Curs AutoCAD 2D - Bogdan VLAD

Centrul de Formare Profesionala DON BOSCO Constanta

Autodesk Authorised Training Centre

Curs AutoCAD 2006 Instructor VLAD Bogdan-Mihail 1

CAPITOLUL 1

LANSAREA IN EXECUTIE A PROGRAMULUI AUTOCAD

1.1 LANSAREA PROGRAMULUI

Pentru a lansa in executie programul AutoCAD se executa dublu clic pe pictograma corespunzatoare. Va fi afisata

apoi caseta de dialog START UP, care contine urmatoarele optiuni:

- USE A WIZARD – permite alegerea unor aumite caracteristici, cum ar fi formatul ecranului

- USE A TEMPLATE – se incepe un nou desen pornind de la un desen prototip

- START FROM SCRATCH – se lanseaza rapid un nou desen

- OPEN A DRAWING – deschide un fisier desen deja existent

Alegand START FROM SCRATCH si optiunea METRIC se opteaza pentru un nou desen in sistemul metric.

1.2 APELAREA COMENZILOR

Daca in bara de stare este activata optiune DYN atunci toate comenzile vor fi introduse in mod dinamic, adica nu

se vor mai introduce in linia de comanda ci direct acolo unde se afla pozitionat cursorul mouse-ului. Optiunile comenzilor

introduse in mod dinamic sunt disponibile sub forma unui meniu derulat ce este afisat fie prin apasarea tastei “↓”, fie cu

ajutorul mouse-ului, prin apasarea pe sageata din dreptul cursorului dinamic.

Daca optiunea DYN nu este activata atunci comanda va trebui introdusa in linia de comanda.

Daca o comanda se afla in executie, programul afiseaza o invitatie prin care se cere introducerea de date. Pentru a

introduce o comanda de la tastatura mai intai se tasteaza comanda, dupa care se apasa tasta ENTER.

Multe comenzi AutoCAD contin si subcomenzi. Dupa ce este introdusa comanda, programul ofera diverse optiuni

de utilizare a acesteia. Introducerea comenzilor se poate face si cu ajutorul barelor cu instrumente:

- bara cu instrumente STANDARD – ofera acces la comenzile FILE, PRINT, OSNAP, ZOOM, VIEW CONTROL, etc.

- bara cu instrumente DRAW – ofera acces la comenzile de desenare

- bara cu instrumente MODIFY – ofera acces la comenzile de editare

Barele cu instrumente contin pictograme care pot fi butoane simple sau “explozive”. Un buton exploziv poate fi

recunoscut prin mica sageata neagra aflata in coltul din dreapta jos. Daca se executa clic si se mentine apasat cursorul pe un

astfel de buton exploziv, vor fi afisate alte seturi de butoane care ofera posibilitatea de a alege comenzi inrudite.

1.3 OPERATII CU FISIERE

- comanda NEW – activeaza caseta de dialog START UP

- comanda SAVE – salveaza desenul curent. Daca in linia de comanda se introduce comanda SAVE TIME, programul

va salva automat desenul la un anumit interval definit de utilizator dupa introducerea acestei comenzi.

- Comanda OPEN – deschide un fisier desen




CAPITOLUL 2

CONFIGURAREA MEDIULUI DE DESENARE

Printre deciziile care trebuie luate inainte de a incepe un nou desen se numara: numele si locul de memorare al

fisierului desen, precizia unitatilor de masura cu care este creat desenul, dimensiunea hartiei pe care se va incadra desenul,

etc.

2.1 STABILIREA UNITATILOR DE MASURA (DDUNITS)

Cel mai usor mod de a stabili precizia unitatilor de masura este utilizarea casetei de dialog UNITS CONTROL

care poate fi accesata prin introducerea in linia de comanda a comenzii DDUNITS. De asemenea aceasta casuta de dialog

poate fi accesata si din meniul FORMAT –UNITS. Precizia unitatilor de masura reprezinta exactitatea cu care introducem

coordonatele unui anumit punct. Practic, reprezinta numarul de zecimale.

2.2 STABILIREA DIMENSIUNII DESENULUI (LIMITS)

Limitele sunt cele care ne ofera dimensiunea desenului si pot fi considerate ca reprezentand perimetrul in care este

realizat desenul. Deoarece in AutoCAD figurile geometrice trebuie sa fie create intotdeauna la dimensiune reala, iar

desenul in final va trebui incadrat pe un anumit format de hartie, limitele sunt cele care trebuie modificate. Aceste limite

sunt determinate de urmatoarele elemente: dimensiunea reala a constructiei geometrice, spatiul necesar pentru cotari si

adnotari, chenarul si cartusul si dimensiunea reala a hartiei pe care va fi plotat desenul.

Pentru a stabili limitele unui desen se foloseste comanda LIMITS. Limitele unui desen pot fi modificate oricand

prin reapelare comenzii si introducerea noilor limite. Prima parte a comenzii ON / OFF se refera la verificarea limitelor.

Cand verificarea limitelor este activata ON, programul afiseaza mesajul OUTSIDE LIMITS, atunci cand se va desena ceva

in afara limitelor stabilite. Daca verificarea limitelor nu este activata OFF atunci programul nu va mai afisa acest mesaj.

2.3 UTILIZAREA GRILEI (GRID)

Apelarea acestei comenzi plaseaza pe ecran un sablon de puncte aflate la distante egale unul fata de altul si care

este asemanator cu hartia milimetrica folosita in desenul tehnic. Acest sablon va apare numai in interiorul limitelor de

desenare. Grila este doar o referinta vizuala si nu este considerata ca facand parte din desen. Dupa ce este introdusa

comanda GRID, trebuie introdusa spatierea grilei, adica distanta dintre doua puncte consecutive. Daca spatierea introdusa

este prea mica, programul va afisa mesajul GRID TOO DENSE TO DISPLAY si trebuie introdusa o spatiere mai mare.

Grila poate fi activata sau dezactivata prin dublu clic pe optiunea GRID din bara de stare.




2.4 UTILIZAREA MODULUI SNAP (SNAP)

Atunci cand este apelata aceasta comanda, cursorul se muta numai cu pasul de incrementare stabilit. Dupa ce este

introdusa comanda, programul cere pasul de incrementare. Pasul de incrementare este numarul de unitati cu care se va

deplasa cursorul. De obicei, pasul de incrementare se stabileste la aceeasi valoare cu spatierea grilei. Modul SNAP poate fi

activat sau dezactivat prin dublu clic pe zona SNAP din bara de stare.

2.5 UTILIZAREA MODULUI ORTHO (ORTHO)

Folosind modul ORTHO se pot desena linii care sunt perpendiculare sau paralele intre ele. Avantajul utilizarii

modului de lucru ortogonal este acela ca atunci cand se deseneaza forme dreptunghiulare, toate colturile vor fi garantat in

unghi drept. Modul ORTHO poate fi activat sau dezactivat prin dublu clic pe zona ORTHO din bara de stare.

2.6 CREAREA UNUI DESEN PROTOTIP (DRAWING TEMPLATE)

Un desen prototip poate fi definit ca fiind orice desen folosit ca sablon pentru un nou desen. Avantajul folosirii

unui desen prototip este acela ca nu se mai fac aceleasi configurari ori de cate ori se incepe un nou desen.

Pentru a crea un nou desen prototip se executa urmatoarea secventa de comanda: se tasteaza comanda NEW, se

fac configurarile dorite, se apeleaza optiunea SAVE AS din meniul FILE, pentru optiunea SAVE AS TYPE se alege

DRAWING TEMPLATE iar in casuta FILE NAME se introduce numele desenului prototip.




CAPITOLUL 3

INTELEGEREA COORDONATELOR

3.1 UTILIZAREA COORDONATELOR IN AUTOCAD

In bara de stare, in parte stanga, este afisata o pereche de numere separate de virgula, care reprezinta pozitia

curenta a cursorului in cruce. Primul numar al perechii reprezinta coordonata pe axa X (axa orizontala) cu directia pozitiva

spre dreapta. Al doilea numar al perechii reprezinta coordonata pe axa Y (axa verticala) cu directia pozitiva in sus.

Intotdeauna cand se introduc coordonatele unui punct, prima valoare este cea a lui X urmata de valoarea lui Y.

Cele doua coordonate se separa prin virgula.

3.2 COORDONATE ABSOLUTE

Sistemul de coordonate absolute localizeaza toate punctele in functie de o origine fixa, care se presupune a fi 0,0.

Atunci cand este folosit modul dinamic de introducere a comenzilor, coordonatele primului punct dintr-un sir de mai multe

puncte vor fi coordonate absolute, urmand ca de la al doilea punct coordonatele sa fie relative.

3.3 COORDONATE RELATIVE

Coordonatele relative sunt utilizate pentru a localiza punctele in functie de coordonatele punctului anterior. Atunci

cand nu se foloseste modul dinamic de introducere a comenzilor coordonate relative trebuie precedate de semnul @.

3.4 COORDONATE POLARE

Coordonatele polare pot fi definite ca fiind distanta si unghiul fata de un punct specificat. O coordonata polara

absoluta poate fi desemnata prin introducerea mai intai a distante fata de o origine fixa, apoi a semnului < si dupa aceea a

unghiului. O coordonata polara relativa, poate fi desemnata prin introducerea mai intai a semnului @ apoi a distantei fata

de punctul anterior, a semnului < si apoi a unghiului.




CAPITOLUL 4

DESENAREA FIGURILOR GEOMETRICE FUNDAMENTALE

4.1 DESENAREA LINIILOR (LINE)

Comanda LINE poate fi accesata selectand pictograma LINE din bara cu instrumente DRAW sau prin

introducerea comenzii de la tastatura. Dupa ce este introdusa comanda, programul va raspunde cu invitatia FIRST POINT

(primul punct), la care trebuie introduse coordonatele punctului de inceput al segmentului de dreapta, sau se poate alege cu

ajutorul cursorului un punct de pe ecran. Dupa ce este introdus primul punct, programul raspunde cu invitatia NEXT

POINT (urmatorul punct), la care trebuie introduse coordonatele punctului de sfarsit al segmentului de dreapta. Dupa ce

este ales si punctul de sfarsit al segmentului, programul afiseaza iarasi invitatia NEXT POINT, continuandu-se astfel

introducerea de segmente de dreapta, sau se poate renunta la comanda prin apasarea tastei ENTER sau SPACE. Dupa ce au

fost introduse cel putin doua segmente de dreapta, in cadrul aceleiasi comenzi LINE, comanda se poate inchide prin

tastarea literei C (CLOSE) la invitatia NEXT POINT. In acest caz programul va desena un ultim segment de dreapta intre

punctul de sfarsit al ultimului segment si punctul de inceput al primului segment realizand astfel un contur perfect inchis.

4.2 DESENAREA DREPTUNGHIURILOR (RECTANG)

Dreptunghiurile se pot desena folosind comanda RECTANG sau pictograma RECTANGLE din bara DRAW.

Dupa introducerea comenzii, programul cere introducerea coordonatelor unui colt al dreptunghiului si apoi a coordonatelor

coltului opus.

4.3 DESENAREA CERCURILOR (CIRCLE)

Cercurile se pot desena prin introducerea comenzii CIRCLE in linia de comanda sau prin selectarea pictogramei

CIRCLE din bara cu instrumente DRAW. Dupa introducerea comenzii, programul va cere stabilirea punctului de centru si

apoi a razei sau diamentrului. Cercurile pot fi desenate si prin folosirea optiunilor comenzii si anume 3P / 2P / TTR / TTN.

Acest optiuni sunt disponibile in meniul DRAW – CIRCLE si se caracterizeaza astfel:

- 3P (trei puncte) – se foloseste atunci cand se cunosc trei puncte de pe circumferinta cercului

- 2P (doua puncte) – se foloseste atunci cand se cunoaste diametrul cercului, iar centru sau este dificil de determinat. Se

aleg doua puncte de pe circumferinta cercului care definesc diametrul acestuia.

- TTR (tangenta – tangenta – raza) – se foloseste atunci cand se deseneaza un cerc cu o anumita raza, tangent la 2 drepte,

cercuri, sau arce date. Se selecteaza prima dreapta, apoi a doua dreapta, urmand ca la sfarsit sa se introduca raza

- TTT (tangenta – tangenta – tangenta) – se foloseste atunci cand nu se cunoaste nici centru cercului si nici raza acestuia,

dar se stie ca este tangent la trei obiecte diferite.




4.4 DESENAREA ARCELOR (ARC)

Pentru a desena un arc de cerc se poate folosi comanda ARC sau pictograma ARC din bara cu instrumente

DRAW. De asemenea, in meniul DRAW – ARC se pot gasi mai multe optiuni de desenare a arcelor de cerc:

A. START / CENTRU / SFARSIT

- se introduce punctul de inceput

- se tasteaza C (CENTER) la invitatia SECOND POINT

- se introduce punctul de centru

- se introduce punctul de sfarsit

B. START / CENTRU / UNGHI


- se tasteaza C (CENTER) la invitati SECOND POINT


- se tasteaza A (ANGLE) la invitatia END POINT

- se introduce unghiul

C. START / CENTRU / LUNGIME


- se tasteaza C (CENTER) la invitatia SECOND POINT


- se tasteaza L (LENGTH) la invitatia END POINT

- se introduce lungimea corzii

D. START / SFARSIT / RAZA


- se tsteaza E (END) la invitatia SECOND POINT


- se tasteaza R (RADIUS) la invitatia CENTER POINT

- se introduce raza

E. START / SFARSIT / UNGHI


- se tasteaza E (END) la invitatia SECOND POINT


- se tasteaza A (ANGLE) la invitatia CENTER POINT


F. START / SFARSIT / DIRECTIE


- se tasteaza E (END) la invitatia SECOND POINT


- se tasteaza D (DIRECTION) la invitatia CENTER POINT

- se selecteaza directia




G. CENTRU / START / SFARSIT

- se tasteaza C (CENTER) la invitatia START POINT




H. CENTRU / START / UNGHI




- se tasteaza A (ANGLE) la invitatia END POINT


I. CENTRU / START / LUNGIME




- se tasteaza L (LENGTH) la invitatia END POINT

- se introduce lungimea corzii

4.5 DESENAREA POLIGOANELOR (POLYGON)

Desenarea unui poligon se poate realiza prin introducerea comenzii de la tastatura sau prin selectarea pictogramei

POLYGON din bara mobila cu instrumente DRAW. Secventa de comanda pentru desenarea unui poligon este urmatoarea:

- se tasteaza comanda POLYGON

- se introduce numarul de laturi


- se specifica daca poligonul este inscris sau circumscris fata de un cerc

- se alege raza cercului

Cand se cunoaste lungimea laturilor dar nu se cunoaste raza acestuia se poate folosi optiunea EDGE. Secventa de

comanda este urmatoarea :

- se tasteaza comanda POLYGON

- se introduce numarul de laturi

- se tasteaza E (edge)

- se introduc coordonatele primului capat al laturii

- se introduc coordonatele celui de-al doilea capat al laturii.

