea paginii (legea compoziţiei) impune tipizarea formatului ilustraţiilor. Nu este cazul lucrărilor puţin ilustrate şi a celor complet ilustrate. Puţin sau deloc ilustrate sunt lucrările de beletristică (romane, poezii, dramaturgie), de filozofie, lingvistică, drept, de ştiinţe sociale, de beletristică, unde numărul de clişee nu ajunge la o jumătate de duzină. Cărţile pentru copii sunt complet ilustrate, textul este subordonat ilustraţiei, pagina întreagă este o ilustraţie, fiecare diferită. Problema se pune la lucrările tehnice, cu multe ilustraţii (figuri), de dimensiuni foarte variate. Nu se poate asigura uniformitatea paginii, ruptă de varietatea de pete albe / negre ale figurilor. De fapt, fiecare figură ar trebui analizată şi paginată separat. Dar, pe de o parte se pierde timp, pe de alta, nu se câştigă în uniformitate şi estetică.

Pentru uşurarea paginării se procedează, înainte de a începe activitatea de realizare a ilustraţiilor, la tipizare, la reducerea formatelor la doar câteva, care să permită o paginare cât de cât unitară. Prin scalări potrivite, originalele se transformă în ilustraţii de numai două, trei ori patru formate. Operaţia este foarte potrivită lucrărilor în care ilustraţia este echivalentă sau chiar întrece textul, ca o lucrare de arhitectură ori de istoria artei. Într-una din acestea [135], de 700×1000/16 şi format de text supraeconomic (155×215) sa procedat la culegerea pe două coloane asimetrice, astfel că sutele de ilustraţii s-au tipizat la doar patru formate : 90 şi 60 mm (formatul coloanelor), 155 mm (formatul de text) şi 77 mm (două formate egale într-un format de text). În tabelul 7.3 se indică, doar cu caracter orientativ, numărul potrivit de tipo-dimensiuni recomandat a fi folosite la paginarea lucrărilor bogat ilustrate.

Tabelul 7.3. Dependenţa numărul de formate tipizate de lucrare şi ilustraţie [1]

Natura lucrăriiNumărul total de ilustraţii din lucrare

< 10 < 30 < 50 < 100 > 100

Didactice, ştiinţifice, tehnice 2 3 4 5 6Literare, artistice, pentru copii 3 4 5 6 6

Cu paginare complicată (lexicon) Fără tipizarea ilustraţiilor

Cerinţe impuse la paginarea ilustraţiilor:• Plasarea în text se face imediat după menţionarea figurii în text, sau, cât mai aproape de

locul menţionării. Se inserează în interiorul unui paragraf, dar cu cel puţin două rân-

52

duri de text deasupra şi două dedesubt. Mai simplă, neconformă dar frecvent folosită, mai puţin elegantă, este plasarea între paragrafe. În acest caz, albitura de izolare are formă neregulată la extremităţi (rând neterminat deasupra, aliniat dedesubt), ceea ce încalcă legea compoziţiei (uniformităţii) paginii. În nici un caz nu este permisă pagin-area după primul rând al paragrafului (începe cu aliniat) sau înaintea ultimului rând (neterminat), când încălcarea legii uniformităţii compoziţiei este grosolană.

• Dacă nu se poate insera în următorul paragraf, se paginează mai departe, în aceeaşi pagină. Dacă nici aceasta nu este posibil se paginează pe faţa alăturată (de dreapta), astfel încât pentru consultare să nu trebuiască întoarsă fila. Doar cu titlu de excepţie, din strictă necesitate, se permite paginarea pe următoarea pagină dublă.

• Ilustraţia nu se paginează la sfârşit de capitol / parte ori paragraf [16].• Nu este permisă plasarea în pagina finală (cu excepţia vignetei) [16].• Dacă este posibil, figurile se plasează la acelaşi nivel pe recto-verso. La paginarea

decalată pe verticală, mai ales când hârtia este mai transparentă, textul (mai negru) de pe o faţă se evidenţiază inestetic pe albul figurii de pe cealaltă faţă [2].

• ilustraţiile trebuie să fie amplasate mai aproape de textul la care se referă,• ilustraţiile de format mai mic decît pagina de zaţ, fără text, trebuie să fie amplasate la

centrul optic al paginii,• dacă la ilustraţiile de format mare nu se pot amplasa mai puţin de tei rînduri de text,

atunci ea se amplasează pe o pagină aparte,• nu se recomandă de amplasat ilustraţiile la începutul sau la sfîrşitul capitolului, deci

deodată înainte sau după titlu,• pe ultimile pagini ilustraţiile nu se amplasează,• între ilustraţii trebuie să fie nu mai puţin de trei rînduri de text,• în unele cazuri este permisă amplasarea ilustraţiilor pe verso şi e necesar de pus o

trimitere pe desen, de ex. Vezi pagina.

Modalităţi de paginare a ilustraţiilor Metodele de paginare se aleg funcţie de dimensiunile (formatul) ilustraţiilor şi de concepţia

de paginare. Paginarea poate fi deschisă (la tăietură), intercalată, îngropată (închisă), parţial marginală şi în afara formatului. Mai poate fi închisă în casetă, paginare după contur, paginare pe coloane, în planşe separate (hors-texte), „călare” pe pagina dublă etc.

Paginarea intercalată este cazul comun şi simplu. Este aplicată atunci când ilustraţia are formatul textului sau unul mai mare decât 2/3 din lăţimea acestuia. Cazul formatului iden-tic este dat în figura 7.7a. Pentru asigurarea uniformităţii / registrului, se face conversia figurii în rânduri de text (v. mai jos).

Ceva mai multe probleme ridică, la o analiză superficială, ilustraţia pe format redus, dar mai mare decât 2/3 din cel al textului de bază. Foarte economic, ar trebui să se mai culeagă, alături de ilustraţie, şi o coloană de text pe format redus, dar îngust, mai mic decât 1/3 din lăţimea formatului de text de bază. Ansamblul paginării mixte (text + ilustraţie) este inest-etic. La plasarea centrată a ilustraţiei şi laterală a textului, pe două coloane încă şi mai înguste,

53

ansamblul este simetric, dar de-a dreptul urât. Este convenabilă paginarea figurii centrat pe formatul de text, cu margini albe laterale, elegant şi aerat (pagina nu este încărcată cu diverse-le elemente tipărite).

Dacă o ilustraţie este singură în pagină, ea se plasează în centrul optic. Compoziţia armonioasă a paginii se realizează prin echilibrarea textului în jurul figurii. Pentru aceasta, se calculează numărul de rânduri de text ce mai încap în pagină şi se distribuie 3/8 din ele dea-supra figurii şi 5/8 sub figură.

Figura unică de înălţime mare, apropiată de cea a formatului de text, se paginează după minim trei rânduri de text paginat sub colontitlu, deasupra ilustraţiei. Dacă înălţimea este cea a formatului ori doar cu puţin mai mică (cu 5-10 mm), se elimină colontitlul şi coloncifra. Dacă înălţimea blocului de ilustraţie, albitură (minimă) şi legendă este mai mare ca formatul de text, ilustraţia se paginează pe pagină de stânga, fără colontitlu, iar legenda se trece la piciorul paginii următoare (de dreapta), izolată de text prin albitura reglementară. Această alternativă se evită, pe cât posibil.

Calcularea înălţimii figurii 7.7. Blocul este format din rândul de albitură de deasupra fig-urii, de figură, de albitura dintre figură şi legendă, de cele două rânduri de legendă, de linii şi albitura până la text. Se setează ruller-ul în puncte (Tools*, Options*, General, Measurements units*, Points*, OK), când în locul centimetrilor apar punctele (americane). Se trece cursorul pe rândul alb de unde începe blocul, iar la baza ferestrei, în linia de stare, apare poziţia liniei (rândului) în pagină („At 81 pt” de la capul paginii). Prin plasarea cursorului pe primul rând de text de sub albitura de izolare, noua poziţie este de 270,7 pt, adică o diferenţă de 189,7 pt, sau 198,7/13 = 14,6 rânduri de 11/13. Cele 0,6 rânduri fac 0,6·13 = 8 pt. Ori se mai pune albitură de 13 – 8 = 5 pt (soluţia simplă) ori se elimină din albiturile de izolare 8 puncte (soluţia mai complicată). Diferenţa de albitură se distribuie proporţional celor existente, preferabil albiturilor de izolare a blocului.

AdAptAreA Albiturii se fAce de regulA în sensul Albirii pAginii.Calculul se poate face şi în centimetri sau milimetri, aşa cum sunt setate ruller-ele de obicei.

Poziţiile cursorului au fost de 3,3 cm şi 10 cm, ceea ce face un număr de rânduri de (100-33)/13·0,352 = 14,6 rânduri.

T1 > 3R

T2 = 1,5T1

T3 = 2,5T1

a b c d

54

Fig.7.7. Metode de paginarea ilustraţiei [1-3]

a paginare intercalată ; b - paginarea a două ilustraţii ; c - plasarea legendei sub şi alături de ilustraţie ; d - paginare deschisă

În lucrările de artă cu multă ilustraţie, legendele se pot pagina grupat pentru toate ilustraţiile din paginile faţă în faţă, cu indicaţiile de orientare culese după textul legendei, cu aceleaşi caractere (de ex., «sus», «dreapta», «stânga jos» «alături» etc.). La ocuparea completă a paginii duble, legenda se expediază în topul paginii următoare cu specificarea paginilor, care nu au coloncifră («pag. 22-23»), ca în marile albume de fotografii artistice [136].

Când în pagină trebuie inserate două ilustraţii, ele se separă prin cel puţin trei rânduri de text (la corp mic, chiar 5-6 rânduri). Compoziţia armonioasă a paginii se obţine la plasarea în cap de pagină a unui număr de rânduri mai mare cu 50% ca cel dintre figuri, iar la picior de pagină a unui număr de două ori sau de 2,5 ori mai mare ca cel dintre figuri (fjg.7.7b).

Ilustraţia fără legendă (la beletristică) se izolează de text prin rând alb (cu interlinie cu tot, dacă există). Ilustraţia cu legendă se izolează tot prin rând alb (deasupra, dedesubt), iar legenda se distanţează de clişeu printr-o jumătate de rând alb.

Ilustraţiile de format mai mic de jumătate din al textului se pot pagina împreună, pe acelaşi rând. Cele două (foarte greu trei) figuri se plasează alăturat, cu bazele (şi legendele) la acelaşi nivel (fig.7.7). Albitura dintre figuri trebuie să fie mai îngustă decât cea de cotor. Se recomandă ca, la ilustrare, să se ţină cont de această paginare, astfel ca, şi înălţimile celor două figuri să fie identice, plasate la acelaşi nivel, ca la figurile 1.2 şi 1.3 sau 1.8 şi 1.9 din primul capi-tol. Paginarea s-a făcut (în Word) prin introducerea figurilor şi legendelor în cele patru rubrici ale unui tabel ascuns (Hide Gridliness).

Intercalarea unei ilustraţii de format doar puţin mai mare ca jumătatea formatului de text se face cu plasarea legendei alături, pentru uniformizarea paginii, pe un format redus (fig.7.7c). Legenda este plasată spre cotor, pe un format mai mic decât al figurii (chiar egal, dar în nici un caz mai mare), la baza formatului de legendă, dar nu pe ultimul rând al acestuia (v. fig. 1.4 şi 1.7). În Word, această paginare se face foarte simplu, prin introducerea ilustraţiei şi legendei în cele două rubrici ale unui tabel (ascuns), cu o linie şi două coloane. Procedeul prezintă şi avantajul fixării definitive a locului de intercalare în text (în Word, frame-ul de ca-seta îngropată are tendinţa să migreze la început de paragraf).

Paginarea deschisă, prin scoaterea ilustraţiei la tăietură, este potrivită pentru figurile cu formatul de minim ¼ din al textului, fără legendă. Este o formă de paginare îngropată. Tex-tul încadrează ilustraţia pe o latură sau pe două laturi. Figurile se paginează în colţurile paginii duble, la limita formatului de text, pe stânga la paginile de stânga, pe dreapta la paginile recto (fig.7.7d). Este greşită plasarea la cotor. Este greşită plasarea a două figuri pe diagonala paginii simple (una la cotor). Blocul ilustraţiei este izolat prin rând alb deasupra / dedesubt şi minim un nonpareille lateral. Plasarea în cap se face cu limita superioară a figurii pe primul rând, re-spectiv la picior, cu ultimul rând al legendei pe ultimul rând de text. Spaţiul atribuit figurii se asigură prin crearea unui frame pentru ilustraţie (nu de text).

Figurile pe format total se paginează la cap sau la picior de pagină (v. fig.7.7d jos), izolate de text prin cca. un rând alb, perfect incluse în formatul de text, inclusiv legenda. Word nu admite figură în top din cauza interdicţiei orfan/văduvă.

55

Paginarea îngropată se poate folosi la figuri mai înguste decât 2/3 din formatul de text. Ilustraţia este încadrată de text pe două laturi (paginare deschisă, fig.7.7d), pe trei laturi (îngropat, fig.7.8a) sau pe toate laturile (în casetă, fig.7.8b).

a b c d

Fig.7.8. Metode de paginare [1-3]

a paginare îngropată ; b paginare închisă (în casetă) ;

c paginare parţial marginală ; d paginare marginală

Cazul comun este cel al încadrării pe trei laturi (fig.7.8a). Ilustraţiile sunt amplasate lat-eral, la limita formatului de text, pe stânga la pagini pare, pe dreapta la cele impare. Nu de amplasează la cotor, ca regulă generală. Dar, la nevoie, se amplasează şi la cotor, dar numai pe paginile impare, iar la ilustraţiile „călare”, de format depăşit, trebuie acceptată amplasarea la cotor (STAS 2106-84). Dacă în pagină este doar o ilustraţie, ea se plasează la nivelul centrului optic, dacă nu-i altă interdicţie (de ex., menţionarea mult mai jos în text). Dacă sunt două, se plasează lateral, separate prin text (minim trei rânduri), dacă sunt trei se paginează în triunghi (a doua figură la cotor).

Încadrarea cu text se face astfel ca marginile casetei să fie, pe cât se poate, continui, fără rând adiacent de început (cu alineat) şi sfârşit de paragraf (rând mai scurt ca formatul figurii), îndeosebi deasupra şi dedesubt. Aceasta înseamnă că blocul de text lateral nu poate începe cu alineat, iar rândul de deasupra sa nu poate fi neterminat, de asemenea, că blocul de text lateral trebuie să fie compact, cu excepţia unui alineat de aceeaşi valoare cu cea a textului de format normal, dar nu pe primul sau ultimul rând. Regulile clasice exclud complet stările din textul de încadrare a ilustraţiei [1, 2]. Nu se admit titluri în textul lateral, se admit formule [2]. Dacă intervine un început de paragraf (dar nu pe primul ori ultimul rând lateral), alineatul este cel din textul de bază [2]. Reglarea rândurilor şi spaţionării cuvintelor coloanei laterale de text se face totdeauna prin condensare (nu prin rărire) [2].

Plasarea în partea superioară a paginii cere cel puţin patru rânduri de text deasupra ilustraţiei. Plasarea în partea inferioară cere cel puţin trei rânduri de text sub ilustraţie / legendă.

56

Dacă sunt mai multe ilustraţii pe o pagină, trebuie să fie separate prin cel puţin trei rânduri de text. La paginare pe două coloane (lexicon) sau pe coloane înguste (revistă/ziar), coloana de text laterală ilustraţiei trebuie să păstreze dimensiuni minime, dependente de corpul textului de bază : măcar 7 mm la culegerea cu Nonpareille, 9 mm la Petit, 11 mm la Garamond, 13 mm la Cicero [1-3, 16]. La formate mai înguste se foloseşte doar paginarea intercalată. În nici un caz nu se admite, în aceeaşi lucrare, la acelaşi format de figură, odată paginarea îngropată (coloană laterală de text), altădată paginare intercalată cu margini laterale deschise, deoarece se încalcă legea unităţii.

Albitura de izolare este uniformă pe cele trei laturi, de un em şi două puncte, adică un leading normal, de 120% din corp. Aceasta înseamnă câte un rând alb sus şi jos, respectiv un gutter de aceeaşi valoare lateral.

Paginarea închisă (în casetă centrală, în casetă închisă) se foloseşte doar la paginarea textului pe două coloane (fig.7.8b) sau pe trei coloane (caz rarisim). Alegerea acestei metode la un text pe o singură coloană este o greşeală, o paginare ilogică şi inestetică, inadmisibilă [16]. Încadrarea cu text lateral se face ca la paginarea îngropată. Ilustraţia se plasează în zona centrului optic ori puţin deasupra acestuia, la nivelul 5/8, 8/13 sau 7/10 de la baza formatului de text.

