Curs 11 Tulburarile Nevrotice, Tulburarile Legate de Stres Si

8/13/2019 Curs 11 Tulburarile Nevrotice, Tulburarile Legate de Stres Si

http://slidepdf.com/reader/full/curs-11-tulburarile-nevrotice-tulburarile-legate-de-stres-si 1/76

CURS 11

TULBURARILE NEVROTICE,TULBURARILE LEGATE DE STRES

TULBURARILE SOMATOFORME

Definitie: aceasta grupa diagnostica cuprinde tulburarile psihice in alcaror determinism factorii de natura psihologica joaca un rol major



CLASIFICARI – ICD 10• sunt cuprinse afectiuni, pentru care in trecut se folosea termenul de

nevroza:• TULBURARI FOBIC ANXIOASE

• ALTE TULBURARI ANXIOASE – Tulburarea de panica

– Tulburarea anxioasa generalizata

– Tulburarea mixta anxios depresiv

• TULBURAREA OBSESIV COMPULSIVA• TULBURARI LEGATE DE STRESUL SEVER SI TULBURARILE DE

ADAPTARE – Tulburarea acuta de stres

– Tulburarea de stres posttraumatic

– Tulburarile de adaptare

• TULBURARILE DISOCIATIVE (CONVERSIVE)

• TULBURARILE SOMATOFORME

• ALTE TULBURARI NEVROTICE – Neurastenia

– Sindromul de depersonalizare – derealizare

– Alte nevroze



CLASIFICARI – DSM IV- cuprinde tulburarile care - nu sunt reunite intr-o singura sectiune,

- clasificate in urmatoarele capitole distincte

• TULBURARI ANXIOASE – Tulburarea de panica

– Tulburarile fobice

– Tulburarea obsesiv compulsiva – Tulburarea de stres posttraumatic

– Tulburarea acuta de stres

– Tulburarea anxioasa generalizata

• TULBURARILE SOMATOFORME• TULBURARILE DISOCIATIVE

• TULBURARILE DE ADAPTARE



NEVROZA

• Termenul nu se mai foloseste

• Definitie: tulburare caracterizata printr-unsimptom sau grup de simptome egodistonice(percepute de subiect ca fiind straine, neplacute

si perturbatoare) care perturba semnificativactivitatea subiectului.

• Simptomul comun al tuturor nevrozelor este

anxietatea.• Nu determina tulburari de comportament.

• Testarea realitatii prezenta.



ANXIETATEADEFINITIE: teama fara obiect, fara cauza sau

disproportionata in raport cu aceasta

MANIFESTARI CLINICE:

• Simptome somatice – se refera la plangerilepacientilor, avand un caracter subiectiv

─ cefalee

─ ameteli, senzatie de nesiguranta sau lesin

─ valuri de caldura sau senzatie de frig

─ palpitatii si disconfort precordial

─ disconfort epigastric, greata si diaree

─ -mictiuni frecvente

─ -senzatie de ―nod in gat‖ ─ -neliniste

─ -respiratii superficiale cu dispnee

─ -parestezii

─ -gura uscata•Semne somatice – se refera la manifestarifizice obiectivabile prin examenul clinic

-transpiratii profuze (accentuate)

-tegumente reci si umede-

-tahicardie sau aritmie

-paloare sau facies congestionat

-hiperreflexie

• Psihice

– Sentimentul de frica

– Hipoprosexie

– Hipervigilenta

– Insomnie

─ aprehensiune, ingrijorare, teama sianticiparea unui pericol

─ sentimente de panica

─ iritabilitate

─ fatigabilitate, slabiciune

─ dificultati de concentrare

─ derealizare sau depersonalizare



Situatii medicale psihiatrice sau nepsihiatrice in care poate apare anxietatea

Tulburari mentale - depresia: 70 % dintre pacientii depresivi sunt anxiosi 20 – 30 % dintre cazurile aparente de tulburari

anxioase sunt determinate de o stare depresiva

latenta - schizofrenia sau alte tulburari psihotice –

anxietatea poate fi deseori intensa, ea avand o

motivatie irationala si aberanta Boli somatice (facultativ)

- boli cardio-vasculare cardiopatia ischemica – crizele de angina

pectorala si infarctul miocardic acut

tahicardia paroxistica prolapsul de valva mitrala sindromul hiperkinetic

afectiuni respiratorii

─ embolia pulmonara

─ criza de astm bronsic ─ hipoxia de cauza pulmonara

boli endocrine

─ hipoglicemia

─ hipertiroidismul

─ hipocalcemia – crizele de spasmofilie

afectiuni tumorale

─ insulinomul

─ tumorile carcinoide

─ feocromocitomul

boli neurologice

─ scleroza multipla

─ epilepsia temporala

─ boala Meniere

Concluzie – prezenta anxietatii nu este echivalenta

cu diagnosticul de Tulburare anxioasa



ANXIETATEA - II• Prevalenta

- anxietatea semnificativa este prezenta

- la 10 – 15 % dintre pacientii care se adreseaza medicului generalist si- la 10 % din pacientii care se afla in conditii de tratament in spital

- 25 % din populatia normala a prezentat anxietate intr-un moment dat al vietii

- prevalenta tulburarilor anxioase diagnosticate este de 7,5 %

- Femeile sunt de doua ori mai afectate decat barbatii

• Etiologie

– Ipoteze biologice• Valabile in special pentru tulburarea de panica si tulburarea

obsesiv compulsiva

• Se refera la urmatoarele sisteme de neurotransmitatori – Serotoninergic (scaderea nivelului de serotonina)

– Noradrenergic (descarcari ale neuronilor noradrenergici din loculceruleus)

– Gabaergic (scade nivelul GABA care este principalulneurotransmitator inhibitor

• Incarcatura genetica semnificativa la rudele probanzilor cu celedoua afectiuni

– Concordanta semnificativa pentru gemenii monozigoti/dizigoti



ATACUL DE PANICADefinitie atac de panica

O perioadă distinctă de frică intensă sau de disconfort ≥4 din 13 următoarele simptome

apar brusc şiating intensitati max. în 10 min

(1) palpitaţii, bătăi puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac; (2) transpiraţii; (3) tremor sau trepidaţie; (4) senzaţii de scurtare a respiraţiei sau de strangulare; (5) senzaţie de sufocare;

(6) durere sau disconfort precordial;(7) greaţă sau detresă abdominală; (8) senzaţie de ameţeală, dezechilibru, vertij sau leşin; (9) derealizare (sentimentul de irealitate) sau depersonalizare (detaşare de sine însuşi); (10).frica de pierdere a controlului sau de a nu înnebuni;

(11) frica de moarte;

(12) parestezii {senzaţii de amorţeală sau de furnicături); (13) frisoane sau valuri de căldură

•-in functie de amploarea si numarul simptomelor somatice prezente se disting:

- atacuri complete – cel putin 4 dintre simptomele somatice ale anxietatii, avand in general

durata de peste 15 minute

- atacuri incomplete – mai putin de 4 simptome somatice si

- cu o durata in general de 5 - 10 minute

ATACUL DE PANICA II



ATACUL DE PANICA - II• Există trei tipuri caracteristice de atacuri de panică:

- Inexpectate (nesemnalizate),

- expectate (semnalizate ) circumscrise situational

- predispuse situaţional. 1.Atacurile inexpectate (nesemnaîizate) de panică sunt definite ca fiind acelea pentru careindividul nu asociază debutul cu un factor declanşator situaţional intern sau extern

(adică, atacul este perceput ca survenind spontan, „din senin".

2,Atacurile de panică expectate circumscrise (semnalizate) situational sunt definite ca fiind

acelea care survin aproape invariabil la expunerea, sau la anticiparea expunerii la un semnal

sau declanşator situaţional ( de ex., o persoană cu fobie socială are un atac de panică la participarea sau ia ideea că vatrebui să vorbească la o întrunire publică ).

3.Atacurile de panică predispuse situaţional sunt similare cu atacurile de panică circumscrisesituaţional, dar nu sunt associate invariabil cu semnale şi

nu survin necesarmente imediat după expunere

(de ex., atacurile este foarte posibil să apară în timp ce conduce, dar există daţi când individulconduce şi nu are atac de panică sau daţi când atacul de panică survine după ce a condus o jumătate de oră

-Atacurile de panica se intalnesc in tulburarile anxioase

1-TP,Anxietatea generalizata,TDM

2-Fobia sociala; Fobia specifica

3-frecvent in TP;dar pot apare si in in Fsoc si F specific



ATACUL DE PANICA - IIIDIAGNOSTICUL POZITIV AL ATACULUI DE PANICA :

-criteriile clinice

DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL AL ATACULUI DE PANICA

- conditii medical generale ce pot cauza atacuri de panica (sau a caror simptomatologie poatecrea - confuzie cu atacul de panica)

1. afectiuni C-V: anemie,angina pectoral,deficit de vit.B12, ICC,crizel;e deHTA,aritmii,TPSV, IM, prolapse de valve mitrala

2.afectiuni endocrine: Htiroidism,Hparatiroidism,sd.premensteual,menopauza

feocromocitom,b.Cushing,hipoglicemie

3. af.neurologice: epilepsie T, migrena,AIT,sd.Meniere, scleroza multipla,

4. -af.respiratorii :astm bronsic, EPA,TEP

5. -alte afectiuni; soc anafilactic.infectii sistemice ,LES,arterita temporala

-substante care- induc atacuri de panica: lactat de Na, c%↑ de CO2,hiperventilatia

- substante care- prercipita atacuri de panica:

- Intoxicatii cu amfetamina,aminofilina,anticolinergice,cafeina,cannabis,cocaine,nicotina

- abstinenta de alcool barbiturice

In prezenta acestor conditii medical generale si a substantelor amintita nunse pune dg.de atacde panica ci de tulburare anxioasa dat,unie cond.med.generale sau unei substanteI

In diagnosticul diferenţial a unui atac de panică, este important să se ia în consideraţie contextul în care apar atacurile de panică.adica focarul anxietatii:

- atacul de panica din panica cu agorafobie- anxietatea e centrata pe atacul de panica

-atacul de panica din alte tulburari anxioasa - - anxietatea e centrata pe comportamentul deevitare (Fsoc si F specific)



ATACUL DE PANICA - IV

• Elemente a caror prezenta pot sugera ca AP este det. conditiimedical generale / substanta;

- debutul primului AP dupa 45 de ani

- prezenta simptomatologiei atipice de ex;- Vertij,pirrdere de cunostinta

- Pierderea controlului vezicii urinare

- cefalee,dizartrie, amnezie

Un atac de panică nu este o tulburare codificabilă. Se codifică

diagnosticul specific în care survin atacurile de panică



TULBURAREA DE PANICA= Conditie patologica definita prin prezenta atacuri de panica cu aparitie neasteptata si nedeterminate de un

stimul fobogen cunoscut, insotite in mod caracteristic de anxietate anticipatorie (teama de un nou eventual atac)

-debut a panicii cel mai frecvent se situează între ultima parte a adolescenţei şi mijlocul anilor 30.

