Dan.Micu@et.utcluj.ro

Curs 1. Utilizarea Metodelor Numerice în

Ingineria Electrica

Erori în calcule numerice

METODE NUMERICE

Curs 1. Introducere. Obiectul cursului. Evolutia metodelor numerice si a tehnicii de calcul. Bibliografie.Curs 2. Erori în rezolvarea problemelor numerice. Moduri de exprimare a erorii. Surse de erori. Tipuri de erori. Propagarea erorilor. Aplicaţii şi reguli practice.Curs 3. Calculul valorilor funcţiilor utilizate în ingineria electrică. Calculul valorilor funcţiilor polinomiale. Calculul valorilor unor funcţii analitice (exponenţiale, logaritmice, trigonometrice, hiperbolice). Aplicaţii ale numerelor complexe în rezolvarea circuitelor electrice în curent alternativ. Calculul valorilor funcţiilor cu metoda aproximaţiilor succesive. Curs 4. Rezolvarea numerică a ecuaţiilor algebrice şi transcendente. Metoda înjumătăţirii intervalului. Metoda coardei. Metoda Newton-Raphson. Metoda Bairstow. Curs 5. Chestiuni de electrotehnică care conduc la sisteme compatibile determinate. Elemente de algebră matricială. Rezolvarea matricială a circuitelor electrice. Matrici şi grafuri de circuit. Metode de analiză numerică a circuitelor electrice.Curs 6. Analiza numerică a circuitelor liniare în regim permanent. Rezolvarea numerică a sistemelor de ecuaţii liniare. Metoda lui Gauss. Metoda aproximaţiilor succesive (Jacobi). Metoda aproximaţiilor succesive (Gauss-Seidel).Curs 7. Studiul condiţionării şi rezolvarea sistemelor de ecuaţii incorect formulate. Metode globale directe si iterative de calcul al valorilor proprii. Analiza stabilităţii la mici perturbaţii a sistemelor electrice. Analiza unui dispozitiv cu ajutorul numărului de condiţionare. Perturbaţii care acţionează asupra surselor câmpului electromagnetic şi asupra structurii unui dispozitiv electromagnetic. Regularizarea sistemelor de ecuaţii incorect formulate.Curs 8. Rezolvarea sistemelor de ecuaţii neliniare. Analiza numerică a circuitelor electrice rezistive neliniare. Metoda aproximaţiilor succesive (Jacobi). Metoda aproximaţiilor succesive (Gauss-Seidel). Metoda lui Newton. Curs 9. Aproximarea numerică a funcţiilor. Aproximare prin interpolare polinomială. Aproximare cu funcţii spline. Aproximarea cu cele mai mici pătrate. Aproximarea numerica a caracteristicii de mers in gol a unui generator sincron prin metoda celor mai mici patrate.Curs 10. Derivare şi integrare numerică. Formule de derivare utilizând dezvoltări în serie Taylor şi polinoame de interpolare Lagrange. Diferente divizate. Formule de cuadratură de tip Newton-Cotes (trapezului, Simpson). Formule de cuadratură de tip Gauss. Curs 11. Rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale cu condiţii iniţiale si a sistemelor de ecuaţii diferenţiale. Metode de tip Euler. Metode de tip Runge-Kutta. Analiza numerică a circuitelor electrice în regim tranzitoriu. Bazele matematice şi interpretările fizice ale operatorilor: gradient, divergenţă, rotor, laplacean.Curs 12. Rezolvarea numerică a ecuaţiilor diferenţiale cu derivate parţiale. Metode numerice pentru solutionarea ecuaţiilor diferenţiale parabolice, hiperbolice şi eliptice.Curs 13+14. Metode numerice şi algoritmi de rezolvare a modelul matematic diferenţial de câmp electromagnetic.Noţiuni şi ecuaţii fundamentale în analiza numerică a câmpului electromagnetic. Rezolvarea ecuaţiei Laplace cu metoda diferenţelor finite. Rezolvarea ecuaţiei Laplace cu metoda elementului finit.

Pentru un model matematic rezolvabilitatea cere ca problemamatematică asociată să fie:a) bine pusă : existenţa, unicitatea, stabilitatea soluţiei.b) bine condiţionată : la mici variaţii ale datelor corespund mici

variaţii ale rezultatelor. Aceste perturbaţii pot fi datorate unor erori experimentale sau erori de rotunjire în reprezentarea numerică a datelor.