Dacă textul are trei coloane, ilustraţia se intercalează în coloana centrală, pe formatul acesteia, dacă formatul este mai mare, se paginează intercalat în coloana centrală şi îngropat în cele laterale. Soluţia mai elegantă este paginarea transversal, călare pe toate coloanele, la nevoie, deschis lateral (fără text). Dacă formatul figurii este prea mare şi coloanele laterale de text prea înguste, se preferă paginarea intercalată.

Paginarea închisă se foloseşte rar. O alternativă este paginarea textului pe conturul ilustraţiei închise, dacă aceasta are mar-

gini neregulate sau rotunjite, recomandabilă tot la textul paginat pe mai multe coloane. Toate paginările îngropate se operează din Element, Text Wrap (PM), respectiv din Picture Box Specification (Q). Forma casetelor nu trebuie să fie neapărat rectangulară, poate fi construită poligonal sau de formă neregulată.

Paginarea marginală (fig.7.8d) sau parţial marginală (fig.7.8c) scoate ilustraţia din formatul de text. Aceste alternative se folosesc rar, doar la lucrări artistice şi didactice, şi nici acolo prea mult. Sunt potrivite pentru reviste, la formate mici de text.

Paginarea parţial marginală este metoda mai elegantă. Este de efect la formatele mici de carte, mai ales de poezie. În acest caz, ilustraţia depăşeşte formatul de text şi ocupă parţial rama laterală şi/sau cea de picior, care sunt mai late. Nu este estetică ocuparea integrală a ramei albe. Pentru executarea acesteia se procedează ca la paginarea îngropată, la crearea unui frame de ilustraţie, cu spaţiu de izolare a frame-ului de un em şi două puncte.

Plasarea ilustraţiei ca marginalii este folosită la paginarea marginală, potrivită pentru lucrările cu multe ilustraţii, dar de mici dimensiuni, compatibile cu ramele laterale şi de picior. Se foloseşte rar, în manuale şi enciclopedii, este neeconomică (cere format de text îngust) şi nu prea estetică. Executată de profesionişti poate fi extrem de economică şi funcţională, ca la un lexicon, în care micile ilustraţii, tabelele mici şi formulele chimice sunt plasate în ramele

57

laterale, ca marginalii, rame aproape complet ocupate [50]. Este de efect la reviste, unde for-matul de text este îngust, iar ilustraţia de mari dimensiuni, ocupând întreg formatul finit de pagină. Spaţiul de izolare trebuie să aibă măcar şase puncte.

Paginarea pe contur a textului este caracteristică lucrărilor pentru copii şi tineret (fig.7.9a). Este caracterizată de paginarea textului pe conturul ilustraţiei. Aceasta este, cel mai adesea, plasată la limita formatului de text, are cel puţin o margine dreaptă, care se aliniază la limita formatului. Între text şi ilustraţie rămâne obişnuita ramă albă de şase puncte. Este realizată automat de programele de paginare, astfel că acest tip de paginare nu ridică prob-leme. Se foloseşte în paginarea periodicelor.

Paginarea pe coloane este caracteristică lucrărilor de format mare (enciclopedie ilustrată), dar şi lexiconului. Funcţie de formatul ilustraţiei, aceasta se paginează îngropat, in-tercalat sau „călare” pe formatul ambelor coloane (ilustraţie „cu trecere”, clişee transversale).

Metoda normală este paginarea îngropată. La coloanele de format mare se respectă regulile paginării îngropate în textul pe o singură coloană. Ilustraţia este amplasată pe lateralele paginilor (fig.7.9b), nu aliniate la coloana albă centrală (gutter). La un dicţionar sau un lexicon ilustrat, cu două

a b c d

Fig.7.9. Metode de paginare a ilustraţiei [3] :

a paginarea textului pe contur ; b - paginare pe două coloane de format mare (enciclopedie) ; c paginare pe două coloane înguste (dicţionar, lexicon) ; d paginare închisă şi „cu trecere”

(transversală)

coloane înguste, clişeele se plasează pe dreapta coloanei de text (fig.7.9c), în ambele coloane, pentru a nu întrerupe continuitatea textului şi ordinea alfabetică a termenilor de la limita stângă a formatului de coloană [3].

Paginarea închisă este, şi aici, o excepţie. Paginarea transversală este impusă de formatul ilustraţiei, care nu permite alternativă. Ilustraţia (masivă) se plasează în centru optic (fig.7.9d).

Paginarea transversală şi pe pagină dublă este necesară la ilustraţiile ce depăşesc formatul textului. Se face ca la paginarea tabelelor. Paginarea transversală se face pe pagină fără coloncifră şi colontitlu, cu capul ilustraţiei spre stânga paginii, cu legenda la partea inferioară a ilustraţiei şi sensul de citire de jos în sus. Dimensiunea ilustraţiei trebuie să fie cu măcar doi

58

milimetri mai mică decât cea a formatului de text. Se poate pagina astfel ilustraţia cu lăţimea maximă mai mică cu 2 mm (6 pt) decât cea a formatului de text [1]. Aceeaşi diferenţă, de minim 2 mm, este între înălţime formatului de text şi înălţimea ilustraţiei ce ocupă o pagină întreagă în picioare, fără colontitlu.

Paginarea faţă în faţă, pe pagină dublă, este o excepţie, posibilă doar la pagina dublă din mijlocul fascicolei fălţuite, când clişeul este „cu trecere”. Este caracteristică lucrărilor cu puţine pagini, pentru copii. Dacă pe cele două pagini sunt două ilustraţii de dimensiuni apro-piate, si nu există altă interdicţie, ele se paginează la acelaşi nivel pe ambele pagini.

Paginarea pe întreg formatul, pe pagină dublă, chiar cu eliminarea ramelor albe, este foarte obişnuit pentru lucrările cu reproduceri de artă, mai ales arta fotografică modernă [136, 137]. Acestea nu se supun regulilor de paginare a cărţilor obişnuite : ilustraţiile au un ti-tlu complex, textul (aproape) lipseşte, nu se foloseşte numerotarea, explicaţia se plasează şi în paginile următoare, unde are loc, cu specificarea poziţiei imaginii la care se referă etc. Acelaşi lucru este valabil şi pentru lucrările cu un pronunţat caracter artistic, cu multă ilustraţie, unde imaginea este comentată în textul adiacent şi este desemnată printr-o simplă cifră, plasată cât mai aproape de clişeu [135].

Planşele sunt ilustraţii hors-texte cu format depăşit. Înălţimea planşei este cea a forma-tului de pagină (finit), lăţimea planşei este ceva mai mică decât un multiplu al lăţimii paginii (să se poată deschide planşa pliată, ataşată corpului de carte). Se tipăresc pe hârtie superioară, eventual policrom şi se inserează în text ori la sfârşitul lucrării (fără paginaţie). Se ataşează prin lipire sau coasere cu sârmă la un început, la mijlocul sau la un sfârşit de fascicolă fălţuită (la paginarea în text) eventual la sfârşitul lucrării. Alternativa lipirii unei ilustraţii pe un su-port de hârtie mai groasă, ori carton mai subţire (passepartout) este depăşită. Poziţia exactă a plasării planşelor, formatul şi modul de lipire sunt precizate în caietul de sarcini. Acestea pot fi lipite la exteriorul fascicolei, pliate şi lipite exterior, cu passepartout, intercalate (îmbracă fas-cicola sau este îmbrăcată de ea), lipită în interior (filă unică), lipite cu întăritură de hârtie ori pânză pe cotorul fascicolei, trasă peste cotorul acesteia, eventual biguită. Ultimele trei variante măresc rezistenţa fixării planşei [36].

Cerinţe impuse faţă de prezentarea titlurilor figurilor (legendelor)Legenda este un text explicativ care însoţeşte ilustraţia (figura). Este obligatorie la

lucrările tehnice şi ştiinţifice, precum şi la lucrările de artă cu multe ilustraţii. Absenţa leg-endei este o excepţie, dar se admit următoarele excepţii : ilustraţie unică în lucrare, planşele hors-texte (cu lista de ilustraţii) şi ilustrarea fontispiciului paginilor de început de capitol. Lucrărilor de literatură nu li se aplică această regulă. Legenda joacă rolul titulaturii tabelului, doar că este altfel plasată.

Elementele legendei sunt titlul numeral («Figura» sau «Fig.»), numerotarea figurii (de ex., «7.9»), titlul tematic (de ex., «Metode de paginare»), explicaţiile suplimentare (aici, «a paginarea….transversală») şi albiturile (la text şi la ilustraţie).

Plasarea este, spre deosebire de tabel, alături sau sub ilustraţie. Cazul normal este cel al plasării sub ilustraţie, separată de aceasta prin albitură. La nevoie, atunci când figura este

59

singură în pagină şi paginarea s a făcut intercalat în text, se admite plasarea alături de figură, spre cotor (fig.7.7a) eventual pe format redus (fig.7.7c), ca o a două metodă de paginare. Tex-tul legendei este plasat la baza ilustraţiei, dar fără să ocupe ultimul rând (fig.1.4). Alinierea textului este unitară, şi anume, cea din legendele de sub ilustraţie. La nevoie, se folosesc două alinieri pentru cele două plasări, dar unitar.

Caracterul este cel al textului de bază. Caracterele sunt drepte la lucrările cu multe fig-uri şi/sau legende cu mult text, caractere cursive se folosesc la lucrările cu ilustraţii puţine şi puţine cuvinte în titlu. Corpul textului legendei este mai mic cu unul sau două puncte ca cel al textului de bază. Astfel, titlul şi numerotarea se culeg cu 10 sau 8 la text de 12, cu 8 la text de 10, cu 6 sau 7/8 la text de 8. Explicaţiile suplimentare se culeg cu corp încă mai mic cu un punct, corp de 8, 7 sau 6 puncte [16]. În figura 7.9, intercalată într-un text de 11 puncte, titlurile legendelor sunt culese cu 9 puncte, iar explicaţiile suplimentare cu 8 puncte. Nu se permite rărirea rândurilor. Formatul de culegere este cel al ilustraţiei sau mai îngust.

Textul legendei nu are alineat. Textul legendelor nu se spaţiază, nu se spaţionează, nu se răreşte [1]. Titlul şi explicaţiile suplimentare nu se termină cu punct (regulă frecvent încălcată chiar de profesionişti). Între elementele explicaţiilor se pune punct şi virgulă. Titlul numeric şi titlul tematic se paginează pe acelaşi rând, iar explicaţiile suplimentare pe rânduri separate, sub rândul titlurilor.

Alinierea este centrată pe axa de simetrie a figurii la legenda sub figură. La alinierea justified, ultimul rând (incomplet) este centrat (centrare forţată). În plasarea laterală, la cotor, se alege alinierea dreapta, stânga ori la mijlocul rubricii, funcţie de cantitatea de text a legend-elor, dar neapărat unitar pentru toate legendele plasate alături.

Albitura dintre legendă şi text este de cca. un rând alb, dar nu mai mult de un rând şi jumătate nespaţiat al textului de bază. Albitura dintre legendă şi ilustraţie nu trebuie să fie mai mare ca jumătatea celei dintre text şi legendă, care este de cca. o jumătate de rând.

Lucrările de artă, cu ilustraţie bogată, de mari dimensiuni, cu multe ilustraţii, pe pagini întregi ori pe pagini duble, se abat de la aceste norme. Legendele ilustraţiilor sunt plasate discret, adesea disociat de ilustraţia propriu zisă. Pot fi paginate divers (! nu unitar) : sub ilustraţie, pe rama laterală ori de picior, cumulate pe un început sau pe un sfârşit de pagină etc., conform machetei întocmite şi aprobate pentru fiecare pagină dublă în parte.

9.4. Particularitățile paginării mixte. Versuri. Opere dramatice. Tabele și concluzii. Relații matematice

Textul în versuri• este amplasat pe pagini aparte sau înăuntrul textului de bază, amplast pe axa centrală

a paginii de zaţ,• la machetarea în 2 coloane a versurilor distanţa trebuie să fie nu mai puţină de 2 albi-

turi (шпации) rotunde,• versurile înăuntrul textului prozaic sunt machetate ca text adăugător şi trebuie delimi-

tate de textul prozaic print-un rînd de popicele textului de bază,

60

• titlurile, steluţele şi cifrele între versuri sunt delimitate sus mai mult decît jos,• la trecerea pe altă pagină a versurilor este de dorit de împărţit pe strofe, dar nu pot fi

trecute mai puţin de 2 rînduri. Ca şi la culegere, prima regulă specifică acestui tip de text este cea de paginare estetică,

de asigurare a aerării paginii. Uneori, la poeziile scurte ori cu versuri scurte, precum şi la cele spaţiate suplimentar, pagina pare prea albă, dar este bine aşa.

A doua regulă este cea de plasare centrată, cât se poate, a textului. Aceasta nu este deloc simplu, de vreme ce trebuie respectată regula unităţii grafice a paginii. Fiecare poezie are axa sa de greutate, care trebuie să fie plasată pe axa formatului, dar, totodată, lungimea versurilor este foarte dife rită de la o poezie la alta. Paginatorii grăbiţi adoptă cea mai păguboasă alter-na tivă, alinierea la stânga formatului, când formatul coloanei de versuri este cea a formatului de pagină. Aceasta, pentru că, astfel, intră în format şi cele mai lungi versuri, nu mai trebuie analizată fiecare pagină, doar versurile ex cepţional de lungi (de rupt). Metoda este potrivită (aproximativ) pentru pagina de stânga (secundară), dar absolut nepotrivită pentru cea de dreapta (principală), unde versurile sunt aliniate la rama îngustă de cotor. Cum, cel mai ade-sea, titlul este centrat, el pare plasat absolut asimetric faţă de coloana de versuri, mai accentuat la cele cu versurile scurte, ceea ce dezechilibrează pagina. În plus, semnătura ori datarea, care sunt aliniate dreapta la formatul coloanei, ajung să fie plasate central în pagină (fig.7.5). Es-tetica paginii (cu versuri scurte) este compromisă, ca în unele lucrări recente [133].

Fig.7.5. Paginarea poeziei aliniat stânga la limita formatului şi conform axei de greutate

Soluţia corectă este analiza tuturor poeziilor şi paginarea lor individuală, conform axei de greutate a fiecăreia, care coincide cu axa formatului de text [66, 90, 134]. Fac excepţie poeziile cu versuri foarte lungi şi cele cu versuri în scară, care se paginează pe format, aliniat stânga. Se păstrează unitatea sub di viziunii (fiecare poezie este un capitol). Cum fiecare poezie începe pe pagină nouă, plasarea simetrică a coloanei de versuri este cât se poate de estetică. În figura 7.5 sunt prezentate cele două maniere de paginare. Nu-i normă titlul centrat, o paginare estetică este şi cea de aliniere a titlului la frontul coloanei de versuri.

La paginarea compactă, economică, ca la ediţiile bibliofile pe hârtie de mătase, se admite folosirea de alinieri diferite a poeziilor pe aceeaşi pagină dublă sau chiar pe aceeaşi pagină. Fiecare poezie este paginată separat, cu coloana de versuri aliniată conform axei proprii, pe

61

mijlocul formatului de text. Mai mult, la ediţiile critice, pe aceeaşi pagină dublă pot coexista (reglementar) trei formate de text, două reduse, ale coloanelor de versuri, al treilea de text de bază, de exemplu al criticului. În figura 7.6 se dau două exemple

Fig.7.6. Aliniere diferită în pagină [65, 66]

Sunt două metode de paginare, diferite prin economie şi estetică : pagi na rea pe pagină nouă şi pe pagină în continuare. O a treia alternativă este paginarea pe două coloane.

Prima metodă, paginarea separată, este cea mai potrivită şi folosită, aproape exclusiv, la plachetele de versuri. Este elegantă, se aplică în lucrările cu poezii scurte, la ediţiile de lux şi artistice, este foarte potrivită poeziei care intră într-un format de text (fiecare poezie pe o pagină). Fiecare poezie înce pe pe pagină nouă, iar aceas ta are caracteristici de pagină iniţială. Albitura din cap este unitară, formată din mai multe rânduri albe, şi anume de 1/5 până la 1/3 din numărul de rânduri al formatului de text (STAS-2106-84). Următoarele pagini au formatul normal. Dacă poezia ocupă mai multe pagini, ultima pagină a fiecărei poezii are caracteristici de pagină finală.

Paginarea în continuare este mai economică, o poezie urmează alteia în pagină. Ru-bricile sunt unitare, coloanele de text aliniate după axa de greutate a poeziei, diferită de la o poezie la alta. Alternativa este potrivită pentru ediţiile şcolare, lingvistice şi pentru ediţii popu-lare. O poezie este sepa rată de cea următoare prin cel puţin două rânduri albe.

Paginarea pe două coloane se poate aplica poeziilor cu versuri scurte, paginate în con-tinuare, dar nu se recomandă nici măcar în acest caz (evident, estetica suferă). Versurile şi strofele sunt perfect aliniate pe verticală în cele două coloane (legea compoziţiei). Rubrica titlului este echivalentă cu o strofă plus albitura de separare.