- prevalenta pe viaţă a panicii 3,5%- 5,6%

- raportul F:B= 3:1,

DIAGNOSTICUL POZITIV tulburare de panica

-tabloul clinic

- pentru diagnostic sunt necesare cel putin 3 atacuri de panica pe o perioada de 3 saptamani

- criteriile atacului de panica

- atacurile de panica sunt autolimitate – durata variind intre 5 si 30 de minute, ele fiind urmate de

o perioada variabila de senzatie de epuizare sau slabiciune

- tulburarea de panica se asociaza relativ frecvent cu

-agorafobie

- depresie secundara (reactiva)

Evolutie –uzuala –este cronica dar cu ameliorari si agravavarii

-Unii pot avea accese episodice cu ani de remisiune intre ele

- Altii pot avea o simptomatologie severa continua

Complicatii-depresia la 40-80% din pacientii cu panicaIdeatie suicidara

Dependenta de alcool si de alte substante

Afectarea bunei functionarI familiale,sociale,profesionale

Prognostic favorabil daca;

- functionarea premorbida este buna

- daca exista durata scurta a simtomelor



AGORAFOBIA:Termen utilizat de Westphal 1871

= Trasatura esentiala este frica de a fi in locuri sau situatii din care scaparea ar putea fi dificila sau in

care ajutorul ar putea sa nu fie posibil in cazul unui atac de panica sau a unor simptome panic-like

Atacul de panica precede agorafobia (zile, ani) (Klein

Cursul agorafobiei urmeaza pe cel al T.P.

-debutul – Kaplan-in multe cazuri urmeaza unui eveniment traumatic

- agoraphobia este dezviltata ca o complicatie a tulburararii de panica

Frica de a avea un atac de panica intr-un loc public din care scaparea ar fi

dificila

- are loc de regula in primul an de la aparitia atacului de panica

Aspecte clinice

Manifestari somatice: palpitatii, slabiciune, dureri toracice, dispnee etc.

Manifestari psihice: frica de a-si pierde controlul, de a muri sau lesina

COMPORTAMENTUL DE EVITARE a situatiilor fobogene: de a iesi singur, de a fi singur in casa, de

a se afla in spatii aglomerate, de a calatori cu mijloacele de transport etc.

Nivelul de discomfort poate sa se situeze intre usor (fara comportament de evitare) si

extrem de sever (evitare invalidanta).

75% din esantioanele psihiatrice cu TP asociaza agorafobia.

30-50% in studiile epidemiologice.

-prevalenta pe viata -0,6-6%; mai frecventa la femei

-comorbiditate:in 84% din cazuri pacientii cu agorafibie prez si alte tulb.psihiatriceTDM.TPers,

Tulb.legate de uzul de

subst.



Factori de predictie negativa pentru evolutie:

Agorafobia si comportamentul de evitare excesiv influenteaza negativ

evolutia.

Tulburarile de personalitate.

Durata mare de evolutie inainte de instituirea tratamentului.

Frecventa atacurilor de panica (si complexitatea).

Atitudinea fata de boala.

Lipsa suportului familial.

Comorbiditatea.

COMORBIDITATEA:

Cu alte tulburari anxioase (37% pe parcursul evolutiei)

Tulburarea anxioasa generalizata

Fobia sociala

Tulburarile fobice

Tulburarea obsesiv compulsiva

Tulburarea depresiva majora (35-91%)

Tulburari de personalitate (in special dependenta)

Abuzul de alcool

TRATAMENTU TU BURARI OR DE PANICA



TRATAMENTUL TULBURARILOR DE PANICA

- FARMACOLOGIC

─ SSRI: Paroxetina, Fluvoxamina, Fluoxetina, Citalopram.

─ ANTIDEPRESIVELE TRICICLICE: Imipramina, Clomipramina.

─ BENZODIAZEPINELE: Alprazolam, Clonazepam, Lorazepam. ─ INHIBITORI AI MONOAMINOXIDAXEI SI INHIBITORI REVERSIBILI AI MAO:

─ ANTIDEPRESIVE NOI: Venlafaxina (inhibitor al serotoninei si noradrenalinei);

Nefazodon; Mirtazapina.

─ BUSPIRONA.

─ ALTE: Betablocante, Blocanti ai canalului de calciu, Anticonvulsivante,

Clonidina, Antipsihotice

-PSIHOTERAPEUTIC

-PSIHOTERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALA

─ Monitorizare

─ restructurare cognitiva

─ tehnici de management al anxietatii

─ expunerea la stimuli/situatii

─ desensibilizare

-PSIHOTERAPIA DE GRUP

-PSIHOTERAPIE PSIHODINAMICA.

C it iil DSM d di ti t P i fă ă A f bi



Criteriile DSM de diagnostic pentru Panica fără Agorafobie

A. Atât (1), cât şi (2):

(1) atacuri de panică inopinate recurente

(2) cel puţin unul dintre atacuri a fost urmat timp de o lună (sau mai mult) de unul (sau maimulte) dintre următoarele:

(a) preocupare persistentă în legătură cu faptul de a nu avea atacuri ulterioare; (b)teamă în legătură cu implicaţiile atacului sau cu consecinţele sale (de

ex., teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu avea un atac de cord sau „de a nu înnebuni");

(c) o modificare semnificativă de comportament în legătură cu atacurile.

B. Absenţa agorafobiei .

C. Atacurile de panică nu se datorează -efectelor fiziologice directe ale unei -substanţe(de ex., un drog de abuz, un medicament) s

- unei condiţii medicale generale ( ex.,hTroidismui).

D. Atacurile de panică nu sunt explicate mai bine de altă tulburare mentală, cum ar fi

- fobia socială (de ex., apariţie la situaţii sociale temute)

-, fobia specifică (de ex., la.expunerea la o situaţie fobică specifică), -Tulburarea obsesivo-compulsivă (de ex., la expunerea la murdărie a cuiva cu obsesia

contaminării),

- Tulburarea de stress posttraumatic (de ex., ca răspuns la stimulii asociaţi cu un stresorsever), sau

- anxietatea de separare (de ex., ca răspuns la a fi departe de casă sau de rudele

apropiate).



Criteriile DSM de diagnostic pentru Agorafobia fără istoric de Panică

A. Prezenţa agorafobiei în legătură cu frica de apariţie a unor simptome similarepanicii

(de ex., ameţeală sau diaree).

B. Nu au fost satisfăcute niciodată criteriile pentru panică

C. Perturbarea nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe

(de ex., un drog de abuz, un medicament) ori unei condiţii medicale generale.

D. Dacă este prezentă o condiţie medicală generală asociată, frica descrisă la

criteriul A este clar în exces faţă de cea asociată de regulă cu condiţia.



Tulburarea de anxietate generalizata

- debut poatre avea loc in copilarie,adolescent.adult tanar

- survine odata cu evenimentele negative Anxietatea generalizată se caracterizează prin-

1 - cel puţin 6 luni de anxietate şi

(- preocupare excesivă şi persistentă )

2 - teama sau ingrijorare nerealista fata de doua sau mai multe situatii obisnuite de

viata3 - 1 SI 2 sa fie insotite de cel putin 3 din 6 simptomele somatice caracteristice

Complicatii –comorbiditati:

- pot coexista cu TDMsi distimia

- pot surveni exacerbari paroxistice de tipul atacurilor de panica

Evolutie cronica –toata viata cu oscilatii –ameliorarii-agravariTratament-farmacologic:-oxazepam 1-1-2 cp/zi,buspirona 5mgx 2 /zit imp de 2 S

Psihoterapie: cognitiv-comportamentala,suportiva,orientate asupra insight-ului



Criteriile de diagnostic pentru Anxietatea Generalizată A. Anxietate şi preocupare (expectaţie aprehensivă), survenind mai multe zileda decât nu pt ≥ 6 luni, în legătură cu un număr de evenimente sau activităţi(cum ar fi performanţa în muncă sau şcolară).

B. Persoana constată că este dificil să-şi controleze preocuparea.

C. Anxietatea şi preocuparea sunt asociate cu ≥3 dintre următoarele şasesimptome

(cu cel puţin câteva simptome prezente mai multe zile da decât nu, în ultimele 6

luni).Notă: La copii este cerut un singur item.

(1) nelinişte sau sentimentul de stat ca pe ghimpi;

(2) a fi rapid fatigabil;

(3) dificultate în concentrare sau senzaţia de vid mintal;

(4) iritabilitate;

(5) tensiune musculară;

(6) perturbare de somn (dificultate în a adormi sau în a rămâne adormit ori

somn neliniştit şi nesatisfăcător).



D Focarul anxietăţii şi preocupării nu este limitat la elementele unei tulb.de pe axa I,

de ex, anxietatea sau panica nu este în legătură cu a

- avea un atac de panică (ca în panică),

- a fi pus în dificultate în public (ca în fobia socială),

-a fi contaminat (ca în tulburarea obsesivo-compulsivă),- a fi departe de casă sau de rudele apropiate (ca„în anxietatea de separare),

- a lua în greutate (ca în anorexia nervoasă),

- a avea multimple acuze somatice (ca în tulburarea de somatizare) sau

- a avea o maladie gravă (ca în hipocondrie),

iar anxietatea şi preocuparea nu survin exclusiv în cursul stresului posttraumatic. E. Anxietatea, preocuparea sau simptomele somatice cauzează o detresă saudeteriorare semnificativă clinic în domeniul social, profesional sau în alte domenii de

funcţionare importante.