4.6 DESENAREA ELIPSELOR (ELLIPSE)

Pentru a desena o elipsa se foloseste comanda ELLIPSE sau pictograma ELLIPSE din bara mobila cu instrumente

DRAW. Exista mai multe optiuni cu ajutorul carora se pot desena elipse, si anume:




A. DESENAREA ELIPSELOR CUNOSCAND CAPETELE AXELOR SI DISTANTA

- se tasteaza comanda ELLIPSE

- se introduc coordonatele primului capat al primei axe

- se introduc coordonatele celui de-al doilea capat al primei axe

- se introduc coordonatele celui de-al doilea punct pentru a doua axa

B. DESENAREA ELIPSELOR CUNOSCAND CAPETELE AXELOR SI ROTATIA

- se introduc coordonatele primului capat al axei

- se introduc coordonatele celui de-al doilea capat al axei

- se tasteaza R

- se introduce unghiul de rotatie

C. DESENAREA ELIPSELOR CUNOSCAND CENTRUL ELIPSEI SI CAPETELE AXELOR

- se tasteaza C


- se introduc coordonatele capatului primei axe

- se introduc coordonatele capatului celei de-a doua axe

D. DEFINIREA UNUI ARC DE ELIPSA

- se introduce comanda ELLIPSE

- se tasteaza A

- se tasteaza C


- se introduc coordonatele capatului primei axe

- se introduc coordonatele capatului celei de-a doua axe

- se introduce punctul de inceput al arcului

- se introduce punctul de sfarsit al arcului

4.7 DESENAREA INELELOR SI CERCURILOR PLINE (DONUT)

Pentru construirea cercurilor pline (discuri sau coroane circulare), programul ofera comanda DONUT. Atunci

cand sunt create aceste cercuri pline se poate specifica atat diametrul interior cat si cel exterior. Ele pot avea orice diametrul

interior si exterior sau pot fi complet pline. Secventa de comanda pentru desenarea cercurilor pline este urmatoarea:

- se tasteaza comanda DONUT

- se introduce diametrul interior

- se introduce diametrul exterior

- se introduce centrul coroanei

- se introduce centrul urmatoarei coroane sau ENTER pentru a renunta la comanda.

Pentru a desena o coroana al carei interior este transparent, mai intai se tasteaza comanda FILL dupa care se

tasteaza OFF si se introduce comanda DONUT.




4.8 DESENAREA LINIILOR INFINITE (XLINE)

Pentru a desena linii infinite (linii de orientare) se foloseste comanda XLINE sau pictograma CONSTRUCTION

LINE din bara mobila cu instrumente DRAW. Optiunile comenzii XLINE constau in diverse metode ce pot fi utilizate

pentru desenarea unei linii infinite. Aceste optiuni sunt urmatoarele:

A. Optiunea START POINT

- se introduce punctul 1

- se introduce punctul 2

- se introduce punctul 2 pentru o alta linie infinita care va trece prin punctul 1, sau se apasa ENTER pentru a renunta.

B. Optiunea HOR – creaza o dreapta XLINE orizontala care trece printr-un singur punct

- se tasteaza HOR la invitatia FROM POINT

- se introduce punctul prin care se doreste a trece dreapta

C. Optiunea VER – creaza o dreapta XLINE verticala care trece printr-un singur punct

- se tasteaza VER la invitatia FROM POINT

- se introduce punctul prin care se doreste sa treaca dreapta

D. Optiunea ANG – creaza o dreapta XLINE sub un anumit unghi. Exista doua posibilitati pentru a desena o dreapta

XLINE inclinata:

1. constructia dreptei XLINE cand se specifica unghiul de inclinare si un punct

- se tasteaza ANG la invitatia FROM POINT


- se introduce punctul prin care se doreste sa treaca dreapta XLINE

2. constructia dreptei XLINE cand se specifica unghiul fata de o anumita linie de referinta

- se tasteaza ANG la invitatia FROM POINT

- se tasteaza R la invitatia ENTER ANGLE

- se selecteaza o dreapta considerata de referinta

- se introduce unghiul de inclinare fata de dreapta de referinta

- se introduce punctul prin care se doreste sa treaca dreapta

E. Optiunea BISECT – creaza o dreapta XLINE care trece prin varful unui unghi determinat de alte doua puncte

precizate, pe care il imparte in doua unghiuri egale

- se tasteaza BISECT la invitatia FROM POINT

- se introduce punctul care va fi varful unghiului prin care va trece dreapta XLINE

- se introduce punctul care va forma prima latura a unghiului

- se introduce punctul care va forma cealalta latura a unghiului

F. Optiunea OFFSET - creaza o dreapta XLINE paralela cu un alt obiect




- se tasteaza OFFSET la invitatia FROM POINT

- se introduce distanta la care va fi desenata linia infinita fata de o alta dreapta

- se selecteaza o alta dreapta

- se specifica in ce parte a dreptei va fi trasata linia infinita.




CAPITOLUL 5

UTILIZAREA POLILINIILOR

O polilinie este un obiect compus dintr-un numar oarecare de segmente si curbe. Poliliniile se pot utiliza in locul

liniilor si in oarecare masura in locul arcelor. Diferenta dintre polilinii si linii este aceea ca liniile pot fi folosite impreuna

dar nu sunt conectate, in schimb, poliliniile sunt conectate formand un obiect complex.

Pentru a desena polilinii se foloseste comanda PLINE sau pictograma POLYLINE din bara mobila cu instrumente

DRAW. Dupa ce este introdusa comanda PLINE va apare invitatia START POINT, unde trebuie introdus punctul de

inceput al poliliniei.

5.1 OPTIUNILE COMENZII PLINE

A. Optiunea HALFWIDTH – permite specificarea unei jumatati din grosimea totala a poliliniei. Programul cere jumatatea

grosimii de inceput si de sfarsit. Segmentul urmator al poliliniei va avea grosimea dubla fata de valoarea indicata.

B. Optiunea LENGTH – permite specificarea lungimii urmatorului segment de dreapta si il deseneaza pe aceeasi directie

cu cel anterior.

C. Optiunea UNDO – sterge dintr-o polilinie ultimul segment desenat. Aceasta optiune se poate utiliza pentru inlaturarea,

segment cu segment, a intregii polilinii, atata timp cat comanda este inca activa.

D. Optiunea WIDTH – permite desenarea unor polilinii late si constituie o alta caracteristica ce diferentiaza liniile de

polilinii. Diferenta intre optiunea WIDTH si HALFWIDTH este ca atunci cand se selecteaza WIDTH nu se dubleaza

numarul introdus.

E. Optiunea ARC – permite desenarea arcelor de cerc si are la randul ei mai multe optiuni

- optiunea ANGLE – este utilizata pentru specificarea unghiului la centru corespunzator segmentului de arc. Unghiul se

construieste intre un punct de inceput si unul de sfarsit, folosind una dintre cele trei metode sugerate de comanda

CENTER / RADIUS / ENDPOINT

- optiunea CENTER – creaza un segment de arc pentru o polilinie prin precizarea unui punct de centru. Dupa ce a fost

specificat centul, programul lanseaza invitatia ANGLE / LEGTH / ENDPOINT.

- Optiunea DIRECTION – permite modificarea directiei spre care va porni arcul, prin selectarea unui punct pe directia

dorita.

- optiunea RADIUS – permite desenarea unui arc de cerc cu o anumita raza

- optiunea SECOND POINT – prin aceasta metoda un arc se construieste prin specificarea a trei puncte.




5.2 EDITAREA POLILINIILOR

Programul AutoCAD furnizeaza comanda PEDIT pentru a edita polilinii. Dupa ce este tastata comanda PEDIT,

programul invita utilizatorul sa selecteze o polilinie, dupa care afiseaza optiunile comenzii PEDIT:

- Optiunea JOIN – permite atasarea unei polilinii, linii sau a unui arc, poliliniei care este editata. Obiectele care se

ataseaza trebuie sa aiba acelasi punct de capat cu polilinia.

- Optiunea WIDTH – permite stabilirea unei grosimi constante pentru intreaga polilinie.

- Optiunea FIT – deseneaza o curba continua care trece prin toate punctele de inflexiune selectate.

- Optiunea SPLINE – deseneaza o curba splina, utilizand punctele initiale ale poliliniei liniare drept puncte de control.

- Optiunea DECURVE – inlatura toate curbele unei polilinii. Curbele sunt inlocuite de segmente de dreapta.

- Optiunea LTYPE GEN permite programului sa traseze polilinia cu tipul de linie specificat.

- Optiunea EDIT VERTEX – permite editarea poliliniilor la nivel de puncte de inflexiune. Dupa ce este selectata aceasta

optiune, programul afiseaza o alta serie de optiuni de editare:

- Optiunile NEXT si PREVIOUS – permit deplasarea de-a lungul poliliniei

- Optiunea BREAK – intrerupe o polilinie in punctul de inflexiune desemnat, rezultand doua noi puncte terminale si

doua noi polilinii. Dupa ce este selectata aceasta optiune se poate alege alt punct de inflexiune sau se poate actiona

asupra celui deja selectat prin tastarea comenzii GO.

- Optiunea INSERT – permite introducerea unui nou punct de inflexiune

- Optiunea MOVE – permite deplasarea punctelor de inflexiune

- Optiunea REGEN – permite actualizarea poliliniei pe ecran, ceea ce duce la refacerea unor parti care par sa

lipseasca

- Optiunea STRAIGHTEN – permite inlaturarea unor puncte de inflexiune

- Optiunea TANGENT – ofera posibilitatea de a atasa unui punct de inflexiune, o directie tangenta sau un unghi

- Optiunea WIDTH – permite atasarea unor grosimi variabile diverselor componente ale unei polilinii.




CAPITOLUL 6

UTILIZAREA MULTILINIILOR

6.1 DESENAREA MULTILINIILOR

Pentru a desena multilinii se foloseste comanda MLINE sau optiunea MULTILINE din meniul DRAW. Dupa ce

este introdusa comanda MLINE, programul afiseaza optiunile sale:

- optiunea JUSTIFICATION – determina ce puncte ale poliliniei vor fi folosite atunci cand se introduc coordonate: TOP

(sus), ZERO (central), BOTTOM (jos)

- optiunea SCALE – reprezinta un factor de scara care detemina latimea totala rezultata conform stilului curent de

multilinie

- optiunea STYLE – permite selectarea unui anumit stil de multilinie

6.2 DEFINIREA STILURILOR DE MULTILINIE

Pentru a creea diferite stiluri de multilinie si pentru a le definii optiunile se foloseste comanda MLSTYLE. Aceasta

comanda deschide caseta de dialog MULTILINE STYLES unde sunt prezentate trei zone: Multiline style; Element

properties si Multiline properties.

A. ZONA MULTILINE STYLE

- optiunea Current – afiseaza stilul curent de multilinie

- optiunea Name – este folosita pentru a crea un nou stil de multilinie sau pentru redenumirea unuia deja existent

- optiunea Description – permite atasarea unei descrieri a stilului curent

- butonul Load – este folosit pentru a incarca un anumit stil de multilinie din biblioteca de stiluri

- butonul Save – este folosit pentru a salva o copie a stilului de multilinie

- butonul Add – selectarea acestui buton creaza un nou stil de multilinie, cu numele completat in caseta de editare Name

- butonul Rename – este folosit pentru a redenumi un stil de multilinie.

B. BUTONUL ELEMENT PROPERTIES

Acest buton deschide caseta de dialog Element Properties, care are urmatoarele optiuni:

- zona Elements – afiseaza toate elementele prevazute in stilul curent cu proprietatile lor

- optiunea Offset – defineste pozitia fiecarui element fata de originea multiliniei, considerata 0,0

- butonul Add – este folosit pentru a mari numarul de elemente prevazut in stilul curent de multilinie

- butonul Delete – este folosit pentru a sterge elementul evidentiat din lista

- optiunea Color – este folosita pentru a atribui o anumita culoare elementului marcat

- optiunea LineType – permite atribuirea unui alt tip de linie elementului marcat.




C. BUTONUL MULTILINE PROPERTIES

Butonul Multiline Properties deschide caseta de dialog cu acelasi nume, care are urmatoarele optiuni:

- optiunea Display Joints – afiseaza segmentele de imbinare din punctele de inflexiune ale fiecarui segment de multilinie

- optiunea Line – inchide cu segmente de dreapta un capat sau ambele capete ale multiliniei

- optiunea Outer Arc – inchide cu segmente de arc un capat sau ambele capete ale multiliniei

- optiunea Inner Arc – creaza un arc intre perechile de elemente interioare. Daca exista un numar impar de elemente,

elementul din centru ramane neconectat

- optiunea On – permite umplerea fondului spatiului delimitat de multilinia curenta

- optiunea Color – este disponibila cand optiunea On este activata si permite alegerea unei culori a fondului

6.3 EDITAREA MULTILINIILOR

Pentru editarea multiliniilor, programul AutoCAD utilizeaza comanda MLEDIT, care are patru seturi de

instrumente de editare. Aceste instrumente sunt concepute sa permita editarea multiliniilor care se intersecteaza, care

formeaza un T si creeaza colturi si multilinii care trebuie sectionate sau reunite. Fiecare dintre aceste seturi de instrumente

are trei optiuni. Programul AutoCAD afiseaza toate instrumentele principale de editare, impreuna cu optiunile lor, in caseta

de dialog MULTILINE EDIT TOOLS.

Pentru a lansa comenzile de editare, se executa clic pe caseta cu imagine aleasa; aceasta afiseaza de asemenea si

numele optiunii de editare in coltul din stanga jos al casetei de dialog. Apoi se selecteaza butonul OK pentru lansarea

comenzii.

