Date post: | 24-Dec-2015 |
Category: |
Documents |
Upload: | loredanasim |
View: | 33 times |
Download: | 0 times |
11
ELEMENTE DE ANALIZĂ INSTRUMENTALĂCURSUL 8
PROF. DR. SILVIA IMRE
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE DIN TÂRGU-MUREŞSPECIALIZAREA NUTRIŢIE ŞI
DIETETICĂ
1
22
III.5. Spectrometria de fluorescenţă
Absorbţie
Emisie de
radiaţie
fluorescentă
Radiaţie
incidentăRadiaţie
transmisă
Spectrul de emisie
Spectrul de
absorbţie - excitare
Principiul spectrometriei de fluorescenţăSemnal
λ
λ
A
4
Lungime de undă, nm
Excitare
(Absorbţie)
Emisie
Sem
nal m
ăsurat
Spectre de excitare şi de emisie (ideal)
Lungimea de undă la care se produce absorbţia în urma căreia
apare emisia de radiaţie fluorescentă poartă numele de lungime
de undă de excitare λex, iar lungimea de undă a radiaţiei emise
poartă numele de lungime de undă de emisie λem
5
Relaţia fluorescenţă - concentraţie
If = K I0 c
unde:
If intensitatea de fluorescenţă
I0 intensitatea radiaţiei incidente
c concentraţia speciei (analitului) fluorescent
K constantă ce caracterizează analitul aflat într-o anumită
matrice.
If corespunde unei perechi de λex şi λem
6
Factori care guvernează proprietatea de fluorescenţă
� Concentraţia unui compus
fluorescent în soluţie nu
trebuie să fie foarte mare;
de regulă, în vederea
determinărilor de
fluorescenţă, concentraţiile
soluţiilor sunt de 10 – 100
ori mai mici decât cele
corespunzătoare
măsurătorilor
spectrometrice UV-VISVariaţia intensităţii
fluorescenţei cu concentraţia
7
pH-ul influenţează
fluorescenţa
substanţelor cu
caracter acido-bazic
0
5
10
15
20
25
30
35
40
45
50
0 5 10U
nit
ati
de
flu
ore
sc
enta
(T
%)
Variaţia fluorescenţei metoclopramidei în funcţie de pH
(λλλλex = 272 nm, λλλλem = 356 nm)
Factori care guvernează proprietatea de fluorescenţă
8
Factori care guvernează proprietatea de fluorescenţă
� Atomii grei în soluţie sting fluorescenţa prin coliziune cu moleculele excitate (de exemplu, ionii de bromură).
� Solvenţii vâscoşi favorizează fluorescenţa prin împiedicarea dezactivărilor prin ciocnire.
� Fluorescenţa este dependentă de temperatură deoarece aceasta favorizează dezexcitările prin coliziune; o moleculă care nu este fluorescentă la temperatura camerei poate deveni fluorescentă la temperaturi mai scăzute.
� Formarea complecşilor în soluţie poate modifica comportarea fluorescentă a unor compuşi. De exemplu, prezenţa cafeinei în soluţie reduce fluorescenţa riboflavinei.
9
� Aplicaţii cantitative ale spectrofluorimetriei:� Metode:
� Metoda standardului extern
� Metoda curbei de calibrare etc.
Determinări cantitative
10
Cuva cu
probă
Cuva cu
soluţia
standard
Fluorescenţa
Ip în cuva de l
cm
Fluorescenţa ISîn cuva de l cm
fI
cIc
s
sp
x =
Principiul determinării cantitative pe baza standardului extern
Unde cx şi cs sunt
concentraţia probei şi,
respectiv, a soluţiei
standard
11
Probă
Serie de
soluţii
standard
Ii
ci
<
A
c
Ax
cx
xx
x
x
x
I1c1
I2c2
I3c3
Ixcx
Principiul determinării cantitative prin metoda standardelor externe
(metoda curbei de calibrare)
I
Ix
12
Tipuri de probe şi câteva principii practice de lucru
� Tipuri de probe:� De regulă lichide şi soluţii lichide
� Concentraţiile soluţiilor analizate – vezi explicaţiile anterioare
� Solvenţii probelor lichide se aleg a.î. aceştia să nu absoarbă semnificativ la lungimea de undă maximă la care se fac măsurătorile şi să nu producă stingerea fluorescenţei
� Măsurarea probelor se face faţă de un martor – o soluţie preparată în acelaşi solvent ca proba şi care conţine aproape toţi compuşii probei, cu excepţia substanţei de analizat. Prin folosirea martorului, se scade din fluorescenţa probei, semnalul datorat celorlalţi compuşi prezenţi în probă.
� Cuvele în care se introduc probele:� Sunt confecţionate din materiale care nu absorb în UV-VIS şi au toate
feţele transparente. Ex.:� Cuarţ – domeniul UV-VIS
� Lăţimea cuvelor – de regulă, 1 cm