Aplicarea regulilor generale de paginare este doar o adaptare.Regula uniformităţii compoziţiei impune alinierea versurilor de pe cele două feţe ale

paginii duble, de asemenea alinierea începutului de catren. Aceasta implică păstrarea corpu-lui şi interliniei rândurilor, precum şi a albiturii dintre strofe. La poezia clasică, cu mai multe catrene, versurile se vor supra pune exact pe cele două feţe ale filei. Evident că se recalculează formatul de text în rânduri, de asemenea, spaţiul rubricii celor două poezii faţă în faţă.

Albitura dintre strofe este de (cel puţin) un rând de text (plus interlinia, dacă textul este interliniat). Dacă se numerotează strofele (ori se pun asteriscuri între ele), cifra şi albitura

62

aferentă trebuie să echivaleze cu un rând alb. Cifra / asteriscul se culege mai apropiată de strofa de care aparţine (albi tură diferită) [1, 2, 16]. La alternarea strofelor, aliniate la forma-tul redus şi retra se faţă de acesta, nu este obligatorie albitura dintre strofe, alternarea stării evidenţiază suficient strofele.

Nu se rupe un catren pentru a se respecta formatul de text, soluţia corectă este de fina-lizare a paginii cu câteva rânduri albe şi trecerea întregii strofe pe pagina următoare. La poezi-ile cu strofe mai mari de şase versuri se admite despărţirea strofelor, dar nu a rimelor (STAS 2106-84). Pe pagina următoare trebuie să treacă cel puţin două versuri [2].

Rubricarea depinde de paginare. La pagină nouă, titlul se plasează la acelaşi nivel (aceeaşi albitură de cap) la poeziile scurte, ce intră în format. Poeziile pe mai multe pagini se termină pe pagină finală. Rubrica (titlul plus albiturile) trebuie să echivaleze cu un număr de strofe, pentru alinierea strofelor pe cele două feţe.

Paginarea în continuare implică aceeaşi structură a rubricii (albitura dinaintea titlului, titlul şi albitura până la text), adaptată la condiţia de aliniere a strofelor şi rândurilor. Rubrica trebuie să ocupe spaţiul corespunzător unei strofe şi albiturii de izolare. Dacă intervin alte el-emente (datare, dedicaţie) rubrica va ocupa spaţiul a două strofe, astfel ca strofele şi rândurile lor să ră mâ nă aliniate pe pagina dublă. Poeziilor anepigrafe (fără titlu) li se paginea ză, în locul textului de titlu, cu albituri identice, trei steluţe centrate [134] sau plasate în V pe două rânduri.

Datarea (localizarea ori semnătura traducătorului) se culege cu carac tere de evidenţiere (cursiv) şi se paginează, separată prin rând alb de ultimul vers, fără modificarea interliniei. Se aliniază stânga sau dreapta la formatul coloanei de versuri.

Dedicaţia şi motto-ul se culeg cu caractere de evidenţiere (cursiv de acelaşi corp ori drept de corp mai mic). Dedicaţia se paginează între titlu şi text, aliniat dreapta, motto se paginează bloc plasat în jumătatea dreaptă a formatului. Ambele au albituri de izolare de cel puţin un rând de text, mai mică între titlu şi dedicaţie / motto decât între dedicaţie şi primul vers.

Paginarea unui text în versuri inserat în textul principal se face prin plasarea centrată a coloanei de versuri (are format redus), izolată prin albituri de unul sau două rânduri, cea de deasupra de două ori mai mică decât cea de sub textul în versuri [2].

Textul dramaticTextul dramatic este greu de cules şi dificil de paginat. Aceasta din cauza multelor tipuri

de texte şi caractere. Dar, chiar în această diversitate de corpuri şi interlinii, trebuie asigurat registrul. Pentru aceasta se adaptează toate elementele de paginat la multiplu de puncte al lit-erei textului de bază, care este format din replici.

Este mai simplu de paginat textul dramatic în care replica este culesă în continuarea per-sonajului, când personajul, replica şi indicaţiile de regie formează un text comun, chiar dacă este cules cu evidenţierea personajului (capităluţe, verzale ori aldine) şi indicaţiilor de regie (cursiv). În acest caz trebuie convertite doar textele corespunzătoare indicaţiilor de decor şi de scenografie, care formează blocuri. Aceste blocuri, împreună cu albitura afe rentă (de cca. 2-4 puncte, uniform deasupra şi dedesubt) se adaptează pentru a forma un număr întreg de rân-duri. Nu există reguli, doar analiza fie cărui bloc de text în parte. Se uzează de spaţierea fină, de

63

fapt, se reglea ză din interlinii şi albitură. Adesea, textul se culege cu interlinii, atunci, se poate mări, proporţional şi albitura de izolare a textului complementar (decor, scenografie).

Culegerea personajului în rând separat, ca titlu, implică albitură dea supra şi sub denu-mirea personajului. Aceasta trebuie să respecte regulile de la paginarea rubricilor, să fie cu minim 50% mai mare deasupra decât sub personaj. În plus, albitură minimă este de două puncte, deci, trebuie minim patru puncte de albitură deasupra personajului. Se alege o astfel de rubrică, încât spaţiul rândului separat al personajului (text şi albituri) să fie multiplu de rânduri de text normal. Odată ales, acest tip de rubrică se foloseşte unitar în întreaga lucrare.

Titlurile, personajele şi indicaţiile sunt considerate titluri complexe. Personajul, repli-ca şi indicaţia de decor / scenă formează un bloc inseparabil. La fel, titlul de tablou / scenă, indicaţiile de decor / scenă şi prima replică. Doar replica se poate despărţi, dar numai dacă două rânduri sunt solidare cu titlul. La sfârşit de pagină nu se poate lăsa doar personajul şi replica să treacă pe pagina următoare, personajul este un titlu, care trebuie urmat de cel puţin două rânduri de replică. La fel, nu se poate încheia pagina cu indicaţia de scenă / decor din mijlocul replicii, trebuie urmată de minim două rânduri de text de bază (rol). Nu este admisă paginarea la sfârşit de pagină a titlului de tablou / scenă ori a acestuia urmat de indicaţia de decor / scenă, trebuie neapărat urmat de măcar două rânduri de rol. În consecinţă, pagina nu poate începe cu text complementar (indicaţii de decor/scenă), nu poate sfârşi cu un titlu com-plex (personaj, personaj şi indicaţii, indicaţii, titlu de tablou/scenă).

Titlul piesei se paginează pe pagină nouă de dreapta, chiar dacă lucra rea conţine mai multe piese. Are caracteristici de titlu de lucrare. Doar în mod excepţional se permite plasarea în pagina de titlu şi a distribuţiei.

Distribuţia, actele, epilogul şi prologul sunt diviziuni majore ale piesei, se paginează în-cepând cu pagină nouă. Aceasta are caracteristici de pagină iniţială. Titlurile lor se paginează conform normelor de la rubrici (v.7.2.2).

Cortina se paginează izolat de replica finală prin mai mult de două rân duri albe. Pagina ce o conţine are caracteristici de pagină finală.

Tabelele La paginare, tabelul este un bloc unitar, format din titulatură (număr şi titlu), albitură,

tabel şi note. Tabelul propriu-zis se consideră text, poate fi des păr ţit pe pagini vecine, conform normelor specifice. Titulatura şi notele nu pot fi paginate pe pagini diferite.

Tabelul se paginează după rândul menţionării sale în textul de bază. Paginarea se face între paragrafe întregi (nu în interiorul unui paragraf). Se recomandă paginarea imediat după prima menţionare în text. Dacă nu se poate, din cauza încălcării regulii de uniformitate, se plasează mai departe, la nevoie, chiar pe pagina următoare, dar în nici un caz mai departe de aceasta.

Paginarea tabelelor se face conform normelor generale de paginaţie şi conform unor reg-uli specifice, care ţin cont de principalele lor caracteristici. Acestea depind de liniatura, orien-tarea şi dimensiunea lor.

Normele generale impun unitatea, uniformitatea şi registrul.

64

Unitatea grafică cere folosirea aceluiaşi corp şi a aceleiaşi structuri gene rale a tabelelor unei lucrări. Structura generală se referă la liniatură, rubricare, titulatura, albitură sub titlu şi notele de sub tabel. Într-o lucrare nu pot apare şi tabele albe (fără linii) şi fără încadrare şi cu încadrare, şi cu şi fără linii orizontale (cver). Rubricarea (capul tabelului) este identică grafic (alinierea titluri în rubrică, albitura deasupra şi sub titlu). Titulatura trebuie să fie unitară ca aliniere, numerotare şi asocierea numerotare-titlu (separate sau pe rând comun). Albitura de izolare a titlului este obligatorie şi de cca. o jumătate de rând alb (al textului de bază). Notele sunt lipite de ultimul rând al tabelului, culese pe formatul tabelului. Formatul nu este uni-tar, se adaptează la numărul de coloane (multe / puţine) şi la rubricile capului de tabel (titlul lung / scurt).

Uniformitatea paginii cu tabel este asigurată la paginarea în cap sau la sfârşit de pagină, soluţie simplă şi elegantă. La paginarea în cap de pagină, numărul (separat) sau numărul şi titlul (în continuare) se paginează pe primul rând al paginii. Paginarea la finele paginii se face cu izolarea de text a ele mentelor titulative ale tabelului prin cel puţin un rând alb (identic în toată lucrarea), respectiv prin plasarea ultimului rând al tabelului (ori a notelor, dacă există) pe ultimul rând al paginii.

Paginarea intercalat în text nu trebuie să rupă textul, trebuie să inte gre ze tabelul în text. Se respectă regulile de la paginarea titlurilor şi regula albi turii de izolare. Înaintea blocului-tabel trebuie să fie cel puţin trei rânduri de text în cap de pagină (sau patru-cinci, la text cu corp mic, de 8), precum şi o albitură de minim un rând alb. Blocul este urmat de o albitură de minim un rând alb, dar mai mică decât cea de deasupra titulaturii. După albitură trebuie să urmeze cel puţin trei rânduri de text.

Tabelul nu poate fi paginat la sfârşit de capitol / parte ori înainte de titlu. Regula albiturii de izolare cere o albitură cel puţin cu 50% mai mare dea supra decât sub

elementul de non-text izolat, de ex., 2R/1R sau 1,5R/1R. Elementele astfel izolate sunt tit-lurile, tabelele, ilustraţiile şi textul comple men tar (suplimentar). Albitura se alege astfel încât să se respecte registrul. Albi tura minimă de sub elementul izolat nu poate fi mai mică de un nonpa reille (şase puncte), cea maximă, de deasupra sa nu poate depăşi două rân duri albe, cu excepţia titlurilor de ierarhie superioară. Albitura de deasupra trebuie să fie net mai mare ca cea dintre titlu şi tabel (care este de 2-6 pt).

Adaptarea albiturii se face, de regula, în sensul albirii paginii.Registrul impune convertirea tabelului în rânduri ale textului de bază şi alinierea ta-

belelor de pe pagina dublă. Tabelul este un bloc (de structură unitară) cu patru elemente de luat în calcul : titlul, albiturile (deasupra titlului, sub titlu, sub tabel /note), tabelul şi notele. Întreg blocul trebuie să corespundă unui număr de rânduri de text, reglarea realizându-se (fin, discret) din albitu rile de izolare. Modul de calcul este similar cu cel dat la paginarea ilustraţiei (7.2.9), doar că blocul de echivalat în rânduri de text este format din albituri, titluri, note şi tabelul propriu-zis.

Dacă pe paginile faţă în faţă se găsesc două tabele, care se suprapun (parţial), rândurile de tabel trebuie să se alinieze, intercalarea trebuie evitată. Dacă nu se poate, trebuie încercată decalarea completă pe pagini, sau, la nevoie, trecerea celui de al doilea pe pagina următoare.

65

Evident, tabelele în deschidere sunt perfect aliniate (titlu, cap şi rânduri).Dacă pe aceeaşi pagină trebuie paginate două sau mai multe tabele, ele vor fi separate

prin text, preferabil paragrafe întregi. Pe cât se poate, se evită această situaţie, care rupe ritmul paginii.

Paginarea se face funcţie de formatul tabelului, care poate fi parţial, total sau depăşit faţă de cel al textului. Tabele se paginează îngropat în text, intercalat în text, pe pagini separate şi în planşe anexă.

Cazul comun este al tabelului cu format parţial, îngropat sau intercalat.Este admis a se pagina îngropat un tabel care are formatul maxim 2/3 din cel al textului

şi este încadrat (v.3.2.3). Nu este permisă această metodă la tabelele albe (fără linii) sau neîn-cadrate (fără linii verticale marginale), care se paginează obligatoriu intercalate în text. Blocul tabelului îngropat se alini ază lateral, ca şi ilustraţia îngropată, pentru consultarea comodă. Este sepa rat de text printr-o ramă albă, de cel puţin un nonpareille, lateral. Deasupra şi dedes-ubt, albitura este cea decisă pentru tabelele intercalate. Ca şi la rubri ca rea îngropată, tabelul trebuie să fie precedat de minim patru rânduri de text în cap de pagină şi urmate de minim patru rânduri de text până la finalul paginii (iar la textul cules cu Petit, măcar 5-6 rânduri).

Intercalarea (inserarea) centrată (obligatoriu) este cea mai obişnuită paginare pentru tabelele de format parţial mai mare de 2/3 din cel al textului şi pentru tabelele pe format total (cât al textului). La număr mic de coloane (de informaţie) trebuie folosit formatul parţial, din păcate, puţin agreat de autori, deoarece necesită o prelucrare suplimentară (minimă). Regulile generale pre zen tate anterior se referă la tabelele inserate, pe format parţial sau total.

Tabelele cu continuare au formatul depăşit pe înălţime. Se paginează de la cap de pagină cu continuare pe pagina (paginile) următoare. Tabelul se termină pe prima pagină cu rând fără linie orizontală dedesubt şi începe pe urmă toarea cu rând cu linie orizontală deasupra. Pe fiecare din continuări apare titlul (aliniat dreapta), redus la numărul tabelului şi menţiunea de «(continuare)», precum şi capul de tabel, preferabil capul francez, care este mai elegant şi economic. La nevoie, acest tip de tabel se paginează după o por ţiune de text, dar cu ocuparea integrală a paginii (paginilor) următoare. Nu se recomandă pagi narea mixtă în două pagini diferite (şi text şi o porţiune de tabel în pagina de început şi în cea de sfârşit a tabelului). Pag-inile cu conti nuarea tabelului au colontitlu.

Tabelul în deschidere se paginează în cap de pagină dublă, excepţional la picior, niciodată intercalat. Paginile cu tabel în cap nu au colontitlu şi colon cifră (STAS 2106-84), dar acestea sunt prezente atunci când tabelul ocupă partea de jos a paginii duble. Este admisă depăşirea formatului spre cotor cu 5-10 mm, iar coloanele vecine cotorului nu se închid cu linii verticale. Titlul se paginează „călare”, aliniat pe pagina dublă ca şi celelalte titluri de tabel din paginile simple ale lucrării (respectarea unităţii de paginare). Notele se pagi nează în continuare de pe stânga pe dreapta, ca şi cum ar lipsi ramele de cotor. Paginile se completează cu text doar dacă tabelul ocupă mai puţin de ¾ din înălţimea formatului, în caz contrar josul paginilor rămâne alb, iar tabe lul se paginează cu unul sau două rânduri mai jos, pentru repartizarea mai uniformă a albiturii deasupra şi sub tabel.

La paginarea textului pe două coloane, tabelul de format dublu se paginează în ambele

66

coloane, continuu, iar textul nu se întrerupe la tabel, se culege în continuare în cap, apoi în picior (succesiunea de culegere : cap stânga / cap dreapta // tabel // picior stânga / picior dreapta) [16]. Norma este frecvent încălcată pentru paginarea unitară a tabelelor şi ilustraţiilor „călare”, când se preferă continuarea textului pe coloană : cap stânga // tabel // picior stân-ga / cap dreapta // tabel // picior dreapta.

Tabelul transversal se paginează cu capul şi titlul paralel la marginea laterală a paginii de stânga şi la cotor pe paginile de dreapta, cu sensul de citire de jos în sus (se roteşte în sens orar la citire). Dacă formatul paginii este ocupat mai puţin de 2/3 se culege în continuare text, dar transversal, ca şi tabelul. Alternativa aceasta, pe cât posibil, se evită, prin coborârea tabelului în formatul de pagină cu câteva rânduri. Paginile cu tabel transversal nu au nici colontitlu, nici coloncifră. Cele transversale cu continuare se paginează cu începutul pe pagină pară şi continuare pe pagina impară. În acest caz, tre cerea pe pagina următoare se face fără repetarea capului (francez) şi a menţiunii de continuare [1]. Doar la trecerea de pe pagina de dreapta la cea de stânga (paginarea pe pagini duble diferite, nerecomandată) se repetă capul şi se face menţiunea de continuare.