Obiectivul principal:→ Determinarea algoritmilor care rezolvă o problemă numerică într-un timp minim şi cu o maximă acurateţe (precizie).

→ În metodele de analiza numerică se disting două aspecte :

1. Metodologia : tratează construcţia algoritmilor specifici, eficienţa

lor, implementarea pe un calculator (aspect practic).

2. Analiza : studiază şi estimează erorile şi convergenţa metodelor

(aspect teoretic).

Aplicatii ale metodelor numerice in ingineria electrica

EXEMPLE PRACTICE

Motor asincron pentru acţionarea pompelor

Efectul pornirii maşinilor electrice

( )

( )0

12

2

12 2

022

2

0

02

0

22

0

2

02 =⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛⋅+⋅

⎥⎥⎥⎥⎥

⎦

⎤

⎢⎢⎢⎢⎢

⎣

⎡

+⋅+⋅⋅⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛⋅−

−−⋅

+⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛

−⋅⎥⎥⎦

⎤

⎢⎢⎣

⎡+

⋅+⎟⎟

⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛⋅

sc

bfb

fpfpsc

b

sc

ff

sc

f

bbsc

p

sc

bp S

USU

QXPRSU

SQQ

SS

UUS

XSUZ

REZOLVAREA APROXIMATIVĂ A ECUAȚIILOR ALGEBRICE ȘI TRANSCENDENTE

Motor asincron pentru acţionarea pompelorMotor asincron pentru acţionarea pompelor

( )[ ] ( ) ( )22222

22221 xaxLCxLbxC +⋅−⋅=−+⋅⋅

Reprezentarea geometrică de amplasament a liniei electrice

Metode de amplasament a liniei electrice

Reprezentarea geometrică de amplasament a liniei electrice

METODE NUMERICE DE REZOLVARE A SISTEMELOR DE ECUAŢII

Schema de principiu a unui circuit de aprindere la automobil

Circuitul electric corespunzător instalaţiei de aprindere

Circuit electric de curent continuu

( )( )( )( )⎪

⎪⎩

⎪⎪⎨

⎧

=⋅+⋅=⋅+⋅

=−+−=+−

IIbuclaIIIbuclaII

BnodIIIAnodIII

801020902510

00

21

32

321

321

Circuitul de aprindere la un automobil

Schema de principiu a unui circuit de aprindere la automobil

Circuitul electric corespunzător instalaţiei de aprindere

Schema de principiu a unui circuit de aprindere la automobil

Circuitul electric corespunzător instalaţiei de aprindere

Schema de principiu a unui circuit de aprindere la automobil

Circuit electric de curent continuu

( )( )( )( )⎪

⎪⎩

⎪⎪⎨

⎧

=⋅+⋅=⋅+⋅

=−+−=+−

IIbuclaIIIbuclaII

BnodIIIAnodIII

801020902510

00

21

32

321

321

Circuit electric de curent continuu

Detecţia defectelor de material

FACTORIZAREA MATRICELOR

Model geometric demonstrativ privind testarea non-distructivă

( ) ( ) ( ) [ ]

uzA

dcyyudxxzyxKb

a

=⋅⇓

∈=⋅∫ ,,,

Model geometric demonstrativ privind testarea non-distructivă

( ) ( ) ( ) [ ]

uzA

dcyyudxxzyxKb

a

=⋅⇓

∈=⋅∫ ,,,

Model geometric demonstrativ privind testarea non-distructivă

APROXIMAREA FUNCŢIILOR UTILIZÂND FUNCŢII PREDEFINITE DIN MATHCAD

Amplasarea tablourilor de distribuţie

0 3 6 9 12 15 18 21 24 27 30 33 36 39 42

123456789

10

Coeficientul de influentaFunctia de aproximare

10

1

ka

f x( )

423 n x,

Alegerea unei funcţii pentru aproximarea analitică a coeficientului de influenţă

Ka n A, B, C, D, ( ) A n2⋅ B n⋅+ C+ D log n( )⋅+=

APROXIMAREA FUNCŢIILOR PRIN POLINOAME DE INTERPOLARE

Testarea izolatorilor liniilor electrice aeriene

Străpungerea izolatorilorMontaj de testarea a izolatorilor

În urma efectuării încercărilor se stabilesc funcţii numerice de dependenţă între valorile rezistenţei de izolaţie şi nivelul tensiunilor aplicate. Pentru aflarea rezistenţei pentru orice nivel de tensiune electrică, se apelează apoi la interpolarea numerică a funcţiilor de dependenţă reieşite.