Primul set de instrumente, listate in prima coloana, servesc la editarea intersectiilor de multilinii.

- comanda CLOSED CROSS – creeaza o intersectie inchisa intre doua multilinii

- comanda OPEN CROSS – creeaza o intersectie deschisa intre doua multilinii

- comanda MERGED CROSS – creeaza o intersectie deschisa intre elementele exterioare ale multiliniei si le uneste pe

cele interioare

Al doilea set de instrumente, listate in a doua coloana, serveste la crearea intersectiilor in T dintre doua multilinii.

Toate aceste comenzi fie marginesc fie extind prima multilinie selectata, in zona de intalnire cu cea de-a doua.

- comanda CLOSED TEE – creeaza o intersectie inchisa intre doua multilinii, prin marginirea sau prelungirea primei

multilinii selectate

- comanda OPEN TEE – creeaza o intersectie deschisa, tot prin marginirea sau prelungirea primei multilinii selectate

- comanda MERGED TEE – creeaza o intersectie deschisa intre elementele exterioare si le alipeste pe cele interioare tot

prin marginirea sau prelungirea primei multilinii.

Al treilea set de instrumente de editare, afisate in a treia coloana, modifica punctele de inflexiune pentru una sau

doua multilinii.

- comanda CORNER JOINT – margineste sau extinde prima multilinie selectata la intalnirea cu cea de-a doua

- comanda ADD VERTEX – adauga un punct de inflexiune in punctul in care a fost selectata multilinia




- comanda DELETE VERTEX – sterge punctul de inflexiune selectat o data cu multilinia

Al patrulea set de instrumente de editare, afisate in coloana a patra, pot fi utilizate pentru sectionarea si reunirea

elementelor unor multilinii.

- comanda CUT SINGLE – indeparteaza o portiune dintr-un singur element al multimii

- comanda CUT ALL – indeparteaza o portiune din toate elementele unei multilinii

- comanda WELD ALL – reface sau reuneste acele portiuni ale multiliniei care au fost indepartate




CAPITOLUL 7

TIPURI DE LINII SI STRATURILE

7.1 TIPURI DE LINII (LINETYPE)

Un tip de linie este un model repetat de puncte, linioare si spatii. Programul AutoCAD pune la dispozitia

utilizatorului o larga varietate de tipuri de linie care pot fi utilizate intr-un desen. Pentru a putea vedea o lista cu tipurile de

linie folosite in AutoCAD se tasteaza comanda LINETYPE sau se selecteaza pictograma LINETYPE din bara OBJECTS

PROPERTIES.

Dupa ce este introdusa comanda LINETYPE va fi afisata caseta de dialog LAYER & LINETYPE PROPERTIES

In aceasta caseta de dialog pot fi afisate toate tipurile de linie incarcate, tipurile de linie folosite in desen sau nefolosite in

desen.

Pentru a vedea o lista cu toate tipurile de linie si pentru a incarca unele dintre ele se selecteaza butonul LOAD care

va deschide caseta de dialog LOAD OR RELOAD LINETYPES. Selectand butonul FILE din aceasta caseta de dialog se

poate alege un fisier care contine anumite tipuri de linie. Fisierul folosit in mod prestabilit de AutoCAD este

ACADISO.LIN

In zona AVAILABLE LINETYPES este prezentata o lista cu toate tipurile de linie existente in fisierul selectat. Se

poate alege unul sau mai multe tipuri de linie si apoi se selecteaza OK. Tipurile de linie selectate vor fi importate in casuta

de dialog LAYER & LINETYPE PROPERTIES de unde se poate alege tipul de linie care va fi folosit in continuare in

desen. Alegerea unui nou tip de linie nu schimba infatisarea liniilor deja existente ci doar pe a celor ce se vor desena in

continuare.

Dupa ce au fost incarcate tipurile de linie in caseta de dialog LAYER & LINETYPE PROPERTIES se alege tipul

de linie pe care dorim sa-l folosim si apoi se selecteaza butonul CURRENT si apoi OK.

7.2 STRATURILE (LAYERS)

Straturile reprezinta un mod de a grupa obiectele. Cand sunt utilizate straturile obiectele se pot aseza numai pe

stratul curent. Fiecarui strat i se poate atribui un nume, o culoare si un tip de linie. Se poate folosi un numar nelimitat de

straturi pentru a realiza un desen. Pentru a utiliza straturile se poate folosi comanda LAYER sau pictograma LAYERS din

bara OBJECT PROPERTIES

Pentru a realiza un nou strat se selecteaza butonul NEW, se introduce numele stratului si se apasa ENTER.

In zona NAME se introduce noul nume al stratului fara a se apasa ENTER, in zona COLOR se alege culoarea

stratului, iar in zona LINETYPE se poate alege tipul de linie dintre cele incarcate. Pentru ca un strat sa fie ales in mod

prestabilit se alege stratul respectiv si apoi se selecteaza butonul CURRENT.

Pentru a activa sau dezactiva un strat se foloseste optiunea ON. Daca optiunea ON este dezacivata, toate obiectele

desenate in stratul respectiv nu vor fi afisate. Daca optiunea LOCK este activata, atunci nu se poate sterge nici un obiect din

stratul respectiv. Cand un strat este dezactivat el nu apare pe ecran dar este plotat. Pentru a ingheta un strat se face click pe

optiunea FREEZE. Inghetarea straturilor este asemanatoare cu dezactivarea lor cu diferenta ca atunci cand sunt dezactivate,




straturile sunt regenerate odata cu intregul desen, iar atunci cand sunt inghetate ele nu mai sunt regenerate ceea ce duce la

cresterea vitezei de lucru.

Atunci cand se schimba culoarea sau tipul de linie al stratului vor fi afectate toate obiectele din stratul respectiv.

Pentru a alege un strat se foloseste casuta LAYER CONTROL din bara OBJECT PROPERTIES.




CAPITOLUL 8

UTILIZAREA MODULUI DE FIXARE PE OBIECTE

Termenul OBJECT SNAP se refera la o functie prin care cursorul in cruce este obligat sa sara exact la un anumit

punct sau la un obiect existent. Unul dintre avantajele principale ale utilizarii acestei metode este acela ca nu trebuie ales cu

exactitate un punct. Programul AutoCAD ofera mai multe moduri de fixare pe obiecte prin care sunt localizate cu precizie

punctele unei costructii geometrice existente.

Pentru a folosi un mod de fixare pe obiecte se executa clic pe pictograma caracteristica din bara cu instrumente

OBJECT SNAP sau se tasteaza in linia de comanda primele trei litere ale modului respectiv. Bara OBJECT SNAP poate fi

activata prin clic cu butonul din dreapta al mouse-ului pe una dintre barele cu instrumente deja existente.

Modurile de fixare pe obiecte sunt urmatoarele:

- ENDpoint – conecteaza o linie, un arc sau centrul unui cerc cu punctul final al unei drepte sau al unui arc existent

- MIDpoint – conecteaza o linie, un arc sau centrul unui cerc cu punctul de mijloc al unei drepte sau al unui arc existent

- CENter – conecteaza o linie sau un arc de cerc cu centrul unui cerc deja existent

- NODe – folosind acest mod se poate gasi un obiect de forma unui punct

- QUAdrant – programul AutoCAD defineste un cvadrant ca fiind un sfert dintr-un cerc, o coroana circulara sau un arc.

Utilizand acest mod de fixare pe obiecte se poate gasi pozitia unghiurilor de 0, 90, 180 si 270 de grade pe un cerc, o

coroana circulara sau un arc.

- INTersection – conecteaza o linie, un arc sau centrul unui cerc cu punctul de intersectie al altor doua obiecte

- INSertion – prin folosirea acestui mod de fixare pe obiecte se face saltul in punctul de inserare al unor obiecte

- PERpendicular – prin folosirea acestui mod se fixeaza un punct pe o dreapta, un arc sau un cerc in care este dusa o

perpendiculara pe obiectul selectat

- TANgent – conecteaza o dreapta, un arc de cerc, sau centrul unui cerc cu punctul de tangeta al unui alt obiect

- NEArest – conecteaza o linie, un arc sau centrul unui cerc cu obiectul care este cel mai apropiat de centrul cutiei

vizorului, acolo unde se intersecteaza crucea cursorului

- FROm – acest mod permite utilizarea oricarei pozitii de pe ecran ca punct de baza pentru introducerea coordonatelor

relative

8.1 UTILIZAREA MODURILOR TEMPORARE SI CONTINUE DE FIXARE PE OBIECTE

Pentru a folosi o singura data un mod de fixare pe obiecte se alege obiectul de desenat si apoi se selecteaza

pictograma modului respectiv din bara OBJECT SNAP. Dupa ce a fost desenat obiectul programul renunta la modul de

fixare folosit iar utilizatorul il poate selecta din nou.

Pentru a folosi modurile de fixare pe obiecte in permanenta se tasteaza comanda OSNAP sau se selecteaza

pictograma OBJECT SNAP SETTINGS din bara OBJECT SNAP. In casuta de dialog OSNAP SETTINGS se selecteaza

modurile de fixare dorite si apoi OK. Dupa ce se selecteaza obiectul de desenat programul AutoCAD foloseste automat

unul dintre modurile de fixare selectate si continua sa il foloseasca ori de cate ori se deseneaza ceva. Cand se bifeaza casuta

de validare QUICK programul AutoCAD alege primul punct care indeplineste criteriile de selectie ale modului continuu de




fixare pe obiecte. Pentru a dezactiva modul continuu de fixare pe obiecte se selecteaza in casuta de dialog OSNAP

SETTINGS butonul CLEAR ALL.

Atunci cand este introdus un mod de fixare pe obiecte pe ecran apare caseta vizorului. Aceasta poate fi marita sau

micsorata din caseta de dialog OSNAP SETTINGS prin deplasarea intre stanga si dreapta a barei de derulare APERTURE

SIZE.

In caseta de dialog OSNAP SETTINGS se poate alege eticheta AutoSNAP unde se poate activa optiunea

MARKER prin care este afisat simbolul modului de fixare atunci cand acesta este depistat de program. De asemenea se

poate alege o anumita culoare a simbolului. Daca se bifeaza casuta de validare MAGNET atunci programul AutoCAD sare

in punctul cel mai apropiat care corespunde criteriilor de selectie ale modului de fixare pe obiecte selectat. Daca casuta de

validare DISPLAY APERTURE BOX nu este activata atunci caseta vizorului nu va fi afisata.




CAPITOLUL 9

EDITAREA UNUI DESEN

9.1 SETURI DE SELECTIE

Atunci cand se executa o operatie de editare, programul AutoCAD trebuie informat care sunt obictele care vor

suferi modificari.Cand se selecteaza unul sau mai multe obiecte se creeaza un set de selectie. Programul ofera doua

modalitati de selectie: pick-first si pick-after. Folosind selectia pick-first mai intai se construieste setul de selectie iar apoi

se apeleaza comanda de editare. Cu ajutorul selectiei pick-after se poate apela mai intai comanda de editare si apoi se aleg

obiectele ce vor fi modificate. Daca nu a fost stabilit nici un set de selectie cu ajutorul metodei pick-first programul

utilizeaza automat selectia pick-after.

Selectarea se face printr-un clic cu mouse-ul pe obiectul dorit. Daca se doreste a se selecta mai multe obiecte se

face clic pe fiecare obiect in parte. In schimb, daca se doreste inlaturarea unui singur obiect din setul de selectie, se va tine

apasata tasta SHIFT si apoi se executa clic pe obiectul respectiv. De asemenea, atunci cand programul permite, selectarea

obiectelor se poate face cu ajutorul unei ferestre de selectie (crossing window), in care se cuprind toate obiectele care

trebuie editate.

Cand este apasata tasta ENTER sau SPACE BAR, programul AutoCAD nu mai cere selectarea obiectelor si

continua comanda de editare bazata pe setul de selectie curent. Apasarea tastei ENTER sau SPACE BAR se numeste

raspuns nul si ii indica programului ca nu mai este nimic de adaugat in setul de selectie.

9.2 UTILIZAREA COMENZILOR DE EDITARE

9.2.1 STERGEREA OBIECTELOR (ERASE)

Prin folosirea acestei comenzi sunt sterse obiectele care nu mai sunt dorite in desen. Apelarea comenzii ERASE se

face fie prin selectarea pictogramei din bara mobila cu instrumente MODIFY, fie prin introducerea de la tastatura a

comenzii. Dupa ce comanda a fost apelata, programul afiseaza un mesaj prin care solicita selectarea obiectelor ce trebuie

eliminate din desen. Daca unele obiecte au fost sterse accidental sau intentionat pentru a putea vedea mai clar desenul,

exista posibilitatea de a le reface folosind comanda OOPS. De retinut ca aceasta comanda se aplica numai ultimului set de

selectie folosit.

9.2.2 MUTAREA OBIECTELOR (MOVE)

Comanda MOVE reaseaza obiectele dintr-un punct al desenului in altul. Ea poate fi accesata prin executarea unui

clic pe pictograma caracteristica din bara MODIFY sau prin introducerea de la tastatura a comenzii. Comanda MOVE

raspunde cu urmatoarele invitatii:

- Select objects – selectarea obiectelor

- Base point or displacement – acest punct indica de unde vor fi mutate obiectele

- Second point of displacement – acest punct indica unde vor fi mutate obiectele




9.2.3 COPIEREA OBIECTELOR (COPY)

Atunci cand in desen se folosesc elemente identice se poate folosi comanda COPY pentru realizarea acestora.

Comanda COPY poate fi accesata prin cele doua metode folosite la comanda MOVE. Invitatiile comenzii COPY sunt

urmatoarele:

- select objects – selectarea obiectelor

- Base point or displacement / Multiple – acest punct indica locul de unde sunt copiate obiectele. Daca se alege optiunea

Multiple se pot creea mai multe copii ale obiectelor originale. Dupa ce se alege aceasta optiune trebuie ales un punct de

baza.

- Second point of displacement – acest punct indica locul unde vor fi copiate obiectele. Daca a fost selectata optiunea

Multiple programul repeta invitatia pana cand comanda este anulata.