Pentru programele de paginare, tabelele culese în alte programe sunt figuri ori simplu text. Cel mai comod este să se importe ca figuri, ceea ce prezintă şi avantajul de a importa toată formatarea (titlu, albituri, tabel, note). În cazul rarisim de culegere direct în QuarkXPress, ta-belul se creează şi se inserează în text cu instrumentul Table din paleta de instrumente uzuale.

FormuleleFormulele se paginează ca oricare alt element non-text. Spaţiul aferent unei formule

(matematice ori chimice) este format din formatul formulei şi albiturilor ce o izolează de text. Formatul formulei (ca element de paginare) este format din formula propriu zisă, cuvintele sau virgula ce o urmează şi numerotarea.

Formatul este, cel mai adesea, redus. Ca şi ilustraţia, se poate pagina deschis, îngropat sau intercalat. Ultima alternativă este metoda cvasi-gene rală, în ciuda faptului că formatul formulelor este, aproape totdeauna, redus (lăţimea mai mică decât a lungimii rândului). La in-tercalare, marginile laterale deschise şi albitura de izolare aerează pagina. Paginarea îngropată încarcă pagina, este potrivită doar la textele spaţiate. Alte metode se folosesc doar în caz de necesitate.

Plasarea formulei se face după locul menţionării sale în text ori ca o conti nu are a aces-tuia. Punctul sau două puncte premerg formulele ; după formulă nu se pune punct. Formulele matematice se paginează împreună cu notaţia de numerotare şi cele câteva cuvinte de text ce le urmează, în cazul când se continuă cu altă formulă (de ex.,… care, prin derivare, dă…). For-mulele chimice se plasează după paragraful care le menţionează.

Alinierea este unitară, centrată ori aliniate stânga retras cu două aline ate de la limita formatului de text. Între două formule succesive se inter ca lează ori interlinie ori text (minim două rânduri din textul de bază).

Izolarea se face echilibrat, cu o jumătate de rând deasupra şi o jumă tate de rând sub formulă, cu interlinie cu tot, adaptate la condiţia conversiei în rânduri de text [2, 3, 16]. Dacă deasupra formulei este un rând scurt, care nu ajunge la prima notaţie a formulei, nu se mai

67

prevede albitură, este suficientă starea finală a rândului precedent. La nevoie (conversia la rânduri întregi), se admite ca formula să invadeze starea precedentă cu 2-4 puncte [2], tot mai rămâne o jumătate de rând alb pentru izolare. Dacă formula are mai multe rânduri, acestea se spaţiază (unitar !) cu interlinii de două până la patru puncte, maxim o jumătate de rând alb.

Conversia blocului de formulă în rânduri echivalente de text de bază este garanţia reg-istrului şi uniformităţii. Se paginează jumătăţi de rânduri dea su pra şi sub formulă, apoi se procedează ca la ilustraţii sau la tabele : se măsoară în puncte înălţimea blocului (diferenţa dintre primul rând de dea supra formulei şi primul rând de text de sub formulă), se calculează numă rul de rânduri echivalente de text, se adaptează la un număr întreg de rânduri prin mărirea sau reducerea albiturilor cu câteva puncte, egal distribuite deasupra şi dedesubt. La fel se procedează cu formulele culese pe mai multe rânduri, cu respectarea albiturii de spaţiere a rândurilor.

Despărţirea unei formule pe două rânduri se face conform regulilor de la culegere (la semnele +, – sau = din afara parantezelor). Formula care încape pe un rând de text nu se desparte, în vederea plasării pe două pagini, chiar dacă nu se respectă alinierea. Formulele cu maxim trei rânduri se paginează compact. Despărţirea unei formule pe două pagini, se face doar dacă are mai mult de trei rânduri, iar pe pagina următoare se trec cel puţin două rânduri [16]. Se evită, pe cât se poate, despărţirea ce are drept efect continuarea unei formule de pe pagină impară pe pară (este admisă paginarea formulei despărţite pe aceeaşi pagină dublă).

Pagina nouă nu poate începe cu o formulă [2], deasupra sa trebuie să fie minim două rânduri de text. La textele chimice şi la lucrările cu multe formule, aceasta rămâne o simplă recomandare.

Importarea formulelor este identică cu a figurilor, în toate programele.

9.5. Paginarea în coloane

În paginarea pe două coloane se aplică regulile de la paginarea pe o singură coloană. Fie-care coloană trebuie considerată pagină separată, fiecare pagină de carte trebuie considerată pagină dublă. Astfel, continuarea textului dintr-o coloană în alta se face ca la trecerea dintr-o pagină în alta, cu interdicţiile de rânduri orfane şi văduve şi cratimă la final de coloană. Apar şi reguli specifice, adaptări ale regulilor generale.

Prima cerinţă este cea de aliniere pe orizontală a rândurilor din coloane vecine, evident că şi din pagini vecine. A doua este de ocupare completă a coloanelor de text, folosirea ob-ligatorie a ultimului rând din format în ambele coloane [1, 2,16]. Paginarea pe trei coloane nu este caracteristică tehnore¬dactării de carte, se foloseşte doar în dicţionarele enciclopedice. Pagina¬rea pe trei sau mai multe coloane se aplică la ziar / revistă.

Pagina iniţială şi finală îşi păstrează caracteristicile. Pe pagina iniţială ambele coloane de text au aceeaşi înălţime, de minim ¾ din înălţimea forma¬tului de text, albiturile rubricii se adaptează la aceasta. Pagina finală are co¬loa¬¬nele egale, de minim 1/5 din înălţimea forma-tului.

Formatul de text este constituit din două (trei) coloane de text şi spaţiul de separare din-

68

tre ele (şanţ, gutter). Înălţimea formatului coloanei este cel al for¬ma¬tului de text. Lăţimea depinde de dimensiunea spaţiului de separare : cca. 12 pt la gutter alb (fără linie de coloană), cca. 6 pt la şanţ cu linie.

Linia de coloană este linia dintre cele două coloane, plasată la mijlocul al¬biturii, pe întreaga înălţime a formatului. Are grosimea de maxim două pun¬cte. Se pune la mijlocul albiturii, sau, mai corect, asimetric, cu două puncte mai puţin în stânga decât în dreapta liniei [2, 3]. Linia de coloană atinge linia de subliniere a colontitlului (fig.7.10b), iar la colontitlu nesubliniat este des-părţită de o albitură cât cea dintre coloane [16].

Folosirea liniei de coloană este desuetă astăzi. Micul câştig, de şase puncte la formatul total, nu este compensat de ruperea paginii, de sacrificarea esteticii. Din această cauză s-a renunţat le ea, în mare măsură, chiar şi în paginarea ziarelor şi revistelor. La periodice se mai foloseşte (ex., ziarele loca¬le americane) dar cu eco¬nomie, se preferă eliminarea sa în favoarea încadrării (parţiale) a materialelor.

Alineatul este determinat de formatul coloanei. Se iau valorile minime.Colontitlul este comun paginii, se paginează pe formatul total de text (fig.7.10b). La

dicţionare se foloseşte colontitlul cu urmărire, purtător de letrine sau cuvinte întregi (v.7.2.5).Paginaţia este o caracteristică de pagină (fig.7.10a) sau de coloană (fig.7.10b). În ultimul

caz, fiecare coloană are coloncifră proprie, paginată lateral în cap. La dicţionar sau lexicon (care au colontitluri cu urmărire) paginaţia coloanelor se plasează la picior lateral.

143 143 144

a b

Fig.7.10. Paginarea pe coloanea fără linie de coloană, fără colontitlu, coloncifră de paginăb cu linie de coloană, cu colontitlu, paginaţie de coloană

Tabelele se paginează intercalat în formatul de coloană. La depăşirea acestuia se paginează îngropat în una din coloane sau „călare”, cu paginarea în continuare a textului coloanelor, în succesiunea stânga sus / stânga jos //tabel // dreapta sus / dreapta jos.

Ilustraţia se paginează ca şi tabelele. Între două ilustraţii succesive se inserează minim trei rânduri de text. Nu se paginează ilustraţie înainte sau după titlu [1]. Pentru paginarea îngropată şi deschisă se respectă regulile specifice şi cele de compoziţie a paginii. Ilustraţiile succesive „călare” pe două sau trei coloane nu se separă prin text. În acest caz, trebuie paginat,

69

pe cât se poate, deschis (în colţ lateral, la cap, la picior).Notele de picior se paginează sub coloana ce conţine semnul de notă. Dacă nota se referă

la titlu, se plasează sub prima coloană. Dacă textul notelor este voluminos (peste ⅓ coloană) se admite repartizarea şi sub coloa¬na următoare, ca şi la paginarea pe o coloană.

toate regulile de machetare a textului se respectă şi la paginarea în coloană, la 2,3 şi mai multe coloane:

• coloanele sunt delimitate una de alta cu spaţiu de 6-24 pt,• trimiterile sunt amplasate în coloana unde este amplasată trimiterea,• tabelele şi concluziile nu taie textul; textul fiecărei coloane trece peste tabele.

9.6. Compunerea indicatorilor

Indicatorii sunt necesari pentru majoritatea ghidurilor (îndreptar) şi ediţiilor de carte pentru şcoli. Sunt 2 tipuri de indicatori:

• cel mai simplu – alfabetic, reperezintă o enumerare a terminilor de bază a cărţii, nu-melor şi denumirilor,

• indicatorul de lucruri, obiecte – este o enumerare alfabetică a temelor, de asemenea şi denumirilor numelor proprii cu numerele paginilor unde se află.

Elementele indicatorului sunt:• tema – punctul la care se referă,• trimiterea – locul în textul cărţii.Cerinţe impuse la oformarea indicatorilor:• temele în indicatorul de nume se culeg se culeg într-o coloană în ordine alfabetică nu

numai după prima literă, dar şi după restul,• grupa temelor, începute cu o literă, sunt delimitate de restul grupei cu aceea că se încep

cu următoarea literă a alfabetului printr-un spaţiu; se evidenţiază prima literă (bold) sau prima literă se pune ca titlu,

• între temă şi prima intrare a trimiterii se pune virgulă; tema în indicator care are un nivel mai jos decît tema precedentă a cuibului tematic este mutată la dreapta cu un alineat (отступ).

9.7. Compunerea cuprinsului

Cuprinsul poate fi socotit ca o listă din tiltluri, avînd acelaşi atribut de formatare. Există şi cuprinsuri speciale, ca de exemplu lista ilustraţiilor.

Compunerea cuprinsului se face în 3 etape:1. atribirea abzaţelor introduse în cuprins,2. strîngerea elementelor cuprinsului,3. controlul paginilor, setarea stilurilor abzaţului, eliminarea elementelor de prisos, şi

70

altele.Cerinţe impuse la oformarea cuprinsului:• titlurile în cuprins trebuie să corespundă titlurlor din text; nu se permite prescurtarea,• în cuprins, de regulă, sunt incluse toate titlurile ediţiei,• în cuprins trebuie să fie aceiaşi ordine ca şi în text; se permite evidenţierea cu diverse

popice şi diverse şrifturi a titlurilor de diferite nivele,• toate titlurile în cuprins se încep cu majusculă fără punct la sfîrşit; ultimul cuvînt a

fiecărui titlu se uneşte prin puncte cu numărul paginii ce-i corespunde din coloana din dreapta.

10. MACHETAREA EDIŢIILOR DE REVISTĂ

10.1. Genurile revistelor și formatele standard pentru reviste

Revista reprezintă o ediție periodică ce conține diverse articole sau referate pe diverse teme, cum ar fi teme politice, ştiințifice şi alte întrebări, ediții literar artistice care au un stil permanent.

Conform standardului GOST 7.60-90 sunt următoarele tipuri de reviste:• Reviste cultural politeice. Reviste ce conțin articole şi materiale de tematică politică

actuală, predestinată pentru majoritatea cititorilor.• Reviste ştiințifice. Reviste ce conțin articole şi materiale cu caracter teoretic predesti-

nate pentru lucrători ştiințific şi ingineri-tehnici.• Reviste ştiințifice populare. Revistă ce conține articole despre diverse ştiințe, despre

cercetări practice şi teoretice în diverse sfere ale ştiinței şi culturii predestinate pentru mărirea cunoştințelor (pentru copii).

• Reviste practico-productive. Reviste ce conțin articole şi materiale despre tehnologie, organizarea întreprinderii sau lucrului practic. Sunt predestinate pentru lucrătorii anumitor sfere.

• Reviste populare (ilustrative) . Revistă ce conține articole şi materiale pe întrebări cul-turale, sportive, de uz casnic şi sunt predestinate unui cerc mare de cititori.

• Reviste literar-artistice. Reviste ce conțin opere literar-artistice, de asemenea articole şi materiale critice şi publicație.

• Reviste cu referate (рефератный). Ediție periodică cu referate (recenzii).Formatul ediţiilor de revistă este marcat de mărimea colilor pentru imprimare în centi-

metri sau în părţi de coală. Formatul revistei după tăiere este marcat în milimetri.Formatul paginii de zaţ, mărimea cîmpurilor în revistă se stabileşte de organizaţia ce

produce această revistă în dependenţă de tipul şi predestinaţia revistei, formatul ei, caracterul şi mărimea materialului demonstrativ, de cerinţele compoziţionale şi de asemenea de tehno-logia aleasă de fixare.

De obicei în reviste pagina de zaţ se împarte în cîteva coloane şi se setează spaţiul dintre coloane, iar lăţimea se calculează prin următoarea formulă:

b = [B – 0.35m(n-1)]/nunde: B – lăţimea paginii de zaţ (în mm), b – lăţimea coloanei (în mm), m – lăţimea spaţiului dintre coloane (în puncte), n – numărul coloanelor, n-1 – numărul spaţiilor.

72

Revistele reprezinta o subcategorie a publicatiilor mediatice informative al caror specific consta în aria tematica pe care o abordeaza, care e întotdeauna mai restrânsa decât cea a coti-dienelor (fie ele ziare sau tabloide).

Revistele sunt publicatii specializate în anumite domenii: cultura, politica, moda, divert-isment, tehnica, stiinta, arta, teatru etc. Tot în categoria revistelor intra si acele publicatii a caror tematica este actualitatea, dar în care predomina ana lizele si comentariile celor mai importante evenimente din intervalul dintre aparitii. Foarte adesea, revistele tin sa marcheze foarte pregnant tematica pe care o abordeaza, producând asa-zisele „dosare tematice“ pentru fiecare aparitie. Mai frecvent decât în cazul ziarelor si tabloidelor, revistele de format mare sunt structurare pe fascicole tematice, în functie de domeniul sau de specializarea publicatiei espective. Frecventa de aparitie a revistelor este saptamânala, lunara, trimestriala etc.

Aspectul grafic al revistelor este strâns legat de nivelul de dezvoltare al tehnologiei tipo-grafice si a celei de prelucrare a imaginii, deoarece revistele (în special cele de format A4) sunt rezultatul unei anumite nevoi de consum imaginal al receptorilor. Conceptul editorial al revistelor combina anumitetendinte de prelucrare a imaginilor cu tendinte sociale si de cul-turale. Revistele ealizeaza un echilibru si o armonie între limbajul textuale si limbajul imag-istic.

Buletinele sunt publicatii mediatice informative al specific este dat de evenimentul sau ocazia cu care apar, de regula este fie aniversativ, fie stiintific au de alta natura. Frecventa bu-letinelor este aleatoare, cu exceptia analelor, care au o frecventa de aparitie anuala.

Publicaţiile periodice pot fi clasificate utilizînd mai multe criterii: 1. În funcţie de periodicitate, putem avea: • publicaţii care apar la intervale fixe; zilnic, în una sau două ediţii (cotidianele),

săptămînal (hebdomadare), bilunar, lunar, trimestrial, semestrial, anual; • publicaţii periodice care nu sînt editate la intervale fixe. În funcţie de conţinut distingem

publicaţii de informaţie, opinie, de senzaţie, ilustrate, de inimă, de modă, recreative etc. 2. În funcţie de editor, avem publicaţii independente, guvernamentale, de partid

sau ale unor organizaţii; 3. În funcţie de tiraj, distingem între publicaţiile cu tiraje mari (în general peste

100 000 de exemplare) şi cele cu tiraje mici destinate fie unor elite, fie unor categorii profe-sionale ori minorităţi culturale, etnice etc.

4. În funcţie de destinatar, publicaţiile se pot adresa publicului larg, femeilor, tin-erilor, copiilor, unor diverse categorii de specialişti etc.

5. În funcţie de sistemul de difuzare, distingem între publicaţia internaţională, cea naţionala şi cea locală.

6. În fine, mai putem clasifica publicaţia în două categorii, mari: publicaţii care sînt cumpărate de cititori şi publicaţii gratuite.