F. Perturbarea - nu se datorează - efectelor fiziologice directe ale unei substanţe

(de ex., un drog de abuz, un medicament)- unei condiţii medicale generale ( ex.,Htiroidismul)

- nu apare exclusiv în timpul unei- tulburări afective,

-tulburări psihotice

- tulburări de dezv. pervasivă.



TULBURAREA OBSESIV COMPULSIVA

DSM;ICD 10

Definitie: tulburare caracterizata prin prezenta obsesiilor si /saucompulsiilor suficient de severe pentru a crea suferinta si a perturba

functionarea normala a pacientului.

(O)= idei, reprezentari mentale, amintiri sau impulsuri recurente cu

caracter obsesiv- care accentuiaza progresiv anxietate

-care determina compulsiile

(C) = o serie de actiuni stereotipe sau ritualuri

- pe care pacientul le percepe ca absurde dar totodata

- necesare pentru a reduce anxitatea

- fenomenele obsesiv-compulsive interfera semnificativ cu abilitatile de

functionare ale pacientului reprezentand totodata o sursa importanta

de distress



ETIOLOGIE:

a. Dereglarea sistemului serotoninergici – Eficienta antidepresivelor cu actiune asupra sistemului 5HT

– Absenta eficientei antidepresivelor cu actiune noradrenergica(desipramina)

– Studiul metabolitilor serotoninei in LCR (acidul 5 hidroxiindolacetic) – Studiile de provocare farmacologica cu metil-clorofenilpiperazina (MCPP,

agonist serotoninergic)

b. Sistemul dopaminergic: prezenta simptomelor TOC in afesctiuni aleggl. bazali (boala ticurilor, corea Sydenham, parkinsonismulpostencefalic)

c. Factorii autoimuni – Asocierea simptomelor OC cu afectiuni autoimune ale ggl bazali

– Evidentierea anticorpilor anti 2 peptide din ggl. bazali

d. Studiile de imagistica cerebrala arata – Cresterea activitatii (metabolismul cerebral si fluxul sanguin in lobii

frontali, ggl bazali, regiunea cingulara)

– Scaderea volumului nucleilor caudati, bilaterale. Studii genetice

f. Alte date biologice – Scaderea perioadei de latenta REM

– Incidenta crescuta a anomaliilor EEG nespecifice

– Prezenta semnelor neurologice minore

– Cresterea incidentei dupa agresiuni neurlogice.



MANIFESTARI CLINICE

Obsesiile si compulsiile au manifestari clinice extrem dediverse.

Pattern-uri clinice ―clasice‖: – Obsesia contaminarii + ritualul de spalare

– Obsesia indoielii + compulsii de verificare

– Obsesii ideative• Ganduri intruzive, de obicei cu continut somatic, religios, agresiv

sau sexual

• Impulsuri agresive

• Imagini obsesive

– Obsesia simetriei sau a preciziei asociata cu lentoareaobsesionala

– Obsesia pastrarii

CRITERII DSM IV



CRITERII DSM IV A. Fie obsesii sau compulsii:

Obsesii, sunt definite de (1), (2), (3) şi (4): (1) gânduri, impulsuri sau imagini persistente şi recurente care

- sunt experientate, la un moment dat în cursul tulburării, ca intrusive şi inadecvate,

- care cauzează o anxietate sau detresă considerabilă; (2) gândurile, impulsurile sau imaginile

- nu sunt pur şi simplu preocupări excesive în legătură cu probleme reale de viaţă;

(3) persoana încearcă să - ignore sau să suprime astfel de gânduri, impulsuri sau imagini,- neutralizeze cu alte gânduri sau acţiuni;

(4) persoana recunoaşte- că gândurile, impulsurile sau imaginile obsesive

sunt un.produs al propriei sale minţi( nu sunt impuse din afară, ca în inserţia de gânduri ) .

Compulsii, definite de (1) şi (2): (1) - comportamente repetitive (de ex., spălatul mâinilor, ordonatul, verificatul) sau

- acte mentale ( de ex., rugatul, calculatul, repetarea de cuvinte în gând)

pe care persoana se simte constrânsă sa !e efectueze

- ca răspuns la o obsesie, ori

- conform unor reguli care trebuie aplicate în mod rigid;(2) comportamentele sau actele mentale

- sunt destinate - să prevină / reducă detresa, ori- sa prevină un eveniment / o situaţie temută oarecare

- nu sunt conectate în mod realist cu ceea ce sunt destinate să neutralizeze /



CRITERII DSM IV - IIB. La un moment dat în cursul tulburării

, persoana a recunoscut că obsesiile sau compulsiilesunt excesive sau iraţionale.

Notă: Aceasta nu se aplică la copii. C. Obsesiile sau compulsiile

- cauzează o detresă marcată ,- sunt consumatoare de timp (iau mai mult de o oră pe zi) sau- interferză semnificativ - cu rutina normală a persoanei

, - cu funcţionarea profesională (sau şcolară)

- cu activităţile sau relaţiile sociale uzuale D. Dacă este prezentă o altă tulburare pe axa I,

conţinutul (O) sau (C) nu este restrâns la aceasta

( ex. - preocuparea pentru mâncare, în prezenţa tulburări de comportament alimentar; - Smulgerea părului, în prezenţa tricotilomaniei;- preocupare referitoare la aspect, în prezenţa tulburării dismorfice corporale;

-preocupare referitoare la a avea o maladie severă, în prezenţa hipocondriei;-preocupare pentru necesităţile sau fanteziile sexuale, în prezenţa unei parafilii,-ruminaţii referitoare la culpă, în prezenţa tulburării depresive majore).

E. Perturbarea nu se datorează - efectelor fiziologice directe ale unei substanţe

(de ex., un drog de abuz, un medicament) ori

- unei condiţii medicale generale.



DIAGNOSTIC DIFERENTIAL: – Depresia (ruminatii depresive, diferente in raspunsul terapeutic)

– Tulburarea de panica

(atacuri de panica recurente, anxietate anticipatorie, schimbareacomportamentului in legatura cu posibilele consecinte ale atacului depanica)

– Fobia

(absenta relatiei intre obiectul fobic si idei obsesive sau compulsii) – Tulburarea de personalitate de tip OC

(preocupare cu perfectionismul, detalii, reguli, controlul)

– Schizofrenia (idei delirante sunt egosintonice)

– Afectiuni care implica ggl. bazali; coreea Sydenham; b. Huntington.

EPIDEMIOLOGIE:



EPIDEMIOLOGIE:

-debut frecvent este lent (DSM) –

- varsta medie de debut:( in 2/3 din cazuri ) 20 ani cand este mai frecventa la F

-poate apare si in copilarie cand este mai frecventa la M

-raportul M:F este egal la adulti

-prevalenta -2-3% din populatia generalaCOMORBIDITATE:Tulburarea depresiva majora (67%)

Alte tulburari anxioase : panica, fobii,

Boala ticurilor (40% din pacientii cu TOC cu debut precoce)

Tulburare Personalitate Obs-Comp,

- EVOLUTIE - continua cu ameliorari si agravarii 20-40%;

- 15% din fenomenele ob-comp, determina invalidari socio profesionale

PROGNOSTIC:Bun favorabil Prognosticul Rau defavorabil

Buna - adaptare soc,profesionala - buna

Prezenta - factorilor precipitanti - absenti

Tardiv - debut - precoce-in copilarie

prezenta - compulsii - absente

prezente - comorbiditati - absente

episodice - simptome - continue



TRATAMENTUL• -Tratament -farmacoloterapie: SSRI/ anafranil ±

- psihoterapie comportamentala• Medicatie

– Clomipramina 250-300 mg

– Floxetina 60-80 mg

– Fluvoxamina 300 mg

– Paroxetina 60 mg – Sertralina 200-250 mg

– Antidepresive IMAO

• Rata mare de nonresponsivitate

• Comorbiditatea influenteaza negativ raspunsul terapeutic

• Dozele terapeutice > depresie

• Raspunsul terapeutic tardiv (10-12 saptamani)

• Durata de tratament lunga, recaderi frecvente la scadereadozelor



TRATAMENT II

• In caz de rezistenta la tratament – Reevaluarea cazului (corectitudinea dozelor,

comorbiditate, complianta etc.)

– Schimbarea medicatiei

– Asocierea neurolepticelor – Asocierea anticonvulsivantelor in caz de anomalii

EEG

– Asocierea terapiilor de augmentare: litiu, pindolol,buspirona (rezultate incerte)

– Terapii de ultima optiune (TEC, neurochirurgie)• Tratamentul psihoterapeutic

– terapii cognitive si comportamentale eficiente incazurile cu evolutie blanda si moderata

TULBURAREA ACUTĂ DE STRES



TULBURAREA ACUTĂ DE STRES Atunci cand in confruntarea cu un eveniment stresant, copleşitor, care depăşeşte capacitatea deadaptare, individul reacţionează cu o stare acută de anxietate.

Aceasta constituie răspunsul imediat la stres, tulburarea acută de stres.

Criteriile dc diagnostic ale tulburării acut: de stres, după DSM-IV:

A) Persoana a fost expusă unui eveniment traumatic în care ambele dintre următoarele sunt prezente:

(1) persoana a experientat, a fost martoră ori a fost confruntată cu un eveniment

sau cu evenimente care implică moartea sau vătămarea gravă, efectivă

sau ameninţătoare, ori o ameninţare a integrităţii saie sau a altora;

(2) răspunsul persoanei implică frica intensă, neputinţa sau oroarea.

B. Fie în timpul experientării, fie după experientarea evenimentului detresant,

individui are ≥ 3 din :

(1) sentimentul subiectiv de insensibilitate, de detaşare sau de absenţă a reactivităţii emoţionale;

(2) o reducere a conştiinţei ambianţei (de ex., „a fi stupefiat");

(3) derealizare;

(4) depersonalizare;(5) amnezie disociativă (incapacitatea de a evoca un aspect important al traumei).

