Home >Documents >Curs de Arhitectura 2

Curs de Arhitectura 2

Date post:13-Jul-2016
Category:
View:43 times
Download:9 times
Share this document with a friend
Description:
curs
Transcript:

Curs 2 Arhitectura Evului Mediu si Arhitectura Byzantina

Curs 2 Arhitectura Evului Mediu si ArhitecturaByzantina

Evul mediu a fost o perioada de tranzitie, de la vastul Imperiu Roman, atotputernic si civilizat, la mici regate si state efemere, perioada dominata de razboaie si insecuritate. Evul mediu se intinde pe o perioadade aproximativ 1000 de ani, de la caderea Romei, ~410 A.D. pana la caderea Constantinopolului, ultimul bastion al fostului Imperiu Roman de Rasarit, in 1453, eveniment care coincide cu aparitia fenomenului numit Renastere si intoarcerea la valorile civilizatiei in zona Italiei si ulterior a Europei Vestice.

Pentru a intelege cu adevarat arhitectura evului mediu, este necesarao buna cunoastere a istoriei Europei din acea perioada. Din pacate, studentii, desi au parcurs numeroase lectii de istorie in liceu, nustapanesc acest capitol, intrucat istoria Evului Mediu este complicata, greu de prezentat liniar, neclara, si foarte tendentios prezentata.

Voi incerca asadar,in paralel cu prezentarea celor mai importante constructii din Evul Mediu, sa fac o prezentare a contextului istoric.

Trebuie stiut asadar ca Imperiul Roman, incepand cu Imparatul Diocletian, a fost divizat in 2, Imperiul de Rasarit si Imperiul de Apus. Fiecare imperiu avea un imparat si un cezar, cezarul fiind un fel de executor suprem, de obicei mai tanar si mai prezent in teritoriu.

Bineinteles ca acest sistem nu a functionat, cei cei 2 imparati si cei 2 cezari ajungand la conflicte armate care au scindat si slabit imperiul.

Divizarea Imperiului Roman in Imperiul de Apus cu capitala la Roma, si Imperiul de Rasarit sau Imperiul Byzantin, cu capitala la Constantinopole

Religia era inca religia Pagana, insa Crestinismul devenise o a 2-a religie, foarte raspandita in randul orasenilor mai saraci si a sclavilor.

Un conflict major intre cezarul si imparatul din vest, Constantin respectiv Maxentiu, fiecare sustinut de cate o legiune, s-a soldat cu o batalie majora, Constantin reusind sa cucereasca Roma si sa il elimine pe Maxentiu.

Evenimentul este nuantat descris in istorie deoarece Constantin se pare, inaintea bataliei se converteste la Crestinism si intreaga sa legiune isi vopseste scuturile cu semnul crucii, spunandu-se ca acesta este si motivul pentru care au si invins. Nu este vorba neaparat de o interventie divina ci poate doar de simplul fapt ca locuitorii Romei erau deja in mare parte Crestini, chiar daca in secret, drept care i-au oferit sprijinul si acceptarea lui Constantin.

Constantin reuseste sa devina unic imparat al imperiului si decreteaza oficiala religia Crestina in imperiu.

Constantin muta capitala de la Roma intr-o noua locatie, numita Byzantium, o fosta colonie greaca in apropierea stramptorii Bosfor, locatie strategica la poarta dintre Europa si Asia si intre Marea Mediterana si Marea Neagra.

Orasul ii va purta numele, numindu-se Constantinopol, pana in anul 1923. Constantinopol a devenit si a fost pe departe cel mai mare oras din Europa pe tot parcursul Evului Mediu, si a fost un oras Crestin, capitala Bisericii Crestine si ulterior a Bisericii Orthodoxe, si in acelasi timp capitala Imperiului Roman de Rasarit, cunoscut si sub numele de Imperiul Byzantin.

Numele folosit astazi, Istambul, este de origine greaca si inseamna la oras. Si aceasta deoarece Constantinopolul devine un oras de dimensiuni gigantice, cu multe milioane de locuitori, cel mai mare oras din Europa, din jurul anilor 500 si pana in prezent.

Macheta a orasului Constantinopol, noua capitala imperiala, fondat de Imparatul Constantin

Poate cel mai celebru imparat Byzantin a fost Iustinian. Acesta a construit cea mai mare biserica crestina de pana atunci si care este in continuare cea mai mare biserica crestina construita vreodata: Sfanta Sofia din Constantinopol.

Proiectantii au fost Antemius din Trales si Isidor din Milet, profesori la Universitatea din Constantinopol, specialisti inmecanica sistereotomie. La lucrari au fost folositi aproximativ 10.000 de muncitori specializati si materialele scumpe, de cea mai buna calitate, au fost aduse din tot imperiul, din Egipt, Siria, Grecia. Constructia a fost terminata repede, in doar 5 ani si 10 luni, si a fost inaogurata in anul 537.

Sfanta Sofia din Constantinopol / Istambul. Constructia dateaza din anul 537 insa cupola initiala s-a prabusit la un cutremur major si a fost refacuta cu un design imbunatatit in anul 562.Minaretele sunt construite ~1000 de ani mai tarziu, de catre Turci

Imagine aeriana a bisericii Sf. Sofia din Constantinopol.

Imagine interioara a bisericii Sf. Sofia din Constantinopol. Interiorul era bineinteles, placat cu aur si mozaicuri romane pe baza de ceramica si aur. Turcii, dupa cucerire, au tencuit mozaicurile si au transformat-o im moschee. In prezent se lucreaza la restaurarea bisericii la faza initiala, crestina, aceasta fiind muzeu.

