8/10/2019 Curs 4 Filmul Radiologic

http://slidepdf.com/reader/full/curs-4-filmul-radiologic 1/9

Radiologie – curs 4

1

Filmul radiologic

Obiective

1.  Structura filmului radiologic

2.  Tipuri de filme utilizate în radiologia dentară și maxilo-facială 

3. 

Caracteristicile filmelor radiologice (sensibilitate, latitudine)

4.  Ecrane intensificatoare ale imaginii (folii întăritoare) 

5.  Senzorii digitali: tipuri, principii de formare a imaginii digitale

6.  Procesarea filmelor radiologice : developarea manuală, automată 

7.  Timpii developării 

8.  Camera obscură, teste pentru controlul calității camerei obscure 

9.  Avantaje și dezavantaje ale procesării filmelor 

1.  Structura filmului radiologic

Este reprezentată de: a.  Suport de plastic (polyester)

 -   Grosime: 0.2 mm 

 -   Este flexibil

b.  Strat adeziv

c.  Emulsie activă pe ambele fețe 

 -   Conține cristale de bromură de argint înconjurate de gelatină 

d.  Strat protector

Cristalele de bromură de argint  (adică granulația filmelor radiologice) pot fi sub

formă de: 

  Plăci 

  Marginea lor se aliniază cu marginea filmului 

  Sunt plate

  Se utilizează la:

◦  filme de viteză F (intraorale)

◦  T-Mat (extraoral)

◦  Ektavision film (extraoral)

  Rotunde

  Au formă de “pietricele” 

  Se utilizează la filme de viteză D (ultraspeed) 

 În funcție de utilizarea lor, filmele pot fi intraorale sau extraorale:

  Intraorale 

   Înveliș de protecție 

 

Foița de aluminiu 

8/10/2019 Curs 4 Filmul Radiologic

http://slidepdf.com/reader/full/curs-4-filmul-radiologic 2/9

Radiologie – curs 4

2

 -   Se pune pe dosul filmului

 -   Absoarbe radiațiile secundare -> cresc calitatea imaginii radiologice.

 -   Absoarbe radiațiile reziduale* -> reduc iradierea.

**

Radiațiile împrăștiate sunt radiațiile produse retrograd de părțile moi

sau osoase și care ar cădea retrograd, pe filmul radiologic. Adică: după

absorbția radiațiilor X de către țesuturi se formează radiații

 împrăștiate care se pot întoarce pe film deci se utilizează folia de

aluminiu care le absoarbe și pentru a rămâne doar radiația primară. 

Radiațiile secundare se produc când fasciculul primar interacționează

cu părțile moi sau dure ale pacientului. 

   Înveliș de hârtie –  opac

 

Orificiu

 -   Filmul se plasează în cavitatea orală spre coronar (nu spre apical!) 

  Extraorale

  Filmele extraorale se găsesc plasate în casete  în care se găsesc și ecranele

intensificatoare (albe)

2.  Tipuri de filme utilizate în radiologia dentară și maxilo-facială 

Există două tipuri de filme utilizate în stomatologie: intraorale și extraorale. 

A. 

Filmele intraorale (Direct Exposure Film)   Sunt expuse la interacțiunea cu radiațiile X 

  Se găsesc plasate în plicuri deoarece sunt sensibile la lumina naturală 

  Sunt de 2 tipuri: 

  D-speed (ultraspeed) 

  F-speed (insight) 

B.  Filmele extraorale (screen films) 

  Sunt sensibile la efectul fluorescent al ecranelor intensificatoare (folii

 întăritoare) din interiorul casetei radiologice. 

  Radiațiile X cad pe ecranele intensificatoare care vor produce efect de

fluorescent cu generare de lumină. Lumina va impresiona filmul radiologic. 

3.  Caracteristicile filmelor radiologice (sensibilitate, latitudine)

Caracteristicile filmelor radiologice sunt:

 -   Dimensiunea

 -   Viteza

 -   Latitudinea, contrastul

8/10/2019 Curs 4 Filmul Radiologic

http://slidepdf.com/reader/full/curs-4-filmul-radiologic 3/9

Radiologie – curs 4

3

Dimensiunea

Diferă de la adulți la copii. Au 5 dimensiuni: 

 -   Numărul 0: pentru radiografii periapicale și bitewing la copii. 

