Curs 10 Investiţiile străine directe în România

În acest curs studenţii vor primi informaţii şi date despre:

- Particularităţi ale evoluţiei fluxurilor de investiţii străine directe în

România în perioada 1991 – 2012;

- Perioade în evoluţia intrărilor de investiţii străine directe în România în

perioada 1990 – 2012;

- Caracteristici ale investiţiilor străine directe în România;

- Perspective ale evoluţiei investiţiilor străine directe în România.

10.1. Caracteristici ale investiţiilor străine directe în România în perioada

1990 – 2012

Investiţiile străine reprezintă un fenomen cu tradiţie în România, nivele

însemnate ale prezenţei capitalului străin fiind înregistrate încă de la începutul

secolului XX, mai ales în sectorul petrolier, sectorul bancar sau chiar în

industria automobilului (prin prezenţa firmei Ford).

Experienţa postbelică a României în domeniul investiţiilor străine directe

debutează în anul 1972 prin asigurarea cadrului legislativ necesar desfăşurării

activităţii societăţilor mixte (joint-ventures)1. Este de menționat faptul că în

perioada respectivă doar România și Ungaria au permis înființarea de societăți

mixte cu participare străină la capital. Cadrul legislativ din acea vreme punea

însă două condiții cu caracter limitativ, respectiv obligativitatea pentru

investitorul străin de a avea un partener local (respectiv o firmă de stat) și

limitarea participării străine la 49 % din capital. Deşi a avut o aplicabilitate

limitată, acest cadru legislativ care a reprezentat o premieră la acea dată în

cadrul ţărilor socialiste a permis acumularea unei experienţe care s-a dovedit

utilă după 1990.

Până în 1989, în baza acestor prevederi au funcționat șase societăți mixte:

ROMCONTROL DATA, societate mixtă româno-americană, în domeniul

informaticii, înființată la București în 1973; RIFIL, societate mixtă româno-

italiană , în domeniul firelor și fibrelor sintetice, înființată la Săvinești, în 1973;

REȘIȚA-RENK, societate mixtă româno-germană, în domeniul construcțiilor de

mașini, înființată la Reșita, în 1973; RONIPROT, societate mixtă româno-

japoneză, în domeniul realizării de proteine sintetice, înființată la Curtea de

Argeș în 1973; societatea mixtă româno-franceză ELECTRONICA APLICATĂ

ROMÂNĂ – ELAROM, în domeniul aparaturii electronice de uz medical,

înființată la București, în 1975; OLTCIT, societate mixtă româno-franceză,

1 Decretul 424 din 2 noiembrie 1972, Publicat inBuletinul Oficial 121 din 4 noiembrie 1972.

înființată la Craiova, în 1976; ROLISHIP, societatea mixtă româno-libiană, în

domeniul transporturilor maritime, înființată la Constanța, în 1976.

În 1990 cadrul legislativ este complet liberalizat, investiţiile străine directe

devenind posibile în toate domeniile de activitate, în toate regiunile ţării şi în

orice proporţie de participare a capitalului străin. Prin Hotărârea de Guvern nr.

858/1990 s-a asigurat şi cadrul de promovare a investiţiilor străine odată cu

înfiinţarea Agenţiei Române pentru Promovarea Investiţiilor şi Asistenţei

Economice din Străinătate (ARPIAES).

O activitate sistematică şi organizată de atragere a investiţiilor străine directe în

România începe în martie 1991 odată cu apariţia Legii nr. 35/1991 – Legea

investiţiilor străine - şi cu înfiinţarea Agenţiei Române de Dezvoltare (ARD)2.

În perioada 1990 – 2011 România a cunoscut numeroase modificări ale cadrului

instituţional şi legisltiv privind investiţiile străine directe şi a trecut de la o

discriminare pozitivă a investitorilor străini (prin acordarea unor drepturi mai

generoase decât cele atribuite investitorilor autohtoni până în 1997) la acordarea

tratamentului naţional şi apoi la aplicarea prevederilor comunitare în domeniul

liberei circulaţii a capitalurilor.