9.2.4 ROTIREA OBIECTELOR (ROTATE)

Acesta comanda roteste obiectele selectate sub un anumit unghi. Poate fi apelata fie cu ajutorul pictogramei din

bara MODIFY, fie prin introducerea comenzii de la tastatura. Dupa ce a fost introdusa comanda trebuie selectate obiectele.

La invitatia Base point trebuie introdus punctul in jurul caruia vor fi rotite obiectele. La invitatia Rotation angle /

Reference, optiunea Rotation angle defineste cu ce unghi, fata de pozitia originala, va fi rotit obiectul. Optiunea Reference

este folosita pentru a indica unghiurile de inceput si de sfarsit ale obiectelor.

9.2.5 CREAREA IMAGINILOR OGLINDITE (MIRROR)

Aceasta comanda creeaza o copie inversa a unui obiect selectat. Comanda poate fi apelata ca si celelalte comenzi

de editare. Dupa ce este introdusa comanda si obiectele au fost selectate, programul cere primul punct al axei de oglindire

(First point of mirror line), dupa care va cere al doilea punct al axei. Axa de oglindire nu este obligatoriu verticala sau

orizontala. Dupa ce a fost introdus si al doilea punct, programul afiseaza un mesaj prin care se pot sterge obiectele care au

fost oglindite.

9.2.6 ADUCEREA LA SCARA A UNOR PARTI DIN DESEN (SCALE)

Comanda SCALE mareste sau micsoreaza obiectele pentru a incapea in desen si poate fi apelata ca si celelalte

comenzi de editare. Dupa ce a fost introdusa comanda si obiectele au fost selectate, programul cere punctul de baza de la

care, sau spre care sunt aduse la scara obiectele. Dupa ce a fost introdus acest punct, programul raspunde cu invitatia Scale

factor/ Reference. Optiunea Scale factor este factorul de scara de care depinde dimensiunea obiectelor finale. Optiunea

Reference stabileste un factor de scara de inceput si unul de sfarsit.




9.2.7 COPIEREA OBIECTELOR CU AJUTORUL COMENZII OFFSET

Comanda OFFSET poate fi apelata cu ajutorul pictogramei din bara MODIFY sau prin introducerea comenzii de

la tastatura. Comanda OFFSET are urmatoarele invitatii:

- Offset distance or Through – pentru optiunea Offset distance se introduce distanta la care va fi realizata copia

obiectului, sau se alege un punct initial si unul final care determina aceasta distanta. Daca se apeleaza optiunea

Through, atunci se alege doar un singur punct prin care va trece copia obiectului selectat.

- Select object to offset – permite selectarea unui obiect care va fi copiat prin offset.

- Side to offset – reprezinta directia in care va fi duplicat obiectul.

9.2.8 TAIEREA OBIECTELOR (TRIM)

Comanda TRIM defineste una sau mai multe drepte care servesc drept plan de taiere. Comanda poate fi apelata cu

ajutorul pictogramei din bara MODIFY sau prin introducerea comenzii de la tastatura. Comanda TRIM afiseaza

urmatoarele invitatii:

- Select objects – permite selectarea obiectelor care sunt utilizate drept planuri de taiere. Se pot selecta atatea planuri de

taiere, cate sunt necesare. Portiunile de obiecte care sunt cuprinse intre planuri de taiere vor fi inlaturate.

- Select object to trim / Project / Edge / Undo – permite selectarea obiectelor din care sunt eliminate portiuni, intre

planurile de taiere. Optiunea Project ofera posibilitatea de a specifica cum vor fi taiate obiectele care nu se afla in

sistemul de coordonate utilizator curent. Aceasta optiune este utilizata pentru editarea 3D. Optiunea Edge ofera

posibilitatea de a determina cum se vor comporta planurile de taiere. Optiunea Edge are la randul ei doua optiuni:

optiunea prestabilita No extend - obliga obiectele care trebuie sa fie taiate sa treaca vizual printr-un plan de taiere si

optiunea Extend – prin care planul de taiere va fi extins temporar la infinit.

9.2.9 STERGEREA UNOR PARTI DIN OBIECTE (BREAK)

Atunci cand comanda TRIM este dificil de aplicat se utilizeaza comanda BREAK care este mult mai comoda. Ea

permite definirea a doua puncte pe un obiect care delimiteaza portiunea care trebuie inlaturata. Comanda BREAK poate fi

apelata cu ajutorul pictogramei din bara MODIFY sau prin introducerea de la tastatura a comenzii. Comanda BREAK are

urmatoarele invitatii:

- Select object – permite selectarea obiectelor din care vor fi eliminate anumite portiuni

- Enter second point (or F for first point) – acest punct defineste capatul portiunii care va fi eliminata din obiectul

selectat. Inceputul acestei potiuni este considerat punctul unde a fost selectat obiectul. Dupa ce a fost selectat obiectul

se poate alege un alt punct de inceput, tastand F la invitatia respectiva. Programul va raspunde in acest caz cu invitatia

Enter first point – introduceti primul punct si apoi cu Enter second point – introduceti al doilea punct iar portiunea

cuprinsa intre cele doua puncte va fi stearsa.




9.2.10 RACORDAREA OBIECTELOR (FILLET)

Comanda FILLET permite rotunjirea colturilor formate de doua obiecte diferite. Comanda poate fi apelata prin

introducerea de la tastatura sau cu ajutorul pictogramei din bara MODIFY. Comanda FILLET are urmatoarele invitatii:

- Polyline / Radius / Trim / Select first object – permite selectarea primei drepte care va fi racordata urmand apoi sa se

aleaga a doua dreapta. Daca se alege una dintre optiunile acestei invitatii programul afiseaza mesaje aditionale. Daca se

alege optiunea Polyline, programul cere selectarea unei polilinii ale carei puncte de inflexiune vor fi inlocuite de arce.

Optiunea Radius permite definirea masurii arcului utilizat pentru racordarea celor doua obiecte. Optiunea Trim este folosita

pentru a inlatura sau a pastra coltul format de cele doua obiecte dupa racordarea acestora.

9.2.11 EXTINDEREA OBIECTELOR (EXTEND)

Comanda EXTEND lungeste obiectele pana la liniile de frontiera alese. Comanda EXTEND poate fi apelata cu

ajutorul pictogramei din bara MODIFY sau prin introducerea de la tastatura a comezii. Comanda EXTEND are urmatoarele

invitatii:

- Select objects – pemite selectarea obiectelor ce vor servi ca linii de frontiera, adica limitele pana unde vor fi extinse

obiectele. Daca exista mai multe linii de frontiera pana la care trebuie extins obiectul, atunci acesta va fi selectat de

mai multe ori.

- Select object to extend / Project / Edge / Undo – permite selectarea obiectelor care vor fi extinse pana la liniile de

frontiera. Optiunea Project ofera posibilitatea de a specifica cum vor fi extinse obiectele care nu se afla in sistemul de

coordonate utilizator curent si este specifica pentru editarea 3D. Optiunea Edge ofera posibilitatea de a determina cum

se comporta liniile de frontiera si este asemanatoare cu cea a comenzii TRIM. Aceasta optiune are la randul ei alte

doua optiuni: No extend – impiedica extinderea obiectelor pana la o linie de frontiera cu care nu se intersecteaza

efectiv in spatiu, iar optiunea Extend extinde temporar linia de frontiera pana la infinit.

9.2.12 TESIREA OBIECTELOR (CHAMFER)

Nu toate obiectele sunt unite la colturi cu ajutorul arcelor. De multe ori doua linii sunt unite print-o alta linie,

rezultand o margine tesita. Comanda CHAMFER produce rezultate similare cu cele ale comenzii FILLET, dar utilizeaza

pentru a conecta doua obiecte o linie si nu un arc. Pentru a lansa comanda CHAMFER se utilizeaza metodele prezentate la

celelalte comenzi de editare. Comanda CHAMFER are urmatoarele invitatii:

- Polyline / Distances / Angle / Trim / Method / Select first line – sunt prezentate aici toate optiunile comenzii si se poate

selecta prima linie care va fi unita cu o alta printr-o margine tesita.

- Select second line – permite selectarea celei de-a doua linii

- Optiunea Polyline – aplica tesirea fiecarui punct de inflexiune al unei polilinii, acolo unde este posibil.

- Optiunea Distances – permite introducerea a doua distante necesare realizarii tesirii. Prima distanta este distanta de la

punctul de intersectie pana la inceputul liniei de tesire pentru primul obiect selectat. A doua distanta este distanta

distanta de la punctul de intersectie pana la inceputul liniei de tesire pentru al doilea obiect selectat.

- Optiunea Angle - permite definirea liniei de tesire indicand o distanta de inceput si unghiul de la prima linie selectata.




- Optiunea Trim – indica daca obiectele care sunt supuse comenzii CHAMFER sunt taiate pana la punctele de inceput si

sfarsit ale liniei de tesire dintre ele.

- Optiunea Method – permite alegerea intre optiunile Distance si Angle. Se aplica valorile de tesire curente care au fost

stabilite pentru fiecare optiune.

9.2.13 UTILIZAREA COMENZILOR UNDO SI REDO

Atata timp cat desenul nu este inchis, comanda UNDO memoreaza informatii despre orice modificare facuta in

desenul curent. Cu aceasta comanda se poate merge in urma in sirul comenzilor anterioare pana in punctul in care a fost

facuta o greseala ce trebuie indreptata. Pe langa comanda UNDO, programul AutoCAD ofera si comanda REDO. Ea

permite inaintarea in lantul comenzilor anulate cu comanda UNDO. Pentru a apela comenzile UNDO si REDO se folosesc

pictogramele caracteristice din bara cu instrumente STANDARD sau se introduce de la tastatura comanda UNDO si

respectiv REDO. Comanda U este o versiune de unica folosinta a comenzii UNDO. Nu are optiuni tip linie de comanda si

anuleaza cate o singura comanda. Comanda UNDO, care este versiunea completa, are diverse optiuni pentru anulare si

anume:

- Auto – daca este stabilita pe ON toate comenzile care executa o actiune sunt anulate cu o singura comanda UNDO.

Daca este stabilita pe OFF fiecare comanda care executa o actiune este anulata in mod individual.

- Control – permite mentinerea tuturor informatilor despre operatii, a niciuneia sau a uneia

- Begin – creaza un grup de actiuni de editare care vor fi anulate cu comanda UNDO

- End – marcheaza sfarsitul grupului creat prin optiunea Begin

- Mark – marcheaza locul unde comanda UNDO se va putea intoarce si anula o anumita operatie

- Back – readuce desenul la starea initiala in punctul selectat cu ajutorul optiunii Mark

- Number – defineste cate comenzi inapoi sunt anulate.

9.2.14 PRODUCEREA UNOR MATRICE DE OBIECTE (ARRAY)

Creaza copii ale unui obiect care sunt dispuse in mod dreptunghiular sau polar fata de obiectul original. Comanda

poate fi apelata folosind una dintre cele doua metode folosite la celelalte comenzi de editare. Dupa ce a fost introdusa

comanda programul cere selectarea obiectelor care vor fi copiate sub forma unei matrici de obiecte. Dupa ce obiectele au

fost selectate programul cere tipul matricei de obiecte: dreptunghiulara sau polara. Daca se alege matricea dreptunghiulara

trebuie introdus mai intai numarul de randuri pe care vor fi dispuse copiile obiectului selectat, iar apoi numarul de coloane.

Dupa aceea trebuie introdusa distanta intre randuri si apoi intre coloane. Daca se alege o matrice polara programul cere mai

intai introducerea punctului de centru al matricei. Apoi trebuie introdus numarul de copii ale obiectului dupa care se

introduce unghiul de completat, adica pe a cata parte dintr-un cerc vor fi distribuite obiectele copiate. Daca se introduce

360 copiile vor fi plasate sub forma unui cerc. La sfarsit trebuie indicat daca programul AutoCAD roteste sau nu obiectele

pe masura ce sunt copiate.




9.2.15 DESFACEREA OBIECTELOR INCHISE (EXPLODE)

Pentru a efectua operatii de editare asupra unui singur element al unui obiect inchis se foloseste comanda

EXPLODE, care poate fi apelata prin cele doua metode prezentate si la celelalte comenzi de editare. Spre exemplu,

comanda EXPLODE desface un dreptunghi realizat prin comanda RECTANG, astfel incat se poate selecta fiecara latura in

parte a draptunghiului respectiv.

9.3 EDITAREA CU AJUTORUL PUNCTELOR DE PRINDERE (GRIPS)

Punctele de prindere sunt mici patrate sau casete care apar in anumite pozitii pe un obiect, dupa ce acesta a fost

selectat. Dupa ce un obiect a fost selectat cu un punct de prindere, se pot aplica asupra lui diverse moduri GRIP:

modificarea formei, mutarea, rotirea, aducerea la scara si oglindirea.

Atunci cand sunt utilizeaza modurile GRIP se foloseste selectia pick – first, adica mai intai se selecteaza obiectele

si apoi se apeleaza modul GRIP corespunzator. Initial, punctele de prindere apar ca niste casete albastre, goale. Acest tip de

grip este numit warm grip (punct de prindere cald). Intotdeauna, la inceput, punctele de prindere sunt calde, de culoare

albastra (culoarea prestabilita), iar obiectul este pus in evidenta. Dupa ce obiectul este selectat si apar punctele de prindere

se poate apela un mod Grip.

Cand punctul de prindere este selectat cu ajutorul cursorului, in vederea editarii, el devine o caseta rosie, plina

(culoarea prestabilita) si este numit hot grip (punct de prindere fierbinte). Culorile albastru si rosu sunt prestabilite si se pot

modifica. Pentru a modifica culoriile punctelor de prindere se apeleaza caseta de dialog GRIPS din meniul TOOLS.

Casuta de validare Enable Grips permite activarea sau dezactivarea punctelor de prindere, iar casuta de validare

Enable Grips Within Blocks permite activarea sau dezactivarea punctelor de prindere cand se folosesc referintele externe

(biblioteci de simboluri). Butonul Unselected din zona Grip Colors permite schimbare culorii pentru punctele de prindere

calde iar butonul Selected permite schimbarea culorii pentru punctele de prindere fierbinti. In zona Grip Size se poate

modifica marimea punctelor de prindere.