INTEGRAREA ȘI DERIVAREA NUMERICĂ

Evaluarea supratensiunilor induse datorită trăsnetelor pe LEA

Acţiunea trăsnetelor asupra linilor de înaltă tensiune

Cuantificarea efectelor de supratensiuni induse în LEA porneşte de la expresiile deduse pentru câmpurile electrice şi magnetice generate de trăsnet, expresii care apar în cadrul unor integrale complexe

( ) ( ) ( )∫−

⋅⎟⎠⎞

⎜⎝⎛ ⋅⋅−⋅⋅

⋅=

H

H

dzzIcRjzzrGzrB ','exp,',,

4,, 0 ωωω

πμω ϕϕ

Stabilirea cantităţilor de energie consumate, pe baza înregistrărilor de putere – curba de sarcină zilnică

Se consideră un receptor de energie electrică pentru care se cunoaşte curba de sarcină zilnică referitoare la puterea activă consumată (exprimă variaţia în timp a puterii active consumate pe durata unei zile).

∫ ⋅=24

0

dt)t(PWzi

METODE NUMERICE DE REZOLVARE A ECUAŢIILOR SI SISTEMELOR DE ECUAŢII DIFERENŢIALE

tcosE)t(iRdt

)t(diL ω=⋅+⋅

Studiul performanţelor dinamice ale unui motor

( )( ) ( )tuitrRdtdiL =⋅++⋅

( ) 131 3 +⋅−= tttr

Modelul unei maşini liniare de inducţie

Circuit R-L serie în regim tranzitoriu

Formularea Problemei (P) – date cunoscute (date); necunoscute (soluţii); lege de legătură (date-soluţii)

Descrierea Problemei (P) – Model Matematic (M(P))

Aproximare M(P) – printr-o Metodă Numerică (MN(P))

Dezvoltare algoritmPentru MN(P)

Implementare algoritm în MathCad (Matlab, Mathematica etc.)

Specificareaproblemei reale(LEA-Conductă)

Construirea unui model fizic

(circuitul electric echiv.)

Confruntarea cu realitatea

Formularea problemeimatematice

(sistem de ecuaţii)

Interpretareasoluţiei

Rezolvarea problemei matematice

inducere

deducere

Metode numerice

Modificare model

•Zonă de influenţă comună: conductă (îngropată 2m) şi linie electrică

•Calculul curentilor indusi in structura metalica

Legea lui Faraday – conturul închis Γ

Schema electrică echivalentă a coridorului comun LEA-Conductă metalică

Schema electrică echivalentă implementată în programul PSpice

Problema numerică: yxT =⋅

Yy;Xx ∈∈X, Y – spaţii liniare

YX:T →T- operator

x T yIntrare IesireSistem

Reprezentare schematică a unei probleme numerice

UldE;ydTx;yTx

=⋅=⋅⇒⎩⎨⎧

∫∫

[ ] [ ] [ ] [ ] [ ] [ ]ERIEIR

yTxyxT;xyT

1

1

⋅=⇒=⋅

⋅=⇒=⋅⇒⎩⎨⎧

−

−

Problema Directă

Problema Inversă

Clasificarea problemelor numerice (de calcul)

Calculul numeric al valorilor functiilor utilizate in aplicatii din IE trebuie abordat din urmatoarele puncte de vedere

Aprecierea corecta a erorilor

Sugerarea unor algoritmi de rezolvare destinati diverselor aplicatii

Utilizarea numerelor complexe in IE

Analiza erorilor

Un calculator numeric poate reprezenta numai un număr finit de cifre; de unde şi posibilitatea ca un număr real introdus în calculator să fie aproximat; operaţiile elementare cu aceste numere produc rezultate care nu pot fi reprezentate exact în calculator.