Intrările de investiţii străine, precum şi percepţia investitorilor străini asupra

României au suferit la rândul lor numeroase modificări, fapt ce s-a reflectat în

nivelul acestor intrări. De la o poziţie cu totul marginală în cadrul regiunii în

primii ani după 1990 România a devenit în anii 2006 – 2008 una dintre

performerele Europei Centrale și de Sud-Est3. Odată cu declanșarea crizei

economice mondiale în anul 2008 intrările de investiții străine directe în

România au cunoscut reduceri foarte importante care s-au produs succesiv in

2009, 2010 şi 2011.

Dacă ne referim la perioada 1990 – 2011, constatăm că România a atins un

maxim al intrărilor de investiții străine directe în anul 2008 când totalul

intrărilor de investiţii străine directe a fost de 9,496 miliarde euro, în vreme

ce stocurile de investiţii străine directe au totalizat la 31 decembrie 2008

circa 48, 498 miliarde euro4. Spre comparație să remarcăm și faptul că în anul

2008 Produsul Intern Brut al României era de 139, 765 miliarde euro5, deci

stocul de investiții străine directe reprezenta ls acea dată circa 34,7 % din PIB.

2 Florin Bonciu, Marian George Dinu, Politici și instrumente de atragere a investiţiilor străine directe, Editura

Albatros, București 2001. 3 Southeast Europe: An emergent FDI destination in Europe, ERNST & YOUNG S.R.L. - 18 April 2008

4 Banca Națională A României, Institutul Național de Statistică, Investițiile Străine Directe în România în anul

2008, București, 2009. 5 http://epp.eurostat.ec.europa.eu

În anul 2008 România s-a aflat pe locul 10 între cele 27 de ţări membre ale

Uniunii Europene în ceea ce priveşte mărimea intrărilor de investiţii străine

directe. Un aspect care explică în parte acest loc avansat deținut de România în

anul 2008 în raport cu alte țări din Uniunea Europeană este acela că în România

criza economică a început să se manifeste în mod evident cu o anumită

întârziere (de circa 6 – 8 luni) față de țările vest europene.

Revenind la întreaga perioadă 1990 – 2010 putem spune că fluxurile de

investiţii străine directe către România au avut o evoluţie caracterizată de mai

multe etape.

Graficul de mai jos redă această evoluţie pe baza datelor provenind de la Oficiul

Naţional al Registrului Comerţului (care înregistrează doar capitalul social al

firmelor cu participare străină, deci un volum mai redus decât cel furnizat

UNCTAD de către Banca Naţională a României).

Sursa: Societăţi comerciale cu participare străină la capital, Buletin statistic lunar nr.

161/2011, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

Din grafic se remarcă faptul că până în anul 2000 evoluţia a fost sinuoasă și la

nivele reduse, în cea mai mare parte corelată cu derularea procesului de

privatizare, pentru ca în perioada 2004 - 2008 să se înregistreze creşteri foarte

semnificative.

O corelaţie interesantă se poate face dacă comparăm evoluţia capitalului social

al societăţilor comerciale cu participare străină la capital cu evoluţia numărului

de societăţi cu participare străină pentru aceeaşi perioadă de timp.

Sursa: Societăţi comerciale cu participare străină la capital, Buletin statistic lunar nr.

161/2011, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

Din grafic se remarcă o diferenţiere între cele două evoluţii (capital investit și

număr de societăți cu participare străină înființate), mai ales pentru perioada

1991 – 1994, diferenţiere dată mai ales de modul diferit de manifestare al

investitorilor străini de mici dimensiuni (întreprinderi mici şi mijlocii) în raport

cu investitorii mari.

Referitor la evidenţele statistice al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului

care utilizează o metodă diferită de calcul a investiţiilor străine directe faţă de

definiţia Fondului Monetar Internaţional, care este utilizată de Banca Naţională

a României se impun câteva precizări metodologice.

Operaţiunile efectuate în Registrul Comerţului reprezintă totalitatea

înregistrărilor care cuprind înmatriculări, menţiuni şi radieri privind societăţile

comerciale cu participare străină la capitalul social, indiferent de natura

activităţii şi tipul de societate comercială.

Astfel, conform definiţiei Oficiului Naţional al Registrului Comerţului,

investiţia străină de capital în România (IS) este egală cu subscrierea de capital

la înmatriculări ( I ), plus subscrieri prin menţiuni de majorare a capitalului (M),

plus/minus capitalul social cesionat de către acţionari/asociaţi nerezidenţi către

acţionari/asociaţi rezidenţi ( C ) sau invers, minus capitalul social subscris la

firmele radiate din registrul comerţului ( R ).