C. Evenimentul traumatic este reexperientat persistent în cel puţin unu! din următoarele moduri:

imagini, gânduri, vise, iluzii, episoade de flashback recurente sau

sentimentul de retrăire a experienţei ori detresă la expunerea la lucruri care amintesc evenimentul

traumatic.

D Evitarea marcată a stimuliior care deşteaptă amintiri ale traumei



D. Evitarea marcată a stimuliior care deşteaptă amintiri ale traumei

(de ex., gânduri, sentimente, conversaţii, activităţi, locuri, oameni).

E. Simptome marcate de anxietate sau de excitaţie crescută (de ex., dificultate

în adormire, iritabilitate, capacitate de concentrare redusă, hipervigilitate, răspuns detresărire exagerat, nelinişte motorie).

F. Perturbarea cauzează

- o detresă /deteriorare - clinic în domeniul social, profesional /

- deteriorarea capacităţii de a îndeplini unele sarcini necesare, cum ar fi

- obţinerea asistenţei medicale ori

- mobilizarea resurselor personale pentru a vorbi membrilor familiei despre

experienţa traumatică.

G. Perturbarea - durează minimum 2 zile şi max. 4 săptămâni de la even. traumatic

-apare în decurs de 4 săptămâni de la evenimentul traumatic.

H. Perturbarea - nu se datorează - efectelor fiziologice directe ale unei substanţe

(de ex., un drog de abuz, un medicament)

- unei condiţii medicale generale,

- nu este explicată mai bine de tulburarea psihotică scurtă şi

- nu este pur şi simplu o exacerbare a unei tulburări preexistente pe

axa I sau axa II.

Dacă aceste simptome se prelungesc peste 1 lună, trebuie avut în vedere diagnosticulde tulburare de stres posttraumatic.

Criteriile ICD 10 Tulburare de adaptare



Criteriile ICD 10 Tulburare de adaptare

Stari de suferinta subiectiva si de perturbare emotionala, de obicei impiedicand functionarea sociala

perfomantele sociale, survenind in perioada de adaptare la o schimbare semnificativa de viata sau l

un eveniment stressant de viata.

Factorul de stress poate sa fi

-afectat- integritatea unei retele sociale a individului (pierdere ireparabila, experiente de separare) sa

- sistemul mai larg al suporturilor si valorilor sociale (emigrare, statut de refugiat) sau a

- reprezentat o tranzitie de dezvoltare majora sau criza

(mersul la scoala, faptul de a deveni parinte, esecul in atingerea unui scop personal indragit,

pensioarea).

Predispozitia individuala sau vulnerabilitatea joaca un rol important in riscul producerii si formarii

manifestarilor privind tulburarile de adaptare, dar, cu toate acestea, se presupune ca afectiunea

nu s-ar fi produs fara factorul stressant.

Manifestarile variaza si includ

- dispozitia depresiva, anxietatea sau grija (sau o combinatie a acestora),

- un sentiment de incapacitate de infruntare,de a face proiecte de viitor, sau

de a continua situatia din prezent ca si

- un anumit grad de imposibilitate de a efectua activitatile de rutina zilnica.

Tulburarile de conduit pot sa fie o trasatura asociata, mai ales la adolescenti.

Trasatura predominanta

poate fi o reactie depresiva de scurta sau lunga durata sau o perturbare a altor emotii si conduite.

TULBURARE DE STRS POST TRAUMATIC DSM;ICD



TULBURARE DE STRS POST-TRAUMATIC -DSM;ICD

= reactie intensa si prelungita determinata de steresori intensi

Epidemiologie- prevalenta -a fost realizata in SUA (razboiul din Vietnam) 1-14%;

sindromul post-Vietnam"- in Romania la cutremurul( 1977) nu exista tulb.

este de 2 ori mai frecventa la femei faţă de bărbaţi.

Elementele ale reacţiei de stres normale:

-noradrenalina,

- det. orientarea atenţiei selective către stimulii nou apăruţi în câmpul perceptiv,- stimulând concomitent activarea vegetativă simpatică

- serotonină reglează răspunsul la stres;

-cortisolul -contracarează acţiunea activatoare a catecolaminelor,

- asigură feed-back-ul negativ al răspunsului la stres şi

- pregăteşte org.pt.a face faţă stresului prin efectele metabolice generale.



Cerinţe experienţiale: Persoana a experienţiat, / martoră / confruntată cu un eveniment(e) care au implicat

- moartea efectivă,

-ameninţarea cu moartea sau

cu periclitare a integrităţii corporale proprii sau a altora

Răspunsul persoanei - implică o frică intensă, neputinţă sau teroare.

- durează mai mult de o lună.

Evenimentul traumatic este reexperimentat persistent in mai mulkte modalităţi:

- amintiri detresante

- recurente şi intruzive, - vise reiterante recurente ale evenimentului,

- iluzii, halucinaţii ale evenimentului,

- episoade disociative de flash-back-uri

C i ţ t t l



Cerinţe comportamentale:

Evitarea - persistentă - a gândurilor, a activităţilor asociate şi

Comportamentul de evitare al persoanelor care deşteaptă

- amintirile traumei,

- sentimentul de detaşare sau

- înstrăinare de ceilalti,

- incapacitatea de a evoca un aspect important al traumei,

- afectvitate amputată, sentimentul de îngustare a viitorului

- Simptome persistente de excitaţie cresută care nu au existat anterior

• Dificultăţi de adormire,

• Iritabilitate sau accese coleroase

• Dificultăţi de concentrare

• Hipervigilenţă

• Răspuns de tresărire exagerat

subtipuri

Acut –la 1-3 luni de la evenimentul traumatizantChronic-persistenşa peste 3 luni a simptomelor PTSD (de lungă durată)

Debut întârziat al PTSD- simptomele survin dupa luni sau ani de la derulearea

evenimentului traumatizant.

stresul acut posttraumatic durata = 2-30 zile

C it iil DSM d di ti t T lb d St l P tt ti



Criteriile DSM de diagnostic pentru Tulburarea de Stresul Posttraumatic

A Persoana a fost expusă unul eveniment traumatic în care( 1 )si (2 ) sunt prezente:

(1) persoana a experientat, a fost martoră ori a fost confruntată cu un eveniment

sau evenimente care au implicat moartea efectivă, ameninţarea cu moartea ori o vătămareserioasă sau o periclitare a integrităţii corporale proprii ori a aitora,

(2) răspunsul persoanei a implicat o frică intensă, neputinţă sau oroare.

Notă: La copii, aceasta poate fi exprimată, în schimb, printr -un comp.dezorganizat sau agitat.

B. Evenimentul traumatic este reexperimentat persistent într-unui (sau mai multe) din următoarelemoduri:

(1) amintiri detresante recurente şi intrusive ale evenimentului,

incluzând imagini, gânduri sau percepţii.Notă: La copii mici, poate surveni un joc repetitiv în care sunt exprimate teme sau aspecte ale

traumei;

(2) vise detresante recurente ale evenimentului.

Notă: La copii, pot exista vise terifiante fără un conţinut recognoscibil;

(3) acţiune şi simţire, ca şi cum evenimentul traumatic ar fi fost recurent

(include sentimentul retrăirii experienţei, iluzii, halucinaţii şi episoade disociative de fiahback,

inclusiv cele care survin la deşteptarea din somn sau când este intoxjcat).

Notă: La copiii mici poate surveni reconstituirea traumei specifice;-

(4) detresă psihologică intensă la expunerea la stimuli interni sau externi

care simbolizează sau seamănă cu un aspect a! evenimentului traumatic;

(5) reactivitate fiziologică la expunerea la stimuii interni sau externi care simbolizează sau seamănă cu un aspect a! evenimentului traumatic.

C Evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma şi paralizia reactivităţii generale



C. Evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma şi paralizia reactivităţii generale(care nu era prezentă înaintea traumei), după cum este indicat de ≥3 din:

(1) eforturi de a evita gândurile, sentimentele sau conversaţiile asociate cu trauma;

(2) eforturi de a evita activităţi, locuri sau persoane care deşteaptă amintiri ale

traumei;

(3) incapacitatea de a evoca un aspect important al traumei;

(4) diminuare marcată a interesului sau participării la activităţi semnificative;

(5) sentiment de detaşare sau de înstrăinare de alţii;

(6) gamă restrânsă a afectului (de ex., este incapabil să aibă sentimente de amor);

(7) sentimentul de viitor îngustat (de ex., nu speră să-şi facă o carieră, să se căsătorească, să aibă copii ori o durată de viaţă normală).

D. Simptome persistente de excitaţie crescută (care nu erau prezente înainte de

traumă), după cum este indicat de ≥2 dintre următoarele:

(1) dificultate în adormire sau în a rămâne adormit;

(2) iritabilitate sau accese coleroase;(3) dificultate în concentrare;

(4) hipervigilitate;

(5) răspuns de tresărire exagerat.

E. Durata perturbării (simptomele de la criteriile B, C şi D) este > de o lună.



p ( p , ş )

F. Perturbarea cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în

domeniul social, profesional sau în alte domenii importante de funcţionare.

De specificat dacă:

Acut: daca durata simptomelor este mai puţin de 3 luni. Cronic: dacă durata simptomelor este de 3 luni sau mai mult.


Cu debut tardiv:

dacă debutul simptomelor survine la cel puţin 6 luni după stresor.

Când impactul cu stresorul presupune violenţa interpersonală. riscul pentruevoluţia cronică este considerabil.

Circa 50% din pacienţi se vindecă; la restul de 50%, evoluţia devine cronică,

fiind prezentă şi la un an după debut

Diagnostic diferenţial



Diagnostic diferenţial • Depresia majoră se deosebeşte de tulburarea de stres posttraumatic prin prezenţa înprim plan a depresiei însoţită de ideile de inutilitate, vinovăţie, pierderea/creşterea îngreutate;.

Tulburarea bipolară se deosebeşte tulburarea de stres posttraumatic prin dispoziţia

expansivă, euforică. •Tulburările psihoticca trebuie diferenţiate atunci când, în cadrul tabloului simptomatologieal tulburării de stres posttraumatic sunt prezente halucinaţiile, care au însă o evidentărelaţie cu conţinutul psiho-traumei şi nu sunt însoţite de tulburări formale ale gândirii sauidei delirante.