Când un algoritm, constituit dintr-o succesiune de operaţii elementare este introdus în calculator, se obţine în general o eroare şi propagare succesivă de erori. Aceste erori se numesc erori de rotunjire, numele venind de la o tehnică de reprezentare a numerelor reale în calculator

Măsurările obţinute într-un laborator cu un instrument de măsură, au sens numai dacă este cunoscută sensibilitatea aparatului.

Fără a subestima importanţa soluţiilor analitice, majoritatea problemelor ingineriei electrice nu admit decât soluţii numerice.

În activitatea concretă de determinare a acestora, inginerul este obligat să cunoască şi să stăpânească aspectele legate de aproximări şi erori, de influenţa lor asupra rezultatelor.

Întrebare: „Cât de concrete, cât de exacte sunt rezultatele obţinute?” , Problema erorilor prezintă interes atât la metodele numerice directe (soluţia rezultatelor după efecuarea unui număr finit de operaţii elementare, cunoscut de la bun început), cât şi cele iterative sau de aproximări succesive (pornind de la o soluţie aproximativă, se obţin valori din ce în ce mai precise ale rezultatului, prin repetarea unei secvenţe relativ mai reduse de operaţii aritmetice elementare).

Condiţia de terminare a calculelor la metodele iterative este legată, de regulă, de atingerea unei anumite precizii, de situare a erorii sub o valoare prestabilită, ceea ce impune necesitatea cunoaşterii sau aprecierii erorii în fiecare moment a procesului de calcul.

Surse de erori

Categorii principale de erori : erori de problemă şi de metodă, erori

iniţiale sau inerente, erori de trunchiere şi erori de rotunjire.

Eroarea unui rezultat aproximativ este unică dar provine din mai multe

surse si are mai multe componente de natura celor precizate mai sus:

fiecare dintre componentele erorii se poate exprima sub formă

absolută sau relativă

diversele categorii de erori trebuie coordonate (corelate) între ele, în

sensul asigurării aceluiaşi ordin de mărime pentru fiecare componentă

(sunt nejustificate şi ineficiente eforturile pentru reducerea unui anumit

tip de eroare, dacă celelalte tipuri au valori mult mai mari).

Tipuri de erori

PROBLEMA REALĂ P

erori de problemă cauzate de simplificările în formularea M(p)

MODEL MATEMATIC M(P)

METODĂ NUMERICĂ MN(P)

ALGORITM(schemă logică)

Testare şi utilizare

erori de trunchiere analitice - procese de calcul numeric cu convergenţă infinită sunt înlocuite cu procese cu convergenţă practic finită, element caracteristic pentru metodele iterative sau de aproximări succesive.

erori de intrare-ieşire

PROGRAM

Interpretare rezultate

Eroarea de trunchiere nu se poate calcula exact dar se poate estima. De regulă, condiţia practică de terminare a calculelor la metodele iterative este legată de valoarea erorii de trunchiere: calculele se consideră terminate în momentul în care eroarea de trunchiere ajunge sub o valoare limită prestabilită.

Erorile iniţiale sau inerente se datorează prezenţei în modelul matematic a unor coeficienţi numerici, ale căror valori se cunosc doar aproximativ. Cauzele sunt legate de proveninţa lor : măsurători experimentale mai mult sau mai puţin precise, soluţii mai mult sau mai puţin aproximative ale unor probleme numerice asociate, etc.

Moduri de exprimare a erorii

Se consideră o mărime numerică reală A pentru care se cunoaşte valoarea aproximativă a (determinată experimental-măsurători)

Eroarea aproximaţiei a pentru valoarea exactă A:

aA −=ε

⇒>ε 0⇒<ε 0

Aproximare prin lipsăAproximare prin adaos

ε+= aA

- corecţie a aproximaţiei lui A prin a

- formula de aproximare

aAa −=ε=ε - Eroarea absolută

În aplicaţiile practice se cunoaşte a; nu se cunoaşte A - se pune problema estimării erorii absolute!

Limita superioară asa aA ε≤−=ε asas aAa ε+≤≤ε− asaA ε±=

Eroarea absolută nu este suficientă pentru a caracteriza gradul de precizie a unei aproximări!!!