IS = I + M ± C – R

Termenii utilizaţi în formula de mai sus au următorul conţinut:

înmatriculare – reprezintă înscrierea comerciantului în registrul

comerţului prin care se conferă acestuia calitatea de persoană juridică.

menţiune – reprezintă înregistrarea modificărilor apărute în timpul

activităţii societăţii, ca de exemplu: schimbarea sediului, modificarea

capitalului social, fuziunea, lichidarea, dizolvarea, etc.

radiere – reprezintă operaţia de ştergere a unei firme cu investitor străin

din registrul comerţului, marcând momentul pierderii personalităţii

juridice ca urmare a dizolvării şi lichidării acesteia. Datele privind

radierile cuprind şi societăţile comerciale care au intrat sub incidenţa

Legii nr. 314/2001.

Avînd în vedere faptul că, investiţia efectuată de nerezidenţi se poate realiza în

moneda naţională sau în valute convertibile, Oficiul Naţional al Registrului

Comerţului calculează indicatorul „valoarea capitalului social subscris exprimat

în echivalent valută” care cuprinde: valoarea capitalului social obţinută prin

însumarea şi transformarea valorilor subscrise în dolari SUA şi în euro a valutei

liber convertibilă şi a monedei naţionale (lei), la cursul comunicat de Banca

Naţională a României de la data actului constitutiv/modificator.

În ceea ce privește înregistrările privind investițiile străine directe realizate de

către Banca Națională a României, acestea au la bază metodologia prevăzută în

Manualul de Balanță de Plăți al FMI, ediția a cincea. Conforma acestei definiții,

”Sunt considerate investiții străine directe: capitalul social vărsat și rezervele

ce revin unui investitor nerezident care deține cel puțin 10 la sută din capitalul

social subscris al unei întreprinderi rezidente, creditele dintre acest investitor

sau grupul din care face parte acesta și întreprinderea în care a investit, precum

și profitul reinvestit de către acesta.

De asemenea, sunt considerate investiții străine directe capitalurile din

companiile rezidente asupra cărora investitorul nerezident exercită o influență

semnificativă pe cale indirectă, și anume: capitalurile proprii ale asociatelor și

filialelor rezidente ale întreprinderii rezidente în care investitorul nerezident

deține cel puțin 10 la sută din capitalul social subscris”6.

Din cauza metodologiilor diferite datele statistice referitoare la investiţiile

străine directe furnizate de Banca Naţională a României şi de Oficiul Naţional al

Registrului Comerţului prezintă diferenţe ale valorilor nominale, dar ele reflectă

în mod similar trendurile fenomenului măsurat.

10.2. Perioade în evoluția fluxurilor de investiții străine directe în România

în perioada 1991 – 2011

Pentru a explica evoluţiile prezentate ale intrărilor de investiţii străine directe în

România, vom lua în considerare existenţa unei corelaţii între evoluţia pe ani a

investiţiilor străine directe în România şi abordările legislative şi instituţionale

referitoare la mediul de afaceri specifice fiecărei perioade, precum și influența

manifestată de conjunctura economică internațională. În acest fel sunt luate în

calcul fenomene cum ar fi, aderarea la Uniunea Europeană în anul 2007, fapt ce

a determinat numeroase ajustări instituţionale, legislative şi decizionale sau

declanșarea crizei economice mondiale în anul 2008.

Această abordare ne conduce la următoarele constatări:

- în perioada 1991 - 1996 în România a existat un cadru legislativ stabil şi

chiar atractiv în domeniul investiţiilor străine, dar oferta de privatizare a

fost foarte redusă şi nu a inclus practic deloc utilităţile publice sau băncile.