• Alte tulburări din spectrul anxietăţii psihopatologice:

- tulburarea de panică se deosebeşte de tulburarea de stres posttraumatic prin reiterareacrizei anxioase şi absenţa elemen¬telor intruzive de memorie;

- tulburări organice cu sindroame psihice: epilepsia temporală, leziuni posttraumaticecerebrale ce se pot asocia unui act violent, abuzul de substanţe psihoactive;

- tulburările de tip disociativ;

- tulburările false (factice), simularea trebuie de asemenea excluse prin evaluarea

amănunţită, anamnestică şi semiologică.



TratamentTimpul este, pentru o parte din pacienţi, cel mai eficient tratament. Tratamentul presupune, o abordare complexă

psihoterapia cognitiv-comportamentală dublata de farmacoterapie

-SSRI,

- antidepresivele triciclice şi nefazodona.

-BZD -le reduc reacţia de hiperexcitabilitate („hyperarousal"),-administrate cu grija de a nu induce dependenţa

TULBURARILE FOBICE



TULBURARILE FOBICEFobia - teama irationala fata de situatii benigne,

insotita de un comportament de evitare a confruntarii cu ―stimulul fobogen‖

- poate sa apar spontan sau poate surveni in urma unui stresor specific

fobie = teama cu obiect ≠ anxietate =teama fara obiect

―este mai mult traita decat gandita‖ ―este mai mult gandita decat traita‖

anxietate –raspuns emotional la o amenintare-frica

- necunoscuta - cunoscuta

- interna - externa

- vaga - definite

- conflictuala - nonconflictuala- categorii diagnostice:

- Fobia simpla (fobia specifica) – teama si evitare a unor obiecte sau situatii

- Agorafobia (forma particulara a fobiei simple)

– teama de spatii aglomerate, tuneluri, mijloace de transport in comun, poduri, etc locuri

din care evadarea sau oferirea unui ajutor in cazul unei incapacitati temporare neasteptate

este greu de realizat

(frecvent incapacitatea temporara este reprezentata de un posibil atac de panica)

- Fobia sociala – teama irationala de a nu fi umilit intr-o situatie publica sau sociala care genereaza

evitarea irationala a acestor situatii. Inhibitia poate fi

- limitata – de exemplu teama si evitarea de a vorbi in public

- globala



Criterii DSM diagnostic pentru Fobia Specifică(fobia simpla)

A. Frică marcată şi persistentă, excesivă sau nejustificată, provocată de

prezenţa sau anticiparea unui obiect sau situaţii specifice( ex., zbor, înălţimi, animale, administrarea unei injecţii, vederea sângelui).

B. Expunerea la stimulul fobie provoacă aproape în mod constant

un răspuns anxios imediat care poate lua forma unui

-atac de panică circumscris situaţional sau predispus situaţional.

C. Persoana recunoaşte că frica sa este excesivă sau nejustificată.

D. Situaţia (ile) fobică este evitată sau îndurată cu anxietate /detresă intensă.

E. Evitarea, anticiparea anxioasă ori detresă în situaţia (situaţiile) temută(e)

- interferează semnificativ cu rutina normaiă a persoanei,

cu activitatea profesională (sau şcolară) oriori cu activităţile sau relaţiile sociale,

- există o detresă marcată în legătură cu faptul de a avea fobia.

F. La indivizii sub 18 ani, durata este de cel puţin 6 luni.

G. DIGNOSTICUL DIFERENTIAL Anxietatea, atacurile de panică sau evitarea fobică asociată cubi t l it ţi ifi ă t li t i bi d ltă t lb t lă fi



obiectul sau situaţia specifică nu sunt explicate mai bine de altă tulburare mentală, cum ar fi

- tulburarea obsesivo-compulsivă

(de ex., frica de murdărie, la cineva cu obsesie referitoare ia contaminare),

- stresul posttraumatic (de ex., evitarea stimulilor asociaţi cu un stresor sever),

- anxietatea de separare (de ex., evitarea şcolii),- fobia socială (de ex., evitarea situaţiilor sociale din cauza fricii de a nu fi pus în dificultate),

- panica cu agorafobie sau agorafobia fără istoric de panică.

De specificat tipul:

de animale,

de mediu natural (de ex., înălţimi, furtuni, apă),

de sânge—injecţii—plăgi, de tip situaţlonal (de ex., de avioane, ascensoare, spaţii închise),

de alt tip (de ex., evitarea fobică a situaţiilor care pot duce la sufocare, vomă

sau contractarea unei maladii; la copii, evitarea sunetelor puternice sau a persoanelor în uniformă

Ex:

Acrofobia-frica de inaălţime Claustrofobia-frica de spaţii inchise

Patofobia-frica de boală

Canofobia-frica de câini

Arachnofobia-frica de paianjeni

Hematofobia-frica de sânge

PREVALENTA: ~12%; > la femei



PREVALENTA: 12%; la femei

DEBUT: precoce 7-9 ani pentru fobiile de animale, de mediu, sange-injectii;

~20 de ani pentru claustrofobie

Fricile specifice la copii- 4-6 ani sunt comune de (71%)

- 7-9 ani ating apogeul (87%) pentru a

- 10-12 ani scadea catre (68%) (Muris, 2000)

Fricile usoare -sunt un fenomen de dezvoltare tranzitoriu in

procesul de dezvoltare cognitiva a copilului.

- in majoritatea cazurilor dispar spontan

- restul se vor amplifica , probabil din cauza trasaturilortemperamentale genetice

(ex: inhibitia comportamentala, afectivitatea negativa).

ETIO PATOGENIE



ETIO-PATOGENIE

TEORIA CONDITIONARII CLASICE (Watson & Rayner – 1920, studiul ―micul Albert‖)

- Agentul fobic (stimulul conditionat, SC) initial nu produce frica.-Stimulul neconditionat: agent care in mod natural produce frica(raspuns neconditionat).

-Asocierea stimulului conditionat cu stimulul neconditionat vadetermina asocierea raspunsului de frica si cu stimulul conditionat.

-Astfel, stimulul conditionat va fi ulterior capabil sa declanseze singurraspunsul de frica (raspuns conditionat).

-Astfel stimulul conditionat s-a transformat intr-un obiect fobic.TEORIA CELOR 2 STADII (Mowrer, 1960)

baza teoretica a tratamentului de expunere

stadiul 1: asocierea SC cu SNC = raspuns conditionat

stadiul 2: raspunsul de frica la SC poate fi redus prin evitare (stare +)

=reintarirea comportamentului de evitare

= parte integranta a fobiei

= subiectul nu mai poate aprecia faptul ca SNC nu mai exista.

ASPECTE GENETICE



ASPECTE GENETICE:

- studiile familiale: rudele probanzilor au un risc de 3 ori mai mare decat lotulde control pentru fobii simple (FREDRIKSON, 1997)

- studiile pe gemeni (concordanta > pentru fobia de animale)

Explicatie posibila: diateza pentru anxietate, se poate manifesta printr-ogama larga de plangeri anxioase

ASPECTE PSIHODINAMICE:

Ganduri, impulsuri agresive sau sexuale tind sa scape din inconstient

care determina anxietate semnal

care determina activarea mecanismelor specifice de aparare ale egoului:

-adica are loc deplasarea anxietatii asociata unei surse inconstiente catreun substitut constient )

-proiectia (prin care sursa anxietatii este proiectata in afara)

-evitarea

(comportament stabil prin care contactul cu stimulul fobic este inalturat).

EVOLUTIE - in majoritatea cazurilor este cronica;- in ~16% din cazuri exista remisiuni spontane.

TRATAMENT:

Terapie cognitiv comportamentala:

expunere,

interventii cognitive pentru corectarea interpretarilor catastrofice.

C it iil DSM d di ti t F bi S i lă



Criteriile DSM de diagnostic pentru Fobia Socială

(Anxietatea Socială) A. 0 frică marcată şi persistentă - de ≥1 situaţii sociale sau de performanţă,

în care persoana este expusă unor oameni nonfamiliari sauunei posibile scrutări de către alţii.

Individul se teme că - va acţiona într -un mod

- va prezenta simptome anxioase care vor fi umilitoare sau jenante.

B. Expunerea la situaţia socială temută provoacă aproape constant anxietate,care ia forma unui atac de panică limitat situaţiona! sau predispus situaţionai.

C. Persoana recunoaşte că frica sa este excesivă sau nejustificată.

D. Situaţiile sociale sau de performanţă temute sunt evitate sau chiar indurate cu o

anxietate sau detresă intensă.

E. Evitarea, anticiparea anxioasă sau detresă în situaţia (situaţiile) socială sau deperformanţă temută interferează semnificativ cu rutina normală, cu funcţionareaprofesională (şcolară) sau activităţile ori relaţiile sociale sau există o detresă marcată în legătură cu faptul de a avea fobia.

F. La indivizii sub 18 ani, durata este de cel puţin 6 luni.

Criteriile DSM de diagnostic pentru Fobia Socială II



Criteriile DSM de diagnostic pentru Fobia Socială II

G. Frica sau evitarea -nu se datorează- efectelor fiziologice directe ale unei substanţe

(de ex., un drog de abuz, un •medicament) ori

- unei condiţii medicale generaie şi

- nu este explicată mai bine de altă tulburare mentală

(de ex., panica cu sau fără-agorafobie,

anxietatea de separare,

tulburarea dismorfică corporală,

o tulburare de dezvoltare pervasivă sau

tulburarea de personalitate schizoidă). H. Dacă este prezentă o condiţie medicală generală ori altă tulburare mentală,

frica de la criteriul A este fără legătură cu aceasta

, de ex., frica nu este de balbism,

de trernor în maladia Parkinson ort

de manifestarea unui comportament alimentar anormal în anorexia nervoasă s

în bulimia nervoasă).