Exemplu910

1

1==

aA

999910000

2

2==

aA

121 =ε=ε aa

Se apreciează intuitiv că a2 aproximează mult mai bine A2 decât a1 pe A1 cu toate că:

Este nevoie de o altă mărime care să exprime corect gradul de precizie al unei aproximaţii!!!

⇓Eroarea relativă

aaA

aa

r−

=ε

=ε [ ] rr % ε⋅=ε 100

[ ]

[ ]%..a

aA

;%.a

aA

r

r

010000109999

999910000

101109

910

2

22

1

11

2

1

==−

=−

=ε

==−

=−

=ε

12 rr ε<εAproximaţia 2 este mai precisă

Eroarea analitică de trunchiere→ eroarea între soluţia lui M(P) şi soluţia lui MN(P)Exemplu: Consider funcţia exponenţială ex. Se cere să se calculeze valorile ei pentrudiverse valori ale argumentului x, utilizând dezvoltarea în serie MacLaurin:

+++++++= LL!!3!2

132

kxxxxe

kx

Avem un număr infinit de termeni. În calcule se folosesc doar un număr finit de termeni (5,6,7,8, …) dependent şi de valoarea argumentului x. Termenii omişi determină apariţia erorii de trunchiere (datorată trunchierii unui proces de calcul teoretic infinit).

∑∞

=

=0i

ix

!ixeProblema matematică ∑

=

=N

i

i

N !ix)x(S

0Problema numerică

Eroarea analitică de trunchiere: εa.t=εa.t(N)=ex - SN(x)

εa.t – depinde de N → parametru de discretizare

Propagarea erorilor

X, Y – operanzi (tensiune, curent); x, y – valorile aproximative corespunzătoare

Adunareay

xyYxX

ε+=ε+=

yx yxYX ε++ε+=+

yxyx ε+ε=ε + yxyx aaa ε+ε≤ε+

yxy

yyxx

xyxyxyxyxyxyx

yx

aaaaar +

⋅ε

++

⋅ε

=+

ε+

+

ε≤

+

ε=ε +

+ yx

yx yxyx

aar +

ε⋅+ε⋅≤ε

+

•Eroarea sumei este egală cu suma erorilor termenilor

•Eroarea absolută a sumei nu depăşeşte suma erorilor absolute ale termenilor

•Dacă operanzii sunt de acelaşi semn, limita superioară a erorii relative a sumei nu depăşeşte limita superioară a erorii relative maxime a termenilor!

BIBLIOGRAFIE

1. DAN D. MICU, A. CZIKER. Aplicaţii ale metodelor numerice în electrotehnică. Casa Carţiide Ştiinţă Cluj-Napoca, 2002

2. Ş. KILYENI, A. DUMITRESCU. Metode numerice - aplicaţii în energetică. Ed. Orizonturi Universitare Timişoara, 2000

3. D. IOAN, ş.a. Metode numerice în ingineria electrică. Ed. Matrix Rom Bucureşti, 19984. A.BRATCU, A. FILIPESCU. Metode numerice utilizate în analiza sistemelor. Ed. Matrix

Rom Bucureşti, 20045. V. FIRETEANU, M. POPA. Modele numerice în studiul şi concepţia dispozitivelor

electrotehnice. Matrix Rom Bucureşti, 20046. DAN D. MICU. Metode numerice în studiul interferenţelor electromagnetice. Ed.

Mediamira, Cluj-Napoca, 20047. DAN D. MICU, LAURA CREŢ, DENISA DUMA, Culegere de probleme de

electrotehnică, UTPress, Cluj-Napoca, România, 2005.8. Dan D. MICU, A. CECLAN, Metode numerice. Aplicatii in ingineria electrica, Ed.

Mediamira, 2007.9. *** Mathcad 14, User's Guide. Mathsoft, Cambridge, Massachusetts, 200910. *** Interactive Schaum's outline. Mathsoft, New-York, 199811. *** Mathcad 8, User's Guide. Mathsoft, Cambridge, Massachusetts, 199712. C. MUNTEANU. Metode numerice în analiza câmpului electromagnetic. Metoda

elementelor de frontiera. Casa Cărţii de Ştiinţă, 199713. SIMIONESCU, M DRAGNA. Metode numerice în tehnică - aplicaţii în Fortran. Ed.

Tehnică Bucureşti, 1995