Ca rezultat, s-a înregistrat un mare număr de investitori străini (circa 50.000), de

fapt cel mai mare din întreaga Europă Centrală şi de Est, dar investitori mici,

majoritatea dintre ei fiind persoane fizice. Această constatare vine să contrazică

aserţiunile referitoare la existenţa unui nivel ridicat şi descurajant al birocraţiei

în perioada menţionată, dat fiind faptul că investitorii mici (persoanele fizice)

nu dispun de influenţa pe care o pot avea investitori mari de tipul Coca-Cola,

Siemens sau Renault şi sunt nevoiţi să străbată toate etapele procesului

birocratic. Faptul că aceşti mici investitori străini au venit în România într-un

număr atât de mare este cel mai bun indiciu că ei nu se confruntau, în perioada

respectivă, cu un nivel insurmontabil al birocraţiei.

- în perioada 1997 – 2000 asistăm la o inversare a situaţiei, respectiv cadrul

legislativ şi instituţional devine extrem de instabil, dar oferta de privatizare

creşte considerabil. Chiar dacă în anii 1998 – 2000 s-au înregistrat nivele mai

6 Banca Națională a României, Institutul Național de Statistică, Investițiile Străine Directe în România în anul

2010, București, București, 2011.

ridicate ale intrărilor de investiţii străine directe (în special ca urmare a

investiţiilor străine în privatizare), efectul acestei combinaţii de factori a fost

negativ pe ansamblul economiei României. Instabilitatea cadrului legislativ şi

instituţional a afectat puternic investitorii străini atât direct, cât şi indirect: în

mod direct prin descurajarea iniţiativei de investiţie în condiţiile imposibilităţii

pregătirii unui plan de afaceri şi, indirect, prin afectarea întregului climat de

afaceri şi a întregii evoluţii economice care au devenit total neatractive

(scăderea puterii de cumpărare, reducerea investiţiilor în economie, etc.).

Practic, în primii trei ani ai perioadei menţionate (1997 – 1999) s-a înregistrat o

reducere a Produsului Intern Brut cu peste 14 %, fapt de natură a crea o

puternică circumspecţie din partea investitorilor.

- în perioada 2001 – 2004 putem vorbi de o atitudine neutră faţă de

investitorii străini, pe fondul unei îmbunătăţiri a evoluţiei economiei în

ansamblul său. În această perioadă începe să se manifeste o accelerare a

procesului de privatizare către sfârşitul perioadei, se finalizează privatizarea

Petrom şi cea a Băncii Comerciale Române. La începutul acestei perioade

România părea să se fi înscris într-un culoar „natural” pentru zona şi nivelul său

de dezvoltare cuprins între 1 – 1,5 miliarde dolari pe an. Faţă de acest nivel au

avut loc anumite oscilaţii în sus, ocazionate de mari investiţii străine directe în

privatizare (în domeniul exploatarii şi distribuţiei petrolului – PETROM, în

domeniul bancar – Banca Comercială Română, precum şi în domeniul energiei).

Aceste oscilaţii au însă un caracter de unicat, nerepetabil, după care creşterea

investiţiilor străine directe în România a depins (din punct de vedere al

factorilor de influenţă interni) de atractivitatea climatului său de afaceri şi de

creşterea cererii interne. Desigur că şi factorii externi au jucat un rol important

(starea economiei mondiale, evoluţii geopolitice, aderarea la Uniunea

Europeană, etc.).

- în perioada 2005 – 2008 are loc o intensificare puternică a procesului de

privatizare ceea ce duce la nivele fără precedent ale intrărilor de investiţii

străine directe. Apropierea de momentul aderării la Uniunea Europeană a

condus la creşterea încrederii investitorilor străini şi la o intensificare a creşterii

economice care a condus la o şi mai mare atractivitate pentru investitorii străini.

Aderarea la Uniunea Europeană, precum şi perioada de avânt economic din

economia mondială părea să fi amorsat un mult aşteptat şi necesar cerc virtuos.

- în perioada 2008 – 2011 declanşarea crizei economice mondiale a

întrerupt această etapă favorabilă şi a condus la o reducere considerabilă a

intrărilor de investiţii străine directe în România. Au avut loc reduceri foarte

importante ale intrărilor de investiții străine directe în România ca urmare a unei

combinații între conjunctura economică internațională, mai ales cea din Uniunea

Europeană, și măsurile de austeritate inițiate de guvern.

În anul 2009 intrările de investiții străine directe în România au fost de doar

circa 3, 488 miliarde euro, nivel cu 63,3 % mai mic decât cel din anul anterior7.