Sortimentul ediţiilor periodice (reviste):1. reviste de informare politică şi generală2. reviste economice

73

3. reviste feminine4. reviste pentru copii si adolescenti- reviste ilustrate sau de benzi desenate si re-

vistele cu tematica muzicala, sportiva, cinematografica, adresata in deosebi adolescentilor.5. revista confesională- abordează, din perspectiva religioasă, subiecte legate de

viată spirituala sau de alte aspecte ale existentei cotidiene.6. reviste de divertisment- presa sportiva, presa de vulgarizare stiintific; presa de

hobby: filaterie, pescuit, crescut animale; presa de arta, de informare in legatura cu noutatile cinematografice, de radio sau de televiziune, etc.

Caracteristicile publicaţiilor periodiceContinuitatea - este criteriul prim de definire a periodicelor.Intenţia de aparitie pentru o perioada nedefinită de timp trebuie clar exprimată la prima

aparitie, pentru a putea distinge un serial de o monografie.Numerotarea - reprezinta numarul si/sau indicatiile cronologice ale unui periodic.Documentul poate avea numere si indicatii cronologice;sau numere; sau doar indicatii

cronologice; sau mentiune de serie noua.Variantele de titlu - Titlul unui periodic poate avea variante aparute pe acelasi document

(titlul de pe coperta, titlul de pe frontispiciu, colontitlu) sau poate suporta modificari minore în cursul existentei acestuia.

Schimbarile - Periodicele se caracterizeaza prin instabilitatea lor. Foarte multe din el-ementele bibliografice se pot schimba în decursul existentei unui serial.

Alte schimbari:- un periodic poate fi continuat de un alt periodic;- poate fuziona cu unul sau mai multe periodice;- se poate diviza în unul sau mai multe periodice;- se poate separa sau poate fi absorbit de un alt periodic.De asemenea, un periodic poate reveni la titlul sau original dupa ce o perioada de timp a

aparut sub un alt titlu.Pentru ca o publicatie sa fie considerate semnificativa, ea trebuie sa aiba impact,măsurat prin numarul ei de citări în literature internationala.Criteriile calitative si cantitative care stau la baza selectiei revistelor sunt:- calitatea editoriala,- calitatea grafica,- calitatea stiintifica,- diversitatea internationala a autorilor,- citarea adecvata a altor autori.

Modele şi formate

Standard• De regulă format A4• Cele mai multe publicaţii folosesc acest model

74

• Comunică imediat ce este• Se potriveşte cu mărimile standard ale reclamelor

Digest• De regulă de format A5• Mic şi uşor de purtat• Degajă un sentiment de prietenie şi intimitate

Tabloid• De regulă are dimensiunile de 30 x 24 cm.• Tipărit de regulă pe hârtie care este un pic mai bună decât hârtia de ziar dar nu la fel de

bună ca şi hârtia standard a majorităţii revistelor.• De regulă este tipărită în una sau două culori, pentru că policromia (tiparul în patru

culori) este de slabă calitate pe acest tip de hârtie.• Degajă un sentiment de vitalitate şi de actualitate

Newsletter (buletin informativ)• Dimensiunea aproximativ A4, deşi poate varia.• Costurile de producţie şi expediere sunt mici (fiindcă are mai puţine pagini)• De cele mai multe ori nu sunt necesare cheltuieli de legare• Este o soluţie practică pentru publicaţiile mici

10.2. Varietatățile paginării revistelor

După componenţa elemntelor principale, ce determină particularităţile machetării, toate tipurile de reviste pot fi divizate pe grupe:

Reviste textuale „groase”. Elementele principale coincid cu ediţiile de carte. Colile de tipar ce formează caietele, complecsul cu titluri, colontitlurile, paginile textuale şi aşa mai de-parte nu diferă de ediţiile de carte. În timpul machetării a acestor tipuri de reviste se pot folosi de regulile machetării ediţiilor de carte.

Reviste literar artistice. O caracteristică specifică este prezenţa operelor dramatice şi a versurilor, la machetarea cărora trebuie respectate anumite reguli tehnice.

Reviste ştiinţifice. În ele se folosesc formule matematice şi chimice, tabele şi concluzii, diagrame, la machetarea cărora este necesară respectarea anumitor reguli.

Reviste „subţiri” (cu volum mic, de format mare). După imprimare reprezintă un caiet deţinut cu o copertă. Titlul în ediţiile subţiri în majoritatea cazurilor este reprezantat ca o căciulă deasupra textului de pe prima pagină. Colontitlurile cel mai des nu se folosesc în aceste tipuri de reviste. Dacă formatul e mare atunci paginile se machetează în cîteva coloane, unde trebuie respectate regulile de machetare în coloane.

O grupă aparte a revistelor reprezintă ediţiile ilustrative, în care partea materialului il-ustrativ reprezintă 70 sau mai multe procente. La această grupă aparţin nu numai revistele

75

ilustrative populare, dar şi reviste ştiinţifico populare şi chiar reviste din domeniul diverselor tehnologii. Un rol enorm în aceste ediţii îl are împreunarea textului şi a graficii, machetarea cu ajutorul sloiurilor şi a altor metode al designului grafic.

Revistele ilustrative multicolore cu volumul de la 48 pînă la 96 pagini se diferenţiază de ediţiile de carte prin numărul enorm de ilustraţii şi metode nestandarde de machetare. Dacă cărţile au o structură anumită, atunci revistelor ilustrative li sunt caracteristice o compoziţie mai liberă. Ilustraţiile în cărţi şi ziare au un rol de supunere la materialul textual, iar în reviste-le ilustrative textul şi imaginea apar ca parteneri cu aceleaşi drepturi. În legătură cu aceasta cea mai potrivită metode de machetare a acestor tipuri de reviste este machetarea obiectiv orentativă (объектно-ориентированного).

Metoda machetării fundamentată în folosirea obiectelor grafice (ramelor), fiind re-ceptorii informaţiei textuale, grafice sau concomitent textuale şi grafice poartă denumirea machetării obiectiv (объектно-ориентированного) orentative. Trebuie de diferenţiat obiect (ramă grafică, freim) şi conţinutul lui (text, imagine sau linie curbă).

Procedeele de paginare a revistelor si buletinelor nu difera mult de cea a ziarelor. Pag-inilor A3 li se aplica cel mai adesea procedeul de paginare în modul sau în rama, ambele func-tionând foarte bine, mai ales pentru faptul ca numarul materialelor de pe o pagina este mult mai redus decât în cazul ziarelor.

Pentru revistele în format mic (A4, A5) procedeul paginarii în scara este foarte potrivit, dar fiind faptul ca articolele si materialele jurnalistice publicate în acestea se întind pe mai multe pagini.

Se vorbeste totusi si de o paginare specifica revistelor1. Ea este determinata de necesi-tatea de a grada distributia continutul jurnalistic al acestora, având în vedere faptul ca revistele acopera o arie tematica mai restrânsa decât cotidienele.

Paginarea caleidoscopicaAcest model al paginarii este unul foarte simplu, în care toate materialele tipografice

sunt tratate ca având aceeasi importanta în raport cu domeniul sau tematica pe care o acopera revista. Nu exista articole de importanta pentru aparitia respectiva sau materiale care trebuie sa fie scoase în evidenta.

Prin urmare, toate paginile vor fi distribuite relativ egal cu materiale jurnalistice de aceeasi importanta.

Astfel de publicatii sunt magazinele multitematice, dar fara pretentii sau fara posibili-tatea de a trata izolat si ritmic subiecte sau teme de interes pentru cititori. În aceste conditii ele se prezinta ca niste colectii aproape neordonate de informatii, sub forma articolelor, a caror plasare pe pagina nu are prea mare importanta, fie din cauza timpului ca informatiile sunt pe-rimate, sau foarte generale. Astfel de publicatii nu prezinta un interes deosebit si nici nu sunt apreciat prea mult de catre cititori.

Ideea egalitatii de tratamentului jurnalistic poate totusi sa se învecineze cu cea a trata-mentului democratic si al egalitatii de sansa acordata unor continuturi publicate. Asa se face

76

ca, nu de putine ori, unele buletine stiintifice sau reviste de stricta specialitate sunt editate dupa un astfel de concept editorial, pentru a trata identic toate materialele si pentru a lasa cititorii sa le judece importanta.

Paginarea dupa curba interesului maximPotrivita acestui model de paginare, numit si convex, distributia continutului se face

gradat, astfel încât cele mai importante materiale jurnalistice sa se gaseasca la mijlocul pub-licatiei, iar la începutul si la sfârsitul acesteia sa îsi gaseasca locul materialele mai putin im-portante. Modelul este potrivit pentru revistele care grupeaza materialele importante pe o anumita tematica si constituie cu acestea un dosar pentru fiecare aparitie. Tema centrala a aparitiei o va reprezenta tema dosarului si în jurul ei se vor grupa si se vor selecta si celelalte materiale jurnalistice. Publicatiile care adopta acest concept editorial, se deschid cu o sectiune initiala, urmata de o ectiune generala (care poate cuprinde rubric permanente sau alternative), dupa care sunt paginile rezervate dosarului tematic, iar partea finala va cuprinde o sectiune speciala (care poate fi structurata pe diverse rubrici)si se încheie cu o sectiune finala, sectiune care poate constitui o contrapondere a temei centrale.

Modelul este folosit atât de revistele paginate în format A3 cit si de revistele paginate în format A4.

Structura aceasta nu este conditionata decât de existenta unui program tematic pent-ru dosarul fiecarui numar. Ea permite plasarea si gasirea rapida a informatiilor si analizelor curente, precum si folosirea dosarului tematic ca o sectiune de studiu. În acest fel se realizeaza si un echilibru între exigentele jurnalistice si cele ale genului cultural, stiintific sau de alt do-meniu ale publicatiei.

Paginarea în fascicolePaginarea în fascicole permite gruparea informatiilor din domeniile diferite de interes

pe care le abordeaza revista, în sectiuni separate si independente. Revistele care abordeaza o astfel de paginare se arata interesate de un numar relativ redus de domenii (cinci, sase, sapte) în comparatie cu revistele de tip magazin, amintite la paginarea caleidoscopica. Fiecare secti-une este tratata separat, ca prezentând o unitate jurnalistica distincta, ceea ce le uneste fiind conceptul grafic, care nu difera decât în anumite nuantari fata de conceptul editorial de baza. Acest tip de paginare ofera simultan si claritate si varietate. Fiecare sectiune va avea un articol de fond specific (un minidosar chiar), un numar par de pagini, dar nu este obligatoriu sa aiba si un numar egal de pagini între sectiuni.

Modelul este întâlnit la publicatiile cu pretentii medii, multitematice, care cauta sa satis-faca la un nivel destul de ridicat interesele unei game mai largi de cititori.

10.3. Planificarea și structura revistei

Fiecare concept editorial urmareste sa creeze o imagine specifica pentru publicatia re-

77

spectiva. În afara de numarul de coloane, de tipul de paginare, de formatul adoptat pentru pagini, si alte elemente concureaza la stabilirea unui profil editorial specific si individual pen-tru o publicatie.

MACHETAREA PRIMEI PAGINI A REVISTELOR– prima pagina a revistelor îndeplineste aceleasi functii ca ale oricarei publicatii, fiind

destinata asigurarii identificarii si recunoasterii publicatiei respective;– numele publicatiei este tehnoredactat în conformitate cu specificatiile conceptului re-

dactional si grafic, fiind plasat în partea superioara a paginii, unde ocupa o suprafata echiva-lenta cu 1/8 din suprafata paginii;

– în spatiul rezervat numelui publicatiei vor aparea: numarul aparitiei, seria, editia, anul de aparitie, data de aparitie, pretul, anul fondarii si o expresie de caracterizare generala a pub-licatiei (mai ales daca numele publicatiei nu face prin el însusi referire la domeniul acoperit de publicatia respectiva); aceste elemente sunt fixe, particularitatile lor fiind stabilite prin con-ceptual redactional si grafic; secretariatul de redactie si corectura urmaresc modificarea date-lor variabile din aceasta sectiune;

– spre deosebire de cotidiene, prima pagina a revistelor este ocupata pe toata suprafata oglinzii paginii de o imagine mare, sugestiva pentru continutul jurnalistic al numarului re-spectiv, indiferent daca e vorba despre reviste în format tabloid sau despre reviste în format A4; prin aceasta caracteristica a primei pagini a revistelor se încearca apropierea de ideea de coperta;

– pe prima pagina a revistelor se plaseaza un „cover story“, care ilustreaza fie tema dos-arului editiei, fie tema centrala a articolelor si materialelor publicate în numarul respectiv (de regula grupate în jurul unei eveniment major petrecut în perioada dintre aparitii, fie materi-alul de rezistenta al numarului respectiv;

– chiar daca functioneaza ca o coperta, pe prima pagina a revistelor mai poate fi plasat sumarul restrâns al publicatiei, cu titluri si indicatie de pagina;

– în cazul în care revista este conceputa pe fascicole, fiecare fascicul va avea prima pagina machetata dupa regulile impuse prin conc eptul tipografic; dar fiecare prima pagina va purta marca pozitiei sale si a tematicii fascicolului;

În machetarea revistelor, ultima pagina nu mai este rezervata imaginii, ci este o pagina obisnuita. Materialele jurnalistice din aceasta pagina sustin sugestiile imagistice din pagina de titlu. Pentru a reusi o imagine eleganta si de o oarecare constanta a ultimei pagini, aceasta este conceputa în rubrici.

Regulile de machetare prezentate pentru celelalte pagini sunt valabile si în cazul acesteia. Machetarea copertelor

Copertele sunt specifice revistelor brosate (format A4 sau mai mic) si buletinelor. Structu-ra lor este stabilita prin conceptul redactional si grafic.

În cazul revistelor, în afara numelui publicatiei, prima coperta prezinta întotdeauna o „cover story“. Imaginea de pe prima coperta este în consonanta cu tema principala sau cu dosarul tematic al publicatiei. Este întotdeauna o imagine color. Pe prima coperta mai pot fi plasate câteva titluri (fara indicatie de pagina) care completeaza tema principala sau care sunt

78

complementare acesteia. Coperta a doua este rezervata, de regula, sumarului publicatiei sau chiar unui sponsor important, caz în care va fi ocupata de publicitate. Coperta a treia poate contine publicitate sau poate anunta tematica numarului viitor. Ultima pagina este rezervata fie publicitatii.

Buletinele si anuarele au o structura grafica mult simplificata. Pe prima coperta este nu-mele publicatiei si o vinieta sau altfel de ilustratie grafica. Copertele interioare si coperta a patra pot fi albe sau pot prezenta publicitate. Unele buletine publica un sumar tematic pe prima sau pe ultima pagina.

Titrarea publicatieiNumele publicatiei apare întotdeauna pe prima pagina sau pe prima coperta si ocupa, de

regula, a 8-a parte din oglinda paginii. Daca numele publicatiei implica si alte elemente gra-fice, cu care acesta face corp comun într-o imagine, si aceasta forma grafica va ocupa aceeasi suprafata din oglinda paginii. Aceasta suprafata poate acoperi toate coloanele paginii, numai coloanele centrale sau poate fi plasata excentric. Caracterul literelor numelui publicatiei este acelasi pentru fiecare editie, fiind un element fixal conceptului redactional si grafic. El poate fi tiparit cu un caracter de litera diferit de restul caracterelor folosite în publicatie, mai ales atunci când reproduce caracterul traditional, pe care l-a avut la prima aparitie publicatia, daca e vorba despre o publicatie de traditie. Culoarea în care este tiparit este foarte importanta, deoarece aceasta va fi culoarea dominanta si specifica a publicatiei. Ea se va regasi în celelalte elemente grafice care compun conceptul redactional si grafic.

Daca se specifica în conceptul redactional si grafic, se poate admite o modificare a pozitiei numelui publicatiei de la o aparitie la alta, dar fara ca acesta sa coboare mai jos de patrimea superioara a paginii, astfel încât la plierea în patru sau la plierea în doua a ziarului, respectiv a tabloidului, acesta sa fie plasat pe partea ramasa vizibila. Aceasta variatie este permisa atunci când deasupra numelui publicatiei se rezerva spatiu pentru cele mai importante informatii ale zilei si când spatiul astfel rezervat ar fi insuficient pentru redarea lor. Variatia în pozitie a numelui publicatiei trebuie sa fie redusa, pentru ca el este primul element de identitate si re-cunoastere pe care îl cauta cititorul înainte de a cumpara sau de a citi publicatia.

Titrarea paginilor si fascicolelorÎn structura unei publicatii cotidiene vor fi incluse întotdeauna pagini de actualitate, de

politica, de învatamânt, sociale, de sanatate, de sport, economice, de sport sau fascicule pe aceste domenii sa pe domeniile tematice distincte pe care le abordeaza o revista de specialitate. Titlurile de pagina sunt plasate în colon titlu si redau tematica cuprinsa în pagina sau fascicola respectiva. Pentru domeniile respective pot fi concepute si tiparite vignete care sa sugereze, o data în plus, continutul paginii sau fascicolului. În cazul fascicolelor, se recurge si la ampren-tarea paginilor acestora cu o linie de colontitlu de culoare distincta pentru fiecare fascicul în parte. Daca este vorba doar de pagini distincte, aceste nu se marcheaza prin alternare coloris-tica, ci pastreaza macheta coloristica a paginii.