Pentru a afla coordonatele unui punct de prindere se plaseaza cursorul in cruce asupra punctului respectiv fara a se

apasa butonul de selectie. De asemenea se pot face fierbinti mai multe puncte de prindere apasand tasta SHIFT inainte de

selectarea primului punct de prindere. Punctele de prindere pot fi facute reci (cold grip) atunci cand sunt eliminate din setul

de selectie. Cand sunt utilizate aceste puncte de prindere obiectul nu mai este pus in evidenta prin linia discontinua. Daca

setul de selectie contine cel putin doua obiecte, iar punctele de prindere ale unui obiect sunt reci atunci acestea pot fi

folosite doar ca punct de baza pentru operatia de mutare a celuilalt obiect. Daca exista doar un singur obiect selectat, iar

punctele de prindere sunt reci, atunci acestea se comporta ca punctele de prindere calde. Dupa ce un punct de prindere este

facut fierbinte, modurile de editare GRIP se pot apela prin executarea unui clic cu butonul drept al mouse-ului

9.3.1 MUTAREA OBIECTELOR FOLOSIND PUNCTELE DE PRINDERE (MOVE)

Modul grip MOVE permite mutarea obiectelor si are urmatoarele mesaje:

- Move to point / Base point / Copy / Undo / Exit – permite alegerea unui punct pana la care va fi mutat obiectul

folosind ca punct de baza punctul de prindere selectat;

Celelalte optiuni sunt asemanatoare cu ale modului STRETCH si cu ale celorlalte moduri GRIP.




9.3.2 ROTIREA OBIECTELOR FOLOSIND PUNCTELE DE PRINDERE (ROTATE)

Folosind modul grip Rotate se pot roti obiectele dintr-un desen. Cand se doreste sa se roteasca un obiect folosind

modul Grip se va selecta obiectul si punctul de prindere care va servi ca centru al miscarii de rotatie. Dupa ce este apelat

modul grip Rotate va fi afisat urmatorul mesaj:

- Rotation angle / Base point / Copy / Undo / Reference / Exit – se va introduce valoarea unghiului sub care va fi rotit

obiectul fata de axa orizontala; se poate selecta un punct pe ecran pana unde va fi rotit obiectul;

- Reference – folosind aceasta optiune trebuie mai intai introdus unghiul de referinta, adica unghiul fata de axa

orizontala la care va fi creeata o referinta vizuala si apoi se va introduce unghiul la care va fi rotit obiectul fata de

referinta aleasa;

Celelalte optiuni sunt asemanatoare cu cele ale celorlalte moduri grip.

9.3.3 ADUCEREA OBIECTELOR LA SCARA FOLOSIND PUNCTELE DE PRINDERE (SCALE)

Modul Scale poate fi folosit pentru a modifica dimensiunea obiectelor cu o anumita proportie. Modul va afisa

urmatorul mesaj:

- Scale factor / Base point / Copy / Undo / Reference / Exit – se introduce factorul de scara dorit, adica de cate ori va fi

marit obiectul.

- Optiunea Reference permite folosirea unei referinte pentru aducerea la scara. Dupa ce este aleasa aceasta optiune va fi

afisat mesajul Reference Length unde se introduce lungimea curenta a obiectului iar apoi va fi afisat mesajul New

Length unde se va introduce noua lungime.

9.3.4 OGLINDIREA OBIECTELOR FOLOSIND PUNCTELE DE PRINDERE (MIRROR)

Modul Mirror permite crearea unei imagini in oglinda a obiectelor selectate folosind o axa de simetrie. Axa de

simetrie este linia care arata unde incepe reflectarea imaginii originale. Punctul de inceput al acestei axe este considerat in

mod prestabilit punctul de prindere selectat. Dupa alegerea acestui mod grip va fi afisat mesajul:

- Second point / Base point / Copy / Undo / Exit – unde trebuie introdus al doilea capat al axei de oglindire. Pentru a

selecta primul capat al axei de oglindire se va folosi optiunea Base point.

Daca doua sau mai multe obiecte au un punct de prindere comun si ambele sunt selectate, atunci orice comanda

executata cu punctul de prindere comun va afecta ambele obiecte. Pentru a folosi un mod grip se selecteaza obiectul, iar

punctul de prindere asupra caruia se va efectua o operatie se face punct de prindere fierbinte. Apoi se face clic cu butonul

drept al mouse-ului si se alege din meniul derulant, modul grip dorit. Optiunea Enter din meniul derulant permite

comutarea intre modurile grip. De asemenea, in acest meniu sunt prezente si optiunile modurilor grip.




CAPITOLUL 10

TEHNICI AVANSATE DE DESENARE

10.1 INDICAREA UNEI POZITII (POINT)

Intr-un desen se pot crea puncte ca obiecte, asa cum sunt create liniile, cercurile si arcele. Punctele pot fi folosite

pentru a reprezenta pozitia intersectiei obiectelor, centrele de rotatie si sunt elemente ajutatoare in realizarea unui desen.

Punctele, denumite si puncte permanente pot fi copiate, deplasate sau sterse la fel ca si liniile sau cercurile. Termenul

puncte permanente este utilizat pentru a distinge obiectele punctuale (cele create prin comanda POINT) de punctele care

sunt selectate in cursul unei comenzi. Punctele se pot inlatura prin stergere sau prin inghetarea stratului pe care este

localizat punctul. Pozitia punctului poate fi stabilita cu orice dispozitiv de pozitionare sau prin orice tip de coordonate.

Pozitia unui punct se poate fixa utilizand modurile temporare sau permanente de fixare a obiectelor (Object Snap). Modul

Object Snap asociat comenzii POINT este modul NODE.

Comanda POINT poate fi accesata prin utilizarea pictogramei caracteristice din bara DRAW sau prin introducerea

comenzii de la tastatura.

10.2 SELECTAREA STILULUI SI MARIMII PUNCTULUI (POINT STYLE)

Daca nu se specifica altfel, punctele apar ca mici picaturi pe ecran. Picaturile pot fi dificil de vazut, mai ales in

desenele complexe. Marimea si stilul punctului se pot modifica prin intermediul casetei de dialog POINT STYLE care

poate fi accesata din meniul FORMAT. Dupa ce a fost accesata caseta de dialog POINT STYLE se poate alege un simbol

grafic din cele prezentate care sa reprezinte in desen punctul.

In afara de schimarea stilului, se poate modifica si marimea punctului. Programul AutoCAD ofera doua optiuni

pentru stabilirea marimii punctului: SET SIZE RELATIVE TO SCREEN si SET SIZE IN ABSOLUTE UNITS.

Daca nu se specifica altfel, butonul radio SET SIZE RELATIVE TO SCREEN din caseta de dialog POINT

STYLE este selectat. Inaltimea simbolurilor punctelor este un procent din inaltimea ecranului. Astfel, marimea punctului

ramane constanta atunci cand se mareste sau se micsoreaza ecranul. Cu toate acestea punctul va fi afisat mult mai mare

cand se mareste dimensiunea ecranului daca desenul nu este regenerat dupa aceasta operatie.

Prin selectia butonului radio SET SIZE IN ABSOLUTE UNITS din caseta de dialog POINT STYLE se asociaza

punctului o anumita unitate de masura. Daca se selecteaza aceasta optiune, punctele isi vor modifica marimea atunci cand

se redimensioneaza desenul. In acest caz, marimea punctului ramane proportionala cu restul desenului.

10.3 DIVIZAREA UNUI OBIECT (DIVIDE)

Cele mai multe tipuri de obiecte pot fi divizate in segmente de lungime egala folosind comanda DIVIDE. Aceasta

comanda lucreaza cu linii, arce, cercuri, coroane circulare, polilinii, curbe spline, poligoane si elipse. Pentru divizarea unui

obiect in parti egale, se introduce comanda DIVIDE, se alege obiectul, iar apoi se introduce numarul de segmente in care va

fi impartit obiectul.




In realitate, comanda DIVIDE nu imparte un obiect in segmente separate. Obiectul nu este afectat de divizare.

Comanda DIVIDE plaseaza obiecte punctuale pe obiect, la distante egale. Cursorul poate fi plasat pe ele cu ajutorul modul

OSNAP NODE.

De asemenea, comanda DIVIDE permite inserarea unui bloc in fiecare punct de diviziune. Blocul este obiect sau

un grup de obiecte utilizate in mod repetat intr-un anumit desen. De exemplu, se poate folosi comanda DIVIDE impreuna

cu un bloc ce simbolizeaza o priza electrica. Pentru a dispune prizele, echidistant de-a lungul unui zid.

10.4 MASURAREA UNUI OBIECT (MEASURE)

Comanda MEASURE plaseaza obiecte punctuale pe un alt obiect la distanta pe care utilizatorul o va introduce.

Este asemanatoare cu comanda DIVIDE cu deosebirea ca aceasta comanda plaseaza obiecte punctuale la distante egale

obtinute prin impartirea lungimii totale a obiectului la numarul de segmente introdus, iar comanda MEASURE plaseaza

obiectele punctuale la distanta introdusa de utilizator.

De asemenea si comanda MEASURE permite introducerea blocurilor pe un obiect la distanta dorita. Poate fi

apelata prin introducerea comenzii de la tastatura.

10.5 HASURAREA (BHATCH)

Programul AutoCAD ofera pentru realizarea hasurilor comanda BHATCH. Aceasta poate fi apelata prin

introducerea de la tastatura, sau cu ajutorul pictogramei HATCH din bara DRAW. Odata introdusa comanda, programul va

afisa caseta de dialog BOUNDARY HATCH, caracterizata prin patru zone si anume: PATTERN TYPE; PATTERN

PROPERTIES; BOUNDARY; ATTRIBUTES.

A. PATTERN TYPE

In aceasta zona se poate alege modelul de hasura dorit. Exista trei tipuri de modele de hasurare: predefinite,

definite de utilizator si personalizate. Butonul PATTERN permite alegearea dintr-o lista cu modele a modelului de hasura

dorit. Dupa ce a fost ales un model de hasura acesta va fi afisat in fereastra de langa butonul PATTERN. Un model de

hasuri definit de uttilizator foloseste tipul de linie curent. Aceste linii se pot modifica in functie de proprietatiile descrise in

zona PATTERN PROPERTIES. Modelele de hasura personalizate cuprind acele modele care nu sunt incluse in fisierul

standard ACAD.PAT si pot fi obtinute din diverse surse.

B. PATTERN PROPERTIES

La fel ca majoritatea obiectelor AutoCAD, modelele de hasura au anumite proprietati care influenteaza modul in

care sunt desenate. Aceste proprietati sunt:

- Grosimea de penita ISO – daca este selectat un model predefinit de hasura ISO, se activeaza optiunea ISO PEN

WIDTH. Aceasta optiune configureaza marimea hasurilor pentru reprezentarea ISO.

- Modelul de hasura (PATTERN) – daca se opteaza pentru un model predefinit de hasura in aceasta zona se afiseaza

numele modelelor disponibile.




- Modelul personalizat (CUSTOM PATTERN) – folosind aceasta optiune se acorda accesul la acele modele care nu se

afla in fisierul ACAD.PAT si este disponibila numai daca in zona PATTERN TYPE s-a optat pentru un model de

hasura personalizat.

- Marimea (SCALE) – folosind aceasta optiune se poate stabili marimea pentru modelul de hasura ales. Valoarea

prestabilita este 1 si reprezinta marimea cu care a fost definit initial modelul. Valoarea 2 reprezinta o marime dubla

fata de cea initiala, iar 0.5 micosreaza la jumatate modelul fata de marimea initiala.

- Unghiul (ANGLE) – scopul acestei optiuni este de a stabili unghiul de inclinare a hasurilor fata de axa x.

- Spatierea (SPACING) – aceasta optiune se aplica doar modelelor de hasura definite de utilizator. Spatierea este

distanta dintre liniile unui model de hasura definit de utilizator.

- Dublarea (DOUBLE) – ca si spatierea aceasta comanda este utilizata doar pentru modelele de hasura definite de

utilizator. Daca se va folosi aceasta optiune, modelul de hasura rezultat va fi un model de hasuri incrucisate pentru

reprezentarea solidelor.

C. BOUNDARY

Aceasta zona furnizeaza instrumentele care controleaza felul in care programul AutoCAD defineste zona care va fi

hasurata. Aceasta zona este caracterizata de mai multe optiuni si anume:

- Selectarea unui punct (PICK POINTS) – cand este selectata aceasta optiune, programul AutoCAD lanseaza invitatia

Select internal point. La aceasta invitatie trebuie selectat un punct in interiorul unui obiect inchis.

- Selectarea obiectelor (SELECT OBJECTS) – aceasta optiune permite selectarea obiectelor care vor fi folosite la

realizarea unui contur in care se va aplica hasurarea. De asemenea pot fi selectate obiecte inchise in care va fi aplicata

hasura.

- Acoperirea insulelor (REMOVE ISLAND) – aceasta optiune este activa doar daca conturul zonei de hasurare este

definit prin selectarea unui punct. Ca sa fie insula, obiectul trebuie sa se gaseasca in intregime in interiorul zonei de

hasurare.

- Vizualizarea selectiilor (VIEW SELECTION) – aceasta optiune permite vizualizarea conturului zonei de hasurare sau

setul de obiecte selectat de AutoCAD.

- Optiunile avansate (ADVANCED) – caseta de dialog Advanced Options controleaza felul in care programul creeaza un

contur pentru hasurare. Optiunile avansate sunt urmatoarele:

- butonul Make New Boundary Set – permite realizarea unui nou contur de hasurare. Dupa ce se realizeaza un nou

contur programul va activa automat butonul radio From Existing Boundary Set.

- detectarea insulelor (ISLAND DETECTION) – cand aceasta optiune este dezactivata programul nu ia in

considereare insulele, adica obiectele aflate in interiorul zonei de hasurare si aplica hasura peste acestea.

- optiunea RETAIN BOUNDARIES – cand aceasta optiune este activata programul deseneaza o polilinie sau o

regiune in jurul conturului definit. Acesta este un obiect distinct care se gaseste deasupra obiectelor existente care

definesc zona initiala.

- tipul obiectului (OBJECT TYPE) – permite alegerea intre cele doua tipuri de obiecte folosite de program pentru

definirea unui contur: poliliniile si regiuniile. Este activa numai cand optiunea RETAIN BOUNDARIES este

activata.