Mozaic original in curs de restaurare la Sf. Sofia, Constantinopol.

Planul bisericii Sf. Sofia din Constantinopol. Spatiul interior central are lungimea de ~76m si latimea de ~33m, fiind o realizare inginereasca fara precedent.

Sectiune longitudinala Sf. Sofia, Constantinopol. Cupola are un diametru de ~31m si inaltimea acesteia la varf este de ~56m de la pardoseala. Biserica Crestina din est, ulterior intitulata Biserica Ortodoxa, a beneficiat si de alte tipologii predilecte de planuri de biserici, printre care cele mai celebre sunt crucea greceasca inscrisa in patrat, numita simplu si cruce greaca inscrisa. In cruce greaca au fost construite majoritatea bisericilor de dimensiuni medii din Constantinopol si intreg Imperiul Byzantin. Crucea greaca poate suferi multiple variatiuni, ca in imaginile de mai jos.

Alt design de biserica foarte folosit in zona Byzantina a fost Crucea Greaca inscrisa sau Crucea in patrat. Se realiza pe o trama de 33 patrate in zona naosului. Acoperirea pe patratul central se facea cu cupola iar pe perimetru, optional, fie 4 bolti, fie 4 cupole, astfel incat sa rezulte in planul elevat forma de cruce.Stanga: Biserica Sf. Pantelimon, Centru: Planul generic de cruce greaca. Dreapta: Biserica Manastirii Myrelaion din Constantinopol, acum convertita in moschee.O alta tipologie favorita Byzantina, folosita inclusiv dupa caderea Constantinopolului, a fost planul treflat sau triconc. Aceste biserici aveau 3 abside, una de capat si 2 laterale, rezultand astfel o cruce in plan. Majoritatea bisericilor din Romania si Serbia sunt treflate, dar acestea pot fi regasite si in alte zone, inclusiv in zona catolica.

Biserica Manastirii Cozia, ctitorita de Mircea cel Batran ~1388. Foto din spate cu cele 3 abside care formeaza planul treflat.

Elevatii fatade din aceeasi arhiva

Releveu al studentilor arhitecti de la UAUIM asupra manastirii Cozia. Arhiva de relevee a Universitatii de Arhitectura din Bucuresti.

Capela Sf. Treimi de la Cannes, Franta. Este datata din sec VI fiind considerata cf istoricului Viollet Le-Duc ca fiind cea mai veche biserica crestina cu cupola din vest.

Sectiune prin capela palatului imperial din Constantinopol, construita in plan triconc, de Imparatul Theophilus anul~850.

In timp ce Imperiul de Apus cu capitala la Roma este distrus complet de catre Goti (Goth/Germani), Constantinopolul a fost un continuator al conceptului de viata civilizata, urbana, protejandu-si milioanele de locuitori si, impreuna cu Biserica Crestina pe care astazi o numim Orthodoxa, au dus un razboi de sustinere a populatiei Crestine de toate etniile din zona de influienta, in special in Asia Mica si Balcani.

Pictura istorica din perioada romantica a pictorului englez Thomas Cole. Acesta a imaginat in mai multe picturi scenele dramatice ce au marcat sfarsitul Romei.

In paralel, in zona vestului Europei, haosul se instaureaza dupa caderea Romei si fostii cetateni romani isi mentin cu greu o umbra de civilizatie la adapostul oraselor de provincie, adaptandu-se la lipsa de grane si la raidurile barbare si invatand sa se apare singuri, sa se autoguverneze, si de multe ori izolandu-se prin distrugerea drumurilor si podurilor romane.

Zonele mai indepartate si uneori intregi provincii cad prada aventurierilor germani, numiti de romani barbari, ale caror triburi pun stapanire pe teritorii intinse, exploatand populatia locala, de origine romana.

Practic, intreaga zona vestica ramane fara o putere militara majora, faramitandu-se in mici forte armate care fie s-au stabilit intr-o regiune, fie au continuat sa caute noi orase si zone civilizate spre a le distruge sau a le lua sub stapanire.

Decaderea Imperiului Roman. Imperiul de Apus se destrama odata cu caderea Romei, in timp ce Imperiul de Rasarit continua sa isi pastreze relativ puterea si zona de influienta. Romania este numele istoric al zonelor foste imperiale, dupa crestinare, cum este explicat in continuare.Astfel, toata zona vestica, in cateva generatii devine intesata de orase fortificate, capabile sa reziste si sa respinga atacul unei forte miliare din ce in ce mai numeroase. Prin comparatie, orasele romane erau total neaparate, deoarece in imperiu nu se punea problema unui atac asupra unui oras roman, atacatorul fiind imperiul, in expansiune, cu forta militara, logistica si legiuni bine puse la punct. Spre exemplu, orasele nordului Africii, orase romane majore, cu sute de mii de locuitori, au fost pradate si distruse integral de catre atacatorii Vandali, deoarece acestea, traind intr-un climat de pace timp de multe sute de ani nu s-au preocupat suficient in organizarea unei defensive.

Practic, Evul Mediu vest european, numit in engleza si Dark Ages sau perioada intunecata, a fost o perioada in care ori ce urma de civilizatie a disparut, oamenii luptandu-se si ascunzandu-se dupa tot felul de ziduri, fortificatii sau in salbaticie.

Singurul element coalizator si cerebral din vest a fost Biserica. Aceasta, scindandu-se ca autoritate fata de cea din Constantinopol, a jucat un rol solitar, de control si influienta politica asupra tuturor oraselor, regilor germanici sau a altor persoane sau organizatii influiente.