Semnatura articolelorSemnatura articolelor reprezinta un alt element fix al conceptului redactional si grafic.

79

Toate articolele din paginile publicatiilor, cu exceptia celor publicitare, trebuie sa fie semnate. Semnatura jurnalistica este reprezentata prin redarea numelui autorului sau prin redarea ini-tialelor acestuia. Numele întreg însoteste articolele de mai mare întindere, asumate nemijlocit de catre autor, iar initialele apar în cazul semnarii unor materiale jurnalistice de mai mica întindere sau în situatia în care jurnalistul a prelucrat doar informatii de presa primite pe alte filiere. Semnatura poate fi însotita si de alte semne grafice sau de mici vignete. Locul ampla-sarii ei este fie la sfârsitul corpului de text, fie la începutul acestuia. În cazul editorialelor sau al rubricilor de mare succes, numele poate fi plasat chiar înaintea titlului.

Culoarea dominanta si alte culoriCuloarea dominanta este data, de regula, de culoarea în care este tiparit titlul publicatiei,

sau cliseul negativ al acestuia. Ea se va regasi în culorile ce se aplica liniilor de delimitare a marinii superioare si/sau inferioare a oglinzii pagini, în culorile liniilor casetelor de text sau a cliseelor negative folosite în interiorul paginilor.

Culorile suplimentare, care reprezinta nuante sau variatii de intensitate în raport cu culoarea dominanta. Acesta au rolul de a sugera o anumita ierarhie a importantei sau a relati-ilor de dependent dintre elementele jurnalistice pe care le marcheaza. Culorile complemen-tare, care reprezinta culori diferite si distincte de culoarea dominanta, au rolul de a marca fie subiecte cu specific aparte, pe care astfel le accentueaza si le pun în evidenta, fie de a marca tematica unui fascicul din structura publicatiei, fie paginile care compun un dosar, daca e vor-ba despre o revista.

Rubricile permanente pot fi si ele semnalate prin marcarea cu o anumita culoare, fie a titlului, fie a chenarului, fie a cliseului negativ ala titlului, fie al fundalului corpului de text.

Vignete, casete, ornamenteAstfel de elemente grafice sunt folosite adesea pentru a individualiza publicatiile. Ele

decurg din principiile estetice angajate si din cele de utilitate. Sunt astfel concepute încât sa aiba putere mare de sugestie, sa fie în armonie cu textele pe care le însotesc si cu stilul adoptat de publicatie. Pot fi specifice pentru fiecare pagina sau rubrica, ori pentru întreaga publicatie.

Conceptia grafica a copertelor reprezinta un proces specific revistelor, prin care ele se individualizeaza si sunt identificate de catre cititori. Totalitatea elementelor editoriale si tipo-grafice care structureaza conceptul unei publicatii sunt doar elementele de referinta în re-alizarea unei publicatii. Dar pentru machetarea unei aparitii e nevoie de combinarea lor, de asigurarea relatiilor de armonia si de respectarea unor reguli determinate în mod practic si nu în ultimul rând de inventivitate si imaginatie.

Revistele ilustrative contemporane se caracterizează prin prezenţa diverselor stiluri de oformare ce depinde de cerinţele pieţei şi de gusturile cititorilor. Doi factori principali determină stilul revistei: interesul din partea cititorilor şi comoditatea maximală în timpul citirii. Pentru a activiza aceşti factori este necesar de a forma un scenariu al revistei.

În calitate de exemplu se aduce scenariul ipotetic al revistei ilustrative.• Pe copertă trebuie menţinut aspectul grafic cunoscut deja. Aici trebuie să domine log-

otipul transformat în imagine. Datele de ieşire se compun împreună cu logotipul re-

80

vistei. Numărul paginii se culege cu mărimea de 24-48 puncte.• Cuprinsul în afară de rubricile principale ale revistei şi denumirea articolelor, trebuie

să conţină o adnotaţie a articolelor care descriu cuprinsul lor. O parte din pagina verso se lasă pentru anunţuri interesante în prezenţa imaginilor. Pe primul verso se plasează datele de ieşire a revistei , ce conţin numele ediţiei, учредитель, familia şi iniţialele redactorului principal, numărul revistei şi data de ieşire în vănzare, indexul, tirajul, preţul, adresa redacţiei, tipografia.

• După cuprins urmează versoul Saptămîna trecută. Aici se folosesc ilustraţii nu prea mari cu fragmente de text de format mic, care dau informaţia despre evenimentele săptămînii.

◊ Subiectul săptămînii, se plasează pe următorul versou şi se aseamănă cu versoul precedent: o imagine mare, un titlu mare, formatul larg de culeger.

◊ Reportajul special – materialul culminant al numărului cu ilustraţii pe toată pa-gina, cu un titlu individual.

◊ Blocul tematic, constă din cîteva publicaţii, se diferenţiază prin prezenţa iniţialelor şi titlului cu popice mare.

◊ Blocul de încheiere – rezumat. El este cules de format mic, minimum ilustraţii şi cu un fon după tăietură.

Oformarea stilistică a revistei ilustrative

Particularitatea formatării textului:Oformarea textului se recomandă de făcut cu folosirea a două garnituri, dar cu folosirea

unui asortiment mare de forme (начертаний). Textul de bază şi articolele speciale pot fi culese cu diverse garnituri. Iar popicele este ales în conformitate de tipul revistei luînd în consideraţie recomandările GOST-ului.

La machetarea revistelor de regulă se foloseşte de regulă formatul în trei coloane. Dacă machetul revistei conţine o mulţime de elemente (grafică, ilustraţii, articole), atunci trebuie de divizat în patru coloane.

O metodă de evidenţiere a începutului articolului este folosirea буквица, care trebuie să fie „bold”.

Titlul, sub titlu şi numele autorului trebuie să aibă legătură. Ele pot fi culese cu cursiv, ceea ce permite unirea acestor elemente şi în acelaşi timp delimitarea de text.

Citatele sau notiţele pot fi evidenţiate cu ajutorul unui fon, margina căruia este despărţită de textul principal printr-un spaţiu de 2-3 rînduri.

La sfîrşitul articolului se recomandă de plasat un semn special sau logotip.Particularităţile oformării paginilor ilustrative:în acelaşi rînd cu textul, componentul principal al revistei ilustrative este şi ilustraţia,

care transmite informaţia principală cu ajutorul unor forme şi metode speciale. Textul cu ase-menea imagini are o funcţie ajutătoare. Deseori imaginea şi textul se plasează pe sloiuri difer-

81

ite. Aceasta uşurează lucrul.O caracteristică importantă a paginii cu ilustraşie este procentul suprafeţei ocupate de

imagine. În revistele ilustrative el este de la 30 la 70%. Deseori se foloseşte amplasarea imag-inilor la tăietură.

La amplasarea textului pe un fon colorat sau pe o imagine multicoloră există 2 posibilităţi: imprimarea cu cerneală neagră pe fon deschis şi выворотка şriftului pe fon închis. La densităţile optice ale fonului şi textului se impun cerinţe speciale.

10.6. Metodele prezentării grafice

Reţeaua (plasa) modulară elastică permite setarea unui număr divers de coloane, de aemenea coloane de diverse lăţimi pentru diverse articole. Plasa elastică se alcătuieşte pe baza plasei standard. Amestecînd plasele cu 2, 3 sau 4 coloane machetatorul are posibilitatea de a delimita uşor diverse elemente.

Crearea numărării rîndurilor pe cîmp, permite machetatorului şi corectorului să deter-mine numărul rîndurilor din text, a rîndurilor deasupra şi dedesubtul textului. În legătură cu această numeraţie în zona de lucru apar linii de direcţionare, ce uşurează lucrul machetatoru-lui.

Pagina складывающаяся poate cuprinde, de exemplu, pagina de zaţ stîngă şi 2 pagini drepte, aşezate pe aceiaşi coală de hîrtie. Coala imprimată se fălţuieşt edupă liniile de delimi-tare. În timpul machetării trebuie de luat în consideraţie că paginile drepte, în acest caz, tre-buie să fie puţin mai înguste ca celelalte (aproximativ cu 8 mm).

82

11. MACHETAREA EDIŢIILOR DE ZIAR

11.1. Genurile edițiilor de ziar

Ediţia de ziar de diverse tipuri reprezintă o ediţie în coli (foi) în formă unei sau mai multe coli de imprimare adaptată de editură la specificul acestei ediţii periodice. GOST 7.60-90 „Ediţie. Tipurile principale. Termeni şi precizare.” determină următoarele tipuri de ziare:

• Ziare politice. După locul de emitire şi repartizare se diferenţiază: republicane, region-ale, raionale, ziare de tiraj mare.

• Ziare specializate. După interesul cititorilor se diferenţiază: profesionale, literare, de reclamă şi altele.

Mărimile (formatele) ziarelor trebuie să corespundă GOST 9254-77 „Ziare. Mărimi” însă caracteristicile de format a maşinilor contemporane se pot diferenţia de formatele standard din cauza lăţimii ruloului şi lungimii tăierii colii. În aceste cazuri se permite schimbarea for-matului ziarului.

Mărimea paginilor de imprimare (печатных полос) se determină de mărimile paginilor şi de marginile cîmpurilor setate (vezi tabelul 1). În practică cîmpurile de obicei se micşorează de editori pentru mărirea suprafeţei de imprimare.

Cantitatea şi lăţimea coloanelor depinde de formatul întrebuinţat şi de lăţimea spaţiilor dintre coloane (vezi tabelul 2). Formatele de bază a coloanelor, întrebuinţate la machetarea zi-arelor, sunt încadrate în chenare. Pentru separarea unor articole aparte pot fi folosite coloane de lăţime dublă sau de una şi jumătate. Materialele suplimentare (programa TV, anunţuri, datele de ieşire şi altele) se machetează în coloane de format mai mic. În orice caz lăţimea comună a paginii de zaţ trebuie să fie constantă, ca de exemplu:

7 coloane cu lăţimea de 51,2mm 51,2*7 + 4,6*6 = 386mm1 coloană cu lăţime dublă şi 6 coloane obişnuite

107 + 51,2*6 + 4,6*5 = 386mm

9 coloane de format redus 39,6mm 39,6*9 + 3,7*8 = 286mm

Tabelul 1Mărimea paginilor şi paginilor de zaţ

Indicarea formatului A2 A3 A4

Mărimea paginii, mmMarginea cîmpurilor, mmde susde josstîngadreaptaMărimea paginii de zaţ, mmNumărul rîndurilor

420x594

27271420

386x540180

297x420

20161420

260x386115

210x297

15151010

190x26790

83

Tabelul 2Formatele coloanelor

Numărul coloanelor

A2 A3 A4Spaţiul,

puncte (mm) Lăţimea, mm Spaţiul, puncte (mm) Lăţimea, mm Spaţiul,

puncte (mm) Lăţimea, mm

1098765432

10 (3,51)11 (3,69)12 (4,23)13 (4,56)15 (5,23)17 (5,97)18 (6,32)

35404551607292

11 (3,69)12 (4,23)13 (4,56)14 (4,91)15 (5,26)

3440486183

12 (4,23)14 (4,91)18 (6,32)

446092

Observaţie: de regulă, cu cît e mai lată coloana, cu atît mai mult se setează spaţiul. La setarea cîmpurilor paginii de zaţ, numărul coloanelor şi lăţimea spaţiului dintre coloane – lăţimea coloanelor se setează automat.

11.3. Părțile componente ale unei ediții de ziar

Foaia de titlu trebuie să fie oformată în forma unui obiect permanent cu posibilitatea schimbării datelor curente – data şi numărul.

Prima pagină de zaţ trebuie să conţină denumirea ziarului (logotipul) şi următoarea informaţie de ieşire (datele de ieşire):

• Titlul.◊ Datele de sub titlu (подзаголовочные):◊ numele ediţiei (organizaţia ce răspunde de ediţie),◊ informaţie despre publicaţia periodică,◊ anul, luna sau data înfiinţării,◊ informaţie despre ediţii paralele în alte limbi şi anexe.◊ Numeraţia: numărul curent (de la începutul anului calendaristic), în paranteze

rotunde se permite de introdus numărul global (brut) (din timpul înfiinţării ziaru-lui).

◊ Data de ieşire (ziua săptămînii, data, luna, anul).◊ Informaţie despre redactori şi/sau grupul de redactori.

• Datele de ieşire includ:◊ Numărul licenziei la activitatea editorială şi data de eliberare a ei (adeverinţa de

înregistrare).◊ Volumul ediţiei în coli de tipar, aduse la formatul a două pagini de zaţ de revistă

de format A2.◊ Tirajul.◊ Adresa poştală completă şi telefonul redacţiei.◊ Numărul comenzii întreprinderii poligrafice.

84

◊ Denumirea şi datele poştale complete a întreprinderii poligrafice.◊ Datele de ieşire se amplasează, de regulă, în partea de jos a ultimii pagini de zaţ a

ziarului.• Colontitlul trebuie să conţină datele titlului paginii:

◊ Denumirea ziarului.◊ Data ieşirii numărului curent.◊ Numărul de ordine a paginii de zaţ.◊ Colontitlul este un obiect permanent şi se amplasează pe paginile de zaţ de

dinăuntrul ziarului.În componenţa paginii de ziar, în afară de obiectele permanente, intră următoarele el-

emente structurale:• Date referitoare la titlu.• Coloană (колонка) – partea verticală a paginii de zaţ, delimitată de partea rămasă prin

spaţiul dintre coloane şi/sau cu o linie.• Abzaţ – o parte componentă, neînsemnată, a textului marcată cu un alineat (отступ) la

începutul primului rînd sau numai cu un spaţiu de sfîrşit.• Sfîrşitul – locul de pe pagina de zaţ sau coloană, în care se termină articolul sau

însemnarea, delimitată de alt material cu un spaţiu, linie sau element grafic.• Ilustraţiile şi semnăturile la ele.• Subsolul ziarului – partea de jos a paginii de zaţ.• În componenţa informaţiilor, ce se referă la titlu, intră elementele:• Titlul de bază.• Subtitlul pentru completarea sau explicarea titlului de bază.• Rubrica (coloana) pentru unirea materialelor cu aceiaşi tematică, ce se repetă cu aceiaşi

oformare sau formulare.• Titlul (capul, шапка), se amplasează deasupra grupei tematice materialelor identice.• Titlurile în text pentru divizarea unui articol voluminos pe părţi semantice (смысловые).

Oformarea materialelor publicitar-informaţionale şi a anunţurilorPagina de zaţ publicitară trebuie să deţină stilul comun cu celelalte pagini de zaţ a re-

vistei.Materialul publicatar-informativ şi anunţurile se amplasează pe pagina de sfîrşit (în zi-

arul de 4 pagini), cît şi pe ultima pagină, sau alte pagini (ediţii în mai multe pagini, săptămînale, numere speciale).

Culegerea textului are loc în 2 sau 3 coloane. Se permite mărirea interliniajului între rîn-duri şi abzaţe.

Cuvintele de bază despre esenţialul anunţului: obiectul anunţului, declaratorul, date spe-ciale (timpul, locul, timpul de acţiune şi altele), adresarea, apelare, sloganurile pot fi evidenţiate prin următoare procede:

de caracter (шрифтовыми): modificarea popicelui culegerii, modificarea tipului carac-terului, culegerea cu majuscule, folosirea garniturilor diverse. Popicele cuvintelor „de frunte”

85

poate fi de 12-24 puncte cu mărirea neapărată a delimitării în jurul cuvintelor separate şi spaţiului între caractere şi diverse combinaţii a acestor metodelor.

culegere-grafică şi plastică (наборно-графическим и изобразительными):liniile, diverse elemente decorative (steluţe, buline, fulgi şi altele), chenare din linii di-

verse şi diverse combinaţii a acestor metode. O metodă efectivă de evidenţiere sunt desenele. Ele pot fi în formă de simboluri, semne tradiţionale în combinaţie cu imaginile fot, şi de ase-menea în formă de fotomontaj, colaje, caricaturi şi altele.

compoziţionale: în forma delimitării frazelor pe rînduri aparte cu diverse _________ (выключка) a rîndurilor, divizarea cuvintelor pe silabe, plasarea lor pe verticală, diagonală, pe cerc, în formă de valuri şi altele. La amplasarea cuvintelor sau a grupurilor de cuvinte cu ajutorul metodelor enumerate nu trebuie să se schimbe comoditatea citirii.

Metodele de oformare a materialelor publicitar-informative se determină după importanţa lui, destinaţia, conţinut. Ele depind de asemene de legarea lor cu publicaţiile alăturate şi de oformarea paginii de zaţ în general.