- stilul (STYLE) – aceasta optiune defineste un mod de evaluare pentru obiectele conturului exterior al zonei

hasurate.

- Previzualizarea hasurarii (PREVIEW HATCH) – este cel mai rapid mod de a testa vizual zona hasurata.

- Optiunea INHERIT PROPERTIES – aceasta optiune configureaza optiunile unei noi hasuri pe baza modelelor de

hasura existente.

D. ATTRIBUTES

- Asociativitatea (ASSOCIATIVE) – un model de hasura este asociativ daca toate obiectele sale sunt legate de conturul

pe care il definesc. Aceasta legatura permite ca zona hasurata sa se adapteze oricaror modificari ale conturului.

- Desfacerea obiectelor (EXPLODE) – desface obiectele inchise ca poligoanele in segmente.

10.6 REDACTAREA TEXTELOR

10.6.1 INTRODUCEREA UNUI TEXT IN DESEN

Programul AutoCAD ofera trei modalitati de introducere a textelor:

- pictograma Multiline Text din bara mobila cu instrumente DRAW

- introducerea de la tastatura a comenzii DTEXT sau MTEXT

- se alege din meniul DRAW optiunea TEXT si apoi Multiline Text sau Single Line Text

Cand se introduce un text folosind pictograma Multiline Text, comanda MTEXT sau se alege din meniul DRAW

optiunea TEXT - Multiline Text, programul AutoCAD solicita mai intai delimitarea unei zone in care va fi incadrat textul.

Se va alege intai un colt si apoi coltul opus. Inainte de a se selecta al doilea colt se pot apela optiunile: Height, Justify,

Rotation, Style si Width. Aceste optiuni sunt prezente si in caseta de dialog MULTILINE TEXT EDITOR care apare

dupa ce este selectat si al doilea colt al zonei de delimitare. Chiar daca optiunile prezentate mai sus sunt setate la anumite

valori va apare si caseta de dialog MULTILINE TEXT EDITOR. De obicei, mai intai se selecteaza zona in care va fi

introdus textul si apoi se seteaza parametrii comenzii MTEXT.

Caseta de dialog MULTILINE TEXT EDITOR prezinta trei zone marcate prin trei etichete si anume: CHARACTER,

PROPERTIES, FIND / REPLACE.

In zona CHARACTER se afla urmatoarele optiuni:

- FONT - se alege tipul de scris dorit

- FONT HEIGHT - se introduce inaltimea scrisului

- Butoanele BOLD, ITALIC, UNDERLINE - au acelasi efect ca in orice editor de texte

- Butonul UNDO - anuleaza ultima comanda efectuata in editorul de text

- Butonul STACK / UNSTACK - afiseaza textul sub forma de fractie atunci cand in interiorul textului intalneste simbolul

operatiei de impartire

- TEXT COLOR - se alege o anumita culoare pentru text

- SYMBOL - permite introducerea unui simbol




In zona PROPERTIES se afla urmatoarele optiuni:

- STYLE - se alege stilul unui text

- JUSTIFICATION - se alege din lista alinierea textului dorita fata de zona delimitata la inceput

- WIDTH - se alege latimea paragrafului (latimea zonei delimitata la inceput) in care va fi introdus textul; daca se alege NO

WRAP atunci textul va fi introdus intr-o singura linie

- ROTATION - se alege unghiul sub care va fi introdus textul fata de axa X

In zona FIND / REPLACE se afla urmatoarele optiuni:

- FIND - se introduce textul pe care vrem sa-l localizam

- REPLACE WITH - se introduce textul care il va inlocui pe cel localizat prin optiunea FIND

- MATCH CASE - se bifeaza aceasta casuta de validare daca se doreste ca textul introdus in casuta FIND sa corespunda,

privind majusculele si minusculele, cu textul cautat

- WHOLE WORD - se bifeaza aceasta casuta de validare daca se doreste ca programul sa gaseasca intregul cuvant, chiar

daca in casuta FIND sunt introduse doar cateva litere din cuvantul respectiv.

Butonul IMPORT TEXT permite introducerea unui text ce se afla localizat intr-un fisier text.

Cand se introduce un text folosind comanda DTEXT sau secventa de comanda meniul DRAW - TEXT - SINGLE

LINE TEXT, programul afiseaza invitatia Justify / Style / Start Point. Daca se alege Justify, programul afiseaza o serie de

optiuni pentru alinierea textului si anume:

- ALIGN - permite alinierea textului de-a lungul unei linii care se defineste prin introducerea punctului de inceput si de

sfarsit. Cand se foloseste aceasta optiune, programul incadreaza automat textul pe lungimea liniei definite si ii calculeaza

inaltimea astfel incat sa mentina o proportie placuta intre inaltime si lungime.

- FIT - aceasta optiune este asemanatoare cu optiunea ALIGN cu exceptia ca programul cere sa se introduca inaltimea

textului care va fi incadrat de-a lungul liniei definite.

- CENTER - aceasta optiune se foloseste cand se doreste introducerea unui text fata de un punct de centru. Programul cere

mai intai punctul de centru, apoi inaltimea, unghiul de rotatie si la sfarsit textul care trebuie introdus. Aceasta optiune

utilizeaza punctul central cel mai de jos al textului ca punct de inserare.

- MIDDLE - este asemanatoare cu optiunea CENTER cu exceptia ca utilizeaza mijlocul exact al textului ca punct de

inserare, urmand ca apoi sa se introduca inaltimea, unghiul de rotatie si textul.

- RIGHT - aceasta optiune foloseste coltul din dreapta jos al textului ca punct de inserare, urmand ca apoi sa se introduca

inaltimea, unghiul de rotatie si textul.

- TL / TC / TR / ML / MC / MR / BL / BC / BR - aceste optiuni stabilesc care punct al textului va fi folosit ca punct de

inserare. Prescurtarile sunt:

- T - top (sus)

- M - middle (mijloc)

- B - bottom (jos)

- L - left (stanga)

- C - center (centru)

- R - right (dreapta)




Dupa ce se alege una dintre aceste optiuni trebuie introdus punctul de inserare, inaltimea textului, unghiul de

rotatie si textul.

Daca dupa ce se introduce comanda DTEXT se alege optiunea STYLE, programul cere introducerea numelui

stilului de text care va fi folosit. Daca nu se alege nici una dintre aceste optiuni, programul cere introducerea unui punct de

inceput al textului, care va fi considerat coltul din stanga jos, dupa care trebuie introdusa inaltimea textului, unghiul de

rotatie si textul.

Dupa ce se alege punctul de inserare, inaltimea textului si unghiul de rotatie, programul va afisa pe ecran un cursor

cu inaltimea introdusa iar in linia de comanda va apare invitatia Text. Textul va fi afisat pe ecran, caracter cu caracter pe

masura ce este introdus in linia de comanda. Cursorul poate fi plasat oriunde pe ecran, existand posibilitatea de a reveni la

un anumit cuvant atunci cand comanda este inca activa. Dupa ce a fost introdus un rand text si se doreste ca cursorul sa

treaca pe linia urmatoare se apasa tasta ENTER. Pentru a incheia comanda se actioneaza tasta ENTER imediat dupa

invitatia TEXT (rand alb).

10.6.2 DEFINIREA UNUI STIL DE TEXT

Pentru a defini un stil de text care va fi utilizat ulterior pentru introducerea textelor se foloseste secventa de

comanda meniul FORMAT - TEXT STYLE, care va afisa caseta de dialog TEXT STYLE. Aceasta caseta contine patru

zone si anume:

A. zona STYLE NAME

In aceasta zona este afisata o caseta lista cu toate stilurile de text disponibile. Butonul NEW permite crearea unui

nou stil de text. Dupa ce se selecteaza acest buton trebuie introdus numele stilului. Butoanele RENAME si DELETE permit

redenumirea si respectiv stergerea unui anumit stil de text.

B. zona FONT

In aceasta zona se poate alege un tip de scris FONT NAME pentru noul stil de text, stilul tipului de scris FONT

STYLE (obisnuit, bold, italic), precum si inaltimea textului HEIGHT. Daca casuta de validare USE BIG FONTS este

bifata, atunci in casuta FONT NAME vor fi afisate doar tipurile de scris din fisierul folosit de programul AutoCAD.

C. zona EFFECTS

Aceasta zona este caracterizata de:

- casuta de validare UPSIDE DOWN - daca este bifata aceasta casuta caracterele vor fi rotite pe verticala (cu susul in jos)

- casuta de validare BACKWARDS - daca este bifata caracterele vor fi rotite pe orizontala (de la coada la cap)

- casuta de validare VERTICAL - este valabila doar daca se folosesc tipuri de scris specifice programului AutoCAD si

permite afisarea textului pe verticala

- optiunea WIDTH FACTOR - reprezinta latimea fiecarui caracter

- optiunea OBLIQUE ANGLE - reprezinta unghiul de inclinare al caracterelor

D. zona PREVIEW

Aceasta zona permite previzualizarea textului din casuta text care foloseste stilul de text definit.




10.7 COTAREA

Scopul cotarii este de a furniza utilizatorului informatii concrete despre dimensiunile unui element.Cotele sunt o

colectie de obiecte specifice cum ar fi linii, arce, texte, solide si blocuri. Elementele unei cote sunt urmatoarele:

- punctele de referinta – indica unde incepe si unde se termina dimensiunea care se coteaza

- liniile ajutatoare (Extension Lines) – sunt liniile care se traseaza intre punctele de referinta si linia de cota

- Sagetile – sunt simbolurile care apar la capetele liniei de cota

- Linia de cota – este linia care apare intre liniile ajutatoare si pe care se afla textul

- Textul cotei – este un text care contine distanta sau unghiul dintre punctele de referinta

- Marcajul pentru centru – acest marcaj este plasat in centrul razei care va fi dimensionata

- Linia de indicatia (Leader) – se utilizeaza cand se coteaza un obiect curb pentru a indica raza sau pentru a introduce o

adnotarereferitoare la cota geometrica.

Cand se realizeaza cotarea unui desen se foloseste bara cu instrumente DIMENSION.

10.7.1 EDITAREA UNEI COTE ( PICTOGRAMA DIMENSION EDIT )

Contine urmatoarele optiuni:

- Home – readuce textul la alinierea initiala

- New – permite introducerea unui text suplimentar de o parte si de alta a textului cotei cand in editorul de text se

introduce un text de o parte si de alta a semnului <>. Daca se introduce un text intre semnele < si > atunci textul cotei

va fi inlocuit cu acest text.

- Rotate – permite rotirea textului cotei sub un anumit unghi

- Oblique – plaseaza liniile ajutatoare sub un anumit unghi

10.7.2 EDITAREA TEXTULUI UNEI COTE ( PICTOGRAMA DIMENSION TEXT EDIT )

Cotine urmatoarele optiuni:

- Left – permite alinierea textului cotei la stanga liniei de cotare

- Right – permie alinierea textului cotei la dreapta liniei de cotare

- Home – readuce textul la pozitia prestabilita

- Angle – plaseaza textul sub un anumit unghi de rotatie

10.7.3 CREAREA STILURILOR DE COTARE ( PICTOGRAMA DIMENSION STYLE)

Cand este selectata aceasta pictograma, programul AutoCAD afiseaza casuta de dialog DIMENSION STYLES. In

aceasta casuta de dialog sunt prezentate urmatoarele zone:

A. DIMENSION STYLE cu urmatoarele optiuni:

- Current – afiseaza stilul curent si permite alegerea unui stil




- Name – afiseaza numele stilului curent. Daca se introduce un nou nume programul intelege ca se creaza un nou stil de

cotare

- Save – salveaza setarile facute in stilul curent. Daca in casuta Name s-a introdus un nume nou si apoi se apasa butonul

Save se creeaza nu nou stil de cotare

- Rename – redenumeste un stil de cotare.

B. FAMILY

Aceasta zona este utilizata pentru modificarea parametrilor sub-tipurilor de cote. Fiecare stil de cotare este compus

dintr-un stil “parinte” (parent) si mai multe stiluri “fiu” (Linear, Radial, Angular, Diameter, Ordinate, Leader).

Configurarile se pot schimba atat pentru stilul “parinte” cat si pentru stilurile “fiu”. Stilul “parinte” se aplica pentru toate

tipurile de cotare cu aceleasi setari , iar stilurile “fiu” se aplica pentru fiecare tip de cotare in parte, cu setarile proprii.

C. BUTONUL GEOMETRY – activeaza casuta de dialog GEOMETRY care permite configurarea geometriei cotelor.

Sunt prezentate aici urmatoarele zone:

- Dimension Line are urmatoarele optiuni:

- Suppress 1st si 2

nd – suprima prima jumatate si/sau a doua jumatate a liniei de cota

- Extension – permite introducerea unui numar de unitati cu care linia de cota va depasi liniile ajutatoare. Este

activa doar daca se alege stilul oblic pentru cel putin una dintre sageti.

- Spacing – defineste spatiul orizontal si vertical dintre doua cote succesive

- Color – permite alegerea unei culori pentru linia de cota.

- Extension Line are urmatoarele optiuni:

- Suppress 1st si 2nd – suprima prima si/sau a doua linie ajutatoare

- Extension – defineste distanta la care este trasata linia ajutatoare peste linia de cota

- Origin Offset – reprezinta distanta de la punctul de referinta la inceputul liniei ajutatoare

- Color – permite alegerea unei culori pentru liniile ajutatoare.

- Arrowheads are urmatoarele optiuni:

- Listele derulante 1st si 2nd - permit alegerea dintr-o varietate de stiluri a unui stil pentru fiecare sageata.

- Size – defineste marimea sagetii.

- Center are urmatoarele optiuni:

- Mark – plaseaza un simbol cruce in centrul unui obiect circular atunci cand se coteaza

- Line – prelungeste simbolul cruce pana la circumferinta obiectului circular

- None – suprima marcarea centrului

- Size – defineste marimea marcajului centrului

- Scale are urmatoarele optiuni:

- Overall scale – defineste factorul de scara aplicat textului pentru plotarea la dimensiunea corecta

- Scale to paper space – informeaza programul sa foloseasca scara ferestrei de desenare curente.