 -   Numărul 1: pentru radiografii periapicale în zona anterioară la adulți 

 -  Numărul 2: pentru radiografii periapicale și bitewing la adulți + ocluzal la copii 

 -   Numărul 3 : pentru radiografii extralong bitewing 

 -   Numărul 4: pentru radiografii ocluzale la adulți 

Tipuri de filme

Filmele intraorale pot fi:

o  Filme periapicale

o  Filme bitewing

o  Filme ocluzale

Filmele extraorale pot fi:

o  Radiografii panoramice (15/30 cm)

o  Radiografii de craniu : 13/18,

18/24, 24/30

o 

Radiografia cefalometrică o  Radiografia ATM: 13/18

Viteza

Definiție: reprezintă cantitatea de radiație necesară pentru a produce o radiografie

cu o î nnegrire (densitate) corepunzătoare. 

Cu cât viteza unui film crește, cu atât cantitatea de radiații necesară este mai mica. 

Filmele extraorale sunt utilizate întotdeauna împreună cu ecranele intensificatoare.

Ecranele intensificatoare au și ele viteze diferite.Viteza totală a filmelor extraorale este egală cu viteza filmului propriu-zis + viteza

ecranului intensificator.

Viteza depinde de mărimea granulației filmului: cristalele mari  (de granulație mare)

care se găsesc în filmele E și F au viteza crescută și netitatea imaginii scăzută. 

Latitudinea și contrastul 

Densitatea reprezintă gradul de înnegrire al unui film radiologic. 

Contrastul  reprezintă variația densității unui film (nivele de gri). Fără contrast nu

există imagine. 

Compararea filmelor se face cu ajutorul curbei caracteristice care arată relația dintre

densitatea filmului și expunere. 

Latitudinea filmului 

Definiție: reprezintă limitele expunerii pentru care se obține un contrast util pentru

diagnostic.

Filmele E și F se înnegresc mai rapid și au contrast mare.

Latitudinea este determinată de: 

 -   Compoziția emulsiei active 

 -  Condițiile de procesare a filmului 

8/10/2019 Curs 4 Filmul Radiologic

http://slidepdf.com/reader/full/curs-4-filmul-radiologic 4/9

Radiologie – curs 4

4

4.  Ecrane intensificatoare ale imaginii (folii întăritoare) 

Una dintre proprietățile radiațiilor X este fluorescența, adică procesul prin care emit

lumina în contact cu anumite materiale.

Ecranele intensificatoare conțin cristale de fosfor care emit lumină. Lumina emisă

este situată în spectrul verde sau albastru  în funcție de tipul cristalelor utilizate.

Filmele extraorale utilizate trebuie să fie sensibile la lumina albastră sau verde așa că

se combină: 

 -   Film sensibil la lumina albastră cu folie intensificatoare albastră 

 -   Film sensibil la lumina verde cu folie intensificatoare verde

Ecranele intensificatoare sunt în contact cu filmul radiologic.

Structura ecranului intensificator

  Suport de material plastic 

 

Strat cu cristale de fosfor care emit lumină 

  Strat reflectorizant care reflectă spre film lumina produsă de

cristalele de fosfor 

  Strat protector

Viteza ecranelor depinde de:

  Dimensiunea cristalelor de fosfor

  Grosimea stratului de fosfor

Astfel că dacă avem cristale mari și strat gros, viteza va fi mare dar calitatea filmului

va fi scăzută. Ecranele pot fi clasificate în funcție de viteză: 

  Fast (rapid): se folosesc doze mici de expunere și netitatea este scăzută. 

  Medium (par): netitatea este medie.

  Detail (slow): netitatea este crescută dar necesită doze crescute de radiații. 

Tipuri de ecrane intensificatoare

  T-Mat

 -   Lumina produsă de stratul de cristale de fosfor se eliberează și cade pe film,

impresionând emulsia sensibilă de pe ambele fețe ale filmului radiologic. 

 -   Există un fenomen de încrucișare între cele 2 folii care scade netitatea

imaginii. 

  Ektavision

 -   Are încorporat un strat suplimentar care împiedică lumina să impresioneze

ambele fețe ale filmului 

 -   Dă o netitate crescută imaginii. 

Există 3 subclase de ecrane intensificatoare

  G: contrast crescut 

 

L: latitudine crescută

8/10/2019 Curs 4 Filmul Radiologic

http://slidepdf.com/reader/full/curs-4-filmul-radiologic 5/9

Radiologie – curs 4

5

  există o scară largă de nuanțe de gri; 

  e indicat pentru identificarea țesuturilor moi 

  H

  Conțin 2 filme plasate în casetă în același timp 

 

Sunt filme de referință. 