De specificat dacă :

Generalizată: dacă frica include cele mai multe situaţii sociale

(a se lua în consideraţie, de asemenea, diagnosticul adiţional de tulburare de personalitate evitantă)

S C C



TRASATURI CLINICEDescrisa initial de Marks si Gelder ca ―frica de a manca, bea, tremura, vorbi, scrie etc.

in prezenta altor persoane‖ pentru a nu parea ridicol.

DSM III include fobia sociala

DSM III R include tipul generalizat

Situatii trigger obisnuite:- Vorbitul in public

- Mancatul, scrisul, intalnirea unor persoane noi sau de sex opus,

- mersul la o petrecere, intalnirea cu autoritati.

Simptome clinice:Fizice (neurovegetative),

Cognitive (cognitii maladaptative despre situatiile sociale),

Comportamentale (evitarea fobica).



DEBUT:

copilarie si adolescenta

rar dupa 25 ani

debutul precoce (>15 ani) este asociat cu risc crescut de comorbiditate(depresie)

COMORBIDITATE (crescuta: 70-80%):

tulburare de panica cu agorafobie

tulburare anxioasa generalizata

episod depresiv major

dependenta de substante si alcooltulburarile de personalitate

creste severitatea anxietatii sociale

creste disabilitatea

creste suicidul

EVOLUTIA:cronica

rar tratata

consecinte asupra calitatii vietii (scoala, profesie, relatii interpersonale)



DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL:

– Timiditatea normala

– Tulburarea de personalitate de tip evitant

– Tulburarea de panica (cu/fara agorafobie)

– Tulburarea de personalitate de tip schizoid

– Tulburarea dismorfica

TRATAMENTUL:

-scop:

-reducerea anxietatii si a comportamentului de evitare

-tratarea afectiunilor comorbide

-tratamentul farmacologic:

-SSRI

-Inhibitorii reversibili de MAO-A



TULBURARI SOMATOFORME:

Definitie: tulburari psihice determinate de factori psihologici,

al caror tablou clinic este dominat de simptome somatice care nu

sunt induse in mod voluntar.

DSM TULBURARISOMATOFORME

Tulburare de somatizare

Tulburare de conversie

Hipocondrie

Tulburare dureroasa

Tulburare de somatizare nediferentiata-

cuprinde neuratenia

Tulburare de somatizare nespecificata

Tulburare dismorfica

ICD 10 Tulb. somatoforme(anx. somatoform)

Tulburare de somatizare

-

Tulburare hipocondriaca

Sindrom dureros somat. persistent

Tulburare somatoforma nediferentiata

Tulburare somatoforma, nespecificata

cuprinde

Disfunctie autonoma somatoforma,

TULBURARE DE SOMATIZARE (DSM;ICD)



-denumire introdusa in 1980 in DSM III

=Sd. isterie sau sd.BRIQUET

Epidemiologie:

─ frecventa este de 1 % in cazul femeilor ─ prevalenta este de 10 ori mai mare la sexul feminin

─ incidenta este redusa la persoanele din clasele sociale inalte

Tablou clinic

- tulburare polisimptomatica- istoric de acuze somatice multiple cu durata de mai multi ani,

- debuteaza < de 30 de ani, cel mai frecvent in adolescenta

- descrierea simptomelor este de obicei vaga,

- dar prezentarea clinica este adeseori dramatica

categorii de simptome: a)Simptome de conversie somatica

b).Simptome menstruale c.)Simptome gastrointestinale d).Durere

e.)Simptome psihosexuale f.)Simptome cardiopulmonare

Criteriiie DSM de diagnostic pentruTulburarea de somatizare



A. Un istoric de multe acuze somatice

- începând înainte de etatea de 30 de ani

- care survin o perioadă de mulţi ani şi

- care au drept rezultat -solicitarea tratamentului sau o-deteriorare semnificativă în domeniul social,

profesional

B. Fiecare dintre următoarele criterii trebuie să fi fost satisfăcute, cu simptomeindividuale survenind oricând în cursul perturbării:

(1) patru simptome algice: un istoric de durere cu cel puţin patru sedii sau funcţiunidiferite

(de ex., cap, abdomen, spate, articulaţii, extremităţi, piept, rect, în cursul menstruaţiei,raportului sexual ori micţiunii);

(2) două simptome gastrointestinale: un istoric de cei puţin două simptomegastrointestinale, altele decât durerea (de ex., greaţă, flatulenţă, vărsături, altele decât

în cursul sarcinii, diaree sau intoleranţă la diverse alimente); (3) un simptom sexual: un istoric de cel puţin un simptom sexual sau de reproducere,altul decât durerea (de ex., indiferenţă sexuală, disfuncţie erectilă sau ejacuJatorie,menstruaţii neregulate, sângerare menstruală excesivă, vărsături pe toată duratasarcinii);

(4) verte

(4) un simptom pseudoneurologic. un istoric de cel puţin un simptom sau deficitsugerând o condiţie neurologică nelimitată la durere



sugerând o condiţie neurologică nelimitată la durere

(simptome de conversie, cum ar fi

- deteriorarea coordonării sau echilibrului,

- paralizie sau scăderea localizată a forţei musculare, dificultate în deglutiţie

- senzaţia de nod în gât, afonie, retenţie de urină, halucinaţii,- pierderea senzaţiei tactile sau de durere, diplopie, cecitate, crize epileptice,

simptome disociative, cum ar fi amnezia ori o pierdere a cunoştinţei, alta decât leşinul),

C. Fie (1), fie (2):

(1 ) după o investigaţie corespunzătoare, nici unul dintre simptomele de la criteriul B nupoate fi explicat complet de o condiţie medicală generală cunoscută ori de efecteledirecte ale unei substanţe

(de ex., un drog de abuz, un medicament);

(2) când există o condiţie medicală generală asemănătoare,

acuzele somatice sau deteriorarea socială sau profesională rezultantăsunt în exces faţă de ceea ce ar fi de aşteptat din istoric,

examenul somatic sau datele de laborator.

D. Simptomele nu sunt produse intenţional sau inventate ca (ca în tulburareafactice sausimulare)

Criterii ICD de diagnostic Tulburare de somatizare



Trasaturile principale sunt multiple, recurente schimbandu-se in mod frecvent

simptomele fizice pe o durata de cel putin doi ani.

Cei mai multi pacienti au un istoric lung si complicat de contact atat cu serviciile de asistenta

medicala primara cat si cu cele de specialitate, timp in care este posibil sa se fi realizat multe

investigatii negative si operatii exploratorii inutile.Simptomele se pot referi la orice parte sau sistem al corpului.

Evolutia tulburarii este cronica si fluctuanta, si este deseori asociata cu alterarea comportamentului

social, interpersonal si familial.

Tiparele de simptome de scurta durata (mai putin de doi ani) sau mai putin evidente ar trebui sa fie

clasificate la tulburarea somatoforma nediferentiata (F45.1).

Tulburarea BriquetTulburarea psihomotorie multipla

Exclude: simulare a unei boli

Evolutie – este agravata de aparitia unor eventuale complicatii:

- evaluari medicale excesive cu prezentarea la un numar mare de medici- examinari paraclinice invazive sau interventii chirurgicale nejustificate

- suprapunerea de simptome anxioase si/sau depresiv

- o gama larga de probleme de relationare, inclusiv in plan familial

- abuz de substante, inclusiv medicamentele prescrise

- ideatia suicidara

TULBURAREA DE CONVERSIEt i t t i DSM IV d ti T t f



– termen -existent in DSM-IV - dar apartine T.somatoforme

- ≠ deT. disociatie

-dar absent in ICD-10 (cazurile corespunzatoare sunt incluse in grupul tulburarilor dissociative)

DSM

Tulburari dissociative( ≠ conversive)

Amnezia disociativă,Fuga disociativă,

Tulburarea de identitate disociativă (anterior,tulburarea de personalitate multiplă),

Tulburarea disociativă de transa

Tulburarea de depersonalizare,

Tulburarea disociativă fără altă specificaţie

ICD 10

-Tulburari dissociative(=conversive)

-Amnezie disociativa-Fuga disociativa

-

-

-Tulburari privind starea de transa si posesie

--Stupoare disociativa - miscarilor si senzatiilor

-Tulburari disociative [de conversie] -ale - motorii disociative

- mixte

-Convulsii dissociative

-Anestezie dissociative

-Alte tulburari disociative

- Sindromul Ganser

-Tulburare de personalitate multipla

-Tulburari disociative tranzitorii

[deconversie] care se produc in copilarie

si adolescenta

- Alte tulburari disociative specificate

-Confuzie psihogena

- Tulburare disociativa nespecificata

Epidemiologie:

incidenta si prevalenta a scazut in ultimii ani



- incidenta si prevalenta a scazut in ultimii ani

- incidenta mai mare la sexul feminin

- incidenta este mai crescuta la persoanele din clasele sociale joase

- debutul este mai frecvent in adolescenta, dar poate apare si la alte varste

Conversia

reprezintă deplasarea ( în plan somatic)

a unei stări de mare emoţie

rezultată din refularea unei motivaţii cu semnificaţia de apărare

inconştientă

- Sd conversiv este consecinţa reprimării unor nevoi afective, urmată de :

- dezvoltarea unor simptome somatice sau

- de distorsiuni în funcţionarea unor grupe de muşchi aflate sub control voluntar,- care mimează de obicei afecţiuni neurologice, dar

- care nu pot fi explicate prin nici o tulburare organică.

Ex - anestezia isterică este o pierdere a diferitelor modalităţi senzoriale ca urmare a unor conflicte emoţionalereprimate, neexprimate;

- alte alterări/perturbări senzoriale (cecitate, anosmie, cofoză, anestczii/analgezii segmentare segmentare,diplopie, anestezii în mănuşă/ciorap, fără corespondent metameric;

- perturbări motorii (pareze, paralizii, vărsături, afonie isterica);

- macropsii/micropsii ale unor obiecte, - percepute cu dimensiuni mărite, respectiv micşorate,

simptome care pot însă să apară ca atare şi în afecţiuni organice,

ca de exemplu epilepsia cu crize parţiale complexe.

diagnosticul este prin excluderea posibilelor condiţii somatice, ceea ce presupune un examen neurologicamănunţit şi investigaţiile paraclinice care se impun.