D. BUTONUL FORMAT – activeaza casuta de dialog FORMAT care determina felul in care este pozitionat textul cotei

fata de linia de cota. Aceasta caseta de dialog are urmatoarele optiuni:

- User Defined – cand este bifata aceasta caseta de validare pozitia textului pe linia de cota se alege printr-un clic cu

ajutorul mouse-lui. Daca nu este bifata aceasta caseta de validare, locul textului pe linia de cota va fi la mijlocul

acesteia

- Force Line Inside – cand este bifata aceasta caseta de validare, programul plaseaza o linie de cota intre punctele de

referinta alese, chiar daca distanta dintre acestea este prea mica. Daca nu este bifata, atunci programul nu mai afiseaza

linia de cota pentru distante foarte mici.

- Fit – aceasta optiune ne permite sa alegem care dintre elementele cotei vor fi “fortate” sa se incadreze intre liniile

ajutatoare, atunci cand distanta dintre acestea este prea mica

- Horizontal Justification – determina pozitionarea pe orizontala a textului cotei, fata de linia de cota si fata de cele

ajutatoare. Aceasta pozitionare se alege din caseta lista, iar o previzualizare a acesteia este descrisa in fereastra de

vizualizare de deasupra casetei lista

- Inside Horizontal – daca este bifata aceasta caseta de validare, atunci textul cotei situat intre liniile ajutatoare va avea

o pozitie orizontala; daca nu este bifata atunci textul va avea o pozitie paralela cu linia de cota.

- Outside Horizontal – este asemanatoare cu optiunea precedenta cu exceptia ca se aplica textului cotei fortat in afara

liniilor ajutatoare

- Vertical Justification – defineste pozitia pe verticala a textului cotei fata de linia de cota. Astfel mijlocul pe verticala al

textului poate fi plasat in centrul liniei de cota (Centered); textul cotei poate fi plasat deasupra liniei de cota (Above),

sub linia de cota (Outside) daca aceasta se afla sub punctele de referinta si textul mai poate fi aliniat conform

standardului industrial japonez (JIS).

E. BUTONUL ANNOTATION – activeaza caseta de dialog ANNOTATION utilizata pentru a determina modul in care

textul cotei va fi desenat. Este caracterizata de urmatoarele zone:

- Primary Units are urmatoarele optiuni:

- Butonul Units – deschide caseta de dialog Primary Units unde sunt prezentate mai multa optiuni:

- Units – permite alegerea formatului de unitati

- Dimension precision – permite alegerea preciziei de afisare a unitatilor

- Dimension Zero Suppresion – aceste casute de validare suprima zerourile din pozitiile respective ( din fata

valorii, de la sfarsitul ei, pentru 0 picioare, sau pentru 0 inci)

- Angles – permite alegerea formatului de afisare pentru unghiuri

- Tolerance Precision – reprezinta precizia cu care este masurat unghiul

- Tolerance Zero Suppresion – este identica cu optiunea Dimension Zero Suppresion cu exceptia ca se aplica

unghiurilor

- Scale Linear – reprezinta factorul de scara global pentru toate dimensiunile liniare cotate

- Scale Paper Space Only – aplica factorul de scara al unei ferestre din spatiul de modelare , elementelor unei

cote create in spatiul hartiei.

- Prefix si Suffix – permit adaugarea unui text inainte si dupa textul cotei




- Alternate Units este utilizata pentru activarea si stabilirea unitatilor alternative de cotare. Unitatile alternative se

utilizeaza atunci cand se doreste cotarea spre exemplu atat in centimetrii cat si in milimetrii. Aceste unitati alternative

se configureaza la fel ca si cele primare.

- Tolerance este utilizata pentru stabilirea valorilor tolerantelor. Tolerantele sunt folosite in situatiile in care un element

trebuie sa se incadreze intre anumite limite de precizie. Pentru optiunea Method se alege una dintre metodele de

toleranta a caror previzualizare se realizeaza in zona Primary/Alternate Units. Pentru Optiunile Upper si Lower Value

se introduc limitele intre care trebuie sa se incadreze elementul. Optiunea Justification permite alegerea pozitiei unde

va fi plasata toleranta. Optiunea Height permite alegerea factorului de scara care va fi aplicat doar textului tolerantei.

- Text in aceasta zona se poate alege stilul textului folosit pentru cotare (STYLE); se poate modifica inaltimea acestui

text (HEIGHT); distanta dintre text si linia de cotare (GAP) si culoarea textului (COLOR).

- Optiunea Round Off – defineste factorul de rotunjire a valorii cotelor.

10.7.4 COTAREA LINIARA ( PICTOGRAMA LINEAR DIMENSION )

Folosind pictograma Linear Dimension se pot realiza cotari orizontale si verticale. Dupa ce este selectata aceasta

pictograma, se alege primul punct de referinta, apoi al doilea punct de referita dupa care se alege punctul unde va fi trasata

linia de cota. Acest tip de cotare este o componenta a substilului Linear. Inainte de alegerea celui de-al doilea punct de

referita se pot apela unele din optiunile folosite la crearea unui stil de cotare.

10.7.5 COTAREA ALINIATA ( PICTOGRAMA ALIGNED DIMENSION)

Spre deosebire de cotarea liniara, aceasta pictograma permite pe langa realizarea cotarilor orizontale si verticale si

realizarea cotarii unor obiecte inclinate. Liniile ajutatoare vor fi afisate perpendicular pe obiectul cotat iar linia de cota

paralel cu acest obiect. Si aceasta cotare este o componenta a substilului Linear.

10.7.6 COTAREA TEHNOLOGICA ( PICTOGRAMA ORDINATE DIMENSION )

Cotarea tehnologica se foloseste pentru a indica pozitia pe x sau pe y a unui punct, sau obiect. La invitatia Select

Feature se alege punctul sau obiectul a carui pozitie vrem sa o cotam. La invitatia Leader EndPoint se alege punctul final

pentru cotare. Inainte de a alege punctul final se poate alege ce pozitie va fi cotata, adica pozitia pe axa X (Xdatum) sau

pozitia pe axa Y (Ydatum). De asemenea se poate schimba textul afisat pe linia de cota prin folosirea optiunii text. Aceasta

cotare este o componenta a substilului Ordinate.

10.7.7 COTAREA RAZEI ( PICTOGRAMA RADIUS DIMENSION )

Aceasta pictograma permite cotarea razei cercurilor si a arcelor de cerc. Dupa ce este selectata aceasta pictograma,

programul cere selectarea cercului sau arcului a carui raza va fi cotata. Dupa aceea trebuie selectata pozitia liniei de cota,

Aceasta cotare este o componenta a substilului Radial.




10.7.8 COTAREA DIAMETRULUI ( PICTOGRAMA DIAMETER DIMENSION)

Este asemanatoarea cu cotarea razei cu deosebirea ca in acest caz se coteaza diametrul. Este o componenta a

substilului Diameter.

10.7.9 COTAREA UNGHIURILOR ( PICTOGRAMA ANGULAR DIMENSION)

Pentru a realiza cotarea unghiurilor mai intai se apeleaza aceasta pictograma, apoi se alege primul obiect. Daca

acest obiect este un cerc sau un arc de cerc atunci unghiul va fi masurat din punctul de unde a fost selectat obiectul pana in

punctul care va fi selectat la invitatia Second angle endpoint. Daca primul obiect selectat este o linie, atunci programul cere

selectarea celei de-a doua linii care formeaza unghiul, apoi pozitia arcului de cota. Aceasta cota este o componenta a

substilului Angular.

10.7.10 COTAREA DIN ACELASI PUNCT DE REFERINTA ( PICTOGRAMA BASELINE DIMENSION )

Se foloseste aceasta cotare atunci cand se coteaza mai multe parti dintr-un obiect pornind din acelasi punct de

referinta. Dupa ce este selectata aceasta pictograma programul cere selectarea celui de-al doilea punct de referinta. Primul

punct de referinta este considerat cel al cotarii anterioare. Se poate alege o alta cotare care va fi considerata de baza prin

selectarea optiunii Select.

10.7.11 COTAREA INLANTUITA ( PICTOGRAMA CONTINUE DIMENSION )

Acesta pictograma realizeaza cotarea unei parti dintr-un obiect in continuarea unei alte cotari a obiectului

respectiv, adica foloseste ca prim punct de referinta ultimul punct de referinta al cotarii anterioare.

10.7.12 LINIILE DE INDICATIE ( PICTOGRAMA LEADER )

Liniile de indicatie se folosesc pentru includerea de notari suplimentare in desen. Acestea sunt linii obisnuite care

contin in zona punctului final, textul introdus de utilizator. Dupa ce se selecteaza aceasta pictograma, programul afiseaza

invitatia From Point la care trebuie introdus punctul de unde va incepe linia de indicatie (zona asupra careia se fac

comentarii). Apoi va afisa invitatia To point unde trebuie introdus capatul primului segment de dreapta. Dupa ce este

introdus si acest punct, programul afiseaza iarasi invitatia To point alaturi de optiuniile Format / Annotation / Undo. La

aceasta invitatie se poate alege capatul unui alt segment din linia de indicatie sau se poate adauga textul. Daca se alege

optiunea Format se poate alege intre forma de afisare a liniei de indicatie, si anume curba splina sau linie dreapta. De

asemenea se poate plasa in punctul de inceput al liniei de indicatie a unei sageti. Daca se alege optiunea Annotation se

poate introduce textul dorit la capatul liniei de indicatie. Dupa ce este introdus textul si se apasa tasta Enter, programul

afiseaza comanda Mtext unde se poate introduce o alt rand de text. Pentru a parasi comanda la invitatia Mtext se tasteaza

Enter.




10.7.13 TOLERANTELE GEOMETRICE ( PICTOGRAMA TOLERANCE )

Toleranta reprezinta lungimea maxima si/sau minima pe care o poate avea o valoare de cota. Toleranta geometrica

este utilizata pentru a descrie limitele intre care pot varia suprafata pieselor, pozitia, orientarea si excentricitatea piesei fata

de forma geometrica ideala.

Dupa ce este selectata pictograma Tolerance, programul va afisa caseta de dialog Symbol, de unde se poate alege

un simbol pentru toleranta geometrica. Aceste simboluri reprezinta, pe coloana: pozitia, unghiul, profilul unei suprafete,

concentricitatea, cilindricitatea, profilul unei linii, simetria, planeitatea, insuficienta circulara, paralelism, circularitate,

insuficienta totala, perpendicularitate, indreptare.

Dupa ce s-a selectat unul dintre aceste simboluri va fi afisata caseta de dialog Geometric Tolerance. In aceasta

caseta de dialog se introduc urmatoarle date:

- in zona Sym va fi afisat simbolul ales

- in zona Tolerance 1, pentru optiunea Dia se introduce simbolul diametrului daca este nevoie

- in zona Tolerance 1, pentru optiunea Value se introduce valoarea tolerantei

- in zona Tolerance 1, pentru optiunea MC se introduce conditia de material

Programul AutoCAD ofera trei tipuri de conditii de material:

- M - conditia de maxim pentru material reprezinta dimensiunea maxima a materialului permisa de toleranta pentru

caracteristica respectiva

- L - cantitatea cea mai mica de material permisa de valoarea tolerantei

- S - trebuie prevazuta o toleranta indiferent de dimensiunea elementului

Zonele Datum reprezinta elementele de referinta , care pot fi puncte, linii, arce, etc. Optiunea Projected Tolerance

Zone se refera la abaterile de perpendicularitate ale gaurilor filetate care pot face ca suruburile sa atinga piesele de suport.

Optiunea Height se foloseste pentru aceasta abatere (distanta de la partea de jos a filetului pana la piesele de suport).

Optiunea Datum Identifier identifica elementul de referinta folosit.

10.7.14 INDICAREA PUNCTULUI DE CENTRU ( PICTOGRAMA CENTER MARK )

Se foloseste pentru a indica pozitia punctului de centru a unui arc sau cerc.

Pictograma DIMENSION UPDATE este utilizata pentru a aduce o cota din desen la configurarea actuala a stilului

de cotare.




CAPITOLUL 11

VIZUALIZAREA UNUI DESEN

EXTRAGEREA INFORMATIILOR DIN DESEN

Aceasta facilitate a programului AutoCAD ofera utilizatorului posibilitatea de a afla anumite date despre obiectele

din desen sau despre intreg desenul. Extragerea informatiilor din desen se face cu ajutorul pictogramei INGUIRY sau a

submeniului INGUIRY din meniul TOOLS.

A. Optiunea Distance – ofera informatii despre distanta dintre doua puncte care trebuie selectate de utilizator. Aceasta

optiune afiseaza distanta si inclinarea liniei determinata de cele doua puncte.

B. Optiunea Area - permite calcularea ariei si perimetrului unei suprafete. Programul ofera patru optiuni pentru

calcularea ariei si anume: se pot selecta punctele care formeaza suprafata respectiva (From point – To point), se poate

selecta obiectul a carui arie trebuie calculata (Object), se pot adauga (Add) sau scoate (Subtract) obiecte inchise din

aria calculata.

C. Optiunea Mass Properties – ofera informatii despre obiectele solide si despre regiuni

D. Optiunea List – ofera informatii referitoare la obiecte

E. Optiunea Locate (ID) point – afiseaza coordonatele unui punct

F. Optiunea Time – afiseaza informatii referitoare la timpul afectat unui desen

G. Optiunea Status – ofera informatii despre desenul curent

H. Optiunea Set Variable - ofera informatii despre variabilele de stare ale programului AutoCAD care se pot modifica.

FOLOSIREA COMENZII ZOOM PENTRU CONTROLUL AFISARII

Comanda ZOOM poate fi apelata in trei moduri: prin tastarea comenzii de la tastatura, din bara cu instrumente

STANDARD, sau din meniul VIEW. Aceasta comanda are urmatoarele optiuni:

A. ZOOM ALL – afiseaza desenul pana la limitele sau marginile sale, oricat de mare ar fi acesta. Marimea limitelor

admise pentru desen este stabilita cu comanda LIMITS.

B. ZOOM CENTER – afiseaza desenul fata de un punct central ales de utilizator. Daca se selecteaza aceasta optiune,

programul cere mai intai punctul central al noii vederi, apoi ordinul de redimensionare sau inaltimea noii vederi. Daca

se introduce un numar urmat de “X” se indica ordinul de redimensionare, adica de cate ori se modifica scara unui

desen. Un numar mai mare decat 1 determina marirea desenului (ZOOM IN), iar un numar mai mic decat 1 determina

micsorarea desenului (ZOOM OUT). Daca se intruduce un numar fara a fi urmat de “X”, programul interpreteaza

numarul drept inaltimea noii vederi, exprimata in unitatile de masura curente (cate unitati sa fie afisate pe ecran pe

inaltime).