5.  Procesarea filmelor radiologice : developarea manuală, automată 

Poate fi manuală sau automată. (pentru filme intraorale sau pentru filme

intra-orale și extraorale). 

Aparatul de developare  prezintă mai multe cuve în care se pun soluțiile

(revelator și fixator): 

  Prima cuvă: conține revelator 

 

Următoarea cuvă: conține fixator   Există și o cuvă cu aer cald care ajută la uscarea filmului. 

Filmul străbate toate aceste cuve cu ajutorul unor role

transportoare.

Cristalele de bromură de argint sunt afectate când radiațiile X ajung

pe ele. Numărul de cristale afectate (mii) depinde de numărul de radiații X

care penetrează țesuturile și ajung pe film.

  Dacă radiațiile străbat țesuturi moi (ex. pulpa) ele vor ajunge pe filmul radiologic și

vom avea mulți centrii de expunere (cristale de bromură de argint afectate)   Dacă radiațiile străbat țesuturi osoase, doar unele dintre ele vor ajunge pe film și

astfel vom avea numai câțiva centrii de expunere activați 

  Dacă radiațiile străbat metal, nu va ajunge niciuna pe filmul radiologic și astfel nu

vom avea niciun centru de expunere activat

O densitate redusă a obiectului duce la o absorbție

redusă astfel că penetrează multe radiații (ex. radiațiile

penetreaza pulpa, o traversează și apoi ajung pe filmul

radiologic).

Imaginea latentă  este imaginea ascunsă formată

prin crearea centrilor de expunere, nu poate fi vizualizată

decât prin procesarea (developarea) filmului

6.  Timpii developării 

Cei 5 timpi ai developării sunt: 

I.  Revelarea = cristalele de bromură de argint expuse la radiațiile X se convertesc la Ag

metalic (negru) 

II. 

Spălarea intermediară (developarea manuală) = îndepărtarea revelatorului de pe film 

8/10/2019 Curs 4 Filmul Radiologic

http://slidepdf.com/reader/full/curs-4-filmul-radiologic 6/9

Radiologie – curs 4

6

III. Fixarea  = îndepărtarea resturilor de bromură de argint de pe film, care nu au fost

reduse. 

IV. Spălarea finală = îndepărtarea oricăror substanțe chimice de pe film. 

V.  Uscarea : după uscare filmul poate fi atins. 

Revelarea

După ce scoatem filmul din cavitatea orală nu avem imagine radiologică pentru că

trebuie introdus în revelator, unde centrii care au fost activați vor fi transformați în Ag

metalic.

Cu cât ținem filmul mai mult în revelator cu atât se va înnegri mai tare, dar numai la

nivelul centrilor care au fost activați. 

Cristalele care nu avut centrul expus nu sunt afectate de revelator dacă timpul și

temperatura revelatorului sunt corecte.

Filmele ținute un timp îndelungat în revelator sau la o temperatură  prea ridicată vorfi supradevelopate (prea negre) deoarece revelatorul va ajunge să acționeze și asupra

cristalelor neexpuse și le va converti și pe acestea la cristale cu Ag metalic.

Fixarea

Are rolul de a îndepărta centrii care nu au fost transformați în Ag metalic (resturile de

bromură de argint de pe film care nu au fost reduse).

Imaginea va fi stabilă în film. Dacă nu se face fixarea, centrii vor fi influențați de

lumină și imaginea nu mai este stabile. 

Fixarea nu influențează înnegrirea filmului. Soluțiile de developare 

  Revelator : trebuie păstrat evitându-se contactul acestuia cu aerul 

   Activatorul : soluție alcalină necesară pentru developator 

  Inhibitorul : reduce efectele revelatorului asupra cristalelor neexpuse 

  Fixator : agent de curățare –  dizolvă cristalele neexpuse de bromură de argint din

emulsie- trebuie evitată oxidarea (contactul cu aerul) 

   Acidifiant : neutralizează orice contaminare cu soluția alcalină a revelatorului. Face ca

emulsia de pe film să poată fi atinsă. 

8/10/2019 Curs 4 Filmul Radiologic

http://slidepdf.com/reader/full/curs-4-filmul-radiologic 7/9

Radiologie – curs 4

7

Developarea manuală 

Are o etapă intermediară de spălare (între revelator și fixator).

Folosește două tancuri (unul de revelator și unul de fixator ) care sunt plasate într-

un tanc mai mare cu apă care menține temperatura revelatorului.