Recomandaţii (exemple) de materiale publicitar-informatic şi anunţuri:• în anunţurile despre primirea la lucru, despre admiterea studenţilor, elevilor în

instituţiile de învăţămînt în primul rînd se evidenţiază specialitatea, de care are nevoie întreprinderea sau care se pregătesc la instituţiile de învăţămînt, apoi denumirea pub-licitarului şi termenul de primire;

• în anunţurile despre acţiunile publice, în primul rînd se evidenţiază denumirea fil-mului, piesei teatrale, ansamblului, tipul sportului şi altele, apoi locul unde va avea loc, data şi timpul petrecerii;

• în reclama organizaţiilor comerciale şi întreprinderilor deservirii tehnice cel mai tare se evidenţiază denumirea produsului sau serviciul, apoi adresa întreprinderii;

• în diverse anunţuri despre vînzări, cumpărări, pierderi şi altele trebuie de evidenţiat obiectul, apoi restul textului;

• în anunţuri personale se evidenţiază cuvintele conducătoare: „mulţumim”, „felicităm” şi altele;

• anunţurile funebre (de doliu) se evidenţiază cu ajutorul chenarelor din linii de 4-6 puncte şi se plasează în partea de jos a capitolului informativ;

• la oformarea programei TV cel mai raţional este culegerea timpului începerii emisiu-nii cu o coloană fără alineat şi prin spaţiu într-o coloană aparte denumirea emisiunii. Se permite culegerea consecutivă a textului şi cifrelor unul după altul. Spre evitarea cifrelor monotone se recomandă de evidenţiat cu semibol. Denumirea emisiunilor mai importante pot fi evidenţiate cu semibold sau cu majusculă, fotografie, desen.

86

11.4. Machetarea paginilor de ziar: plasarea elementelor constante, paginarea titlurilor, elemente decorative și de separare, compoziția

textului și graficii

Cerinţe la amplasarea elementelor permanente ale paginii de zaţ.Titlul poate fi compus din nu mai puţin de lăţimea paginii de zaţ sau formatul ei dep-

lin. Înălţimea minimală a titlului este de 50 mm, maximală 100 mm. Pe aceiaşi linie cu titlul pe partea liberă pot fi amplasate chenare cu informaţie informativă (de exemple: „Astăzi în număr”). Deasupra logotipului ziarului se permite de amplasat titlul (шапка) cu informaţia pe scurt despre evenimentele importante, tema principală a numărului şi altele. Dacă titlul este cursiv, atunci capul (шапка) se recomandă să fie cules cu şrift drept şi invers.

Colontitlul se amplasează pe cîmpurile de sus sau de jos a paginii de zaţ a ziarului pe format a 2-3 coloane în marginile de dinăuntru sau de dinafară. Coloncifra în colţul din stînga se amplasează la stînga faţă de textul rămas al colontitlului pe toată lăţimea paginii de zaţ sau vertical pe cîmpurile interne. Colontitlul se delimitează de textul paginii de zaţ cu 13-14 puncte (4,5-5 mm). Între colontitlu şi text poate fi amplasată linia de colontitlu (колонлинейка). Denumirea ziarului în colontitlu se culege cu litere majuscule sau se repetă logotipul titlului în formă micşorată. Denumirea ziarului se amplasează la centru, deasupra liniie de colontitlu, cît şi în ruperea ei.

La oformarea paginilor de zaţ tehnice în locul denumirii ziarului în colontitlu poate fi amplastă o rubrică comună a paginii, în acest caz denumirea ziarului se deplasează la margina internă sau cea externă a paginii de zaţ.

Datele de ieşire se amplasează pe lăţimea formatului la sfîrşitul paginii de sfîrşit sau în forma unei coloane laterale pe a doua sau pe penultima pagină.

Întrebuinţarea şabloanelor paginilor pentru machetarea paginilor de zaţ cu elemente permanente:

Paginile-şablon sunt agenţii reţelei (сетка) modulare şi a elementelor permanente ale paginii de zaş, elementelor ce se repetă pe pagina de zaţ dată din număr în număr. Pagina-şablon se formează din pagiile formate din timp, transformate în şablon-colectări (заготовки) prin ştergerea materialului nefolosit, ce se referă la publicaţia posterioară. De obicei se face lista paginilor-şablon. După deschiderea listei în el se poae alege oricare pagină-şablon, ca de exemplu:

• şablonul primei pagini de zaţ cu amplasarea în el a complexului titular, capul (шапка), chenare cu temele principale ale numărului, rubricile permanente ale primii pagini;

• şabloanele paginilor de zaţ din interior (stînga şi dreapta) cu amplasarea colontitlurilor şi rubricilor permanente a acestor pagini de zaţ;

• şablonul-machet al paginii publicitare, conţine secţii standard (de exemplu, 1/50 parte a paginii de format A3), din care se formează anunţuri publicitare de diverse formate;

• şablonul paginii de sfîrşit cu amplasarea blocului datelor de ieşire, ultima coloană spe-cial oformată şi altele;

• după alegerea şablonului necesar el poate fi supus redactării, în procesul căria pot fi

87

schimbate majoritatea elementelor paginii şablonului: de la marginile coloanelor pînă la numărul paginii şi obiectelor grafice;

• pentru crearea scenariilor-şablon cu detalii mărunte de amplasare pe pagina de zaţ a textului şi ilustraţiilor în unele pachete editoriale se propun programe nu prea mari, scrise pe limbajul microprogramării.

Cerinţe la oformarea titlurilor:• titlurile, compuse din două sau cîteva rînduri, trebuie să fie despărţite pe rînduri după

sens;• delimitarea (выключка) titlurilor poate fi la stînga sau la centru. La despărţirea tit-

lurilor pe rînduri nu se permite delimitarea cuvintelor şi de lăsat la sfîrşitul rîndului prepoziţii, conjuncţii, negaţii;

• înălţimea optimală a „aerului” – înălţimea popicelui plus delimitarea de sus şi de jos, depinde de culegerea titlurilor cu majuscule, litere capitale, numărul rîndurilor şi pop-icele (cheglu);

• diverse scheme ale complexelor de titluri, ce ocupă pe lăţime de la una pînă la cîteva coloane cu ajutorul şabloanelor şi se amplasează în forma blocurilor pregătite pe pag-inile de zaţ conform plasei modulare.

Cerinţe comune la oformarea paginii de zaţ textuale:oformarea textului de bază cît şi a celui suplimentar, precum şi oformarea textului la im-

primarea cu cerneală neagră pe fon color sau sur – trebuie să corespundă cerinţelor igienice în conformitate cu OST 29. 125-95. Popicele şriftuluitextului de bază trebuie să fie nu mai puţin de 8,5-9,5 puncte, iar pentru cel suplimentar nu mai puţin de 6,5 puncte.

Pentru culegerea textului de bază se întrebuinţează 1-2 garnituri. Întrebuinţarea a mai multor garnituri se permite pentru culegerea textului suplimentar. Se recomandă folosirea următoarelor garnituri: Pragmatica, de tip Times, de asemenea garnituri clasice. Majoritatea garniturilor au cîte patru forme (начертание) care permit crearea oformărilor originale cu limitarea unei garnituri. Se recomandă garnituri ce au o citire comodă.

În numărul ziarului volumul textului, cules cu şrifturi tocate (рублеными) nu trebuie să fie mai mult de 50%.

Textul de bază se desfăşurează în cîteva coloane, trebuie să aibă după el nu mai puţin de trei rînduri. Subtitlul în partea de sus a coloanei se amplasează în vîrful coloanei sau înaintea lui trebuie să fie nu mai puţin de trei rănduri de text.

Lungimea rîndurilor trebuie să fie nu mai puţin de 40 mm, pentru __________ (оборок) nu mai puţin de 32 mm.

Textul cu lungimea rîndului mai mult de 54 mm trebuie de cules cu şriftul cu tăieturi cu popicele de 11 puncte.

Distanţa dintre coloanele textului trebuie să fie nu mai puţin de 13 puncte (4,5 mm). Distanţa dintre linia verticală de delimitare şi text trebuie să fie nu mai puţin de 7 puncte (2,5 mm).

Textul rîndului de sfîrşit trebuie să fie mai mare decît mărimea alineatului abzaţului nu mai puţin decît de 1,5 ori şi să fie mai scurt decît rîndurile complete (pline) nu mai puţin decît

88

de 1½ a sapţiului rotund (круглой шпации), în caz contrar rîndul trebuie să fie complet (plin).

Rîndul de sfîrşit scurt înainte de titlu (dacă ea e mai scurt decît rîndul subtitlului) se socoate ca spaţial. Înaintea coloanelor nu trebuie să fie rînduri de sfîrşit necomplete, iar la sfîrşitul coloanei – rînduri de abzaţ. La culegerea fără aliniaturi la abzaţ rîndul de sfîrşit al abzaţului trebuie să fie nu mai puţin de 2 spaţii rotunde (круглой шпации) şi mai scurtă decît rîndul deplin (complet) nu mai puţin decît 10 mm.

La mutarea unei părţi a articolului de pe o pagină de zaţ pe alta la sfîrşitul ultimei coloane trebuie să fie amplasată o trimitere: continuare/sfîrşitul pe pagina ... . Textul trimiterii se culege cu cursiv, cu popicele mai mic decît şriftul de bază.

Subsolul ziarului trebuie să ocupe nu mai mult decît o treime şi nu mai puţin de o pătrime din pagina de zaţ. Linia deasupra subsolului ziarului trebuie să aibă 6 puncte, iar jos – 10 puncte.

La folosirea metodelor de evidenţiere trebuie de luat în consideraţie regulile de citire comodă a textului. La culegerea cu cursiv sau cu mărirea interlinierii trebuie de limitat numărul rîndurilor evidenţiate pînă la 10, iar la culegerea cu majuscule rîndurile evidenţiate – nu mai mult de patru.

Lăţimea minimă a coloanei de format micşorat trebuie să fie de 32-36 mm.Volumul textual cules cu şrifturi tocate (рублеными) nu trebuie să fie mai mare de 50%.Garniturile cu formă înclinată se permit la culegerea textului cu volumul nu mai mult de

1000 semne pe pagina de zaţ.Sfîrşiturile pe paginile de zaţ machetate trebuie oformate în formă de linii. Înăuntrul

______ (подборок) cu titluri (шапками) se amplasează linii subţiri cu lungimea de 10 mm la o coloană, 20 mm la două coloane. Între materiale de diverse tipuri se amplasează linii orna-mentate (фигурные) de aceleaşi mărimi.

Particularitatea _______ (выключки) rîndurilor la culegerea în mai multe coloane. Cînd lăţimea coloanei ziarului nu e mai mare de 60 mm, atunci des nu există variante de încheiere a rîndului în limitele regulării spaţiului dintre cuvinte 75%/100%/150%. În această legătură trebuie să fie mărite limitele acestei regulări pînă la 50%/100%/200%, deci se per-mite mărirea spaţiului pînă la un spaţiu rotund, iar micşorarea lui pînă la subţire. Dacă nu se primeşte de a intra în aceste limite, se formează un rînd lichid (subţire) sau dens (compact).

Aranjarea textului şi a graficii

Ilustraţiile se împart după importanţa lor şi după legătura cu textul: ilustraţii mari, ce au o însemnătate independentă: grupuri de poze foto, unite cu textul şi compunerea într-un bloc unic; ilustraţii, amplasate înăuntrul textului său în diverse poziţii.

Ilustraţiile independente se recomandă de amplasat pe unul din locurile centrale ale pag-inii de zaţ, totodată ea trebuie să fie delimitată de materialul posterior şi anterior al ziarului prin linii pe întregul format a unei sau cîteva coloane, ocupate de ilustraţia dată.

Grupul de poze foto se recomandă de amplasat prin suprapunere, una sub alta sau într-

89

un bloc dreptunghiular împreună cu textul. Spaţiul dintre fotgrafiile în grup trebuie să fie nu mai puţin de 4 puncte.

Ilustraţiile, ce se referă la text, se amplasează înăuntrul textului său prin următoarele metode:

deasupra textului: totodată titlul poate fi amplasat atît deasupra, cît şi sub ilustraţie; semnătura pentru ilustraţie poate fi scoasă la sfîrşitul materialului;

parţial tăiată în text şi amplasată sub titlu în coloanele centrale: semnătura pentru ilustraţie poate fi amplasată sub ilustraţie, cît şi la sfîrşitul materialului.

Spaţiile din jurul ilustraţiei, amplasate în textul articolului său, trebuie să fie după posi-bilitate uniforme, dar nu mai puţin de 8 puncte.

Metode adăugătoare de amplasare a ilustraţiilor:unirea după sens a ilustraţiilor cu rubrică sau titlu,combinarea fotografiilor cu ______________ (текстовой редакционной врезкой),cu ieşire pe cîmpul paginii de zaţ,pe cîmpul interior la oformarea versoului tematic (nu se permite amplasarea feţei omului

la îndoirea ziarului) şi altele.Semnăturile la ilustraţii se împart în: a) informaţionale, b) comentariisemnăturile informaţionale sunt compuse din textul explicativ (cine sau ce este redat) şi

date informaţionale (familia autorului imaginii, sursa);comentariile conţin un volum mare de informaţie textuală şi se pot referi la atît ca la o

ilustraţie aparte, cît şi la un bloc de fotografii;comentariile pot reprezenta un material textual independent şi oformate ca textul de

bază.Oformarea şriftică (шрифтовое) a semnăturilor la ilustraţii în ziare trebuie să fie

permanentă. Textul semnăturii se recomandă de cules cu popicele 8-9 puncte. Distanţa de la marginea ilustraţiei pînă la semnătura la ea trebuie să fie nu mai puţin de 11 puncte (4 mm). Se recomandă de folosit o altă formă a garniturii, de exemplu semibold sau cursiv. Se permite folosirea unei garnituri adăugătoare, care contrastează cu garnitura de bază.

Textul semnăturilor trebuie să fie mai scurt decît lăţimea ilustraţiei. Culegerea textului se recomandă de făcut într-o coloană. Textul semnăturii poate fi cules pe un format mai îngust decît ilustraţia cu alineat de la margina stîngă (alineatul poate să rămînă liber sau să fie ocupat de rubrică).

Nu se permite culegerea textului semnăturii în două coloane, dacă coloana are înălţimea mai mică decît 4 rînduri. La culegerea semnăturii în 2-3 coloane nu se recomandă de mărit interlinierea.

Semnătura poate fi amplasată vertical în dreapta sau în stînga ilustraţiei.Semnătura poate fi amplasată direct pe ilustraţie pe acele sectoare ale ei, care au o

încărcare de sens minimă (смысловая нагрузка).

90

Amplasarea electronică a paginilor (montajul elctronic)

Cerinţe generaleAmplasarea paginilor de carte, revista sau de ziar în procesul pre-press – este poziţionarea

lor pe coala de imprimare în aşa fel, ca după imprimarea colii pe ambele părţi şi fălţuirii, pag-inile ediţiei să fie amplasate în ordinea numerotării lor. Pe desenul 1 este arătat un exemplu de amplasare a paginilor pe o coală de imprimare pentru primirea caietului de 16 pagini.

Verificarea machetului colii se efectuează în felul următor: suma coloncifrelor a două pagini de pe cotor trebuie să fie egală cu suma coloncifrelor de la ultima şi prima pagina a aces-tei coli. Aşa cum pe prima coală de imprimare fălţuită în 3 şi avînd 16 pagini suma coloncifrelor de pe cotor este 17 (1 şi 16, 2 şi 15, 3 şi 14, 4 şi 13, 5 şi 12, 6 şi 11, 7 şi 10, 8 şi 9). Pe a doua coală suma suma coloncifrelor trebuie să fie egală cu 49 (17 şi 32) şi aşa mai departe.

În rezultatul montajului electronic a paginilor are loc aranjarea automată în corespondenţă cu schema amplasării şi formatul colii, de asemenea introducerea cîmpurilor cu amplasarea semnelor tipografice şi a ltor elemente de control. Pe desenul 2 este arătată schema a feţei colii a unui caiet de 16 pagini cu elementele adăugătoare.

O condiţie necesară a folosirii cu succes a amplasării electronice a paginilor este: standar-tizarea sferei operaţionale, profesionalizm înalt şi respectarea strictă a disciplinei tehnologice.

Avantajele montajului electronic a paginilor în comparaţie cu cel manual sunt:automatizarea unui din cele mai grele procese tehnologice de pregătire a unei ediţii,reducerea ciclului de producţie – în tipografie se înlătură o întreagă operaţie de pro-

ducere – montajul fotoformelor,calitatea mai înaltă a producţieii, a pentru că la montajul electronic în componenţa pag-

inilor amplasate (спуск), de regulă se includ scări de control a procesului de imprimare, semne pentru tăiere şi fălţuire, de asemenea semnele cotorului pentru controlul completării blocului.