C. ZOOM DYNAMIC – afiseaza temporar intregul desen si permite afisarea oricarei portiuni din desen in vederea

imediat urmatoare. Dupa ce se selecteaza aceasta optiune pe ecran vor fi afisate: o linie albastra punctata, care

reprezinta limitele (marginile) desenului; o linie verde punctata, care reprezinta vederea care era pe ecran, inainte de




selectarea acestei optiuni; o caseta alba cu un X in centru (caseta de deplasare a vederii) , cuprinde zona care urmeaza

sa fie desenata pe ecran, iar X marcheaza centrul. Dupa ce se alege centrul noii vederi, caseta de deplasare a vederii se

poate redimensiona. Comanda ZOOM DYNAMIC se incheie prin apasarea tastei ENTER.

D. ZOOM EXTENTS – redimensioneaza partea din desen care are obiecte.

E. ZOOM PREVIOUS – permite aducerea pe ecran succesiv, in ordine inversa a imaginilor anterioare.

F. ZOOM WINDOW – redimensioneaza partea din desen descrisa de o fereastra de redimensionare. Aceasta fereastra de

redimensionare este asemanatoare cu cea folosita pentru selectarea mai multor obiecte.

G. ZOOM SCALE – redimensioneaza desenul prin introducerea unui factor de scara, pastrand acelasi centru pe ecran. O

valoare egala cu 1 a factorului de scara afiseaza o vedere a limitelor desenului. O valoare mai mica decat 1 micsoreaza

desenul fata de limite, iar o valoare mai mare decat 1 mareste desenul.

H. ZOOM IN – mareste desenul cu un factor de scara egal cu 2

I. ZOOM OUT – micsoreaza desenul cu un factor de scara egal cu 5.

J. ZOOM REALTIME – redimensioneaza interactiv desenul prin selectarea unui punct pe ecran dupa care se deplaseaza

cursorul pana la dimensiunea dorita tinandu-se apasat butonul mouse-ului.

DEPLASAREA IMAGINII (PAN)

A. Optiunea PAN Point - permite deplasarea imaginii pe o anumita distanta prin introducerea primului punct de deplasare

si apoi a celui de-al doilea punct de deplasare.

B. Optiunile PAN Left, Right, Top, Down – permit deplasarea imaginii la stanga, la dreapta, in sus si in jos.

C. Optiunea PAN Realtime – permite deplasarea interactiva a imaginii prin executarea unui clic si mentinerea apasata a

butonului mouse-ului in zona de unde se doreste deplasarea imaginii. Cand imaginea a ajuns cu zona care se doreste a

fi vizualizata in centrul ecranului se elibereaza butonul mouse-ului.

UTILIZAREA FERESTREI AERIAL VIEW

Fereastra Aerial View este un instrument care permite vizualizarea intregului desen intr-o fereastra separata.

Aceasta fereastra permite localizarea rapida a unei vederi sau a unui detaliu din desen.

− OPTIUNILE FERESTREI AERIAL VIEW

a) Optiunea PAN – prin selectarea acestei optiuni se poate deplasa imaginea prin plasarea in locul dorit din desen a

casetei de deplasare cu semnul “+” in centru.

b) Optiunea ZOOM – utilizeaza cursorul in cruce ca sa creeze o caseta de redimensionare in fereastra Aerial View.

c) Optiunile ZOOM IN si ZOOM OUT – permit dublarea imaginii si respectiv micsorarea la jumatate a imaginii.

d) Optiunea Global – reafiseaza intreg desenul in fereastra Aerial View




− OPTIUNILE MENIULUI AERIAL WINDOW

Meniul View permite alegerea intre optiunile ZOOM IN, ZOOM OUT si GLOBAL. Meniul Mode permite

alegerea intre optiunile PAN si ZOOM. Meniul Options are urmatoarele optiuni:

- AutoViewport – permite actualizarea in mod automat a ferestrei Aerial View pentru a se potrivi cu fereastra de

vizualizare curenta

- Dynamic Update – permite actualizarea in mod automat a ferestrei Aerial View

- Realtime Zoom – permite redimensionarea interactiva a desenului atunci cand acesta se mareste sau se micsoreaza in

fereastra Aerial View.

CREAREA VEDERILOR (NAMED VIEWS)

Intr-un desen complex este nevoie de folosirea in mod curent a comenzilor ZOOM si PAN. Pentru a scurta timpul

in care se redimensioneaza desenul se poate folosi optiunea Named Views din meniul View care permite salvarea anumitor

vederi din desen. Dupa ce se selecteaza aceasta optiune, programul va afisa caseta de dialog VIEW unde este prezentata o

lista cu toate vederile create. Pentru a crea o noua vedere se selecteaza butonul New din aceasta caseta de dialog. Dupa ce

se selecteaza acest buton, programul va afisao noua caseta de dialog View. Pentru optiunea View Name se introduce

numele vederii care va fi creata. Dupa ce este introdus numele vederii se poate specifica daca vederea va fi cea afisata deja

in spatiul de desenare (Current Display) sau daca se va crea o noua vedere prin definirea unei ferestre de vizualizare

(Define Window). Daca se alege optiunea Define Window trebuie selectat butonul Define View Window pentru a defini

fereastra de vizualizare.

Pentru a incarca o anumita vedere, se selecteaza optiunea Named Views din meniul View, iar in caseta de dialog

View se alege vederea dorita dupa care se apasa butonul Set Current si apoi OK.

OPTIUNILE REGEN SI REDRAW DIN MENIUL VIEW

Optiunea Regen din meniul View permite actualizarea bazei de date a desenului, iar Regen All permite

actualizarea atat a bazei de date cat si a ecranului virtual, astfel incat ele sa se potriveasca.

Optiunea Redraw permite curatarea ecranului virtual de partile din obiecte ramase in urma stergerii sau a altor

operatii de editare.

11.7 SPATIUL DE MODELARE SI SPATIUL HARTIEI (MODEL SPACE SI PAPER SPACE)

Atunci cand se incepe un nou desen, fara a folosi optiunea PROTOTYPE din caseta de dialog START UP,

programul AutoCAD afiseaza spatiul de modelare printr-o singura fereastra de vizualizare. In spatiul de modelare obiectele

pot fi nu numai afisate, ci si create si editate prin intermediul ferestrelor de vizualizare.

Spatiul de modelare in mozaic (Model Space Tiled) este acel mediu in care ferestrele de vizualizare sunt dispuse

in mozaic.

Ferestrele de vizualizare sunt acele ferestre in care se creaza sau se editeaza obiectele. In spatiul de modelare pot

exista mai multe ferestre de vizualizare. Pentru a comuta spatiul de modelare de la o fereastra de vizualizare la mai multe se




foloseste optiunea TILED VIEWPORTS din meniul VIEW. Avantajul folosirii mai multor ferestre de vizualizare este acela

ca anumite parti din desen pot fi vazute la alte dimensiuni in ferestre de vizualizare diferite.

Optiunile ferestrelor de vizualizare sunt urmatoarele:

- optiunea Layout – pemite alegerea mai multor ferestre de vizualizare prestabilite

- optiunea 1 viewport – permite alegerea unei singure ferestre de vizualizare

- optiunea 2 viewports – permite alegerea a doua ferestre de vizualizare. Dupa ce se selecteaza acesta optiune in linia de

comanda va fi afisata invitatia Horizontal / Vertical la care se alege dispunerea pe orizontala sau verticala a ferestrelor

de vizualizare.

- optiunea 3 viewports – permite alegerea a trei ferestre de vizualizare. Dupa ce se selecteaza aceasta optiune programul

afiseaza o invitatie prin care se cere precizare locului celei de-a treia ferestre de vizualizare sau daca cele trei ferestre

vor fi dispuse orizontal sau vertical, ele fiind egale.

- optiunea 4 viewports – permite alegerea a patru ferestre de vizualizare.

- optiunile Restore, Delete, Join si Save – permit restaurarea unei anumite configuratii de ferestre de vizualizare,

stergerea ei, unirea a doua ferestre de vizualizare si salvarea unei anumite configuratii.

Spatiul hartiei ofera posibilitatea de a crea ferestre de vizualizare mobile, care spre deosebire de ferestrele de

vizualizare din spatiul de modelare pot fi sterse, marite sau micsorate, suprapuse unele peste altele. De asemenea ferestrele

mobile pot fi dezactivate, astfel incat afisarea in interiorul lor sa fie invizibila. Datorita avantajelor ferestrelor de acest tip,

spatiul hartiei este foarte potrivit pentru plotarea vederilor multiple. Diferenta esentiala intre ferestrele de vizualizare din

spatiul hartiei si cele din spatiul de modelare este aceea ca fereastra mobila este un obiect de sine statator, ca oricare alt

obiect AutoCAD.

In spatiul hartiei obiectele nu pot fi modificate. Dupa ce se selecteaza spatiul hartiei trebuie configurate ferestrele

mobile (FLOATING VIEWPORTS). Se pot crea 1, 2, 3 sau 4 ferestre mobile in acelasi timp. Cand se creaza o fereastra

mobila trebuie ales mai intai un colt al ferestrei apoi coltul opus. Daca se alege optiunea Fit, vor fi create ferestrele mobila

astfel incat sa se incadreza pe intreg ecranul. Optiunile VIEWPORT ON si VIEWPORT OFF permit activarea si

dezactivarea ferestrelor mobile astfel incat ele sa fie sau sa nu fie plotate. Optiunea HIDEPLOT ofera posibilitatea ca la

plotare liniile care marcheaza ferestrele mobile sa nu fie afisate.

Spatiul de modelare mobil (FLOATING MODEL SPACE) ofera posibilitatea folosirii ferestrelor mobile in spatiul

de modelare, unde obiectele pot fi modificate.




CAPITOLUL 12

UTILIZAREA SIMBOLURILOR SI REFERINTELOR EXTERNE

12.1 UTILIZAREA GRUPURILOR (GROUP)

Grupurile permit gruparea obiectelor impreuna intr-un set de selectii nominalizate. Un obiect poate fi asociat mai

multor grupuri. Aceasta comanda este utila atunci cand exista un numar mare de obiecte care trebuie modificate simultan.

Comanda GROUP poate fi accesata fie prin tastarea in linia de comanda, fie prin selectarea optiunii OBJECT GROUPING

din meniul TOOLS. Dupa ce este apelata comanda GROUP, programul va afisa caseta de dialog OBJECT GROUPING

care are urmatoarele optiuni:

- GROUP NAME - se introduce aici numele grupului

- DESCRIPTION – se introduce o fraza explicativa despre grup, din maxim 64 caractere

- FIND NAME – permite selectarea unui obiect si apoi afiseaza numele grupului sau grupurilor cu care este asociat

obiectul

- HIGHLIGHT – pune in evidenta obiectele unui grup in zona de desenare

- INCLUDE UNNAMED – permite trecerea in revista a grupurilor anonime

- NEW – creeaza un nou grup

- SELECTABLE – determina daca un grup poate fi selectat atunci cand este ales un singur obiect al grupului

- UNNAMED – creeaza grupuri anonime

- REMOVE – elimina obiecte dintr-un grup

- ADD – adauga obiecte unui grup

- RENAME – redenumeste grupul selectat, atribuindu-I numele din caseta de editare GROUP NAME

- RE-ORDER – selectarea acestui buton duce la afisarea casetei de dialog ORDER GROUP, in care se poate schimba

ordinea obiectelor dintr-un grup

- DESCRIPTION – modifica explicatiile curente despre grup

- EXPLODE – elimina un grup

- SELECTABLE – se stabileste daca un grup existent este selectabil sau nu

12.2 REALIZAREA BLOCURILOR (BLOCK)

Comanda BLOCK permite definirea unui grup de obiecte ca un singur obiect. Un bloc (simbol) poate fi un simplu

simbol sau un desen mai complex. Blocurile se pot introduce intr-un desen ori de cate ori este nevoie economisindu-se

astfel timp. Blocurile pot fi utilizate doar in desenul in care au fost create. Pentru a realiza un bloc se foloseste pictograma

MAKE BLOCK din bara cu instrumente DRAW, care va afisa caseta de dialog BLOCK DEFINITION. Aceasta caseta de

dialog are urmatoarele optiuni:

- BLOCK NAME – se introduce numele blocului

- SELECT POINT – permite selectarea punctului care va fi folosit ca punct de inserare atunci cand se va introduce

blocul in desen

- SELECT OBJECTS – permite selectarea obiectelor care vor face parte din bloc




- LIST BLOCK NAMES – afiseaza o lista cu toate blocurile din desenul curent

- RETAIN OBJECTS – inlatura obiectele din care a fost creat blocul din desen

Pentru ca un bloc (simbol) sa poata fi folosit si in alte desene, atunci trebuie realizat ca un desen de sine statator.

Adica, se deseneaza obiectele care vor forma blocul; se grupeaza aceste obiecte intr-un bloc dupa care se salveaza desenul.

12.3 INTRODUCEREA BLOCURILOR (SIMBOLURILOR) IN DESEN

Pentru a introduce blocuri in desen se foloseste pictograma INSERT BLOCK din butonul exploziv INSERT din

bara cu instrumente DRAW. Programul va afisa caseta de dialog INSERT care are urmatoarele optiuni:

- BLOCK NAME – se alege blocul care va fi introdus in desen si care a fost realizat in desenul curent

- FILE – permite introducerea blocurilor care nu au fost realizate in desenul curent. Aceste blocuri sunt reprezentate de

fisiere desen.

- SPECIFY PARAMETERS ON SCREEN – permite introducerea factorului de scara, a punctului de inserare si a

unghiului de rotatie in ecranul de desenare sau direct in caseta de dialog INSERT.

- EXPLODE – Atunci cand este creat un bloc, programul AutoCAD uneste toate obiectele intr-unul singur. Aceasta

optiune divizeaza blocul in obiectele componente.

Date post:	16-Feb-2015
Category:	Documents
Upload:	radu-ionut
View:	105 times
Download:	7 times

Curs AutoCAD 2D - Bogdan VLAD

Documents