Se introduce filmul în revelator (se tine câteva secunde) -> spălare prin imersie în apă

-> imersie în fixator -> uscare.

Nu se mai practică azi, numai la nevoie. 

Cu cât soluțiile sunt mai recente cu atât înnegrirea filmului e mai rapidă. 

Cu cât temperatura revelatorului e mai mare, filmele se vor înnegri mai repede.

Timpii developării manuale 

  Revelare: 5 min la temperatura camerei 

  Spălare intermediară: se agită încontinuu timp de 30 sec. 

 

Fixare : durează 4 min, timp în care se agită câte 5 sec o dată la 30 sec.   Spălare: 10 min în apă curată, curgătoare 

  Uscare

Recomandări 

  Verificarea nivelului soluțiilor în fiecare zi – completarea soluțiilor dacă se efectuează

mai mult de 30 de radiografii pe zi; 

  Introducerea completă a filmului în soluții 

  Agitare frecventă deoarece soluțiile tin să sedimenteze 

 Verificarea temperaturii soluțiilor Avantaje

 -   Reglare contrastului

 -   Cost mai redus

 -   Nu necesită echipament special 

 -   Nu necesită întreținerea rolelor

transportoare

 -   Nu prezintă risc de defecțiuni 

Dezavantaje

 -   Necesită cameră obscură 

 -   Timp de lucru ridicat 

 -   Reglarea temperaturii revelatorului

este mai dificilă 

 -   Oxidarea soluțiilor 

Developarea automată 

Filmul este purtat cu ajutorul unor role transportoare în fiecare soluție. Aceste role

 îndepărtează excesul de soluții de pe film în fiecare

etapă. 

Caracteristici

  Nu mai există etapa de spălare intermediară

  Temperatura soluțiilor e setată de producător 

  Este necesară completarea soluțiilor după 30 de filme

intraorale . Pentru filmele panoramice este necesară o

completare mai frecventă. 

8/10/2019 Curs 4 Filmul Radiologic

http://slidepdf.com/reader/full/curs-4-filmul-radiologic 8/9

Radiologie – curs 4

8

  Schimbarea soluțiilor trebuie realizată la 2-4 săpt, în funcție de nr de filme 

  Rolele trebuie spălate (cu apă caldă, burete) 

Avantaje

 -   Nu necesită camera obscură 

 -  Timp de lucru redus 

 -   Tehnică ușoară 

 -   Calitatea developării 

Dezavantaje

 -   Timpii developării nu sunt reglabili 

 -  Necesită adaptarea temperaturii și

concentrației soluțiilor după

regimul de lucru al aparatului

radiologic 

 -   Posibilitate de defecțiune 

 -   Consum mai mare de soluții 

 -   Soluții și filme predefinite de

producător 

7.  Camera obscură, teste pentru controlul calității camerei obscure 

Caracteristicile camerei obscure

  Trebuie să fie complet întunecoase. Singura sursă de lumină este cea filtrată. 

  Apă curentă caldă și rece 

  Temperatură constantă 

  Mărime 

  Curățenie 

 

??? 4 m între sursa de lumină și film??? Filtre de lumină 

  Portocaliu: pentru filme D speed

  Roșu : pentru orice tip de film (D- speed, F speed, extraoral și filme duble) 

Voalarea  reprezintă expunerea unui număr mai mare de cristale de bromură de

argint care nu sunt afectate de radiațiile X (filmul este mai negru). 

Erori de developare

1.  Densitatea filmului

  Film prea luminos

 -   Revelator prea rece 

 -   Prea puțin timp în revelator 

 -   Revelator învechit (slăbit) 

 -   Contaminarea revelatorului 

  Film prea negru

 -   Revelator prea cald 

 -   Prea mult timp în revelator (*

efectele nu sunt la fel de pronunțate

ca și în cazul unei temperaturi prea

mari a revelatorului) 

 -   Expunere la lumină (dechiderea ușii,

altă sursă de lumină, filtre incorecte,

crăpături prin care pătrunde lumina) 

8/10/2019 Curs 4 Filmul Radiologic

http://slidepdf.com/reader/full/curs-4-filmul-radiologic 9/9

Radiologie – curs 4

9

2.  Voalarea filmului 

3.  Suprapunerea filmelor 

4.  Apariția unor puncte: 

 -   Puncte negre: contaminare revelator 

 -  Puncte albe: contaminare fixator 

5.  Linii negre:procesorul automato nu este curățat corespunzător 

6.  Efect de curentare: “păianjen”