Tablou clinic



a) caracteristici clinice simptomelor de conversie:

1 - caracterul reactiv al simptomelor relaţia lor temporală dintre

- momentul apariţiei simptomului şi o

- psiho- traumă sau emoţie intensă.2 - simptomele afectează mai frecvente hemicorpul stâng datorităinvestitiei

sediului inimii, ca locus vital principal.

3 simptomele sunt preluate de la o persoana bolnava din anturajul

pacientului, mai

ales a persoanelor percepute ca semnificative

4 - beneficiul secundar – ca urmare a simptomatologiei pacientul

- este ingrijit de

- membrii familiei

- colegi

- este scutit de datoriile cotidiene

5- ―belle indiference‖ – desi simptomele sunt aparent alarmante, ele nu sunt

tratate de pacient cu deosebita ingrijorare

6- nu sunt sub control voluntar, ceea ce le deosebeşte de simulaţie,

7- nu constituie un tip de răspuns sancţionat cultural (inacceptabil, ruşinos,nedemn



Tablou clinic II

b. simptome

- cea mai mare parte a simptomelor sunt tranzitorii, dar exista si cazuri cronice- simptomele sunt in totalitate pseudoneurologice, insa localizarea lor nu respecta

inervatia segmentelor afectate

- simptomele sunt de obicei bizare si neobisnuite, incluzand:

- parestezii sau anestezii (pierderea sensibilitatii, chiar si a celei dureroase)

- tulburari de mers pana la abolirea totala a acestuia

- paralizia unor segmente ale corpului

- crize de pierdere a cunostintei, adeseori cu aspect epileptiform

- mutism

- varsaturi incoercibile (repetate si persistente)

- tulburari de vedere precum orbire sau ―vedere in tunel‖

Criteriile DSM de diagnostic pentru Tulburarea de ConversieA Unul sau mai multe simptorne sau deficite - afectând – funcţia- motorie voluntară



A. Unul sau mai multe simptorne sau deficite - afectând – funcţia- motorie voluntară

- senzorială

- care sugerează - o condiţie neurologică sau

- o altă condiţie medicală generală.

B. Factorii psihologici sunt consideraţi a fi asociaţi cu simptomul sau deficitul,

deoarece iniţierea /exacerbarea simptomului / deficitului este precedată de conflicte / de alţi stresori.

C. Simptomul sau deficitul nu este produs intenţional sau simulat (ca în tulburarea factice /în simulare).

D. După o investigaţie corespunzătoare, simptomul sau deficitul nu poate, fi explicat complet

de o condiţie medicală generală sau

de efectele directe ale unei substanţe, ori

de un comportament sau experienţă sancţionată cultural. E. Simptomul / deficitul - cauzează o detresă / deteriorare semnificativă clinic

în domeniul sociai, profesional / alte domenii defuncţionare

, - ori justifică evaluarea medicală.

F. Simptomul sau deficitul - nu este limitat la durere sau la o disfuncţie sexuală,

- nu survine exclusiv în cursul tulburării de somattzare. şi

- nu este explicat mai bine de altă tulburare mentală. De specificat tipul de simptom sau deficit; Evolutie –este favorabila in cazurile in care:

Cu simptom sau.deficit motor functionarea anterioara a pacientului a fost corespunzatoare

Cu simptom sau deficit senzoria debutul simptomelor a fost acut

Cu crize epileptice sau convulsii exista un un eveniment precipitant evident

Cu tabiou clinic mixt

- - -

Tulburarea dureroasa somatoforma persistenta ICD 10



Tulburarea dureroasa somatoforma-persistenta –ICD 10

Epidemiologie:

- este o afectiune relativ frecventa in asistenta medicala primara

- incidenta este mai mare la sexul feminin

Tablou clinic- senzatie de durere pentru care nu exista o cauza organica demonstrabila sau

care este contrastant de intensa fata de patologia organica a pacientului

- pentru a sustine diagnosticul simptomele trebuie sa persiste cel putin 6 luni

- prezenta unor factori psihologici precum: beneficiul financiar secundar, preluarea

simptomelor de la alte persoane semnificative pentru pacient sau evitarea responsabilitatilor

– toate acestea pot fi prezente, dar nu sunt obligatorii

Evolutia este influentata de mai multi factori:

- durata simptomelor – pe masura ce creste durata simptomelor sansele de recuperare

scad (la foarte putini dintre pacientii cu tulburare dureroasa somatoforma cu o durata de

peste 5 ani se observa o ameliorare a simptomelor)

- varsta – sansele de recuperare scad cu atat mai mult cu cat pacientul este mai in varsta

- beneficiul secundar – cu cat simptomatologia este mai mult reintarita de un eventual

beneficiu secundar, cu atat sansele de recuperare sunt mai mici

Criteriile DSM de diagnostic pentra Tulburarea Aigică



Criteriile DSM de diagnostic pentra Tulburarea Aigică A. Durerea- într-unui sau mai multe sedii anatomice este elementul predominant al

tabloului clinic şi

- este suficient de severă pentru a justifica atenţie clinică.

B. Durerea cauzează o detresă / deteriorare semnificativă clinic în domeniul social, profesionalsau în alte domenii importante de funcţionare.

C. Factorii psihologici sunt consideraţi a avea un rol important în debutul, severitatea,exacerbarea sau persistenţa durerii.

D. Simptomul sau deficitul nu este produs intenţional sau simulat (ca în tulb. factice / simulare).

E. Durerea - nu este explicată mai bine de o

tulburare afectivă, anxioasă sau psihotică şi- nu satisface criteriile pentru dispareunie.

Tulburare algică asociată cu factori psihologici:

Tulburare aigică asociată, atât cu factori psihologici, cât şi

cu o condiţiemedicală generală


Acută: dacă durata este de mai puţin de 6 luni

Cronică: durata de 6 luni sau mai mult



Criterii ICD 10 Sindrom dureros somatoform persistentPlangerea - predominanta este de durere persistenta, severa si suparatoare,

-care nu poate fi explicata complet printr-un proces fiziologic sau o tulburare fizica.

- Se produce in asociatie cu un conflict emotional sau probleme psihosociale,

fiind suficiente pentru a permite conluzia ca ele sunt influentele causative

principale.

Rezultatul este de obicei o crestere importanta a atentiei si sprijinului fie personal fie medical.

Nu ar trebui sa fie inclusa aici

durerea care se presupune a fi de origine psihogena survenind in cursul tulburarilor depresive /sk

include -Psihalgie

-Psihogena:

- dorsalgie

- cefalee

-Tulburare de durere somatoforma

• Tulburarea hipocondriaca DSM;ICD 10t l d hi d i t d i t di t l di l hi d i ‖



-termenul de hipocondrie -este derivat din termenul medical ,,hipocondrium‖

–sub coaste reflecta acuze –frecv. –abdom.ale pacientului

-definitia =criteriul A

-Epidemiologie:

- frecventa in populatia generala este de 1 %

- incidenta aproximativ egala la ambele sexe

- varsta obisnuita de debut este cuprinsa intre 20 si 30 de ani

Tablou clinic

- preocupare persistenta si ingrijorare legata de prezenta unei boli in generalgrave, in ciuda evaluarilor repetate si a asigurarilor din partea medicilor ca nu exista

nici o patologie organica

- senzatii somatice normale (de exemplu transpiratia sau miscarile intestinale

fiziologice) sunt interpretate gresit ca fiind patologice

- dispozitia anxios-depresiva, precum si fenomene obsesiv-compulsive sunt

frecvente

- pacientii nu accepta de cele mai multe ori ideea ca suferinta lor este de natura

sihica

Evolutia este persistenta, caracteristica fiind stabilitatea diagnosticului presupus ca

fiind prezent de catre pacient

Criteriile DSM de diagnostic pentru Hipocondrie



g p p

A. Preocuparea subiectului în legătură cu faptul că

-ar avea sau chiar ideea că are o maladie severă,

bazată pe interpretarea eronată de către acesta a simptom. corporale.

B. Preocuparea persistă în dispreţul - evaluării-medicale corespunzătoare şi a - asigurărilor cde contrariu.

C. Convingerea de la criteriul A

- nu este de intensitate delirantă (ca în tulburarea delirantă, tip somatic),

-nu este limitată la o preocupare circumscrisă la aspect

(ca în tulburarea dismorfică corporală).

D. Preocuparea cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în

domeniul social, profesional ori în alte domenii de funcţionare.

E. Durata perturbării este de cel puţin 6 luni.

F. Preocuparea nu este explicată mai bine de

anxietatea generalizată, tulburarea obsesivo compulsivă, panică,

un episod depresiv major, anxietatea de separare sau altă tulburare somatoformă. De specificat dacă:

Cu conştiinţa maladiei redusă: dacă, pentru cea mai mare parte a timpului

în cursul episodului curent, persoana nu recunoaşte că preocuparea

referitoare la avea o maladie este excesivă sau nejustificată.

C it ii ICD 10 T lb hi d i



Criterii ICD 10 Tulburare hipocondriacaTrasatura esentiala este o preocupare persistenta cu posibilitatea de a avea

≥1 tulb. fizice progressive si

serioase.

Pacientii manifesta suferinte somatice persistente sau preocupare persistenta privind infatisarea

lor fizica.

Senzatiile si infatisarile fizice normale sau banale sunt deseori interpretate de pacient ca anormale

si suparatoare, iar atentia este deobicei concentrata numai asupra unuia sau doua organe sau

sistemem ale corpului. Depresia si anxietatea marcante sunt prezente deseori si pot justifica

diagnosticele aditionale.

Include :

─ Tulburarea de dismorfie corporala

─ Dismorfo-fobia (nedeliranta)

─ Nevroza hipochondriaca

─ Hipochondria

─ NosofobiaExclude: dismorfo-fobia deliranta

Tulburarea dismorfica a corpului- DSM



Tulburarea dismorfica a corpului DSM-nu este in ICD 10

Tablou clinic

- punctul central al acestei afectiuni este preocuparea in legatura cu existenta unui

defect al corpului, de cele mai multe ori la nivelul fizionomiei

- exista la majoritatea cazurilor un istoric de prezentare in repetate randuri la diversi

medici, in special chirurgi plasticieni sau dermatologi

- dispozitia depresiva si fenomenele obsesiv-compulsive completeaza adesea tabloul

clinic

Nu exista date concrete referitoare la epidemiologie si factorii care influenteazaevolutia

Criteriile DSM de diagnostic pentru Tuiburarea Dismorfică Corporală

A. Preocupare pentru un presupus defect în aspect. Dacă este prezentă şi o usoaradeficienta fizica preocuparea persoanei este excesiva

B. Preocuparea cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în domeniulsocial, profesional ori în alte domenii importante de funcţionare.