In contextulhaosului vest european, Biserica Catolica a luat cateva masuri care s-au dovedit ulterior a fi hotaratoare. Prima masura a fost inchiderea bisericilor si transformarea fostelor cladiri de tip basilica in biserica, prin zidirea peretelui lateral. Spre deosebire de estul civilizat, se previne astfel furtul de obiecte bisericesti dar se si restrictioneaza accesul necredinciosilor in biserica.

Planul unei basilica romane simple cu 7 travei, adoptat de crestini pentru primele biserici oficiale imperiale, inchise. Se observa ca aceasta constructie are un spatiu major central, numit nava centrala, in capat, spre est are o absida semicirculara, altarul fiind pozitionat fie in aceasta fie inaintea treptelor. Pe laterale sunt alte 2 spatii dezvoltate pe directia lunga. Acestea se numesc colaterale. Intrarea nu se mai facea pe o latura laterala printre coloane ca la basilica imperiala cu rol de constructie publica. Accesul se facea doar printr-o usa, spre vest, care putea fi inchisa.

Elevatie 3D a planului cu 7 travei. Rezolvarea inginereasca este la fel ca in imperiul Roman, cu sarpanta triunghiulara de lemn peste nava centrala care era suprainaltata, si sarpante tot din lemn peste navele laterale. Lumina intra in biserica prin ferestrele de sus de pe cei 2 pereti laterali, insa exista si posibilitatea unei ferestre rotunde, numita lanterna, pe fatada vestica (cu intrarea).

Bazilica de mai mare dimensiuni, avand 5 nave in loc de 3. De asemenea, intre absida si basilica s-a adaugat un volum de constructie transversal, numit transept. Transeptul facilita desfasurarea ritualului, pregatirile si logistica, si in acelasi timp, din punct de vedere simbolic dadea forma de cruce planului bisericii.

Imaginea Alb-Negru: Bazilica mare cu 5 nave, transept si o absida. Imaginea mica, color: Bazilica fara transept dar cu 3 abside, vazuta din spate (de la est spre vest)

Bazilica San Paolo Fouri le Mura. Sectiune transversala in perspectiva. Se observa structura constructiei. In plan aceasta bazilica are transept dublu.

San Paolo Fuori le Mura Fotografie interioara actuala.

San Paolo Fuori le Mura Ilustratie Baroca, inaintea imbunatatirilor ulterioare de la exterior. Fatada decorativa din zona intrarii este tarzie, de la ~1600 insa forma generala este cea initiala.

De asemenea, se construieste un turn de observatie, adeseori lipit de biserica. De aici, un observator privea in zare alertand eventualul pericol al unui raid barbar prin bataia unui clopot. Aceste constructii de tip turn, uneori foarte ianlte, poarta numele de campanila.

Fatada bazilicii din Trani Italia. Langa biserica este construit un turn de observatie, numit campanila Autor:http://gotterdammerung.org/photo/travel/italy/trani/

O alta masura importanta a Bisericii Catolice este cenzura. Agentii Vaticanului preiau prin diverse metode continutul bibliotecilor romane si informatia este arhivata de obicei in manastiri, departe de lorzii germanici care ar fi putut-o folosi in interes propriu.

Informatia consta in materiale scrise, carti de inginerie, chimie, fizica, matematica, geometrie, astronomie, filozofie, poezie, istorie, medicina, farmacie, tactica militara, harti imperiale cu reteaua de drumuri, harti topografice etc. Toate au fost confiscate initial de la biblioteci si apoi de la populatia care le mai detinea inca.

Populatia a fost descurajata sa mai invete sa scrie si sa citeasca.In lipsa materialului scris, stiinta cade in derizoriu, la fel si civilizatia.

In schimb, din arhivele manastirilor, la cerere, personalul calificat calugarii, puteau la cerere sa compileze franturi de informatie, la cerere, contra unor preturi exorbitante, celor interesati. Chiar si asa, cenzorul putea clasifica anumite capitole sau carti ca fiind periculoase, informatia acestora devenind secreta si neimpartasita nimanui.

Ansamblul manastirii Cluny Franta. Manastirile aveau cel putin o curte interioara, numita claustru, cu chilii si diverse spatii pe contur, printre care si biblioteca.De asemenea, biserica putea adaposti diverse atractii, relicve, artefacte, si se vizita, uneori cu ghid, de catre pelerini.

Agentii bisericii circulau sub acoperire, la propriu, sub roba de pelerin, intre manastiri si orase pe rutele de pelerinaj.

Sistemul de pelerinaj, incurajat de biserica, era singurul mijloc de circulatie a oamenilor de statut mediu sau modest intre orase. Chiar si asa circulatia era periculoasa, insotita de multe riscuri. La trecerea dintr-un tinut intr-altul, se platea, existand un fel de vama.

In schimb, la destinatiile religioase de importanta, calatorii erau rasplatiti cu o masa gratuita si uneori calugarii, avand cunostinte de medicina din cartile confiscate, puteau vindeca anumite probleme de sanatate, astfel incat ulterior credinciosul sa impartaseasca si altora experienta sa de vindecare miraculoasa.

In lipsa hartilor care devenisera secrete, perceptia asupra lumii in Evul Mediu vest european era foarte distorsionata, plina de mister, amplificat si de transmiterea orala, inexacta, a informatiilor.

Biserica a promovat astfel misterul, necunoasterea, ignoranta, promisiunea vietii de apoi, speculand uneori in mod cinic necunoasterea oamenilor pentru a ii manipula, uneori in scopuri nobile, spre a le asigura protectie, alteori doar pentru a isi mari si conserva puterea.