Această evoluție negativă a continuat și în anul 2010 când intrările de investiții

străine directe au fost doar de 2,220 miliarde euro, nivel cu 36,4% mai mic

decât cel din anul anterior.

În ceea ce privește anul 2011, pentru primele zece luni (ianuarie – octombrie) au

fost înregistrate intrări de investiții străine directe de doar 1,3 miliarde euro,

respectiv o reducere cu 43,8 % față de primele zece luni din anul 2010.

Evoluţia investiţiilor străine directe în România pe intervalul 2000 – 2010 este

prezentată în graficul următor.

Sursa: Ziarul Financiar, 14 decembrie 2011, grafic realizat pe baza datelor provenind de la

Institutul Național de Statistică.

După cum se remarcă reducerile intrărilor de investiții străine directe

înregistrate în anii 2009 – 2011 au fost atât de însemnate încât practic s-a

revenit în 2011 la nivelul de intrări din anii 2001 – 2002. Posibilitatea de

7 Banca Națională a României, Institutul Național de Statistică, Investițiile Străine Directe în România în anul

2010, București, București, 2011.

redresare rapidă pe termen scurt este foarte redusă deoarece conjunctura

economică internațională nu este favorabilă, în special în Uniunea Europeană

care constituie principalul partener economic pentru România. Pe de altă parte

nu mai există nici resursa reprezentată de privatizări de valori mari deoarece în

România acestea au fost deja efectuate.

10.3. Aspecte structurale privind investiţiile străine directe în România

Din punct de vedere structural investiţiile străine directe se pot analiza având în

vedere: orientarea pe domenii de activitate, orientarea în profil teritorial,

structura din punct de vedere al originii capitalului, etc.

Structura pe domenii de activitate

Structura pe domenii de activitate a valorii capitalului social subscris la

societăţile comerciale cu participare străina la capital, în perioada 1991 - 2010,

indică următoarele preferinţe ale investitorilor străini8: pentru industrie (32,0%),

servicii financiare şi de asigurări (19,1%), comerţ (12,4 %), construcţii şi

tranzacţii imobiliare (9%), energie electrică, gaze şi apă (7,4%), tehnologia

informaţiei şi de comunicaţii (5,9%), activităţi profesionale (4,9%), industrie

extractivă (4,5 %), agricultură, silvicultură, pescuit (2,0%), transporturi (1,5 %),

hoteluri şi restaurante (0,8%), alte activităţi (0,5%).

8 Banca Națională a României, Institutul Național de Statistică, Investițiile Străine Directe în România în anul

2010, București, București, 2011.

Considerăm că ponderea mai ridicată a investiţiilor străine directe în sectorul

industrial se datorează valorilor mai mari ale investiţiilor din acest domeniu

(exemple fiind Renault, Ford, Mital Steel, etc.), precum şi existenţei unor

capacităţi de producţie cu tradiţie în acest domeniu.

Distribuţia capitalului investit indică totodată o valorificare redusă a

potenţialului foarte mare de care România dispune în domenii cum ar fi

agricultura (doar 2 %) sau turismul (0,8%). Ponderea redusă a capitalului străin

investit în aceste domenii poate constitui o oportunitate pentru viitor, în măsura

în care eforturile de atragere a investiţiilor străine vor avea ca obiectiv aceste

domenii.

Ponderea ridicată a investiţiilor străine directe în industrie sau în sectorul bancar

şi de asigurări poate fi uşor corelată cu privatizările care au adus cele mai mari

intrări de capital, privatizări ce au inclus mari unităţi industriale, utilităţi publice

sau bănci.

Ca o manifestare a diferenţelor de abordare a pieţei de către investitorii străini în

funcţie de mărimea acestora, repartiţia pe sectoare de activitate în funcţie de

numărul de societăţi înfiinţate pentru aceeaşi perioadă conduce la următoare

distribuţie.

Structura pe domenii de activitate a numărului de societăţi comerciale cu participare

străină la capital în perioada 1991– 31 decembrie 2010

Sursa: Societăţi comerciale cu participare străină la capital, Buletin statistic lunar nr.

161/2011, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

Se remarcă faptul că din punct de vedere al numărului de societăţi comerciale cu

participare străină înfiinţate cele mai multe s-au orientat spre construcţii

(27,2%), industrie (25,9%), servicii profesionale (19,3 %), urmate de comerţ cu

amănuntul (9,9%) şi cu ridicata (5,5%), agricultură (5,7%), turism (5,1%),

transporturi (1,3%).