Un obstacol la efectuarea montajului electronic poate fi formatul mic al aparatului de ex-punere, care la montajul complet trebuie să corespundă cu formatul maşinii de imprimat (sau să fie mai mare). În acest caz se recomandă de scos paginile amplaste (спуск) pe părţi, folosind fotoautomatul de format nu prea mare. Dacă fotoautomatul este dotat cu sistema de perforare a peliculelor (ca de exemplu, AGFA SelectSet Avantra 30S), atunci se poate de confecţionat (de pregătit) practic diverse montaje cu o exactitate înaltă.

Regulile formării montajului paginilor Alegerea variantei machetului:varianta carte – formarea blocurilor caietelor, completate una lîngă alta, în care paginile

sunt aşezate în aceiaşi succesiune ca şi coloncifrele şi signaturile;varianta revistă – formarea unei ediţii de volum mic (nu mai mult de 96 pagini), com-

pletate una în alta, cu rînduirea paginilor în ordinea numeraţiei lor;Observaţie: Revistele „groase” se formează după varianta carte.

varianta ziar presupune formarea ediţiei de ziar, colile căruia se completează una în alta. La imprimarea ziarelor la maşinile de imprimat cu 2 rulouri montajul e analog cu montajul a

91

unui caiet de 8 pagini, tăiat în jumate;Observaţie: La ziarele cu multe pagini unele părţi ale ei, completate una în alta, se

completează una lîngă alta.

varianta broşură presupune imprimarea a două pagini ale ediţiei pe coala de hîrtie „parte la parte”, cu strîngerea colilor în teanc, îndoitură după linia de mijloc şi coaserea broşurii cu sîrmă sau aţă;

Observaţie: La folosirea fălţurii în 3 trebuie de ales varianta carte.varianta buclet (3-4 montaje (полосы)) presupune amplasarea paginilor consecutiv şi

fălţuite în zigzag (гармошка).Determinarea formatului, volumului şi structurile ediţiei:Formatul colii de tipar determină, cîte pagini vor fi într-un caiet. Dacă mărimea colii e

mai mare decît formatul utilajului de ieşire (выводное устройство), atunci se poate de redi-mensionat mărimile montajului sau de îndeplinit pe bucăţi.

Volumul ediţiei este determinat de numărul caietelor şi de numărul paginilor într-un caiet. Cel mai des pentru cărţi se folosesc caiete de 32 pagini, pentru reviste caiete de 16 pagini, iar pentru ziare caiete de 8 pagini.

Lista structurală a ediţiei se formează la etapa machetării. În procesul montajului rîn-duirea paginilor ediţiei poate fi schimbată în următoarele cazuri:

• introducerea unei pagini curate,• ştergerea sau mutarea paginilor,• rînduiala inversă a paginilor.• Sortare paginilor se foloseşte pentru evitarea cazurilor netehnologice:• „desfacerea” caietelor alb-negru şi colorate,• separarea într-un caiet a paginilor cu imagini colorate şi cu culori adăugătoare.După schimbarea ordinii succesiunii paginilor numerotarea nouă la machetalul de mon-

tare se aplică automat.Tipul maşinii de imprimat şi schema imprimării:Maşina de tipar foloseşte o parte din suprafaţa colii în scopuri „tehnice”, în legătură cu

aceasta este necesar de a prevedea cîmpul pentru apucarea colii de către cilindrii de imprimare şi de transmitere în maşinile de tipar în coli.

Alegerea schemei imprimării (1/0, 1/1, 4/4 şi aşa mai departe) determină repartizarea montajelor pe fotoforme sau pe forme de tipar.

Alegerea schemei fălţuirii caietelor:Alegerea schemei fălţuirii determină numărul şi succsesiunea îndoirilor la fălţuirea

perpendiculară, paralelă şi combinată, de asemenea şi la fălţuirea în zigzag (гармошка).E necesar de determinat cum va fi fălţuit caietul în aparatul de fălţuire a maşinii de impri-

mat în rulou sau în maşina de fălţuire. De exemplu un caiet de 32 pagini poate fi primit făcînd 4 îndoiri perpendiculare sau consecutiv 2 îndoiri paralele de-a lungul părţii lungi a colii. În ambele cazuri se primesc caiete de 32 pagini, dar cu succesiunea diversă a paginilor.

92

Metoda completării blocului:Alegerea tipului utilajului şi setării schemei completării caietelor unul peste altul şi unul

în altul, cu controlul prezenţei şleifului drept sau stîng determină specificul compunerii ma-chetului montat.

Metoda fixării blocului:La fixarea fără coasere a cărţilor şi revistelor cu tăierea cotorului şi îmbibarea cu clei tre-

buie de lăsat rezervă adăugătoare în cîmpul pentru cotor pînă la 3-5 mm.La fixarea broşurilor sau revistelor cu sîrmă, caietele fiind unul în altul, trebuie de asigurat

mărirea treptată a cîmpurilor exterioare şi micşorarea celor interioare. Mărimea deplasării se aplică în dependenţă de numărul paginilor în caiet şi grosimii hîrtiei conform recomandărilor ОСТ 29.124-94 şi ОСТ 29.33-98.

Setarea cîmpurilor luînd în consideraţie cîmpurile pentru tăiere:Mărimea cîmpurilor exterioare se setează luînd în consideraţie tăierea din trei părţi a

blocului după semnele de tăiere.Amplasarea imaginilor sub tăietură se face prin corectarea mauală poziţiei imaginii privi-

tor la semnele de tăiere.Setarea semnelor tehnologice:Pentru imprimarea semnelor tehnologice trebuie de prevăzut spaţiul adăugător pe cîm-

purile colii pentru amplasarea lor privind specificul maşinii de tipar.Pe cîmpul de sus (cîmpul de tăiere) al colii trebuie să fie amplasate semnele lui de

recunoaştere: culoarea, numărul paginii, faţa/verso.Cruciuliţele de potrivire se amplasează în colţurile colii pe cîmpurile exterioare.Semnele de tăiere şi cele de fălţuire (linii şi cruciuliţe) se amplasează pe liniile de tăiere

şi fălţuire.Scările operative colorate şi sure pentru controlul procesului de imprimare se amplasează

pe cîmpurile exterioare de tăiere.Semnele cotorului se amplasează pe cîmpul între prima şi ultima pagină a caietului. Sunt

mai multe tipuri de semne ale cotorului, folosite la controlul strîngerii corecte a caietelor şi completării lor. Pe ultimul caiet al blocului, în afară de semnul mişcător, se amplasează un semn adăugător. În afară de aceasta, pe cotor pot fi instalate semne de poziţionare corectă a caietelor şi numărul comenzii.

Lucrul cu fîşierele de montare (спусковой файл):La pornirea programei de formare a machetului montajului se dă întrebarea despre salva-

rea machetului machetat iniţial. După aceasta programa va construi machetul montajului cu ordinea paginilor, modificate în corespundere cu obiectivele făcute.

În regimul vederii preliminare se face controlul corectitudinei montajului.În fişierele montajului numaidecît trebuie să fie setate regimurile de ieşire al aparatului

(imprimantă laser, CtF sau CtP) luînd în consideraţie particularitpţile lui, conform instrucţiilor centrului de reproducţie. Descrierea machetului montajului în limbajul PostScript trebuie să fie salvat pentru imprimarea ulterioară. Cel mai bun purtător pentru fîşierele salvate este HDD portabil sau USB-flash de mărimi corespunzătoare.

93

Crearea machetului montajului în programul de montaj electronic

Eexistă un şir de caracteristici de ieşire (de scoatere) a originalelor-machet şi a machet-elor în particular:

La baza lucrului complexului editorial stă limbajul programării PostScript al firmei Ado-be Systems Inc., ce permite descrierea aproape a tuturor elementelor ale paginilor ediţiei: de ştrih, ilustraţii semitonale şi vectoriale, diferite tipuri de caractere, obiecte colorate în diverse standarte (CVYK, RGB, LAB şi altele). Numai că cîteodată la introducerea unor garnituri chir-ile în fîşierul PostScript poate duce la „stricarea” lui. De aceea trebuie de utilizat numai garni-turi de firmă.

• Mecanismul de expunere poate opera cu elemente rasterizate duble (1 şi 0), care formează imaginea bitmap de mărime foarte mare (de exemplu pentru un montaj de format A4 trebuie de supus expunerii mai mult de jumate de miliard de puncte).

• Opearţia de rasterizare a fîşierilor PostScript se efectuează de către procesorul RIP (Raster Image Procesor). există aparate şi programe RIP. Procesoare programate oferă un şir de funcţii adăugătoare: vizionarea făşierilor PostScript pe ecranul monitorului, împărţirea pe culori în interiorul RIP, de asemenea suprapunerea procedurii montaju-lui paginilor cu operaţia de rasterizare.

• După metodele de formare a machetelor montajului se diferenţiază următoarele tipuri de programe:

• Programele de primul tip, care percep ca date de intrate fîşierele Postscript şi dau la ieşire fîşiere PostScript ale montajului. Aceste fîşiere apoi se prelucrează de către RIP şi sunt scoase pe peliculă de către aparatele corespunzătoare. Avantajul principal al acestui tip este independenţa programei faţă de celelalte componente. Dezavantajul este complexitatea fîşierului PostScript rezultant şi, ca urmare, sensibilitatea lui la cali-tatea machetării. La acest tip pot fi raportate programele Preps (Scenic Soft), Impos-trip (Ultimate Technologies), Press Wisc (Luminous) şi altele. Această grupă este cea mai răspîndită şi mai ieftină, orientată la consumatorii în masă.

• Programele de tipul 2 sunt introduse în RIP. Paginile semitonale, monocrome sau-colorate, prelucrate cu ajutorul procesorului Postscript, vin la intrarea în RIP, unde ele sunt „lipite” cu ajutorul programei, iar apoi se rasterizează. Aşa tip de programe sunt mai stabile la complexitatea machetării şi chiar pot amesteca într-un caiet fîşiere PostScript din diferite aplicaţii. Însă ele sunt strîns legate la RIP, înăuntrul căruia şi „trăiesc”. Aşa tipuri de RIP sunt prezentate de către firma Scitex Brisque şi Harlequim. Programele din această grupă sunt puţin răspîndinte pe piaţa naţională.

Programele de tipul trei percep la intrarea montajului, prelucrate din timp de către RIP, şi eliberează fîțierul montajului în forma rasterizată. Programele de acest tip posedă stabilitate mai înaltă şi plasează în montaj diverse fîşiere PostScript, trecute prin RIP. Însă stabilitatea înaltă este obținută în cazul legării strînse a programei cu mecanismul de expunere. În afară de aceasta necesitatea prelucrării şi transmiterii informației masive rasterizate (mai mult de 300 Mb pentru un montaj de format A4) radical măresc prețul acestor sisteme şi practic le fac

94

folositoare numai pentru montaje de format mic.În afară de tipurile enumerate, există programe, ce reprezintă extinderea cunoscutelor

sistemelor editoriale de bază: Build Booklet (PageMaker) şi Xtension (QuarkXPress). Ca de exemplu, programa Inposition elaborată de către firma DK�A în forma extinderii la QuarkX-�A în forma extinderii la QuarkX-A în forma extinderii la QuarkX-Press permite pregătirea montajelor direct din fîşierile părinteşti QuarkXPress, trecînd peste etapa PostScript. Fîşierul montat primit se salvează în formatul PostScript şi poate fi rasterizat în automatul de ieşire. Această programă este mai accesibilă după preț. Neajunsul ei este in-compatibilitatea potențială cu alte programe.

Exemplu de organizare a procesului tehnologic de machetare şi a montajului

Sunt mai multe variante de primire a montajului machetelor pentru ilustraţii colorate de format A4 şi volum de 96 pagini – şase caiete a cîte 16 pagini.

Scanarea imaginilor intră în în serverul OPI. Pentru prezentarea fîşierilor împărţite pe culori se foloseşte formatul DCS (Desktop Colour Separation). La salvarea imaginilor în acest format se primeşte nu numai un fîşier, dar 5, patru dintre care conţin canale aparte din imagini CMYK, iar al cincilea – o imagine nu prea mare cu reprezentarea imaginii colorate. Avantajul formatului dat este posibilitatea lucrului cu fîşiere de rezoluţie mică în programul de machet-are, în acelaşi timp cînd fîşierile de rezoluţie înaltă se păstrează pe serverul OPI.

Machetarea paginilor se petrece la Staţiile de machetare în pacheul QuarkXPress. Pen-tru fiecare pagină, machetată în QuarkXPress, se foloseşte un fîşier PostScript, în calitatea numelui căruia se foloseşte numărul paginii. În procesul de machetare imprimeurile corectate sunt scoase la imprimanta alb-negru, cît şi la cea color. Pentru primirea probei color poate fi folosită imprimanta colorată, cu cerneluri dure, de format A4 cu calitatea imprimării analog cu imprimantele laser.

Înainte de montajul electronic fiecare pagina machetată este transmisă la serverul-fîşier, unde ea este supusă rasterizării în procesorul RIP. Apoi aceste fîşiere sunt văzute la monitor ca diverse canale împărţite pe culori sau ca o imagine complexă. Pentru primirea prezentării generale a machetuluifinal, la imprimanta laser poate fi primit imprimeul de control, pe care paginile ediţiei sunt micşorate, fiind prezentate ca mai multe pagini pe o coală, ceea ce dă posi-bilitatea aprecierii aspectului exterior a ediţiei în întregime, totodată paginile sunt amplasate în ordinea succesiunii lor în caiet. Toate aceste operaţii de control intermediar dau posibili-tatea controlului fîşierilor înainte de montajul electronic.

Fîşierile PostScript controlate deja sunt tăiate pe pagini şi sunt trimise la staţia de mon-taj, unde este efectuată montarea lor pe forme împărţite pe culori în concordanţă cu setările făcute din programa Preps. Pentru primirea prezentării generale a machetului montajului pe monitorul stanţiei de control este arătată imaginea pentru fiecare start CMYK şi imaginea complexă.

În tipografie este transmisă fîşierile PostScript pentru toate culorile sistemului CMYK în parte, salvate pe HDD sau Cd-R, pregătite deja pentru scoatere.

13. TRANSMITEREA MACHETULUI “BUN DE TIPAR” ÎN CENTRUL DE REPRO-DUCERE

Există mai multe tipuri de transmitere a materialului în centrul de reproducere, de către editură, pentru imprimarea pe pelicule. Machetul ediţiei poate fi prezentat în una din următoarele forme:

• machetul electronic al machetării, pregătit în pachetul editorial,• fîşierele PostScript ale machetării,• Cd-urile sau HDD cu înscrierile fîşierilor PostScript,• Fîşierile montajului, destinate pentru transmiterea prin reţea la automatele de impri-

mare pe peliculă depărtate. Prima metodă. Editura transmite centrului de reproducere în afară de fîşierul docu-

mentului său, efectuat cu ajutorul unei sau alteia programe, toate imaginile machetate în mon-taj şi garniturile folosite în el. De asemenea şi garniturile, aflate în fîşierele EPS. Toate aceste componente sunt reprezentate în pachetul special de salvat pentru centrul de reproducere.

A doua metodă. Editura transmite centrului de reproducere fîşierile PostScript ale montajului. La pregătirea lor editura trebuie să primească de la centrul de reproducere fîşierul cu descrierea drive-erilor aparatului de imprimare şi instrucţiunile de instalare a parametrilor în ferestrele de configuraţie a imprimării. Toate pregătirele post-press ce urmează, legate de alcătuirea machetului montajului, se efectuează în centrul de reproducere, care are experienţă de aşa tip de machetare cu ajutorul programelor profesionale pentru montajul electronic. E necesar de ţinut cont că fîşierile PostScript nu pot fi modificate. De aceea comandatarul duce toată răspunderea faţă de calitatea materialelor oferite.

A treia metodă. Editura transmite centrului de reproducere Cd-ul cu înscrierea ma-chetului montajului, pregătit pentru imprimarea pe pelicule. Introducerea schimbărilor operative în aşa tip de montaj practic este exclus. Pregătirea machetului este o operaţie ce necesită cunoştinţe fundamentale şi experienţă. De aceea o metodă mai bună poate fi ampla-sarea comenzii pe montajul electronic în centrul de reproducere specializat. La toate metodele împreună cu machetul electronic trebuie de oferit şi machetul pe hîrtie.

Metoda a patra. Conform acestei metode, toată informaţia despre machetul monta-jului este amplasată într-un fîşier, pregătit pentru imprimare, şi este transmis prin reţea la aparatul pentru imprimarea pe pelicule, pentru a primi formele în tipografie, sau în Internet. ordinea de lucru pentru această metodă nu se deosebeşte de cerinţele metodei a treia: e nec-esar de făcut toate setările pentru imprimare.

La oformarea comenzii toate întrebările tehnologice sunt coordonate cu comandatarul şi sunt formate în forma blanhetei de comandă.