Cert este faptul ca oamenii erau extrem de credinciosi traind intr-unmediu violent, iar biserica era unica institutie care emana imaginea de securitate, salvare, ordine si oarecare justitie.

Puterea de protectie a bisericii asupra oamenilor de orice rang se facea in mod evident simtita in momentul in care un oras era cucerit. Atunci, toti locuitorii care apucau se puteau refugia in biserica. Si daca atacatorul lua decizia desabuita sa atace si biserica si sa omoare oameni aflati in biserica, Vaticanul urma sa isi foloseasca influienta pedepsind indirect atacatorul care nu era un bun crestin. In sensul ca alti regi erau convinsi oferindu-le diverse beneficii, sa-l elimine pe cel care a atacat biserica.

In modul acesta, intr-o scurta perioada, regii locali germanici sunt subtil controlati si manipulati si in scurt timp incep sa se si converteasca la crestinism, recunoscandu-i superioritatea, fie doar si ca unealta in jocurile de putere.

Carol cel Mare, sau Charlemagne este cazul cel mai notabil, in care un rege german, devenit credincios Crestin, primeste intregul set de harti ale Europei vestice, in schimbul promisiunii de a ii crestina pe toti germanii de pretutindeni. Carol reuseste aceasta mare performanta, si astfel, intreaga europa vestica devine cu timpuldominata de catre Vatican.

Capela de la Aachen a lui Carol cel Mare. Constructia este de plan central, cu o cupola deasupra, fiind inspirata de arhitectura Byzantina a bisericilor. Astfel, biserica devine cea mai importanta cladire din punct de vedere arhitectural, tot efortul material si logistic fiind directionat fie in constructii defensive fie in constructii de biserici.

Stilul arhitectural al anilor 500-1100 in toata Europa Crestina este Stilul ROMANIC.

Se cheama astfel datorita numelui, ROMANIA, pe care l-a purtat in istorie intreg teritoriul fost Imperiu Roman,dupa convertirea la Crestinism si caderea Romei.

Stilul Romanic se caracterizeaza prin constructii defensive, ziduri, turnuri de aparare, toate masive, din piatra sau caramida, cu ferestre mici, constructii greoaie si masive, insa capabile sa ofere protectie locuitorilor sau aparatorilor din spatele acestora.

Bisericile Romanice sunt construite de aceiasi lucratori care nu aveau pregatire avansata de arhitectura, lucrand ideosebi la constructii militare, si ocazional la altfel de constructii pe care le construiau oricum la fel de masiv.

Bazilica Romanica, in jurul anilor 900-1000, in Sardinia. Foto: Pincio/Skyscrapercity

Aceeasi bazilica, Santa Maria del Regno. Se observa influienta arhitecturii militare in decoratia de la partea superioara.

Bazilica San Frediano Lucca Italia. Fotografie interioara. Interiorul este tipic pentru o bazilica in stil Romanic. Foto: Pincio/Skyscrapercity

In geometria bisericilor se pastreaza structura de tip bazilica din antichitate, solutie inginereasca consacrata, insa este o bazilica blindata, inchisa, suprainaltata, cu geamuri mici si nu in rare ocazii, cu turnuri de aparare pentru a putea respinge un eventual atat asupra bisericii.

Biserica fortificata Maria Laach din Germania. Beneficia de o defensiva reala dar si simbolica, sugerand puterea bisericii Catolice.

Biserica din Tum, Polonia. Un exemplu de biserica fortificata, in stil Romanic.Bazilica antica este imbunatatita cu elemente simple volumice cum ar fi transeptul si absidele. Transeptul permitea o mai buna desfasurare a ritualului si dadea forma de cruce in plan bisericii. Absidele, originare din imperiu, puteau pune in evidenta obiecte de arta, sculpturi sau moaste. Arfefactele sau moastele atrageau bineinteles credinciosi sau simplii indivizi curiosi, care faceau in mod evident si donatii.

Indeosebi bisericile de pelerinaj, intesate de astfel de atractii, beneficiau de un circuit turistic bine pus la punct, vizitatorul putant vizita biserica asemenea unui muzeu din ziua de astazi, parcurgand nava laterala din dreapta pana in spatele altarului, dand ocol prin spatele altarului si al corului printr-un culoar semicircular numit deambulator identic cu cel de la teatrele pagane, urmand sa se intoarca spre iesire prin nava laterala stanga.

Inca din antichitate existau mai multe metode de a acoperi spatii vaste, de la sarpante triunghiulare de lemn, la sisteme de bolti incrucisate si pana la cupole de zidarie sau chiar beton. Primele constructii de tip Bazilica in stil Romanic au fost acoperite pe sistem antic, cu sarpanta de lemn triunghiulara, insa, ulterior, constructorii au optat pentru acoperirea cu bolti de zidarie sau piatra peste care urma sa se construiasca un acoperis nestructural. Aceasta abordare are avantajul major ca protejaza de riscul de distrugere al cladirii la incendiu. Incendiul putea surveni accidental de la lumanarile aprinse sau de la un asediu asupra orasului iar pierderile erau colosale, tinand cont ca tot efortul comunitatii se concentra adesea doar asupra bisericii unde se acumulau in generatii intregi tesaturi scumpe, covoare unicat, artefacte, moaste, odoare bisericesti si mobilier sculptat care la un incendiu major al sarpantei, cu prabusirea acoperisului, se distrugeau integral.

De aceea, incepand din jurul anilor 900-1000, orasele mari din vest si-au construit catedrale atent proiectate, acoperite doar cu bolti de zidarie.

Varianta de bazilica acoperita cu bolti de zidarie, tot mai folosita in jurul anului 1000 in vestul Europei.