Ponderea mai ridicată a numărului de societăţi comerciale cu capital străin în

domenii precum agricultura, turismul sau comerţul faţă de ponderea repartiţiei

capitalului investit se explică prin aceea că domeniile respective fie necesită mai

puţin capital iniţial, fie sunt caracterizate de o cerere solvabilă ridicată (de

exemplu comerţ şi servicii).

Structura orientării în profil teritorial

Din punct de vedere al repartiţiei în profil teritorial stocul de investiţii străine

directe din România aferent perioadei 1991 - 2010 indică o distribuţie

asimetrică.

Cel mai mare număr de societăţi comerciale cu participare străină în ansamblul

societăţilor, precum şi cea mai mare pondere a capitalului social subscris revine

Municipiului Bucureşti (circa 45,8 % din numărul de societăţi şi circa 51,2%

din capitalul investit).

Pe locurile următoare, din punct de vedere al numărului de societăţi comerciale

cu participare străină la capital înfiinţate se situează în ordine, judeţele Timiş

(6,6 %), Cluj (4,1 %), Bihor (3,7%), Constanţa (3,3%), Ilfov (3,3%), Brasov

(3,0%), Arad (3,0%), Mureş (2,0%), Sibiu (2,1%).

Din punct de vedere al mărimii soldului capitalului subscris la 31 decembrie

2010, clasificarea pe judeţe este următoarea: Ilfov (6,8%), Timiş (3,4%), Bihor

(3,3%), Mureş (2,9%), Arges (2,4%), Bacau (2,4%), Braşov (2,4%), Constanţa

(2,4%), Galaţi (2,1%), Cluj (1,9%).

Pe regiuni de dezvoltare economică investiţiile străine s-au orientat astfel:

Sursa: Societăţi comerciale cu participare străină la capital, Buletin statistic lunar nr.

161/2011, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

Din tabel se remarcă predominanţa regiunilor Bucureşti-Ilfov, urmate de Vest,

Nord-Vest şi Centru în ceea ce priveşte numărul de societăţi comerciale cu

participare străină la capital, în vreme ce din punct de vedere al soldului

capitalului investit până la 31 decembrie 2010 ordinea este Bucureşti – Ilfov,

apoi Centru, urmate de Vest şi Nord-Vest şi Sud-Est.

Structura în funcţie de originea capitalului

Din punct de vedere al originii capitalului pe mari zone geografice situaţia se

prezenta la 31 decembrie 2010 astfel: 91,2 % din capitalul străin provenea din

Europa, 2,9 % din Asia, 2,5% din America de Nord, 2,1 % Oceania, 0,7% din

America de Sud, 0,1% din Africa.

Din punct de vedere al numărului de societăţi comerciale cu capital străin în

funcţie de zonele geografice de provenienţă situaţia se prezenta la 31 decembrie

2010 astfel: 70 % din Europa, 22,9 % din Asia, 3,6% din America de Nord, câte

1,5 % din America de Sud şi Africa, 0,5 % din Oceania.

Reprezentarea sintetică a acestor date este redată în tabelul de mai jos:

Sursa: Societăţi comerciale cu participare străină la capital, Buletin statistic lunar nr.

161/2011, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

Repartiţia capitalului investit în România în funcţie de zona geografică de

provenienţă indică o pondere foarte mare, aproape exclusivă (91,2%) a Europei,

în vreme ce zone de mare dinamism economic, care nu au fost afectate de criză,

cum este Asia, au o pondere marginală de doar 2,9%. În acelaşi timp, din punct

de vedere al numărului de societăţi comerciale cu capital străin înfiinţate Asia

este mult mai prezentă (22,9%), dar această diferenţă foarte mare indică faptul că

este vorba despre societăţi mici sau mijlocii.

10.4. Perspective privind evoluţia fluxurilor de investiţii străine directe în

România în perioada post-criză

Din punct de vedere macroeconomic România a reuşit să stopeze declinul

economiei în anul 2011, urmând să îşi revină complet în perioada 2012 – 2014.