C Preocuparea nu este explicată de altă tulburare mentală (de ex., de insatisfacţia înlegătură cu conformaţia şi dimensiunea corpului în anorexia nervoasă).

TULBURARARI DISOCIATIVE



TULBURARARI DISOCIATIVE

Definitie: tulburari psihice determinate de factori psihologici al caror tablou clinic este dominat desimptome psihice care nu sunt induse in mod voluntar.

Definitie: -ICD 10=-pierderea totala/partial a - Integrarii normale intre amintirile trecutului

-constientizarea identitatii senzatiilor immediate

-controlul miscarilor corpului

Sd.isteric=sd.conversiv+sd.disociativ=sd.CHARCOT BRIQUET

Clasificare:

• ICD-10 – tulburarile disociative sunt impartite in doua subtipuri

- tulburari disociative ale memoriei, constiintei si identitatii

- tulburari disociative motorii si senzoriale

•DSM-IV – tulburarile disociative se refera doar la acele afectiuni al caror tablou clinic este dominat

de simptome psihice, cele corespunzatoare tulburarilor disociative motorii si senzoriale fiindincluse in tulburarile somatoforme sub denumirea de tulburari de conversie

ICD 10

Tulburari dissociative(=conversive)DSM




( )

Amnezie disociativa

Fuga disociativa

-

Tulburari privind starea de transa si posesie

-

-Stupoare disociativa - miscarilor si senzatiilor

-Tulburari disociative [de conversie] -ale - motorii disociative- mixte

-Convulsii dissociative

-Anestezie dissociative

-Alte tulburari disociative

- Sindromul Ganser

-Tulburare de personalitate multipla

-Tulburari disociative tranzitorii

[deconversie] care se produc in copilarie

si adolescenta

-Alte tulburari disociative specificate

-Confuzie psihogena

-Tulburare disociativa nespecificata


Amnezia disociativă,

Fuga disociativă,

Tulburarea de identitate disociativă(anterior, tulburarea de personalitate

multiplă),

Tulburarea disociativă de transa

Tulburarea de depersonalizare,

Tulburarea disociativă fără altă specif

Tablou clinic:( vezi SINDROMUL DISSOCIATIV



( vezi SINDROMUL DISSOCIATIV

este consecinţa clinică a mecanismului psihologic al disociaţiei, care:

- mecanism defensiv inconştient

- declanşat într -o împrejurare reactivă, de confruntare a individului

cu un eveniment de viaţă cu mare semnificaţie afectivă,-poate separa traumatismul afectiv de restul psihismului :

- pe verticală (Freud): urma mnezică a evenimentului este refulată în inconştient şi disociată deafect

- pe orizontală (Janet): urma mnezică a evenimentului este separată de afect printr -un fenomen

de dezagregare mintală

Manifestarea clinică a acestui fenomen este segregarea unor procese psihice şi comportamentalede restul psihismului, astfel că se realizează două sau chiar mai multe nivele separate defuncţionare paralele sau consecutive la acelaşi individ.

Spre exemplu, ( tulburarea dc personalitate multiplă, sau tulburarea disociativă de identitate,cum este denumită în D.S.M. - IV).

Disocierea poate apărea şi în condiţii normale dc sugestibilitate crescută la subiecţii hipnotizaţi

(când apare ca o consecinţă a inducţiei hipnotice



Tablou clinic: II

Simptome

-simptomele pseudoneurologice caracteristice tulburarilor de conversie sunt

inlocuite de simptome psihice – tulburari de memorie, constiinta si identitate

-simptomele psihice respecta aceleasi caracteristici descrise in cadrul

tulburarilor de conversie, cu mentiunea ca preluarea simptomelor de la o

persoana semnificativa din anturaj este rara.

- Simptomele au un caracter reactiv

- Este prezent beneficiul secundar

-―belle indiference‖

Amnezia psihogena = incapacitatea de a evoca informaţii personale importante,

DSM;ICD instalata brusca



DSM;ICD - instalata brusca

- de natură traumatică sau stresantă, şi care

- este prea extinsă pentru a fi explicată prin simpla uitare.

- are un caracter partial si selectiv

- continutul amneziei este variabil in timp, existand insa un ―nucleu comun‖ (episoade care

sunt permanent uitate) in jurul caruia se poate asocia tranzitor uitarea unor

evenimente suplimentare

- in unele cazuri poate apare negarea oricaror cunostinte despre existenta anterioara sau

despre identitatea proprieFuga psihogena = caracterizată printr -o călătorie- bruscă, inexpectata

DSM;ICD -departe de casă sau de locul de muncă habitual,

(deambulare, cu ratacirea pacientului prin parasirea mediului sau obisnuit)

însoţită de incapacitatea de a evoca propriul trecut ( Amnezia psihogena)

însoţită de confuzie referitoare la identitatea personală sau

asumarea unei noi identităţi. -conservarea autoingrijirii (alimentatie normala, somn, igiena, etc.) si

a interactiunilor sociale obisnuite

-atitudinea pacientului este perceputa ca normala de persoanele cu care se

confrunta in fazele de deambulare

- Tulburarea de identitate disociativă( anterior =Tulburarea de personalitate multipla

= prezenţa a două sau mai multe identităţi /personalitati distincte



= prezenţa a două sau mai multe identităţi /personalitati distincte

care iau alternant- controlul comportam.individuluii

sunt însoţite de incapac.de a evoca informaţii personale importante, ( Amnezia psihogena

= este o tulburare caracterizată mai curând prin fragmentarea personalităţii, decât

printr-o proliferare de personalităţi separate. - fiecare ―personalitate‖ se valideaza prin particularitati emotionale, comport si cognitive

- cele doua tipuri de personalitate sunt de obicei opuse

-exista cazuri exceptionale in care alternanta se realizeaza intre > 2 ―personalitati‖

-Tulburare de posedare sau transa – la pierderea temporara a identitatii personale se

asociaza -o alterare a constientizarii mediului extern si

- un comportament care sugereaza ca este ghidat de forte externe (spirite, alta

personalitate, etc.), atitudinea cea mai frecventa fiind cea de perplexitate.

- Tulburarea de depersonalizare – caracterizata prin

- sentimentul persistent sau recurent de a fi detaşat de propriile procese mentale

sau de propriul corp,

- de o testare a realităţii intactă. - pacientii descriu estomparea pana la pierdere a reactiilor emotionale si un caracter

mecanic al actiunilor proprii

- pacientul este constient de natura subiectiva a experientei sale, fapt care

genereaza de cele mai de cele mai multe ori anxietate

Categorii suplimentare in ICD 10



Categorii suplimentare in ICD-10-Stuporul psihogen – diminuarea marcata sau absenta miscarilor voluntare si a raspunsului la stimuli

externi

- aspectul clinic cuprinde elemente care demonstreaza absenta unei alterari semnificative a

constiintei (de exemplu miscari coordonate ale globilor oculari de urmarire a ceea ce se intampla in

jur, o anumita postura, etc.)

• Alte variante clinice:

-Sindromul Ganser

-raspunsuri alaturi care sugereaza ca raspunsul corect este cunoscut

-simptome somatice care au un caracter psihogen evident

-halucinatii, de cele mai multe ori vizuale

-ingustare a constiintei de tipul obnubilarii

-Isteria epidemica – raspandirea fenomenelor disociative la un intreg grup de persoane (in

special in grupuri inchise de femei tinere)

-primele manifestari apar la o persoana sugestibila care se afla in centrul atentiei grupului

in situatii de amenintare a grupului – de exemplu posibilitatea propagarii unei epidemii

-treptat apar ―cazuri noi‖ -anxietatea grupului creste si simptomele se generalizeaza la toate persoanele din grup

Diagnostic diferential –



g

simptomele din tulburarile disociative pot apare in

alte boli psihice sau in unele boli organice cerebrale, situatie cand diagnosticul

de tulburare disociativa isi pierde valabilitatea:- o amnezie clinic asemanatoare cu cea psihogena poate fi secundara unui

TCC in epilepsie sau in scleroza multipla

- fuga poate surveni in alte afectiuni psihice, in special in demente sau

intarzieri mintale si schizofrenie

- personalitatea multipla poate apare si in cadrul schizofreniei sau epilepsiei T(cazurile disociative de personalitate multipla sunt extrem de rare in prezent)

- stari de transa si posesiune se intalnesc frecvent in schizofrenie, mai ales in

forma paranoida, fiind in corespondenta cu tematica deliranta

-depersonalizarea si stuporul este adesea un simptom in cadrul altor boli psihice

precum depresia psihotica, schizofrenia catatonica sau tulburarile psihoticeorganice

Evolutie:

- Majoritatea sunt tranzitorii si se vindeca repede

- persistenta in timp a simptomelor este un factor de prognostic nefavorabil

Date post:	04-Jun-2018
Category:	Documents
Upload:	morfopatologie
View:	277 times
Download:	8 times

Curs 11 Tulburarile Nevrotice, Tulburarile Legate de Stres Si

Documents

TULBURARILE PERCEPTIEI

Stres Organizational

TULBURARILE DE CONDUITA

Tulburarile Consumului de Substanţe

George Ionescu - Tulburarile Personalitatii

TULBURARILE AFECTIVITATII psihiatrie adulti

Tulburarile Conversive Si Disociative

tulburarile personalitatii

TULBURARILE AFECTIVITATII

Stres Grecu

etiopatogenia in tulburarile anxioase

Tulburarile de Articulatie

Tulburarile de Constiinta

Tulburarile de Constinta

4 Tulburarile motilitatii oculare

Tulburarile de Constinta 2011

Anti Stres

Carte Stres