Catedrala din Toulouse Saint Sernin Fotografie ultrawide in lungul navei principale. Se observa deasupra bolta semicirculara (in leagan), sprijinita pe arce dublouri. Acoperirea cu bolti necesita insa o intelegere a starii de eforturi din structura de zidarie, iar in antichitate aceste constructii erau proiectate de ingineri/arhitecti care intelegeau si calculau impingerile laterale ale arcelor si boltilor.Constructorii evului mediu au reinvatat aceasta disciplina antica si au dezvoltat-o intr-o directie proprie.

Starea de eforturi intr-o bolta de zidarie si reazemele acesteia. La baza boltii sunt necesare reazeme majore, capabile sa preia sau sa contrabalanseze componenta orizontala a impingerilor boltii.

Bolta romanica. 1 bolta simpla / in leagan, 2 bolta in leagan pe arce dublouri, 3 intersectie de 2 cilindrii =>bolta cvadripartita (romanica), 4 sprijinirea arcelor dublouri pe pilastrii.

Planul catedralei Saint Sernin din Toulouse. Nava centrala si transeptul sunt acoperite cu bolta simpla si arce dublouri, colateralele cu bolta incrucisata (cvadripartita). Din punct de vedere functional, nava centrala este destinata slujbei, iar colateralele sunt destinate vizitarii.In anul 1140, la manastirea Saint Denis din Paris, abatele Suger, insarcinat cu extinderea bazilicii vechi, este confruntat cu o problema dificila de geometrie si fezabilitate la constructia boltilor peste deambulatorul din spatele corului. In mod normal, conform traditiei din acel moment, bolta ar fi trebuit sa fie o panza cilindrica translatata pe un arc de cerc, in 2 randuri, concentrice. Insa nervurile boltei, de forma eliptica, diferite la fiecare travee radiala, erau prea dificil de trasat si confectionat, asa ca abatele Suger a simplificat tehnologia de constructie, comandand nervuri din elemente identice, cu raza constanta de cerc, dispunand montarea acestora asa cum rezulta in mod natural si zidirea boltii dupa acestea. Geometria rezultata nu a mai fost una corecta insa procedeul a fost extrem de rapid si eficient incat s-a folosit din acel moment la scara larga in regiunea Pariziana, ulterior in toata Franta si mai apoi peste tot in zona germanica, cum ar fi Anglia, Germania, Lombardia, Tarile de Jos (Actuala Belgie, Olanda, Danemarca). De aici si numele de stil Gotic.

Prima constructie Gotica Corul Catedralei Saint Denis langa Paris, cca 1140. Stanga sus: model 3D reconstituire in jurul anului 1144. Stanga jos: Stadiile constructiei, de la bazilica veche, Romanica, pana la catedrala Gotica, din prezent. Dreapta sus: Bolta peste deambulator, in spatele corului, perspectiva ascendenta. Dreapta jos: Fotografie in zona corului, cu boltile care fac tranzitia de la stilul romanic la cel gotic.Ghilda masonilor (zidarilor) din Franta, cunoscuta istoric sub numele de Francmasonerie a inflorit in acea perioada, specializandu-se in proiectare si executie de catedrale si obtinand contracte mari cu toate orasele importante din vest. Secretele de proiectare si executie, de la materialul scris si formulele matematice si geometrice, sabloane, identitatea constructorilor si a negociatorilor si pana la locatia atelierelor si carierelor erau strict pazite, ghilda devenind astfel o organizatie de putere fara precedent.

Stanga: Bolta ROMANICA. Dreapta: Bolta GOTICA. Se observa diferenta de inaltime a boltilor, cea gotica fiind mai inalta datorita faptului ca arcele diagonale sunt arce perfecte

Bolta gotica cu nervuri diagonale. Pentru eficientizare, constructorii francezi au dezvoltat un sistem bazat pe nervuri de piatra, prefabricate in aelier, adesea sculptate dintr-o bucata, care odata montate la pozitie permiteau rapid zidarilor sa realizeze boltile, zidind intre si peste nervuriFolosind stiinta ghildei, masonii au realizat minunate structuri din piatra acolo unde autoritatile si regii locali si-au permis cheltuielile exorbitante de executie.

Fotografie veche a Catedralei din Noyon, prima catedrala cu bolta Gotica peste nava principala. Bolta este cvadripartita, adica un modul de bolta are 4 parti si acopera zona delimitata de 1 travee x 1 deschidere a navei principale.

Etapele de constructie ale unei bolti gotice. Bineinteles, ca si la bolta romanica, executia acesteia implica utilizarea de cofraje.

Catedrala din Laon, Franta, 1145. Fotografie cu obiectiv fisheye a interiorului. Se observa bolta gotica sixpartita, diferita de cea cvadripartita prezentata inainte prin faptul ca traveea cladirii este ~1/2 din deschiderea navei principale si un modul de bolta este dispus pe 2 travei consecutive.Catedralele din Noyon, urmata de cea din Laon, demonstreaza tranzitia stilistica de la stilul Romanic la Gotic, fiind din punct de vedere structural Catedrale Gotice, in sensul ca boltile sunt gotice si sunt sprijinite in lateral, prin exteriorul cladirii, de arce butante care distribuie impingerile laterale ale boltii la contrafortii masivi, exteriori cladirii.