În ceea ce priveşte evoluţia intrărilor de investiţii străine directe, apreciem că

pe termen mediu şi lung România îşi poate menţine şi consolida poziţia de

lider în zona Europei de Sud-Est şi, în cazul cel mai favorabil, chiar a

Europei Centrale.

În perioada post-criză întreaga regiune poate deveni din ce în ce mai atractivă

pentru investiţii străine directe datorită costului competitiv al forţei de muncă şi

creşterii productivităţii.

Un plus de atractivitate pentru România poate decurge din adâncirea integrării

în piaţa unică europeană, fapt ce conferă oportunităţi reale de creştere

economică sustenabilă. În acest context, un avantaj al României este reprezentat

de gradul de deschidere ridicat al economiei către restul lumii.

Acest fapt poate fi perceput ca o ameninţare pentru producătorii locali dar

reprezintă şi o oportunitate de creştere a fluxurilor de investiţii străine, creştere

a capacităţii de acoperire a necesarului de finanţare a deficitelor interne prin

surse externe de capital, creştere a fluxurilor bilaterale de forţă de muncă cu

alte state ale Uniunii Europene şi implicit ale fluxurilor de venituri ale

factorilor de producţie, creştere a productivităţii muncii în economia

românească, chiar şi în sectoare slab dezvoltate precum agricultura, ca urmare a

transferurilor mărite de tehnologie şi de fonduri structurale destinate dezvoltării,

precum şi datorită presiunii competitive crescute din partea pieţei unice

europene.

Accesul la fondurile structurale comunitare va da posibilitatea României să

asigure o dezvoltare mai echilibrată a regiunilor, precum şi o dezvoltare rurală

susţinută, să modernizeze infrastructura de transporturi şi de mediu, fapt ce va

conduce la creşterea interesului partenerilor străini.

Statutul de ţară membră a Uniunii Europeane este asociată cu creşterea

volumului de investiţii străine directe, prin creşterea nivelului de predictibilitate,

stabilitate legislativă şi nu în ultimul rând prin reducerea continuă a costului

finanţării.

Pe de altă parte, în anii ce vor veni România va fi confruntată cu noi provocări

legate de atragerea investiţiilor străine directe. Aceste preovocări sunt legate de

aspecte precum.

Procesul de privatizare este aproape finalizat deci această formă de intrare a

investiţiilor străine directe se va diminua până la nivele neglijabile. Posibilităţile

de atragere a investitorilor străini în România se vor referi la investiţii noi

(greenfield) şi investiţii brownfield, situaţie în care investitorul achiziţionează

firma, dar înlocuieşte aproape în totalitate echipamentele, forţa de muncă şi

linia de producţie. Ca o tendinţă normală, întâlnită în toate ţările dezvoltate, şi

în România vor creşte simţitor ca rol şi valoare fuziunile şi achiziţiile

internaţionale.

Sectoarele spre care preconizam ca se vor îndrepta în viitor investiţiile străine

directe semnificative vor fi sectorul auto şi de componente auto, materiale de

construcţii, prelucrarea lemnului, sectorul farmaceutic, bunuri de larg consum,

industria electronică.

Un alt domeniu cu potenţial în ceea ce priveşte absorbţia de capital străin este

cel al serviciilor în special în domeniul IT şi telecomunicaţii, bănci şi asigurări.

Energia regenerabilă reprezintă un domeniu relativ nou pentru Romania dar care

în ultimii ani a cunoscut o evoluţie spectaculoasă, fiind încurajată şi de

prevederile normelor europene care impun utilizarea acestui tip de energie în

procent semnificativ. Din acest punct de vedere România înregistrează deja

cele mai mari proiecte din Europa pentru centrale eoliene realizate prin

investiţii străine.

După depăşirea perioadei de criză este posibil ca şi sectoarele care în ultimii

ani au cunoscut o puternică dezvolatare precum cele de retailing şi imobiliare

să se menţină printre preferatele investitorilor străini.

Aceste aprecieri relativ optimiste îşi au parţial justificarea atât în extrapolarea

tendinţelor manifestate pe termen lung (1991 – 2010) de fluxurile de investiţii

străine directe către România, cât şi în decalajele de dezvoltare faţă de media

Uniunii Europene care vor asigura un potenţial de creştere pe termen lung.