Catedrala din Laon. Fotografie a fatadei (vest/intrare). Se observa tranzitia stilistica, de la stilul Romanic tarziu care inca folosea arcele de cerc simple la stilul Gotic, complex, bazat pe elemente modulare sculptate.In imaginea de fatada se pastreaza amintirea elementelor romanice, cum ar fi arcele in plin cintru (circulare/clasice), logia cu colonete mici si dese care face tranzitia dinspre al 2-lea registru de arce si turnuri. Insa, spre deosebire de stilul Romanic intunecos, masiv si bazat pe zidarie continua, in designul Catedralei din Laon regasim o gandire superioara din punct de vedere tehnic si artistic, bazata pe elemente modulare, sculptate din piatra, proiectate de catre un arhitect foarte atent la detaliu si bine pregatit, executate ulterior la atelierele ghildei si montate la pozitie conform unui proiect de fatada.

Catedrala din Laon Perspectiva laterala cu teleobiectiv. Se observa turnurile laterale, atipice.Chiar daca formal si stilistic, Catedrala din Laon nu este 100% gotica, structural aceasta este integral gotica, si toate catedralele care s-au construit ulterior timp de mai multe secole pana ~la 1500 folosesc cu foarte mici variatii aceeasi formula structurale de la primele catedrale cum ar fi cele din Noyon si Laon.

Elemente structurale la Catedrala din Laon. Boltile descarca o componenta verticala in pilastrii si o componenta oblica in arcele butante care distribuie aceaste eforturi oblice la contrafortul exterior, masiv, care a fost proiectat la limita la ecuatia de momente de rasturnare. Sursa:abeland.org

Sectiune transversala in perspectiva printr-o catedrala gotica.

Notre Dame din Paris, fatada principala (vest/intrare) 1163-1345

Catedrala Notre Dame din Paris fotografie laterala

Planul Catedralei Notre Dame din Paris. Se observa ca aceasta catedrala are de fapt 5nave insa s-au inchis si zonele dintre contraforti, rezultand numeroase spatii interioare ca niste alveole, pe contur. Cu linie punctata pe plan sunt nervurile boltii. Observam astfel ca nava centrala este acoperita cu bolta sixpartita in timp ce colateralele sunt acoperite la o cota mult mai jos, cu bolti gotice simple, cvadripartite, cu deschideri mult mai mici.

Sectiuni locale prin Catedrala Notre Dame din Paris. Stanga: Sectiune longitudinala prin zona intrarii printre turnuri. Dreapta: 1/2 Sectiune transversala.

Comparatie sectiuni prin diverse Catedrale franceze.In secolul al XIII-lea, in zona nordica a Frantei se construiesc numeroase catedrale dupa principiile ilustrate mai inainte. In imaginea de mai sus, se poate observa tendinta de a construi din ce in ce mai mare si mai inalt.

Grandoarea bisericii, coplesitoare ca dimensiune si complexitate fata de casele orasului era un deziderat. Pe langa exprimarea in forta a puterii nemarginite a credintei dar si a institutiei bisericii, orasul cu catedrala gotica devenea foarte cautat atat de credinciosi, curiosi, vizitatori ocazionali dar si de clientii atelierelor si pietelor de duminica, acestia venind in numar foarte mare datorita bisericii. Catedrala reprezenta astfel un fel de reper in teritoriu care semnaliza un oras important, intrucat ea se vedea in zilele senine de la 20-30 km departare.

Constructia putea sa dureze si 200 de ani iar unele orase nu au reusit niciodata sa-si finalizeze catedralele, in unele cazuri intrand in faliment. Chiar si faimoasa Notre Dame, inceputa foarte devreme, nu a fost terminata decat de abia dupa 182 de ani de la inceperea lucrarilor in ciuda unei finantari generoase.

Statui si decoratii gotice la Catedrala din Amiens. Este adevarat insa, ca desi pretindeau sume foarte mari de bani pentru lucrari, ghilda masonilor isi onora cu brio angajamentele, catedralele gotice fiind executate nu doar corect ci si foarte sofisticat. Arta sculptorilor din sec XIII uimeste si in zilele noastre prin calitatea reprezentarilor, meticulozitate si cantitate de lucrari. Numeroase catedrale sunt sculpturi modulare de la fundatii pana in cel mai inalt punct, situandu-se la polul opus fata de arta romanica din secolele trecute.

Gargui de piatra pentru scurgerea apei de ploaie. Acestia se regasesc in diverse forme printre elementele decorative emblematice pentru stilul gotic.

Detaliu in zona registrului ferestrelor la o Catedrala gotica. Se observa modulele de zidarie si ferestrele in mozaic de sticla cu structura de plumb, numite vitralii. Perioada Gotica se intinde pe aproximativ 3-400 de ani, stingandu-se in jurul anilor 1500-1600, odata cu raspandirea rapida a Renasterii in afara Italiei.

Sainte Chapelle Paris Capela gotica in stil gotic tarziu.

Catedrala din Koln, neterminata in evul mediu. Fotografie din 1856. Macaraua din imagine ramasese pe pozitie din anul 1473.

Fotografie din 1911 a Catedralei din Koln finalizata in urma gasirii la arhiva a planului original si a inceperii lucrarilor la mijlocul sec XIX, 400 de ani mai tarziu. Chiar si fara finalizarea turnurilor, Catedrala din Koln a fost printre cele mai inalte constructii din Evul Mediu.

Fatada principala in prezent.

Catedrala din Koln in prezent Imagine aeriana

Perspectiva interioara in Catedrala din Koln, cea mai inalta bolta gotica din lume a unei catedrale finalizate.

Locuinta in Evul Mediu

In contrast cu antichitatea unde viata era relativ sigura, locuintele din Evul Mediu sunt adevarate fortarete, menite sa apere viata si avutia familiilor.

Locuintele in zonele latine sunt de zidarie, de piatra sau caramida arsa, aproximativ la fel atat in zona vestica a bazinului Mediteranei cat si in zona estica, a Imperiului Byzantin unde predomina populatia greceasca.

Daca regimul de inaltime era unul in general redus, P sau P+1 in antichitate, cu rare exceptii, in Evul Mediu se construieste mult pe verticala deoarece spatiul din oras, aparat de ziduri este unul putin si foarte valoros.

Turnul, element defensiv cu rol multiplu, de observatie a pericolului, balistic sau de refugiu prin ridicarea scarii interioare, este element arhitectural foarte prezent in Evul Mediu unde practic arhitectura civila se impleteste uneori cu cea militara sau strategica.

Oraselul de Ev Mediu Saint Giminiano din ToscanaIn imaginea de mai sus a oraselului latin Saint Giminiano, actual in Italia, se observa un numar neobisnuit de turnuri, si aceasta deoarece familiile importante din oras s-au intrecut in a construi cel mai inalt turn.

De obicei institutia primariei sau sfatului orasului construia acest turn, fiind secondat de un al 2-lea turn, construit de institutia bisericii, insa la Saint Giminiano probabil ca familiile dominante nu s-au inteles, neputand sa concureze intr-un final cu turnul bisericii care este cel mai inalt.

Piata centrala din Saint Giminiano Pe malul Mediteranei, de la Est la Vest, vechile comunitati si colonii Grecesti si Latine, pentru a supravietui, isi organizeaza defensive redutabile sau se stramuta in locuri strategice, cu posibilitate naturala de defensiva fiind dublata ulterior de constructia zidurilor orasului.

Cateodata si portul orasului era fortificat, cu ziduri si ziduri-dig.

Orasul Rovinj din actuala Croatie. In oras inca mai traiesc rezidenti de origine latina vorbitori de Romanche

Locuinte la Rovinj, pe malul apei

Locuinte la Rovinj Un caz inedit de defensiva prin creerea unui oras intr-un loc inaccesibil gotilor care se bazau pe raiduri calare este Venetia.

Asa cum ii spune si numele, rezidentii Venetiei erau latini veniti si stabiliti pe micile insulite din laguna, dupa care, atunci cand spatiul pe insulite nu a mai ajuns, si-au construit locuinte, depozite si docuri pe piloti din lemn de pin, stejar si cedru, folosind tehnica antica de fundatie de picior de pod.

Practic, in fundul malos al lagunei se bateau cu un ciocan plutitor trunchiurile de copac ascutite la partea inferioara, rezultand in final o matrice de trunchiuri. Apoi, daca era cazul, capetele acestora se taiau, pe sub apa, astfel incat lemnul sa ramana doar sub apa in viitor, pentru a nu putrezi. Peste acestea s-au pozitionat lespezi mari de piatra, obtinandu-se astfel o fundatie pentru inceperea lucrarilor de zidarie. Cu cat s-au inaltat mai mult casele, cu atat pilotii s-au tasat mai bine, la un moment dat stabilizandu-se tasarea.

Din punct de vedere stilistic, cu exceptia ultimelor cladiri Venetiene din Renastere, tot restul orasului este Byzantin, fiind inspirat nu intamplator din Constantinopol, deoarece Venetia a avut sute de ani facilitati comerciale si gratuitati in port oferite de Byzant.

Venetia noaptea. Arhitectura fatadelor este inspirata din toate zonele lumii vechi dar in special din Constantinopol. Se observa la cateva cladiri arcele Byzantine, treflate si/sau in acolada, familiare noua datorita stilului Neoromanesc din sec XIX-XX. Foto painting de: Eugene Lushpin

Canal la Venetia.

In Evul Mediu tarziu, vestul devenind din ce in ce mai pasnic, multe orase din actuala Italie, Franta, Spania si chiar Anglia au inflorit printr-o explozie a populatiei promovata de biserica dar si de bunastarea economica, ajungand importante centre regionale.

Din pacate, fiind locuite pana in zilele noastre, orase ca Paris, Londra, Constantinopol, nu si-au mai pastrat decat cu rare exceptii cladirile medievale pentru a fi prezentate in imagini.

Dar, exista si orase practic impietrite in timp, cum este cazul Siennei, ai caror locuitori au murit in proportie de peste 90% la marile epidemii de ciuma care au marcat sfarsitul Evului Mediu vest european.

La Sienna ca si in multe alte orase latine din Evul Mediu observam casele, neregulate, de inaltimi diverse, cu ferestre mici, din caramida rosie netencuite. La fel erau si majoritatea bisericilor de tip basilica, din caramida rosie nefinisate, simbolizand modul de viata auster, cinstit si dedicat credintei, asemenea primilor crestini. De abia ulterior, la sfarsitul Evului Mediu, concomitent cu aparitia stilului Gotic in nord, si in Italia bisericile vechi primesc placaje din materiale scumpe, insa locuintele raman la fel de terne, cu zidaria aparenta specifica zonelor latine.

Locuinte medievale la Sienna, Italia. Densitatea mare de locuire si igiena precara, combinate cu umbrirea excesiva a strazilor inguste, faceau viata in orasele de Ev Mediu foarte nesanatoasa, in special in orasele mari si necivilizate, unde se aruncau gunoaie de la etaj care putrezeau apoi in strada. De asemenea, lipsa canalizarii si inundarea temporara a unor zone puteau declansa o epidemie, cat si prezenta soarecilor, sobolanilor, paduchilor.

In zonele germanica predomina locuintele cu structura de lemn, fachwerk, aparenta. In ochiurile dintre lemne se foloseste chirpici din pamant amestecat cu balegar pe structura de sipci de lemn.

In schimb parterul trebuia sa fie de piatra, pentru a nu permite sobolanilor sa isi sape galerii in chirpici.

Locuinte germanice la Nuremberg. Parterul de piatra cu pravalii si etajele superioare pe structura de lemn+chirpici, numita fachwerk.In imaginea de mai jos din oraselul german Marbach putem vedea casele traditionale germane. Desi initial germanii isi construiau casute izolate, necunoscand ideea de oras, odata cu colonizarea Romana, acestia deprind repede ideea de cetatean si viata in oras, pe care o aplica mai riguros chiar decat latinii in Evul Mediu si ulterior.

Casele din Marbach pastreaza traditia si imaginea ancestrala cu acoperis in 2 pante cu unghi de 60 de grade, initial dezvoltat pentru caderea zapezii, insa aici se observa cum aceste case s-au alipit una alteia, acoperisul nemaiputand sa scurga zapada. Chiar si asa, traditia si imaginea corecta in viziune germana a unei case se pastreaza.

Locuinte germane medievale la Marbach

Castelul

Oricine se gandeste la arhitectura Evului Mediu, se gandeste mai intai la Castel. Castelele au fost cele care au schimbat cursul istoriei vest europene, au oferit avantaj strategic in teritoriu, au dominat zone, aurezistat la asedii prelungite si austimulat imaginatia povestitorilor.

Castelul isi are originile in castrul Roman. Legionarii romani, dupa cucerirea unei zone, isi organizau o baza militara patrata, cu ziduri din truchiuri de copaci sau zidarie, cu turnuri de observatie si diverse mijloace suplimentare de aparare.

Ultimele legiuni vestice, in mare parte vorbitoare de germana/gotica, au invatat foarte bine lectia romana si nu numai ca au aplicat-o in generatiile urmatoare dar au si imbunatatit-o si raspandit-o.

In imaginile de mai jos sunt 2 castele Normande, unul din Franta si unul din Anglia, relativ identice, ramase nealterate.

Astfel de castele au fost la origini si Louvre din Paris, demolat ulterior, precum si Tower of London, care poate fi vazut si astazi.

Castel Frank / Normand standard in Evul Mediu Tarziu. De forma patrata, cu turnuri de colt si turnuri flancand intrarea.

Castelul Normand Bodiam din Britania. Urmeaza tipologia standard a Normanzilor.

Celebrul razboi de 100 de ani intredinastiile Normande/France a determinat pe valea Loarei (Loire) constructia de sute de castele, aproape toate de acest tip. E adevarat ca aproape toate au fost demolate si s-au construit palate, in Renastere, pe fundatiile lor, chiar daca s-a pastrat titulatura de castel.

Castelul Conway din Wales. Are 8 turnuri defensive si 4 de observatie/balistice.In castel, de obicei locuia o garnizoana insa castelul putea asigura pe perioade lungi provizii, apa si cazare pentru un numar mult mai mare de luptatori. La origini, fiecare nobil german si-a creat cate un castel propriu, ca resedinta, insa statutul acestora se tot schimba prin mosteniri, cuceriri, aliante. Uneori viata in interiorul unui castel se asemana cu viata in interiorul unui mic oras, si in multe cazuri castelul era extins pentru a facilita viata comunitatii totcare tot crestea.

Granita intre castel si oras fortificat este uneori greu de definit.

Mont Saint Michel este un exemplu foarte celebru de oras fortificat. Pe o insulita mica, pe tarmul Mediteranei, s-a construit o manastire-citadela si la poalele acesteia un oras, cu ziduri proprii.

Mont Saint Michel ilustreaza poate cel mai bine arhitectura, gandirea defensiva si ierarhia Evului Mediu, de la catedrala din varf, la citadela si pana la casutele marunte si zidurile groase de aparare.

Micul oras fortificat Saint Michel. La fel ca orasele fortificate antice, inaintea Imperiului Roman, acesta avea 2 randuri de fortificatii, zidurile orasului si citadela.

of 63/63
Curs 2 – Arhitectura Evului Mediu si Arhitectura Byzantina Evul mediu a fost o perioada de tranzitie, de la vastul Imperiu Roman, atotputernic si civilizat, la mici regate si state efemere, perioada dominata de razboaie si insecuritate. Evul mediu se intinde pe o perioada de aproximativ 1000 de ani, de la caderea Romei, ~410 A.D. pana la caderea Constantinopolului, ultimul bastion al fostului Imperiu Roman de Rasarit, in 1453, eveniment care coincide cu aparitia fenomenului numit Renastere si intoarcerea la valorile civilizatiei in zona Italiei si ulterior a Europei Vestice. Pentru a intelege cu adevarat arhitectura evului mediu, este necesara o buna cunoastere a istoriei Europei din acea perioada. Din pacate, studentii, desi au parcurs numeroase lectii de istorie in liceu, nu stapanesc acest capitol, intrucat istoria Evului Mediu este complicata, greu de prezentat liniar, neclara, si foarte tendentios prezentata. Voi incerca asadar, in paralel cu prezentarea celor mai importante constructii din Evul Mediu, sa fac o prezentare a contextului istoric. Trebuie stiut asadar ca Imperiul Roman, incepand cu Imparatul Diocletian, a fost divizat in 2, Imperiul de Rasarit si Imperiul de Apus. Fiecare imperiu avea un imparat si un cezar, cezarul fiind un fel de executor suprem, de obicei mai tanar si mai prezent in teritoriu. Bineinteles ca acest sistem nu a functionat, cei cei 2 imparati si cei 2 cezari ajungand la conflicte armate care au scindat si slabit imperiul.
Embed Size (px)
Recommended